Goma[v=]

Pagina 2 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 25.02.06 18:13

Rezumarea primului mesaj :

Paul


Ultima editare efectuata de catre Admin in 31.05.15 15:04, editata de 23 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 17.03.11 16:12

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.02.11 19:04

Despre două Cărți negre și doi negaționiști ai Holocaustului
După publicarea cărților sale Săptămâna Roșie și Basarabia, Paul Goma scrie an după an în jurnalul său (accesibil la adresele paulgoma.free.fr sau www.paulgoma.com), multiplicând textele impregnate cu un antisemitism primar, în care abundă enormități propagate cu vulgară regularitate despre evrei și violente atacuri antiisraeliene.
În tentativele sale de a reinterpreta istoria Holocaustului în România, care conțin, între altele, încercări de demontare a Cărții Negre a lui Matatias Carp (reeditată în Franța la Editura Denoël, în 2009) și a Cărții Negre editate de Iilya Ehrenburg și Vasili Grossman (Le Livre Noir, Textes et Temoignages, Actes Sud, 1995), Paul Goma și-a găsit un aliat care reușește să îl compromită și mai mult: un militant prolegionar, un negaționist primitiv al Holocaustului și un falsificator al istoriei. L-am numit pe Ion Coja.

Un consens care ține de igiena spațiului public scris ne învață că a răspunde negaționiștilor este păgubitor, în primul rând pentru cel care replică. Și totuși…
Și totuși, atunci când minciuna flagrantă este vehiculată cu nonșalanță și cinism, când adevărul este grav deformat în mod deliberat, cu speranța că, din motive care țin de repulsie, nimeni nu va răspunde falsificatorilor istoriei, se impune poate o replică la obiect.
La data de 2 noiembrie 2010, Paul Goma publica în jurnalul său un lung extras din articolul lui Ion Coja, Primul negaționist al Holocaustului, apărut la aceeași dată în Basarabia Literară, publicație a Societății Scriitorilor Români din Republica Moldova. Reluat cu extaz de Goma, Ion Coja afirmă în articol că „primul negaționist al Holocaustului“ ar fi Vasili Grossman, pentru că volumul său A Writer at War ar fi contrazis Cartea Neagră a lui Ehrenburg și Grossman, afirmând că „regimul de ocupație al Ucrainei de sud-vest de sub români a fost aproape plăcut în comparație cu tratamentul german al populației“.
În privința comparației dintre regimurile de ocupație a Ucrainei de către administrațiile Antonescu și Hitler trebuie precizat că, încă din 1957, Rand Corporation a publicat un studiu amănunțit asupra acestui subiect (Alexander Dallin, Odessa, 1941-1944: A Case Study of Soviet Territory Under Foreign Rule). Nici acest studiu, nici cele ulterioare, cum ar fi Raportul Wiesel (Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport Final, Polirom, 2005) sau scrierile foarte recente ale istoricului american Charles King de la Universitatea Georgetown nu pun la îndoială nici faptul că tratamentul evreilor în Transnistria în perioda 1943-1944 s-a ameliorat treptat, dar nici responsabilitatea crimelor comise de autoritățile românești din Transnistria în anii 1941-1942.
În același articol, reluat de Paul Goma în jurnalul său, Ion Coja minte afirmând că Matatias Carp a scris Cartea Neagră în „colaborare cu numitul Ehrenburg“ și că „înșiși evreii au scos din circulație această carte mincinoasă curând după apariție“. Bazată în special pe mărturii ale supraviețuitorilor sau pe diverse reportaje, Cartea Neagră a lui Ehrenburg și Grossman nu are nimic în comun în afară de titlu cu cea a lui Carp, care este susținută predominant de documente de arhivă românești. De asemenea, este bine cunoscută retragerea de pe piață și din bibliotecile publice de către autoritățile comuniste din România a Cărții Negre a lui Carp, la scurt timp după apariție și pe întreaga perioadă a existenței regimului respectiv.
În ceea ce privește masacrarea evreilor în Transnistria, bazându-se pe un paragraf din aceeași carte, A Writer at War a lui Grossman, reluat în jurnalul său cu felicitări de Goma, Coja afirmă că această distrugere în masă a populației evreiești în Transnistria ar fi fost înfăptuită în exclusivitate de poliția ucraineană, și nu de autoritățile românești. În acest sens, Coja afirmă în textul său: „… dacă evreii au suferit în Transnistria, nu au suferit din cauza românilor. Au suferit evreii asupra cărora autoritatea ocupantului român era minimă, evreii localnici, evreii ucraineni“.
În sprijinul „argumentației“ sale negaționiste, Ion Coja folosește următorul citat din Grossman:
„Darea de seamă a secretarului Obcom, Riasents [corect, în text, Riasentsev]. Domanevka a fost locul în care evreii au fost executați. Ei au fost duși acolo [corect, în text: execuțiile au fost înfăptuite] de poliția ucraineană. Șeful poliției ucrainene a ucis el însuși 12.000 de oameni. În noiembrie 1942 Antonescu a emis legi care dădeau drepturi evreilor. Execuțiile în masă care au avut loc în cursul anului 1942 au fost oprite. Șeful poliției din Domanevka și opt dintre cei mai apropiați colaboratori au fost arestați de români, duși la Tiraspol și trimiși în judecată. Curtea i-a condamnat la trei luni de muncă forțată pentru actele lor ilegale contra evreilor. [propoziție omisă de Coja în text, fără a se indica acest fapt] Crime a făcut [corect, în text: Indignare a produs] și procurorul public (din Domanevka), un jurist rus din Odessa…“ (A Writer at War, Vasily Grossman with the Red Army, 1941-1945, edited and translated by Antony Beevor & Luba Vinovgradova, Pantheon Books, New York 2005, p. 267).
Folosind acest citat trunchiat, din care menționarea pedepsei ridicole a celor nouă făptași vinovați de execuția a 12.000 de oameni este omisă deliberat, Coja întreabă: „De ce în raportul comisiei Wiesel nu apare nicio referință la procesul intentat de autoritățile românești din Transnistria criminalilor de la Domanevka? Cum s-a încheiat acest proces? Unde se află arhiva acestui proces?“.
În privința masacrelor de la Domanevka (Dumanovca), Ion Coja ignoră cu bună știință informațiile din Raportul Wiesel care se referă concret la crimele comise în această localitate, și anume la paginile 145-148, 152, 156, 177, 392 (Raport Wiesel, versiune în limba română). La pagina 147 a Raportului Wiesel se specifică că, la Domanevka, „între 10 ianuarie și 18 martie 1942, 18.000 [evrei] au fost uciși de poliția locală ucraineană și de jandarmi români“. În continuare, Raportul Wiesel redă pe larg o relatare a pretorului Teodor Iliescu, care descria condițiile în care au fost împușcați evreii, „… care au fost îngropați în gropi neconforme cu regulile cerute, fiind săpate la o adâncime de cel mult 1/2 m…“ și care cerea mutarea supraviețuitorilor masacrelor la Bogdanovca. La aceeași pagină a Raportului Wiesel se menționează: „Această execuție în masă și incinerarea cadavrelor au fost analizate în detaliu în timpul procesului lui Isopescu [prefectul român al județului Golta, judecat și condamnat pentru masacrele de la Bogdanovca, Dumanovca și Acimicetca] în 1945“.
Frauda lui Coja, reluată cu entuziasm de Goma, este transparentă: ei folosesc faptul că poliția ucraineană a fost implicată masiv în masacrarea evreilor în județul Golta și afirmă, în consecință, că responsabilitatea autorităților române în crimele comise în Transnistria este nulă. Orice om de bună-credință care va frunzări numai o lucrare despre administrația română din Transnistria va ști că acolo poliția ucraineană era sistematic subordonată autorităților române, prefecților și pretorilor români prin legiunile de jandarmi români. Crimele comise de poliția ucraineană în Transnistria contra evreilor și romilor au fost înfăptuite la ordinul autorităților române, sub a căror jurisdicție acești polițiști ucraineni se aflau. Excepție au făcut-o așa-numitele „colonii SS“, sate populate de etnici germani locali care nu se aflau, conform acordului de la Tighina, sub jurisdicție românaă și a căror listă este atașată acordului respectiv. Dumanovca nu făcea parte din aceste „colonii SS“.
În ceea ce privește procesele criminalilor implicați în masacrele de la Dumanovca, trei serii de documente arhivistice stau la dispoziția cercetătorilor la Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington (USHMM). O primă serie restrânsă privește anchetarea de către autoritățile românești din Transnistria a câtorva polițiști ucraineni implicați în omorurile din județul Golta, nu pentru masacrarea evreilor, ci pentru a se fi omorât între ei și pentru a fi furat aurul confiscat de la deportați, se regăsește în arhivele regionale de la Nikolaev (USHMM/Nikolaev Oblast Archives RG-31.008M).
O a doua serie largă de documente provine din arhivele Serviciului Român de Informații (USHMM/SRI Archives RG 25.004M) și este legată de procesele prefectului județului Golta, Modest Isopescu, a subprefectului aceluiași județ, Aristide Pădure, și a jandarmilor români implicați în aceste asasinate. Tribunalul de la București l-a considerat responsabil pe Isopescu de „… uciderea a 71.000 de oameni (dintre care 1.000 de romi). Adjunctul său Pădure a fost acuzat de organizarea ghetoului din Orașul Golta, de înfometarea deportaților, de rele tratamente, de punerea în aplicare a ordinului pentru masacrul de la Dumanovca. Cei doi reprezentanți ai autorităților au fost ajutați de [subofițerul de jandarmi] Vasile Mănescu de la raionul Dumanovca care a executat ordinul (la refuzul unui subaltern, plutonierul de jandarmi Nicolae Melinescu…) participând activ la actele de jefuire, incendierea grajdurilor [unde erau «cazați» deportații] și la masacrul de la Bogdanovca, împușcarea deportaților de la Dumanovca“ (Andrei Muraru, Manuscris, citat cu permisiunea autorului). În 1945, Isopescu, Pădure și Melinescu au fost condamnați la moarte de către un tribunal românesc, pedeapsa fiind comutată la închisoare pe viață. În sfârșit, a treia serie largă de documente, care privesc procesele a cel puțin 15 jandarmi ucraineni implicați în aceleași crime și judecați în URSS, se găsesc în arhivele SBU (instituție succesoare a KGB din Ucraina) din localitățile Nikolaev și Vinnitsa (USHMM/SBU Archives RG 31.018M). Așa cum am mai scris, nimeni nu-i va nega lui Paul Goma rolul important în istoria disidenței anticomuniste românești. Antisemitismul său sălbatic și falsificarea militantă a istoriei Holocaustului din România pe care el le practică sistematic i-au afectat însă grav imaginea. Alăturarea sa cu Ion Coja nu face decât să desăvârșească răul pe care Goma și l-a făcut singur. //
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 14.10.10 14:23

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 11.10.10 15:04

Paul Goma: "Nu ma intorc in Romania nici mort"
Aflat in exil la Paris, unul dintre cei mai cunoscuti militanti anticomunism din Romania vorbeste in exclusivitate despre "experienta" de detinut politic, securitate si libertatea de a vorbi.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 07.10.10 9:40

Paul Goma la 75 de ani
Bedros Horasangian
Scriitorul Paul Goma a împlinit o anume vârstă. Scriitorul român Paul Goma, care a împlinit 75 de ani, trăiește la Paris, Franța, este un cetățean fără cetățenie. "Stateless person" ar veni persoană fără patrie. Chiar așa? Foarte chiar așa. Nu sună prea bine, nici pentru Paul Goma, nici pentru noi, românii, care avem o patrie, bașca și câte o cetățenie. E foarte trist și dramatic să fii al nimănui și nimeni să nu aibă grija ta. Marele explorator Fridtjof Nansen a venit în întâmpinarea sutelor de mii de refugiați armeni scăpați din măcelul turcesc din 1915 și a creat, sub tutelă internațională, faimoasele "Pașapoarte Nansen". Care obligau țările pe unde ajungeau acești desțărați rămași pe drumuri, fără case și o patrie, să ofere un anume sprijin și, mai ales protecție. Era un moment dramatic al începutului de secol XX. Urmau să vină altele și mai și. Holocaustul și Gulagul desăvârșeau ce începea în 1915. Bunicii mei au avut și ei Pașapoarte Nansen. Primul din familie care a devenit cetățean român cu acte în regulă a fost tatăl meu. A terminat Politehnica din București și a făcut apoi șapte ani de concentrări și front. A obținut și "Mihai Viteazul", existau și o sabie prin casă și un pistol de alarmă, pe care bunica le-a aruncat la gunoi prin anii '50. De frică, a considerat că e mai sănătos să nu existe așa ceva prin casă. Degeaba a țipat tata că toate astea erau parte din viața lui, bunica a făcut ce a vrut ea. Nu e bine să se știe chiar toate poveștile acestei lumi. Uitarea are și ea părțile ei bune. Paul Goma prin tot scriul lui a făcut apel la neuitare. Nu discutăm dacă a procedat bine sau rău, dar memoria, a lui și a lumii din jur, a alimentat o proză de o excepțională vigoare epică. Paul Goma a avut o patrie care i-a fost luată. Ea s-a numit România, pentru că, atunci când s-a născut copilul Paul Goma, Basarabia era România. Nu a mai fost, după puțină vreme. Povestea vieții lui Paul Goma, dramatică pe alocuri și tragică în întregul ei, a devenit literatură. Un teribil testimoniu despre istoria României și românilor. Că vrem, că nu vrem, că ne place sau nu de Paul Goma, cărțile lui există. Chiar dacă omul, cu bunele și relele lui, este exclus dintre noi, aici în România. Și trăiește singur, cu familia lui, la Paris. Doar cărțile lui trăiesc printre. Pot fi ignorate - cum se și întâmplă -, pot și minimalizate - cum s-a și întîmplat, pot fi ca și inexistente, cum, din păcate continuă să se întâmple. Păcat. Și semnificativ pentru felul nostru de a ascunde sub preș propriile noastre mizerii. Slăbiciuni, temeri, lașități, compromisuri, uneori lucruri mult mai grave. Orice se poate aranja, negocia, tocmi, lasă-bre-că-nu-schimbăm-noi-lumea. Oricât am vrea să-l ignorăm pe Paul Goma - și o facem cu o perseverență demnă de cauze mai bune -, el există. Trăiește înlăuntrul limbii române pe care o mânuiește și servește exemplar. Este o prostie când se afirmă că Paul Goma nu este scriitor. La urma urmelor, ce mare lucru a făcut? A protestat deschis față de un regim dicreționar și nu a avut alături decât doi distinși intelectuali. Doi. Ion Vianu și Ion Negoițescu. Despre care nu știm, la fel, mai nimic. Oameni de primă mână, români de ispravă - nu auzim toată ziulica românii și românii în gura politicienilor noștri? -, care au avut îndrăzneală, atunci când noi am tăcut. Anii au trecut, memoria noastră se dovedește selectivă. Paul Goma există, la Paris, și a împlinit pe 2 octombrie 75 de ani. Dacă prietenul Liviu Antonesei nu ne aducea aminte de această aniversare, nici nu știam că Paul Goma mai există. Păcat. Păcat și trist în același timp. Dar și semnificativ. Nu se poate face nimic. Măcar să-i citim cărțile și tot ar fi ceva.
La mulți Ani, Paul Goma!
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 04.10.10 18:21

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.09.10 18:00

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 25.09.10 10:13

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 05.09.10 14:08

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

PAUL GOMA ÎN INSTANȚĂ

Mesaj Scris de Admin la data de 11.07.10 11:58

PAUL GOMA ÎN INSTANȚĂ
(ACTE DE LA PROCES)








Către

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

Bd. Unirii, nr. 37, sector 3, București

SECȚIA A IV-A CIVILĂ

Dosarul Nr. 13596/299/2006





Subsemnatul LASZLO ALEXANDRU, domiciliat în Cluj-Napoca, str. Micuș, nr. 1, ap. 87, jud. Cluj, C. Id. Seria KX, nr. 735133, înaintez următoarea

ÎNTÎMPINARE




la Dosarul nr. 13596/299/2006, avînd ca pîrîți: Administrația Prezidențială, Andreescu Gabriel, Editura Polirom Iași, Federația Comunităților Evreiești din România, Florian Alexandru, Gârbea Horia, Gheorghiu Mihai Dinu, Ioanid Radu, Laszlo Alexandru, Lefter Ion Bogdan, Manolescu Nicolae, Marian Boris, Mihăieș Mircea, Mușat Carmen, Oișteanu Andrei, Revista “22”, Fundația “Cultural 21”, Revista “Realitatea evreiască”, Fundația “Timpul”, Shafir Michael, Totok William, Vianu Ion, Wiesel Elie, Ziarul “Cotidianul”, împotriva lui Paul Goma, cu domiciliul ales la avocat Crângariu Eugenia, în București, Calea Moșilor, nr. 90, ap. 3, sector 3, în calitate de apelant-reclamant față de Sentința civilă nr. 15886/2.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 13596/299/2006.

Subsemnatul Laszlo Alexandru vă rog să respingeți ca neîntemeiat apelul formulat de reclamantul Paul Goma. Vă solicit prin prezenta să mențineți ca întemeiată și justificată Sentința civilă nr. 15886/2.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. 13596/299/2006.

Îmi întemeiez solicitarea pe următoarele motive.

A) Reclamantul Paul Goma, în calitate de scriitor, s-a exprimat în repetate rînduri ostil la adresa minorității evreiești din România. Autorul a încercat să atenueze și să justifice măsurile dure, luate în timpul celui de-al doilea război mondial de către aparatul de stat, la ordinul mareșalului Ion Antonescu, împotriva evreilor (măsuri constînd în discriminări sociale, deportări, execuții sumare și masacre). Scriitorul a folosit, în lucrările sale, surse bibliografice parțiale, tendențioase, și le-a ignorat pe cele ce contraveneau intențiilor sale de răstălmăcire a faptelor istorice. Paul Goma a ajuns chiar pînă la contestarea fățișă, în scris, a producerii Holocaustului din România – faptă sancționată, prin Ordonanța de Guvern nr. 31/13 martie 2002, cu închisoare între 6 luni și 5 ani: “Doar știm, avem și hîrtii[,] și ținere-de-minte: «Holocaustul românesc» este o minciună, un fals, o escrocherie, o ticăloasă amenințare («Punga sau viața!»)” (vezi vol. Săptămîna Roșie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia și Evreii, București, Ed. Vremea XXI, 2004, p. 273). Alte numeroase exemple de distorsionare frapantă a realităților istorice, din partea lui Paul Goma, sînt prezentate pe larg în precedenta Întîmpinare, pe care subsemnatul pîrît Laszlo Alexandru am depus-o la dosarul procesului în data de 17.05.2006.

B) Ca reacție la afirmațiile violent-nedrepte formulate împotriva evreilor de către Paul Goma, în presa culturală din România, în unele cărți ale sale, dar și pe internet, o seamă de personalități culturale, scriitori și publiciști și-au exprimat disocierile, mai ales în mediul publicistic. Totodată au fost formulate rezerve tangențiale la ideile lui P. Goma și în tratatul științific elaborat de un amplu colectiv de experți internaționali, coordonați de Premiatul Nobel Elie Wiesel și activînd sub egida Președinției României (vezi Raport Final, redactat de Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, Iași, Ed. Polirom, 2005, p. 380-381).

Trebuie subliniat aspectul că, dintre specialiștii care au contestat opiniile jignitoare formulate de Paul Goma la adresa minorității evreiești din România, nimeni n-a încercat să-i restrîngă autorului dreptul la libertatea cuvîntului. Nimeni n-a intentat o acțiune în justiție, împotriva sa, deși prevederile legale existente ar fi autorizat asemenea demersuri. Rezervele științifice formulate, însoțite de argumentația profesională aferentă, s-au limitat la sfera cuvîntului tipărit.

C) În replică la intervențiile care se disociau de opiniile sale neștiințifice, jignitoare și tendențioase, Paul Goma i-a chemat în fața instanței pe contestatarii săi. Astfel s-a ajuns la obiectul acestui proces.

D) În acțiunea înaintată Judecătoriei Sectorului 1 București, Paul Goma solicita, înainte de toate, restrîngerea libertăților de exprimare ale pîrîților (“obligarea pîrîților să înceteze acțiunile prin care se aduce atingere dreptului meu la onoare și reputație”, vezi p. 2) și sancționarea acestora pentru libertățile de exprimare de care s-au folosit. Reclamantul pretindea, așadar, ca prin sentința sa Judecătoria să încalce prevederile Articolului 10, alin. 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, care prevede că: “Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere”.

E) Pentru sancționarea pîrîților, reclamantul Paul Goma era ținut să arate în fața instanței următoarele elemente ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul suferit, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția persoanei care a produs prejudiciul.

1) Fapta ilicită invocată de Paul Goma – criticile care i-au fost adresate de către pîrîți, prin intermediul presei și al cărților – este inexistentă, întrucît fapta așa-zis imputată se înscrie în cadrul libertății de expresie, prevăzute explicit de Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Existența faptei ilicite n-a fost stabilită de vreo instanță de judecată, ba dimpotrivă, legitimitatea criticilor științifice adresate de pîrîți reclamantului e confirmată și de pasaje din volumul Raport Final (ed. cit.), care a fost asumat de un prestigios colectiv de specialiști internaționali.

2) Prejudiciul suferit este invocat de Paul Goma sub cîteva aspecte.

Scriitorul afirmă că, din cauza reproșurilor exprimate de pîrîți la adresa lui, nu i se publică volumele în România: “Astfel cum se poate observa inclusiv din Bio-bibliografia autorului, depusă la dosarul cauzei, Paul Goma este un scriitor cu o recunoaștere internațională foarte largă, a cărui operă a fost și este publicată mai ales la edituri din străinătate(vezi p. 5 a reclamației). Tot acolo, el susține că “Editurile din România ezită să-l publice pe Paul Goma din cauza acuzațiilor de antisemitism care i-au fost aduse pe nedrept”. Iar puțin mai încolo: “este ușor de presupus că editurile din țară vor ezita să publice un autor purtînd un asemenea stigmat”. În realitate, după examinarea Bio-bibliografiei depuse de autor la dosar, se constată că în perioada 1990-2005, Paul Goma a publicat în România circa 33 de cărți (dintre care unele în 2 sau 3 ediții, la edituri diferite). Invocarea vreunui prejudiciu suferit în această direcție, din partea reclamantului, constituie un neadevăr flagrant.

Mai mult decît atît. De la data depunerii reclamației la Judecătorie și pînă la data susținerii apelului la Tribunal, cînd se prezumă că prestigiul scriitorului s-ar fi aflat într-o acută suferință, Editura Curtea Veche din București a lansat, dimpotrivă, o prestigioasă serie de autor Paul Goma, unde i s-au tipărit cîteva cărți inedite sau reeditări, după cum urmează:

· Paul Goma, Infarct, 2008, ISBN: 978-973-669-662-6;

· Paul Goma, Adameva, 2008, ISBN: 978-973-669-661-9;

· Paul Goma, Gherla-Lătești, 2008, ISBN: 978-973-669-700-5;

· Paul Goma, Roman intim, 2009, ISBN: 978-973-669-753-1.

Alte edituri i-au publicat fără obstacole Jurnalele actualizate, unde autorul își invectivează, fără jumătăți de măsură, oponenții pe care de altminteri i-a adus și în fața instanței. Iar lamentabilul său volum eseistic, de un flagrant antisemitism, Săptămîna Roșie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia și Evreii, a ajuns la un număr impresionant de reeditări, fiind expus în vitrina unei librării centrale din Cluj-Napoca, în cursul anului 2010.

Dar scriitorul invocă, în acțiunea sa, și o daună de natură spirituală, pe care i-ar fi adus-o criticile științifice: “un prejudiciu care-i lezează pînă la ultimele resorturi nu numai reputația, imaginea publică, ci și demnitatea de om” (vezi p. 24 a reclamației). Paul Goma nu aduce dovezi palpabile, în direcția celor afirmate. În textul Apelului înaintat acum Tribunalului București, argumentația reclamantului se păstrează în aceiași parametri generali: “Caracterizarea ca antisemit și/sau negaționist expune pe oricine desconsiderării, disprețului și oprobriului public, afectîndu-i în mod grav prestigiul, onoarea și imaginea publică”. Dacă reclamantul nu produce dovezi concrete, în linia celor afirmate, în schimb se lansează în interogații retorice: “Cum poate să fie logic să se afirme că o persoană care a fost acuzată prin numeroase articole și alte materiale denigratoare ale pîrîților că a comis asemenea infracțiuni nu a suferit nici un prejudiciu moral, nu i-au fost afectate în vreun fel prestigiul, onoarea și dreptul la imagine?”.

Trebuie arătat însă că, de la data depunerii reclamației la Judecătorie și pînă la data apelului de la Tribunal, interval cînd se presupune că imaginea autorului ar fi fost expusă oprobriului public, datorită întemeiatelor critici științifice suferite, Paul Goma a fost, dimpotrivă, elogiat public în mod oficial. Consiliul local al Municipiului Timișoara a decis, în ianuarie 2007, să-i confere lui Paul Goma “Titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara”. Această hotărîre nu s-a bazat, cum tendențios și parțializant se arată în Apelul reclamantului, doar pe “considerarea operei sale scriitoricești și a luptei de peste patru decenii împotriva totalitarismului comunist”. În realitate, Referatul Primăriei Timișoara menționează elogios teoriile neștiințifice, insultătoare la adresa minorității evreiești, cuprinse în ultimele scrieri ale lui Paul Goma, și își întemeiază tocmai pe acestea răsplata: “Explicația autorului pentru fermitatea cu care regimul antonescian îi pedepsise pe evrei, după 22 iunie 1941, consta în răzbunarea pentru faptele reprobabile din anul precedent [sic! – L.A.]. Totodată Paul Goma militează pentru asumarea responsabilității evreilor pentru crimele comise contra românilor [sic! – L.A.] și este contra distorsionării istoriei în vederea inventării unui mit exclusiv al genocidului doar contra evreilor în scopuri politice (de dominație) [sic! – L.A.], economice (extorcare de fonduri) [sic! – L.A.] și de culpabilizare a tuturor celorlalte națiuni ne-evreiești [sic! – L.A.].

Iată cum blocarea publicării cărților sale, pe care autorul o pune pe seama acuzațiilor de antisemitism care i s-au adus, se ilustrează, în realitate, prin cîteva zeci de titluri apărute, precum și prin seria de autor Paul Goma, din cadrul prestigioasei Edituri Curtea Veche din București. Iată cum “disprețul și oprobriul public” de care se lamentează scriitorul se concretizează, de fapt, în titluri onorifice, decernate de autoritățile locale din România. Pe cît de neadevărate sînt afirmațiile lui Paul Goma, legate de trecutul evreilor din România, pe atît de contrafăcute se dovedesc ele și în ceea ce privește destinul propriei opere, sau evoluția imaginii sale publice. Dar între proiecțiile imaginare ale unui scriitor care fabulează fără limite și condamnarea în instanță a victimelor răfuielii sale trebuie să existe o distanță ce ține de legalitate și bun-simț.

3) Legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu a rămas complet nedemonstrată în acțiunea reclamantului Paul Goma, atîta vreme cît fapta însăși, ținînd de afirmațiile criticilor săi, nu s-a dovedit ilicită, iar prejudiciul suferit de scriitor se vădește hipertrofiat imaginar.

4) Vinovăția persoanei care a produs prejudiciul nu este cîtuși de puțin probată în acțiunea reclamantului Paul Goma, care se limitează doar la înșirarea unor pasaje cu citate din afirmațiile criticilor săi.

Onorată Instanță,



Avînd în vedere argumentele de mai sus, vă rog prin prezenta să respingeți ca neîntemeiat apelul formulat de reclamantul Paul Goma și să mențineți ca întemeiată și justificată Sentința civilă nr. 15886/2.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. 13596/299/2006.

În caz contrar, pentru a cita din Sentința civilă anterior amintită, “s-ar ajunge la situația absurdă de a se recunoaște reclamantului dreptul de a beneficia de libertate de expresie, dar să se interzică și să se sancționeze orice fel de reacții față de afirmațiile reclamantului, pe motiv că aduc atingere reputației acestuia”.

În conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, solicit judecarea în lipsă.



Cluj-Napoca,

21 iunie 2010

Cu stimă,

Laszlo Alexandru

http://193.226.7.140/~leonardo/n16/Laszlo4.htm
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Paul Goma sărbătorește 74 de ani departe de onorurile statul

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.09 7:24

Paul Goma sărbătorește 74 de ani departe de onorurile statului român


Vineri, Paul Goma împlinește 74 de ani. S-a născut pe 2 octombrie 1935, la Mana, județul Orhei, România, un copil nevoit curând să se maturizeze.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Onoarea pierduta a unui dizident roman

Mesaj Scris de Admin la data de 19.07.09 21:06

Onoarea pierduta a unui dizident roman
http://www.altitudini.ro/articles.php?ai=1376&filter=-1&st=0
La sfirsitul lunii ianuarie, Primaria orasului Timisoara din Romania
decidea sa acorde titlul de "cetatean de onoare" scriitorului si
fostului dizident roman Paul Goma. Aceasta decizie, profund simbolica,
venea ca o binemeritata compensatie pentru cel care fusese constrins sa
paraseasca Romania cu aproape treizeci de ani in urma, ca urmare a
criticilor sale curajoase la adresa regimului Ceausescu. S-a refugiat
de atunci in Franta si situatia sa in raport cu statul roman nu a fost
clarificata, in ciuda numeroaselor apeluri si demersuri intreprinse in
acest sens.
Cu toate acestea, decizia Primariei orasului Timisoara, cunoscut ca
focar al revolutiei romane din decembrie 1989, a suscitat, pe buna
dreptate, proteste - din partea comunitatii evreiesti romane si a
Ambasadei Israelului la Bucuresti - provocate de scrierile antisemite
si negationiste ale lui Paul Goma, care s-a angajat in ultimii ani sa
justifice masurile impotriva evreilor ale fostului dictator Antonescu,
din timpul celui de-al dolea razboi mondial.
Aceste proteste, ca si publicatiile incriminate ale lui Paul Goma, nu
au retinut atentia justitiei, cu toate ca in Romania exista o lege
impotriva acestui tip de fapte.
S-ar fi putut crede ca decizia Primariei din Timisoara a fost luata in
necunostinta de cauza sau dintr-un lapsus mai putin vinovat, marcind
optiunea de a-l distinge pe fostul dizident si de a-l face uitat pe
recentul polemist provocator si "incorect politic". Dar am descoperit
ca, dimpotriva, scrisoarea de motivare pentru atribuirea titlului de
cetatean de onoare lui Paul Goma avanseaza ca argument important
actiunea militanta a lui Goma impotriva evreilor. Acest paragraf, cel
mai consistent din cele doua pagini ale scrisorii, merita reprodus:
"In 2002, Paul Goma scrie eseul Saptamina rosie 28 iunie-3 iulie 1940
sau Basarabia si evreii. In aceasta lucrare, autorul prezinta
atrocitatile comise de populatia nonromana (deci si de evrei) in timpul
retregerii trupelor si a administratiei romanesti din Basarabia si
Bucovina, dupa ultimatum-urile sovietice din iunie 1940 (pactul
germano-sovietic atribuia o parte din estul Romaniei URSS-ului - parte
care fusese ocupata pina la declansarea ofensivei Axei impotriva
Uniunii Sovietice). Explicatia autorului pentru fermitatea cu care
regimul Antonescu ii pedepsise pe evrei dupa 22 iunie 1941 (data
intrarii trupelor germane si romane in URSS; evreii au fost acuzati ca
au simpatizat cu sovieticii) este fondata pe razbunarea pentru faptele
condamnabile din anul precedent. Paul Goma militeaza in acelasi timp
pentru ca evreii sa isi asume responsabilitatea crimelor comise
impotriva romanilor si se pronunta contra falsificarii (distorsionarii)
istoriei cu intentia de a crea un mit exclusiv dintr-un genocid
indreptat numai impotriva evreilor cu obiective politice (de
dominatie), economice (extorcare de fonduri) si de a culpabiliza toate
celelalte natiuni in afara evreilor, fara o analiza a propriilor lor
actiuni criminale anti-romane, sustinute si aprobate de aproape toate
cercurile evreiesti. Intre 2002 si 2005, acest eseu a cunoscut mai
multe versiuni".
Se deduce astfel ca Primaria, serviciile ei - scrisoarea este semnata
de primarul Timisoarei, Gheorghe Ciuhandu, si de doi sefi ai unor
servicii din primarie - si diversele asociatii si personalitati locale
ale caror nume figureaza pe aceasta scrisoare ca propunind atribuirea
titlului de cetatean de onoare au inteles bine mesajul cartii si
impartasesc aceleasi convingeri cu Goma.
Nu imi propun sa polemizez aici nici cu Paul Goma, nici cu autoritatile
orasului Timisoara. Ma voi multumi sa reamintesc doar ca "ferma
pedepsire" a evreilor de catre regimul Antonescu a insemnat asasinarea
a 14.000 de evrei in primele zile ale campaniei militare impotriva
URSS-ului, in iunie 1941, in orasul Iasi si in "trenurile mortii",
inceputul Holocaustului in Romania, al carui numar total de victime
este estimat intre 250.000 si 400.000.
Voi remarca de asemenea ca teza genocidului romanilor comis de evrei
reia argumentul central al propagandei romanesti de razboi fasciste, cu
demonizarea, de aceasta data de catre liderul unui partid "democratic",
a adversarului "iudeo-bolsevic". Caci Gheorghe Ciuhandu a fost pina
foarte de curind presedintele Partidului National Taranesc Crestin si
Democrat, membru de altfel al Partidului Popular European.
Si voi incheia punind trei intrebari: Este oare posibil ca un autor
care continua sa alimenteze polemici antisemite in Romania sa
beneficieze de protectia statului francez? Este posibil ca statul
roman, membru al Comunitatii Europene, sa nu asigure aplicarea
propriilor legi, mai ales atunci cind este vorba de o incalcare a lor
din partea autoritatilor sale locale? Este posibil ca intelectualii si
asociatiile care l-au sustinut pe Paul Goma atunci cind era angajat
impotriva regimului Ceausescu sa pastreze tacerea in legatura cu
declaratiile lui actuale, fara sa riste ei insisi discreditarea?
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Paul Goma

Mesaj Scris de Admin la data de 03.11.08 17:50

Paul Goma

În 1935, la 2 octombrie, în satul Mana, comuna Vatici, judetul Orhei (Basarabia), se naste al doilea fiu al învătătorilor Goma, PAUL GOMA.
În mai 1952, Paul Goma, elev în clasa a X-a la liceul "Gh. Lazar", este "convocat" la Securitatea din Sibiu si "retinut" opt zile, după care este exmatriculat din toate scolile din tară deoarece sustinuse în scoală cauza luptătorilor anticomunisti. Reuseste să se înscrie la liceul "Radu Negru" din Făgăras, pe care îl absolveste în iunie 1953.
Un an mai târziu, sustine simultan examene de admitere la Universitatea din Bucuresti (filologie, română) si la Institutul de literatură si critică literară "Mihai Eminescu". Reuseste la amândouă, alegând Institutul.
După revolutia maghiară din octombrie 1956 hotărăste să predea carnetul U.T.M., în semn de protest. În noiembrie acelasi an este arestat, fiind acuzat de… tentativă de organizare de manifestatie ostilă.
În martie anul următor este condamnat la 2 ani de închisoare corectională, pe care îi execută la închisorile Jilava si Gherla. După, e trimis în domiciliu fortat în Bărăgan, la Lătesti, unde rămâne până în 1964.
Neputându-se reinmatricula în anul III, în vara lui 1965 sustine examene de admitere la Facultatea de filologie a Universitătii din Bucuresti.
În vara anului 1967 a trimis în Occident prima variantă a romanului "Ostinato".
În zilele invadării Cehoslovaciei are loc lansarea volumului de debut "Camera de alături".
La sfârsitul lunii august 1968, la Uniunea Scriitorilor, are loc sedinta de primire în partid a unor tineri scriitori, între care Mariana Costescu, Aurel Dragos Munteanu, Adrian Păunescu, Al.Ivasiuc, Paul Goma.
În tot cursul anului 1969 este "judecat" la Uniunea Scriitorilor: un scriitor român, "mai ales când este un necunoscut", "nu are dreptul să se comporte ca si cum ar fi singur pe lume", avându-se în vedere amenintarea sa de a publica "Ostinato" în Occident.
În aprilie 1970 predă romanul "Usa" Editurii Cartea Românească, care este însă respins de Marin Preda si Mihai Gafita, ca urmare a pretinsei "decodificari" de catre Alexandru Ivasiuc, în două personaje din carte, a celor doi Ceausescu; ulterior si manuscrisul acestui roman este trimis în Occident.
În octombrie 1971 apare în limba germana, la "Suhrkamp Verlag", romanul "Ostinato". La târgul de carte, din acel an, de la Frankfurt pe Main, Paul Goma apare la stand cu acest roman - "carte interzisă în România". Imediat Dumitru Popescu propune excluderea din partid a lui Paul Goma - pentru că "a pus în mâna dusmanului o armă cu care să lovească în patria noastră". Îl atacă Eugen Barbu, Titus Popovici, Dinu Săraru; îl apără: Mihai Novicov, Ion Lancranjan, Mihai Ungheanu, Darie Novăceanu…
La aceeasi editură vest-germană, în 1972 apare romanul "Usa", reluat în 1974, în franceză, la Gallimard. Prin aceste cărti Paul Goma intră în circuitul european, ajungând la cunoscutele conflicte cu autoritătile comuniste de la Bucuresti, culminând cu "Miscarea 77" si soldate cu arestarea si detentia sa la Rahova.
La 20 noiembrie 1977, Paul Goma, împreună cu sotia si copilul pleacă în exil. Ajunsi la Paris, cer azil politic. Aici scriitorul va continua lupta sa anticomunistă.
Abia după revolutie i se publică si în România o parte dintre cărti. Îi apar articole în revistele Vatra, Familia, Timpul, Jurnalul Literar.

Paul Goma si familia sa sunt în continuare exilati în Franta, având statut de refugiati politici.
http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=7343
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

O minciună să-ți mai spun (ro.)

Mesaj Scris de Admin la data de 13.07.08 18:04

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Flori STANESCU & Paul GOMA - Dialog

Mesaj Scris de Admin la data de 16.06.08 20:51

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

J'ACCUSE: Paul Goma-DELIR DE PERSECUTIE - 3463

Mesaj Scris de Admin la data de 25.05.08 14:17

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

File din Dosarul de Securitate al lui Paul Goma

Mesaj Scris de Admin la data de 04.02.08 20:13

File din Dosarul de Securitate al lui Paul Goma


http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2006&luna=decembrie&nr=12&articol=File_din_emDosarul_
Paul Goma este printre putinii disidenti romani, poate singurul autentic. Sigur ca si in cazul sau unii au pus niste semne de intrebare. Prezentam, in acest numar, in exclusivitate, continutul unor file din dosarul de la Securitate al disidentului Goma. Ele au ajuns la noi cam in aceeasi maniera in care ajung si dosarele in paginile altor ziare. E clar ca undeva s-a spart conducta cu dosare si cineva sta calare cu mainile pe robinet. Articolul nostru vine si ca un raspuns agresivei campanii calomnioase pornite, recent, impotriva scriitorilor romani. Iata ca, orice s-ar spune, scriitorii au produs pe cea mai importanta figura a disidentei romanesti.


Tehnica de supravietuire in regim de risc maxim


Filele pe care le detinem noi nu se refera numai la lucruri care tin de istoria literara. Ele dezvaluie culisele conditiei de disident. Arata, de pilda, o parte dintre lucrurile pe care Goma a trebuit sa le infrunte. Infatiseaza cum el nu avea surse de venit, era aproape un muritor de foame in Romania, desi capatase onorarii in afara. Explica stratagema prin care ruga pe altii, terti/prieteni/ interpusi (consulul Belgiei, Dieter Schlesak) ca, din banii care i se cuveneau si se gaseau depusi in banci occidentale, sa extraga din cont, cu imputernicire, sa ii cumpere si sa ii expedieze pachete cu haine si mancare. Securitatea se interesa si asupra sumelor incasate de disidentul roman ca onorariu, ca un adevarat agent literar... Paul Goma declara ca editura care i-a publicat GHERLA i-a "acordat un avans de 4.000-5.000 de franci francezi (FF), iar ulterior i-a expediat in Romania lunar cate 1.000 de franci francezi timp de 12 luni, suma totala fiind de aproximativ 5.000 de franci (avans) plus 12.000, in total 17.000 FF.
Despre cum se aparau disidentii


Una dintre paginile care ne-au parvenit marturiseste despre cum se puteau, cat de cat, proteja, disidentii nostri. Dumitru Tepeneag, alt scriitor roman stabilit la Paris si personaj important in dosarul lui Goma, este cel care ii indica lui, in mod direct, cum ar putea proceda in scopul de a se proteja: sa realizeze legaturi cu diferite organisme occidentale, sa trimita articole la ziare si reviste, sa se "adreseze Institutului AMNESTY INTERNATIONAL, pentru a fi luat in evidenta ca membru corespondent." Goma se mai apara si prin colaborare cu Europa Libera.
O spune chiar el in documentele prezentate de noi: "Declar ca dupa ce am convenit cu editorul publicarea cartii, m-am interesat la MONICA LOVINESCU daca este posibil ca, personal, sa citesc cartea GHERLA, sa fiu inregistrat si, dupa publicarea cartii, sa fie difuzat textul ei citit de mine la postul de radio Europa Libera. Am reusit acest lucru si am efectuat 12-15 inregistrari a cate 20 de minute fiecare.
"Un singur om nu poate face totul"! Perchezitiile Securitatii la domiciliu


Iata cum a decurs interogatoriul celui mai "periculos" disident roman din vremea in care Ceausescu mai era inca privit cu bunavointa de cercurile occidentale (sa ne amintim numai de vizita presedintelui american Richard Nixon!): Intrebare: La perchezitia domiciliara ce vi s-a facut la data de 1 aprilie 1977, s-au ridicat doua file continand un interviu care incepe cu cuvintele "In legatura cu cartea GHERLA" si se incheie cu cuvintele "Un om singur nu poate face totul, pentru toti..." Cui ati acordat acest interviu si cand a fost difuzat?
Si Paul Goma da urmatoarea replica: Raspuns: "In timp ce postul de radio Europa Libera transmitea textul cartii mele GHERLA, am conceput si redactat acest interviu cu privire la aceasta carte, intentionand sa-l expediez aceluiasi post de radio, pentru a fi transmis. Textul interviului se refera tot la actiunile redate in cartea GHERLA, iar in final am insinuat ca as fi comis o serie de fapte, de intamplari ce nu puteau fi relatate. In raspunsul meu am incercat sa-i determin pe cei care mi-au reprosat sa actioneze si ei, sa nu taca, sa nu uite, iar daca totusi vor tacea, am fagaduit ca in viitor tot eu voi face ceva mai mult."
La final, declaratiile sunt semnate de Maiorul GHEORGHE GORAN, in dreptul caruia scrie "organ de cercetare penala" - si Paul Goma. Editura la care s-a publicat cartea si care i-a facut oferta este prestigioasa GALLIMARD. Din celelalte documente aflate la dosar, am inteles ca e vorba, in cazul lui Paul Goma, de dosarul penal nr. 4300/1977. Putem preciza, inca, si ca dosarul ne-a parvenit pe cai de presa, iar nu din mainile unor "securisti binevoitori". De adaugat ca tot ceea ce am prezentat noi nu este decat o felie din voluminosul si ramurosul dosar de urmarire al obiectivului "Gom", in cazul caruia au fost urmariti, pentru diverse motive "conexe", socrul sau, Petre Navodaru, alti scriitori.
Cat despre ce s-a intamplat cu (pe atunci) Maiorul Goran, un raport S.R.I. precizeaza: "O necunoscuta mai staruie si in ceea ce-l priveste pe fostul sef al Securitatii Municipiului Bucuresti, col (r.) Goran Gheorghe, care, in cursul noptii de 21/22 decembrie 1989, a parasit unitatea fara sa dea nici un fel de ordin si fara sa anunte cine il inlocuia la comanda, reaparand abia dupa 25 decembrie, cand deja situatia incepuse sa se stabilizeze."
Securitatea, la vanatoare de legionari


O alta declaratie vizeaza chestionarea lui Paul Goma privind "relatiile pe care le-a intretinut cu o serie de legionari stabiliti in strainatate". "In perioada iunie 1972 - iunie 1973, m-am deplasat in Franta, declara Goma, intr-o calatorie de studii, prilej cu care am cunoscut mai multe persoane de origine romana, stabilite la Paris. Astfel, prin intermediul numitei Monica Lovinescu - salariata a postului de radio Europa Libera - l-am cunoscut pe legionarul MAMALIGA LEONIDA, la domiciliul caruia, periodic, se organiza un cenaclu literar. La acest cenaclu participau: VIRGIL IERUNCA, MONICA LOVINESCU, SANDA STOLOJAN, SANDA NITESCU, TEODOR CAZABAN, TEPENEAG DUMITRU, STEFAN BACIU si sotia sa MARA BACIU, EUGEN IACOB, STEFAN CRISTOVICI, VINTILA HORIA si fratele acestuia CAFTANGIOGLU, un anume RAUTA, un inginer CULICA, ALAIN PARUIT, pe care atat eu cat si TEPENEAG DUMITRU, il foloseam ca traduca tor al cartilor noastre, si alte persoane al caror nume nu le mai retin" - asa suna declaratia data de Paul Goma la data de 5 aprilie 1977.
Din tactica aplicata de ofiterii de Securitate rezulta ca ei erau interesati de legionari si relatiile lor cu diaspora. In afara de "legionarul" Leonida Mamaliga, Paul Goma l-a mai intalnit si pe Ion Cusa. Mai departe, este relatata intalnirea lui cu acesta: "Inca inainte de a ajunge la Paris, am auzit de la prietenul meu, TEPENEAG DUMITRU, despre legionarul ION CUSA. In legatura cu acesta, TEPENEAG DUMITRU mi-a spus ca este proprietarul unei imprimerii si ca ION CUSA mi-ar putea oferi posibilitatea publicarii cartilor mele in limba romana.
Tot pe MONICA LOVINESCU am rugat-o sa ma puna in legatura cu ION CUSA, lucru pe care l-am si realizat dupa circa o luna de zile de la sosirea mea la Paris. Ne-am intalnit la o cafenea, apoi la un restaurant, am servit masa impreuna si am discutat despre preocupa rile noastre literare. In acea perioada am locuit circa 30 de zile in locuinta numitei IONESCU GABRIELA, care plecase temporar in Statele Unite ale Americii si, din vorba in vorba, i-am relatat lui ION CUSA ca acea locuinta nu-mi oferea conditii optime pentru lucru. ION CUSA s-a oferit sa ma gazduiasca in locuinta sa timp de 10-12 zile, perioada in care el si familia s-au deplasat in sudul Frantei, unde aveau o proprietate.
Discutand cu ION CUSA despre cartea mea OSTINATO, acesta a apreciat-o foarte mult si, ca urmare, i-am castigat simpatia. Cu prilejul vizitelor pe care le faceam lui ION CUSA, la domiciliul sau am mai intalnit pe MONICA LOVINESCU, VIRGIL IERUNCA, PAUL BARBA NEAGRA, MIRCEA ELIADE si DUMITRU TEPENEAG".
Ofiterii de la Secu il considerau legionar pe Cioran


Ce este mai interesant este ca, la acea ora, cu mai putin de noua ani inainte de a fi publicat in Romania cu celebra editie Eseuri, ciuntita, e drept, la Cartea Romaneasca, Securitatea il considera "legionar" pe Emil Cioran. Confirma acest lucru aceeasi declaratie, intr-unul dintre paragrafele urmatoare: "La ION CUSA, am intrat in posesia unei carti scrisa de legionarul (sic!) EMIL CIORAN prin anii 1935 - 1936, intitulata LACRIMI SI SFINTI, carte pe care am adus-o in tara. Pe EMIL CIORAN l-am cunoscut prin intermediul lui STEFAN BACIU, care a organizat la locuinta sa din Paris, o petrecere ocazionata de cumpararea apartamentului respectiv in vederea stabilirii sale in viitorul apropiat in Franta.
La aceasta petrecere am mers impreuna cu TEPENEAG DUMITRU si aici am mai intalnit pe VIRGIL IERUNCA, MONICA LOVINESCU, VINTILa HORIA, SANDA STOLOJAN, cativa francezi si alte persoane care nu m-au interesat. Despre EMIL CIORAN cunosteam inca inainte de a ajunge la Paris ca a plecat din tara de foarte multi ani, ca este in varsta de 60-70 de ani, ca este adeptul ideilor fasciste." E greu de crezut ca tocmai acestea au fost cuvintele lui Goma si e mult mai usor de presupus ca ele sunt adaosul "gandirii" baietilor cu ochi albastri de la Securitate.
Mai departe, Goma recunoaste ca a "vorbit de rau" Partidul si oranduirea sociala de la Bucuresti: "Precizez ca, cu toate aceste persoane, am abordat in discutii si probleme de ordin politic, mi-am exprimat dezacordul cu politica partidului si statului, in domeniul cultural si literar-artistic, am sustinut ca dupa tezele din iulie 1971 situatia din tara s-a inrautatit, nu sunt acordate libertati si drepturi cetatenesti, ca intreaga literatura este supusa cenzurii."
Securitatea, institut de studiere a istoriei literare


Aceleasi file de dosar, inregistrate la C.N.S.A.S., care le si confirma - si autentifica, in acelasi timp, dau marturie despre momentul si locul in care i-a intalnit, pentru prima oara, in carne si oase, pe Emil Cioran sau Mircea Eliade. Paginile pe care vi le prezentam poarta inregistrarea urmatoare: "C.N.S.A.S. 05.08.2003. SERVICIUL ARHIVA". Documentul poarta si antetul Ministerului de Interne, Directia Cercetari Penale. Este intitulat DECLARATIE si datat 7 aprilie 1977. Aici, Paul Goma afirma, printre altele: "In perioada noiembrie 1972 - ianuarie 1973, timp in care ma aflam la Paris, am scris cartea pe care am intitulat-o GHERLA. In aceasta carte in care autorul este si personaj povestitor, relatez diverse intamplari din penitenciarul in care erau detinute persoane vinovate pentru infractiuni contra Securitatii statului." Deci, practic, Goma scria chiar despre cei care il anchetau. Sigur, fictiune, dar cum mai intotdeauna fictiunea are si un dram de realitate... Goma avea totusi libertate spirituala.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Paul Goma - trei decenii de refugiu politic

Mesaj Scris de Admin la data de 24.11.07 16:41

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Istorie recenta: Cenzura kagebista la Chisinau: Goma pe list

Mesaj Scris de Admin la data de 30.09.07 8:01

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Tortionarul lui Paul Goma, in boxa acuzatilor

Mesaj Scris de Admin la data de 10.08.07 14:43

Tortionarul lui Paul Goma, in boxa acuzatilor

EVENIMENT
Colonelul Gheorghe Enoiu, unul dintre cei mai cunoscuti tortionari comunisti, este acuzat, dupa 17 ani, de crime impotriva umanitatii.[Citeste]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Adio, domnule Goma!

Mesaj Scris de Admin la data de 21.07.07 14:29

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Paul Goma, cetatean roman

Mesaj Scris de Admin la data de 28.05.07 17:19

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CONTINUARE

Mesaj Scris de Admin la data de 16.05.07 18:58


  • Pe generalulNicolae Doicaru l-ați cunoscut? E un personaj nebulos, care a murit în condiții ciudate.

Era adjunct al ministrului de interne. L-aș defini ca pe o brută deșteaptă. Era de o duritate ieșită din comun. Avea mare trecere, era considerat în aparat un om „capabil”. Era singurul care-și permitea să-l amenințe pe Pacepa că toarnă la coana Leana, era în conflict cu Pacepa. Era o oarece diferență de intelect între el și Pleșiță, de exemplu, pentru care termenul de semidoct mi se pare blând. Cu Pleșiță am lucrat. Știam că e o brută după ce mi-a zis Goma cum a mâncat bătaie de la el. Eu personal i-am semnat pașaportul lui Goma după ce mi-l ceruse Pleșiță. Acesta i l-a înmânat după ce i-a spus că mâna Securității e lungă. Dealtfel, l-au și trimis pe ofițerul Matei Pavel Haiducu să-i omoare pe Goma și Virgil Tănase, la Paris. Acesta din urmă era un altfel de disident, încă de atunci în anturajul lui Ion Iliescu. Ei se știau de la Timișoara, unde fusese Iliescu secretar cu propaganda. Virgil Tănase scria așa, mai pe lângă direcția oficială. Pe mine m-a chemat generalul Simonis, adjunctul de la pașapoarte și mi-a spus că Tănase e pila lui Burtică, să-i dau pașaport să plece cât mai repede. Cred că el a fost trimis special de Burtică și poate Iliescu, să facă propagandă anticeaușistă la Radio Paris și Europa Liberă.





  • Exista un grup de rezistență fidel lui Ion Iliescu în Securitate?

Nu. Generalul Vlad era un ofițer foarte fricos și obedient. Adjunctul său, Gianu Bucurescu, era o slugă credincioasă, fără personalitate crescută de Vlad, ca să-l înlocuiască. La vârful Securității nu mișca nimic ei au fost obedienți până la capăt.





  • Fostul colonel Paulian Păsărin susține că a încercat, împreună cu mai mulți securiști și activiști PCR să-l debarce pe Ceaușescu...

Astea-s povești. Se dă mare Păsărin. El era un ofițer preocupat de șpriț și femei.Era combinat cu o activistă de partid care chiar arăta superb. A avut ceva necazuri din cauza pasiunilor sale, e adevărat.





  • Odată cu mișcarea Goma și Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii, au reușit să iasă din țară mai mulți doritori de azil politic. Ați primit ordin să-i faceți scăpați?

Da. Se formase un fond de arhivă I.O.-Interes Operativ. Era o manevră parșivă. Printre disidenții reali erau amestecați romi cu preocupări infracționale, hoți, plevușcă. Mergeau în Transkirchen, în lagăr de tranzit, să facă probleme. A fost „ideea genială” a lui Pleșiță, care s-a gândit să murdărească ideea de azilant politic, să-i înebunească pe occidentali. Alții culegeau informații de acolo pentru Pleșiță. Și pe mine au vrut să mă lucreze de acolo.Era un ziarist sportiv la România Liberă, Ion Bocioacă despre care eu cred că era ofițer acoperit. Când trebuia să plece ăsta undeva, eram chemat la generalul Romeo Popescu, ajuns șeful Direcției Pașapoarte și mi se spunea că tov Bocioacă are sarcini speciale, să nu-l întârzii. Într-o zi, m-am trezit cu Bocioacă la mine-n birou. Mi-a zis că la Viena, unul Cuerite, îi spusese că mă mituise cu nu știu câte sute de dolari să-i dau drumul. Era clar o provocare, știam clar că sunt ascultat prin microfoane. Nici nu a plecat bine Bocioacă și am făcut un raport. I-am dus raportul lui Dorobanțu, șeful direct, care înainte de a lua foaia, m-a întrebat ce a căutat Bocioacă la mine. Cred că ascultase pe viu conversația, dar l-am blocat dându-i raportul imediat.





  • Într-o emisiune televizată, l-ați acuzat pe Corneliu Vadim Tudor că a slujit serviciul de dezinformare al Securității...

Ei aveau un asemenea serviciu, iar ca martor că Vadim Tudor le făcea jocul sunt chiar articolele din Săptămâna. A venit la un moment la mine un șef de la dezinformare, însoțit de o colaboratoare a domnilor Barbu și Tudor de la Săptămâna, doamna Adriana Kiseleff. Ea fusese singura româncă primită de Papa din acea perioadă. Ea era folosită de Securitate la dezinformare și pentru a penetra mediile fostelor partide istorice din SUA. Pe numele adevărat o chema Chisăliță și fusese secretara scriitorului Cezar Petrescu. Fusese deținută politică, dar, apoi, devenise informatoare.Eugen Barbu și Marga Barbu primeau pașapoarte de la noi, ca când voiau ei.Vadim avea pașaport de serviciu. Să vă yic ceva despre el. Zice și acum că e bun prieten cu Florin Piersic. Ei bine, la un moment dat actorul voia să plece la o șușsanea în Israel cu o tânără actriță, excepțional de frumoasă, de la Bacău, care nu era nevasta lui din acea perioadă, 1977-78. Ana Seles, soția, nu trebuia să afle. Mi-a lăsat o cerere scrisă de acea prietenă, pătată de gălbenuș de ou și ulei, cred că o ascunsese de Ana în cămară.Eu am ascuns cererea, nu voiam necazuri. Asta era vineri, Luni m-a chemat generalul Popescu Romeo, că vrea să vadă cererea. Popescu Romeo aflase de la Vadim că Piersic vrea să își ia amanta cu el. Practic îl vârâse în gura securității, l-a turnat că vrea să-și ia fata cu el.




  • Unde v-a prins ziua de 21 Decembrie 1989?

La miting. După ce m-au schimbat de la pașapoarte, ajunsesem, cu grad de colonel, șeful Biroului Audiențe din Inspectoratul M.I.-București. Fusesem scoși neânarmați. În mijlocul oamenilor muncii cu, cu tot efectivul. Eu am nimerit între cei de la ITB, care erau nemulțumiți că fuseseră scoși pe semnătură, pe tabel ca niciodată și nu puteau chiuli.Știam că o să se întâmple ceva.





  • De unde?

Încă de când a venit Gorbaciov, în 1987, aflasem că o să vină Iliescu la un moment dat la putere. Am fost scoși pe traseu, cu întreg efectivul, la vizita lui Gorbaciov. Ni s-au dat poze de-ale lui Ion Iliescu și ne-au spus că „individul” din fotografie nu trebuie să se apropie nici la 100 de metri de Gorbaciov. Ne-au zis că or să ne dea afară dacă se întâlnesc cei doi. M-am prins că Gorbaciov o să-i facă vânt lui Ceușescu și o să vină Iliescu. Revenind la miting, după ce a început balamucul, am căzut în fund, împins de mulțime, după care am plecat la inspectorat. De aici ne-au dat drumul acasă, spunându-ne să ne întoarcem seara, că intrăm în dispozitiv. Când m-am întors, în curtea interioară erau deja arestați. Pe culoar, am văzut doi francezi, între mai mulți subofițeri de miliție. Era locotenent-colonelul Eric Sandale, atașatul militar al Franței și adjunctul lui, Boulanger. Fuseseră arestați în zona Intercontinental și Vlad, fără să țină cont că sunt diplomați, ordonase să fie reținuți la miliție. A venit și generalul Vasile, șeful Direcției 4, care s-a apucat să-i înjure pe francezi. La „pizda mătii”, Sandale, care știa românește a răspuns „vă mulțumesc”. Într-unul din birourile de la „Audiențe” i-au interogat pe francezi mai mulți ofiteri de la Direcțiile 5 și 6. Nu i-au lăsat să ia legătura cu ambasada. Afară se auzea cum se trage, mergeau dube cu arestați spre Jilava. Mașinile miliției nu mai erau suficiente și se foloseau și dubele de poștă. Cei care-i interogau pe francezi au fost trimiși și ei la Jilava și generalul Vlad mi-a ordonat să-i păzesc eu. Cei doi erau îngrijorați, securiștii îi amenințaseră că o să-i împuște. Mi-am deschis fișetul, mi-am scos pistolul și am zis că vor fi împușcați peste cadavrul meu. Asta i-a mai liniștit, am stat de vorbă toată noaptea. De dimineață, când s-a auzit comunicatul cu Milea, cei doi s-au îngrijorat iar, Sandale se pare că îl cunoștea bine, și am dedus că se afla pe 21 la Inter ca să ia legâtura cu acesta. Imediat cum a decolat elicopterul, am fost sunat de la cabinetul lui Vlad, să-i eliberez, cu scuze. Francezii au plecat după ce au vrut să-mi ofere bani pentru că i-am ocrotit. I-am refuzat, le-am cerut doar să rămânem amici, mi-au dat numărul de telefon. La jumătate de oră după asta au dat năvală în sediu țigani, oameni violenți, hoți. Colegii mei cam fugiseră prin garaj. Eu am rămas dar situția degenerase. I-am sunat pe francezi și în 15 minute a venit să mă ia o mașină Peugeot cu steagul Franței. M-au dus la amabsadă unde am mâncat după care am mers acasă. Am auzit spre casă faptul că trag securiștii din casele conspirative. Eu cred că au tras trupele de cercetare diversiune ale M.Ap.N. Oricum, a doua zi, pe 23 decembrie, majoritatea ofițerilor din Direcția 5 erau închiși la noi în sala de festivități, nu avea cum să tragă.





  • Se spune că sunteți cel care a introdus în România testul poligraf. E adevărat?

La IGM era un aparat importat, la care se jucau diverși neaveniți. Îl puneau în funcțiune, spuneau minciunele și râdeau. Eu i-am văzut pe ăia, am cerut aparatul, am studiat metodologia și l-am folosit în anchete.Așa am rezolvat cazul lui nea Titi, un cârciumar din Adunații Copăceni care-și omorâse soția. El mințea că soția a fugit cu un amant, prin Constanța. Părinții soției tot cereau să se reia ancheta. M-au lăsat să folosesc poligraful. Am lucrat cazul ajutat de Tudorel Butoi, care după 89 a făcut o mare măgărie asumându-și singur paternitatea testului poligraf în România. A folosit chiar o lucrare a mea drept teză de doctorat. S-a dovedit că nea Titi mințea. Cadavrul a fost găsit într-o fântână din județul Olt, comuna Prisaca. Postelnicu era un idiot, nu a priceput nimic, nu m-a lăsat să public metodologia lucrului cu poligraful. Mi-a blocat după 1990, accesul în Societatea Poligraf, fostul ministru de justiție Gavril Iosif Chiuzbaian, fiindcă sediul societății era la sediul Uniunii Juriștilor, unde era președinte ăsta.





  • De ce?

Eu am fost primul care a zis despre el că a fost turnător. A fost în grija colonelului Faur, la Direcția 1 a Securității.A făcut poliție politică, m-a turnat chiar pe mine.Îl anchetam pe unul Zamfir, într-un caz celebru în anii 80, crima de la Liceul Mihai Viteazu.Chiuzbaian, care era judecător la Sectorul 6, m-a acuzat că am eliberat o femeie nevinovată ca să mă încurc cu ea. Colonelul Mohora, la care ajunsese nota informativă a lui Chiuzbaian, mi-a arătat-o. Pe Chiuzbaian, cu toate că era judecător, nu-l făcuseră membru de partid, ca să-l poată marșrutiza unde aveau nevoie, fără aprobări speciale.La judecătorie o supraveghea chiar pe președinta instanței, doamna Mihai, care era nepoata Elenei Ceaușescu. Elena avea curiozitatea să știe ce se întâmplă cu rudele ei. Din păcate majoritatea miniștrilor de justiție de după 1990 au fost turnători. Așa se explică de ce au tolerat așa numita SIPA, plină de foști securiști, în cap cu Marian Ureche.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ceaușescu voia scuze de la Paul Goma!

Mesaj Scris de Admin la data de 16.05.07 18:57

Ceaușescu voia scuze de la Paul Goma!
Voicu Zdrenghea este un personaj teribil de interesant. În anii 60 a ajuns din rațiuni pecuniare, ofițer în cadrul Ministerului de Interne, Fără să aibă prea multe în comun cu sistemul în care intrase a observat ce făceau organele de Securitate, care la rândul lor îl țineau sub supraveghere.Fiindcă, la un moment dat, ajunsese unul dintre cei mai importanți oameni din Direcția dePașapoarte, s-a amușinat cu toată floarea ce vestită a sistemului. Devenit după 1990 profesor de drept și avocat, colonelul în rezervă Zdrenghea a acceptat să aibă o discuție cu noi, despre sistemul represiv comunist.





  • Aveați origine socială sănătoase? Cum ați aterizat la interne?

Da și nu. Tatăl meu a fost ofițer de artilerie în armata regală.Îl epuraseră fiindcă nu luase parte la lecții de ideologie de după război și ajunsese portar la o fabrică, IRTA Brașov. Eu când mi-am făcut autobiografia am omis să scriu că a fost ofițer.Așa mi-au admis dosarul la drept. Acolo am avut ceva bube-n cap, fiindcă am apărat o colegă, Titieni Ana, care fusese surprinsă la biserică, atunci când se ruga, culmea ironiei, să treacă examenul la socialism științific. Am avut probleme pe linia Asociției StudențilorComuniști din România, pe atunci condusă de Ion Iliescu Fostul președinte zice că era nu știu ce organizație democratică. Era, de fapt o structură represivă, care a acționat în urma evenimetelor din 1956 din Ugaria, a căror undă de șoc ajunsese și la noi. Au fost exmatriculați, arestați și băgați la pușcărie mulți studenți.Pe noi ne-au dus să luăm aminte, când i-au judecat pe studenții din Timișoara, la Cluj. După 40 de ani de la terminarea facultății, un fost coleg, care era informatorul pe an, mi-a zis că n-am fost arestat fiindcă îi eram simpatic și n-a vrut să mă toarne.Colegul acesta a fost un rezident al Securității de bun simț, știa că eu citesc din filizofi idealiști, păcat grav.





  • Cum ați ajuns totuși să lucrați în Ministerul de Interne? Bănuiesc că nu v-au cules pur și simplu de pe stradă...

Voicu Zdrenghea: În anii 50 ajunseseră la M.I., în Securitate și Miliție tot felul de oameni fără nici o pregătire, brutali. Eu terminasem dreptul la Cluj, în 1959, ca șef de promoție, mai prinsesem încă unii profesori vechi, de școală franceză. Cred că singurul format în URSS era viitorul ministru al justiției și socru al actualului politician Radu F. Alexandru,rofesorul Ioan Ceterchi. Am ajuns procuror la Codlea, pe o leafă mică. În 1964, Ceaușescu voia să schimbe oamenii lui Alexandru Drăghici din Ministerul de Interne, să condamne abuzurile făcute de aparat în anii 50. Voia să aducă oameni noi, mai cu pregătire, în aparat. Nu avea de unde să-i ia, așa că s-a trecut la recrutări din rândul magistraților sau procurorilor. La Codlea aveam o leafă de 700 de lei, făceam naveta la Brașov, o duceam rău. Am acceptat să intru în Ministerul de Interne și mi-a crescut salariul brusc de la 700 la 2400 de lei, ca locotenent major. Am fost făcut șef de birou la Cercetări Penale, la Miliția Regiunii Brașov. Rețineți, nu la Securitate. Până în 1989 am avut relații de lucru cu Securitatea, știam datorită funcțiilor pe care le-am avut ce se întâmplă la ei, dar niciodată nu am aparținut formal de ei. Securitatea mă folosea, la Brașov, să îi ajut în anchete penale.A fost un caz celebru, de exemplu cuTolpeghin, directorul fabricii Rulmentul.El achiziționase de la două firme italienești Frediano și Novaresse, linii tehnologice uzatemoral.Luase un comision gras, se plimba cu un Fiat de limuzină, cum nu mai exista altul în România. Soția lui avea peste 300 de perechi de pantofi aduși din Italia.Până și hârtia higienică era italienescă la ei acasă. Vedeți că se întâmplau și atunci situații ca acum. Doamna vindea pantofi de lux la protipendada feminină din Brașov. Securitatea l-a urmărit pe el, pentru subminarea economiei naționale, iar pe mine m-au însărcinat să cercetez specula doamnei, culpă care ținea de miliție. Am făcut ancheta respectivă la sediul securității, „sub tehnică”, adică generalul Bolintineanu, securistul șef al Regiunii înregisra și asculta cum decurge ancheta. Pe el l-au condamnat la 25 de ani de închisoare. Fiindcă Securitatea a dictat pur și simplu și condamnarea doamnei Tolpeghin, ea a încasat 2,6 ani de pușcărie, pedeapsa maximă pentru speculă cu toate că nu avea cazier. Pe el puteau să-l și împuște, numai că mai aveau nevoie de el și-n alte cauze. Îl tot ancheta căpitanul, pe atunci, Cenușe, de la Bucrești. Lui Bolintineanu i-a plăcut cum am condus ancheta și am devenit preferatul lui.





  • Cum ați ajuns la București? Datorită lui Bolintineanu?

Nu. El voia să mă încadreze cu totul la Securitate și eu refuzam.Peste un an, în 1965, au venit unii de la cadre și mi-au propus să intru ca asistent universitar la București, la școala de miliție de pe șoseaua Olteniței, cu atestat de la Ministerul Învățământului. Am stat doar un an aici, între 1966 și 1967. Predam drept penal, mă controla o doamnă, Nicola Tibacu, care ulterior a ajuns general. În 1967, a venit un alt control condus de pe atunci colonelul Iulian Vlad. Lui Vlad i-a plăcut cum predam, așa că m-a promovat în centrala M.I., la Direcția Cadre-Învățământ, care se ocupa atât de miliție cât și de Securitate, ca specialist cu îndrumarea juridică a școlilor de ofițeri și subofițeri ai M.I. În 1967 s-a format Cosiliul Securității Statului. Condus de Ion Stănescu, pe care l-am văzut recent la televizor ținând cam aceleași discursuri ca și atunci. Nu știu de ce, pe fondul acestei schimbări, m-a chemat Iulian Vlad și mi-a spus că trebuie să plec de la învătământ. Mi-a dat să aleg între Direcția 6, de Cercetări Penale, a Secutității, un organism plin de torționari, la Editura M.I. sau la Direcția de Pașapoarte, consilier juridic. Am ales pașapoartele, mi s-a părut că nu mă îngrop, dar nici nu o să trebuiască să fac abuzuri. Am nimerit într-un loc interesant, am participat la tratative internaționale, privind dubla cetățenie, vizele...





  • Știu că, de pe atunci, Ceaușescu începuse să vândă în străinătate germani, evrei, ba chiar români sadea, pe care-i cumpărau ori statele Israel și Germania, ori chiar familiile. Știu că exista la Londra o rețea condusă de un tip, Jacober, care contra 6000 de dolari putea să scoată din țară pe oricine. Că mai existau și-n alte capitale vectori ai DIE-CIE care se ocupau cu asta...

Exista un cadru legal, se pare, dar secret, eu nu am avut acces, privindu-i pe evrei și nemți.Erau cote de emigrare, stabilite în funcție de avatajele pe care le scotea România. Au existat și grupuri care se ocupau cu așa ceva. Când, de exemplu Ceaușescu mergea într-o vizită undeva, trebuiau rezolvate problemele spinoase, cum erau cazuri de reîntregire a familiei. Se făceau intervenții prin Direcția Consulară a MAE, se făceau liste cu cei ce trebuiau să plece. Listele ajungeau la noi via MAE. Lui Ceaușescu îi era frică de manifestațiile ostile ale rudelor celor rămași în țară. Cred că grupurile acționau pe linia asta. Ofițerii de Securitate de la post din străinătate luau datele și le transmiteau prin Direcția Consulară. Erau și mulți escroci, care nu aveau nici o legătură cu nimic, primeau doar informația că Nicolae Ceaușescu merge nu știu unde și cereau bani rudelor dar nu aveau nici o legătură cu ce se întâmplă.Era o problemă și cu casele celor care emigrau. Ele ajungeau într-un fond locativ special, gestionat tot de Securitate. La Primăria Municipiului Bucrești, era un oarecare Simionescu, care se ocupa cu asta. Casele aveau o destinație specială, deveneau case conspirative, era luate pe repartiție de activiști sau ofițeri de securitate.





  • Pe Pacepa l-ați cunoscut? Vă venea o listă cu pașapoartele pe care trebuia să le eliberați ofițerilor sub acoperire care plecau la post din ordinul lui?

L-am cunoscut numai din documente. Ofițerii sub acoperire, sau fantomele, cum le spuneam noi, plecau în general cu pașapoarte diplomatice sau de serviciu, via ministerul de externe. Am avut și eu cu pașapoarte turistice, câteva fantome, pe o evidență secretizată.Am avutși dosarul personal al lui Ceaușescu într-un fișet. Era deschis atunci când a plecat la studii în URSS. Nu a rezistat acolo, a stat extrem de puțin, a simulat o boală și s-a întors. Nu-i plăcea să învețe. E o legendă că a absolvit academia militară sovietică Frunze.





  • După fuga lui Pacepa a fost furtună și la pașapoarte?

Da! Eu personal am fost cercetat de Pleșită, pe motiv că dădusem o viză de ieșire din țară lui Jean Maurer, fiul lui Ion Gheorghe Maurer. Primisem ordin de la șeful meu generalul Luchian, să-i dau viză lui Jean, să plece în Bulgaria la o vânătoare. Începuse o vâmătoare de vrăjitoare. Luchian a recunoscut că el ordonase să-i dau viza sărind niște etape. De atunci am fost pus sub tehnică, ascultat. Când aveam ceva de vorbit, mai intim, ieșeam în curte.E adevărat, aveam o mare putere, aceea de a acorda vize de ieșire în Occident. Mai săream peste reguli când veneau grupuri de medici, cercetători, care voiam să plece la congrese și simpozioane și care, teoretic aveau nevoie de aprobarea Elenei Ceușescu. Fiindcă eram mai atipic, s-a început împotriva mea o acțiune contra-informativă botezată Perla Neagră. Am cerut acum la CNSAS dosarul și mi-au zis că nu există cu toate că eu știu precis ce a fost. Asta mă face să cred că dosariada e subiectivă și apar anumite chestiuni numai la momentul oportun.





  • Mișcarea Goma v-a prins cât erați pe funcție la pașapoarte...

Paul Goma a fost o mare figură și chiar a fost foarte curajos. Deși am avut legături atât cu el cât și cu soția sa Ana Năvodaru, el nu a avut ce să-mi reproșeze în romanele lui. El a fost pus în libertate după cutremurul din martie 1977. Primise o invitație de la Pen-Clubul francez și voia să plece. Într-o dimineață m-am trezit cu el la pașapoarte. L-am primit în birou și a început să critice pe bună dreptate regimul pașapoartelor de atunci. După 20 de minute m-am trezit cu șeful echipei care-l fila că dă buzna și îi reproșează că a venit fără aprobare. Chair dacă eram numai maior și ăla era locotenet colonel, l-am dat afară din birou și i-am spus că tovarășul Goma e în audiență la mine. Goma s-a cam încruntat când l-am făcut „tovarăș” așa că am continuat discuția cu apelativul „prietene”, fiindcă nu-mi venea să-i spun „cetățene”. I-am spus că mi se pare absurd să fie acuzat de nu știu ce comploturi. Proștii voiau să-l acuze de homosexualitate sau de complot cu toată redacția Europei Libere. El era de o tenacitate deosebită, așa că nu le-a reușit. L-au ținut blocat în țară până în noiembrie.





  • De ce n-au încercat să se debaraseze de el mai repede? România semnase convenția de la Helsinki iar era deja cunoscut în exterior...

: Ceaușescu dorea să obțină de la el o scrisoare olografă prin care Goma să își ceară scuze și să retracteze tot ce a spus și scris. Am văzut chiar atunci Dosarul de Urmărire Informativă al lui Goma. Eram prieten cu maiorul Achim de la Direcția 1, care-l avea în posesie. M-am crucit ce voiau să facă, să-l transforme pe Goma în agent KGB. Era o mobilizare de forțe senzațională. Și Achim râdea de ce-i duce capul pe superiorii lui. Ceașescu avea boală pe Europa Liberă și voia să-l lege pe Goma cu ea. Tot Europa Liberă a fost una din cauzele pentru care m-au luat contra-informațiile la ochi. Emigranții care ajungeau la microfon erau întrebați dacă primesc mită și ziceau, cinstit, că nu.Unora li s-a părut că asta e o laudă și am devenit suspect.





  • Și nu luați șpagă?

Nu. Chiar le spuneam ălora care veneau cu atenții să-și ia înapoi ce-au adus, că le retrag viza. Când au văzut că nu mă prind cu tehnica, mi-au trimis oameni să mă provoace, cu cadouri, ba chiar câteva actrițe, să mă invite la ele acasă. Una dintre ele, Liliana Tomescu, era informatoarea Direcției 3, mi-au trimis-o pe cap. Aceasta îmi cerea audiență spre seară când stăteam peste program, Am avut certitudinea că e a lor, după ce am primit-o într-un week-end împreună cu doamna Conta, soția dirijorului. Aceasta era nemulțumită că fiul ei voia să se căsătorească cu o elvețiancă. Am spus că nu pot să o ajut. Ne-am luat la revedere. Liliana Tomescu s-a lăudat că a aflat de la mine treaba cu necazul familiei Conta și niște oameni de la Direcția 3 au crezut că eu mă culc cu ea și îi fac confidențe.Mi-au mai plantat un informator, un violonist, despre care știam că e al lor, care voia să-mi dea șpagă o trusă de scule pentru mașină.Era omul generalului Vasile de la contra-informații.





  • Ați pomenit de generalul Luchian. Știu că a picat în dizgrație după fuga lui Pacepa, fiindcă era prieten cu acesta...

V,Z.:L-au demis fiindcă nu a raportat imediat că Pacepa vrea să plece în Germania Federală. După aia i-au găsit și ceva cu o vilă la Pucioasa.Atunci ne-au pus să dăm cu toți declarașii de avere. L-au anchetat până și pe colonelul Dorobanțu, ultimul meu șef de la pașapoarte. Acesta fusese un apropiat al rețelei Caraman,lucrase sub acoperire, și, în mod cinstit își obținuse bunurile de proveniență occidentală cât fusese la post.





  • Exista o rețea de piață neagră care ținea de DIE, prin care se cumpăra bunăvoința activiștilor și se strângeau averi?

E foarte posibil. Știu că diplomații aflați și sub umbrela SIE aducea în țară tot felul de mărfuri rare la noi. Știu că un consul al României la Koln, de exemplu pretindea pentru orice serviciu consular „comision” pe care apoi îl transforma în marfă de contrabanda.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum