Goma[v=]

Pagina 1 din 5 1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 16.11.15 14:52

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.15 16:56

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 26.07.15 15:21

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 09.07.15 17:22

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 31.05.15 15:03

Paul Goma si arta (in)scrisului - de MARIAN VICTOR BUCIU
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 03.10.14 10:56

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 13.07.14 21:49

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 16.04.14 12:07

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.10.13 20:07

Paul Goma: Justiția la al doilea deznodămîntde Laszlo Alexandru
Am avut, de-a lungul deceniilor, o relație foarte surprinzătoare cu Paul Goma. Pornind din prima jumătate a anilor ‘90, am dezvoltat cu el o călduroasă legătură epistolară, materializată în cîteva sute de scrisori care, la o eventuală editare, ar umple vreo mie de pagini de carte… (25-10-2013 – Polemica)
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 11.08.13 18:30

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 07.08.13 17:46

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.06.13 20:18

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 13.06.13 18:34

Paul Goma, scriitor român de Nobel

Aș fi în al noulea cer dacă Paul Goma ar primi premiul Nobel pentru literatură, după ce a fost propus de Uniunea Scriitorilor de la Chișinău. În primul rând pentru că-l merită. Și în al doilea rând pentru că tot ce înseamnă critică literară din țara românească va trebui să dispară. Pur și simplu nu [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.06.13 0:24

Traseele ni se intersectaseră întîmplător, pe un culoar al României literare. Eram, cred, cu Dimov (sau Mazilescu?): „Domnul Paul Goma; domnul Șerban Foarță“.
Nu prea știam nimic despre Paul Goma, în acel fals-promițător 1967.
Știam doar că făcuse pușcărie; și, fără să cred că e obligatoriu ca, după ani de recluziune, să fii morocănos sau acru (căci cunoscusem, între timp, „despușcăriați“, vorba cuiva, plini de umor – iar nu de, numai, umori sumbre), am fost surprins că domnul cu barbă (înainte de vreme, colilie) en collier este atît de mucalit, debitînd bancuri, „osebite anegdote“ și ingenioase calambururi.
Bătrînărul (!) Paul Goma, în mare vervă,-n du­pă-masa aia, mi-a strîns mîna, agreîndu-mă, nici eu nu știu de ce, în chip spontan, fiind afabil și mereu atent cu mine.
L-am revăzut după un an, în ’68, în timpul Primă­verii de la Praga. Citea, în Sala cu Oglinzi, la MRP, în cvasiliberul cenaclu arhiplin (unde,-n aceeași zi, se da-n spectacol și histrionul, amuzant altminteri, Vintilă Ivănceanu), fragmente din Ostinato. Tonul cu care o facea era atît de savuros, încît era chemat mereu la rampă, în hohotele noastre de rîs defulatoriu.
Viața, apoi, ne-a despărțit, după ce, o clipă, ne adusese față-n față. Eu subzistam departe,-n Timișoara, – la București venind din an în paști…
A urmat ceea ce știm cu toții: discursul, din balcon, istoric (de nu cumva numai isteric?!); Tezele din iulie ’71; scandalul cu Ostinato, publicat la Surkamp, în Germania, fără avizul cenzorilor noștri; radicalizarea fără-ntors a autorului tot mai „ciumat“; misiva către Ceaușescu, incendiară ș.a.m.d.
În tot acest răstimp, Securitatea, dar și colegi de breaslă ai lui Goma, oportuniști sau resentimentari, din complex de culpabilitate, sunau din surle și băteau în tobe sau numai șopoteau conspirativ cum că „Goma nu are talent“! Ca și cum de asta era vorba; nu de curajul, demnitatea, ținuta unui singuratic în luptă cu o liotă feroce.
A venit, în fine, anul de pomină și groază, 1977: „le tremblement des hommes“, „le tremblement de terre“, apoi, din nou, „des hommes“.
Scriu astfel, căci seismul propriu-zis fusese devansat de-un eveniment seismic (în sens politic și moral), anume Carta 77, de natură să zgîlțîie Puterea și să zguduie vreo cîteva conștiințe.
Sau, baremi, să le tulbure adînc.
Un tulburat am fost și eu.
Simțeam, știam că e o lașitate să nu aderi, pe față, la gestul lui Paul Goma; să stai pe margine sau să-ți pui vată în urechi; să nu te-„adaugi la convoi“, ca într-un text autumnal al lui Bacovia: „Dar, iată, și-un mort evreiesc…/ Și plouă, e moină, noroi –/ În murmure stranii semite/ M-adaug și eu la convoi“.
A trecut seismul propriu-zis; cestălalt, însă, s-a amplificat.
Mai înainte, evident, ca… dom’ Paulică (vorba cutărei pleșițe sinistre) să fie dus în Calea Rahovei, cu duba, Europa Liberă comunicase numărul de telefon al lui Paul Goma.
După ce l-am scris pe o fițuică, îmi stătea în carne ca un ghimpe.
Cam pe la finele lui martie, într-o seară, după dezbateri de vreo două ore cu poetul Dușan Petrovici, „Don Pedro“, singuru-mi prieten de nădejde, am luat decizia să-l sunăm pe Goma, – altfel simțindu-ne niște gunoaie.
Am mai deliberat vreun sfert de ceas, așezați pe parapetul gardului în iederă al parcului de lîngă blocul meu.
Ne-am ridicat, în fine; am urcat treptele din două-n două (pentru a nu ne răzgîndi); am descuiat ușa; am intrat; am căutat febril fițuica, în sertarul unde o pusesem; mi-a venit inima la loc, găsind-o…
Am format numărul. Tăcere. L-am mai format o dată. Tot tăcere. A treia oară l-am format, convins că este în zadar.
Nu va fi fost ca-n zilele funeste de după cutremurul din 4 martie, cînd telefonul răsuna interminabil, strident și inutil, în gol.
Acum, nu avea sunet, era complet afon și surd ca tuciul.
Abia atunci, ca unor bieți naivi, ne-a căzut fisa, în sfîrșit, că un număr de telefon comunicat prin radio (și ce radio!) va fi fost șters din terfeloage, firul fiindu-i, evident, tăiat, – pentru abonați, se înțelege, nu și, bănuiesc, pentru timpanele de veghe.
Ne-am resemnat, căci nu aveam alternativă. A-l căuta, haihui, pe domnul Goma, în Drumul Taberei, la o adresă de care nu aveam habar, s-ar fi soldat cu un eșec penibil. Ne-am fi deconspirat numaidecît, luați la ochi de vigilenții paznici – care, pe Mazilescu însuși, vechi prieten de familie și știutor, deci, al locuinței rău famate: bl. X, sc. Y, ap. Z., îl săltaseră într-o spre-seară, înghesuindu-l într-o Dacie în misiune.
Ceea ce, bineînțeles, aflat-am după...
Cine ar fi crezut, în ’77, că la Paris, în ’91, am să-l revăd pe domnul Goma? Că mai întîi aveam să văd Parisul Franței (ceea ce, pînă-n ’90, va fi fost cu totul imposibil); și că, la cafeneaua „românească“ de lîngă Ambasada în care n-am călcat nicicînd, a României, aveam să-l văd, cu-aceeași barbă albă en collier, la fel de mucalit ca altădată și nefăcîndu-și absolut nici o iluzie în privința României… june!
Toții comesenii dispăruseră,-ntre timp, grăbiți s-ajungă la Marea Adunare Națională (a Franței, a – scuzați! – Republicii Franceze) cu sediul la Palais... Bourbon, unde urma o conferință de presă importantă a unui important, in spe, politician d’al nostru.
Aveam, de la Monica Lovinescu, și noi, adică Maria-Mia și cu mine, invitații la soareaua amintită.
Am tras, însă, de timp cît am putut, domnul Goma oferindu-se, gentil, să ne acompanieze pînă la locul faptei.
Ne-a făcut să rîdem, ca pe vremuri, și la masă, și-n autobuz.
Nu l-am mai văzut, de-atunci, nicicînd.
Îi mai facem, Mia și cu mine, cu mîna din stația de autobuz, pînă ce acesta dispare-n pîcla serii…
Speram, atunci, că domnul Goma, disidentul nostru cel mai autentic (și victima, mult mai tîrziu, nu pe de-a-ntregul inocentă, a unui grav malentendu care mai dăinuie și astăzi), va evita, baremi acum, după biata noastră „revoluție“, ursita (sau vocația?) faimosului palermitan, Bălcescu (dintr-un poem ocazional al lui Ion Barbu – din care, schimbîndu-i un cuvînt, transcriu mai jos): „Ai mult ursuzei tagme gianabeți/ Cu temnița-înțeleși și cu exilul,/ Un veac avar te vrură sub peceți/ Și zveltei libertăți suciră trilul”.
P. S.
Prin, pasămite, ’73, am primit de la Sorin Titel o cartolină din Paris cu, pe avers, o reproducere superbă a unei picturi a lui Max Ernst, anume Napoleon in the Wilderness, iar pe revers, în colțul stîng de sus (deasupra mesajului expeditorului), cu un scris aproape caligrafic: „Te salută și Paul“.
Am înțeles numaidecît cine e Paul: o perspicacitate, dacă vreți, fără, altminteri, eficacitate!

http://www.observatorcultural.ro/Paul-Goma-in-the-Wilderness*articleID_28641-articles_details.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 26.04.13 20:10

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 25.04.13 17:19

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 21.04.13 9:03

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 10.02.13 14:53

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.01.13 17:18

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 18.11.11 10:44

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Să ne revedem ACASĂ!

Mesaj Scris de Admin la data de 09.10.11 22:21

Să ne revedem ACASĂ!



2 octombrie este, în fiecare an, ziua în care unii dintre români încearcă să-l readucă simbolic ACASĂ pe Paul Goma. Biografia scriitorului a fost și a rămas marcată de refugiul din copilărie, de hărțuirile la care i-au supus pe el și pe părinții lui NKVD-ul și Securitatea, dar și mulți ”frați români”, de falsificarea unor acte de identitate, tocmai pentru a nu trafica adevărul istoric și pe cel omenesc, ca să poată rămâne ACASĂ, în ceea ce se încăpățânau să spere că este Patria, și să nu fie trimiși în Siberia... o biografie traumatizată pentru totdeauna de pușcăriile părinților săi și ale sale, de contorsionările conștiinței celor care fuseseră atât de buni și pe care regimul comunist i-a desfigurat, aceia care în 1977/1979/1987 nu au fost în stare de solidaritate omenească/de breaslă/națională prin revendicarea și susținerea drepturilor omului împotriva Răului Absolut, cum a numit scriitorul Securitatea – ca braț armat al Comunismului (românesc)... biografie frântă pentru omul-scriitorul-soțul-tatăl Paul Goma, după exilarea forțată din 1977 la Paris, unde Brațul Lung al Revoluției i-a urmărit, pe el și tânăra lui familie. Ceea ce nu a reușit Securitatea comunistă – să-l îngroape, aproape că au reușit ”statul de drept” instaurat la București și Chișinău, intelighenția omnipotentă și tot soiul de medii de influență, după 1989. Pentru că Paul Goma consideră, și nu obosește să o spună, oricât de greu i-ar fi, că de zeci de ani românii și-au dat consimțământul la nenorociri, la tăcere, la cenzură și autocenzură, la propria lor reeducare, și s-au mutat tot mai mulți și mai trainic pe ”Ficțiunii-colț cu Amneziei”, acolo unde nimic nu-i obligă să-și reevalueze conștiința.
Când ești Paul Goma nu ai cum să fii dorit ACASĂ, nici în dreapta, nici în stânga Prutului, de către puternicii tărâmului ”Adoarme-te Române”.
Acesta nu este un mesaj trist, ci unul optimist, pentru că, atâta vreme cât mai există oameni simpli, încercând să fie normali, cunoscând atrocitățile din trecutul recent, care nu doar și-l amintesc pe Paul Goma, dar îl citesc, scriu despre scrierile sale pentru a le face cât mai cunoscute, și-l doresc ACASĂ, încă avem o identitate de înțeles și de apărat.
Mulți ani, în sănătate, lui Paul Goma la cei 76 de ani pe care îi împlinește, alături de Ana-Maria și de Filip-Ieronim!
Să ne revedem ACASĂ!
Flori Bălănescu

http://www.alternativaonline.ca/index.html

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 04.10.11 8:34

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 03.10.11 17:17

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

UN PROTEST AVORTAT

Mesaj Scris de Admin la data de 28.07.11 20:09

UN PROTEST AVORTAT

"...în lupta între civilizarea adevărată și între o națiune rezistentă
se nimicește națiunea, dar niciodată adevărul."


(Titu Maiorescu)






Protestul public este o formă extremă de reacție la nedreptatea comisă împotriva unei persoane sau a unui grup de indivizi, în urma încălcării unor legi sau principii comunitare. Protestul e o formă zgomotoasă de disociere, de pedeapsă morală, o tentativă de reparare a abuzurilor. El e adeseori urmat de gesturi efective, în plan juridic, pentru punerea în acord a valorilor clamate cu cele oficial recunoscute de societate.

Condiția elementară de exprimare a oricărui protest ține de legitimitatea sa morală. Constituie o vulgară batjocură acel protest care, simulînd revolta, prezintă fapte distorsionate, neadevărate. Care refuză, în numele indignării trucate, să recunoască evidențele. Care recurge la campanii de amenințare și intimidare. Care vine în sprijinul unor idei antisociale, sancționate prin legislație.

Un protest cu totul inedit a fost lansat de curînd pe piața românească. Vreo 200 de semnatari s-au năpustit să-și clameze solidaritatea cu fostul disident Paul Goma și cu scrierile sale antisemite. Iată o rară performanță izbutită de autorul exilat! Cu treizeci de ani în urmă, în Drumul Taberei, în condiții de clandestinitate, a strîns sute de semnături împotriva dictaturii comuniste din România. Astăzi, tocmai din Belleville, de la periferiile Parisului, a strîns sute de semnături împotriva legilor democratice europene și în favoarea antisemitismului arogant.

Căci stereotipurile din prezent ale lui Paul Goma sînt puține, dar fixe. Deși evreii au fost alungați aproape în întregime din România contemporană, iar comunitatea este pe cale de extincție, de vină pentru toate aceste fapte sînt victimele. Ele au fost cele care s-au dedat la provocări, de-a lungul deceniilor, au dovedit lipsă de devotament față de țărișoara care i-a găzduit cu maternă căldură. Orice pretext pentru a strecura iar și iar acest refren adînc insultător este binevenit pentru Paul Goma: fie că se referă la răscoala din 1907, fie că vorbește despre evoluția frontului în primul război mondial, fie că simulează analiza unor fapte din al doilea război mondial, fie că se lansează în invective la adresa statului Israel, fie că biciuiește pasivitatea scriitorilor români din vremea lui Nicolae Ceaușescu, fie că pedepsește complicitățile postdecembriste cu Ion Iliescu, toate drumurile duc la aceeași destinație: evreii sînt de vină.

Scrierile sale antisemite din ultimii ani au stîrnit ample dezbateri în presa noastră cotidiană și culturală. Dar convingerile sale n-au fost clintite din loc de numeroasele opinii, argumente și citate care i-au fost contrapuse de o duzină de intelectuali. Autorul nu pare îngrijorat nici de vecinătatea lamentabilă în care au eșuat halucinațiile sale nocive, preluate și intens popularizate de revistele Obiectiv legionar (nr. 20-21/2005) și România Mare (nr. 766, 767, 768, 769/2005).

Paul Goma n-a fost împiedicat să-și expună pe larg fandacsiile, în ziare de mare tiraj, uneori repetîndu-și aceleași texte aberante în două-trei rînduri, prin diverse colțuri geografice ale României și predicînd aceeași politică a urii antievreiești. S-a întîmplat însă că, după ce revista Viața Românească din București (nr. 6-7/2005) a tipărit al 1001-lea fascicol antisemit semnat de Paul Goma, Consiliul Uniunii Scriitorilor din România s-a săturat și, printr-un comunicat oficial, s-a disociat de conținutul revoltător al publicației ce apare sub auspiciile sale. Iar redactorul-șef adjunct Liviu Ioan Stoiciu, responsabil de apariția textului, și-a pierdut funcția.

Excelentă sămînță de scandal! Iată minunatul pretext pentru ca victimizatorul să fie transformat în victimă, printr-o zbuciumată tentativă de-a i se spăla imaginea compromisă. Vreo 200 de (tele)spectatori de toate extracțiile, de la vlădică la opincă, din țară și de-afară, s-au năpustit să vocifereze împotriva Uniunii Scriitorilor. Ziarul Ziua din 14 septembrie a fost difuzorul potrivit al contraofensivei. Cel mai lamentabil e cînd cineva protestează, dar habar n-are de ce. Dacă o sută-două de oameni își pun semnătura sub o serie întreagă de minciuni, devin ele brusc adevăruri? Acumulările cantitative, conform teoriei marxiste, sînt oare în măsură să provoace saltul calitativ – inclusiv în sfera morală?!

Protestatarii de ambe sexe afirmă fără a clipi: “Detractorii consacrați ai scriitorului exilat i-au atribuit mai demult acestuia infamul calificativ [de antisemit], mai ales pentru lucrarea sa istorică Săptămîna Roșie sau Basarabia și evreii, pe care, s-a dovedit, nici unul dintre ei nu a discutat-o în fond, limitîndu-se s-o eticheteze". Trebuie arătat însă că lucrarea “istorică” amintită a fost tipărită de Paul Goma în țară abia în anul 2004, la Editura Vremea XXI din București, așa încît nu putea să stîrnească "mai demult" atribuirea vreunei etichete. Nimeni n-avea cum să judece cartea înainte de apariția ei. Volumul respectiv l-am discutat eu însumi, în mod extrem de detaliat, în studiul Paul Goma antisemit (vezi E-Leonardo, nr. 5/2004; vezi Tribuna, nr. 56-57-58/2005). I-am consacrat vreo 35 de pagini, cu 50 de note de subsol și peste 30 de citate ample. Ce-ar fi trebuit să mai adaug pentru o discuție "în fond"?! Alte 300 sau 400 de pagini? Să public altă carte, pe marginea primeia, aberante și mincinoase de la început pînă la sfîrșit? Calificativul de antisemit i l-am atribuit autorului din Belleville după lectura și analiza detaliată a ipotezelor sale. În ce mă privește n-am fost un detractor al lui Paul Goma, căci pînă atunci îl lăudasem și îl apărasem. Nu sînt un detractor al lui Paul Goma, căci afirm adevărul despre el, pe bază de citate, argumente și demonstrații.

Superb protest public: trei minciuni într-o singură frază!

Dar protestatarii de ambe sexe merg înainte, fără a șovăi: “Pentru noi toți e totuși evident că scriitorul Paul Goma nu este antisemit nu doar pentru că este soț și tată de evrei. Ci de asemenea pentru că nu a negat și nu neagă Holocaustul și toate celelalte crime grave comise împotriva evreilor, inclusiv de conaționalii săi”. Situația familială a unui intelectual nu constituie însă circumstanțe atenuante pentru opiniile sale părtinitoare, adînc nedrepte și insultătoare la adresa unei întregi comunități etnice. Paul Goma a negat în mod explicit Holocaustul, atunci cînd a scris: “Holocaustul românesc este o minciună, un fals, o escrocherie, o ticăloasă amenințare (Punga sau viața!)" (vezi vol. Săptămîna Roșie…, Buc., Ed. Vremea XXI, 2004, p. 273). Pentru aceste afirmații – ca și pentru multe altele, la fel de grosolane – n-am văzut încă nicăieri scuzele sau regretele autorului.

Dacă 200 de oameni afirmă despre Paul Goma că n-a scris ceea ce el în realitate a scris și a publicat, au ei dreptate?! Dacă se indignează ipocrit cei 200, istoria poate fi falsificată? Legea poate fi încălcată?

Dar protestatarii de ambe sexe merg înainte, fără a ezita: “În legătură cu acuzația de antisemitism, dar și cu multe altele care i se aduc azi lui Paul Goma, este semnificativ faptul că practic toate i-au fost aduse în trecut și de Securitate”. Faptul că în trecut Paul Goma a fost atacat pe nedrept de Securitate nu îl absolvă de acuzația legitimă și întemeiată, dovedită printr-o avalanșă de citate, din prezent.

Își închipuie cumva cei 200 că, sprijinindu-se diversionist pe legitimitatea morală a lui Paul Goma de atunci, pot ascunde sub covor impostura sa morală de acum?!

Dar protestatarii de ambe sexe merg înainte, fără a se șifona: “Paul Goma a anunțat că de data aceasta îi va chema în justiție pe cei care l-au acuzat de antisemitism”. Eu însumi am fost unul dintre cei care l-am acuzat și îl acuz pe Paul Goma de antisemitism, după ce i-am studiat amănunțit volumul Săptămîna Roșie… Aștept să mă cheme și pe mine autorul în justiție. Voi aduce cartea sa în instanță și voi face lecturi cu voce tare.

Cred cumva cei 200 că intimidarea e cel mai bun pumn în gură, pentru a face să tacă adevărul?!

Dar protestatarii de ambe sexe merg înainte, fără a se perturba: “Ne adresăm conducerii Uniunii Scriitorilor (…) considerînd că celor doi le-a fost încălcat – printr-un act de cenzură greu de justificat – dreptul cel mai natural al oricărui scriitor, acela de a-și publica scrierile". În realitate cei doi (Paul Goma și Liviu Ioan Stoiciu) și-au publicat nestingheriți opiniile, și anume în cărți și reviste. "Cenzura", conform dicționarului, reprezintă “controlul prealabil exercitat asupra conținutului publicațiilor, emisiunilor de radioteleviziune etc.". Dacă scrierile lor ar fi fost cenzurate, n-ar mai fi fost comentate. A aprecia critic și a te disocia moral de un text deja publicat nu înseamnă nicidecum a-l cenzura. Uniunea Scriitorilor, la fel ca orice observator particular, și-a luat dreptul de a se pronunța (negativ) în legătură cu opinii deja apărute care – prin urmare și pe cale de consecință – n-au fost cenzurate.

Dacă 200 de observatori de pe tușă confundă dezavuarea publică a unui text tipărit cu cenzurarea lui, dovedind astfel că habar n-au ce înseamnă conceptul de “cenzură”, înseamnă oare că ei au dreptate?!

Spuneam la începutul acestei intervenții că prima condiție de expresie a unui protest este să aibă perfectă legitimitate morală. Scriitorul care-și ridică vocea pentru a-și căuta în public adevărul nu o poate face recurgînd la arma minciunii, a intimidării, a ignoranței, a manipulării. Cu atît mai mult trebuie să fie el atent la aliații pe care și-i cooptează.

În cazul de față, unul dintre inițiatorii și susținătorii protestului “celor 200” – prin intervenții directe pe forumul ziarului Ziua, furnizarea adresei proprii, coordonarea campaniei de strîngere a semnăturilor etc., a fost nimeni altul decît Mircea Stănescu, notoriu postfațator de negaționiști, traducător de antisemiți și cabotin gălăgios al cercetării istorice (vezi și textul meu Păcală învață istorie). Același Mircea Stănescu publica în numerele 6-11/2004 ale revistei Timpul un amplu studiu, unde fura în mod scandalos cercetările efectuate de alți doi colegi. Junele-prim al minciunilor tipărite s-a văzut confruntat cu grava acuzație de plagiat. Fără a se tulbura excesiv, și-a azvîrlit cu îndemînare o găleată de cenușă în cap, de-a ajuns să arate ca-n Togo: “Dată fiind gravitatea acestei greșeli, care reprezintă o însușire nepermisă a producției intelectuale a colegilor noștri, doresc să le cer scuze (…). Apoi doresc să-mi cer scuze pentru violarea standardelor și a eticii cercetării științifice” (vezi Timpul, nr. 5/mai 2005, p. 17).

Să vină așadar plagiatorul din luna mai și să acuze Uniunea Scriitorilor de cenzură, în luna septembrie, atrăgînd alături de sine alți vreo 200 de dezorientați, îmi pare culmea absolută a imposturii din viața publică autohtonă cotidiană!

Ideea de protest colectiv a fost consacrată ca armă de luptă împotriva dictaturii ceaușiste, în anul 1977. Ideea de protest colectiv a pierit de moarte violentă, sub ochii noștri uluiți, încercînd să legitimeze în prezent scrierile antisemite ale lui Paul Goma.


http://193.226.7.140/~leonardo/n08/Laszlo1.htm
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Goma[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 1 din 5 1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum