SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Pagina 4 din 11 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5 ... 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 02.03.06 19:01



Ultima editare efectuata de catre Admin in 17.11.15 9:40, editata de 3 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 22.08.13 10:15

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 18.08.13 18:14

[*]Religiile la examene și la examinare [*]
Ministrul învățământului din Israel reflectează la suprimarea examenelor de Tanah (biblie) și istorie la bacalaureat. Șeful guvernului, Nataniahu se opune… (14-8-2013 – Perspective spirituale)
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 03.08.13 17:29

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 29.05.13 18:53

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 11.11.12 22:30

Religia mozaică în documentele de arhivă

Încă din timpul Rusiei țariste, evreii erau persecutați, constrânși să locuiască numai în anumite zone și supuși unei legislații restrictive. Țarii măresc numărul decretelor care-i defavorizează; preoții ațâță ura țăranilor împotriva evreilor. Această politică va culmina cu cumplitele pogromuri de la sfârșitul secolului XIX-lea. În 1881, cel mai ucigător a fost cel de la Kiev; în 1903, cele de la Chișinău și Odesa. Aceste manifestări de antievreiești îi descurajează chiar și pe cei care-și puseseră toate speranțele în asimilare.* Cel mai sălbatic dintre toți dictatorii ruși era, printr-o ironie a soartei, un străin, nu un rus, Iosif Vissarionovici Djugașvili, cunoscut în lume sub numele de Stalin. Nu era un om instruit, nu era un bun orator ca Troțki și nici geniu militar, ca Blucher. Stalin știa doar, mai bine decât oricine altcineva, care este valoarea teroarei. El a ridicat-o la rangul de dogmă de stat, devenită rațiunea de a fi a statului sovietic și sursa progresului său. El a cumpărat filosofi de partid pentru a-i învăța pe copii cât de dulce era să moară pentru el și cât de generos era ca un om să-și sacrifice viața pentru generațiile care urmau să vină. Copiilor li se spunea că trebuie să învețe să urască, iar ei au început să creadă. Au fost învățați să-și denunțe părinții - și acesta a devenit crezul lor. Au fost învățați să creadă că minciuna este o virtute când servește interesele partidului - și ei au acceptat orbește ca pe un act de credință. Nouă „religie" a fost inoculată în sângele tinerilor generații încă din momentul când copiii începeau să se orienteze în viață.**

Statul sovietic bolșevic, creat de evrei și pentru evrei, s-a dovedit a fi un instrument de teroare, inclusiv impotriva lor. Așa a fost și cu apariția „antisemitismului", de fapt nu apariția, ci continuarea politicii tradiționale țariste în Uniunea Sovietică. Represiunea fățișă a evreilor în Rusia sovietică a fost simțită întâi în lagăre. Ținta era întotdeauna evidentă: poeții, scriitorii, cineaștii, oamenii care gândeau și făceau ceva, persoane care ar fi putut schimba ceva.*** În rândul acestora se înscrie și credința mozaică. Pentru a reconstitui întregul tablou al mecanismului violent, de exploatare și lichidare a structurilor religioase din R.S.S.M. de către autoritățile sovietice, considerăm că e cazul să facem comparație a două documente: unul - extras din dosarele administrative românești (secția militară) a Guvernământului Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei; și altul - o Hotărâre a Consiliului de Miniștri a R.S.S.M.. În primul caz, este vorba de rezoluțiile Mareșalului Ion Antonescu referitoare la probleme administrative și militare din perioada anilor 1942-1944: „Chestiunea: Ministerul Lucrărilor Publice raportează că Direcția C.F.R (Căile Ferate Române) i-a făcut cunoscut că, printre mărfurile ce s-au transportat de la Odesa în ultimul timp, au sosit la diferite gări din București și pe adresa a diferiți particulari, monumente de piatră din cimitirul israelit din Odesa și vândute. Autoritățile Municipiului Odesa, a dispus ca expedierea acestor monumente să fie oprită și să fie depozitate în magaziile C.F.R.. Rezoluțiile Mareșalului Ion Antonescu menționa: „Este o profanare. Un act odios și necugetat care poate avea consecințe pentru întregul Neam. Ne-am dus în Transnistria să facem o operă de oameni civilizați, nu de devastare. Să fie totul retrimis la Odessa, în contul ticăloșilor care au pus la cale această odioasă faptă. Vor plăti imediat toate cheltuielile care s-au făcut și se vor mai face. Execuție Ministerul Lucrărilor Publice. Dacă nu vor plăti să fie imediat trimiși în lagăr un an și să li se confiște partea corespunzătoare de avere".****
Din documentul în speță reiese explicit că ordinul Conducătorul Statului, Ion Antonescu preciza că cei ce au furat sau vândut pietre componente ale monumentelor din cimitirul evreiesc din Odesa să suporte toate pagubele, iar vinovații să fie pedepsiți.

Pentru comparație, al-doilea document datează din perioada sovietică și este Hotărârea Consiliului de Miniștri al R.S.S.M. nr.821 din 30 iunie 1949. Este vorba de transmiterea clădirii băii evreiești de rituale funebre Stației de Mașini și Tractoare: „Ținând cont, că baia evreiască de ritualuri predestinată spălării morților se află în apropiata vecinătate cu clădirea atelierelor SMT, Consiliul Miniștrilor al RSSM Hotărăște: 1. De aprobat hotărârea executivului raional Călărași din 26 aprilie 1949 „Despre transmiterea clădirii băii evreiești pentru ritualuri funebre SMT-ului din Sipoteni." 2. De obligat președintele executivului raional Călărași t. Fadeev până la 15 iulie 1949 să transmită SMT-ului din Sipoteni, clădirea băii evreiești de ritualuri, care este situată în curtea SMT-ului și tot în același termen de a repartiza un lot pentru construcția unei băi evreiești pentru ritualuri în alt loc.
Președintele Consiliului de Miniștri al R.S.S.M. - G. Rudi
Șef-adjunct al Direcției administrative - E.Crilevschii" [1]

Clădirea de care este vorba a fost ridicată de comunitatea evreiască cu mai bine de 60 de ani în urmă. Nici autoritățile țariste ruse, nici autoritățile românești n-au atins acest imobil de cult. Iată însă că puterea sovietică, adusă pe vârful baionetelor și de tancurile rusești, a confiscat clădirea și a transmis-o S.M.T.-ului, fără a întoarce măcar valoarea construcției în bani sau în materiale de construcții. Despre grija sovieticilor față de comunitatea mozaică ne mai mărturisește și un alt document sovietic, o scrisoare (nr.8/107 din 19.08.1948) semnată de Împuternicitul Consiliului privind cultele religioase a Consiliului de Miniștri a URSS pentru RSS Moldovenească S. Deseatnicov adresată superiorului său de la Moscova, I. Poleanschii:[2] „Conducerea Consiliului vă comunică că în urma unui control pe teren, în baza plângerii depuse de comunitatea religioasă evreiască din localitatea Telenești, raionul Telenești, R.S.S. Moldovenească s-a stabilit: Închiderea casei de rugăciuni (sinagogii) din localitatea Telenești prin hotărârea executivului raional Telenești și interzicerea întrunirilor de cult ale credincioșilor s-a înfăptuit în baza actului tehnic al clădirii în care se spune că, tavanul clădirii poate cădea în orice moment și poate aduce sacrificii omenești. Aceste acțiuni au fost aprobate și de Consiliul privind cultele religioase." Celelalte măsuri întreprinse de executivul raional au fost nu numai incorecte, dar și ilegale, și anume: după ce s-a întocmit actul expertizei tehnice despre închiderea sinagogii, președintele executivului raional în loc să cheme reprezentanții comunității religioase și să-i avertizeze că sunt interzise rugăciunile în clădirea sinagogii din cauză că este periculos deoarece în orice moment poate cădea tavanul, el a confiscat cheile de la ușile imobilului și tot atunci le-a transmis șefului punctului de colectare a grâului, pentru a fi folosit (imobilul – n.a.) ca depozit. Cei de la colectare fără să strângă rechizitele de cult din sinagogă au început să descarce grâul direct peste obiectele de cult.

Aceste acțiuni ale executivului au stârnit și mai mult revolta credincioșilor. În timpul controlului pe loc aceștia au declarat în prezența președintelui executivului raional că nici clădirea, nici tavanul nu prezintă un pericol, ci pur și simplu autoritățile n-au unde să depoziteze cerealele; dacă n-au unde să toarne grâul, de ce nu-l depozitează în biserica moldovenească, care nu activează mai bine de câțiva ani? În plus, dacă puterea are grijă să nu cadă tavanul peste noi, de ce nu-i pasă de pâinea statului și de cea a sovieticilor care lucrează cu cerealele în sinagogă. Despre rezultatul controlului și faptelor stabilite Conducerea Consiliului privind cultele religioase a comunicat Consiliului de Miniștri a R.S.S. Moldovenești cu rugămintea de a lua măsurile de rigoare. În baza celor expuse Președintele Consiliului de Miniștri a R.S.S.M. a dat dispoziție urgentă președintelui executivului raional Telenești ca imediat să fie eliberată sinagoga de cereale. Despre rezultate să raporteze Consiliului de Miniștri al R.S.S.M.. „În localitatea Telenești locuiesc 151 familii de evrei, numărul credincioșilor orientativ este de până la 350 oameni. Case de rugăciuni (sinagogi) în Telenești până în 1941 au existat cinci, din care au rezistat timpului numai trei. Două din ele din 1944 au fost ocupate de zagotzerno (în limba rusă - punct de colectare și depozitare a cerealelor), drept depozite, iar a treia clădire din 1945 transmisă comunității evreiești pentru rugăciuni. Comunitatea mozaică din Telenești a fost înregistrată la Direcția Consiliului privind cultele religioase la 30 martie 1946. Contractul-tip cu executivul raional a fost semnat la 17 ianuarie 1948. Clădirea ocupată de sinagogă este construită din piatră în 2 nivele în care încap 600-700 de oameni. Edificiul necesită o reparație capitală. Comunitatea a declarat că va repara imobilul din cont propriu și cu forțe proprii. Ținând cont de faptul că comunitatea religioasă din localitatea Telenești este înregistrată și constituită din 350 de oameni se află la o distanță de 45 km de Orhei și 60 km de Bălți, unde sunt comunități evreiești înregistrate consider oportun, ca comunitatea să nu fie scoasă de la înregistrare și să se permită comunității să repare imobilul din contul și cu forțele proprii. S. Deseatnicov".

Revenind în acest studiu la localitatea Telenești, Orhei punem la dispoziția cititorilor o informație destul de șocantă. În Germania prin secolul XVII a fost înființată o sectă care se numea „Studenții în Biblie" și lansată de pastorul Iacob Spener din Berlin. Ceva mai târziu ei au fuzionat cu „Martorii lui Iehova". În România „Studenții în Biblie" au apărut prin 1870, aduși de un oarecare Rabinovici din Telenești, Orhei.[3] Acest lucru dă peste cap multe afirmații anterioare ale cercetătorilor și dovedește că respectiva comunitate religioasă a prins rădăcini cu aproximativ 50 de ani mai înainte decât cum se credea. Toată lumea știe că evreii au fost în primele rânduri ale Revoluției bolșevice din 1917. În anii de după 1920 extremiștii de dreapta din Occident au văzut o conspirație evreiască internațională în spatele Revoluției. Evreii fuseseră cei care contribuiseră la instalarea noilor conducători de state și care luptaseră cu cea mai dezlănțuită energie împotriva totalitarismului în cel de-al doilea război mondial.[4] În istoria Rusiei Mari antisemitismul a fost politica statului. În perioada anilor 1940, 1944-1949 din Basarabia și malul stâng al Nistrului de autoritățile de ocupație sovietice au fost deportați în Siberia și alte zone răcoroase mai bine de 4000 de evrei: bărbați, femei, copii și bătrâni. Motivele erau diferite dar rezultatul același. Despre politica tradițională rusească antisemită țaristă, care a fost continuată cu succes de sovietici se vorbește cu lux de argumente în articolul „Cine- au fost „călăii noștri" semnat de istoricul Anton Moraru și publicat în „Literatura și Arta" nr.27 din 3 iulie 2003, care este un prilej de meditație nu numai pentru evrei. Tot în centrul raional Telenești comunitatea evreiască a adus în 1950 un învățător de Talmud din orașul Lvov și a organizat o școală ilegală frecventată de 25 de copii de vârstă școlară. Organele puterii sovietice locale au „propus" învățătorului să părăsească localitatea Telenești. În acest fel școala a fost lichidată, iar copiii au mers la școala generală. Nu vom greși dacă vom afirma că religia mozaică, la fel ca și celelalte credințe, au fost permanent în vizorul statului sovietic și prin toate mijloacele marginalizată. Uneori funcționarii statului comiteau gafe, fapt care stârnea râsetele populației. Spre exemplu, împuternicitul Consiliului privind cultele religioase pentru R.S.S.M. S. Deseatnicov a pregătit un demers adresat Consiliului de Miniștri al R.S.S.M. în baza căruia s-a hotărât închiderea sinagogii din Fălești, județul Bălți în loc de sinagoga din Florești, județul Soroca. Nu este de mirare și nedumerire, fiindcă pentru cei veniți din țara roșie Fălești sau Florești era tot una!

Un document secret sovietic ne mărturisește că în 1953 vizitarea sinagogilor din R.S.S.M. în general nu s-a mărit, ci a rămas la nivelul anilor precedenți. Excepție face numai sinagoga din Chișinău, care la 7 aprilie, de exemplu, a fost vizitată de 2000 de credincioși. Aceasta este cea mai mare performanță în zilele sărbătorilor de primăvară din ultimii opt ani. În alte sinagogi numărul credincioșilor n-a depășit 50-60 de persoane. Fiind presați de autorități sau din anumite motive obiective sau subiective unii rabini își dădeau dimisia din funcțiile ocupate din cadrul comunității religioase. Rabinul sinagogii din Tiraspol, Cerneț M. a depus cerere și a refuzat să mai activeze, motivând că este bătrân, că îi este greu să lucreze, iar copiii nu sunt mulțumiți de activitatea sa religioasă. Copiii se ceartă deseori cu el fiindcă în trecut a avut mult pământ, exploata munca altora, da cu arendă vii și livezi, iar acum și cu credința religioasă. Rabinul comunității din Leova Prosterman și președintele comunității Adamovschii au declarat despre refuzul de a mai lucra la sinagogă, motivând că nu este rentabil să lucrezi ca rabin și că mai bine va locui cu copiii și-i va ajuta la gospodărie. Adamovschii a prezentat un certificat de boală. Alți doi membri a comunității au refuzat să-și îndeplinească funcțiile fără a motiva în vreun fel. Președintele comunității religioase din orașul Kotovsk, Dubosarschii a refuzat să-și îndeplinească funcția și a rugat să fie înlocuit. Din cauză că este marginalizată fiica, și cu toate că este eminentă la învățătură și are o purtare exemplară ea n-a fost primită în comsomol, rabinul Dreizin din Fălești a declarat că nu va mai lucra la sinagogă pentru a scăpa de persecuțiile autorităților.[5]

În informația secretă despre activitatea confesiunilor religioase din RSSM pentru anul 1953 adresată șefului secției de propagandă și agitație a CC al PCM Constantin Ustinovici Cernenco se menționează că la credința mozaică sunt înregistrate 11 comunități. Pentru a strangula din punct de vedere economic comunitățile religioase, organele financiare le țineau la o evidență și un control riguros. Dovadă poate servi scrisoarea informativă secretă nr.13-118 din 24 august 1953 adresată președintelui Consiliului privind cultele religioase de pe lângă Consiliul de Miniștri al U.R.S.S., I. V. Poleanschii, în care, printre altele, se spune că fostul rabin Epelibaum în ajunul sărbătorilor de primăvară a confecționat câteva sute de calendare evreiești pe care le-a răspândit printre credincioși. Pentru fiecare calendar el a primit câteva sute de ruble. În felul acesta o cotă parte din donații s-au pomenit în buzunarul lui Epelibaum. Este de ajuns să amintim că numai în perioada sărbătorilor de primăvară la sinagoga din Chișinău au fost adunate donații în suma de 6000 de ruble, nivelul donațiilor neavând precedent. În orășelul Telenești sinagoga numai într-o singură zi a fost vizitată de 200 de credincioși care au donat 5000 de ruble. În realitate însă sinagoga a fost vizitată de 400 de oameni, iar donațiile au depășit cifra de 9000 de ruble.[6] Mai concret, există un caz de evaziune fiscală din care motiv au fost pedepsiți cei vinovați, cu toate că sovieticul „Ivan cel Groaznic" care se numise Stalin nu mai era în viață.

Pentru a nu omite un aspect important, trebuie să menționat că rabinul Epelibaum (Ăpeliboim) Iosif Șmerilevici din Chișinău a fost o autoritate importantă în cadrul comunității religioase. El a fost chiar judecat de sovietici pentru că a organizat în zilele de 23, 25 septembrie și 2-3 octombrie 1949 transmiterea slujbei prin mijloacele de amplificare a sunetului în afara sinagogii. Uniunea Sovietică s-a dovedit a fi un monstru comunist creat de evrei. Hrușciov i-a urmat lui Stalin, Kosâghin i-a urmat lui Hrușciov, dar antievreismul nu a slăbit nici un moment. Hrușciov a fost cel care l-a eliminat pe ultimul membru evreu al Prezidiului Suprem Sovietic, Lazar Kaganovici. Ironia a fost că acest Kaganovici a fost considerat un stalinist de modă veche, reacționar. El a fost într-o vreme primul vice prim-ministru însărcinat cu coordonarea a 24 de ministere industriale diferite, inclusiv unele din lagărele de muncă, la momentul când a fost răsturnat în 1957. Hrușciov, deși fiul său se căsătorise cu o evreică, avea vederi ferm antievreiești.[7] În zilele de 28 iulie – 12 august 1957 la Moscova s-a desfășurat Festivalul VI mondial al tineretului și studenților. În scopul stăvilirii stabilirii unor contacte a tinerilor-delegați la festival veniți din întreaga lume fiind totodată și „purtători" ale diferitor credințe cu tineretul și studenții sovietici, autoritățile sovietice au luat un șir întreg de măsuri pe toate ramificațiile statale. Printre acestea se numără și scrisoarea secretă trimisă de Președintele Consiliului privind cultele religioase de pe lângă Consiliul de Miniștri al URSS A. Puzin expediată din Moscova la 15 iunie 1957 cu numărul de înregistrare 5-112- și tuturor Împuterniciților Consiliilor privind cultele religioase din republicile unionale, inclusiv și R.S.S. Moldovenească. Printre altele, în document se atenționa că „nu este exclus că încercări de stabilirea de legături vor fi întreprinse din partea sectanților, a catolicilor, mozaicilor, luteranilor și a altora culte din diverse țări, cu scopul de a stimula activitatea și influența religioasă asupra acelei părți a tineretului, care într-o măsură sau alta se află sub influența prejudecăților religioase.[8]

La începutul anului 1958 în RSS Moldovenească activau 11 comunități religioase mozaice, care aveau 11 rabini, 3 administratori, 220 membrii în sfatul sinagogii și 88 de membrii ai organelor executive. În majoritatea documentelor sovietice ale fondului arhivistic „Împuternicitul Consiliului pentru cultele religioase" (F.3305, inv.2) sunt puse în evidență neînțelegerile, scandalurile care aveau loc în cadrul comunităților religioase mozaice, în deosebi cele din Chișinău, Bălți și Tiraspol. Motivele acestor conflicte deseori erau banii, lupta pentru putere și influență. În soluționarea acestor conflicte erau atrași, uneori direct implicați, funcționari din eșalonul superior de conducere a R.S.S.M.. De obicei ei erau evrei, sau ruși, ucraineni corupți. Politica totalitară sovietică și-a ajuns parțial scopul, numărul credincioșilor s-a redus, multe instituții spirituale au fost închise sau demolate, s-a izbutit să izoleze populația românească băștinașă de celelalte grupuri etnice din R.S.S.M., inclusiv comunitatea evreiască. În diferite situații o bună parte din ei au fost adunați în jurul „fratelui mai mare" pentru a face front comun împotriva a tot ce-i românesc.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 26.09.12 10:29

Yom Kippur: Măsuri de securitate sporite

Poliția israeliană a luat măsuri de securitate sporite pentru menținerea liniștii de Yom Kippur (Ziua ispășirii), cea mai însemnată sărbătoare evreiască, au anunțat surse oficiale locale, citate de AFP.

Au fost mobilizați mii de membri ai forțelor de ordine, la nivel național, a indicat purtătorul de cuvânt al poliției isreliene Micky Ronsenfeld. Unități speciale au întărit efectivele la Ierusalim – unde se află atât Zidul Plângerii, loc venerat de evreii de pretutindeni, cât și Esplanada Moscheilor, pe care există Al-Aqsa, al treilea loc sfânt musulman, după Mecca și Medina.

De asemenea, a fost înăsprită blocada impusă de statul evreu Fâșiei Gaza în 2007 și au fost consolidate toate punctele de trecere între Israel și teritoriile palestinene, Egipt și Iordania, notează AFP.
Yom Kippur – zi de post și rugăciune, ultima din cele ’10 Yamim Noraim (Zilele penitenței), lansate de Rosh Hashana (Anul Nou evreiesc) – începe marți seara și ține 25 de ore
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 13.09.12 8:25

Hitiții și binevoitorii lor zei


Lumea zeilor hitiți ne apare bogatã și deosebitã, ca de altfel tot ce ține de aceastã prea puțin studiatã culturã. Spre deosebire de zeii babilonieni, zeii hitiților cunosc o dezvoltare ascendentã, devenind din fãpturi infernale adevãrați eroi. Teama fațã de divinitate este uneori depãșitã de simpatie, raporturile dintre oameni și zei fiind uneori ceva mai personale decât la alte popoare.

Dacã adoptã divinitãți strãine, acestea nu sunt decât mãști pentru ființele deja familiare. În texte, scribii folosesc fie ideograma sumerianã a zeului, fie numele sãu local, la care se adaugã denumirile dupã locurile cultului sau ale sanctuarelor, ca de pildã acelea ale zeiței Wants, cunoascutã în Asia Micã drept “zeița Soarelui din Arinna”. În anumite tratate și ritualuri divinitațile prohitite nu sunt enumerate printre zeii garanți, ci dupã funcțiile lor: zeii Soarelui, zeii Furtunii, ipostazele zeiței Ishtar, zeii Norocului. Mai existã și zeii vagabonzi, cei cu origini necunoscute dar care se pot rãzbuna dacã nu sunt cinstiți. În panteonul hitit existã foarte multã confuzie. De ce? Pentru cã scribii se folosesc de nenumãrate limbi și dialecte și se poate ajunge la un caz încâlcit de tipul sanctuarului din apropierea Hattușaș-ului. Yazili-Kaya. Cu toate acestea existã în ierarhia zeilor o transparențã puerilã, unde gãsim ființele principale ascunse sub o pleiadã de nume.

Pe peretele posterior al sanctuarului, reliefurile ne reprezintã douã procesiuni, cuna cu personaje feminine și una cu personaje masculine. Procesiunile sunt conduse de marele cuplu al zeilor. Zeița-mamã s-a pãstrat sub numele de Cibele în Asia Micã, iar partenerul ei este zeul Furtunii. În Babilon pertenerul era Ninurta, zeul-geamnã, cãruia în Asia Micã îi corespundea zeul-Cerb, Rundas. Zeița Soarelui simbolizeazã regalitatea masculinã și femininã. Zeul Soarelui pare sã nu aibã vreo importanțã majorã. Marea Mamã Cibele corespunde Kupapei hitite, care trãia într-ocomunitate de cult cu zeul-Cerb, care va fuziona cu cel al furtunii în ipostaza lui Iupier Dolichenus la romani. Interesant este cã regele folosește epitetul “soarele meu”, bazat probabil pe o concepție similarã cu cea a regelui eretic Amenofis. Zeul Soarelui nu este caracteristic pentru credința popularã hititã. Cel reprezentativ e zeul Furtunii, singurul zeu adus de indo-europenii din nord, denumit dupã numele hatti Taru sau numele luwit Dattasa sau Tarhund. În basoreliefurile de la Yazili-Kaya este urcat pe doi zei ai munților, Namni și Hazzi. Taurii îi trag carul cãtre zeița-Mamã, iar lovindu-se de crestele munților se produc tunetele.

Mitologia hititã are și un trickster simpatic. Zeul-copil Telipinu nu-i umbrește doar o datã pe zeii supremi. La Yazili-Kaia poartã numele de Sarma, iar în Cilicia de Santas. Este un ștrengar incorigibil. Uneori e extrem de încãpãțânat, dezlãnțuind trãznete, alteori fuge de acasã și adoarme în vie, de unde și atribuțiile de zeu al vinului. Întreaga vegetație depinde de acest zeu, care atunci când dispare o face sã se opreascã din creștere. Pentru a-l potoli, zeii recurg la un vicleșug: când se întrunesc pentru a stabili destinul, se joacã un joc cu zaruri. Mânia lui Telipinu trece dincolo de tabla de joc, , dar în același timp nu trece în natura care l-ar putea ascunde iar, ci se îndreaptã spre infern. Telipinu se poate acum dedica rolului sãu de zeu al vegetației.

Dupã cum am mai spus, pe lângã zeii principali mai avem și o oaste întreagã de zei secundari: zeite ale Norocului, zei ai Râurilor, Munților, Grânelor, Vânturilor. Nu e vorba neapãrat de vreun sincretism religios, ci mai degrabã de sentimentul micimii umane și de nevoia de a cere protecție de la toate elementele naturale. Individualitatea zeilor nu este deloc pronunțatã.

Din povestea cu Telipinu aflãm cã hitiții credeau într-un infern cu 7 porți, ca și babilonienii. Urna în care este închisã mânia lui Telipinu nu provine de departe. În Anatolia morții se îngroapã în urne de lut ars, iar Zeița-Mamã însãși e asimilatã cu urna mortuarã. Nașterea și mormântul coincid. Zeul împãrãției morților poate fi considerat un zeu solar al pãmântului. Hitiții, ca și multe alte popoare, au creat și un paradis, țara zeilor din ceruri. Nu se poate spune dacã era vreo diferentã între zeii care locuiau în cer și cei cãrora le erau rezervate templele. Hitiții optau pentru libertatea zeilor, neavând cu ei raporturi strânse și geloase ca în cazul evreilor cu Iahve. Libertatea zeilor explicã și o altã concepție hazlie: dacã sunt rugați frumos, zeii strãini se pot muta în țara hitiților.

La hitiți întâlnim vechea concepție indo-europeanã, dispãrutã la alte popoare din orient, dupã care un om nu poate trãi mai departe decât atunci când cadavrul sãu a fost devorat de flãcãarile purificatoare. Asa el poate deveni luminã. La Bogaz-Köi s-au gãsit urne cu cenușã și morminte cu cadavre chircite. Cadavrele regilor hitiți erau incinerate parțial, osemintele adunate și învelite în pânze prețioase înainte de a fi îngropate în pãmânt. De ce forma mixtã? Se prea poate cã hitiții nu voiau sã renunte la ideea renașterii din pântecele mamei, dar se bizuiau și pe puterea focului de a deschide calea spiritelor. În legendele mai noi din Asia Micã întâlnim rugul ca motiv ce se repetã. Zeul Santas și apoi Dionysos se nasc din flãcãri. Dacã renunțã la rug, hitiții pot totuși dobândi viața veșnicã prin moartea liber consimțitã. Mitul șarpelui Illujankas este grãitor. Acesta îi furã zeului Furtunii inima și ochii. Zeul zãmislește un fiu care se va însura cu fiica șarpelui, soția restituind socrului sãu cele furate. Zeul ucide șarpele, dar și fiul, ca sã-l poatã lua înapoi în cer. Avem aici concepția morții grãbite pentru a câștiga eternitatea.

Diferitele divinitãți sunt recunoscute dupã atributele lor. Zeul Furtunii e mereu însoțit de un zuluf spiralat. Zeii Norocului sunt recunoscuți dupã aripile verticale. Dar aripile nu sunt obligatorii. Zeul masculin din Bogaz-Köi nu poartã aripi, dar gestul cu mâna ridicatã și degetele îndoite vrea sã spunã “noroc și sãnãtate”. Unii zei ai Norocului poartã veșminte ostãșești, pentru cã la antici rãzboiul este în funcțoe de noroc și de capriciile zeilor. Zabab, vechiul zeu la jocului la babilonieni, devine zeul rãzboinic.

La serviciul divin, regele se îmbrãca cât mai asemãnãtor cu divinitatea. Rareori se ofereau libații unui singur zeu. Regele purta de regulã mantie, cercei și încãlțãminte. Cerceii par a cinsti zeița-Mamã (urechea era privitã drept centrul rațiunii), încãlțãmintea pe zeul Furtunii. Mantia este semn de respect pentru zei. În majoritatea cazurilor, regele purta aceeași tichie cu zeul, doar cã nu era prevãzutã cu insignele divinitãții: scuturi duble pe care le gãsim și la cretani ca simboluri de cult. Când se numea “Soarele meu”, regele purta o calotã rotundã. Dacã zeul poartã barbã, și regele ține seama de aceasta. Spre deosebire de omologii egipteni, hitiții n-au purtat niciodatã peruci, ci pãrul lung. Pieptãnat neted în jos. Cea mai însemnața insignã a rangului regesc este cârja, lituus prin analogie cu bastonul augurilor romani, care se apucã de extremitatea inferioarã și se ține peste umãr. Cârja nu e doar o insignã, ci și o armã, o ghioagã. Este instrumentul lui Rundas, zeul-Cerb. Un alt simbol important, frecvent pe sigilii, este vulturul, și el armã a aceluiași zeu. Treptat locul vulturului bicefal a fost luat de soare, asa cum denumirea de “labarnas” (omul iepurelui) pentru rege a fost înlocuitã cu cea de “soare”.

Un alt aspect demn de menționat cu privire la religia hititã etse prezența jocului-oracol. La baza oracolului KIN stã un vechi joc de rãzboi, asemãnãtor cu jocurile noastre de societate. Figurile jocului, care îi simbolizeazã pe rege și oastea sa, dominate de zeitãți, ajung în locuri bune sau rele, ceea ce înseamnã prevestiri bune sau rele. Textele KIN (cuvânt sumerian, verbul “a face”) menționeazã rezultatele și dacã sunt favorabile. Procesul acestea cultic, care la vechii germani de pildã avea o aurã de mister, ajunge la hititți o activitate de toate zilele. Oracolul este consultat în permanențã. Tabla de joc este atributul zeiței-Mamã, tab;ã similata uneori cu o tamburinã sau oglindã. Zeița cu oglinda va deveni tovarãșa lui Iupiter Dolihenus, și el zeu al oracolului. Zeița Jocului poate apãrea cu tiarã și vãl sau înarmatã. Zeița huritã Sausga și cea hititã Kupapa sunt ambele posibile ipostaze ale divinitãții oraculare. S-ar putea chiar presupune cã zeița Tablei de Joc și zeul-Cerb aveau legãturi de rege-reginãîntre ei și oameni se sãvârșește un schimb: omul oferã zeilor pâine, iar zeul îi oferã un semn al aprobãrii prin figura de pe tablã. Preferabil sãnãtate și prosperitate.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 07.09.12 23:04

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 07.09.12 22:46

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 07.09.12 22:43

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 07.09.12 22:31

Masada, fortăreața aproape imposibil de cucerit


Masada (în ebraică = „fortăreață de piatră“) este o cetate situată pe un platou montan izolat de pe coasta vestică a Mării Moarte. A fost locuită în ultimii 3 000 de ani, iar în secolul II î.Hr., pe vîrful său plat s-a construit un castel care se înălța la 470 de metri deasupra Mării Moarte. În anul 73 d. Hr., această fortăreață a reprezentat ultimul bastion al zeloților și esenienilor evrei în lupta lor împotriva Romei.

Castelul fusese mărit de Irod, regele iudeilor, în anii 30–36 d.Hr., pentru a deveni cea mai mare cetate din țară. Motivul acestor modificări era amenințarea permanentă a Romei. Cleopatra, regina Egiptului, insistase pe lângă generalul roman Marc Antoniu pentru detronarea lui Irod, iar în anul 72 d.Hr. (când Irod murise deja), Legiunea a Zecea, împreunã cu alte trupe suplimentare au început asediul Masadei. Garnizoana de apărare a fortăreței avea suficiente alimente, astfel încît, în loc să-i înfometeze, romanii au construit o rampă din piatră, lemn și nisip pe o latură a cetății, pe această rampă au ridicat un turn și de acolo au atacat necontenit bastionul. În același timp, au început să lovească zidurile cetății cu un berbece.

După aproape doi ani de asediu, cei din fortăreață și-au dat seama că nu mai au nici o speranță și au hotărât că este mai bine să se sinucidă decât să cadă în mâinile romanilor care, cu siguranță, i-ar fi ucis. Se aflau acolo 960 de bărbați, femei și copii. Au fost trași la sorți primii care aveau să moară, precum și călăii acestora. La sfârșit, când aproape toți muriseră, supraviețuitorii (călăii) au tras la sorți zece oameni care să-i omoare pe cei rămași. Fiecare victimă s-a întins la pământ, îmbrățișându-și familia deja moartă, și și-a oferit gâtul pentru a-i fi tăiat. În final a mai rămas un singur om care, după ce s-a asigurat că toată lumea murise, și-a înfipt sabia în corp, căzând alături de familia sa.

Potrivit istoricului evreu Josephus Flavius, două femei și cinci copii care se ascunseseră într-un rezervor de apă au supraviețuit acestei sinucideri în masă.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 03.09.12 9:22

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 30.08.12 17:26

Hagar – Prima amantă din istorie


Prima concubină menționată în istoria scrisă ar putea fi Hagar, o sclavă egipteană, care e posibil să fi fost negresă. Hagar era servitoarea lui Sarah, soția patriarhului Avraam. Nu se știe nimic despre proveniența lui Hagar, despre modul și momentul în care a intrat ea în proprietatea lui Sarah. Cu siguranță că biograful ei biblic ar fi uimit de fascinația pe care ea o stârnește peste milenii, căci el a tratat-o ca pe un personaj evident minor, din fundalul relatării sale despre tragica infertilitate a lui Sarah. Autorul anonim îi dedică lui Hagar numai șapte modeste capitole biblice.

Sarah și Avraam au avut multe aventuri, inclusiv un sejur periculos în Egipt, unde adorabila Sarah a atras, fără să vrea, atenția faraonului, care a vrut să o ia în haremul lui. Avraam a salvat situația, pretinzînd că este „sora” lui. Faraonul i-a copleșit cu daruri în oi, boi, asini, cămile și sclavi bărbați și femei cu pielea neagră. Când faraonul a aflat că Avraam și Sara îl păcăliseră, i-a poruncit lui Avraam să își ia nevasta și să plece din Egipt. A fost destul de amabil, încât să le permită să păstreze turmele și sclavii.

Avraam devenise un bărbat bogat, dar nu avea moștenitori, căci Sarah era stearpă. Iar situația nu părea să se schimbe, pentru că Sarah avea deja șaptezeci și șase de ani (sau cel puțin așa relatează autorul Genezei). Nu e de mirare că Avraam a disperat și s-a rugat pentru a fi binecuvântat cu copii. Sarah se învinuia pentru nerodnicia ei, care în antichitate era considerată drept un blestem atât de mare, încât reprezenta un temei acceptabil pentru divorț. Dar societatea lor avea un remediu simplu pentru infertilitate: o concubină fertilă. Aici apare pentru prima dată Hagar. „Vezi că Domnul m-a împiedicat să fac copii,” îi spune Sarah soțului ei; „du-te la sclava mea tânără, poate că ea ne va dărui un copil.” Avraam a fost de acord, iar Hagar nu a avut nimic de spus în această privință.

Curând, în ciuda faptului că avea optzeci și șase de ani, Avraam a reușit să o lase gravidă. Dar pântecele mărit al lui Hagar a schimbat-o pe tânără. Spre mirarea lui Sarah, sclava ei docilă, plăcută și sociabilă a devenit o femeie sigură pe sine, chiar arogantă, care își privea stăpâna de sus, cu dispreț. Și de ce nu? Chiar dacă Hagar era doar o sclavă, pântecele ei se dovedise capabil să îi dea soțului stăpânei un moștenitor legitim. Pe Sarah a supărat-o atitudinea lui Hagar. Ea i se plânse lui Avraam, dar acesta se mulțumi să-i amintească faptul că era proprietara de drept a lui Hagar și o putea pedepsi cât voia.

Nu știm ce făcut Sarah – la vremea aceea, un remediu împotriva insolenței era frecarea gurii obraznicului cu sare -, dar a pedepsit-o atât de crunt, încât Hagar s-a hotărât să fugă. Din fericire, un înger al Domnului a găsit-o pe Hagar în timp ce rătăcea în pustiu: „Hagar, sclavă a lui Sarah, de unde vii și încotro mergi?” Hagar i-a explicat prin ce trecea, „întoarce-te la stăpâna ta și supune-te ei”, i-a poruncit îngerul, dar își îndulci admonestarea, promițându-i câte în lună și în stele pentru viitorul ei copil. „Acum ai prins rod și vei naște un fiu; îl vei numi Ismael (care înseamnă «Dumnezeu aude»), căci Domnul a plecat urechea la supărarea ta.

După această întâlnire, Hagar s-a întors și i-a născut lui Avraam un fiu, care a fost numit Ismael, așa cum se cuvenea. Se pare că l-a născut ghemuită la picioarele lui Sarah, ajutată de o moașă, în obișnuitul stil al „nașterii în genunchi”: copilul era destinat să își moștenească mama „socială”, și nu pe cea naturală. Hagar rămase cu Avraam și Sarah pentru încă treisprezece ani, îngrijindu-l pe Ismael, căruia i-a fost și doică.

Apoi se produse o minune. Domnul făcu un legământ complicat cu Avraam, punând capăt infertilității lui Sarah. La început, Sarah izbucni în râs la auzul unei asemenea grozăvii. Era prea bătrână. Cum să mai facă sex, și cu atât mai mult un copil? Dar Dumnezeu o certă că râsese și o întrebă: „E ceva ce Dumnezeu nu poate face?” Se pare că nimic nu îi era imposibil Domnului, căci Sarah prinse rod și îl născu pe Isaac. Împlinise deja nouăzeci de ani, iar Avraam avea o sută de ani. „Cine i-ar fi spus lui Avraam că Sarah avea să-i facă copii? Și iată că i-am născut un fiu la această vîrstă înaintată”, se bucură Sara. Isaac crescu și se făcu puternic, iar Sarah îl înțărca.

Dar, într-o zi, în timp ce își privea băiețelul jucându-se cu Ismael, fratele lui vitreg, se simți cuprinsă de puternice resentimente. Primul fiu al lui Avraam avea să fie părtaș la moștenirea tatălui său. „Alung-o pe sclava aceasta și pe fiul ei!” strigă Sarah la Avraam, „căci nici un fiu de sclavă nu va fi părtaș la moștenirea fiului meu, Isaac.” Avraam a fost profund tulburat, deși numai în ceea ce îl privea pe Ismael, nu și pe Hagar. Se rugă pentru îndrumare, iar Dumnezeu îl îndemnă să-i facă pe plac lui Sarah, căci ambii săi fii aveau să întemeieze popoare.

În dimineața următoare, Avraam se sculă devreme, luă o pâine și o ploscă cu apă și o chemă pe Hagar. Și bogătașul Avraam îi dădu femeii doar aceste provizii și îi spuse să îl ia pe Ismael, fiul lor adolescent, și să plece. Uimiți, Hagar și Ismael rătăciră prin pustiu. Curând terminară proviziile, în disperare de cauză, Hagar îl îndrumă pe Ismael către un tufiș, apoi se îndepărtă, prăbușindu-se la pământ. „Nu mă lăsa să văd cum îmi piere copilul”, plânse ea. Dar Dumnezeu veghea asupra ei și trimise din nou un înger. Dumnezeu nu avea să îl lase pe Ismael să moară, spuse îngerul, deoarece plănuia să întemeieze un mare popor din sămânța lui. Hagar deschise ochii cu uimire și văzu că Dumnezeu făcuse o fântână. Își umplu plosca și îi dădu fiului ei însetat să bea.

Hagar și fiul ei, Ismael, au trăit ani de zile în pustiu. Au stabilit legături cu alți oameni, iar Hagar a găsit resursele financiare necesare pentru a-l însura pe Ismael cu o egipteancă. Deși evreii o duseseră în sclavie, Hagar invocă originile sale egiptene și își ceru drepturile.

Astfel se sfârșește povestea lui Hagar, dar nu și viața ei. Referințele biblice la Ismael confirmă faptul că Dumnezeu și-a ținut promisiunea făcută lui Hagar, deoarece Ismael avu doisprezece fii, prinții întemeietori ai celor douăsprezece triburi ismaelite. Ismael a trăit până la 137 de ani, ca fiu longeviv al unui tată la fel de longeviv (Avraam a murit la vârsta de 175 de ani, iar Ismael și Isaac l-au îngropat împreună, în peștera Mach-pelah.)

Concubinajul lui Hagar a durat puțin, dar încercările prin care a trecut au făcut obiectul mai multor cărți. La milenii distanță, existența ei consemnată în câteva scurte fraze, a devenit un simbol pentru persecutatele lumii, o femeie exploatată sexual și economic, văduvită de drepturi și alungată fără milă. Dar, spre deosebire de alte femei care au trecut prin aceeași experiență, Hagar a fost salvată de la nenorocire de însuși Dumnezeu.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 25.08.12 11:44

Cine au fost hitiții?


Hitiții joacã un rol important în Vechiul Testament, numãrându-se printre grupurile etnice care s-au stabilit în Țara Canaanului. Indo-europeni, ei întemeiazã cu 2000 de ani înaintea erei noastre un puternic imperiu. Cine erau acești hitiți, de unde veneau și ce rol au avut ei în istorie?

Hitiții ne-au oferit destul de multe mãrturii pe baza cãrora sã ne facem o pãrere, ca de pildã multitudinea de scrieri furnizate de bibliotecile capitalei Hattușaș (Bogaz-Köi). Înainte de stabilirea populației venite din nord în Asia Micã se vorbea în zonã hatti, adicã mai vechea limbã neindoeuropeanã, care în mileniul al II-lea ajunge limba preoților și diplomaților. În afarã de hitita cuneiformã, mai avem de-a face și cu alte limbi, precum hitita hieroglifica, palaita, luwita, ce încã provoacã discuții filologice aprinse. Pluralitatea dialectelor duce la concluzia cã au existat mai multe valuri de migrație, punctul de atracție fiind inima Anatoliei. Ceea ce putem scrie nu este decât o istorie parțialã a marelui imperiu de la Hattușaș, ai cãrui fãuritori au adus cu ei cuneiformele din Siria și care în relatiiile cu celelalte puteri le garanta siguranta diplomaticã.

Hattușaș, situat în bucla Halys, nu ar fi devenit un centru atât de puternic fãrã intervențiile energice ale regilor hitiți. Marele cuceritor Sargon este de amintit în povestea hittitã, dar imperiul sãu de sub semnul lui Zababa, zeul sãu tutelar, dureazã puțin. Nepotul sãu, Naram-Sin, trebuie sã facã fațã unei coaliții de 17 de regi. Dupã prãbușirea imperiului akkadian se întemeiazã un nou imperiu, supus celei de-a treia dinastii din Ur (~2050-1950) și mãrginit de Amurru (Siria), ceea ce prilejuiește relații între sumerieni și hitiți; de altfel corespund și sistemele de scriere. Pe de altã parte, Sulghi, al doilea rege din dinastie, înaltã un templu pentru zeii Sullat și Hanis, ale cãror nume tipic hitite înseamnã “luptã” și “controversã”. Uzanța celor doi zei ai dreptãții poate face referire și la faptul cã hitiții au contribuit considerabil la istoria dreptului, asta și datoritã faptului cã legile hitite sunt mai apropiate codurilor vechi decât este codul lui Hammurabi.

Se pare cã Vechiul Testament are dreptate când citeazã pe hitiți printre popoarele stabilite în Siria și în Tara Canaanului, în epoca lui Abraham. Istoria hititã, privitã în ansamblu, pare o luptã continuã pentru acapararea celor douã capete de pod (orașele Karkemiș și Alep) spre “secera mãnoasã”, adicã fâșia verde care se întinde din Mesopotamia, prin nordul Siriei, ajungând în Palestina. Hattușil I consolideazã marele regat al Alepului, pe care fiul sãu Mursilis îl distruge într-o campanie disciplinarã care îl duce pânã în Babilon. Se urmãrea intimidarea populațiilor de la granițã pentru a asigura stabilitatea imperiului cu centrul la Hattușaș. Puterea acestui oraș i-a venit prin moștenire, dupã ce fusese pârjolit și pustiit de locuitorii orașului vecin, Kussar.

În ciuda dezastruoaselor începuturi, regii din Hattușaș s-au considerat mereu urmașii legitimi ai suveranilor din Kussar. Regele Kussarului, Pithana, precum și fiul sãu Anittas, procedeazã prin 1800 a.Hr. la crearea unui stat centralizat din orașele-state. Ei mai cuceresc Nesa, Zalpa, Purushanda și Zalatiwar. Anittas voia sã fie un suveran de tip oriental, dar obiceiurile de genul parcului zoologic nu s-au putu încetãțeni. Urmașii lui Anittas rãmân mai departe regii Kussarului, chiar și Hattușil, care a ales urmãtoarea capitalã (1680-1650 a.Hr.). acest suveran ne surprinde prin testamentul sãu politic, de o calitate literarã deosebitã și un stil personal deosebit. Este ca un fel de oglindã a suveranului, o expresie a ceea ce hitiții înțelegeau prin rege bun și rãu, a felului în care concepeau educația prinților. De exemplu, prima calitate este capacitatea de luptã. Apoi, regele trebuia sã lege legãturi doar cu membrii curții. Modestia și cumpãtarea sunt la loc de cinste. De notat este cã orãșenii și țãranii nu erau pe lista persoanelor respectate de suveran. În schimb, zeii trebuie cinstiți constant prin ofrande. Singur textul lui Hattușil ne-ar fi arãtat cã exista o bogatã literaturã hititã, în care regii nu sunt doar asociați bãtãliilor, ca în cazul sumerienilor și asirienilor, dar avem ocazia sã descoperim și niște trãsãturi de caracter.

Despre nepotul lui Hattușil, Mursilis (~1620-1590), se știe cã a supus orașul Alep, dupã care a pornit spre Babilon. Lipsesc din epocã cronicile și tratatele, ignorându-se mai ales motivul asasinatului sãu. Oricum, obiceiul ca regele sã-și desemneze succesorul se dovedește a fi un pericol când acesta nu era fiul cel mare. Spre finele imperiului vechi, Telipinu introduce linia bãrbãteascã directã, punând capãt arbitrariului. Preambulul legii de succesiune este primul document oficial hitit care ne-a parvenit. Telipinu este totodatã și primul care rege care a semnat un tratat cu statul vecin Kizzuwatna.

Perioada neagrã marcheazã tranziția cãtre noul imperiu. Orientul Apropiat este cuprins de invazii, printre care și enigmaticii hicsoși. La Hattușaș nu are loc o pãrãsire a tradiției, regele Tudhalijas al II-lea urmând politica predecesorilor și restabilind tutela asupra orașului Alep cu ajutorul egiptenilor. Dar dezvoltarea regatului Mitanni împiedicã hitiții sã profite de pe urma anexãrii de teritorii. Nici la vest situația nu e mai strãlucitã: acolo se dezvoltã Arzawa, dar nu foarte mult datoritã intervenției unor regi hitiți.

Odatã cu domnia lui Suppiluliuma (1375-1335), Hatti este recunoscut ca mare putere și inclus în relațiile diplomatice internaționale. Suveranul poartã titlul de mare rege. Marii regi se numesc frați între ei și încheie acorduri bazate pe reciprocitate, de la acordul de alianțã pânã la supunerea militarã. Vasalii trebuie sã aparã în fiecare an la curtea din Hatti, iar regii de oarecare importanțã pot trimite reprezentanți. Între marii regi se schimbã daruri. Întotdeauna la redactarea vreunui contract se ia ca martor o armatã de zei. Nu e doar o simplã formalitate, pentru cã hitiții chiar credeau cã încãlcarea oferã nu doar un pretext de cotropire adversarului, ci se rãzbunã chiar în propria țarã, prin apariția vreunei epidemii. Ceea ce este tipic hitit în tratate este preambulul. Acesta constã în general dintr-un rezumat succint , de obicei stilizat, al tuturor evenimentelor care au precedat semnarea sa. Asta dovedește nu numai cã hitiții aveau simț istoric, dar și cã aveau convingerea cã un contract ar putea fi respectat doar dacã se pune în context.

Cronicile hitite trebuie considerate un apel la rațiunea cititorului și o dare de seamã pentru divinitate. Partenerul contractual este divinitatea protectoare a scribului, care determinã scrierea. Analele se deosebesc de cele egiptene sau babiloniene nu numai prin realismul lor, ci și prin sentimentul propriei neputinte a cronicarului. Rareori regele își atribuie succesele propriilor sale merite, ci se considerã mai degrabã un executant. Și în anale gãsim tot felul de dialoguri vii, discursuri citate sau corespondențã povestitã. Și ce-a de-a treia sursã de care dispunem, corespondența șefilor de stat, folosește acceași tacticã a apelului cãtre rațiune, cuprinzând povestioare, anecdote, scrisori și divertismente. Între decret, tratat, anale și scrisori nu existã vreo deosebire fundamentalã. Cel care diferã este stilul scribului, conferind documentelor o valoare deosebitã.

Suppiluliuma este fãrã îndoialã cel mai strãlucit rege hitit, curajos, vioi, hotãrât. Poziția pe care acesta o creeazã în Siria de nord rãmâne solidã. Cel mai periculos vrãjmaș din est era imperiul Mitanni, cel al huriților, de la care hitiții se pare cã au preluat o dresurã de curte. Din imperiul Hurri nu a rãmas mare lucru, nu atât din vina lui Suppiluliuma cât din cauza disensiunilor interne, dar a fost benefic pentru hitiți pentru cã din rãmãșițe a fost creat un stat-tampon fațã de Asiria în ascensiune. La granițele țãrii au fost create state prietene și vasale. Regele hitit nu era însã tipul de suveran care sã acționeze dupã calcule. Atunci când vãduva lui Tutankhamnon îi cere pe unul din fii ca soț, acesta amânã decizia, nedoring aventuri ensigure, numai cã Egiptul ia contramãsuri.

Fiul lui Suppiluliuma, Mursilis, restabilește sãrbãtorile religioase neglijate, pacificã provinciile dizidente, dar continuã și luptele est și nord. În vremea sa are loc o epidemie de ciumã, regele fiind lovit și de afazie nervoasã, ceea ce îi prilejuiește scrierea de rugãciuni, ca expresie a zbuciumului personal. Analele regelui sunt mai mult justificãri fațã de divinitate. Nu lipsește vorbirea directã, dar lipsesc originalele comparații cu lumea animalã, anecdotele și exemplele pline de învãțãturã. Evenimentele sunt expuse strict cronologic și povestirea se bazeazã pe o anumitã schemã, în care se contureazã ce e deosebit și esențial.

Dintre toti regii hitiți, Muwatallis (1306-1282 a.Hr.) ar fi avut cele mai multe motive sã-și scrie memoriile, dar n-a fãcut-o. In analele fratelui sãu ne apare drept o fire blândã, pașnicã. Si egiptenii au o pãrere bunã despre el. În vremea sa Egiptul era principalul adversar, conflict ce însemna doar un capitol oarecare în istoria agitatã a marilor regate din Asia de vest. Pe la 1300 a.Hr. Sethos I ajunge pânã la Kadeș și se laudã cu o victorie asupra lui Muwatallis. Dar 14 ani Kadeș rãmâne hitit, și precarul echilibru probabil cã ar fi continuat dacã Ramses al II-lea nu ar fi atacat în 1286 a.Hr. Urmãrile bãtãliei nu sunt tocmai dovada unei victorii egiptene. Kadeș rãmâne tot la hitiți și abia în 1278 a.Hr. se semneazã celebrul tratat între Hattușil și Ramses al II-lea.

Dupã Muwatalis mai urmeazã o serie de regi precum Hattușil al II-lea, Mursilis al III-lea sau Hattușil al III-lea, dupã care puterea imperiului Hatti ia sfârșit. Tudhalijas al IV-lea ridica sanctuarul de la Yazili-Kaya, expresie a unei înfloriri culturale, dar lipsa de putere a imperiului devine evidentã. La începutul secolului al XII-lea a.Hr. Hattușaș este ars pânã în temelii. Capitala este distrusã sub sabia popoarelor mãrii, dupã care printre ruine se vor instala frigienii. Dar se oprește aici istoria hititã? Textele pomenesc de douã țãri, Malatia și Karkemiș, pe care le numesc Marele Hatti. Atât de mult nu s-a schimbat situația în Asia Micã. Numai vechiul centru al imperiului hitit este ocupat de popoare indo-europene ce înainteazã treptat. Spre sud se extinde o vastã regiune hititã, tabalul. Spre est urmeazã Meliddu, Kumuhu, Gurgum, Samal și Que, iar spre Siria Karkemis și Alep. Dacã presupunem cã regii au redactat inscripțiile în hititã pentru populație și nu un grup restrâns de cãrturari, regatele acestea sunt hitite.

Abia în secolul al VIII-lea a.Hr. asirienii reușesc printr-o serie de campanii rãzboinice sã ocupe întregul teritoriu hitit și sã transforme vechile regate în provincii. Dar asta nu înseamnã cã dispar cu totul și hitiții și zeii. Se gãsesc corespondente semite pentru bãtrânii zei, iar elemente hitite persistã uneori chiar și în mitologia greco-romanã. Grecii datoreazã mult hitiților, dar cum toatã moștenirea le-a parvenit doar din regiunile mãrginașe ale platoului antolian, ei au uitat foarte repede cine le-au fost învãțatori.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 05.08.12 10:19

Evreul „rătăcitor”




Evreul „rătăcitor”


Legenda evreului veșnic rătăcitor nu are nici o bază istorică. S- a născut în mijlocul mileniului al doilea al erei noastre și a alimentat un antievreism de imagine ( falsă). Se spunea că un evreu din Ierusalim i-ar fi refuzat lui Iisus, în drumul Golgotei, o cană cu apă și chiar a strigat – „Să fie răstignit”. Numit Ahasverus, prin preluarea eronată a numelui unui rege persan care este amintit în Cartea Esterei, evreul respectiv a fost blestemat să nu moară niciodată și să rătăcească pentru a-și răscumpăra vina față de Mântuitor. Legenda contrazice chiar morala creștină care respinge răzbunarea. Dar istoria evreilor este în mare parte o istorie a unei Diaspore ( Risipire, în grecește).
Veniți în Canaan la începutul mileniului al II-lea î.e.n., evreii antici care au antrenat și alte triburi, au reușit la începutul primului mileniu, deci după o mie de ani, să-și întemeieze un regat puternic sub David și Solomon. Regatul se divide în Israel și Iudeea. Apoi, în anul 722 î.e.n. asirienii distrug regatul Israel, iar în anul 586 î.e.n. babilonienii distrug regatul Iudeei. În anul 165 î.e.n. Iuda Macabeul alungă pe grecii regelui Antiochos și întemeiază un nou regat cu capitala la Ierusalim. Dinastia decade, apar regii idumei, Irod și urmașii săi, romanii pun stăpânire pe Palestina, iar în anul 70 e.n. Templul Mare din Ierusalim este distrus. Anul 135 e.n. marchează ULTIMA ÎNCERCARE de refacere a statului evreu, până în anul 1948, când Ben Gurion declară Independența Noului Stat Israel. Timp de aproape două milenii evreii au fost în Diaspora, astăzi , circa jumătate din numărul lor continuă să fie în această Diasporă. Holocaustul, indiferent de ce afirmă negaționiști de diverse orientări, a redus cu circa 30% numărul evreilor în lume, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari catastrofe produse de oameni contra altor oameni.
Să urmărim evoluția acestei Diaspore în timp. Nu se știe cu precizie numărul evreilor la sfârșitul mileniului I e.n., dar un anumit număr de hazari trecuți la mozaism s-a adăugat evreilor tradiționaliști. În nici un caz ei nu au constituit o majoritate, cum pretind unii falsi istorici. La începutul Diasporei din era noastră, evreii locuiau în mare parte în Occident, apoi, la presiunea Bisericii Catolice și a unor principi catolici o parte s-au stabilit estul Europei, în Polonia, Rusia, Galiția, Ucraina, Moldova. În anul 1492, regii Spaniei, Isabela și Ferdinand izgonesc pe toți evreii din regat, astfel că sefarzii ( evrei spanioli) se răspândesc pe teritoriul Imperiului otoman,în Italia,Franța, Țările de Jos, Germania, iar în est se va crea tradfiia evreilor așkenaziți ( Așkenaz înseamnă german, în ebraică). Evreii sefarzi vor vorbi ladino, un dialect spaniol, iar așkenaziții – idișul, un dialect germano- slav- ebraic. Credința este comună, unele rituri diferă. Astăzi aceste diferențe au cam dispărut, mai importante fiind reformele religioase care au intervenit în ultimele secole. În secolul XVIII, când a început mișcarea iluministă evreiască, în paralel cu cea europeană, trăiau în Polonia un milion și jumătate de evrei, circa 250.000 în vestul și centrul Europei, restul de 750.000 în Asia și Africa de Nord, deci în total circa două milioane și jumătate de evrei. În două secole populația a crescut la 15 milioane datorită îmbunătățirii condițiilor de trai, a asistenței medicale în Europa. Exodul evreilor în America a creat noi centre de cultură și civilizație evreiască, ca și pentru o tendință de asimilare. În ajunul celui de al doilea război mondial, numărul evreilor era de circa 18 milioane, pe toate continentele. Circa jumătate din populația evreiască era cuprinsă în sfera industrială, ca și a micii producții manufacturiere, restul în comerț, finanțe, alte ocupații. Agricultura și serviciul militar a fost interzis evreilor timp de secole. Ghetoul și-a pus amprenta pe viața comunităților evreiești de asemenea, timp de secole. El era și un loc de autoprotecție , dar și de marginalizare socială. El a intrat definitiv în istorie, numai la Ierusalim există un cartier Mea Shearim ( O sută de porți) unde trăiesc ultra-religioși în condițiile ghetoului de altădată.
Să urmărim cum a evoluat Diaspora în diverse țări ale lumii. În Peninsula Iberică – Spania, Portugalia, evreii au ajuns încă în primul secol al erei noastre, dar se pare că au fost coloniști și mai devreme. Istoria evreilor din această parte a lumii a fost determinată de valurile de cuceritori, de la triburile germanice, apoi cuceririle arabe, până în fatidicul an 1492 , când evreii sunt izgoniți di n Spania și după trei ani, din Portugalia. Maimonide, Halevi au fost cele mai strălucite personalități ale evreimii sefarde , într-o perioadă „de aur”, secolul XI-XII. Despre evreii sefarzi s-au scris numeroase cărți. Nici în Franța soarta evreilor nu a fost foarte fericită, presiunea Bisericii, cruciadele, apoi Inchiziția, prejudecățile au creat condiții aspre de conviețuire. O personalitate comparabilă cu Maimonide din Spania, a fost Rași din Troyes. Regii Franței au izgonit și ei pe evrei pentru o perioadă. Împăratul Napoleon a repus relațiile cu evreii pe baze moderne, raționale. Dar la sfârșitul secolului XIX, afacerea Dreyfus a aruncat una dintre cele mai întunecate umbre asupra așa zisei „toleranțe” din Franța, acuzația de trădare care i s-a adus unui ofițer de Stat Major total nevinovat era îndreptată, de fapt, împotriva unui popor. Jurnalistul Theodor ( Bejiamin) Herzl, aflat la proces a suferit o adevărată transformare spirituală renunțând la asimilaționism și devenind inițiatorul sionismului politic. Se poate spune că Statul Israel are, indirect, ca făuritor, fără voie pe căpitanul Dreyfus . Sionismul lui Herzl a pus bazele unei strategii care a dat roade. În Țările de Jos situația evreilor a fost favorabilă unei evoluții normale, rolul Bisericii nu era preponderent. Acolo s-a afirmat filosoful Spinoza, ce avea să fie excomunicat pentru că a adus ideea unui panteism „eretic” în concepția rabinică. În Anglia , atitudinea față de evrei a fost oscilantă, de la ospitalitate la respingere, iar marele Will a adus în scenă un personaj , Shylok, aparent odios, care, de fapt cerea respectarea unor prevederi contractuale. Christopher Marlowe era mai puțin înțelegător, „neguțătorul din Veneția” fiind chiar respingător. În secolul XIX, unul dintre constructorii imperiului britanic a fost evreul convertit Disraeli. În Italia, deși Vaticanul nu accepta o apropiere față de „trădătorii” lui Iisus, evreii au fost mai puțin persecutați, date fiind și condițiile istorice. Italia a devenit stat unitar abia în a doua jumătate a secolului XIX. Insulele din Marea Mediterană au fost oaze de prosperitate pentru evrei, în special după venirea sefarzilor. Despre evreii din Balcani se poate spune că ei au format cea mai veche Diaspora, în Europa, adică de la cucerirea Ierusalimului de către Titus ( 70 e.n.). Aici s-au întâlnit evreii antici cu sefarzii și cu așkenazimii. La curtea lui Ștefan cel Mare era un medic venețian pe nume Șmil, spune legenda, iar în oastea lui Mihai Viteazul s-au aflat și evrei. În Ungaria ,Polonia, ca și în Austria, Germania destinul evreilor a fost dependent de politica guvernanților. În Cehia , toleranța religioasă a fost o bună regulă, la fel ca și în țările scandinave. În Țările Baltice, ca și în unele perioade, în Polonia, antievreismul s-a manifestat destul de violent. Nu mai vorbim de Rusia , unde pogromurile, în secolele XVII-XIX s-au succedat cu o violență nemaiîntâlnită în alte țări. Evreii s-a răspândit pe toate continentele, în Asia, Australia, pe insulele din Pacific, etc. În Africa antievreismul a fost dictat de extremismul islamic, iar în Africa de Sud de naționaliștii albi.
Cum spuneam, Holocaustul a devenit o falie în istoria evreimii, iar crearea Statului Israel este și o consecință a acestui flagel extrem de dureros și extins. Astăzi, Orientul Apropiat este frământat de ciocnirea dintre interesele țărilor consumatoare de petrol, de politica duplictaă a Moscovei, dar și de prezența politico-militară a SUA, ca super-putere. Israelul este singurul stat democratic din zonă, înconjurat de țări cu regimuri autoritare și având ideologii fie moderate, fie extremiste. Cuvântul Armeghedon , care semnifică și sfârșitul Lumii în credința populară creștină, provine de la numele geografic al localității Meghido, unde în antichitate se aflau grajdurile regelui Solomon, dar unde au avut loc și o serie de bătălii. Dar sfârșitul Lumii nu este previzibil și nici de dorit. În orice caz nu evreii îl vor aduce.
BORIS MARIAN
http://boris-mehr.blogspot.co.il/search?updated-min=2012-01-01T00:00:00-08:00&updated-max=2013-01-01T00:00:00-08:00&max-results=14
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 08.07.12 12:32

Ruinele unui templu monumental, descoperite în Galileea * vestigiile unei sinagogi monumentale, datând din secolele IV - V,au fost descoperite recent pe un sit arheologic din Galileea (nordul Israelului) * cel puțin așa se afirmă într-un comunicat dat publicității de Departamentul israelian pentru Antichități

Conform comunicatului, sinagoga se află în apropierea localității Houqoq. Arheologii au descoperit pe acest sit un mozaic bogat decorat, reprezentând pilda biblică a celor 300 de vulpi ce au fost folosite de Samson pentru a incendia câmpurile filistenilor. Săpăturile arheologice sunt coordonate de americanca Jodi Magness și de cercetătorii israelieni David Amit și Choua Kisilevitz.

„Nu există decât două alte sinagogi din această epocă istorică în care sunt prezentate scene biblice cu Samson”, a explicat Jodi Magness, atrăgând atenția și asupra „dimensiunilor monumentale” ale construcției.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 08.07.12 10:37

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.12 15:11

If this is a Jew . . . . de Dorian Galbinski
Citesc astazi (26.06.2012) in Jerusalem Post ca politia israeliana a arestat patru evrei ultrareligiosi, membri ai sectei extremiste anti-sioniste Neturei Karta si ca acestia ar fi recunoscut ca ei sunt autorii celor zece graffiti scrise cu vopsea neagra , la Muzeul Holocaustului din Ierusalim si pe alte monumente memoriale. Una suna astfel: “daca Hitler nu ar fi existat sionistii l-ar fi inventat ei”. Alta ii multumea liderului nazist pentru “minunatul Holocaust organizat pentru noi. Numai gratie tie am primit un stat”. Si in sfarsit, a treia: “Evrei, treziti-va, regimul raului nu ne protejeaza ci doar ne pune in pericol” – referire la statul israelian pe care ei nu-l recunosc, deoarece inca nu a venit Messiah.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 17.06.12 13:46

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9503/7/

Ilustrand evenimente din Geneza, Michelangelo face referire la celebrul Noe in doua scenarii: potopul si betia. Si remarcam de la bun inceput un aspect controversat, exploatat de multi alti artisti: pe arca se salveaza familia lui Noe: el, sotia, cei trei fii cu nevestele lor, dar nici un alt om pe de Pamant. Drama acestora este ca sunt martorii mortii atator suflete care-si pierdusera credinta dreapta. Iar Michelangelo reda cu geniul sau agonia femeilor cu prunci in brate si a barbatilor, disperati de urgia ce cazuse asupra lor.

Acesta este un motiv al con-troverselor in ceea ce priveste aceasta legenda biblica. Noe este ultimul patriarh inaintea potopului si el face un legamant cu Dumnezeu. Dar astfel de legaminte vor face si Moise si Abraham. Iar ambii se roaga Creatorului sa crute vietile oamenilor. Stim episodul in care Abraham chiar face un targ cu Divinitatea pentru salvarea unui numar de credinciosi inaintea distrugerii Sodomei si Gomorei. Noe nu face nici un targ. El asculta disciplinat de spusa lui Dumnezeu si executa totul intocmai. Aici se ridica o alta problema pe care artistii nu au stiut s-o rezolve in lucrarile lor: animalele care au incaput in spatioasa arca. Michelangelo evita acest aspect, iar arca sa pare destinata numai familiei lui Noe. Dar in reprezentarile standardizate apar atat animalele "curate" (in stil evreiesc), cate sapte perechi, cat si celelalte (cate o pereche). Viata pe Pamant trebuie s-o ia de la capat, iar arca ar fi trebuit sa le gazduiasca pe toate. Unii ilustratori medievali chiar starnesc zambete, involuntar, figurand o punte pe care urca spre nava elefanti, girafe, tigri si lei, intr-o tovarasie neconditionata, usor "tranchilizata".
Noe este un personaj de hotar si din alte motive. El este ultimul pamantean cu varsta matusalemica (traieste 950 de ani), iar dupa el viata se intinde precum cea a lui Moise, pana la maximum 120 de ani. Viata reincepe dupa potop si Noe este primul agricultor folosind plugul si primul cultivator al vitei de vie. Dar este si primul betiv. Iar prima betie a omului trezeste furia divinitatii intr-un mod controversat. Despuiat in cortul sau, Noe este vazut de fiul sau Ham, care-l arata celorlalti doi fii, Jafet si Shem, care-l acopera. Pentru culpa de "voyeurism" (am spune astazi), Ham este blestemat ca fiii sai sa fie slugile celorlati doi fii. Aici traditia crestina ne spune ca neamul lui Jafet a repopulat Europa, neamul lui Shem a fost localizat in Asia, iar cel al lui Ham in Africa, pentru a justifica sclavia indelungata a populatiei de culoare. Iar daca vorbim despre traditii, sa amintim si ca literatura rabinica spune ca Noe a intarziat construirea arcei 120 de ani, pentru ca multi pacatosi sa se indrepte si sa fie salvati.
Primele cinci carti ale Genezei ("Torah") au fost colationate probabil, in secolul al V-lea i.Ch., din surse mult mai vechi. Dar legende ale unui potop universal exista si-n mitologia greaca (Deucalion si arca sa) si mai ales babiloniana, unde evreii au fost dusi in exil de catre Nabucodonosor II (sec. VI i.Ch.). Mituri aproape identice exista si in hinduism. Importanta epocala a lui Noe si a reimprospatarii Pamantului consta si in faptul ca el este mentionat in genealogia lui Iisus din Evanghelia dupa Luca, pe linia cu Abraham si David, desi Iosif nu este tatal lui Iisus! In genealogia dupa Marcu, Noe nu este inclus.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 06.06.12 10:32

Document antic în valoare de 45 de milioane de euro,...


Documentul ar valora 45 de milioane de euro. Garda Financiară din Italia a reținut un cetățean de naționalitate română, la granița dintre Italia și Elveția.

Potrivit La provincia, bărbatul avea asupra sa un manuscris în limba aramaică în valoare de circa 45 de milioane de euro. Documentul ar face parte din seria manuscrise de la Qumran, descoperite în apropiere de Marea moartă în 1947.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 15.04.12 18:14

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 11.03.12 14:49

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 02.03.12 11:47

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.12 15:18

La început



La început ( Bereșit)


La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Da, Dumnezeu, numai El știe ce este Începutul. Noi, oamenii nu știm, cum nu cunoaștem Infinitul, doar îl intuim. Iar Infinitul nu cunoaște început. Dumnezeu a făcut Omul. El este Tatăl și Mama noastră. Noi ne cunoaștem sau nu ne cunoaștem părinții. Suntem orbi. În Rai a sădit Dumnezeu Pomul Vieții și Pomul Cunoașterii. Aici înțelege fiecare despre ce este vorba. Se opune cunoașterea fericirii umane? Dar au fost frații care s-au omorât între ei. Cain l-a ucis pe Abel. Și astăzi se întâmplă același lucru. Părinții, Adam și Eva au suferit enorm. Apoi a venit Potopul. Oricând poate reveni. S-a ridicat Turnul Babel. Noi nu ne înțelegem nici azi, nu numai din cauza diferenței de limbaj, ci și de gândire. Apoi s-a născut și a crescut seminția lui Abraham. Au apărut cele 12 triburi ale lui Iaacov-Israel. Zece triburi au dispărut. Se caută și astăzi. Să nu uităm nici de gestul disperat al lui Abraham de a-l sacrifica pe Isaac. De câte ori nu este sacrificat omul în favoarea unei idei? Revenind la Iaacov, el s-a luptat cu Îngerul care era întruchiparea lui Dumnezeu. Cum de a avut acest curaj? Nu este Omul egal cu Dumnezeu? Poate. Prima personalitate politică în Biblie este Moise. El conduce, el ucide pe necredincioși, dar tot el este pedepsit. Va muri fără a lăsa un mormânt. Numai o credință, o Lege, Cinci Cărți Sfinte. Robia din Egipt a fost robia pe care un om o impune semenului său. Mersul în pustiu este calea înțelepciunii. Schimbarea ce intervine între generații. Impresionantă scultpura lui Michelangelo – Moise cu coarne pe cap. Nu sunt coarne , ci raze, o confuzie de termeni. Canaanul este ocupat de nomazii evrei. Dar și Europa a fost ridicată de nomazi. Altfel am fi trăit într-un imperiu veșnic . Între civilizație și cultură nu există semnul egalității. Ele se completează. Conducătorii evreilor antici erau păstori. Probabil, analfabeți. Abia ridicat la nivelul unui stat, Israelul este treptat distrus de tensiuni interne și de imperiile care îl înconjurau. Lui David i se atribuie Psalmii, lui Solomon – Eccleziastul și Cântarea Cântărilor, bijuterii ale literaturii și înțelepciunii Antichității. Profetul Ilie anunță venirea în viitor a lui Mesia, considerat de creștini Iisus Cristos, din stirpea lui David. Dar Iisus este și întruchiparea lui Dumnezeu. Așa spun creștinii, adică un miliard și jumătate din populația lumii. Musulmanii au alte concepte despre revelația divină, dar Dumnezeu este Unicul pentru trei religii. Alături de ele, budismul are adepții săi. Lumea este împărțită în credințe diferite. Dacă nu vom ști să ne respectăm unii pe alții ne vom întoarce la Început, când nu era nici cer, nici pământ. Aceasta este istoria lumii în câteva rânduri. Iar în alte sisteme solare există, desigur, cu totul alte repere. Concluzia – nu există Început și nici Sfârșit, există Viața veșnică.
BORIS MARIAN
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 4 din 11 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5 ... 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum