Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» CRONOLOGIA PRINCIPALELOR MĂSURI ANTIEVREIEȘTI ÎN ROMÂNIA
Scris de Admin 18.01.17 20:22

» Adio întemeietorului forumului si o privire spre viitor...
Scris de Admin 17.01.17 21:20

» Pogromul de la București; noi dezvaluiri- ADRIAN CIOFLANCA
Scris de Admin 17.01.17 18:42

» Uli Valureanu
Scris de Admin 17.01.17 10:11

» Nemo's corner - - amestecate
Scris de Nemo 31.12.16 19:06

» O VESTE TRISTA
Scris de anita47 13.12.15 21:27

» AUTO[3=====]
Scris de Admin 24.11.15 16:23

» CASA&GRADINA[3=====]
Scris de Admin 24.11.15 13:56

» CULINARE[4=====]
Scris de Admin 24.11.15 13:41

» Celan[v=]
Scris de Admin 24.11.15 13:40


Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Pagina 25 din 41 Inapoi  1 ... 14 ... 24, 25, 26 ... 33 ... 41  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Mesaj Scris de Admin la data de 12.01.06 14:45



Ultima editare efectuata de catre Admin in 05.04.14 19:47, editata de 4 ori

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Procesul de la Nürnberg

Mesaj Scris de Admin la data de 23.06.09 8:53

Procesul de la Nürnberg
De curand un post privat de televiziune a prezentat celebrul film de acum 40 de ani, Procesul de la Nürnberg in regia lui Stanley Kramer, cu Spencer Tracy, Marlene Diertrich, Richard Widmark etc., film de mare efect atunci cand a fost lansat pe ecrane si care prezentat si pe ecranele romanesti nu ne-a lasat catusi de putin indiferenti. Erau aceia, daca nu gresesc, anii ’60, sfarsitul lor, iar filmele din Occident care intrau pe piata noastra erau din ce in ce mai multe si aveau imensa cautare. E drepr, reluarea filmului acum a fost facuta la o ora imposibila, cand nu se uita nimeni la televizor, dimineata, considerandu-se ca o asemenea pelicula nu mai are pe cine sa intereseze. Pe unul ca mine, dar evident eu nu sunt un etalon, m-a interesat, mai ales dupa ce am retinut o replica din film teribila, care m-a pus pe ganduri. Despre ce este vorba? Marlene Dietrich, sotia in film a unui mare general al Wehrmacht-ului, condamnat pentru crime, dar care-l detestase pe caporalul Hitler tot timpul, incearca sa-l convinga pe judecator, Spencer Tracy, ca Germania are un trecut si o istorie nobila si nu se confunda cu banda sangeroasa de monstri care a condus-o timp de 12 ani. Va sfarsi prin a-l convinge, dar nu aceasta este problema. In acea berarie intra la un moment un gazetar american, se apropie de masa celor doi si incepe sa se planga. De ce se plangea? De faptul ca nu prea are ce sa scrie deoarece in America foarte putini mai sunt interesati de ce se intampla atunci in orasul german, mai precis nu dadeau doi bani pe proces. Cand am vazut pentru prima data filmul, mult inainte de 1990, nu am dat atentie respectivei replici, acum insa a sunat ca un gong in mintea mea sensibilizata. Daca atunci americanii care oricum luptasera in Europa pentru eliberarea acesteia de nazism nu mai erau interesati de proces si de pedepsirea vinovatilor, sa ne mai miram ca la noi, putin dupa evenimentele din decembrie 89, s-au auzit destule voci care au inceput sa sfideze ideea unui proces al comunismului si au persiflat cat au putut toate eforturile facute de societatea civila in acest sens? Ca sa nu mai vorbim de starea de spririt din prezent... Este ciudat ce slaba este memoria multora si cum ne detasam foarte repede de suferintele parintilor si bunicilor nostri. Istoricul Neagu Djuvara, intrebat odata asupra unui fapt care nu are cum sa nu munceasca mintea celui de buna credinta, de ce americanii nu i-au lovit pe rusi atata vreme cat aveau monopolul armei atomice si stiau foarte bine ce orori se intampla in spatele Cortinei de Fier, a dat un raspuns corect. SUA insemna democratie, iar presedintele de atunci, Truman, nu era de capul lui ca sa declare razboi rusilor. Americanii din L.A. pana in Chicago putin se sinchiseau de suferintele noastre si nu aveau chef sa-si mai puna pielea in saramura inca o data, dupa ce putin mai inainte platisera un greu de tribut de sange. Oricum se lansasera in razboiul Coreii care presupunea alte victime. Fara comentarii...

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Rusia a declasificat informatii despre agentul sovietic care

Mesaj Scris de Admin la data de 22.06.09 15:01

Rusia a declasificat informatii despre agentul sovietic care a furnizat Moscovei ziua si ora la care urma sa fie declansata operatiunea Barbarossa
Serviciul rus de Informatii Externe a declasificat arhivele despre unul dintre cei mai proeminenti ofiteri de informatii sovietici in Germania Nazista, Willy Leman, informeaza Pravda.ru. Leman, poreclit Breitenbach, a fost singurul agent pe care Uniunea Sovietica il avea in Gestapo.

El a avertizat Moscova despre intentiile Germaniei de a lansa un atac impotriva Uniunii Sovietice, informeaza RIA Novosti.

Documentele, pe care Leman le-a furnizat agentilor sovietici incepand cu 1941, spuneau ca Germania Nazista se pregatea sa atace Uniunea Sovietica. "Pe 19 iunie 1941, Breitenbach a raportat data si ora inceputului razboiului", a spus un inalt oficial din cadrul Serviciului rus de Informatii Externe.

Leman s-a nascut in 1884 in Leipzig. In 1911 el a inceput sa lucreze la politia din Berlin si a fost mai tarziu transferat la departamentul de contra-informatii. In timpul Primului Razboi Mondial s-a dovedit un foarte bun ofiter de contra-informatii.

Colaborarea sa cu Serviciul de Informatii Externe al Uniunii Sovietice a inceput in 1929.
Pe 19 iunie 1941, Leman a spus ca trupelor germane le-a fost ordonat sa lanseze atacul impotriva Uniunii Sovietice pe 22 iunie la ora 3.00 dimineata. Informatia a ajuns la Moscova in aceeasi zi. Leman a fost descoperit in decembrie 1942 si a fost executat prin impuscare. Data exacta a mortii sale ramane necunoscuta. Sotiei sale i s-a spus ca a murit intr-un accident feroviar.

Serviciul rus de Informatii Externe intentioneaza sa foloseasca materialele declasificate despre soarta lui Willy Leman in lupta impotriva falsificarii istoriei.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Acuzata pentru declansarea celui de-al doilea Razboi Mondial

Mesaj Scris de Admin la data de 05.06.09 20:10

Acuzata pentru declansarea celui de-al doilea Razboi Mondial, Polonia cere explicatii Rusiei

Polonia a cerut joi o explicatie Rusiei, dupa ce pe site-ul Ministerului Apararii de la Moscova, a aparut un articol in care Polonia este considerata partial responsabila pentru izbucnirea celui de-al Doiela Razboi Mondial. Articolul de 18 pagini redactat de un colonel rus acuza Polonia ca a provocat cel de-al Doilea Razbi Mondial prin refuzul sau de a nu raspunde cererilor lui Adolf Hitler. "Cerire Germaniei erau destul de modeste - de a include orasul liber Danzig (Gdansk) in cel de-al Treilea Reich si de a permite construirea unui drum si a unei cai ferate care sa lege orasul Königsberg (Prusia orientala) de restul Germaniei. (...) Este greu sa spui ca aceste doua cereri erau lipsite de fundament", scria colonelul Serghei Kovalev, directorul serviciului de cercetare stiintifica pentru istoria militara din nord-vestul Rusiei in cadrul Ministerului Apararii.

Ministerul Apararii a refuzat sa comenteze articolul intitulat "Inventii si falsificari cu privire la Uniunea Sovietica inainte si dupa inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial", publicat pe site-ul ministerului.

Purtatorul de cuvint al Ministerului polonez de Externe, Piotr Paszkowski, a declarat ca in Rusia apar uneori interpretari neobisnuite ale istoriei. "De aceasta data insa, a aparut pe site-ul oficial al Ministerului rus al Apararii si ii vom cere explicatii in acest sens ambasadorului rus in Polonia", a declarat purtatorul de cuvint. Masacrarea politistilor polonezi de catre Uniunea Sovietica la Katyn ramine un alt subiect de divergenta intre cele doua state, care impiedica eforturile pentru imbunatatirea relatiilor economice si politice. La 19 mai, presedintele rus Dmitri Medvedev a anuntat ca intentioneaza sa creeze o comisie impotriva falsificarii istoriei, care vizeaza, printre altele, combaterea criticilor privind rolul URSS in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Aceasta initiativa a provocat teama mai multor istorici ca toate criticile la adresa fostului dictator Stalin vor fi cenzurate.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Batalia Angliei - marea cacealma a lui Hitler?

Mesaj Scris de Admin la data de 19.04.09 17:35


Batalia Angliei - marea cacealma a lui Hitler?

Izbucnirea, la 1 septembrie 1939, a celui de-al doilea razboi mondial, a constituit deznodamantul asteptat al conflictului ce mocnea, de mai bine de doua decenii, intre aliatii traditionali occidentali si Germania nazista. Dorintele revansarde ale lui Hitler s-au concretizat, pana la un punct; dar cucerirea unei bune parti a Europei, prin „razboiul fulger” propovaduit de Guderian si alti tacticieni germani a fost urmata de un sir de esecuri pentru masinaria de razboi nazista. Inceputul sfarsitului pentru Hitler l-a constituit, in opinia majoritatii istoricilor, batalia Angliei. Pentru altii, aceasta n-a constituit decat o diversiune prin care Hitler a urmarit – si a reusit – sa-l pacaleasca pe Stalin.
De ce a atacat Hitler insulele britanice?
Perioada dintre prabusirea Frantei, in iunie 1940, si declansarea „operatiunii Barbarossa”, in iunie 1941, prezinta o scena militara si diplomatica dificil de analizat, complexa si in acelasi timp confuza. Invazia Uniunii Sovietice de catre Hitler a reprezentat prin urmare, subiectul unor continue dezbateri, axate pe adevaratele motivatii ale dictatorului nazist. Sa fi fost aceasta actiune consecinta naturala a politicii externe agresive a Germaniei sau pur si simplu rezultatul unei exagerate si nefondate increderi in sine si al unor alternative prost alese?
Printre specialisti exista, la ora actuala, un consens aproape general, sugerand ca Hitler a pierdut initiativa in cursul acestei perioade si, incapabil sa rapuna Marea Britanie dar temandu-se de puterea in ascensiune a rusilor si de posibilitatea interventiei americane, a incercat sa-si mentina suprematia, faurind o „strategie periferica”, prin crearea unei blocade continentale, similare celei imaginate de Napoleon, pentru a macina puterea economica si moralul englezilor. Si abia cand aceasta strategie a esuat, fortat de imprejurari si de imposibilitatea continuarii razboiului, in conditiile lipsei de resurse si mai ales de combustibil, Hitler a atacat URSS, pentru a pune mana pe bogatele resurse de petrol din Caucaz si pe granarele Rusiei europene.
Dorinta de „spatiu vital”
O asemenea ipoteza prezinta insa cateva hibe. Mai intai, ea neglijeaza firea lui Hitler, care intotdeauna a vrut sa fie o mana forte si a actionat pe principiul politicii faptului implinit, impunand altora planurile sale si refuzand sa fie un prizonier al circumstantelor. In al doilea rand, teoria face abstractie de dovezile coplesitoare ce atesta dorinta lui Hitler de a distruge Rusia. Potrivit unei alte ipoteze, foarte incitante, dictatorul nazist a declansat razboiul cu dorinta stringenta de a distruge comunismul, ideologie de care se temea mai mult decat de democratiile occidentale.
Este cert ca Hitler, cu toata ura dobandita fata de o Franta care-l umilise, pe cand era un simplu caporal, in transeele primului razboi mondial, nutrea dorinta sincera de a ajunge la o pace cu britanicii si de a mentine relatii amiabile cu americanii. Doar atunci cand devenise evident ca Aliatii occidentali nu agreau „curtea” oportunista facuta de Hitler, acesta s-a indreptat spre Stalin, incheind un pact de neagresiune menit sa-i lase mana libera impotriva Frantei, pentru a nu mai repeta eroarea din primul razboi mondial, cand nemtii fusesera obligati sa lupte simultan pe doua fronturi. Nu trebuie neglijat faptul ca ideologia nazista, construita pe temeiul Lebensraum, „spatiul vital”, facea evidente trimiteri la cucerirea unei Rusii inapoiate, cu o populatie „inferioara”, care trebuia transformata in sclavi ai arienilor germani.
Un plan diabolic, distrus de... ger!
In aceste conditii, se poate afirma ca batalia Angliei nu a fost decat o cacealma pusa la cale de abilul Hitler spre a-i distrage atentia adevaratului sau inamic, Stalin? Iata o ipoteza discutabila dar care a cucerit multi adepti. Desigur, nimeni nu poate nega ca lupta pentru Anglia a fost una dintre cele mai inversunate confruntari ale celui de-al doilea razboi mondial, dar importanta ei pentru desfasurarea ulterioara a conflictului pare exagerata.
Churchill sustinea nici mai mult nici mai putin ca „de aceasta batalie depinde supravietuirea civilizatiei crestine” si avertiza ca intreaga furie si forta a inamicului se va napusti asupra Marii Britanii. Nu este un secret pentru nimeni ca intr-adevar, Hitler a aruncat impotriva britanicilor o forta aeriana impresionanta dar el nu putea – si era constient de asta – invinge cerbicia insularilor printr-un razboi fulger similar celui prin care zdrobise Franta. Dar esecul previzibil in fata unei natiuni care facuse din marile lumii o posesiune a sa nu l-a costat pe Hitler atat de mult precum unii istorici au sugerat, nici macar pe plan moral, chiar daca a fost intr-adevar o infrangere.
Ceea ce dictatorul nazist a reusit a fost sa adoarma suspiciunile lui Stalin, mai convins ca niciodata ca Hitler, ocupat cu Anglia si la un pas de a intra in conflict si cu Statele Unite, nu va ataca Uniunea Sovietica. Succesele zdrobitoare obtinute de nemti in primele luni ale operatiunii Barbarossa au demonstrat ca aceasta tactica „la cacealma” a lui Hitler a functionat, cel putin pentru o vreme. Ceea ce vicleanul tiran nu a putut intui a fost ca distantele imense si gerurile naprasnice ale Rusiei i-ar putea strica planurile atat de bine ticluite si ca generalul Iarna il va birui, ca si pe Napoleon...

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Victimele din Al Doilea Război Mondial, pe internet

Mesaj Scris de Admin la data de 15.04.09 14:36

Victimele din Al Doilea Război Mondial, pe internet
Numele a 1,9 milioane de polonezi morți între 1939 și 1945, în urma represaliilor naziste și sovietice, vor fi postate pe internet, la adresa www.stratyosobowe.pl, a anunțat istoricul Andrzej Kunert.



„Lista va putea fi consultată în zilele următoare. Va fi însoțită de un mesaj adresat internauților, prin care aceștia vor fi rugați să aducă precizări pentru cazurile pe care le cunosc”, a declarat Kunert, unul dintre coordonatorii acestui proiect finanțat de Ministerul Culturii și de Institutul Memoriei Naționale din Polonia.
Acest proiect a fost demarat în 2006 de o organizație non-guvernamentală din Polonia, iar la finalul anului trecut a fost încredințat fundației „Reconciliere între polonezi și germani”. Coordonatorii proiectului cred că totalul numelor care vor apărea pe listă se va ridica la 3,5 milioane, fiindcă vor avea acces și la arhivele germane.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Franța - în pat cu naziștii

Mesaj Scris de Admin la data de 14.04.09 19:48

Franța - în pat cu naziștii



Patrick Buisson, directorul canalului Histoire și consilier al lui Nicolas Sarkozy, descrie frenezia sexuală franco-germană din perioada ocupației, ridicată la rangul de “epocă de aur” a lupanarelor franceze.
Revenind la subiectul polemic și îndelung trecut sub tăcere al așa-zisei „colaborări la orizontală” din timpul regimului de la Vichy, jurnalistul și politologul francez Patrick Buisson produce, în al doilea volum al dipticului său „1940-1945: Les années érotiques”, un best-seller al sociologiei prostituției belice, descriind statistic și filozofic înflorirea comerțului cu trupuri și suflete dincolo de imaginea clasicizată a Franței suferinde, chinuite și animate de lupta de rezistență în fața invadatorilor naziști.

După ce, anul trecut, stârnea o aprinsă controversă cu volumul „1940-1945: années érotiques - Vichy ou les infortunes de la vertu”, Buisson revine în „De la Grande Prostituée à la revanche des mâles” (apărut în Franța săptămâna trecută) la teoria sa că, după armistițiul din iunie 1940, superioritatea militară germană i-a aruncat pe francezii umiliți într-o stare de „șoc erotic”. Nevoiți să se adapteze la o viață în imediata proximitate a inamicului, atât francezii, cât și nemții s-au folosit de sex ca de o armă și totodată ca de un mijloc de supraviețuire. Autorul insistă că iernile friguroase și interdicția de a ieși din casă între 11 seara și 5 dimineața au fost niște stimulente serioase ale activității sexuale, un rezultat direct fiind explozia demografică înregistrată în 1942, în ciuda faptului că peste două milioane de francezi se aflau departe, în prizonierat.

Cartea lui Buisson explorează fără pudoare una dintre marile surse de rușine națională ale Franței: departe de a fi condamnate la dragoste cu sila de invadatorii care le șantajau prin dificultăți economice (după cum au susținut vreme îndelungată istoriile oficiale), mii de franțuzoaice s-au îndrăgostit de soldați și de ofițeri nemți, autorul invocând statistici în care se estimează că 200.000 de copii s-au născut în timpul războiului de pe urma strânselor relații franco-germane.

Bordelurile care fuseseră la un pas de interdicție înainte de război au cunoscut o înflorire fără precedent după ce a început ocupația nazistă. În mod inevitabil, multe femei și-au pus speranțele de supraviețuire în mâinile nemților, iar Buisson avansează o estimare de 100.000 de „prostituate de ocazie” care lucrau în Paris - de aproape șase ori mai multe decât înainte de război. Ulterior, lupanarele au devenit o industrie prosperă pentru toată lumea, mai ales după ce regimul colaboraționist de la Vichy a început să le impoziteze încasările. Afacerile mai erau monitorizate și de observatori naziști, care impuneau controale medicale săptămânale foarte stricte pentru a evita eventualitatea vreunei nefericite maladii în rândurile soldaților.

Nu numai clasele sociale inferioare s-au lăsat „vrăjite” de farmecul invadatorilor: nenumărate membre ale elitei artistice și literare s-au arătat „deosebit de sensibile la puterea de seducție a inamicului”, subliniază autorul. Pe lista „colaboraționistelor” se regăsesc nume mari precum Coco Chanel, Mistinguett, diva varieteului parizian, scriitoarea Collette și populara actriță Arletty, cunoscută mai ales pentru filmul „Les Enfants du Paradis”. Ulterior, Arletty și-a motivat idila cu un căpitan din Luftwaffe spunând: „Am inimă de franțuzoaică, dar trupul meu e internațional”.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Mașinile de decodat mesaje au scurtat

Mesaj Scris de Admin la data de 04.04.09 11:05

Mașinile de decodat mesaje au scurtat durata celui de‑al Doilea Război Mondial


O echipă de voluntari britanici a construit replica unei mașini britanice de decodat mesaje, care putea să descifreze pînă la 3.000 de mesaje trimise de mașinile naziste Enigma în fiecare zi, în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, informează dailymail.co.uk.

Mașina de decodat, alcătuită din benzi argintii și sîrme roșiatice, seamănă cu o veche centrală telefonică.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Mesaj Scris de Admin la data de 03.04.09 7:15

Degete lungi

Cum v-ați înțeles cu curvele, hoațele și criminalele?
R.M.: La Ghencea nimerisem într-un lot de "ploscare", cum le spunea hoațelor din poșete și buzunare, prin tramvaie. Se uitau fix la mâinile mele și una a spus: "Da' ce degete lungi ai! Fă, dacă aveam io mâinile și deștele tale nu eram aci, eram milionară!". M-au adoptat pe motiv că am dotări bune de hoață și m-au învățat să șutesc.

În felul ăsta ne-am împrietenit, pe motiv că eu, o doctoriță, mă cobor la meseria lor. Politicele nu aveau drept la pernă, la o pătură mai curată, mi-au adus ele. Când veneau procurorii să le ancheteze în baracă, trebuia să stăm toate în poziție de drepți. Mă plictiseam așa de tare că i-am șutit unui procuror portofelul în timp ce vorbea cu una.

Avea numai acte, așa că i l-am dat înapoi spunându-i cu reproș: "Ce-i asta?! Bani n-aveți?". Omul a rămas înmărmurit. Mișcarea asta a avut un efect, am putut să o văd pe mama. Au adus-o special să-mi explice că nu e bine ce fac, să nu mă apuc de furat când o să ieșim.



Muncă forțată ați făcut?
R.M.: La Târgșor m-au întrebat ce știu să fac. Am zis exact: "Nu știu să fac nimic, sunt doctoriță!". Aveam edeme pe tot corpul, de la lipsa de proteine. M-au pus să descarc și să încarc baloți de postav, în fiecare noapte 1.500 de kg la descărcat, 1.000 la încărcat. Nu făceam norma și îmi tăiau din pâine. Stăteam trei într-un pat, era aglomerat și lucram în trei schimburi. Baloții veneau numai noaptea. Nu prea puteam să dorm. Nu știu ce logică aveau schimburile astea de pușcărie, dar din fericire m-au mutat în lagărul de la Bragadiru la sapă și copilit roșii, adică să smulgem frunzele care nu le lăsau să se coacă. De acolo m-au dus la Domnești și la Mislea. Aici păpușile mi-au schimbat soarta.


Păpușa Tito

Cum vine asta?
R.M.: Mă împrietenisem la Bragadiru cu o profesoară care luase trei ani din cauza unor păpuși. O chema Florica Niculescu, preda la o școală generală. Atunci era conflictul cu Tito. Au venit niște inspectori idioți și i-au spus că trebuie să facă păpuși caraghioase cu Tito, să învețe copiii ce urât e dușmanul și banditul. Ea le-a spus: "Domnilor, copiii iubesc păpușile, or să-l ia în brațe și vor spune nani-nani, Titolică".

A încasat administrativ trei ani pentru asta. Milițienii care ne controlau la norme erau niște analfabeți, ne cereau imposibilul. Eu am furat regulamentul de normare de la unul din ei, Florica l-a studiat, se pricepea la calcule. Și-a dat seama că erau norme diferite pentru plivit buruieni, săpat cules. I-am spus a doua zi milițianului că-i căzuse ăla din buzunar. Ne-am dus la comandant, era unul mai civilizat, i-am explicat cum stătea treaba și a pus-o pe Florica normatoare. Ea s-a liberat mai repede, i-am luat eu locul. Îmi spunea colonelul comandant: "Dacă nu faci norma, moartea-i cât capra pe tine!". Pe colonelul ăsta, Apostol, l-am văzut mai târziu, ajunsese vânzător la Romarta, la costume. M-a luat cu: "Săru' mâna, doamna doctor".

N-am înțeles treaba cu capra, dar norma ieșea, îi mai păcăleam la calcule. Cum ziceam, am ajuns la Domnești... De acolo, la Mislea. Acolo m-am dat croitoreasă, ca să nu mă bage iar la baloți. Am exagerat, am spus că mama a fost croitoreasă la Paris, că a avut cabinetul "Chez Fifi" și că eu știu din familie croitorie de lux. La Mislea mi s-a spus și condamnarea, cinci ani pentru complicitate la crime de război. Mi-era frică, nu știam să croiesc. M-a învățat o fată care chiar era croitoreasă să cer tiparele și să tai după ele. Asta, la costume, a mers, lucram pentru Romarta. A venit însă o comandă de pijamale, am făcut-o praf. Nu știam că fața trebuie croită mai adânc. Riscam să mă bage la sabotaj. Am avut noroc în ghinion, ăla care recepționa marfa a fost milos, s-a uitat la mine și nu a respins comanda. Imediat a ieșit un mare scandal, s-a descoperit că milițiencele furaseră la greu din metraj.

Directoarea o băgase pe mânecă. Mi-am adus aminte de păpușa Tito și de faptul că eu știam să fac păpuși cu cap din săpun, hârtie și făină. I-am dat ideea să facem păpuși din resturile rămase de la costume și să acoperim așa paguba. A prins ideea și ne-a făcut un atelier, numai pentru politice, de făcut păpuși. Ne specializasem: eu făceam capetele, una doar picioare, alta, Norica Caton, rochițe cu volane. Două-trei luni a mers foarte bine. Am trimis și fiicei mele, care stătea la foștii socri, prin cineva care se elibera, o păpușă. Iar fără vreo logică, m-au luat brusc de acolo și m-au dus tot la Mislea, la "marele secret". Aici era adusă și mama.


Marele secret

Izolare totală?
R.M.: Erau doar politice, neveste de demnitari sau "mari dușmani". Nu ne dădeau voie nici să scoatem hârdăul cu mâncare pe culoar, nu ieșea nici musca din celulă. Când venea mâncarea trebuia să stăm cu nasu-n geam, să nu vedem cine o aduce, era un regulament tâmpit. Aveam în schimb, closet și chiuvetă în celulă. Erau acolo nevasta mareșalui Antonescu, nevasta lui Codreanu, nevasta lui Gheorghe Brătianu, doamna Mihalache, doamna Moța. Eram 14 deținute. Madam Antonescu era mare fumătoare. Eu păstrasem pentru ziua mea, de 10 mai, o țigară șutită de la gardieni de dinainte de a ajunge la secret și un băț de chibrit. I-am spus doamnei mareșal că sunt dispusă să împărțim țigara. Ea avea patul chiar lângă closet, stătea toată ziua lipită de ușa lui. S-a uitat la mine și a zis că nu vrea. Atunci i-am zis că i-o dau pe toată, s-a dus și a fumat-o imperturbabilă. Am zis:

"A dracului, o ardea buza, dar nu voia să se coboare să o împartă cu o pârlită de doctoriță!". Era o femeie acră și distantă.

Ați găsit toate nevestele de demnitari acolo?
R.M.: Nu. Eram 14 și la un moment dat s-a deschis ușa și au apărut două cucoane. Una a spus, destul de arogant: "Eu sunt doamna Madgearu!". Era nevasta lui Virgil Madgearu. Cealaltă, o femeie foarte fină, la vreo 60 de ani, se uita dezorientată. Erau 14 paturi și noi acum eram 16, nu știa unde să stea. I-am spus mamei mele: "Miki dragă, vin să dorm cu tine, o las pe asta nouă la mine-n pat!". Femeia a zis "merci", graseind, am crezut că e o snoabă.

Nu era așa. Era Helene Brătianu, nevasta lui George Brătianu, și era chiar jumătate franțuzoaică. Am dormit cu mama câteva noapți, nu prea puteam să suport. Nu aveam saltea, doar un grătar de fier. Mama se mișca în somn, mă loveam de grătar. Mă uitasem, Helene Brătianu dormea dreaptă ca o scândură, nu se mișca. M-am mutat cu ea în pat. Tante Helene știa să povestească senzațional romane polițiste. În fiecare noapte mă adormea cu ele, ca pe un copil căruia-i spui basme. La un moment dat mi-a spus: "Rodica dragă, eu îmi termin plămânii să-ți povestesc romane polițiste și tu adormi ca o nesimțită, înainte de final!".

După calculele mele, asta se întâmpla la sfârșitul lui 1953... știa că soțul ei fusese ucis la Sighet cu puțin timp în urmă?
R.M.: Știa. Habar n-am cum aflase, dar știa că murise după bătăile date de gardieni. Nici una dintre cele aflate la "marele secret" nu știa ce condamnare are, doar eu și cu mama știam că avem cinci ani. Doamna Antonescu a întrebat un procuror, care venise să vadă cum stăm, ce condamnare are sau de ce e acuzată. I s-a spus: "Ce, te crezi vinovată și vrei condamnare?!".

Acolo erau soțiile unor foști mari rivali politici. Doamnei Madgearu, de exemplu, îi fusese omorât soțul de către legionari... Se mai certau între ele din motive politice?
R.M.: Niciodată. Erau politicoase între ele, chiar dacă aveau o anumită răceală. Mai ieșeau de la altele discuții. Doamna Codreanu visa nu știu ce noaptea și îi povestea doamnei Moța, care interpreta visul. Helene Brătianu, care ura ocultismele, spunea nemulțumită: "E, voila!".

Cum v-ați liberat?
R.M.: De la Mislea m-au dus iar la Jilava. După vreo lună, mi-au spus că mă duc la proces, că se rejudecă. Acolo mi-am văzut fata, pe Ioana, care împlinise 3 ani. Era crescută cu greutate de foștii mei socri, prost îmbrăcată și palidă. În sală, era cu soacra mea. În timp ce mă audiau, copilul a sărit de la soacră din brațe și a răcnit: "Tu ești mami?! Îmi placi!". Până și judecătorul a fost impresionat și m-a achitat. A fost rău că m-au mai ținut o săptămână la Jilava, aproape că am cedat nervos. Știam că-s achitată, dar nu mă liberau. Am scăpat după 27 de săptămâni de pușcărie, în decembrie 1954.

De la tatăl dvs. mai aveați vești? Ați reluat legătura?
R.M.: Sporadic, prin diverși intermediari. Am aflat că era protejat de autoritățile americane și că își deschisese un cabinet de neurologie și psihiatrie. A murit în 1987, se recăsătorise. E ciudat că prin 1975 m-am trezit cu unii de la BRCE, cum era atunci, să le semnez o procură să se ocupe ei de moștenirea tatei. Probabil, știind că e în vârstă, se așteptau să moară și voiau să umfle niște valută. Nu am semnat nimic, oricum moștenirea a luat-o fiul din prima căsătorie al nevestei lui de acolo. Am aflat că a murit abia după 1990, un tânăr care locuia la New York i-a găsit adresa și a obținut o copie a certificatului de deces. A murit de pneumonie, la 90 de ani, și a fost incinerat.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cum a dus-o masacrul de la Katyn pe Rodica Marta în pușcărie

Mesaj Scris de Admin la data de 03.04.09 7:14

Cum a dus-o masacrul de la Katyn pe Rodica Marta în pușcărie
http://www.jurnalul.ro/stire-special/cum-a-dus-o-masacrul-de-la-katyn-pe-rodica-marta-in-puscarie-503204.htmlDoctorul Alexandru Birkle era un medic legist care își vedea de treabă în București. A fost trimis de autoritățile lui Antonescu să studieze crimele făcute de sovietici la Katyn, unde au fost uciși 15.000 de prizonieri de război polonezi.




Doctorul Birkle a mai cercetat gropi comune din Basarabia, unde a găsit similarități cu execuția în masă a polonezilor. Asta a schimbat atât destinul său, cât și pe cel al familiei sale.

Doctorul a devenit un fugar, trăind în semiclandestinitate de teama brațului lung al KGB, iar soția, Olimpia, și fiica, Rodica, au ajuns "criminale de război" în pușcăriile românești. Am stat de vorbă cu doamna Rodica Marta, fata doctorului Birkle, și soțul ei, domnul Liviu Marta. Nu am crezut că o să aflu atâtea informații de senzație despre crimele sovietice, vestita explozie a comandamentului român de la Odessa sau caracterul nevestelor de demnitari interbelici. Doamna Marta a fost un interlocutor de excepție, vorbind fără patimă, cu umor chiar despre întâmplările prin care a trecut.

Jurnalul Național: O iau cu originile familiei... Ce fel de nume e Birkle?
Rodica Marta: Tata era pe jumătate polonez, jumătate rus. Numele e polonez. Cât timp o parte din Polonia era ocupată de țari, rudele bunicului meu patern se amestecaseră cu revoluționarii, voiau o Polonie independentă. De asta au fost deportați în Siberia. Tata știa din familie limbile poloneză și rusă, învățase și nemțește. Cred că asta a contat în desemnarea lui în comisia internațională care a studiat masacrul de la Katyn. Putea să se înțeleagă cu localnicii și cu ofițerii germani.

Bunicul meu s-a refugiat în România din Imperiul țarist când avea 15 ani, fiindcă fratele lui mai mare, student la Sankt-Petersburg în matematici, era căutat de Poliție pentru "organizație subversivă poloneză". Au venit amândoi aici, iar bunicul meu a fost trimis la Viena la o școală de arte și meserii, să învețe să facă mobilă de lux. La București a avut mare succes cu meseria asta, câștiga foarte bine.

Țin minte, de când eram copil, că aduna la el o grămadă de polonezi, să le dea de băut și de mâncat. La început erau politicoși, aveau un aer aristocratic, după ceva băutură, șampanie amestecată cu votcă făcută în casă (apă fiartă cu alcool dublu rafinat și arome) se declanșau. Cântau de se zguduia casa, dansau. Era unul cu o voce de tenor extraordinară, vibrau geamurile. Tata se depărtase de polonezi, avea mai mult prieteni români.

Cum de s-a făcut Alexandru Birkle tocmai legist?
R.M.: În facultate îl avusese profesor pe Mina Minovici. Fusese inițial repartizat medic la țară, unde nu i-a plăcut. S-au scos la concurs două posturi de legist în București, au fost angajați el și Nicu Minovici, nepotul profesorului. Îi plăcea meseria, era foarte riguros și din cauza asta a avut multe necazuri. Primele au fost cu legionarii, fiindcă a expertizat cadavrele demnitarilor, magistraților și polițiștilor uciși de aceștia la Jilava, în 1940. Era necăjit fiindcă acolo îi omorâseră și un prieten, primul procuror al Curții de Casație, Radu Pascu.

Ăsta era un bărbat foarte frumos, cu o nevastă urâtă foc, cu monoclu, dar foarte deșteaptă. Cred că fusese implicat în condamnarea unor legionari. După rebeliune au fost folosite expertizele lui în condamnarea ucigașilor. Legionarii ne trimiteau acasă bilețele de amenințare, scrise cu cerneală verde, de genul "mâine nu o să mai exiști".


Cadavre lipite

Cum l-au selectat în Comisia internațională care a mers la Katyn?
R.M.: Era foarte apreciat profesional, făcea contra-expertize pentru tribunal, practic avea ultimul cuvânt în ceea ce privea datele medico-legale. Era corect și știa multe limbi. Mi-a povestit că a văzut acolo că morții erau îngropați ca sardelele, în zece straturi. Era un tip de sol nisipos care conservase bine cadavrele.

Tata mi-a spus că îi împușcaseră în ceafă, după ce i-au pus în genunchi. Cei tineri erau legați cu mâinile la spate, cei bătrâni nu. Deasupra cadavrelor puseseră pini și după vârsta pomilor s-a stabilit exact când au fost plantați. Pe tata îl impresionase zgomotul pe care îl făcea un cadavru când era dezlipit de cel de sub el. Erau saponificați, îi despărțeau cu toporișca. În același an a fost să expertizeze alte gropi comune la Tătarca, în Basarabia și la Vinița, în Ucraina, unde sovieticii omorâseră civili necorespunzători politic.

La Tătarca erau vreo 500 de basarabeni, civili, uciși între 1940 și 1941. Familiile știau că i-au deportat în Siberia. și la Katyn, și la Tătarca rușii lucraseră neglijent, uitaseră în buzunarele oamenilor acte și scrisori. Era același tip de glonț, același tip de împunsătură de baionetă ca la Katyn. Liviu, cred că și tatăl tău a fost la Vinița...

Liviu Marta: Da, tatăl meu, Constantin Marta, era medic militar șef la Odessa ocupată de români, avea grad de colonel. A fost și el cu doctorul Birkle la groapa de la Vinița...


Scăpat din explozie

Scuze că trec de la una la alta! A fost acolo și când a sărit în aer comandamentul român, în 1941?
L.M.: A fost unul dintre cei 6 supraviețuitori din clădire. Era medicul-șef al comandamentului generalului Glogojanu, care a murit în explozie. Au scăpat el, doi farmaciști, secretarul lui tata, un aghiotant al generalului și un furier. A avut zile. În armată, servicul sanitar era un fel de cenușăreasă. Lui, farmaciștilor și secretarului lui li s-a repartizat un birou amărât la etajul 4 al clădirii care fusese sediul NKVD din Odessa. El a vrut să nu fie cu vedere la Parcul Sevcenco, de unde venea zgomot, să aibă geamurile spre curtea interioară. Asta i-a salvat. Clădirea era intactă, cu mobiler și chiar cu dosarele securiștilor sovietici.

A venit o rusoaică, săraca, să le spună că imobilul a fost minat în retragere. Geniștii români și nemți au controlat și nu au găsit nimic. Pe rusoaică au închis-o la subsol ca provocatoare și ea striga întruna că o să sară în aer clădirea. A murit și ea în explozie. Tata și cei din biroul lui au scăpat ca prin minune, rămânând suspendați. Se pare că explozia îi era destinată chiar lui Antonescu, care voia să facă o vizită pe front, dar se răzgândise în ultimul moment.

Tata a căzut, s-a ales cu nouă fracturi. Chiar și așa, a cerut să fie evacuat întâi aghiotantul lui Glogojanu, un învățător din Ghimbav, care avea fractură de coloană. Abia după ceva timp a fost dus la Iași la spital. La Odessa, el fusese încartiruit la profesorul dermatolog Groski, un medic de acolo.

Se împrieteniseră până la evacuarea la Iași. A avut grijă de tata, îi aducea compot la spital. L-am cunoscut și eu în 1943, când tata revenise la Odessa și eu m-am dus să-l vizitez. Groski păstrase cartea de vizită a tatei pe ușă vreme de doi ani, după explozie, ca să nu îi rechiziționeze camera pentru cine știe ce ofițeri nemți sau români. Era îngrijorat că se întorc rușii și că o să fie deportat sau împușcat. Tata era foarte mândru că e medic, provenea dintr-o familie moldovenească săracă, cu 17 copii, a făcut studiile cu bursă și muncind te miri ce ca să poată supraviețui.




Evadarea

Când a început prigoana declanșată de comuniști împotriva familiei Birkle?
R.M.: Rușii l-au căutat pe tata în noiembrie 1944. El citea mult presa internațională, văzuse că pe doctorul bulgar de la Katyn, Markov, îl arestaseră, că rușii neagă vehement că au avut o implicare în masacru. Se aștepta să vină NKVD-ul să-l ia. Stăteam pe Strada Căderea Bastiliei, într-o casă cu porți mari, grele.

Într-o noapte, au oprit niște mașini militare și au coborât soldați ruși însoțiți de niște tălmaci români. Au bătut, au sunat. Pretextau că sunt de la Aeroportul Băneasa, că a avut loc un accident de avion și au nevoie de un medic. Noi aveam o bucătăreasă rusoaică îngrozitor de bețivă, dar foarte simpatică, și asta le-a spus pe limba lor că Birkle e "doctor de morți", să-l lase în pace. I-a ținut de vorbă, timp în care tata s-a îmbrăcat și a sărit gardul prin spate înspre niște ruine de la bombardamentele din aprilie 1944, apoi a luat-o pe Strada Grigore Alexandrescu. Poarta era rezistentă, până au apucat rușii să o spargă, el era departe.

Culmea, fiind noaptea, s-a dus la o secție de Poliție din apropiere, de unde l-a sunat pe unul dintre șefii jandarmilor, un prieten, colonelul Miulescu. Pe atunci comuniștii încă nu puseseră mâna pe Poliție și Jandarmerie, iar tata, ca medic legist al Capitalei, îi cunoștea pe șefii de acolo. Cât timp era în secția de Poliție ăia tocmai primiseră un telefon cum că doctorul Birkle e dat în urmărire. A stat ascuns la Miulescu o vreme, apoi a tot schimbat gazdele, vreme de doi ani. Erau riscuri, am dat bani grei celor care-l țineau.

Țin minte că era la un moment dat la un plutonier acasă, care făcea instrucție cu el. Erau înțeleși ca tata să se bage într-un dulap dacă apar străini. Plutonierul îi dădea alarme false și săracul tata tot intra-ieșea din dulap. Cât timp s-a ascuns era foarte stresat - ajunsese la 40 de kilograme. După ce a scăpat de ruși în 1944, pe mine și pe mama ne-au arestat, ne-au ținut o săptămână la poliția din cartier, unde toți erau drăguți, chiar solidari cu noi. Ca să nu se sperie tata, personalul din casă fusese instruit de mama să spună la telefon că suntem în vacanță la Brașov, dacă suna el.

După o săptămână au schimbat tactica, ne-au dat drumul, ba chiar au dat o ordonanță de neurmărire a doctorului Birkle, sperând că o să iasă la suprafață și îl vor prinde. A rămas ascuns vreme de doi ani. Țineam legătura cu el prin rude și prieteni. După mult timp a venit într-o noapte acasă, după ce s-a asigurat că nu e nimeni care supraveghează zona. Părea pierdut, hăituit, avea o privire cenușie. Atunci ne-am decis să-l scoatem din țară. Existau în București, în 1946, rețele clandestine care scoteau oameni din țară, falsificatori foarte buni.

Am reușit să cumpăr un pașaport aranjat, cu alt nume la care s-a aplicat poza lui. A reușit să iasă spre Ungaria, având asupra lui și o cantitate de bijuterii de familie. A ajuns în Elveția. În țară a fost condamnat în contumacie la 20 de ani pentru crime de război, am revizuit sentința abia în 1992.

După ce a fugit, ați ținut legătura?
R.M.: Noi aveam un prieten, generalul Stroia, care avea o poziție bună, nu se legau comuniștii de el. Tata îi scria sub pseudonimul Gem. Rosenthal și Felicia Stroia mi le dădea.

Așa am aflat că tata plecase din Elveția în Argentina. O ducea rău, nu avea nici o diplomă cu el, făcea afaceri mici cu piese auto, ceva. A avut noroc să se întâlnească cu principesa Ileana, sora lui Carol al II-lea, cea care avea să devină călugăriță sub numele de maica Alexandra. Ea îl cunoștea și l-a ajutat să își recapete identitatea. Felicia Stroia avea două nepoate italience, contesele Pivacinni, prinse aici de regimul comunist. La un moment dat au putut să se repatrieze. Îmi spuseseră că pot scoate din țară diplomele tatei, prin curier diplomatic italian.

Le-am dat actele, care s-au pierdut, nu au ajuns la tata, el s-a supărat foarte tare pe mine. În 1952 ajunsese în SUA...




Dacă nu mă înșel, tot atunci v-au arestat, împreună cu mama dumneavoastră...
R.M.: Tata, ajuns la Washinghton, a făcut declarații despre Katyn. Rușii negau că ar fi avut vreo implicare. Eu terminasem medicina și eram doctor pediatru la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Aveam 26 de ani. M-au arestat pe mine acolo și pe mama la București. Eram măritată cu primul meu soț, tot medic, care-l operase de un ulcer perforat pe șeful Securității de la Canal. Ăsta m-a avertizat că o să fiu arestată, m-a sfătuit chiar să mă ascund. Nu am vrut, știam că nu făcusem nimic, dar am sunat-o pe mama, să-i spun și ei. Ea s-a mutat la o prietenă, dar când a auzit că pe mine m-au luat s-a predat și ea.

Sunt la Sighet, la muzeu, pozele noastre de la arestare. Eu fusesem luată de la muncă, eram neglijentă. Ea, săraca, se dusese să se predea fardată, cu cercei și perle la gât. M-au ținut câtva timp în anchetă la Constanța, ea era la București. Am stat o lună și ceva la Constanța, îmi era frică fiindcă era în arest epidemie de tifos, exantematic.

Aveam un anchetator, evreu cred, care nici nu vorbea bine românește, nu pricepeam ce vrea de la mine. Nu mi se comunica de ce sunt acuzată. Mai târziu m-au adus la București, la Ministerul de Interne, fosta clădire a CC al PCR. Stăteam singură în celulă și mi s-a părut că o aud pe mama urlând. După ce am ieșit, mi-a confirmat că a fost și ea în aceeași clădire. Erau brutali la anchete. La un moment dat au băgat în celula din beci unde mă aflam o doamnă, Lili Schmerz, profesoară de bridge, nu am mai auzit nimic de ea de atunci. Ne luau la anchetă, veneam amândouă bătute măr, după care ne lăsau zile-n șir să stăm degeaba.

Atunci, ea m-a învățat să joc bridge. Am făcut foamea ca să facem cărțile din sferturile de pâine care ne veneau la rație.

Eu încercam să mai trișez, să modific găurile făcute-n pâine pentru fiecare semn, să mai dosesc o carte. Avea o memorie fantastică, știa tot ce e în joc și mă prindea.


"Pișă-te, fă!"

Cum s-au decis când să vă aducă la București?
R.B.: Habar n-am. Dar pot să vă spun cum m-au adus. M-au băgat în aceeași dubă cu așa-numiții sabotori ai Canalului, inginerii și economiștii pe care dăduse vina Dej că sunt costuri prea mari, lotul lui Vasilescu-Colorado. Cei mai mulți dintre ei au fost condamnați la moarte. Îi cunoșteam, lucrasem în același loc. Ei stăteau în spate, eu lângă șofer.

Duba a oprit într-o pădurice unde se auzeau împușcături. Securistul care stătea cu arma pregătită, în spate, l-a întrebat pe șofer: "Întâi ea sau ei?". Am zis că ne împușcă-n cap și am spus plină de curaj: "Eu prima!". Am coborât cu ăla cu arma după mine, și mi-a zis: "Marș în spatele mașinii!". Am presupus că nu voiau să le pătez mașina cu sânge și nu m-am mișcat. Atunci, securistul, nervos, a urlat: "Pișă-te odată dracului, fă!". Am înțeles că era pauza de urinat și pe drum șoferul mi-a spus că au oprit acolo fiindcă era un poligon înțesat cu oamenii lor și nu aveam șanse să evadăm.

Prin ce pușcării ați trecut?
R.B.: După minister, am ajuns la Jilava, unde era cumplit. Totul era umed, simțeai apa-n oase. Pica apa din bolta celulei, chiar picătura chinezească. Politicele mai tinere se adaptau la detenție, cele mai bătrâne ajungeau să se umilească, să toarne chiar. Cred că era un șoc prea mare pentru ele, după o viață-ntreagă trăită bine să ajungă în situația asta.

De la Jilava m-au dus în lagărul de muncă de la Ghencea. Nimeni nu îmi spunea de ce sunt acolo, dacă sunt condamnată. Cele mai vechi mă sfătuiseră să nici nu întreb, fiindcă așa aș fi recunoscut indirect că sunt vinovată de ceva. De la Ghencea m-au dus la Târgșor, unde erau cele mai multe de drept comun, chiar vietașe. Era una care omorâse copilul din prima căsătorie a bărbatului ei, după care îl gătise și-l servise la cină soțului. Aveau ateliere de croit, unde criminalele lucrau cu niște cuțite mari, de tăiat cupoanele de stofă. Nu era plăcut să le vezi cu alea-n mână. După ce se luau la ceartă ieșeau niște bătăi de mama focului.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Bunul nazist din Nanjing

Mesaj Scris de Admin la data de 02.04.09 18:17

Bunul nazist din Nanjing


Astazi, in Germania, are loc premiera unui film despre viata unui membru al partidului nazist responsabil cu salvarea a mii de vieti omenesti in timpul masacrului din Nanjing. Desi in ochii poporului chinez John Rabe a ramas un adevarat erou, povestea lui nu este foarte cunoscuta in restul lumii.
In anul 1937, razboiul chino-japonez era in plina desfasurare. Trupele japoneze dadusera navala in capitala de pe atunci a Chinei, Nanjing, executand oamenii fara mila, violand fetele si femeile locale, intr-o orgie a violentei ce a durat sase saptamani. Aceasta perioada a ramas cunoscuta in istorie sub denumirea de "Violul Nanjing-ului". In Ajunul Craciunului, omul de afaceri John Rabe a facut o vizita la morga capitalei. Grozaviile regasite acolo au fost mai tarziu descrise in amanunt in paginile jurnalului sau. "Am vrut sa vad aceste atrocitati cu propriii mei ochi, ca sa pot vorbi despre ele din punctul de vedere al unui martor ocular, nu doar din auzite", nota el. "Nu e normal sa stai indiferent in fata unor asemenea acte de cruzime". Desi stia ca ii este propria viata in pericol, Rabe a preferat sa ramana in China decat sa se salveze, intorcandu-se in tara-i de bastina. In Nanjing, impreuna cu o mana de vest-europeni, a pus bazele unei asa-numite "zone de siguranta". Se spune ca datorita acestei "zone" s-au salvat peste 200.000 de vieti omenesti, in timpul unuia dintre cele mai sangeroase episoade ale invaziei japoneze. Cum Germania si Japonia erau aliati, John Rabe s-a folosit de orice avantaj pe care i-l oferea apartenenta lui la partidul nazist pentru a proteja civilii - inclusiv adapostind 650 de refugiati in propria-i casa. Actiunile altruiste ale acestui neasteptat si nestiut erou au ajuns cunoscute abia spre sfarsitul anilor '90, cand jurnalele lui au fost publicate in Germania. Iar acum, viata curajosului si inimosului barbat a fost transpusa pe pelicula, simplu intitulata "John Rabe". Din pacate, acest film biografic ar putea starni noi tensiuni intre cele doua natiuni asiatice. Exista, totodata, speranta ca povestea lui Rabe ar putea ajuta, cumva, la vindecarea mai vechilor rani.
Adevarat document istoric
Evenimentele sangeroase din 1937 au lasat uriase cicatrice psihologice asupra poporului chinez, acesta considerand ca, pana in prezent, japonezii nu au facut indeajuns de multe lucruri pentru a se revansa - daca putem spune asa - pentru "trecutul lor militar". Numarul chinezilor ucisi in timpul atacului de la Nanjing s-a ridicat la 300.000. Exista cativa politicieni japonezi care declara ca cifra mentionata mai sus este mult exagerata. Ba chiar unii neaga ca acest teribil eveniment ar fi avut loc. William Kirby, seful Departamentului de Studiere a Poporului Chinez de la Universitatea Harvard e de parere ca numarul victimelor nu e problema majora. "Avem de a face cu un masacru de proportii uriase asupra unei populatii civile, desfasurat de-a lungul a sase saptamani de iad... Desi Nanjing-ul a fost cucerit, ingenuncheat, japonezii au continuat sa-i terorizeze locuitorii. Aceste fapte sunt incontestabile", declara Kirby. In opinia lui, jurnalele lui Rabe sunt o marturie extrem de puternica a celor intamplate zi de zi in acele vremuri. Asta, mai ales pentru ca autorul acestui document a fost o persoana neutra, fara afinitate fata de vreunul dintre cele doua popoare implicate in conflict.
Florian Gallenberger, regizorul filmului, marturiseste: "La inceputul razboiului, Rabe credea ca aliatii germano-japonezi vor adopta un comportament just si disciplinat - iar cand s-a dovedit exact contrariul, a ramas interzis. Si a simtit ca era cazul sa ia atitudine. Dupa ce si-a petrecut 30 de ani in China, punctul de vedere a lui John Rabe in legatura cu modul de actionare al Germaniei Socialiste era unul extrem de naiv: la un moment dat chiar i-a adresat o scrisoare lui Hitler, in care ii cerea acestuia sa intervina si sa puna capat carnagiului din Nanjing.
Se asteapta ca "John Rabe" sa fie vizionat intr-un numar mare in China. Nu se stie sigur, insa, daca filmul va fi difuzat in Japonia. Producatorii peliculei spera ca totusi prezenta starului japonez Teruyuki Kagawa e un motiv indeajuns de puternic pentru ca filmul sa nu fie interzis acolo.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Operatiunea Iceberg

Mesaj Scris de Admin la data de 31.03.09 6:23

Operatiunea Iceberg
In Pacificul de Vest, in cadrul grupului de insule Ryukyu, insula principala este Okinawa. Aceasta a fost locul in care s-a desfasurat ceea ce s-a numit Operatiunea Iceberg. Batalia pentru Okinawa a inceput la 1 aprilie 1945 si a luat sfarsit la 21 iunie 1945. Situata la jumatatea distantei dintre Formosa si marile insule ale Japoniei, insula Okinawa a fost urmatorul obiectiv al lui Nimitz pe larg [...]

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Mesaj Scris de Admin la data de 22.03.09 6:36

Florile crescute în pământul îmbibat de sânge
NIMIC NOU PE FRONTUL DE VEST
Pe malul drept al Tisei, trupul unui ofițer român zace inert. E o toamnă urâtă și rece, într-un 1944 confuz și parcă fără viitor. Plutonul 3 din Regimentul 2 Călărași merge într-o misiune de recunoaștere. Sergentul major Emilian Ezechil, comandantul detașamentului, își forțează din nou destinul. E vârf de anvangardă într-un război care și-a dat peste cap toate calculele în seara-loterie, 23 august 1944. România nu mai joacă de partea Axei, nemții sunt astăzi dușmanii, iar sovieticii aliați.Au trecut aproape doi ani de la
acel 26 decembrie 1942 în care Ezechil păcălise moartea venită pe tancurile rusești. [Citeste]

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Mesaj Scris de Admin la data de 21.03.09 16:18

CUM SE LUCRA CU ION ILIESCU

„Am făcut cerere pentru un Trabant și mi-au dat o Dacie”

Emilian Ezechil a trăit cu o oroare pe front: că va rămâne ”un neterminat”. Nu putea concepe să nu aibă studii superioare. A absolvit Facultatea de Subinigineri Silvici din Timișoara, promoția 1949, și Facultatea de Silvicultură din Brașov, promoția 1953. Ca inginer silvic, a lucrat în anii ’50-’60 la centrala Întreprinderii de Corectare a Torenților și Ameliorare a Terenurilor Degradate, și apoi la Institutul de Ceretări Forestiere.

Cercetătorul Ezechil a primit în anul 1976 o bursă a Agenției franceze pentru cooperarea tehnică industrială și economică. Comuniștii nu l-au lăsat să o onoreze. Avea un dosar prost: ”Frate’miu făcuse Canalul, eu nu îi iubeam din calea afară, cum să-mi dea drumul?”.

Țărănist până la moarte

În același an a fost transferat la Consiliul Național al Apelor (CNA). Aici a ajuns să lucreze cu Ion Iliescu: ”Când am ieșit la pensie, în 1983, Iliescu era șef la CNA. Eu nu l-am agreat ca șef al statului. Nu l-am votat. În 1990 am votat cu țărăniștii mei, cu Ion Rațiu. O să fiu țărănist până mor, o avem din familie, pentru ce au pătimit ai mei?

N-am conceput niciodată să trec de la un partid la altul. Cu Ion Iliescu nu se lucra greu, era deschis. Țin minte că am făcut o cerere pentru un Trabant, că mergeam mult pe teren. Iliescu a semnat "cu rugămintea de a se împlini solicitarea", ba, mai mult, nu mi-au dat Trabant, ci o Dacie 1300”.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Mesaj Scris de Admin la data de 21.03.09 16:17

”PURGATORIUL” DIN STEPA CALMUCĂ

Pregătiri pentru infernul de la Stalingrad

La 70 de kilometri de Stalingrad, Ezechil și camarazii lui au fost debarcați în gara Simowniki și dirijați înspre Elista, capitala stepei Calmuce. Unitățile de cavalerie ale românilor aveau misiunea de a supraveghea spațiul de război. Ezechil și ceilalți absolvenți ai școlii de subofițeri, rezerva de cavalerie, au fost chemați la comanda regimentului și timp de șapte zile li s-a predat sistemul complicat de cifrare-descifrare al transmisiunilor întregului front românesc.

În perioada asta au fost cartiruiți la familiile din zonă. Emilian Ezechil a nimerit într-o casă modestă din chirpici cu pardoseala din pământ. Capul familiei era mereu plecat la un colhoz, undeva departe. Soția lui, care avea în jur de treizeci de ani, l-a hrănit bine pe Ezechil, în speranța unei recompense sexuale. Cum tânărul cavalerist își impusese să se țină departe de ”necazuri cu femeile”, a sfârșit prin a nu mai fi servit nici măcar cu o bucată de pâine.

”Nu-ți dau fiindcă nu ai vrut să mă iubești!”, i-a retezat-o, scurt, femeia sovietică. Următoarea oprire: linia de front, la sud de Stalingrad. Iadul.

CEA MAI URÂTĂ ZI

Lacuri de sânge și carne aburindă pe zăpadă

Pe 26 decembrie 1942 a fost frig. Emilian Ezechil crede că undeva la minus 45 de grade. Românii tremurau, așteptând degeaba ajutoarele promise de nemți. Era zece dimineața și niciunul din cele trei sute de avioane de bombardament, niciunul din cele trei sute de tancuri germane făgăduite, n-a apărut.

Emilian Ezechil se ridică și face un pas. ”Asta m-a salvat, un singur pas, altfel mă călca un tanc”. Între viață și moarte stăteau doar câțiva zeci de centimetri și un destin. Fugind printre tancuri, Ezechil a văzut ceva ce i-a amintit de un tablou din secolul XVI, ”Triumful morții”: soldați români pietrificați de groază, care se strângeau pâlcuri, iar tancurile rusești le spulberau, lăsând în urmă lacuri de sânge și carne caldă, aburindă, pe zăpadă.

A fugit instinctiv de toate mulțimile, căutând să rămână singur. Dar fără să arunce arma. Un tanc l-a urmărit, toate proiectilele i-au trecut pe lângă urechi. Primul avion al Axei care a apărut a distrus chiar monstrul blindat care-l hăituia. Ezechil a mers tot înainte, până când s-a întâlnit cu un calmuc. I-a cerut apă și când a băut-o, pe nerăsuflate, a simțit ceva, ca și cum un plămân i s-ar fi rupt.

În față se zărea o armată, calmucul zicea că e cea Roșie, iar Ezechil și-a pus țeava puștii sub barbă ăi a dat piedica la o parte. Degetele înghețate se îndreptau spre trăgaci, însă în inimă cobora un gând, ca un duh sfânt: ”Astăzi este a doua zi de Crăciun. Să fiu eu oare criminalul propriei mele vieți?”. A pornit spre armata din zare, hotărât să se predea. Au tras înspre el, nu l-au nimerit, și apoi, ca și cum un dirijor invizibil ar fi oprit totul, gloanțele au tăcut. Cei care trăgeau erau români.

CINCI LEI PENTRU O FRUNZĂ ȘI O LECȚIE

Amintirile unei amenzi de acum șapte decenii

În 1935, Emilian Ezechil era un adolescent venit de la țară în București. S-a dus să se plimbe în Grădina Cișmigiu: ”Am rupt o frunză. Nu fac doi pași – în fața mea un gardian. Mi-a dat cinci lei amendă. Aveam șaisprezece ani, iar ăia cinci lei îi țin minte cât oi trăi!”. A înțeles atunci: ”Educația nu se poate face doar cu vorbă bună. România nu o să se schimbe până când nu se vor aplica legile. Păi, când eram eu tânăr era un polițist surdomut pe Calea Victoriei, pe bulevard. Surdomut, dar cum își făcea treaba!”.

Altădată, niște șuți i-au furat toți banii în tramvai. Abia luase salariul. A doua zi, șefii l-au văzut abătut: ”Ce e, mă, Emile?”. După ce și-a povestit necazul, a primit încă o dată toată leafa. Explicația stă într-o moralitate care s-a pierdut pe undeva pe drumul ăsta întunecat care nu știm unde duce: ”Pe atunci se punea preț pe credibilitate. Nu umbla lumea cu minciuna, ca acum!”.

ÎNTRE TRAGIC ȘI COMIC

Un creștin cu pantalonii în vine

După retragerea de la Stalingrad, înspre Rostov, Ezechil și camarazii din unitatea lui au fost cartiruiți în localitatea Yelisevka. După 14 zile de carantină au continuat retragerea pe jos, prin ger. În retragere, pe jos și prin ger se poate întâmpla și așa: ”Era un frig ucigător și trebuia să-mi fac nevoile”. Cu greu, Emilian și-a dat pantalonii jos.

Însă, oricât s-a chinuit, n-a mai avut puterea să și-i ridice. ”Cu pantalonii lăsați pe vine,precum copiii mici și cu mădularele vineții și înghețate bocnă” s-a dus spre colhozul din apropiere. Acolo a dat peste o tânără pe care a rugat-o să-i ridice pantalonii și să-i închidă cureaua.

Pe aripile vântului, cu Iisus Hristos

Dialogul care urmează e suprarealist. Fata: ”Ești creștin?”. Ezechil: ”Da!”. Ea: ”Păi dacă ești creștin, de ce nu te rogi la Iisus Hristos să te ia pe aripile vântului acesta care suflă cu atâta putere și să te ducă în sânul familiei, ca să nu mai suferi așa de mult!”. Ezechil (patetic): ”Îmi ridici, te rog, pantalonii? O ia coloană prea înainte și nu o să-i mai pot prinde!...”.

Era martie 1943 și Regimentul 2 Călărași se întoarcea acasă, la Caracal. Atunci a văzut Emilian Ezechil o scenă cum nu s-a văzut nici pe marile ecrane, în filmele cele mai bune. Trenul cotea de la Piatra Olt spre Caracal și dintr-o dată toți țăranii de pe câmp și-au abandonat uneltele pe brazdă și au alergat fluturând mâinile spre trenul ca o cutie a Pandorei care mai ascundea doar speranța unor vești de la copiii lor plecați pe front.

Plângeau de bucurie, se agățau de barele trenului în mers și întrebau de ai lor. Emilian Ezechil vorbește simplu, sincer și definitiv: ”Scena asta, scena asta n-o pot uita...”.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Dansând cu moartea de la Stalingrad la Tatra

Mesaj Scris de Admin la data de 21.03.09 16:16

Dansând cu moartea de la Stalingrad la Tatra

Emilian Ezechil știe că a ajuns, la 90 de ani, aproape de ultimele capitole ale vieții, la recapitulare. Urmează povestea fabuloasă a unui veteran care a luptat și în Est, și în Vest, scăpând cu viață printr-un șir de miracole. Emilian Ezechil coboară greu dintr-un bloc de patru etaje. E ultimul de pe stradă, mascat de coloșii gri ai revoluției industriale comuniste care a scris și istoria cartierului Titan. Face pașii mici: ”Înainte căram și douăzeci de kilograme greutate, de la Auchan. Acum, și paltonul ăsta de pe mine îl simt ca o povară”.

Soția e bolnavă de Alzheimer și, dacă nu ar fi fost necazul acesta, altfel ar fi fost primăvară pentru veteran: ”Eram mult mai puternic, dar așa...”. Așa, trebuie să își țină nervii tari: ”Am fost fericiți împreună, a fost respectuoasă, acum abia dacă ne mai cunoaște”.

”Numele ăsta al meu a adus multe nenorociri. În Bibile e pomenit proorocul Ezechiel, care a avut necazuri”. Bătrânul își așază pălăria pe genunchi și începe să povestească nenorocirile care i-au lovit pe cei din neamul lui, cei care poartă un nume apropiat de al proorocului. Numai el, copilul unor țărani dintr-un sat argeșean, a fost mereu ocrotit: ”M-a iubit Dumnezeu, am două fete reușite, sunt doctorițe”.

Învățăturile căpitanului Petculescu către elevii-soldați

Emilian Ezechil e în viață pentru că miracolele există. E un film cu imagini vechi. Era 1 iunie 1941, când și-a dat demisia de la societatea de asigurări ”Naționala” din București. Știa că urmează să plece pe front, și a vrut o ultimă șansă pentru a merge acasă, căci, cine putea ști... În noiembrie a fost repartizat la Cavalerie, la Regimentul 2 Călărași, cu garnizoana la Caracal.

De la 1 ianuarie 1942 a urmat cursurile Școlii de Subofițeri rezervă de Cavalerie. Acolo, căpitanul Petculescu le-a dat elevilor-soldați sfatul acesta: ”Lăsați-vă în voia soartei, căci doar soarta, singură, vă poartă de grijă”.

Nihilismul vine pe unde, de la Radio Moscova

Atenție, trenul București-Chișinău pleacă în cinci minute de la linia unu! E 29 august 1942, și Emilian Ezechil își face semnul crucii pe peronul Gării de Nord. Pleacă spre Frontul de Est. Pentru el, epopeea Stalingradului începe cu o viziune. L-a văzut, în vis, pe Iisus Hristos cum se înalță la cer, cu un înger în dreapta, unul în stânga. Deasupra îi aștepta Dumnezeu-tatăl. Când a țipat în somn, și camarazii l-au trezit, tabloul s-a întors invers, și au intrat toți în pământ.

Ezechil n-a încetat o clipă să creadă. Un apostol al creștinismului la război, între camarazi care ascultau Radio Moscova și se întrebau dacă Dumnezeu există: ”Măi băieți, ne-am născut creștini și este bine să murim creștini, căci nu câștigăm nimic dacă ne lepădăm de credință, în schimb, nu pierdem nimic nici dacă murim creștini”.

Emilian Ezechil a supraviețuit Stalingradului, iar 23 august 1944 l-a prins la București. Ziua care ne-a schimbat cursul istoriei a picat într-o miercuri, o miercuri în care iadul frontului s-a mutat de la Est la Vest. Pe sergentul-major Emilian Ezechil, care a mășăluit până în inima Cehoslovaciei, 9 mai 1945, ziua când războiul s-a terminat, l-a prins rănit într-un spital din Miskolc.

DRAGOSTEA ÎN VREMEA RĂZBOIULUI

Rândurile care nu se uită: „N-am vrut să te smulg visării...”

Emilian Ezechil a fost un militar chipeș. Tânărul zvelt cu ochii albaștri a frânt multe inimi. Când era pe front, primea scrisoare după scrisoare de la Eugenia Marinescu. O fată care s-a îndrăgostit de el dintr-o fotografie de-a lui pe care o purta o consăteancă, Maria. Nu s-au cunoscut niciodată înainte de război. Au trecut aproape șaizeci și cinci de ani și Ezechil nu uită un fragment din prima ei scrisoare.

Recită ca un poet de la curtea regilor de demult: ”Așa am petrecut ziua de astăzi visând, deși eram trează, plimbându-mă prin frunzele veștede ale aleii care-mi șopteau... e departe, e departe. Și totuși, gândul meu a străbătut imensul spațiu pentru a te întâlni. Te-am zărit într-o tabără. Erai singur, melancolic, gânditor. La ce te gândeai? Am vrut să te chem, dar n-am vrut să te smulg visării și am plecat cu inima plină de durere”.

Emilian și Eugenia s-au întâlnit târziu, după Stalingrad. El a plecat pe Frontul de Vest, ea i-a scris, el s-a îndrăgostit de altă fată, ea i-a scris. El a fost rănit, internat într-un spital din Ungaria, ea i-a scris. El s-a întors și, deodată, ca într-un vis urât, ea nu i-a mai scris niciodată. Au trecut șaizeci și cinci de ani, iar Emilian Ezechil recită dintr-o scrisoare de demult. Are ceva din Florentino Arizza, personajul lui Marquez care a iubit-o toată viața pe Fermina Dazza. O femeie, o singură femeie...

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Spionii "Romeo"

Mesaj Scris de Admin la data de 20.03.09 17:22

Spionii "Romeo" folositi pentru a seduce secretarele germane, in timpul Razboiului Rece

In timpul Razboiului Rece, membrii Stasi - politia secreta din Germania de Est - au trimis spioni "Romeo", in Vest.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Diplomatii si spionajul

Mesaj Scris de Admin la data de 16.03.09 20:58

Diplomatii si spionajul
"Cel mai important spion al celui de al Doilea Razboi Mondial"
Multa vreme calitatea de spion care a avut cea mai hotaratoare contributie la victoria impotriva Germaniei fasciste a fost atribuita, pe rand, fie lui Richard Sorge, fie lui Rado sau altora. Aportul acestor asi ai informatiilor, care, in marea lor majoritate, apartineau serviciilor de spionaj ale Aliatilor, a ajuns sa fie concurat recent de o alta personalitate a "razboiului secret" din interiorul Reich-ului, diplomatul Fritz Kolbe (1900-1971).
Pentru ca a refuzat sa intre in partidul nazist, Kolbe nu a putut beneficia de posturi diplomatice in exterior, in afara de Cape Town si Madrid. Chiar in aceste posturi, Kolbe a trecut la actiuni, punand la dispozitia evreilor pasapoarte, cu care puteau parasi Germania.
Din 1941, se hotareste sa actioneze direct impotriva regimului nazist. Se pare ca aceasta hotarare a luat-o cu ocazia unei reuniuni a unui grup antinazist, condus de Ferdinand Sauerbruch, cand a aflat despre planurile de exterminare in lagare de concentrare ale regimului national-socialist.
Ocazia de a actiona ii este oferita de calitatea sa de curier diplomatic pentru Elvetia, ceea ce ii da posibilitatea de a pune la dispozitia Ambasadei Angliei documente de mare importanta. Totusi, cu ocazia unui prim contact cu serviciul de informatii englez, la 15 august 1943, nu i se acorda credibilitate. Dupa razboi, autoritatile engleze isi vor exprima tardiv regretul pentru aceasta eroare. In schimb, din 1944 (mai bine mai tarziu decat niciodata!), serviciul de informatii al SUA (OSS) realizeaza valoarea de agent a lui Kolbe, caruia i se accepta serviciile, primind si un nume de cod. Kolbe va lucra pentru OSS, fiind in contact cu Allen Welsh Dulles, repezentantul serviciului in Elvetia. OSS a realizat autenticitatea si valoarea informatiilor furnizate de Kolbe, care a transmis nu mai putin de 1.600 de documente, fiind considerat ulterior de catre CIA, urmasa OSS, drept "cel mai important spion al celui de al Doilea Razboi Mondial".
Dintre domeniile asupra carora Kolbe a furnizat informatii sunt de amintit unele decisive pentru desfasurarea conflagratiei mondiale: programele de producere a rachetelor V1 si V2, precum si a avionului cu reactie Messerschmitt Me 262; presupunerile Germaniei in legatura cu locul unde urma sa aiba loc debarcarea Aliatilor; planurile Japoniei in Asia de Sud-Est ; lista agentilor germani din Marea Britanie, Suedia, Spania si Turcia; activitatea agentului Elyesa Bazna in cadrul Ambasadei Marii Britanii de la Istanbul. Informatiile oferite de Kolbe au dat posibilitatea localizarii Comandamentului suprem al lui Hitler din Prusia Orientala, de la Wolfsschanze. Kolbe a avertizat asupra pericolului atacarii, de catre submarinele germane, a navelor Aliatilor si a informat asupra masurilor care urma sa fie luate impotriva evreilor din Roma, ca si in legatura cu cele referitoare la deportarea evreilor din Ungaria de catre Eichmann, in primavara anului 1944. In fine, de mare importanta au fost informatiile sale despre relatiile dintre partenerii din Axa. Valoarea si gradul de confidentialitate a documentelor microfilmate transmise de Kolbe, prin... servicul de coletarie al cailor ferate germane spre Elvetia (dar uneori transportate si personal) reiese si din faptul ca de continutrul lor era permis sa ia cunostinta doar presedintele Roosevelt si inca alte cateva persoane. Chiar presedintele a recunoscut, in 1944, ca sursa reprezentata de Kolbe "a fost probabil cea dintai inflitrare majora in interiorul spionajului german la varf". Iar britanicii au recunoscut, tardiv, ca diplomatul german a fost "cea mai inteligenta sursa din intreg razboiul".
In 1943, Kolbe redactase un testament pentru fiul sau, depozitat la Berna, in care ii cerea ca, in caz ca va fi ucis de nazisti, sa nu ii urasca pe asasinii sai si sa ramana fidel idealurilor libertatii Germaniei. Iar, in 1965, scria: "Am fost un patriot german cu fata umana. Scopul meu a fost de a scurta razboiul pentru nefericitii mei compatrioti si de a usura suferintele celor din lagarele de concentrare".
Totusi, dupa razboi, Kolbe a fost considerat in unele medii politice germane, doar un "tradator" interesat, desi refuzase sa primeasca din partea Aliatilor orice fel de recompensa baneasca si nu a dobandit vreo pozitie proeminenta.
Din contra, dupa razboi, lui Kolbe i s-a refuzat reintegrarea in Ministerul Federal de Externe, prin decizia unui diplomat care fusese... membru al partidului national-socialist! Astfel incat Kolbe este pus in situatia sa isi castige existenta in Elvetia, ca simplu comerciant, reprezentant al unei firme americane, pana la moartea sa, intr-un spital elvetian, in 1971.
"Riscurile pe care si le-a asumat Kolbe au fost incalculabile. Sper ca injustitia care i-a fost facuta sa inceteze si intr-o zi sa i se recunoasca adevaratul rol", scria Allen Dulles, cu care Kolbe colaborase in Elvetia, deci persoana cea mai avizata in ceea ce priveste contributia sa informativa la cauza Aliatilor. Dupa ce, peste cinci decenii, cei mai multi dintre compatriotii sai nu auzisera niciodata de Kolbe, el a patruns in constiinta opiniei publice prin prima biografie care i-a fost consacrata, datorata lui Lucas Delattre, Un spion in inima celui de al Treilea Reich, aparuta abia in 2004.
Ca o recunoastere a rolului hotarator al lui Kolbe, in septembrie 2004, ministrul de externe din acel moment al RFGermania, Joschka Fischer, a dat numele sau unei sali de conferinta din sediul ministerului, unde a fost fixata si o placa, amintind de faptele de curaj ale diplomatului german. "Este foarte tarziu, dar nu prea tarziu, pentru a ne arata recunostinta", a adaugat Joschka Fischer.

Si consulii romani la Viena si-au facut datoria
Intre diplomatii care au merite incontestabile in salvarea persoanelor de origine evreiasca din diferite tari ocupate sau aliate cu Germania s-au aflat si consulii romani de la Vichy, dar si de la Viena. Dat fiind ca asemenea actiuni contraveneau legislatiei si politicii oficiale a Germaniei naziste, implicand riscuri reale, se poate afirma ca ele s-au incadrat unor "conspiratii salvatoare".
In perioada in care am indeplinit functia de atasat cultural al Ambasadei Romaniei la Viena, am primit solicitarea de la o familie de evrei originari din Bucovina de a-i identifica pe urmasii consulilor romani de la Viena din perioada celui de al Doilea Razboi Mondial, Constantin Mares si Radu Flondor, pentru a le aduce multumiri datorate masurilor active pe care acestia le intreprinsesera in vederea salvarii unor evrei romani, aflati in Austria, de la deportarea in lagarele de exterminare naziste.
In ce au constat actiunile salvatoare ale consulilor romani la Viena? In primul rand, au permis acestor familii sa se adaposteasca in Consulat (dupa anexarea Austriei de catre Germania, fosta Legatie fusese transformata in reprezentanta consulara), unde au primit ajutor si hrana. In afara de aceasta, consulii romani le pun la dispozitie refugiatilor o serie de documente care le pun la adapost persoana si avutul.
[color:2a78=#000]In cele din urma, pentru a-i feri de pericolul viitoarelor transporturi catre lagarele de exterminare, consulii romani inlesnesc evreilor originari din [color:2a78=#0494e1! important]Romania, aflati in acel moment la Viena, intoarcerea in tara de origine prin emiterea documentelor necesare intoarcerii in tara de origine, unde, dupa 1942, masurile antisemite scazusera in intensitate, putand avea posibilitatea, mai tarziu, sa se refugieze in Palestina.
Asa cum am aratat, asemenea initiative au avut si alti consuli, diplomati romani, ele conformandu-se, de fapt, unei dipozitii din 1941 a Ministerului Afacerilor Straine de la Bucuresti, prin care membrii misiunilor diplomatice erau autorizati sa acorde "protectie tuturor cetatenilor romani din strainatate, fara nici o distinctiune".
Ce riscau totusi consulii romani la Viena "conspiratori" prin aceste actiuni care "sabotau" chiar legislatia germana referitoare la "solutionarea finala a problemei evreiesti"? Probabil chiar internarea in lagarele de exterminare de care voiau sa-si faca salvati conationali.
In tot cazul, masuri impotriva lor au fost luate chiar de autoritatile romanesti, dupa instaurarea regimului comnunist: atunci cand, in 1948, Ana Pauker a devenit ministru de externe, consulii C. Mares si R. Flondor au fost "epurati", alaturi de alti colegi ai lor, din "corpul diplomatic".
...Din pacate, masurile pe care le-am intreprins in vederea depistarii unor urmasi ai consulilor romani de la Viena nu au putut da rezultate. Poate printre cititorii acestor randuri se vor afla persoane care sa sprijine aceasta tentativa.
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/diplomatii-si-spionajul-v-3077625/

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Fenomenul Kamikaze

Mesaj Scris de Admin la data de 13.03.09 14:27

Fenomenul Kamikaze
In 1941 puterea Japoniei se afla la zenit: cucerise intinse teritorii in Asia de Sud-Est si in bazinul Pacificului si detinea o formidabila masina de razboi navala, terestra si aeriana capabila sa le mentina. Insa in ciuda modernizarii ideologia care ii sustinea moral expansiunea, fapt paradoxal, era pur medievala: supunere absoluta fata de imparat, urmasul direct al zeitei soarelui, Amaterasu-ÿmi-Kami, si fata de superior cu pretul vietii; revalorizarea vechiului cod al razboinicului, Bushidÿ, specific defunctei clase a samurailor, si al seppuku – sinuciderea rituala in cazul unei infrangeri – corolarul acestuia; reactualizarea shintÿ – Calea Zeilor, stravechea religie animista japoneza – prin Templul Yasukuni, noul Altar al Natiunii, al carui ctitor, imparatul Mutsuhito, l-a dedicat memoriei eroilor Epocii Meiji, perioada inceputului modernizarii Japoniei, a transformarii sale dintr-un stat izolat intr-o mare putere regionala; si, mai ales, exaltarea mitului stravechiului "Pamant al Zeilor" reprezentat de catre Japonia, care are prin urmare dreptul moral de a supune alte state in virtutea originii sale sacre.

La 3 ianuarie 1941 generalul Hideki Tojo, ministru al armatei si viitor sef al guvernului, ordona raspandirea unei brosuri, Senjin Kun (Etica bataliei), indreptar ideologic al armatei, in care se afirma, printre altele:
"Un sens sublim al sacrificiului de sine trebuie sa te calauzeasca tot timpul vietii, pana la moarte. Nu te gandi la moarte pana ce nu epuizezi fiecare gram din puterea ta ca sa-ti indeplinesti indatoririle. Fa-ti o bucurie din a-ti folosi fiecare particica din forta fizica si spirituala la lucrul pe care il ai de facut. Nu te teme ca mori pentru cauza dreptatii eterne. Nu muri intr-un fel care sa lase in urma ta un nume rau."
La 7 decembrie 1941 Flota Combinata japoneza loveste si distruge, prin surprindere, Flota americana a Pacificului, andocata in radele portului Perlei, din insulele Hawaii. SUA era ultimul obstacol in calea impunerii suprematiei definitive a Japoniei in Pacific. Succesul de la 7 decembrie a fost anulat. Patru ani mai tarziu Flota Combinata era anihilata de flota SUA dupa un lung sir de infrangeri.

Intre aceste infrangeri s-a numarat si cea din vara anului 1943. Lupta a fost Stalingradul Pacificului – dat fiind ca Japonia, similar aliatului sau german dupa catastrofa din orasul de pe Volga, intelege faptul ca nu mai poate spera intr-un sfarsit victorios a razboiului. si, asemeni aliatului sau de cealalta parte a globului, spera, totusi, intr-un reviriment militar miraculos, datorat utilizarii pe scara larga a unor arme secrete. Pentru Germania aceste arme s-au numit V-1 si V-2, adica bomba dirijata si racheta, datorate eforturilor savantilor grupati in Centrul Peenemüde, Berlin; pentru Japonia aceste arme s-au numit atac banzai, Ohka, shinio, tyeisintai si kaiten bazate ideologic pe tactica kesshi (sfideaza moartea), enuntata teoretic anterior anului 1941.

Prin mijloace industriale urma sa fie asigurat suportul logistic necesar executarii de lovituri navale, terestre si aeriene sinucigase la scara mare, astfel incat spiritul sa infranga materia, altfel zis sa fie contracarata indiscutabila superioritate tehnologica americana prin spiritul de sacrificiu al milioanelor de ostasi japonezi, indiferent de arma. Yomiuri Shimbun, cotidian de mare tiraj, va inalta un omagiu fierbinte celor care vor pieri in atacurile sinucigase (aici, aeriene): "si cei care vor purta aceste atacuri, fara sa se ingrijeasca de vietile lor, vor merita numele de ostasi ai zeilor". Articolul a fost publicat in vara anului 1944, cand programele pentru proiectarea si realizarea aparatelor necesare misiunilor suicidale erau in plina desfasurare.
Atacurile banzai au fost prima etapa a industrializarii mortii pe altarul patriei. Constau, pana in 1945, intr-un ultim asalt al supravietuitorilor garnizoanei unei insule ocupate de catre japonezi asupra pozitiilor atacantului american, care pana atunci reusise lichidarea de facto a capacitatii de rezistenta a aparatorilor.

Denumirea unor astfel de atacuri deriva din urletul de lupta japonez, banzai, o urare catre imparat de a trai 10.000 de ani. Sustinerea materiala a unui astfel de asalt era inexistenta, deoarece japonezii erau lipsiti de mijloace. Dorinta lor era de a ucide cat mai multi dusmani inainte de a fi ei insisi ucisi. Americanii, in prima etapa a razboiului, nu asteptau un astfel de asalt, ci la predarea garnizoanei, astfel ca au avut pierderi mari. Ulterior au devenit mai atenti, astfel ca japonezii erau lichidati inainte sa poata atinge liniile americane. Atacurile banzai puteau fi si individuale – fixarea de corp, voluntar, a unei mine magnetice antitanc, strecurarea pana in unghiul mort de observatie al blindatului si apoi intre senile, si detonarea minei impreuna cu propriul corp si blindatul inamic. Din aceste atacuri banzai, mai precis din ultima lor varianta, deriva Divizia Tyeisintai a generalului Nabutakye Konda, activa pe frontul manciurian in august 1945.

Soldatii purtau pe corp o vesta speciala, incarcata cu batoane de trotil interconectate la un detonator, declansat prin actionarea unui cablu terminat cu inel metalic. Erau folositi contra unui atac desfasurat al unor blindate, intr-o zona de campie – un imens camp mobil de mine. Similar predecesorilor, urmau sa detoneze blindatul inamic odata cu propriul corp, in aceeasi maniera. Unitatea nu a fost insa la inaltimea asteptarilor superiorilor sai – blindatele sovietice au lichidat-o usor, fara a plati un pret prea ridicat – doar cateva tancuri. In etapa urmatoare au fost folosite avioane Ohka, submarine kaiten, vedete shinio in executarea de atacuri sinucigase asupra fortelor americane. In 1281 Kubilai Han, stapanul unei jumatati din imperiul cucerit de catre Genghis Han, ilustrul sau bunic, organizeaza cucerirea Japoniei.

Un taifun (vant divin), numit si kamikazi, ii scufunda insa in largul Marii Interioare a Japoniei flota pregatita pentru debarcare, cam 1000 de nave. Momentul reprezinta pentru japonezi confirmarea ocrotirii lor de catre zei; ulterior, la circa 7 secole de la eveniment, supranumele de kamikazi va fi acordat pilotilor voluntari care cadeau in picaj cu avioanele lor asupra navelor americane – ei fiind salvarea tarii de la pieire din perspectiva propagandei japoneze. Initial acestia zburau pe avioane de vanatoare "Zero" uzate, incarcate cu bombe de cate 250 kg. fiecare; ulterior a fost elaborat proiectul Yokosuka MXY-7 Ohka (Floare de cires exploziva). Americanii vor numi acest avion baka (nebun).

Ohka era o avioneta derivata din bomba zburatoare dirijata germana V-1. Constructia sa era de o robusta simplitate – fuselaj metalic, aripi si ampenaj din lemn; propulsia se baza, principial, pe utilizarea prafului de pusca, sistem rogo, ceea ce ii asigura o viteza de 900km./ ora. Jumatatea-fata a avionetei reprezenta o bomba de 500 kg., armata si detonata in urma unei actiuni simultane a 6 focoase: doua principale, pentru armarea si detonarea la contact a bombei dirijate uman, si patru secundare, avand montat fiecare cate un temporizator, menite sa elimine posibilitatea declansarii accidentale a dispozitivului exploziv. La mijlocul avionetei erau amplasate carlinga, stramta, cu sistemul de comenzi si aripile, scurte; jumatatea-spate continea sistemul reactiv de propulsie si avea montat ampenajul.

Nu exista tren de aterizare, avioneta fiind montata in lacasul bombelor unui bombardier, caruia ii era practicata in podea o gaura pentru cupola carlingii si accesul final al pilotului.sinucigas. Pe un bombardier puteau fi montate doua astfel de avionete. Avioneta, in tandem cu bombardierul-mama, intra in dotarea Corpului de Atac Special "Zeii Tunetului". Corpul cuprindea escadrilele Yamato, Shikishima, Azahi si Yamazakura. Au fost create cat mai multe posibil astfel de tandemuri, fiind construite nenumarate Ohka pentru a fi montate pe bombardiere modificate in serie. Corpul a fost folosit in bataliie pentru Filipine si Okinawa, cu pierderi dramatice, insa rezultate nesperat de bune – circa 400 de nave sunt, conform datelor documentare, scufundate sau avariate, cu pierderi umane proportionale. Au pierit 3913 piloti-sinucigasi japonezi. Efectele atacurilor sinucigase au fost anulate. Americanii reusesc sa compenseze relativ usor pierderile suferite, umane si materiale.

Kaiten (plecare spre cer) se bazau constructiv pe torpila model 93, lansata de marina japoneza in perioada interbelica. Torpila dispunea de un sistem propulsor de mare putere, si de mare silentiozitate, alimentat cu oxigen, alaturi de o sarcina utila de 300 kg. exploziv; raza sa de actiune era dubla comparativ cu raza de actiune a unei torpile clasice. Daca ii era fixat, inainte de lansare, un stabilizator de lemn in regiunea dorsala-spate, putea sa actioneze si in apele joase; transformata in submarin-sinucigas, ii sporeste greutatea, are probleme la nivel de motor, este greu de manevrat – existand permanent riscul de a se scufunda cu pilot cu tot la scurta vreme de la lansarea de pe submarinul-mama. Dupa modificari succesive este apta sa execute misiunile pentru care a fost modificata.

Pagubele provocate de kaiten-uri sunt, ca si cele provocate de Ohka, salutare; o realizare importanta a pilotilor acestor submarine este, in primavara anului 1945, scufundarea navei americane "Indianapolis", care transportase un set de planuri ale primei bombe atomice din lume.
Shinio sunt vedete foarte rapide, foarte joase, cu pescaj limitat, folosite pentru lovirea, in coca, a navei inamice, foarte aproape de linia de plutire, astfel incat scufundarea navei ca urmare a patrunderii unei mari cantitati de apa sa fie sigura. Dispuneau de o bomba in varf, a carei detonare se realiza prin contact. Au actionat in paralel cu dispozitivele kaiten, majoritar in batalia pentru Okinawa, insa efectele au fost sub asteptari. Sunt capturate de americani in cantitati relativ mari, similar dispozitivelor kaiten si avioanelor Ohka.

Conform credintei universal raspandite in anii razboiului, sufletele celor ucisi in cursul indeplinirii misiunilor-sinucigase urmau sa se revada la Templul-Altar Yasukuni din Tÿkyo – astfel ca veteranii Corpului "Zeii Tunetului" se intalnesc si azi la templu pentru a mentine vie, vesnic, legatura cu prietenii lor cazuti. Misiunile sinucigase nu au nimic din aura salbatica de romantism pe care incerca sa le-o imprime propaganda; voluntarii participanti la misiuni stiau ca urmau a fi avansati post-mortem, cu unul pana la doua grade, in functie de gradul initial – se gandeau prin urmare la viitorul familiilor lor cand semnau angajamentul, pentru ca acestia urmau sa primeasca o pensie de urmas net superioara pensiei unui orfan de razboi obisnuit.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Mesaj Scris de Admin la data de 07.03.09 10:24

După ce ani de zile, Comandamentul de Bombardament fusese adulat de britanici, acum, devenise ținta tuturor criticilor și a disprețului public.
Mareșalul Aerului, Sir Arthur Harris, a devenit din gloriosul „Bomber” Harris disprețuitul „Butcher” Harris („Măcelarul” Harris). Deși Comandamentul de Bombardament administrase sectorul din armata britanică cu cele mai mari pierderi umane și materiale din anii războiului, nicio decorație nu i-a fost acordată la sfârșit. În discursul dedicat victoriei în război, Sir Winston Churchill a omis să le aducă piloților de pe bombardierele britanice vreun omagiu.
După alegerile postbelice câștigate de Partidul Laburist, noul prim-ministru, socialistul Earl Attlee, s-a arătat și mai hotărât: în ianuarie 1946, Sir Arthur „Butcher” Harris nu a mai fost nominalizat pe lista cu onoruri de război. Zilele „Bătăliei pentru Anglia” - de la începutul războiului – păreau uitate în 1946. Înțelegând că trebuie găsit un vinovat, Sir Arthur Harris a acceptat cu onoare această gravă insultă: la 13 februarie 1946 se autoexila în Africa de Sud.
De partea cealaltă a Oceanului, în Statele Unite, „8th Air Force” a avut parte de un tratament diferit. Piloții americani au fost decorați pentru merite de război. Aceasta însă datorită inspirației generalului George C. Marshall, care a declarat public, foarte liniștit, că americanii bombardaseră Dresda, dar „la cererea rușilor”. O „gogoașă”, o „dezinformare” care i-a salvat însă pe piloții americani. „La cererea rușilor” însemna că piloții americani „prestaseră” doar un serviciu pentru Armata Roșie, aflată în ofensivă, conform unor planuri de bombardament existente la Moscova.
Argument suficient pentru liniștirea opiniei publice americane. La Nurenberg, bombardamentele de la Dresda nici măcar nu au fost menționate, cu toate că făcuseră de două ori mai multe victime decât atacurile nucleare de la Hiroshima și Nagasaki! Decenii la rând, masacrul de la Dresda, din februarie 1945, nu a existat pentru Aliați.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Mesaj Scris de Admin la data de 06.03.09 9:00

Șapte zile și șapte nopți, Dresda a fost pradă flăcărilor, făcând imposibil orice bilanț al catastrofei După o săptămână, s-a constatat că din cele cinci teatre ale orașului nu mai exista niciunul.
Din 44 de biserici, nouă fuseseră „rase de pe fața pănântului”, iar 38 transformate în ruine. Din 139 de școli, 69 încetaseră să mai existe, iar 60 deveniseră și ele niște ruine fumegânde. După primul bombardament, peste 10.000 de locuitori ai Dresdei își găsiseră adăpost ascunzându-se în „Grosse Garten”, magnificul parc regal al orașului. Aici i-a prins însă al doilea val de bombardamente și „tornada de foc”, formată după primul val. În câteva minute, urganul flăcărilor i-a lovit pe cei din „Grosse Garten”. Parcul regal prezenta imagini de coșmar: copacii erau plini de resturi umane și de haine, până și bicicletele ajunseseră pe ramuri.
La Altmarkt, în piața veche, mulți locuitori disperați au sărit în rezervorul cu apă, fiind descoperiți înecați după o săptămână. În stațiile ferate din Dresda, „tornada de foc” a măturat totul atât la suprafață, cât și în subteran, unde se găseau restaurante, pivnițe și tuneluri. La Grădina Zoologică - bombardată de americani pe 14 februarie - resturile animalelor se amestecau cu cele ale oamenilor. Câteva animale scăpate de la Grădina Zoologică rătăceau prin oraș, căutându-și salvarea în cele mai neașteptate locuri. 9.000 de cadavre, care deveniseră de nerecunoscut, au fost depuse mai târziu în containere și înmormântate într-o mare groapă comună.
R.H.S. Crossman dezvăluie că, până la bombardamentul apocaliptic de la Dresda, în parlamentul britanic criticii bombardamentelor formau doar o minoritate neluată în seamă. După Dresda, presiunea opiniei publice - oripilată de unele relatări de presă și ale piloților, care povestiseră rudelor și prietenilor - i-a determinat și pe politicieni să bată în retragere. Simțind că pierde teren, Churchill însuși a trimis un memorandum Statului Major al Aerului, care începea cu cuvintele: „Mi se pare că a venit momentul ca bombardarea orașelor germane doar în scop de teroare, indiferent de pretext, să fie revizuită”.
Acest memorandum, de pe 28 martie 1945, a stârnit furia Statului Major al Aerului, mai ales pentru distanța pe care Churchill o lua - mai nou - față de crimele de război de care se făcea el, în primul rând, vinovat: toate ordinele veniseră de la Churchill, care acum cerea, pe un ton ipocrit, „revizuirea” unei tactici de bombardament urmate timp de aproape un an, cât sperase el că germanii se vor preda necondiționat”. Atât de ultragiat s-a simțit Sir Arthur Harris, șeful Statului Major al Aerului, scrie Crossman, încât i-a cerut lui Churchill să-și revizuiască memorandumul într-un document „ceva mai discret și cu cuvinte mai potrivit alese”. Dar răul fusese făcut, declară Crossman.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Mesaj Scris de Admin la data de 04.03.09 11:08

„Uraganul de foc” de la Dresda a fost cel mai mare incendiu cunoscut de Terra, vizibil de la 200 de km distanță, după cum au relatat ulterior mai mulți piloți britanici. Incendiile au izbucnit cu violență în mii de locuri și, din cauza vântului, au căpătat o întindere enormă.
Căldura imensă degajată în centrul incendiului, de coloana înaltă de foc și fum, a creat o teribilă lipsă de oxigen. Din cauza presiunii de la baza marelui incendiu și a diferențelor enorme de temperatură (în centru 600-1000 de grade Celsius, pe laterale - diferențe de 30 de grade Celsius), s-a creat ceea ce specialiștii numesc o „tornadă de foc”, care s-a pus în mișcare cu violență, măturând totul în calea ei. Dar „tornada de foc” nu reprezenta decât primul val al planului britanic.
Exact trei ore mai târziu, la ora 1.10, în noaptea de 14 februarie 1945, peste 500 de „fortărețe zburătoare”, constituite în valul al doilea, și-au împărțit obiectivele: jumătate din bombardiere au întreținut „nucleul central” al focului, în timp ce restul acționau la limita ariei de incendiere, pentru a ajuta „tornada de foc” să se extindă cât mai mult. S-a raportat ulterior că bucăți de corpuri omenești, haine, o mare cantitate de cenușă umană sau membre atârnând în ramurile copacilor- proiectate de „tornada de foc” - s-au descoperit până la 20 de kilometri de Dresda. A doua zi, americanii din „8th Air Force” au luat în primire Orașul Nou: 450 de bombardiere au făcut una cu pământul totul.
După terminarea celor trei valuri succesive de bombardamente aliate, personal medical și ajutoare de urgență au început să sosească la Dresda din întreg centrul Germaniei. Ferocitatea bombardamentului de la Dresda urmărea să provoace capitularea imediată a Germaniei și să-l impresioneze pe Stalin. Dar „tornada de foc” nu i-a îngenuncheat pe civilii germani. Nu bombele și incendiul uriaș, ci avioanele de vânătoare Mustang, care coborau aproape razant cu solul și mitraliau tot ce mișca, au avut un efect devastator asupra populației.
În acest adevărat holocaust, și-au pierdut viața - asfixiați, lichefiați, transformați în cenușă - mult mai mulți oameni decât au murit în urma exploziei nucleare de la Hiroshima ori Nagasaki. Nu este de mirare, așadar, că decenii la rând, după război, nu s-a suflat niciun cuvânt despre „apocalipsa de la Dresda”, despre „tornada de foc” din februarie 1945, care a incinerat orașul și împrejurimile, iar la Nurenberg s-a tăcut mâlc despre această crimă de război care nu poate fi, totuși, uitată.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Stalingrad inceputul sfarsitului

Mesaj Scris de Admin la data de 28.02.09 21:07

Stalingrad inceputul sfarsitului

Stalingrad, 2 februarie 1943. Mii de soldati in uniforme germane ies din gropile inghetate si din casele transformate in ruine, ridicand mainile si indreptandu-se spre cel mai apropiat ofiter sovietic, pentru a se preda.
Este proaspat-numitul feldmaresal Friederich von Paulus, care parafeaza capitularea armatei a sasea in cel mai cumplit dezastru militar suferit vreodata de germani. In fond, din acea clipa, Reichul pierduse inevitabil razboiul. Stalingradul reprezentase obiectivul numarul 1 al lui Hitler, dupa esecul suferit la portile Moscovei, in iarna anului 1941. Cucerirea „Orasului lui Stalin“, aflat pe Volga – important nod de comunicatii feroviare si fluviale –, ar fi deschis drumul armatei germane spre petrolul din Caucaz si i-ar fi consfintit definitiv stapanirea asupra Ucrainei si a bogatelor sale resurse alimentare. Nu in ultimul rand, Hitler considera ca impactul psihologic al caderii Stalingradului va contribui decisiv la slabirea moralului cetatenilor sovietici.

La 4 septembrie 1942, se declanseaza ofensiva germana, avand ca varf de lance armata a sasea, comandata de generalul Friederich von Paulus. Rezistenta sovietica sporeste in intensitate pe masura ce germanii se apropie de oras. Pentru aparatorii acestuia, retragerea este de neconceput; pe malul celalalt al Volgai, ii asteapta plutonul de executie. Pe 19 noiembrie 1942, sovieticii lanseaza, la nord si la sud de oras, contraofensiva. Frontul, slab aparat de trupe romanesti, italiene si maghiare, cedeaza, iar asediatorii devin asediati. Prins intre aparatorii Stalingradului inca necucerit si cele doua brate ale clestelui rusesc, care se inchid la 20 noiembrie, von Paulus cere disperat ajutor. Hitler il trimite sa scoata armata a sasea din incercuire pe von Manstein, cel mai capabil general al sau. Führerul face insa si greseala de a-i ordona lui von Paulus sa reziste cu orice pret. Sansa de a iesi din capcana este astfel ratata.

Temerarele eforturi ale lui von Manstein de a despresura armata a sasea se lovesc de rezistenta indarjita a sovieticilor. In Stalingrad, pe un ger de minus 25 de grade Celsius si un viscol cumplit, rusii si germanii lupta practic corp la corp pentru fiecare strada, fiecare casa, fiecare pivnita. Göring, laudarosul sef al armatei germane, ii promite Führerului 500 de tone de alimen­te si munitii parasutate pentru soldatii aflati in incercuire. Nu vor fi insa nici macar 60. La 23 ianuarie 1943, sovieticii rup gruparea germana in doua. Sfarsitul este aproape.

Von Paulus cere permisiunea sa capituleze. Raspunsul lui Hitler este tipic: generalul este ridicat la rangul de feldma­resal, dar ordinele raman neschim­bate: rezistenta pana la ultimul om. Nu va fi insa nevoie, caci Paulus capituleaza, realizand inutilitatea continuarii luptei. 22 de divizii si 330.000 de soldati, forta de soc a Wehrmachtului, se predau, pe 2 februarie. La auzul vestii, Hitler explodeaza: „Macar sa fi avut demnitatea sa se impuste.“ Batalia pentru Stalingrad se incheiase. Soarta Reichului milenar fusese definitiv pecetluita.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Mesaj Scris de Admin la data de 26.02.09 5:57

Pe 13 februaire 1945, ora 22.20, „uraganul de foc” a coborât asupra Dresdei.
Primul val - constituit de Grupul 5 Bombardiere britanic - a fost format din 250 de avioane de bombardament, care au lovit Dresda cu peste 650.000 de bombe incendiare și 3.000 de bombe cu „explozibil înalt”, transformând vechiul centru al orașului într-o mare de flăcări. Deoarece Dresda avea la acea dată 1.250.000 de locuitori, rezultă că britanicii au folosit o bombă incendiară la fiecare doi germani, o rată cu adevărat „apocaliptică”.
Trebuie precizat că bombele incendiare nu au o eficacitatea prea mare în distrugerea echipamentului militar greu sau a căilor ferate ori a podurilor. În schimb, produc maximum de pierderi de vieți omenești.
Obiectivul primului val a fost îndeplinit: după cum declara Sir Arthur „Bomber” Harris, primul bombardament a „pus orașul pe foc”.
Lipsa de apărare a Dresdei a permis bombardierelor britanice să coboare foarte jos, de unde au expediat cu maximă precizie bombele asupra unor femei, copii, bătrâni sau răniți disperați.
În „dezinformarea” piloților dinaintea bombardamentului, acestora li s-a spus că la Dresda există un „mare arsenal militar” și că în oraș sunt „două fabrici de gaze otrăvitoare”: arsenalul arsese încă din 1916, în primul război mondial; „fabricile de gaze otrăvitoare erau, în realitate, o fabrică pentru pastă de dinți și o fabrică pentru pudră de talc pentru nou-născuți.
Deși piloții britanici care executau bombardamentul zburau la mică altitudine și puteau vedea că lovesc doar în civili ori puteau vedea cu ușurință piața din centrul Dresdeiși spitalele pe care le incendiau, au executat totuși ordinelepână în cele mai mici amănunte.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Mesaj Scris de Admin la data de 25.02.09 11:24

Spre deosebire de Alexander McKee, simplu martor al evenimentelor, mărturia lui R.H.S. Crossman este, în schimb, esențială, tocmai datorită funcției deținute de acesta în perioada războiului.
Ca director al lui „Psihological Warfare against Germany” („Războiul psihologic contra Germaniei”), Crossman dirija întreaga „dezinformare”: așadar, nu numai că el cunoștea în amănunt toate evenimentele războiului, dar era inițiat și în „Scopurile ultime” ale Aliaților. În articolul citat la început, „Apocalipsă la Dresda”, Crossman scrie: „Devastarea Dresdei, în 1945, a fost una dintre crimele de război ai cărei autori ar fi trebuit să fie judecați la Nurnberg, dacă Tribunalul nu ar fi fost pervertit într-un instrument al justiției Aliaților”.
Preludiul bombardamentelor de la Dresda - scrie R.H.S. Crossman - a fost comunicatul sovietic din 12 ianuarie 1945, prin care se anunța o ofensivă a Armatei Roșii pe toate fronturile și înaintarea sovieticilor în Prusia și Silezia. Comunicatul a fost urmat pe 26 ianuarie de traversarea Oder-ului de Armata Roșie, care ajungea astfel la vreo 60 de kilometri distanță de Dresda. Churchill a devenit furios: pe 4 februarie, începea Conferința de la Ialta, iar ofensiva armată sovietică îi permitea lui Stalin ca, în timpul Conferinței, să exercite mari presiuni asupra anglo-americanilor, în timp ce aliații occidentali veneau după ofensiva umilitoare din Ardennes, de Crăciun, a germanilor aflați sub comanda generalului Karl Von Rundstedt. 25 ianuarie 1945, scrie R.H.S. Crossman, a fost ziua când s-a luat decizia bombardării Dresdei.
Ministrul Apărării al Marii Britanii, Sir Archibald Sinclair, a încredințat misiunea Comandamentului de Bombardament, de sub comanda mareșalului Aerului, Sir Arthur „Bomber” Harris, principalul responsabil pentru masacrul de la Dresda. Planul complet britanic prevedea bombardarea orașelor Leipzig, Chemnitz și Dresda - în cooperare cu aviația americană „8th Air Force” - conform celor cerute, în mod specific, de primul ministru Winston Churchill: „Raderea orașelor de pe fața pământului”, prin noua metodă de bombardament incendiar pusă la punct de britanici: „bombardamentele prin saturație”. O metodă prin care numeroasele incendii, provocate în prima fază, se uneau apoi, creând acel „uragande foc” care a lovit și Dresda. Înainte de Dresda, fusese „bombardat prin saturație” Hamburgul, provocând acolo mari pagube materiale și 40.000 de morți: trei sferturi dintre victime au decedat din cauza monoxidului de carbon degajat de incendii.
Churchill considera că, prin acest „uragan de foc”, îl va face pe Stalin ceva mai prudent la Ialta. Din nefericire, vremea i-a jucat o festă lui Churchill, scrie R.H.S. Crossman: timpul defavorabil a făcut ca bombardarea Dresdei să se desfășoare abia în 13 și 14 februarie 1945, la două zile după încheierea Conferinței de la Ialta, astfel că Stalin nu a avut de ce să fie impresionat (aliații anglo-americani au folosit totuși „strategia” mai târziu, la Conferința de la Postdam, în timpul căreia s-a desfășurat prima explozie nucleară americană la Los Alamos, dar Stalin nu a părut prea impresionat nici atunci, în mare măsură - se pare - pentru că credea că o „explozie nucleară” este doar o explozie mult mai puternică decât altele).
Planul mareșalului Aerului, SirArthur Harris, prevedea atacarea Dresdei în trei valuri aeriene succesive: două britanice, în noaptea de 13 februarie 1945, și un bombardament de zi, efectuat de americani, pe 14 februarie. Obiectivul primului val era acela de a crea „tornada de foc” în Orașul Vechi al Dresdei. Trei ore mai târziu, un covor de bombe avea să cadă peste locuitorii din Dresda, când încercau să stăvilească incendiile. Scopul celui de-al doilea val era să extindă aria aflată în flăcări. În sfârșit, a doua zi americanii aveau să atace Noul Oraș al Dresdei. Un asemenea atac prelungit, în trei valuri succesive, era un lucru unic și unic a fost și „succesul” său: între 120.000 și 150.000 de victime, dublul Hiroshimei!

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Mesaj Scris de Admin la data de 24.02.09 3:45

Alexander McKee a început să aibă dubii privind „eficacitatea militară” a bombardamentelor aliaților cu mult înaintea bombardamentului de la Dresda, din februarie 1945.
Ca militar în Armata 1 Canadiană, McKee a fost martor ocular la bombardarea orașelor franceze „prietene”, Caen și Lisieux: „obiectivele” erau civile.
„Nu sunt surprins că, în înaintarea trupelor noastre între Caen și Lisieux, mulți civili francezi ne-au întâmpinat cu focuri de armă”.
Canadianul a fost martor la distrugerea totală a orașelor Emmerich și Arnheim.
El relatează: „În Emmerich nu am văzut nicio singură clădire care să fi rămas intactă... Acest proces, făcut pe când orașul era în mâna Aliaților, noi l-am numit, cu un cuvânt înșelător, «eliberare». Dacă asta se numește «eliberare», mă întreb cum naiba mai stă piatră pe piatră”.
La Dresda, bombardamentele au urmat o hartă ciudată. Existau câteva barăci militare, dar în Orașul Nou, departe de zona vizitată de aviația Aliată.
Taberele din oraș, în schimb, erau ocupate de refugiații care fugeau din calea rușilor.
Rețeaua de stații ferate nu se afla nici ea în zona orașului vechi, obiectivul principal al bombardamentelor.
Nici șoseaua principală, aflată la vest de oraș. Pe hărțile britanice nu figura, de fapt, nicio stație de cale ferată și niciun pod din Dresda, care - distruse - ar fi împiedicat legăturile cu Frontul de Est.
În 1978, istoricii militari americani au motivat distrugerea Dresdei ca fiind o „solicitare a sovieticilor”, dar, din păcate, nu s-au găsit documente în acest sens.
După război, McKee a căutat o explicație pentru masacrul de la Dresda.
Iată concluziile sale:

1) Începând cu sfârșitul verii lui 1944, „există dovezi că Aliații au urmărit un sfârșit rapid și teribil al războiului, comițând atrocități care să sperie inamicul și să-l determine să se predea”.

2) „Comandanții bombardierelor nu erau, de fapt, interesați de niciun obiectiv militar sau economic (...) Ceea ce căutau ei era o arie cât mai largă, pe care să o bombardeze cu ușurință și să o incendieze (...) Atracția Dresdei pentru «Comandamentul de Bombardament» a fost centrul vechi al orașului, pentru că acesta putea fi incendiat foarte ușor și arde magnific: și exact asta au făcut”.

3) În momentul bombardamentelor din 13/14 februarie 1945, locuitorii Dresdei erau mai ales femei și copii, refugiați din Est. Exista și un număr de prizonieri aliați. Foarte puțini bărbați de vârstă militară se găseau în împrejurimi. McKee îi citează pe istoricii oficiali ai Comandamentului de Bombardament - Sir Charles Webster și Dr. Noble Frankland -, care recunosc că „din nefericire, refugiații civili, înghețați și înfometați, au fost primul obiectiv al atacului aerian”.

4) Dresda era un oraș lipsit de apărare. Avioanele Luftwaffe zăceau la sol fără combustibil. Cu excepția câtorva tunuri ușoare, toată antiaeriana orașului fusese deplasată în alte locuri, mai expuse. McKee notează declarația unui britanic, participant direct la raid: „Adevărata noastră problemă a fost să nu fim loviți de bombele lansate de alte avioane Lancaster care zburau deasupra noastră”.

5) Obiective militare nu au existat și nici nu fuseseră măcar menționate pe lista oficială a țintelor. Printre obiectivele neglijate se număra podul de cale ferată de pe Elba. Nici rețeaua de căi ferate nu fusese precizată ca țintă oficială.

6) În decursul raidului aliat din 14 februarie, bombardierele americane au lovit direct civili. „Printre cei care au pierdut totul într-o singură noapte s-a instaurat o panică de nedescris. Femei și copii au căzut sub bombe. A fost un asasinat în masă”. Americanii au atacat până și animalele de la Grădina Zoologică din Dresda.

7) McKee conchide că „Dresda a fost bombardată din rațiuni politice, nu militare, dar, din nou, fără efect. Exista mizerie, dar aceasta nu afecta războiul”.

S-a avansat și teoria că bombardarea-masacru a Dresdei s-a făcut doar pentru a-l intimida pe Stalin, la Ialta, cu forța aliaților anglo-americani.
Dacă aceasta a fost intenția, în mod sigur, ea a eșuat: Stalin a rămas inflexibil la Ialta.
După opinia lui Alexander McKee, bombardarea Dresdei din februarie 1945 de către Aliația fost un „atac terorist contra civililor”, ordonat de Winston Churchill.
Sintagma „pagube colaterale”, se vede treaba, nu fusese încă inventată.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Pagina 25 din 41 Inapoi  1 ... 14 ... 24, 25, 26 ... 33 ... 41  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum