Forum Informativ

Istoria evreilor in Romania interbelica, actualitate evreiasca si...lucruri mai putin cunoscute din istoria si cultura romana[si...mondiala].
 
AcasaAcasa  PortalPortal  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  InregistrareInregistrare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  Conectare  

Distribuiti | 
 

 Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Inapoi  1 ... 14 ... 24, 25, 26 ... 33 ... 41  Urmatorul
AutorMesaj
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   21.06.11 9:55

Cum a intrat România în războiul din Est

Mărturiile ofițerilor români arată noi fațete ale conflagrației mondiale.
Ofițerul superior George Magherescu, din Statul Major al Armatei Române, un apropiat al generalului Ion Antonescu, ne-a lăsat mărturii deosebit de interesante pentru cei ce studiază istoria celui de al doilea război mondial. La care se adaugă o completare absolut inedită: „Românii pe frontul de Est. Războiul între viață și moarte", mărturiile a 12 veterani, participanți pe frontul din Est - soldați și ofițeri - luate de cercetătorul Cornel Jurju, de la Institutul de Istorie Orală Cluj.
În trenul „Patria"
Magherescu își amitește că, în după amiaza zilei de 21 iunie 1941, a fost chemat în trenul „Patria", unde se aflau mai mulți ofițeri din Statul Major, vicepremierul Mihai Antonescu, dar și șeful de cabinet al generalului Ion Antonescu, colonelul Elefterescu, precum și doamna Maria Antonescu, a cărei prezență semnifica un eventual eveniment ieșit din comun. Generalul Ion Antonescu se întreținea pe peron cu Ioanițiu, în așteptarea cuiva important, ceea ce se întâmpla în jurul orei 1.00 din noaptea de sâmbătă spre duminică, 22 iunie, când l-a întâmpinat pe generalul comandant al Armate 11 germane, Friedrich Schebert.

Acesta și armata lui făceau parte din Grupul de Armate de sub conducerea generalului Ion Antonescu. Apoi, toată lumea a intrat în vagonul salon, unde, cu cupele de șampanie pline, au fost prezentați ofițerii oaspetelui german, după care generalul Antonescu, în picioare, a anunțat că a sosit „ceasul luptelor pentru a șterge pata de dezonoare de pe fruntea Țării și de pe a armatei și că, în puțin timp, armata va primi ordinul să treacă Prutul".

Apoi, a dat oficial ordinul: „Ostași! Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din răsărit și miazănoapte! Dezrobiți de sub jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți! Reîmplantați în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și codrii voivodali ai Bucovinei (...) Ostași! Plecați azi pe drumul biruinței lui Ștefan cel Mare (...)".
Ofensiva a început la ora 02.00
Și astfel, în zorii zilei de 22 iunie, ora 02.00, trupele române și germane de la frontiera de est a țării, au început ofensiva. Era războiul ce va deveni mondial, ceea ce, după cum știm, a marcat profund și România, care a dat o mare jertfă de sânge, iar prin actul de la 23 august 1944, când România a trecut de partea Națiunilor Unite, țara noastră a scurtat durata războiului cu cel puțin șase luni.

Interesante și chiar emoționante sunt și amintirile unor veterani de război, așa cum le-a înregistrat Cornel Jurju și le-a publicat în Anuarul Institutului de Istorie Orală. Aceștia au afirmat, la „unison", că „am plâns de bucurie aflând ordinul generalului „Soldați, treceți Prutul!". În ziua aceea, toată lumea a îngenuncheat unde s-a aflat, în Moldova sau în Ardeal.

La Sibiu, mărturisea altul, toată piața era plină de lume și, când s-au tras clopotele, oamenii s-au pus în genunchi și s-au rugat. În toată țara a fost o atmosferă de entuziasm și speranțe, cu toate că, se știa, războiul înseamnă moarte, distrugeri, suferințe.

Dar odiosul și nedreptul


Diktat de la Viena i-a înăsprit pe oameni, revoltați că Ardealul a fost cedat fără să fi tras măcar un cartuș. La fel s-a întâmplat, în iunie 1940, și cu Basarabia și cu Bucovina de Nord, iar în septembrie 1940, cu Cadrilaterul.

De aceea, românii au plecat pe front cu un entuziasm de nedescris și, oarecum, nefiresc, iar acolo, în tranșee, nu-și doreau decât un singur lucru: să nu rămână mutilați. Orice, chiar și moartea, le era mai convenabilă decât mutilarea, au mărturisit veteranii de război intervievați de Cornel Jurju. Încolo au răbdat cu stoicism mizeria tranșeelor, foametea, istovirea până cădeau cu capul culcat pe trupul unui inamic mort, dar, în luptă, erau neînfricații care aminteau de Mărășești și Oituz, bătăliile primului război mondial.

Cu toate acestea, urmările celui de-al doilea război mondial au fost pentru România și poporul său catastrofale, din toate punctele de vedere. Concret, ele au însemnat o jumătate de secol de regim comunist, dur și criminal.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Primul documentar din seria "Al doilea război mondial, așa c   21.06.11 15:53

Primul documentar din seria "Al doilea război mondial, așa cum l-au văzut germanii": Istoria panzerelor 1914 - 1945


17:57„Adevărul" și „Historia" vă prezintă începând cu data de 15 iunie, 14 documentare istorice despre armata germană în cel de-al Doilea Război Mondial. Documentarele vor fi difuzate câte unul pe săptămână, integral pe site-ul adevarul.ro și parțial pe historia.ro, prefațate de scurte interviuri cu istorici renumiți din România. Primul documentar vă prezintă evoluția tancurilor germane între 1914 și 1945
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: 22 iunie 1941: Aviatorii au trecut primii Prutul   23.06.11 11:10

22 iunie 1941: Aviatorii au trecut primii Prutul
Dacă în ceea ce privește trupele terestre, în vreme ce la radio se difuza „Marșul Basarabiei”, primii vor fi trecut în Basarabia spionii, cercetașii în adâncime și, nu în ultimul rând, pontonierii, abia la urmă grosul infanteriei, artileria și celelalte, neîndoielnic, aviatorii au fost cei care, în noaptea de 21/22 iunie 1941, au primit cei dintâi misiunea de luptă. Iar dintre aceștia, la rândul lor, prioritate au avut cei din aviația de informație, adică de recunoaștere și observație aeriană.

Așa cum se preciza în articolul „Glorie mută”, publicat în numărul 1 din august 1941 al „Magazinului aeronautic”, piloții de recunoaștere „nu fac picaje de sute de metri și nici acrobații de degajare: materialul nu o permite și nici misiunea nu o cere; observatorii nu au ocazia efectelor la țintă și nici satisfacția unui rezultat imediat. (...) Dar pe ei se bizuie comandamentele superioare și celelalte aviații, ei aduc țintele. Din primele clipe ale războiului zeci de avioane informatoare au străbătut câmpul de luptă al inamicului. Aparate foto, carnete de notițe și hărți, comunicate radio... Pândite și vânate. Primul echipaj care a trecut Prutul în zorii lui 22 iunie a fost un astfel de avion. Șeful de escadrilă a ținut să fie șeful primului echipaj. A pierit împreună cu observatorul, doborâți de vânătoarea rusă. ...A murit glorios dar fără tresărirea noastră, nu doborâse avioane și nu efectuase distrugeri, învăluit doar de tristețea «băieților» și a avioanelor escadrilei sale”.

Ce nume vor purta eroii aceștia vom afla ceva mai târziu, nu ca acum, când atâta le trebuie ofițerilor însărcinați cu relațiile publice să nu ofere presei orice informație legată de eroii căzuți prin Afganistan, de exemplu. Astăzi, din sutele de mii de soldați care au trecut Prutul în acea noapte, mai exact în zorii acelei zile, foarte puțini mai trăiesc pentru a putea povesti. Și fiind foarte tineri atunci, sigur că aveau funcții militare foarte mici, cel mult comandanți de companie. Iar dintre aviatorii pe care i-am auzit relatând odiseea acelei nopți, deși nu se mai află astăzi printre noi, cel mai interesant și complet rămâne Sorin Tulea, unul dintre reporterii de front voluntari care a și lăsat, de altfel, posterității o descriere a clipelor trăite atunci.


Cine este Sorin Tulea



Inginer ca formație profesională, sublocotenent rezervist în timpul războiului, pilot de bombardament greu, ajuns comandor după evenimentele din 1989, Sorin Tulea (1915-2005) a fost elev al renumitului instructor de zbor din anii interbelici, Florea (zis și Virgil) Chifulescu, la Școala civilă de pilotaj „Mircea Cantacuzino” de la Băneasa. Brevetat ulterior pe aparatul de luptă Potez 25, la Școala de perfecționare a aviației militare de pe Otopeni, promoția 1940, Tulea va avea „șansa” intrării în foc din prima clipă când, în vara lui 1941, s-a ordonat trecerea Prutului. Numai că, în acel moment, avea abia nouă ore și cinci minute de antrenament – conform carnetului de zbor – pe bombardierul Heinkel 111, aparatul cu care, efectiv, va face războiul. Dincolo de misiunile de bombardament și de cele specifice ofițerului de legătură pe lângă aliatul de la acea oră, ca și alți piloți români cu preocupări artistice, sublocotenentul Sorin Tulea va fi și unul dintre corespondenții responsabili cu ilustrațiile pentru „Aripi românești”, organul oficial de propagandă al Subsecretariatului de Stat al Aerului (în perioada 10 noiembrie 1942-20 septembrie 1944). Sorin Tulea a trăit o viață de roman, în parte relatată în cartea Amintiri din războaie neterminate, apărută însă doar în 200 de exemplare, câte și-a putut permite să plătească autorul din pensia lui de invalid de război. Între altele, fostul corespondent de război a trecut vreo 15 ani și pe la Aiud, întrucât, tot sperând că vor veni americanii, se apucase să „colecționeze” armament și muniții pentru rezistență... Spre deosebire însă de mulți alții dintre camarazii săi de generație, el a apucat, totuși, venirea americanilor. Chiar dacă la acea oră era deja în cârje și nu mai avea de trăit decât un an.

(Foto: Sorin Tulea, cu pistolul Parabellum despre care mărturisea că nu s-a despărțit niciodată în timpul războiului)

Citiți în „Historia”, în cele ce urmează, câteva frânturi din istoria acelei nopți, așa cum și le amintește Sorin Tulea, care se afla atunci la Zimnicea, făcând parte din echipajele combatante ale Grupului 5 din Flotila 1 Bombardament din Brașov; concret, primii soldați români care au executat ordinul lui Antonescu de a trece Prutul.


Sorin Tulea: „Încep să intru la griji. Însemnează că rușii, totuși, nu dorm!”





„...Zilele ce au urmat prevesteau foarte clar furtuna care se apropie! Primul simptom a fost atunci când Comandantul flotilei, comandorul Sahini, a venit de la Brașov ca să inspecteze grupul. Apoi a venit inspecția ministrului aerului, generalul Jienescu Gheorghe, care ne-a ținut un discurs, combinat cu niște recomandări ce ne-au pus pe toți pe gânduri. Și anume că «dacă va fi să fie răsboi cu U.R.S.S., atunci el așteaptă ca fiecare echipaj să-și facă datoria până la capăt. Iar dacă bombele nu își vor atinge obiectivul, atunci echipajul respectiv să se arunce în picaj cu avion cu tot asupra țintei», după metoda care, ulterior, a fost perfecționată și pusă în practică de piloții japonezi, kamikaze. (...) Din discursul ministrului, însă, până la sfârșit, nu s-a putut trage nici o concluzie. Adică nici că va fi, nici că nu va fi răsboi cu U.R.S.S.! A urmat, în aceeași zi, un discurs similar, însă fără recomandări cu caracter de kamikaze, și tot cu un caracter ambiguu, făcut de locotenent-comandorul Paul Landmann (Comandantul Grupului 5 Bombardament Greu «Heinkel 111», aflat atunci la Ziliștea – n.a.).


Totul vibrează în jurul meu!



A doua zi dimineața, un telefon urgent îl cheamă pe Landmann, împreună cu adjunctul său, căpitanul Stoenescu Bill, să vină la Tecuci pentru o conferință militară. Suntem acum pe 21 Iunie 1941! Cei doi se duc, după care, în după-amiaza aceleiași zile, urmează adunarea generală a tuturor echipajelor, pentru a ni se comunica rezultatul discuțiilor avute dimineața cu forurile superioare ale aviației. Landmann ne spune textual: «Situația politică între noi și ruși este foarte încordată.




(Sorin Tulea, lânga bombardierul Heinkel 111, cu care a făcut războiul)

Nu este exclus ca în zilele ce urmează să aibă loc o acțiune militară, când va trebui să facem, pe deasupra Basarabiei, un raid de demonstrație a prezenței aviației române. Însă să nu vă faceți griji, deoarece Grupul 7 vânătoare de Me 109, al lui Popișteanu, nebunul, vă va însoți și, dacă va fi cazul, vă va face protecție!». Apoi urmează masa de seară. Vedem că și la germani agitația era neobișnuită. Mașini, camioane, avioane de transport YU52, mișcări de trupe de la A.C.A. și, în general, o atmosferă de praf ce făcea halouri de lumină în jurul becurilor electrice ale proiectoarelor de peste tot.

Ne culcăm! Și astfel începe noaptea de 21 spre 22 Iunie 1941! Noapte în care, desigur, moartea, îmbrăcată în costumul ei tradițional de culoare neagră și cu celebra coasă în mână, și-a făcut rondul pe la dormitoarele de la hangare, ca să-și aleagă clienții pentru zilele ce vor urma și de la germani, și de la români. (...) Sub impresia celor auzite în ziua precedentă, eu adorm greu. Deodată mă trezesc brusc, având senzația că se prăbușește hangarul peste noi. Totul vibrează în jurul meu! Pereții vibrează! Geamurile vibrează! Totul într-un zgomot apocaliptic, de sfârșit de lume. Era un zgomot de motoare de avion puse în plin, însă de o intensitate cum nu o mai auzisem niciodată. În momentul când m-am trezit, se deschide brusc și ușa de la dormitor, se aprinde lumina unei lanterne și agentul de legătură de la comandament intră și, din cauza zgomotului infernal al motoarelor, strigă tare:

– Domnilor, deșteptarea și prezentarea la comandament! Din acest moment suntem în stare de război cu U.R.S.S.!

Vibrațiile simțite atunci când m-am trezit erau provocate de motoarele puse în plin, în regim de decolare, ale zecilor de bombardiere germane Heinkel 111, care își luau zborul pe rând. În timp ce ne îmbrăcam în grabă, prin ușa deschisă de agent, aveam vedere directă spre pista de decolare. Aici, toate luminile de balizaj erau aprinse, iar proiectoarele de bord ale celor aproape 150 de avioane erau aprinse și ele, deci 300 de motoare Yunkers Jumo 211, fiecare de câte 1200 CP, ambalate la maxim. Pot vedea grupuri de bombardiere, în formații de câte trei sau de câte șase, decolând și lăsând în urmă un nor de praf care aproape că estompa lumina proiectoarelor de bord.
Este ora 0.30. A început ziua de 22 Iunie 1941!



Era ceva fantastic să văd cum cele 150 de avioane decolează în noapte pentru prima lor misiune de răsboi. Simțeam fiori în tot corpul și făceam eforturi să-mi ascund lacrimile din cauza emoției provocată de măreția momentului! Cu toții eram conștienți, de fapt, că trăim un mare moment, unic în istoria românilor, deoarece era pentru prima dată când românii răspundeau cu arma în mână la cei aproape 1000 de ani de năvăliri barbare și de mizerii venite dinspre răsărit, de dincolo de Nistru!

Mă uit la ceas. Este ora 0.30. A început ziua de 22 Iunie 1941!

De atunci a trecut o jumătate de secol. Iar acum, când scriu aceste rânduri, suntem în anul 1993 și retrăiesc în gând acele momente, cu aceeași intensitate ca în 1941, făcând eforturi disperate să-mi stăpânesc anumite noduri din gât, când îmi amintesc de camarazii mei de sbor de atunci care și-au dat viața pe «cerul de onoare al României», iar astăzi nici nu se mai vorbește de ei!

Bombardierele germane au decolat de pe Ziliștea, având ca primă misiune de luptă atacuri la Sevastopol, Kiev, Jitomir și Kaumas. Decolarea lor s-a făcut cu o oră mai înainte de a li se comunica rușilor declarația de răsboi, astfel ca această declarație să coincidă cu primele dâre de bombe peste obiectivele de mai sus.

Acum suntem toți echipați și ne îndreptăm spre cele trei autobuze care ne transportă la comandament. Suntem încă buimaci de somn și de spectacolul oferit de colegii noștri germani de la KG 4 și KG 27. Toată lumea tace! Dar este o tăcere care «vorbește»! Toți vorbim cu noi înșine în gând! Deci... răsboi! Ce va fi? Cum va fi? În tot cazul... vom vedea. Mai ales, știam că într-un răsboi pot fi și «cazuri mortale»! Așa că nu ne rămâne decât să mergem la noroc. Comandamentul era instalat în grupul de case al fostului conac Marghiloman.




(Aviatorul român Sorin Tulea, într-un bimotor Savoia Marchetti)

De departe vedem agitația de personal în lumina puternică a becurilor alimentate de un grup electrogen. Avioanele au husele scoase, se văd stive mari de lăzi pentru bombe care acum sunt goale, cisternele de benzină trec de la un avion la altul, mecanicii de aerodrom pornesc motoarele și le turează în regim de încălzire, iar echipajele se adună în front pentru a primi ordinele de misiune. Primul nostru atac se va produce asupra aerodroamelor din sudul Chișinăului, precum și asupra gării de triaj, iar ca obiectiv special pentru escadrila 78, în plus, se cerea și un atac asupra aerodromului din Tiraspol. Consultăm tabla neagră din fața corturilor de la escadrile. Pe aceste table sunt scrise cu cretă numele membrilor din structura echipajelor, precum și numărul avionului respectiv, care va participa la această misiune de luptă în premieră absolută. (...)

Este ora 3. Un prim bombardier He 111, pilotat de locotenent-comandorul Nagaevsky Gh., navigator fiind sublocotenentul (r) Radu Boldur, decolează, fiind primul avion românesc care, conform ordinului Generalului Antonescu, «a trecut Prutul». Misiunea acestui echipaj era de a recunoaște traseul din punct de vedere meteorologic, reacția A.C.A. (artileria contra aviației, cum se spunea atunci – n.a.) sau vânătoare și de a raporta comandamentului, prin radio, cele constatate.
Încă puțin și suntem deasupra Basarabiei



Este ora 3.30. Decolează tot Grupul 5 la lumina proiectoarelor de bord și cu toate luminile de poziție aprinse. După decolare, însă, trebuie să stingem aceste lumini și să zburăm într-o beznă absolută numai în P.S.V., adică numai după aparatele de bord. Imediat sunt conștient că, în asemenea condiții, pericolul unei ciocniri în aer între avioane este imens. Totuși, zborul a continuat fără incidente și fără să distingem absolut nimic în jurul nostru. Însă noaptea fiind senină, la lumina palidă a stelelor vedem, la un moment dat, cum se reflectă această lumină peste o albie de râu ceva mai lată. Este Prutul! Încă puțin și suntem deasupra Basarabiei, astfel că, după echipajul Nagaevsky-Boldur, avioanele din Grupul 5 «Heinkel 111», la rândul lor și ele au executat acel ordin. De menționat că, în acea noapte, din toată armata română, primii soldați care au executat acest ordin au fost constituiți în echipajele combatante ale Grupului 5 din Flotila 1 Bombardament din Brașov. Echipaje din care am făcut parte și eu. Până și astăzi mă simt mândru de acest fapt. Iar «amintirile» pe care le port și acum pe picioare, după această aventură care a fost răsboiul cu arma în mână în contra U.R.S.S.-ului, sunt pentru mine cele mai valoroase decorații de răsboi. (...) Am avut atunci o senzație stranie! Deasupra Basarabiei, totul părea mai negru decât noțiunea de negru valabilă deasupra României! Îmi făcea impresia că zburam sub o uriașă mantie neagră purtată personal chiar de diavol. Sigur că această nouă valoare a culorii de negru era de natură pur psihică... (...)

Este ora 5. Apare Nistrul, iar în fundal, pe malul opus, prin atmosfera de pâclă a dimineții, se ghicește și orașul Tiraspol. În curând identificăm și aerodromul. Însă surpriza noastră de astă dată a fost într-adevăr sigură și totală. Aerodromul era părăsit! Nici un avion pe el! Era clar că am venit degeaba la Tiraspol. În partea de sud-vest, totuși, identificăm o mulțime de magazii și un parc imens de camioane ce stăteau aranjate frumos, în stocaj. Era singurul obiectiv militar din regiune demn de acest nume. Zburam la o altitudine de 500 m și ne hotărâm să atacăm. Eu fac o serie de fotografii în timp ce jumătate din bombele de 220 kg cad pe țintă și explodează. (...) De jos nu a fost nici o reacție terestră sau aeriană, afară de faptul că am simțit efectul propriilor noastre bombe. (...) În jurul nostru mai erau două avioane din componența escadrilei 78. Celelalte se împrăștiaseră în timpul zborului de noapte și nu le puteam vedea.



Atunci hotărâm să ne întoarcem și cu restul încărcăturii de bombe să atacăm triajul de la Chișinău. De departe se putea vedea fumul exploziilor provocate de bombele aruncate de celelalte echipaje care s-au dus direct la gara de triaj sau la aerodroamele din sud. În curând suntem peste obiectiv. Până acum nu am avut nici o reacțiune din partea A.C.A.-ului sovietic. Locotenentul Pădureanu execută operația de vizare a țintei cu ajutorul aparatului Zeiss și, după ce larghează toată porția de bombe, luăm cap compas de întoarcere către Ziliștea. În prealabil, am avut însă și un prim contact cu inamicul!
„Atenție! Vânătoare inamică!”



La un moment dat, telegrafistul nostru, care avea vedere liberă spre spatele avionului, strigă cu o voce sugrumată: «Atenție! Vânătoare inamică!». Văzuse patru puncte negre care picau spre noi. După descrierea lui erau patru din celebrele avioane Rata, care însă nu au apucat să ne atace, deoarece erau și ele fugărite de câteva din Messerschmitt-urile Grupului 7, ce ne făceau protecție. Așa că ne continuăm zborul și ajungem fără nici un incident major înapoi, la Ziliștea, unde găsim și cele două grupuri germane făcându-și procedurile de aterizare. Este ora 7.15... (...)

Telefonul sună brusc și o voce strangulată comunică de la Statul Major al Aerului, din Tecuci, că în timpul atacurilor asupra aerodroamelor au fost doborâte două Los-uri de la Grupul 4, unul din ele fiind lovit în plin de un proiectil de A.C.A. și calălalt din motive necunoscute. Unul din ele era al echipajului sublocotenentului (r) Florin Teodorescu-adjutant major Vârlan, cu care petrecusem, în timpul concentrării din acel an celebru 1940, toată vara.

De asemenea, ni se comunică din partea aviației de recunoaștere că a fost doborât și comandorul Vătăcui. Încep să intru la griji. Însemnează că rușii, totuși, nu dorm!”
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Misterul celor 214 fotografii naziste, dezlegat rapid prin i   24.06.11 10:49

Misterul celor 214 fotografii naziste, dezlegat rapid prin internet

După ce, marți, două bloguri aparținând ziarului "New York Times" (Lens) și publicației germane "Der Spiegel" (Eines Tages) au invitat cititorii să vadă un album anonim de fotografii de 24 de pagini conținând 214 instantanee rarisime reprezentând liderii naziști, prizonieri de război sovietici sau victime din rândul evreilor și să încerce să spună cine este autorul albumului, răspunsul a venit în mai puțin de patru ore. El a fost dat de o cititoare din Hamburg, Harriet Scharnberg, istoric de profesie, care a comunicat ziarului "New York Times" identitatea fotografului: este vorba de Franz Krieger, originar din Salzburg, Austria, decedat în 1993, la vârsta de 79 de ani.
Albumul este apreciat drept un document istoric de excepție: autorul lui a avut acces direct la Adolf Hitler, care a fost fotografiat de nouă ori de foarte aprope. Evident, toată lumea se întreba dacă fotograful a fost un amator ori un profesionist. Apoi ce legături avea el cu aparatul nazist? Potrivit cercetătoarei germane, "fotografiile, în majoritatea lor, au fost făcute de Franz Krieger, care lucra ca fotojurnalist la Salzburg, în Austria. În vara anului 1941, el a ajuns la Minsk, ca membru al Reichs-Autozug Deutschland".
De notat că specialitatea doamnei Harriet Scharnberg este propaganda nazistă și evreii. Ca urmare, imediat după ce a văzut albumul, ea a făcut o legătură cu o carte pe care a consultat-o în cursul cercetărilor sale recente: "Le Photographe de presse de Salzbourg, Franz Krieger (1914-1933): le photojournalisme a l'ombre de la guerre et de la propagande nazie", scrisă de Peter F. Kramml și publicată acum trei ani. Acesta descrie parcursul fotografului. În anii '30, el dorea să ajungă fotojurnalist.
După anexarea Austriei a intrat în cadrul propagandei naziste din Salzburg și a făcut cronica fotografică a orașului între 1938 și 1941: datorită lui, orașul posedă 35.000 de negative. Între acestea se află și unele imagini surprinse la vestitul Festival de la Salzburg, între artiștii fotografiați aflându-se și Marlene Dietrich. Apoi, el s-a înscris în partidul nazist, ajungând în poliția specială hitleristă și în unitatea de propagandă a armatei germane botezată Propagandakompanie.
În august 1941, Krieger merge pe fronul de Est, pe ruta Berlin-Danzig (azi Gdansk) - Minsk(capitala Belarusului de acum). Fotografii făcute de el în aceste orașe se află și în albumul prezentat marți, în premieră, de "New York Times" și "Der Spiegel". În drumul lui, fotoreporterul a surprins și vizite ale lui Hitler pe frontul de Est, pe care tocmai îl deschisese, la 22 iunie 1941, prin invadarea URSS. La Minsk, el a fost printre cei autorizați să viziteze locurile în care erau ținuți prizonierii de război sovietici, extrem de mulți în primele săptămâni ale războiului. De asemenea, a fost dus și în ghetoul evreiesc, unde a putut surprinde condițiile inumane în care trăiau cei siliți să stea în acele locuri.
În noiembrie, Krieger revine în Austria, pe drum , la Marienburg (azi Malbork, Polonia), fotografiindu-l, în septembrie 1941, pe Hitler alături de la fel de sinistrul său omolog ungur, Mikloș Horthy. Redevine simplu soldat și șofer, iar în vara lui 1942, în timp ce ajunsese tocmai la Stalingrad, a scăpat ca prin urechile acului de crâncenele bătălii din acest oraș, întrucât s-a îmbolnăvit grav, a făcut icter, și a fost evacuat. Cu toate acestea, n-a scăpat ocazia să facă noi fotografii, de data asta de familie. În centrul lor se află soția sa, Frieda, care avea să moară împreună cu fiica lor, Heidrun, în vârstă de doi ani, în urma bombardării Salzburgului, în noiembrie 1944, de către Detașamentul 15 al Forțelor Aeriene americane. Un al copil le murise în octombrie 1944. Frieda are o seperbă fotografie pe ultima pagină a albumului prezentat marți și care e compus în cea mai mare parte a sa din imagini surprinse în timpul voiajului său în Rusia. În legătură cu faptul că a ajuns în SUA, autorul cărții dedicate fotoreporterului susține că, după război, Krieger a renunțat la fotografii și s-a apucat de afaceri. El ar fi povestit că mama lui a aruncat fotografiile făcute în timpul războiului, inclusiv albumul realizat în prima călătorie pe front. Acesta a dispărut, fie ascuns, fie recuperat tocmai în Bavaria, după 1945, de un soldat american, dar care nu a știut ce valoare are.
Din mână în mână, albumul a ajuns în statul american New Jersey, iar proprietarul lui actual este un ins de 72 de ani ce lucrează în domeniul modei. Acesta a vrut să afle ce valoare are, drept pentru care l-a încredințat ziarului "New York Times", dorind să evite ca "această bucată de istorie să cadă în mâinile unui nepriceput". Dar, de fapt, el a vrut să obțină și o sumă frumușică de bani, cu care să-și achite facturile medicale neplătite.
Dincolo de toate aceste detalii, albumul este o extraordinară cronică în imagini a primelor momente ale celui de al Doilea Război Mondial, cu imagini unicat ale liderilor naziști în frunte cu Hitler aflați pe front, sau ale vieții de zi cu zi în rândul prizonierilor de război ori al civililor din satele și orașele cucerite de nemți.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   24.06.11 21:31

Admin a scris:
Reporteri fara frontiere
In primavara lui 1939, agentia de presa britanica Reuter lansase pe fluxul de stiri informatia falsa ca autoritatile Reichului ar fi supus Romania unui ultimatum privind tratativele economice in curs de desfasurare la Bucuresti. Erau in discutie cantitatile de petrol pretinse de nemti si raportul dintre leul romanesc si marca germana. Daca ar fi fost doar atat, stirea ar fi fost clasata la Berlin drept un obisnuit siretlic al englezilor, destinat sa tensioneze relatiile dintre germani si alte state din Europa. Din nefericire, la initiativa agentiei Reuter se asociase si ministrul roman de la Londra, Viorel V. Tilea, care lucra mai mult in beneficiul Intelligence Service decat in folosul romanilor. Din acest moment, afacerea s-a inflamat pana la dimensiuni periculoase pentru statul roman si guvernul de la Bucuresti a fost nevoit sa dezminta minciuna, la 17 martie 1939.
Exact peste un an, in martie 1940, la Bucuresti desfasurandu-se o noua runda de tratative economice romano-germane, englezii au incercat sa repete figura, de data aceasta fara concursul lui Viorel V. Tilea, readus la ordine de Ministerul Afacerilor Straine. Informatia falsa despre un nou ultimatum german nu a mai fost transmisa de la Londra, ci de la Bucuresti, de catre corespondentul temporar al agentiei Reuter, Maurice Henry Lovell. Textul incriminat nu a trecut prin cenzura, care l-ar fi retinut, fiind scos probabil din tara prin corespondenta cifrata a Legatiei britanice sau printr-un curier diplomatic special. Si Lovell va fi expulzat, pentru tentativa de a produce zazanie intre Romania si Reich, intr-un moment cand diplomatiei bucurestene numai asta ii mai lipsea. Tara fiind incoltita dinspre toate frontierele ei, exceptand-o pe cea iugoslava.
Presa romaneasca nu a facut publica stirea si nici presa britanica, in consecinta imediata a expulzarii, nu a gasit de cuviinta sa dea incidentului vreo amploare. Dupa stiinta noastra, numai un ziar in limba ebraica din Palestina, Haboker, a incercat sa explice pe larg cele intamplate la Bucuresti. „Dl M. H. Lovell, ziarist englez si corespondent al agentiei Reuter - preciza aceasta gazeta -, a fost arestat pe neasteptate de politia din Bucuresti si tinut in arest patru ore, dupa care a fost expulzat peste frontiera ungara. Sir Reginald Hoare, ministrul Marii Britanii la Bucuresti, a prezentat o nota de protest ministrului de Externe Grigore Gafencu. Se crede ca aceasta expulzare a fost provocata de intrigi naziste, care aveau drept scop inlaturarea influentei engleze si franceze din Romania. Iata cum s-au petrecut faptele: atasatul comercial al Germaniei la Bucuresti, Arthur Konradi, a comunicat lui Lovell ca dr. Clodius, delegatul economic nazist in Romania, ar fi inaintat guvernului roman un ultimatum. Lovell s-a grabit sa trimita aceasta stire secreta la Londra. Indata ce aceasta a fost data publicitatii, Legatia Germaniei de la Bucuresti a protestat telefonic pe langa guvernul roman. Lovell a fost invitat la Ministerul Propagandei Nationale. In timp ce astepta pe coridor, a venit si corespondentul agentiei Deutsche Nachrichten Büro, care a inaintat un nou protest. Dupa aceasta, Lovell a trimis la Londra o dezmintire oficiala din partea guvernului roman, crezand ca afacerea s-a incheiat. A doua zi, Lovell a fost din nou chemat la MPN, de unde a fost arestat si expulzat. El a fost invinuit ca ar fi transmis o alta telegrama asupra sperantelor Germaniei de a rasturna guvernul lui Gheorghe Tatarescu si de a aduce in loc, ca sef al guvernului, pe Alexandru Vaida-Voievod. Lovell sustinea ca nu a transmis niciodata o astfel de telegrama. Intre timp, autoritatile romane nu au permis nimanui din partea Legatiei Angliei sa dea ochii cu el. Enigma celei de-a doua telegrame nu a fost inca dezlegata. Un singur lucru este cert: Lovell nu a trimis-o. Astfel, nazistii nu se dau in laturi de la nici o falsificare sau inselaciune pentru a compromite pe englezi in tarile neutre". Dimpotriva, englezii nu se dadeau in laturi de la nici un siretlic pentru a compromite relatiile Germaniei cu tarile in discutie. Arthur Konrady nu era atasat comercial, ci sef al Asociatiei Germanilor din Reich cu resedinta in Romania, dirija intreaga retea de spionaj din spatiul roman si era exclus ca el sa fi furnizat englezului o asemenea informatie in mod evident falsa. La ce i-ar fi folosit? Iar a doua telegrama putea fi transmisa la Londra odata cu cea dintai, agentia Reuter aruncand-o in joc numai atunci cand i-a venit ei mai bine.
Imediat dupa Maurice Henry Lovell a parasit Romania si ziaristul britanic Gordon Dudley Beckles Wilson, corespondent al lui Daily Mail, oprindu-se la Budapesta, de unde putea transmite la Londra telegrame necenzurate. Plecarea lui a fost considerata in relatie directa cu expulzarea compatriotului sau. Oricum, prima stire referitoare la incident a fost transmisa de agentia germana Transocean, la 4 aprilie 1940, orele 21. Un articol referitor la expulzarea lui Lovell a aparut si in cotidianul Egyptian Gazette din Cairo, la 13 aprilie 1940, sub semnatura lui Walter Duranty, care mintea la fel de apasat ca si in 1932-1933, cand nega teribila foamete din Ucraina. Iar ceva mai tarziu, la 16 mai 1940, s-a solicitat Directiei Generale a Politiei viza de iesire din tara pentru Hilda Lovell, sotia englezului expulzat. A parasit Romania prin punctul de frontiera Jimbolia. Cu plecarea Hildei Lovell din tara, afacerea nu s-a incheiat.
In discutiile purtate ulterior de catre partea romana cu Foreign Office, dirijorul politicii externe britanice, englezilor le-a fost solicitata o minima favoare: daca vor sa se bata cu nemtii, sa nu se mai bata pe teritoriul roman. Sa caute un alt teren de disputa. Se intelegea ca Foreign Office era de acord ca gestul britanic nu a fost inspirat. Si se subintelegea ca totul reprezentase un aranjament al Intelligence Service, la data aceea un conglomerat de structuri si servicii secrete, care, in debutul unui razboi pe cale sa devina devastator, incepuse sa joace pe barba lui. In corul aparatorilor lui M. H. Lovell s-a aliniase si americanul Frank Edward Stevens, corespondent pentru Christian Science Monitor. La 27 martie martie, acesta scria ca expulzarea englezului reprezenta o victorie germana, ceea ce era o minciuna. Era in discutie o infrangere a serviciilor secrete britanice.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Radioul si armata in anii celui de Al Doilea Razboi Mondial    25.06.11 23:59

Radioul si armata in anii celui de Al Doilea Razboi Mondial
Carol al II-lea a acordat o atentie deosebita influentarii tineretului, atat educarii sale in mediul scolar si extrascolar, cat si a capacitarii tineretului legionar pe care urmarea sa-l controleze, combatand astfel propaganda legionara. Pentru acest lucru a fost reactivata in decembrie 19381 o organizatie de tineret, Straja tarii, care a practicat o educatie paralela cu cea efectuata in scoala. Despre strajerie si obiectivele sale s-a vorbit mult la microfonul Radiodifuziunii mai ales in cadrul emisiunii Ora strajerilor, difuzata in fiecare sambata.

Mai mult, pentru tinerii care aveau varsta cuprinsa intre 18 si 21 de ani, s-a infiintat o organizatie premilitara, in programele Societatii fiind infiintata o emisiune speciala de o ora care se difuza la sfarsitul saptamanii, duminica: Ora premilitara 2.

Una dintre primele teme propagandistice abordate in emisiunea Ora premilitara a fost munca benevola, numita mai tarziu si voluntara sau patriotica, depusa de premilitari. Reprezentativ in acest sens este Jurnalul Premilitar din 14 aprilie 1940. Dem. Psatta, in textul Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti, adreseaza tuturor premilitarilor chemarea: „Iubiti premilitari ! Voi sunteti primavara neamului romanesc! Tara, prin conducatorii ei, va cheama sa va infaptuiti o sfanta datorie a ceasului de fata. Sa impliniti voi golurile lasate de cei care stau de veghe la hotar, sa rasturnati voi brazdele sfantului ogor romanesc, ca prin munca voastra fara preget, sa asigurati tarii belsugul de care are nevoie“3.

Tinerii erau atentionati ca aceasta chemare, trimisa „in aceste ceasuri de grea cumpana, nu e numai chemarea patriei, dar si porunca lui Dumnezeu. Sarind in ajutorul semenilor vostri dovediti ca sunteti crestini; lucrand si cel din urma petic de pamant, aratati lumii intregi ca taria unirii sufletelor noastre este zidul de granit pe care nu-l poate sfarma nici o vijelie. Astazi, munca ogoarelor este o datorie tot atat de mare ca si aceea de-a purta arma la hotar. Cel ce ar pregeta s-o faca e un fugar, nevrednic de-a se mai fali cu numele de roman!“4. Asa ca tinerii erau indemnati: „La munca deci, pentru binele aproapelui, pentru taria tarii, pentru fericirea neamului nostru! “5.

Textul din care am extras fragmentele de mai sus (Jurnalul Premilitar din 14 aprilie 1940) este dactilografiat pe cinci file, a fost avizat de doua persoane diferite, prin doua stampile cu semnatura; una a cenzurii, de forma rotunda, si una in forma dreptunghiulara, care mentiona bunul de difuzare intre orele orele 16,18 si 16,34. Dactilograma poarta, de asemenea, semnatura celui care a rostit textul.

Pe langa tema de propaganda, Jurnalul mai cuprindea zece stiri in care se aduceau multumiri celor care ajutau cu bani sau materiale organizatiile premilitare din tara si in care erau laudati tinerii premilitari care organizau serbari culturale, iar fondurile astfel adunate le donau armatei, sau le puneau la dispozitia statului.

La 3 martie 1940, in Radio Jurnalul Premilitar, maiorul Toma Stroescu amintea tinerilor ca se implinisera doi ani de la adoptarea Constitutiei lui Carol al II-lea. Stirea incadrata la rubrica de evenimente informa: „Un alt eveniment: in ziua de 27 februarie a.c., a avut loc cu mare fast, in intreaga tara, dupa cum ati auzit si voi, dragi premilitari, aniversarea a doi ani de la votarea Constitutiei.

In anumite localitati, poate ati luat parte si voi, premilitarii, la aceste festivitati.

Am tinut ca sa va amintesc, dragi premilitari, cetateni de maine ai tarii noastre, despre aceasta aniversare, pentru ca maine, cand veti fi chemati ca sa conduceti treburile in Stat, in cadrul acestei Constitutii, sa nu uitati ca sub ochii vostri de copii, scumpul nostru suveran – Majestatea Sa Regele Carol al II-lea – a plamadit si a dat viata acestei noi Constitutii, prin care s-a faurit o noua si solida temelie Statului nostru sub toate raporturile“6.

Radio Jurnalul premilitar, din 3 martie 1940, era format din opt pagini dactilografiate si avea in cuprins patru sectiuni.

In prima parte, maiorul Toma Stroescu le cerea premilitarilor sa-si informeze colegii „ce sunt departe, prin catunele din muntii nosti falnici si de prin campiile noastre manoase si, deci, nu au putinta ca sa ne asculte pe aceasta cale“, pentru ca „vestile bune ce le auziti voi, cu privire la ceea ce se realizeaza zi de zi, Institutia Pregatirei Premilitare, sa ajunga si la ei“. El le adresa urmatorul indemn: „Spuneti-le si lor din faptele bune ale camarazilor vostri premilitari“7.

A doua sectiune, intitulata Evenimente, trata trei evenimente petrecute pe parcursul unei saptamani, interval la care era difuzata emisiunea.

Sectiunea a treia se numea Infaptuiri bune si aducea la cunostinta tinerilor faptele bune realizate de premilitari. Iata un exemplu: „Premilitarul Gheorghita Stefan din comuna Mora, judetul Putna, a transportat tot fanul locuitorului Tudorica Ichim, ai carui boi erau rechizitionati pentru nevoile armatei“8.

Prin Recomandari, cea de-a patra sectiune, se adresa tinerilor indemnul: „Sa fiti nelipsiti de la datorie si sa cautati sa dovediti, mai ales in aceste vremuri, atat scumpului nostru suveran – ctitorul institutiei pregatirei premilitare – precum si tarii, ca ati corespuns tuturor asteptarilor“9.

In ceea ce priveste strajeria, relevante sunt conferintele sustinute de Constantin Radulescu-Motru, personalitate marcanta a culturii romanesti, care prin pozitia sa a fost ales sa influenteze opinia publica.

La 13 aprilie 1940, in conferinta Eroismul strajeresc pe care a sustinut-o la Radio Bucuresti, Constantin Radulescu-Motru afirma: „Institutia Strajeriei este menita sa faca educatia eroismului in tanara noastra generatie. Datoria noastra este sa ajutam la realizarea acestei meniri“10. Conferentiarul arata ca „avem nevoie de persoane pregatite pentru o viata de eroism. Avem nevoie de caractere de otel. Strajeria ni le poate da. Ea insa are o conducere luminata in mintea Marelui ei Strajer; are la dispozitie, in pepiniera bogata a romanismului, numeroase suflete de elita, pe care le poate plamadi in vederea menirii sale“11.

Constantin Radulescu-Motru era de parere ca pe teritoriul romanesc exista din plin eroism deoarece „cu eroism a fost sufletul romanesc daruit de Dumnezeu din belsug. In cursul istoriei, acest eroism s-a realizat cu prisosinta: in razboaie; in acte marinimoase de danie pentru biserici si spitale; in obiceiuri“12. Se atragea insa atentia ca desi „un fond bogat in eroism cuprinde natura sufletului romanesc, un singur pericol ameninta acest fond. Pericolul de a ramane necultivat si, astfel, de a cadea in paragina“13, dar „Institutia Strajereasca este chemata sa inlature acest pericol“14. Educatia eroismului trebuia realizata, in opinia sa, in felul urmator: „Tanarul strajer ajunge la un spirit de jertfa nu supunandu-se orbeste disciplinei, ci deprinzandu-se cu pretuirea propriilor sale insusiri. Increderea in sine este parghia care sustine orice sentiment de curaj, implicit de eroism. Cand tanarul strajer s-a ridicat deasupra micilor mizerii ale egoismului, in care sunt cuprinsi, de obicei, acei de o varsta si de o seama cu el; cand minciuna si lasitatea ii sunt nesuferite; cand cuvantul lui este cuvant, fiindca este cuvantul lui, si fapta lui este sincera, fiindca in ea se revarsa hotararea lui, atunci putin ii mai ramane tanarului pentru a-si desavarsi educatia. Aceea ce ii mai ramane va fi implinit de comunitatea strajeriei, unde altii, crescuti in acelasi spirit ca el, ii vor fi frati de credinta si de ideal“15.

La finalul conferintei, se subliniaza ca „Strajeria nu inventeaza eroismul, ci il capteaza si il indrumeaza. Prin acest eroism, pe care el il pune in valoare, se innobileaza tinerimea noastra, facandu-se dintr-insa o pavaza pentru Rege si tara“16.

Emisiunile ca Ora strajerilor si Ora premilitara aveau in vedere educatia tinerei generatii, in conformitate cu exigentele formulate de rege, pe care le gasim consemnate in revista Radio Adevarul din 23 aprilie 1939. Articolul numit Ora strajerilor la radio preciza: „Grija deosebita pe care o are Comandantul Strajii tarii pentru educatia tineretului va calauzi pe conducatorii «Orei» ca sa adapteze emisiunile strajeresti cerintelor tineretului, astfel ca «Ora» sa-si atinga tinta intru triumful ideii calauzitoare, statornicita tineretului tarii de catre Marele Strajer: Credinta si munca pentru tara si Rege“17.

Daca Ora strajerilor si Ora premilitara se adresau in special tineretului, Ora ostasului, introdusa in unda din 16 iunie 1940, avea ca public-tinta militarii, urmarind pregatirea populatiei pentru razboiul care devenise inevitabil. Nu este singura productie audio cu tematica militara. Din 2 august 1942, Radio Bucuresti si Radio Romania vor transmite Cronica razboiului, realizata de publicistul Romulus Seisanu. Radio Moldova va avea in programul sau incepand cu 17 ianuarie 1942, o Cronica Militara, realizata de locotenent-colonelul Al. Constantin Mihaiescu. Alte emisiuni cu continuturi militare au fost: Ora Germaniei, Ora Italiei, Ora ostaseasca germano-romana, Ora ostaseasca italo-romana, chiar si o Ora vesela a ostasului18.

Dupa cedarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord, propaganda dictaturii regale a incercat sa acrediteze ideea ca cedarea celor doua teritorii fusese necesara pentru protejarea restului spatiului romanesc, iar regele fusese cel care a avut puterea sufleteasca pentru a lua aceasta hotarare grea. Pe de alta parte, se anunta ca Romania nu va mai permite astfel de pierderi, iar restul teritoriului va fi aparat cu toate fortele disponibile.

Propaganda in favoarea razboiului s-a realizat mai ales prin intermediul emisiunii Ora ostasului. Dupa intrarea Romaniei in razboi, in prima faza, aceasta a fost transmisa zilnic, iar mai tarziu de trei ori pe saptamana. Sumarul emisiunii cuprindea:

· Cuvantul catre ostasi, rubrica ce trata o anumita tema, uneori semnata, dar de cele mai multe ori autorul era anonim.

· Stiri de pe front, rubrica introdusa dupa inceperea razboiului, in care erau prezentate actele de vitejie si faptele eroice ale soldatilor romani si, uneori, ale celor germani.

· Muzica militara si populara.

· Teatru scurt radiofonic sau poezii adecvate subiectelor tratate.

Iata cum arata sumarul emisiunii Ora ostasului, difuzata la 7 iulie 1940, la cateva saptamani de la prima emisiune:

1. Semnalul Orei.

2. Cuvant catre ostasi; Gazeta ostasilor.

3. Eroi au fost, de Bratianu (Corul A.C.T. condus de Dl. Radu Botez).

4. Altarul Manastirii Putna, de Ciprian Porumbescu (Corul A.C.T. acompaniat de Orchestra Radio).

5. Limba Noastra, de poetul basarabean Mateevici (recitata de Dl. At. Mitric).

6. Ostasul (mars national executat de Fanfara Jandarmilor Pedestri, condusa de Dl. Maior Albulescu).

7. Pe-al nostru steag (Corul A.C.T. condus de Dl. Radu Botez).

8. Fiii Romaniei (mars national executat de Fanfara Jandarmilor Pedestri, condusa de Dl. Maior Albulescu).

9. Rugaciune catre Iisus, de Radu Gyr (recitata de Dl. Nicu Dimitriu de la Teatrul National).

10. Semnalul orei (printr-un disc cu doua marsuri).

Din desfasuratorul emisiunii se poate observa ca peste 50% din spatiul emisiunii era alocat muzicii. Au fost difuzate patru marsuri, din care doua nationale, executate de Fanfara Jandarmilor Pedestri, condusa de maiorul Albulescu, alte doua fiind inregistrate pe disc. Corul A.C.T., condus de Radu Botez, a interpretat trei creatii: Eroi au fost si Pe-al nostru steag, iar in acompaniamentul Orchestrei Radio, Altarul Manastirii Putna, a lui Ciprian Porumbescu.

Rubrica Gazeta ostasilor prezenta, dupa spusele autorului ei, „fapte de lauda din randurile ostirii noastre si din viata civila care – prin faptele lor de buni romani – marturisesc marea lor dragoste de Neam si tara, in imprejurarile grele prin care trecem“19.

Ea era impartita in doua sectiuni. Prima parte era numita Fapte din ostire si cuprindea stiri care laudau curajul soldatilor sau modul in care isi faceau datoria. Spre exemplu: „Sergentul Pandariu Constantin ctg. 1938 si soldatul Iharov Ioachim ctg.1940 – de la Grupul 3 Graniceri Paza – fiind in patrulare, au surprins patru indivizi care incercau sa treaca frontiera.

Cu un curaj deosebit si insufletiti de acel simt al datoriei pe care orice ostas trebuie sa-l aiba, granicerii au reusit sa aresteze trei dintre fugari si apoi si pe al patrulea“20. Partea a doua, intitulata Fapte din viata civila, era alcatuita din stiri atent selectionate care prezentau fapte ale civililor, dar care priveau armata. Iata o astfel de stire: „Mecanicul Ion Dumitrescu, de la Institutul de Cercetari Agronomice, Baneasa, conducand un tractor in timpul retragerii din Basarabia, a reusit sa aduca si urmatoarele materiale pe care le-a predat autoritatilor militare: 52 arme Z.D.; doua pusti mitraliere; 50 de cartuse; o casca; o baioneta.

Aceste materiale le-a salvat mecanicul Dumitrescu luandu-le din mana soldatilor rusi si a celor care, in zilele grele si dureroase ale evacuarii Basarabiei, au fost instigati sa le arunce si sa plece la casele lor“21.

Cuvantul catre ostasi, din cadrul „Orei ostasului“, difuzat la 7 iulie, era semnat de Mircea Stefanescu. El explica, pe parcursul unui discurs ce se intindea pe zece pagini dactilografiate, de ce a fost absolut obligatorie cedarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord. Mircea Stefanescu arata, chiar de la inceput, ca dorea sa spuna „de ce s-a intamplat ce s-a intamplat“ si ca va dezvalui „talcul adevarat al acestei mari intelepciuni si de cat patriotism grijuliu a fost insufletita aceasta tragica hotarare, care v-a intristat inimile pana la lacrimi si v-a nedumerit mintea pana la uimire, pana la incremenire“22.

Cauza pentru care Romania a fost obligata sa cedeze Basarabia si Bucovina de Nord a fost dorinta de a evita un razboi pe mai multe fronturi care ar fi dus la distrugerea tarii: „Intelegeti acum, ostasi, ca nu putea sa existe un roman cu adevarat roman, care sa-si faca o socoteala mai cuminte a clipei – oricat de dureroasa a trebuit sa fie – decat aceasta simpla intelepciune sa nu lasam toate portile deschise? Daca intr-o lupta inegala, Statul roman si-ar fi pierdut fiinta si noi toti libertatea, intelegeti bucuria salbatica a celor care ar fi navalit nesuparati prin toate portile deschise? Pe cand asa, in schimbul unei jertfe, am castigat ceea ce am fi putut pierde si ceea ce n-am fi putut reface: ne-am castigat pastrarea nestirbita a tuturor fortelor noastre armate, de care vom avea atata nevoie“23.

In ceea ce priveste mandria soldatului, M. Stefanescu preciza hotarat ca: „Nici o frunte de roman nu a fost umilita – nici o mandrie de ostas n-a fost tavalita! Greaua incercare prin care am trecut n-a lasat aspra noastra nici o pata, nici urma de infrangere“24. El ii indemna pe soldati nu numai sa nu creada zvonurile care circulau, ci sa le si denunte superiorilor lor: „Azi nu mai e vreme de gresala. O natie intreaga poate plati un singur minut de ratacire al unuia singur dintre voi. Iar prapastia pe care o va deschide va insemna robia instrainarii“25.

In incheiere se sublinia ca: „Armata e intreaga si va invinge atunci cand Carmaciul barcii neamului nostru va porunci“26. De aceea, li se cerea ostasilor sa ramana „uniti in jurul marelui Ostas, uniti in jurul sfetnicilor care vad viitorul mai limpede decat noi“27.

Tot in cadrul aceleiasi emisiuni au mai fost difuzate si poeziile „Limba noastra“ (a poetului A. Mateevici) si „Catre isus“ (a poetului Radu Gyr).

http://www.presamil.ro/SMM/2004/06-07/p%2022.htm
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: DOCUMENTE DESECRETIZATE: Cum credeau oficialii britanici că    27.06.11 9:58

DOCUMENTE DESECRETIZATE: Cum credeau oficialii britanici că va fi cucerită Anglia de germani în al Doilea Război Mondial
Autoritățile britanice se temeau că naziștii vor folosi gaze toxice pentru a invada Marea Britanie, potrivit unor documente din cel de-al Doilea Război Mondial publicate recent.


Autoritățile britanice se temeau că naziștii vor folosi gaze toxice pentru a invada Marea Britanie, potrivit unor documente din cel de-al Doilea Război Mondial date publicității recent, relatează The Daily Mail.
Potrivit acestora, Germania ar fi avut o rezervă foarte mare de arme chimice și experimentau deja posibilitatea de a răspândi bacilul anthracis, care provoacă boala mortală Antrax. Într-un alt document al autorităților se vorbea chiar despre o substanță care ar fi putut bloca motoarele mașinilor, însă zvonurile nu au putut fi confirmate.
În ianuarie 1941, când Marea Britanie se temea de o invazie nazistă, serviciul de spionaj al armatei a conchis că Hitler va folosi, cel mai probabil, arme chimice pentru a provoca o evacuare forțată a coastei britanice. "Dacă Germania va invada țara, va fi cea mai periculoasă misiune, al cărei premiu va fi dominația lumii. Germania va investi totul în această misiune, iar, dacă va considera că folosirea gazelor toxice îi va oferi un avantaj, nu va ezita să o facă", se arată în documentele dezvăluite recent.
Într-un alt document, din februarie 1941, ofițerii serviciilor secrete britanice notau că Germania va acuza Marea Britanie de lansarea unui atac chimic pentru a justifica acțiunile lor. "Propaganda nazistă dorește să pregătească opinia publică germană pentru folosirea gazelor toxice împotriva Marii Britanii", se arată în documentul care citează informațiile unor diplomați germani.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Pe urmele distrugătorului Moskva   27.06.11 10:20

Pe urmele distrugătorului MoskvaMilitari ruși și români au comemorat ieri 70 de ani de la scufundarea distrugătorului sovietic Moskva la aproximativ 15 mile în largul Mării Negre.

Nava de debarcare Yamal a plecat ieri dimineață din Portul Constanța către zona în care s-a scufundat distrugătorul Moskva, unde a avut loc ceremonia comemorativă de depunere a coroanelor de flori. De asemenea, la eveniment a fost prezentă și nava Mărășești, din partea Forțelor Navale Române.
După ce a ajuns în zona unde se află epava navei Moskva, la bordul navei Yamal s-a desfășurat un ceremonial militar și religios, mai multe coroane de flori fiind aruncate în apă, fiind intonate, de asemenea, imnul de stat al Rusiei și imnul de stat al României. Epava distrugătorului Moskva a fost descoperită la începutul lunii mai de către o echipă de cercetători români, ruși și ucraineni la o distanță de aproximativ 15 mile față de țărm, aceasta fiind scufundată în urma unei explozii.
Conform reprezentanților echipei de cercetare, epava are o lungime de 90 de metri, se află într-o stare perfectă de conservare, la o adâncime de aproximativ 40 de metri. Claudiu Mișa, reprezentantul echipei care a descoperit epava, spune că aceasta poate fi văzută de turiști, dar că numai cei care au experiență în scufundări pot face acest lucru.
Istoria naufragiului
În timpul bătăliei navale din 25-26 iunie 1941, liderul „Moskva", și liderul „Harkov", parte din grupul operațional „Vorosilov" s-au apropiat de țărmul românesc și au deschis focul asupra Portului Constanța. Distrugătoarele românești „NMS Regina Maria" și „NMS Mărăști" s-au angajat în luptă și împreună cu bateria de coastă germană „Tirpitz" au reușit să respingă atacul. În timpul retragerii, liderul „Moskva" a suferit o explozie, s-a rupt în două și s-a scufundat foarte repede.
Cauzele exploziei sunt necunoscute. Versiunea românească este că „Moskva" a lovit o mină din barajul Tuzla, iar versiunea rusească neoficială este că „Moskva" a fost lovit din greșeală de o torpilă trasă de pe un submarin sovietic. Marina Română a salvat din naufragiu 69 de supraviețuitori, inclusiv pe comandantul navei AB Tuhov.
OFICIAL
Omagiu pentru toți marinaii dispăruți
„Ceremonia comemorativă a fost destinată tuturor marinarilor dispăruți în cel de-al doilea război mondial, dar în special celor de pe distrugătorul Moskva. Căutările au durat 30 de ani, iar la începutul lunii mai nava a fost găsită", a declarat consulul general al Federației Ruse la Constanța, Mihail Reva. „Sute de oameni aflați la bord și-au pierdut viața și cu toții regretăm și acum această tragedie", a spus generalul de aviație Gheorghe Constantin, președintele Asociației Veteranilor de Război Constanța, în numele căreia s-a aruncat o coroană de flori în apă.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Cum arată Al Doilea Război Mondial prin lentila aparatului d   27.06.11 10:26

Cum arată Al Doilea Război Mondial prin lentila aparatului de fotografiat
Uneori imaginile spun mai mult decât cele mai alese cuvinte. Oricât de dramatică ar fi perspectiva vizualizării unor poze din timpul războiului, necenzurarea obținută în spatele obiectivului ne poate oferi acele informații din interior care sunt și acum tabuuri istorice.

Dorința de a ilustra momentele decisive ale celui de-Al Doilea Război Mondial, momente care au modelat în mod decisiv lumea în care trăim astăzi a condus acțiunea jurnaliștilor de la The Atlantic de a alcătui un amplu eseu-fotografic pe această temă.

Astfel, se încearcă prezentarea evenimentelor din cadrul războiului, a vieții celor de pe front, cât și a celor care îi așteptau acasă și a efectelor provocate de conflict în rutina zilnică a oamenilor.

Fără îndoială că povestea celui de-Al Doilea Război Mondial ilustrază întocmai decursul secolului 20. Deși oficial războiul a durat începând cu 1939 și până în 1945, cauzele conflictului și urmările dezastruoase s-au făcut simțite timp de mai multe decenii. Chiar dacă reușitele tehnologice de excepție ne mai inspiră și astăzi, războiul a fost în mare parte izvor al distrugerii și al unei nenorociri inimaginabile.
La sfârșitul anilor '30 populația globală se ridica la aproximativ 2 miliarde. În mai puțin de un deceniu, războiul a cauzat peste 80 de milioane de morți, decimând în mod dramatic 4% din populația lumii.

Etapele premergătoare războiului


Anii care au precedat declararea războiului între Axă și Forțele Aliate în 1939 au reprezentat o perioadă tumultoasă pentru populația întregului Glob: Marea Depresie începuse deja în urmă cu o decadă, lăsând cea mai mare parte a oamenilor fără loc de muncă și disperați.
Totodată, Naționalismul făcea furori în Germania, instigând lumea împotriva măsurilor restrictive impuse de către Tratatul de la Versailles, care marcase încheierea Primului Război Mondial. După formarea Ligii Națiunilor, țările membre Germania, Italia și Japonia ocupau țările învecinate, încurajați de lipsa rezistenței și a consecințelor.
În alt colț al lumii, între China și Imperiul Japoniei războiul era în toi, în urma invaziei trupelor japoneze în Manciuria în 1931.
În Spania Războiul Civil izbucnise în 1936 și a transformat țara în teren de exercițiu pentru viitoarele conflictele. Germania și Italia au susținut luptele sângeroase prin sprijinirea insurgenților fasciști conduși de Generalul Franco; aproximativ 40,000 de naționaliști europeni au plecat la luptă în Spania, hotărâți să opună rezistență fascismului.
În ultimii ani de dinaintea războiului, Germania nazistă a pavat calea conflictelor prin reînarmare, semnarea unui tratat non-agresiune cu URSS, anexarea Austriei și invadarea Cehoslovaciei.
Între timp, Statele Unite ale Americii și-au susținut în repetate rânduri neutralitatea, în încercarea de a evita implicarea în conflictele străine; americanii se concentrau pe revenirea după Marea Depresie și după anii de secetă, perioadă cunoscută sub denumirea de Dust Bowl.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: RAZBOIUL ROMANIEI PENTRU   27.06.11 19:29

RAZBOIUL ROMANIEI PENTRU

REINTREGIRE NATIONALA (1941-1945)

http://www.armyacademy.ro/e-learning/working/capitol_8.html#cauzele

1. Cauzele indepartate, apropiate si imediate
ale razboiului de reintregire

Poporul roman si armata romana au purtat razboiul impotriva Rusiei Sovietice
intre anii 1941-1944, avand la baza o solida motivatie istorica peste care
a cazut ca un trasnet invazia ruseasca si raptul teritorial din iunie 1940.

De la Petru cel Mare la Stalin, Rusia a dezvoltat continuu o politica
de agresiune imperialista, fie sub haina panslavismului, fie sub masca
ideologiei comuniste. Romanii erau ingroziti de primejdia de la rasarit
de se cutremurau la amintirea lungului sir de ocupatii tariste, intre care
cea din 1940 era a douasprezecea. (Cea de-a treisprezecea, cea mai cumplita,
avea sa se produca dupa 23 august 1944).

Prin urmare, au existat cauze indepartate, cauze apropiate si cauze
imediate ale razboiului din anii 1941-1944. Chiar de la primul contact
politico-militar al romanilor cu rusii – 1711 – desi tratatul incheiat
de Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare cuprindea numeroase garantii pentru
Moldova, iar Rusia inca nu cucerise Ucraina, pentru a ajunge cu granita
pe Nistru, apare teama de rusi iar faptul ca la Stanilesti, rusii nu au
invins, a fost mai degraba favorabil. Rusii invingatori „ar fi devenit
stapanul, nu numai economic dar si politic al Moldovei".

La scurt timp insa, a inceput seria invaziilor rusesti in Tarile Romane.
Prima s-a produs in 1739, cand Rusia a pretins Turciei sa acorde independenta
Moldovei si Munteniei si sa recunoasca punerea lor sub protectorat tarist.
Desi rusii i-au invins. pe turci, au trebuit sa accepte o pace de compromis
prin care Tarile Romane ramaneau in continuare vasale Portii. Au iesit
insa, in evidenta tendintele de cotropire ale Rusiei. Razboiul ruso-austriac
de la 1769-1774 aduce o ocupatie tarista de cinci ani asupra Tarilor Romane,
pe care le-a secatuit. Urmatorul conflict intre cei trei (1787-1792) pune
din nou pe tapet pretentia ruseasca de protector asupra Tarilor Romane
iar o buna parte a operatiilor militare se desfasoara pe teritoriul Moldovei
cu consecinte dezastruoase. Rusia, cucerind Crimeea si teritoriile de la
nord de Marea Neagra pana la Nistru, prin cuceriri succesive, ajunge, pentru
prima data, in granita comuna cu Moldova, deschizand o perspectiva si mai
primejdioasa pentru Tarile Romane.

Razboiul ruso-turc de la 1806-1812 a insemnat o noua invazie a rusilor
in ambele principate, ocuparea pentru alti cinci ani a acestora cu acordul
condamnabil al lui Napoleon Bonaparte. „Scopul cel mai evident si cel mai
important, aprecia ministrul de externe rus in numele imparatului, este
alipirea celor doua principate la Rusia. Nici o alta achizitie nu poate
sa le inlocuiasca".

Sub presiunea ofensivei lui Napoleon, tarul a fost obligat sa incheie
pace cu turcii si sa se multumeasca doar cu teritoriul dintre Nistru si
Prut, adica Basarabia. Actul a fost savarsit de Turcia prin cedarea acestui
teritoriu romanesc.

Razboiul ruso-turc de la 1828-1829 inseamna o alta perioada de cinci
ani de ocupatie (1829-1834), timp in care au introdus Regulamentele Organice
in principate, asigurandu-se preponderenta ruseasca pana la 1856. Interventia
impotriva Revolutiei de la 1848, aduce o ocupatie de un an pentru ambele
principate, dupa cum si razboiul Crimeei a adus numeroase consecinte nefericite.
Pacea care i-a urmat a pus insa, capat protectoratului tarist asupra Tarilor
Romane si a readus in componenta Moldovei sudul Basarabiei.

Dupa faurirea statului national roman modern (1859) si politica de
cvasi independenta promovata de Alexandru-Ioan Cuza si Carol I, rusii nu
isi mai permit sa invadeze Romania.

In anii primului razboi mondial, alianta Romaniei cu Rusia nu a impiedicat
guvernul rus sa negocieze in secret cu Puterile Centrale impartirea Romaniei.
Revolutia rusa si destramarea armatei tariste au impiedicat realizarea
acestui proiect. Daca, totusi, Rusia nu a putut jefui nimic din teritoriul
romanesc, ea a refuzat sa restituie tezaurul Romaniei, depus la Moscova
pentru a fi salvat de invazia germana.

Instalarea regimului comunist sovietic a amplificat tendintele expansioniste
ale Rusiei. Revenirea Basarabiei in componenta Romaniei, prin vointa romanilor
basarabeni din 1918, a generat alte numeroase frictiuni, incidente si atacuri
in relatiile Romaniei cu Uniunea Sovietica, fapte care au culminat cu actul
de brutalitate al rapirii Basarabiei si Bucovinei de nord prin ultimatumul
din 26 iunie 1940. Toate acestea au constituit „cauzele apropiate" ale
razboiului Romaniei contra Rusiei.

In iunie 1940, Romania, lipsita de aliati nu are nici o posibilitate
de a impiedica Rusia sa isi puna in aplicare planurile agresive la vest
de Nistru. Armata nu avea munitie decat pentru doua saptamani de lupte,
nu avea decat foarte putine blindate iar garantiile occidentale lipseau.
Rusia, prin pactul secret sovieto-german din 23 august 1939, obtinuse libertatea
de actiune in teritoriile romanesti vizate, iar din spate Romania se putea
astepta la un atac din partea Ungariei si Bulgariei, ceea ce ar fi insemnat
un dezastru.

Singura solutie era acceptarea conditiilor Rusiei. Armata si autoritatile
romane din Basarabia au fost supuse unei umilitoare retrageri, sub o agresiva
presiune a trupelor ruse. Ostasii romani au acceptat situatia de a se retrage
fara lupta si de a nu raspunde la actele de provocare ale armatei ruse.

Dupa ocuparea Basarabiei, a Bucovinei de nord si a tinutului Hertei,
Rusia a concentrat aici numeroase trupe iar pe noua frontiera cu Romania
au inceput o serie de incidente – focuri de arma nocturne, incursiuni peste
Prut si capturarea de prizonieri, victime printre soldatii romani, etc.
La scurt timp, puterile fasciste au impus Romaniei Diktatul de la Viena.
Oferta Germaniei de a garanta granitele sangerande ale Romaniei a fost
acceptata, mai ales ca Rusia continua provocarile pe Prut si Dunare si
ocupase cu trupe bratul Chilia. Amploarea primejdiei rusesti si iminenta
ei materializare sunt exprimate de Molotov, ministrul de externe sovietic
astfel: „Astazi problema este alta. Voi nu va ganditi decat la frontierele
voastre si nu va dati seama ca ceva cu mult mai pretios pentru voi este
in joc: independenta voastra si chiar existenta tarii voastre".

In acest context, Romaniei nu i-a ramas alta solutie decat sa urmeze
politica germana fata de Rusia. Aceasta profunda motivatie a razboiului
contra Rusiei sovietice a fost raspicat explicata de conducatorul statului
roman, generalul Ion Antonescu, care a ordonat trupelor sa treaca Prutul:
„In zilele traite de noi – se adresa el ostasilor printr-un ordin de zi
– de noi si de parintii nostri in ultimii 120 de ani, de la 1829 la 1940,
Tarile Romanesti au fost de nenumarate ori invadate si ocupate, dominate
si exploatate, saracite si umilite, jefuite si ciuntite de ostile rusesti".
In raspunsul maresalului Antonescu la Declaratia de razboi a Angliei, in
decembrie 1941, se exprima regretul ca o mare putere, care n-a cunoscut
de secole tragedia si umilintele ocupatiei straine „nu poate intelege micul
dar bunul si necontenit brav incercatul si pe nedreptul lovitul popor roman…,
zbuciumul si tragedia in care de secole se zbate, numai pentru a-si apara
fiinta si drepturile sale de viata si libertate, la liniste si la unire…
Noi am trecut de 2000 de ani, nu numai in cursul veacurilor, dar si in
cursul aceluiasi veac, din ocupatie in ocupatie, din umilinta in umilinta,
din tragedie in tragedie".

Cauzele imediate ale razboiului romanilor impotriva Rusiei sunt astfel
exprimate de acelasi om de stat: „Noi nu am fi atacat niciodata pe nimeni,
daca trei milioane de frati nu ar fi fost luati in robie si daca Basarabia
si Bucovina noastra nu ne-ar fi fost smulse intr-un moment cand Europa
s-a gasit la o raspantie fatala, cand nimeni nu ne-a putut sari in ajutor".
Intr-o scrisoare catre generalul englez Maitland Wilson, Antonescu scria:
„Noi am fost atacati, desi nu am atacat pe nimeni. Ceea ce a fost al nostru
de secole, ei ne-au luat. Aliatii si prietenii nostri au fost obligati
de evenimentele din 1940 sa ne abandoneze total; lasandu-ne astfel sa fim
jefuiti de lasii nostri vecini. Nici unul din marii nostri aliati de atunci
nu putea sa ne garanteze frontierele noastre reduse, ca raspuns la strigatul
nostru de alarma. Alaturi de Germania am fost nevoiti sa ne opunem Rusiei,
care zilnic ne umilea si ne ameninta".

Optiunea lui Ion Antonescu pentru razboi era impusa de starea conjuncturala
interna si internationala. „Ministrii au fost intru totul de acord cu hotararea
mea si a lui Hitler de atacare a Uniunii Sovietice (cu) toate ordinele
mele fara comentarii" – avea sa declare Ion Antonescu. Razboiul purtat
de Romania a fost, dupa aprecierea analistului Nicolae Baciu: „un razboi
de legitima aparare pentru a-si recuceri teritoriile cazute sub stapanirea
ruseasca, un razboi in care poporul roman isi apara existenta fizica si
nationala, un razboi in care poporul roman, victima a lui Hitler si Stalin,
a trebuit sa lupte alaturi de unul impotriva celuilalt.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   27.06.11 19:29

Eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord
Declansarea razboiului mondial, prin atacarea Poloniei si masiva concentrare
de forte sovietice la granita poloneza, pe care au si trecut-o la 17 septembrie
1939, au impus guvernului roman sa ia o serie de masuri. urgente. Astfel,
la 11 septembrie 1939 s-a constituit grupul de armate comandat de generalul
Ilasievici, grup compus din armatele 3 si 4 si insarcinat cu siguranta
granitei de est si de nord-est.

Dar, rapturile teritoriale din iunie-septembrie 1940 au avut consecinte
grave asupra capacitatii de aparare a Romaniei. Disponibilul de mobilizare
s-a diminuat cu 1/3 (de la 3,5 milioane in 1937 Ia 2,2 milioane in 1941),
au fost abandonate numeroase amenajari genistice si capacitati industriale,
s-au produs modificari defavorabile in configuratia zonelor de operatii
prin pierderea unor aliniamente defensive fundamentale (spintecarea reductului
transilvan, pierderea „portii Somesului" si pierderea aliniamentului Nistrului
si a adancimii operative, la est.)

In consecinta, conducerea politica si militara a procedat la o serie
de masuri de reorganizare a armatei romane, in sensul reducerii cadrului
organizatoric si a efectivelor pentru „formarea unei armate mici, dar puternice",
cu o „perfecta incadrare si dotare, disciplina si instructie". La 1 aprilie
1941 structura de pace a armatei romane cuprindea: trei comandamente de
armata (1, 3 si 4), sase comandamente de corp de armata (1-5 si 7), 20
comandamente de divizie, doua brigazi de fortificatii, Corpul de Munte
cu patru divizii. Marele Stat Major, prin directivele operative, a asigurat,
pana in iunie 1941, fiecare zona de operatii cu fortele si mijloacele necesare
unor misiuni defensive, in concordanta cu estimarile privind intentiile
fortelor adverse si noul statut politic si militar al Romaniei, avand Germania
ca aliat si „garant" al noilor frontiere romanesti. Moldova dintre Carpati
si Prut urma sa fie aparata de Armata a 4-a (din aprilie si Armata a 3-a),
cu accent deosebit in sectorul de pe Prutul inferior si Dunare.

La operatia strategica ofensiva a Werhmacht-ului contra Uniunii Sovietice,
alaturi de Germania (152 de divizii), Ungaria (3 brigazi), Slovacia (3
divizii), Italia (3 divizii) si Finlanda (18 divizii), Romania participa
cu Armatele 3 si 4 Romane (circa 15 divizii) care numarau 325.685 militari.
Ele constituiau impreuna cu Armata 1 Germana, Grupul de armate „general
Antonescu", al trupelor germane care atacau U.R.S.S, inaintand pe directia
generala nord-est.

Primul obiectiv al acestor forte era eliberarea Basarabiei si a Bucovinei
de nord.

Dispozitivul de lupta realizat pe frontul roman a fost urmatorul: Armata
4 Romana (general Nicolae Ciuperca), compusa din corpurile 2, 3, 4 si 5
armata, cu un total de 8 divizii de infanterie si o brigada de cavalerie,
care era dispusa intre Gura Siretului si Comarna (sud-est Iasi), intr-un
dispozitiv de doua esaloane; Armata 11 Germana (general Eugen von Schobert),
compusa din 3 corpuri de armata, cu un total de 7 apoi 9 divizii de infanterie
germana si 4 divizii de infanterie romana era dispusa in continuare pe
Prut pana la Darabani; Armata 3 Romana (general Petre Dumitrescu) investita
cu misiuni operative, doar de la 2 iulie 1941, era compusa din Corpul de
Munte si Corpul de Cavalerie, in total 6 divizii si acoperea granita din
Bucovina pana la Carlibaba. Sectorul Dunarii maritime era acoperit de forte
ale Corpului 2 Armata, dispus in Dobrogea. Marele Cartier General roman
mai avea doua divizii la dispozitie, care au intrat ulterior in sub ordinea
germana, si aviatia de lupta, compusa din trei escadrile de bombardament,
opt escadrile de vanatoare si doua de recunoastere si legatura.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   27.06.11 19:30

Actiunile armatei romane in campania din est (22 iunie 1941 –
19 noiembrie 1942)


In fata Grupului de armate „general Antonescu" se gaseau trei armate
sovietice care dispuneau de 30 de divizii de infanterie, 14 brigazi motorizate
si 8 divizii de cavalerie.

La declansarea ostilitatilor, in zorii zilei de 22 iunie 1941, ordinul
de atac al generalului Ion Antonescu suna astfel: „V-am fagaduit din
prima zi a noii domnii si a luptei mele nationale, sa va duc la biruinta,
sa sterg pata de dezonoare din CARTEA NEAMULUI si umbra de umilire de pe
fruntea si epoletii vostri.


Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti
si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti de totdeauna.

OSTASI,
Va ordon: Treceti Prutul! Zdrobiti vrajmasul din Rasarit si Miazanoapte!
Dezrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii vostri cotropiti! Re
impliniti in trupul Tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voievodali
ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre...!" Ostasi! Plecati azi pe
drumul biruintei lui Stefan cel Mare, ca sa cuprindeti cu jertfa voastra
ceea ce au supus stramosii vostri cu lupta lor. Inainte! Fiti mandri ca
veacurile ne-au lasat aici straja dreptatii si zid de aparare crestina.
Fiti vrednici de trecutul romanesc!

Intrucat frontul romanesc era mai inaintat spre est decat restul frontului
pana la Marea Baltica, s-a prevazut ca ofensiva pe Prut sa inceapa mai
tarziu, atunci cand celelalte forte germane vor fi la acelasi nivel de
inaintare. Astfel, in intervalul 22 iunie – 1 iulie 1941, de-a lungul Prutului
s-au desfasurat actiuni militare locale, incursiuni de pe un mal pe celalalt
ale ambilor adversari, un bombardament foarte puternic al aviatiei germano-romane,
care a distrus 400 de avioane ruse la sol, executarea de capete de pod
la Stefanesti, Sculeni si Ungheni, pe malul stang al Prutului, bombardamente
sovietice asupra centrelor urbane romanesti din Moldova si Muntenia.

In etapa urmatoare (2-26 iulie 1941) urma sa se desfasoare ofensiva
pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord. Se preconiza fortarea
Prutului, ruperea apararii sovietice si inaintarea spre est pana la Nistru.
Lovitura principala trebuia sa o de-a Armata a 11 germana, care trebuia
sa ajunga pe Nistru intre Moghilev si Vadul Rascu. Armata 3 romana urma
sa elibereze Bucovina de Nord iar Armata 4 sa execute actiuni demonstrative
pentru fixarea inamicului, urmand sa inainteze mai tarziu, dupa inaintarea
frontului in nord si la centru.

In zorii zilei de 2 iulie 1941, s-a trecut la ofensiva pe intreg frontul
romanesc. Diviziile de vanatori de munte au atacat pe directia principala
Radauti-Cernauti-Hotin, determinand Armata a 18-a Sovietica sa se retraga.
La 4 iulie a fost eliberat orasul Cernauti, apoi cele doua corpuri de armata
au trecut Prutul si, dupa patru zile de urmarire, au atins linia Nistrului.

In cadrul acestor actiuni, Divizia 2 Munte, comandata de generalul
Ion Dumitrache, a fost varful de lance. Impreuna cu Divizia 8 Cavalerie,
ea a fortat Prutul pe la Noua Sulita, indreptandu-se spre Hotin si ajungand
la periferiile acestuia la 6 iulie. Atacul din ziua urmatoare a obligat
fortele sovietice sa evacueze orasul si sa se retraga la est de Nistru.
In felul acesta, pana la 9 iulie, marile unitati romane din Armata 3 au
eliberat si detineau controlul asupra intregului teritoriu al Bucovinei
de Nord. Patrunderea adanca in dispozitivul adversarului era de natura
sa pericliteze flancul stang al frontului sovietic de sud-vest.

Marile unitati germane si romane din Armata 11-a Germana, au atacat
din capetele de pod de peste Prut, au infrant puternica rezistenta a inamicului
din masivul Cornesti si au eliberat orasul Chisinau la 9 iulie 1941. Pana
la 14 iulie, toate fortele armate erau pe Nistru. Astfel, in intervalul
2-15 iulie, divizii sovietice din compunerea Armatei 18 au fost alungate
la est de Nistru, iar fortele romano-germane au iesit pe cursul mijlociu
al fluviului.

Fortele din Armata 4 Romana, dupa ce au realizat la 2 iulie trei capete
de pod (Costuleni, est-Husi si Falciu), au inaintat simultan cu Armata
11 Germana, eliberand Basarabia de sud. Pana la 26 iulie si aceste forte
au atins Nistrul.

Dupa 33 zile de razboi, intreaga Basarabie si Bucovina de nord erau
eliberate. Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941 al Comandantului frontului
romano-german avea urmatorul continut: „Lupta pentru dezrobirea brazdei
romanesti de la Rasarit s-a terminat. Din Carpati si pana la mare suntem
din nou stapani peste hotarele strabune".

Pretul eliberarii a fost platit de armata romana cu 4.112 morti, 12.120
raniti si 5.506 disparuti, ceea ce reprezinta aproximativ 60% din efectivele
angajate in operatiile din iulie 1941. Acest lucru dovedeste ca eliberarea
Basarabiei si a Bucovinei de Nord „nu s-a facut prin plimbari demonstrative
de osti in tinuta de razboi ci prin inclestari pe viata si pe moarte",
ca „au fost duse lupte darze pentru cucerirea fiecarei pozitii, fiecarei
linii de rezistenta", ca a curs „mult sange si multe vieti au fost aduse
ca pret statuarii vesnice a dreptului romanesc pe aceste tinuturi", dupa
cum apreciaza istoricul Gh. Margherescu.

Angajarea efectiva a armatei romane, la trecerea Nistrului si la actiuni
ofensive la est de Nistru a fost oficializata de generalul Ion Antonescu,
doar, dupa zece zile, adica la 27 iulie, cand a raspuns favorabil cererii
exprese a lui Hitler in acest sens.
Actiunile armatei romane peste Nistru, la Odessa si in Stepa Nogai
Linia Nistrului, frontiera dintre Romania Mare si U.R.S.S., fusese puternic
fortificata in perioada interbelica, cand se construise „linia Stalin",
pe trei randuri de cazemate in beton pe malul stang al raului. Depasirea
Nistrului era dificila si impunea o grea batalie. Armata romana va participa
la aceasta batalie cu Armata 3 romana, alaturi si sub ordinele Armatei
11 germane. In zilele de 17-20 iulie 1941 marile unitati romane de munte
si cavalerie au fortat Nistrul si au luat parte la strapungerea „liniei
Stalin", dupa care, la est de Nistru au facut siguranta flancului stang
al Armatei 11 germana si legatura ei operativa cu Armata 17 germana.

Angajarea armatei romane la trecerea Nistrului si la ofensiva in est
a fost oficializata de Antonescu doar dupa zece zile, adica la 27 iulie
1941, cand a raspuns favorabil cererii exprese a lui Hitler in acest sens.
A lipsit insa un tratat de alianta si o conventie militara cu Germania.

La Nistru si-a incetat existenta si Grupul de armate „general Antonescu".
Armata 11 Germana a trecut direct sub ordinele Grupului de Armate „Sud"
(maresal Rundstedt), cu misiunea de a continua inaintarea pana la Bug.
Cele patru divizii romane care ii fusesera subordonate operativ la inceputul
operatiunilor au fost trecute la Armata 4 Romana. Armata 3 Romana a fost
pusa sub ordinele Armatei 11 Germane. Acest fapt marca o forma de integrare
ne mai intalnita pana atunci si net dezavantajoasa pentru identitatea nationala
a unei tari mici: subordonarea unei armate de campanie unui esalon strain
de acelasi nivel. Misiunea acestei armate era urmarirea inamicului spre
est, pana la Bug.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   27.06.11 19:30




Dupa trecerea Nistrului prin doua capete de pod, Armata 4 Romana s-a
pastrat sub ordinele Marelui I Stat Major roman si a primit misiunea sa
cucereasca Odessa. A fost intarita si cu doua brigazi de fortificatie si
o brigada blindata.

Orasul Odessa dispunea de o puternica garnizoana militara si de lucrari
de fortificatii in arc de cerc impins mult spre nord-vest si cu flancurile
sprijinite pe Marea Neagra. Lucrarile genistice erau bine camuflate si
puternic aparate cu armament greu si automat. Informatiile comandamentului
roman erau sumare. Sistemul parea dezarticulat si usor de strapuns. Acest
lucru l-a facut pe generalul Ion Antonescu sa respinga oferta germanilor
de a sprijini atacul Odessei cu aviatie si trupe specializate. Primul atac
asupra liniei de centura (18 august) aduce confirmarea ca este vorba de
o pozitie bine organizata pentru cucerirea careia erau necesare multa artilerie,
consum mare de munitie, aviatie de bombardament si care de lupta.

Rusii faceau apararea Odessei cu forte importante: Armata independenta
de litoral, cu trei divizii, trupe de infanterie marina din compunerea
Flotei Marii Negre, Regimentul 54 Infanterie, un regiment de graniceri,
aviatie si navele de razboi ale portului Odessa.

Atacurile succesive ale trupelor romane asupra Odessei nu au reusit
decat sa faca mici patrunderi foarte greu platite. Desi s-au primit intariri,
lipseau in continuare mijloacele de distrugere necesare. La 25 septembrie,
comandantul Armatei a 4-a Romana, generalul Nicolae Ciuperca a fost inlocuit
cu generalul Iosif Iacobici, fost ministru de razboi, avand ca sef de stat
major pe generalul Tataranu, iar ca sef al artileriei armatei pe colonelul
D. Petrescu. O schimbare insuficienta desi noua echipa era formata din
oameni de mare valoare. Fortele si mijloacele ramaneau insa, aceleasi.
In consecinta generalul Ion Antonescu a cerut interventia aviatiei de bombardament
si a trupelor speciale germane pentru ruperea frontului. Noul comandant
a organizat un puternic atac la aripa dreapta a armatei dar nu 1-a putut
sprijini din plin cu artileria, datorita munitiei insuficiente. Astfel,
trupele speciale germane, neavand sprijinul de foc necesar atacului, „au
renuntat sa mai colaboreze la pregatirea atacului si astfel ofensiva nu
a mai avut loc."

Lucrurile s-au schimbat dupa ocuparea Crimeii de catre trupele germane
si incercuirea Sevastopolului. La 10 octombrie, trupele romane si-au reluat
inaintarea, intrand in Odessa. Au facut putini prizonieri pentru ca din
putinii ostasi rusi ramasi, multi, in haine civile, s-au ascuns in oras
si au inceput lupta de partizani.

Intre 8 august si 16 octombrie 1941, Armata 4 Romana a inregistrat
pierderi excesivi de mari: 17.729 morti, 63.345 raniti si 11.471 disparuti.
Aceste mari pierderi s-au datorat dotarii insuficiente a trupelor romane,
angajarii lor pe masura sosirii, in dauna unei actiuni concertate cu maximum
de potential si desigur, inversunatei rezistente a trupelor sovietice.

Efortul disperat si marile pierderi in cucerirea Odessei au obligat
comandamentul roman sa retraga in tara majoritatea fortelor Armatei 4 Romane.
Au ramas doar diviziile 1 si 2 infanterie din Corpul 6 Armata comandat
de generalul Dragalina, pentru paza si supravegherea teritoriului. Ulterior,
aceste divizii au fost trimise in zona Harkov, unde au luat parte la operatiile
de oprire a ofensivei ruse din februarie 1942 si de unde in iunie-august
au participat la marea ofensiva germana dintre Don si Donet, spre Stalingrad
si Caucaz.

Odata cu caderea Odesei intreg teritoriul dintre Nistru si Bug a fost
eliberat. Administrarea acestui teritoriu a fost preluata de catre Romania.
Germania a incercat sa impuna Romaniei acceptarea schimbului Transilvaniei
de Nord, pierduta prin Dictatul de la Viena, cu Transnistria, schimb considerat
de Antonescu inacceptabil. Guvernator al Transnistriei a fost numit prof.
univ. Gh. Alexeianu.

In paralel cu actiunile de la Odesa, unitatile Armatei a 3-a Romane,
dupa o oprire de circa zece zile au trecut raul Bug. Regiunea dintre Bug
si Nistru, ca urmare a inaintarii trupelor germane la est de Kiev, fusese
evacuata de trupele ruse. Armata 3 Romana a inaintat si a luat pozitie
pe Nipru la nord-est de Berislav, pentru a asigura flancul si spatele Armatei
11 Germana, care trecea Niprul pe la Berislav. Timp de cinci zile, trupele
romane au respins trei incercari ale rusilor de trecere peste Nipru.

Comandamentul german planuia ca Armata 1 I Germana, care trecuse Niprul
inferior, sa se indrepte cu o parte din forte (C. 54 A) spre Crimeea, iar
cu cealalta parte (C. 30 si 49 A) spre est, urmarind cucerirea Stepei Nogai
ca si alungarea spre est a fortelor ruse. Generalul von Mannstein, noul
comandant al Armatei a 11-a, intelegand miza Crimeii in contextul politico-strategic
dar si dificultatea mare a cuceririi ei, a decis ca si Corpul 49 Armata,
plus o divizie din C. 30 A, sa fie indreptate spre Crimeea, solicitand
generalului Petre Dumitrescu ca trupele romane din Armata 3, sa treaca
pe la Berislav si sa ia in primire misiunea de urmarire a inamicului spre
est, alaturi de C. 30 A.

In zilele de 19-21 septembrie 1941, trupele romane au trecut Nistrul
si s-au indreptat spre est. Inamicul si-a oprit retragerea si s-a instalat
pe o linie orientata nord-sud: Mihailov-Melitopol, sprijinita la nord de
Nipru si la sud pe Marea de Azov, cu o lungime de circa 110 Km. Trupele
romane trec de la urmarire in dispozitiv de lupta in fata inamicului, pentru
a acoperi spatele Armatei 11 Germane, care opera, cu grosul, inspre Crimeea.
Dispozitivul cuprindea de la nord spre sud, Corpul de Munte, apoi Corpul
de Cavalerie si in flancul drept Corpul 30 Armata Germana. Toate batalioanele
au intrat discret in linia intai. Pozitia din Stepa Nogaica nu avea nici
un punct de sprijin, nici un obstacol natural, nici o acoperire, in tot
lungul ei. In fata, inamicul avea armatele 9 si 11 ruse, cu 12 divizii
proaspete sau reconstituite. In ziua de 25 septembrie, a inceput seria
atacurilor sovietice, prin care au reusit sa realizeze unele brese in diverse
sectoare ale dispozitivului romano-german. „Infanteria rusa inainta in
picioare la atac, soldatii unul langa altul si pe mai multe valuri. Regimente
intregi au fost secerate de artileria si mitralierele romane. Mare parte
din ei au fost gasiti cu sticle de votca in buzunar, apreciaza un analist
al operatiilor. Cu eforturi deosebite, cu readucerea pe acest front a fortei
Corpului 49 Armata si a Diviziei Leibstandarte, orientate anterior spre
Crimeea, trupele romano-germane restabilesc situatia si reusesc sa mentina
linia frontului.


_________________
http://www.conceptwizard.com/pipeline_of_hatred.html




Admin
Admin


Numarul mesajelor: 77172
Data de inscriere: 15/12/2005









Subiect: Re: RAZBOIUL ROMANIEI PENTRU REINTREGIRE NATIONALA (1941-1945) 13.08.09 19:08


Rezolvarea definitiva a situatiei creata in Stepa Nogaica, pe acest
front, s-a realizat prin ofensiva Grupului I Blindat, comandat de generalul
von Kleist, aflat pe Nipru in zona Zaporojie-Dniepropetrovsk la nord de
locul bataliei. Aceste forte au inaintat in directia sud-est si au reusit
sa incercuiasca armatele 9 si 18 ruse. In zilele de 1-3 octombrie, fortele
sovietice au fost obligate sa isi inceteze atacurile si sa se retraga.
Sunt apoi atacate si din fata si din spate si distruse in zona Bol. Tomak-Mariopol-Berdiansk.
S-au capturat 65 mii de prizonieri, 500 tunuri si 125 tancuri.

Dupa batalia din Stepa Nogaica, Armata 3 Romana a primit misiunea sa
asigure protectia litoralului de nord al Marii de Azov, cu brigazile 5
si 6 cavalerie, iar brigazile 8 cavalerie, 1 si 4 munte au fost puse la
dispozitia Armatei 11 Germane, pentru paza coastei orientale a Crimeii
si a opera in contra partizanilor din muntii Crimeii. Divizia 2 Munte,
profund marcata de luptele din Stepa Nogaica, redusa la 54% din efectivul
de razboi, a fost retrasa de pe front in tara pentru refacere.

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   27.06.11 19:31

Participarea romanilor la luptele din Crimeea
Marile unitati romane trecute in Crimeea au luat parte, in iarna 1941-1942,
la operatiile de oprire a inaintarii inamicului debarcat la Feodostia pe
coasta orientala a peninsulei si apoi la ofensiva pentru distrugerea lui.
Atacul inamicului debarcat la Feodostia a inceput la 15 ianuarie 1942,
cu doua corpuri de armata germane si Corpul de Munte roman, iar la 17 ianuarie,
inamicul era aruncat in mare, lasand capturati 10.000 prizonieri, 177 tunuri
si 85 care de lupta.

La sfarsitul lunii ianuarie 1942, la cererea generalului von Mannstein,
comandantul tuturor fortelor germane si romane din Crimeea, maresalul Ion
Antonescu a mai trimis in Crimeea diviziile 10 si 18 infanterie. Divizia
10 a primit misiunea sa asigure coasta apuseana a Crimeei, in special portul
Eupatoria, unde inamicul esuase in incercarea de a realiza un cap de pod,
iar Divizia 1 8 Infanterie a intrat in dispozitiv pe frontul din peninsula
Kerci. In aprilie 1942 au mai fost trimise pe front Divizia 19 Infanterie
si comandamentul Corpului 7 Armata, cu toate unitatile neindivizionate,
intre care si Regimentul 7 Artilerie Grea».

In iarna si primavara anului 1942 in peninsula Kerci s-au desfasurat
actiuni de mare amploare. Mai intai au fost respinse doua puternice ofensive;
pornite din peninsula Kerci spre vest si o ofensiva pornita din Sevastopol.
Desi superior numeric, inamicul nu a reusit nici sa iasa din peninsula
Kerci, nici sa rupa dispozitivul de incercuire de la Sevastopol.

La inceputul lunii mai 1942, au trecut la ofensiva trupele germane
5i romane pe frontul de la Parpaci in peninsula Kerci. Pe un front de 18
km rusii concentreaza doua armate, cu 26 de mari unitati, din care 17 divizii
de infanterie si 4 brigazi blindate. Armata 11 Germana avea 5 divizii germane
de infanterie, o divizie blindata germana si Corpul 7 Armata roman cu diviziile
10 si 19 infanterie si brigada 8 cavalerie. Actiunea ofensiva a reusit
pe deplin prin ruperea frontului inamic in flancul sau stang si apoi prin
incercuirea grosului fortelor aflate in adancime la flancul drept. „In
cinci zile intreaga peninsula Kerci era curatata de inamic. Sase divizii
germane si trei divizii romane au distrus 26 de mari unitati I ruse...
Planul ofensiv a, fost magistral intocmit, iar executia impecabila. A,
fost o batalie de conceptie napoleoneana. S-au capturat 770.000 prizonieri,
1.133 tunuri ,si 258 care de lupta „.

Cel de-al doilea punct al teatrului de lupta din Crimeea a fost fortareata
Sevastopol. La operatia pentru cucerirea Sevastopolului au luat parte 7
divizii germane si Corpul de Munte roman, comandat de generalul Avramescu
si avand in compunere diviziile 1 si 4 munte, 18 infanterie si trei divizioane
de artilerie grea, dispuse pe un front de 35 km. Adversarul facea apararea
cu o armata compusa din 7 divizii de infanterie, o divizie de cavalerie,
luptand pedestru si trei brigazi de marinari, beneficiind de considerabile
lucrari de fortificatii completate cu zone naturale defensive. La un raport
de forte echilibrat, germanii si-au asigurat superioritatea cu numeroasa
lor artilerie grea. Au fost aduse in fata Sevastopolului tunuri de 190
mm, mortiere si obuziere de 305, 350 si 420 mm, plus doua piese speciale
de calibrul 600 mm, ca si celebrul tun de 800 mm „Dora", cu teava de 30
mm si un afet cat o cladire cu doua etaje I Atacul general a inceput cu
un masiv bombardament de aviatie si artilerie, pe durata a cinci zile,
asupra intregului dispozitiv sovietic. La 7 iunie 1942, a inceput atacul
infanteriei. Luptele au fost de o violenta extraordinara si au durat aproape
trei saptamani. „In acest timp fiecare adapost, fiecare cuib de rezistenta,
fiecare constructie betonata, sau nu, a fost cucerita prin lupta. Trupele
ruse aveau ordin sa moara pe loc. Sub conducerea fanatica a comisarilor
comunisti, soldatii rusi au depus o rezistenta nezdruncinata, aparand,
care fortificatie cu o tenacitate extraordinara".

La 1 iulie, trupele germane au intrat in ora 5, dar batalia a mai continuat
pana la 4 iulie in peninsula Herson, unde rusii au incercat sa rupa frontul
german ca sa ajunga in munti. Pierderile au fost extrem de mari (90.000
prizonieri rusi si un numar extrem de mare de morti si raniti), iar epuizarea
trupelor era totala.


Prezenta romanilor in batalia de la Stalingrad
Simultan cu actiunile din Crimeea, comandamentul german a dezvoltat
ofensiva in spatiul dintre Donet si Don spre Stalingrad si Caucaz. Obiectivul
lui Hitler era sa ajunga pe Volga ca sa opreasca aprovizionarile rusesti
pe fluviu si sa cucereasca regiunea petroliera din Caucaz.

La inceputul lunii august 1942, Grupul de Armate „A" a trecut Donul
pe la Rostov si a inceput inaintarea spre Caucaz. Grupul de Armate „B"
a inceput atacul spre Stalingrad. Noul plan ducea la o lungire considerabila
a frontului la aripa lui de sud. In consecinta, maresalul Ion Antonescu
este solicitat si pune la dispozitia comandamentului suprem german doua
armate romane: Armata 3 Romana (general Petre Dumitrescu) cu 11 divizii,
grupate in patru corpuri de armata si Armata 4 Romana (generalul Constantinescu
Claps) cu patru divizii, grupate in 2 corpuri de armata. Ambele armate
sunt puse sub ordinele Grupului de Armate „B" si, pana la 15 octombrie
1942 au ajuns pe front. Armata a 3-a a preluat, de la trupe italiene si
germane, un sector de front in lungime de 110 km pe bratul de nord al Cotului
Donului, la vest de Stalingrad. Armata a 4-a a fost dispusa intru-un sector
excesiv de larg pentru fortele de care dispunea (peste 200 km), la sud
de Stalingrad, in Stepa Kalmuca, intr-un teren uscat, nisipos si sarac,
dispozitiv sprijinit pe o linie de lacuri de stepa.

O mare dificultate pentru dispozitivul Armatei 3 Romane era prezenta
pe malul de sud al Donului a trei capete de pod rusesti, din care cel de
la Deviatkin era foarte mare si foarte periculos. De la intrarea in dispozitiv,
generalul Petre Dumitrescu a cerut aprobarea de a elimina aceste capete
de pod, punandu-se la dispozitie aviatie, tancuri si artilerie grea necesare.
Comandamentul german nu a aprobat aceasta operatie si nici un atac cu forte
mai mari de un batalion. Din ordinele aceluiasi comandament, Armata a 3-a
Romana si-a plasat toate fortele in linia intai, ramanand fara nici o rezerva,
pe un front care era de doua ori mai lung decat puteau acoperi, normal,
trupele romane. Primise, in schimb promisiunea ca i se vor asigura rezerve
germane. Din capul locului cele doua armate romane au fost puse intr-o
stare de inferioritate fata de un inamic inzestrat cu puternice si moderne
mijloace de lupta. Ele erau lipsite de armament antitanc pe masura tancurilor
rusesti. Cel care exista era la nivelul primului razboi mondial, iar infanteria
nu dispunea decat de sticle cu benzina si somoioage de paie, mijloace improvizate
cu efecte minime. Armamentul antitanc al trupelor romane era de tip vechi,
calibre 37-47 mm, cu munitie care nu strapungea blindajul tancurilor sovietice.
Artileria grea era foarte putina iar cererile la germani nu au fost onorate.
In sectorul Armatei 4 fasiile diviziilor erau mari (25-40 km), in rezerva
existau doar cateva escadroane de cavalerie la nivelul diviziei, iar la
regimente doar cate 4-5 oameni. Corpul 6 armata dispunea doar de 4 tunuri
antitanc de 88 mm. La 19 noiembrie, cand incepea ofensiva sovietica, Armata
3 avea 152.492 de militari iar Armata 4 doar 75.580.

Inamicul avea in fata trupe considerabile. Fata de cele trei armate
romano-germane rusii aveau 11 armate cu un total de 80-86 divizii de tragatori,
19 brigazi de infanterie, 51 brigazi blindate, 7 divizii de cavalerie si
4 flote aeriene.

In ziua de 19 noiembrie, rusii au trecut la ofensiva de mari proportii
la vest si sud de Stalingrad. In sectorul Armatei a 3-a Romana, ofensiva
rusa a inceput din doua capete de pod, la centrul si in flancul drept al
armatei, cu forte mult superioare in tancuri si cavalerie. Frontul a fost
rupt pe doua directii intre care au fost incercuite trei divizii romane
(grupul Lascar, diviziile 5, 6 si 15 infanterie). Pana in seara de 19 noiembrie,
pe langa cele trei divizii incercuite, diviziile 9 si 14 fusesera distruse,
iar divizia 1 cavalerie intrase in sectorul Armatei 6 Germane. Pana la
25 noiembrie Grupul Lascar, desi a incercat sa se salveze nu a putut fi
ajutat nici pe calea aerului, nici prin atacuri terestre si a fost lichidat.

Incepand cu 20 noiembrie, inamicul a dezlantuit o ofensiva puternica
si in sectorul Armatei a 4-a Romana, la sud de Stalingrad. Rusii au reusit
sa rupa frontul intre diviziile 1 si 20 infanterie, au impins-o pe aceasta
din urma spre nord si au prins-o in incercuire alaturi de Armata a 6-a
Germana, au distrus divizia 2 infanterie si au aruncat de pe pozitie toate
trupele armatei. La 22 noiembrie, cele doua ofensive sovietice au inchis
clestele incercuind Armata a 6-a Germana.

Corpul 1 armata roman (diviziile 7,9,11 infanterie) cu o redusa capacitate
operativa, la 19/20 decembrie a fost trimis sa limiteze efectele ofensive
sovietice de la 16 decembrie in sectorul A 8 italiene, dar la 21 decembrie
1942 majoritatea fortelor lui au fost incercuite. De asemenea Corpul 7
armata a fost puternic lovit la inceputul lunii decembrie 1942.

Operatiunea de despresurare a Armatei 6 germane din zilele de 12-22
decembrie 1942 n-a reusit. La ea a fost angajat si Corpul 6 armata roman.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   27.06.11 19:32

La 26 decembrie 1942 s-a declansat o noua contralovitura sovietica
ceea ce a insemnat esuarea tuturor tentativelor de restabilire a situatiei.

Infrangerea din Cotul Donului a generat incordarea relatiilor romano-germane
si acuzatii la adresa militarilor romani care nu au vrut sa lupte si s-au
facut vinovati de situatia tragica ce s-a creat Armatei a 6-a Germane.

In realitate romanii au luptat ca la Marasesti, au suportat bombardamentele
de artilerie de o duritate extrema, au primit atacul unei mari mase de
tancuri, care au trecut peste ei, romanii neavand armamentul necesar pentru
a riposta. Maresalul Manstein aducea grave acuzatii romanilor. In scrisoarea
de raspuns a maresalului Ion Antonescu catre maresalul Manstein, la scrisoarea
memoriu, care aducea grave acuzatii romanilor, seful armatei romane face
dovada clasica de ceea ce inseamna mandria si demnitatea unui comandant
daruit, obligat sa suporte invinuiri nedrepte, ce atingeau onoarea unei
armate loiale, sacrificata din vina comandamentului german. Maresalul roman
„trimisese repetate avertismente OKW-ului asupra comportarii trupelor sovietice...,
ceruse intarirea frontului defensiv prin armament si munitie, dovedise
ineficienta rezistentei liniare, slabe peste tot, statice, fara rezerve
si fara posibilitatea de interventie a comandamentului. Nu se luase nici
o masura.

Maresalul Manstein este obligat sa recunoasca partea de vina a comandamentului
german si „serviciile aduse cauzei comune de catre Romania".

Apoi, generalul von Hauffe, in raportul intocmit asupra operatiilor
din sectorul Armatei a 3-a Romane aprecia „ca de la 19 la 27 noiembrie,
trupele romane ,s-au luptat cu vitejie si au consimtit sacrificii eroice",
iar generalul Hans Doerr, fost sef al detasamentului de legatura cu Armata
4 Romana in timpul acestei batalii scria: „Prabusirea frontului roman in
Cotul Donului si in Stepa Kalmuca este vina conducerii supreme germane,
care in nemarginita ei ingamfare dadea aliatilor misiuni la care nu puteau
face fata".

Bilantul pierderilor la Stalingrad este grav: din cele 14 divizii romane
participante, patru divizii de infanterie si o divizie de cavalerie au
fost incercuite, patru divizii de infanterie si divizia blindata au suferit
pierderi grele, iar patru divizii au ramas in aceeasi forma combativa.
Armatele 3 si 4 romane, care avusesera la 19 noiembrie 1942 un efectiv
de 228.072 oameni, mai aveau la 7 ianuarie 1943 doar 73.062 de militari
valizi. Factorii dezastrului de la Stalingrad pot fi considerati: presiunea
germana privind angajarea fortelor „oricum si oriunde", folosirea abuziva
a trupelor romane si despartirea trupelor de comandamentele organice; folosirea
artileriei grele, a aviatiei etc. doar in folosul trupelor si sectoarelor
germane, fara a tine cont de nevoile sectoarelor romanesti; atribuirea
de misiuni trupelor romane care le depaseau capacitatea tactica si operativa;
comportamentul inadecvat fata de militarii romani si nerespectarea regulilor
elementare ale unui razboi de coalitie.

Dupa batalia Stalingradului, Armata 3 Romana a mai ramas pe front cu
doar patru divizii de infanterie de la aripa ei stanga. Armata 4 Romana
a fost retrasa pe un aliniament mai inapoi, dupa ce pierduse Corpul 6 Armata
si a fost intarita cu Corpul de Cavalerie (Diviziile 5 si 8 Cavalerie).
Ea a luat parte la operatiile Grupului de Armate Hoth, intre 12 si 23 decembrie,
in scopul salvarii trupelor incercuite la Stalingrad. Dar respectivul grup,
epuizat de grelele pierderi suferite, dupa trei zile a fost puternic atacat
si dupa alte trei zile de lupte indarjite, a fost desfiintat. Armata 4
Romana si-a pierdut astfel, orice valoare operativa.

Pe frontul Armatei 3 Romana si a Armatei 8 Italiene, la 16 decembrie
1942, rusii au reluat ofensiva in Cotul Donului, inaintand vertiginos spre
vest. Armata 3 Romana a fost scoasa definitiv din lupta.

Astfel, ramasitele celor doua armate romane au fost trimise in tara
pentru refacere si organizare.
Participarea trupelor romane la luptele din Caucaz
Un sector distinct al frontului de est unde au luptat si cateva mari
unitati romane, simultan cu actiunile din Cotul Donului, a fost cel din
Caucaz. Conform Directivei nr. 41 a lui Hitler pentru campania de vara
1942, planul german viza: lichidarea trupelor sovietice din Crimeea; ocuparea
Voronejului, ceea: ce ar fi expus atat partea centrala a Rusiei la sud-est
de Moscova, cat si Stalingradul; incercuirea si lichidarea principalelor
forte sovietice din Cotul Donului; ocuparea Stalingradului. Dupa aceea
fortele germane urmau sa fie orientate spre Caucaz, pentru a pune stapanire
pe zona petroliera Maikop-Groznii Baku si de a ajunge la granita Turciei
pentru a o forta sa intre in razboi alaturi de puterile Axei.

Oprirea germanilor la Voronej de catre rusi, esecul preconizatei incercuiri
a sovieticilor in Cotul Donului ca si succesul facil al nemtilor in ocuparea
Rostovului, l-au determinat pe Hitler sa isi schimbe planul initial. In
loc sa dezvolte succesiv operatiile, sa ocupe Stalingradul cu grosul fortelor
si apoi sa trimita acele forte in Caucaz, Hitler s-a hotarat sa execute
simultan doua operatii: ocuparea Stalingradului si ofensiva spre Caucaz.
El spera ca astfel, prin taierea caii de aprovizionare a Rusiei pe Volga
si ocuparea cele trei centre ale industriei petroliere, din Caucaz, in
foarte scurt timp sa distruga complet economia sovietica. Ocuparea orasului
Baku era prevazuta pentru sfarsitul lunii august 1942.

Daca intregul plan german pentru 1942 in sud-estul Rusiei era ambitios
si hazardat, presupunand dispunerea fortelor pe doua directii diferite,
aceleasi trasaturi le avea si planul de cucerire a Caucazului. El subaprecia
capacitatea de rezistenta a rusilor si isi propunea sa realizeze in Caucaz
prea multe directive deodata.

Constient de pericolul patrunderii germanilor spre Baku, comandamentul
sovietic si-a pregatit defensiva: 90 mii civili, zi si noapte, in august
si septembrie 1942, au construit fortificatii, amplasamente de artilerie,
santuri antitanc. In jurul orasului Baku au fost construite zece linii
de aparare. Armata Rosie dispunea in Caucaz de suficiente rezerve, constituite
in Frontul Transcaucazian, comandat de generalul Tiulenev. In plus exista
si posibilitatea aprovizionarilor pe Marea Caspica de la Krasnovodsk la
Baku.

Dupa o retragere grabita din Kuban si Caucazul de nord, regiunea agricola
cea mai bogata care mai ramasese Uniunii Sovietice in partea ei europeana,
sovieticii au reusit sa opreasca ofensiva germana prin darzenia deosebita
a trupelor, prin aliniamentele naturale de aparare si prin uriasa munca
pregatitoare depusa de soldati si populatia civila la realizarea liniilor
de fortificatii. Au fost realizate 100 mii de amplasamente pentru tehnica
de lupta, 800 km santuri antitanc, obstacole antiinfanterie pe o lungime
de 300 km si 1600 km transee.

Oprirea efectiva a inaintarii coloanelor de tancuri germane s-a produs
la cativa kilometri vest de Vladicaucaz, printr-o lovitura nimicitoare
data de trupele sovietice. Dupa aprecierile sovieticilor germani au pierdut
in cinci zile de lupta 140 tancuri, 2.500 autovehicule, o mare cantitate
de armament si 5.000 de oameni socotindu-i numai pe cei morti gasiti pe
campul de lupta.

Din acest moment germanii nu au mai intreprins actiuni ofensive, sperand
sa reia inaintarea in primavara urmatoare. Cum, insa, lucrurile evoluau
pe dos la Stalingrad, sovieticii preiau initiativa si planuiesc inchiderea
coridorului de retragere a germanilor spre Rostov si izolarea trupelor
din Caucaz din peninsula Taman – drumul pe care trupele germane si romane
se puteau retrage in Crimeea. Din mai multe motive sovieticii nu au putut
realiza acest plan si inaintarea lor a fost incetinita de retragerea organizata
a adversarului.

Situatia de la Stalingrad a impus ca Grupul de Armate "A" (von Kleist),
care ajunsese pe pantele d nord ale muntilor Caucaz pana in zona Groznii,
sa se retraga cu Armata I Blindata pe la Rostov si ca Armata 17 Germana
prin Kuban. In cadrul acestei din urma armate se aflau si diviziile 1,
2 si 3 munte romane, 10 si 17 infanterie si 6 si 9 cavalerie. La inceperea
retragerii, Armata 17 se afla pe aliniamentul Novorosisk (pe coasta Marii
Negre) pana la Nalcik unde se gasea Divizia 2 Munte. In fata acestei armate
se afla Grupul de armate Ieremenko, compus din 5 armate cu un total de
36 divizii infanterie, 37 brigada de tragatori, mai multe brigazi blindate
si doua flote aeriene. Conditiile retragerii au fost foarte grele di. cauza
drumurilor desfundate. For(ele romano-germane s-au retras spre aliniamente
succesive, pivotand spre dreapta la Novorosisk, pana la linia aleasa pentru
rezistenta in capul de pod Kuban. Inamicul, foarte activ si pe timp de
iarna, incerca prin toate mijloacele sa impiedice trupele germane si romane
sa se stabilizeze pe o pozitie si sa le impinga direct in Crimeea. Superioritatea
sa numerica ii permitea realizare acestui lucru. Rusii s-au straduit prin
atacuri masive repetate (sfarsitul lui aprilie 1943, 26 mai-6 iunie 16-22
iulie, 7-12 august) sa isi realizeze planul. Germanii rezistau, Hitler
voind sa mentina capul de pod Kuban ca baza de plecare a ofensivei de vara.
Rusii si-au dovedit superioritatea si nu mai putea fi vorba de reluarea
ofensivei germane. Retragerea nemtilor din zona nord Marea de Azov, l-a
obligat pe Hitler solicitat in acest sens si de Ion Antonescu, sa ordone
la 4 septembrie 1943 retragerea din Kubar Ariergarda a trecut la Kerci
in noaptea de 9/10 octombrie 1943. S-a terminat, astfel, batalia defensiva
di Kuban, care a durat sapte luni si jumatate si in care trupele romane
au avut o comportare onorabila. Armata romana a luptat in Caucaz cu 64.606
militari, din care a pierdut 1598 morti, 7.264 raniti si 806 disparuti.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   27.06.11 19:32

Luptele din Crimeea (octombrie 1943-mai 1944)
Incepand cu 9 octombrie 1943 si pana la 12 mai 1944 Crimeea avea sa
fie din nou teatrul unei confruntari de mari proportii intre cei doi adversari.
Partea germano-romana avea in Crimeea Armata 1 Germana, formata din doua
divizii germane si sapte romane, din care nici una blindata, cu care nu
s putea realiza o aparare eficienta in folosul aripei de sud a frontului
de est. In Stepa Nogaica, rusii inainta rapid amenintand sa inchida istmul
Perekop, iar in Marea Neagra detineau superioritatea navala. O evacuare
pe mare risca mult. In consecinta, comandantii Arrnatei 17 si a Grupului
de Armata „ A" a pregatit retragerea din Crimeea, dar Hitler nu a aprobat
si la I noiembrie 1943 Armata 17 a fost incercuita in Crimeea, fara alte
legaturi decat pe apa si in aer cu restul trupelor. Generalul Ion Antonescu
est si el ingrijorat de soarta trupelor romane din peninsula, intelege
inutilitatea rezistentei si propune in scris lui Hitler evacuarea imediata.
Refuzand, Hitler promite sprijin cu blindate, amiralul Doenitz asigura
ca dispune de mijloace in Marea Neagra pentru ca in 40 zile sa evacueze
pe cei 200 raniti luptatori si materialul militar.

La sfarsitul lui octombrie si inceputul lui noiembrie, rusii au atacat
la Perekop si la Kerci, reusind s realizeze capete de pod amenintatoare.
Diviziile romane au participat astfel, in dispozitivul initial d aparare:
diviziile 10 si 19 infanterie erau dispuse la nord si nord-est in istmul
Perekop; divizia 9 cavaleri la vest de Perekop, pentru supravegherea litoralului;
in peninsula Kerci se aflau diviziile 6 cavalerie si munte, ultima in rezerva
frontului de aici in muntii Yalta si pe coasta de sud se aflau exclusiv
Corpul d Munte cu diviziile 1 si 2 munte romane.Dupa ce criza de la inceputul
lunii noiembrie a fost depasita, presiunea rusa a scazut si trupele romano-germane
au atacat capetele de pod realizate de rusi.

Dar s-a intamplat ca Armata 6 Germana, aflata la nord de Niprul inferior
sa fie respinsa la 31 ianuarie 1944 spre vest si astfel sa se spulbere
ultima speranta pentru trupele din Crimeea de a fi eliberate pe uscat.
Ion Antonescu considera ca nu mai exista nici un motiv ca trupele romane
sa mai ramana in Crimeea, dar Hitler refuza sa accepte o evacuare. A facut-o
si in februarie 1944, cand Ion Antonescu 1-a vizitat in Germania si la
sfarsitul lui martie, cand printr-o scrisoare Ion Antonescu solicita sa
admita evacuarea „de buna voie". Soarta trupelor din Crimeea era astfel
definitiv pecetluita.

Raportul de forte era favorabil rusilor. Ei aveau la Perekop Frontul
4 Ucrainian care dispunea de 18 divizii de tragatori si doua corpuri de
armata blindate. Trupele romano-germane numarau trei divizii iar in rezerva
o parte din Divizia 3 Germana. La Kerci, rusii aveau 10 divizii de tragatori
si 100 care de lupta, iar apararea avea 4 divizii, din care 2 romane, iar
in rezerva restul Diviziei 3 Germana.

Ofensiva rusa in istmul Perekop a inceput la 7 aprilie cu o larga pregatire
de artilerie urmata de atacurile masive cu tancuri si apoi de infanterie.
Trupele germane si romane, doua divizii, rezistau si „valuri de atac ruse
erau transformate in mari gramezi de morti si raniti". Totusi, in noaptea
de 9/10 aprilie, rusii au debusat in campia Crimeii. Situatia operativa
in peninsula se complica rapid, Armata 17 Germana nu mai poate contraataca
si se impune retragerea tuturor fortelor germano-romane din Crimeea. Are
loc, mai intai, retragerea lor spre Sevastopol, sub presiunea tot mai puternica
a inamicului. Pana la 18 aprilie, toate fortele romano-germane, s-au concentrat
in zona Sevastopol, inregistrand insa, pierderi insemnate. In intervalul
9-18 aprilie 1944, Armata 17 a pierdut 111.000 oameni, ramanand doar 78.000
de germani si 46.000 romani.

Ion Antonescu continua sa solicite retragerea trupelor din Crimeea
si dispunerea lor in fata cavaleriei rusesti care se apropia de teritoriul
romanesc. Totusi trupele romane au ramas in dispozitivul Sevastopol cu
diviziile 1 si 2 munte, 10 infanterie si unitati ale Corpului de Munte
in sectorul de nord si cu diviziile 3 munte, 19 infanterie, 6 si 9 cavalerie
si unitati ale corpului de cavalerie in sectorul de sud. Toate aceste trupe
romane au fost subordonate comandantilor de corpuri de armate germane.

Inamicul avea in zona Frontul 4 Ucrainian cu trei armate si un total
de 24 divizii de tragatori, un corp de blindate, 2-3 divizii de artilerie
etc. Era clar ca Armata 17 Germana nu putea rezista si s-a cerut din nou
acordul lui Hitler pentru retragere. Acesta cerea Armatei 17 sa reziste
pana cand asteptata debarcare de vest va fi zdrobita, timp in care Turcia
va fi mentinuta neutra. El punea in cumpana si marea importanta politica
si economica a Crimeii, precum si speranta ca urmau sa apara armele noi
si pana atunci Crimeea trebuia mentinuta. Pe de alta parte cele 25 divizii
rusesti trebuiau tinute pe loc la Sevastopol cat mai mult timp si cu cat
mai multe pierderi, altfel rusii le deplasau in scurt timp in alt punct
al frontului.

Intre 25 aprilie si 3 mai, la noi insistente ale lui Ion Antonescu
sunt aduse in patrie ca sa apere acolo locurile lor de nastere inundate
de inamic: 29.000 romani dar si 13.400 germani, 6.00(` raniti germani,
2.000 raniti romani, 15.000 voluntari rusi, 700 soldati slovaci, 4.500
prizonieri si 3.000 civili).

In zilele de 5-7 mai 1944, rusii au atacat in ambele sectoare de la
Sevastopol cu forta formidabila, reusind sa distruga sectoarele a doua
divizii germane si sa patrunda adanc in spatele frontului. In seara zilei
de 7 mai, Hitler a aprobat evacuarea regiunii Sevastopol. Ea s-a facut
cu foarte mai greutati sub atacurile si bombardamentele de aviatie si artilerie
ale rusilor. Au fost scufundate vasele „Totila", cu 4.000 oameni, „Teja",
cu 5.000 oameni, vasele „Romania", „Danubius", „Helga" si „ Gneisenan".
In noptile de la 9 pana 11/12 mai au mai fost evacuati 25.697 luptatori,
6.011 raniti iar in afara de acestia 8.100 s-au inecat.

In total intre 12 aprilie si 13 mai, au fost evacuati 130.000 de germani
si romani din 230.000; aviatia a transportat si ea 21.457; 57.500 au fost
morti si disparuti iar la 20.000 nu li se cunoaste soarta. Romanii au pierdut
22.522 de militari, ceea ce inseamna 34% din efectivul aflat in Crimeea.
Apararea teritoriului national. Batalia din Moldova
In sectorul Grupului de Armate Sud, superioritatea rusa a devenit coplesitoare
si a obligat armatele germane la o retragere continua pe tot intinsul Rusiei
vestice, pana cand frontul a ajuns pe teritoriul romanesc.

In februarie 1944, linia frontului a ajuns pe teritoriul romanesc al
Moldovei si Basarabiei, unde au intrat masiv in dispozitiv de lupta si
trupele romane, cu ajutorul lor, oprindu-se inaintarea rusilor si consolidandu-se
aripa de sud a frontului de est. Batalia din Moldova si Basarabia, din
vara anului 1944, pentru apararea pamantului romanesc, avea sa fie ultima
mare batalie a Armatei Romane pe frontul de est.

Linia frontului urma inaltimile de la vest de Siret, din Bucovina pana
la sud de Pascani, apoi linia Tg. Frumos-Podul Iloaiei-masivul paduros
Cornesti-nord Chisinau-Tighina-Nistru pana la varsarea Marea Neagra, cu
un cap de pod rusesc la nord de Liman. Din acest front, lung de 650 km,
300 km erau acoperiti de trupele romane, incluse Grupului Armate" Ucraina
de sud", comandat, incepand cu 24 iulie 1944, de generalul Friessner si
cuprinza Grupul Wohler, cu Armata 80 Germana (generalul Wohler) si Armata
4 Romana (generalul Racovita) dispus din Bucovina pana la Prut; Grupul
Dumitrescu, cu Armata 3 Romana (generalul P. Dumitrescu Armata 6 Germana
(general Fretter-Pico), dispus pe frontul basarabean. In total, pe acest
front, erau puse 21 divizii germane si 23 divizii romane (inclusiv 4 brigazi
de vanatori de munte). In rezerva se ai 4 divizii germane si 3 divizii
romane.

Dispozitivul de lupta si pozitia erau destul de tari, cu exceptia sectorului
Tg. Frumos-Iasi, unde inamicul domina de pe pozitie mai inalta, si a zonei
Nistrului de jos, unde capul de pod pe malul drept, pe o lungime de 15
km, primejduia flancul drept al frontului. Configuratia de ansamblu a acestei
pozitii a pronuntate asemanari cu cea a frontului de la Stalingrad. In
conceptia lui Friessner, chiar in mometele preluarii comenzii, s-ar fi
impus retragerea apararii pe Prut tocmai pentru a evita o situatie similara
Hitler si Ion Antonescu nu au inteles similitudinea cu Stalingradul si
nu au acceptat ideea lui Friessner. Comandamentul sovietic avea in Moldova
si Basarabia Frontul 2 Ucrainian (generalul Malinovs dispus in sectorul
de vest de Prut si. Frontul 3 Ucrainian (general Tolbuhin), dispus in sectorul
basarab al frontului. Rusii dispuneau de circa 94 divizii de tragatori,
7 corpuri blindate, un corp de cavalerie doua armate aeriene. Comanda suprema
a tuturor acestor forte o avea maresalul Timosenko.

Ofensiva sovietica pregatita minutios si cu realizarea unei densitati
de foc pe care germanii nu o putusera realiza niciodata pe toata durata
razboiului, a inceput la 20 august 1944 pe intregul front dintre Siret
si Nistru, dar in doua zone cu presiune maxima: zona Podul Iloaiei-Iasi
si zona capului de pod de Nistru, nord Liman. In aceste sectoare se aparau
exclusiv trupe romane: Diviziile 5 Cavalerie s Infanterie la vest de Prut
si 4 Munte, 21 Infanterie in Basarabia. La inceput s-a executat o pregatire
artilerie cu intensitate formidabila de o ora si jumatate, care a impus
unor divizii romane sa se retraga chiar din timpul pregatirii de artilerie.
Ofensiva infanteriei si tancurile au dus inca din prima zi realizarea a
doua patrunderi in frontul romano-german. Era de asteptat ca inaintarea
rusilor sa continuu doua zi si sa arunce armata din Moldova spre vest,
iar Grupul general Dumitrescu sa fie incercuit in sudul Basarabiei. In
consecinta, in acord cu Ion Antonescu, aflat pe front la 20-21 august,
generalul Friessnf hotarat oprirea inaintarii inamicului pe linia Carpatilor
Orientali si linia fortificata Focsani-Galati. Dar a mai apucat sa o faca,
fiind arestat la 23 august 1944, in Palatul regal, din ordinul Regelui
Mihai.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   27.06.11 19:33

S-a produs, astfel, o cotitura de mari proportii in desfasurarea razboiului
si in istoria poporului rom. In seara zilei, Regele a anuntat la radio
un armistitiu inexistent si a ordonat armatei romane sa inceteze razboiul
contra armatelor sovietice. Rusii insa, nu stiau de vreun armistitiu si
au continuat operatiunile contra armatelor romane, facand prizoniere toate
trupele romane din Moldova si Basarabia, ajunse din urma de catre rusi.
Au impartasit aceasta soarta, luand calea lagarelor de prizonieri din Rusia
114.000 militari romani, capabili inca de lupta. Astfel, s-a consumat ultima
mare batalie pentru salvarea neamului, impotriva monstrului rasaritean.
„O politica de o usurinta fara precedent in istorie, politica unor partide
din opozitie, arestarea maresalului in palatul regal si ordinul regelui
de a inceta razboiul contra Rusiei, au permis trupelor rusesti sa treaca
peste linia Focsani-Galati fara nici o lupta" – spunea Gh. Margherescu.
3. Trecerea Romaniei de partea Natiunilor
Unite. Operatiile militare desfasurate de armata romana in perioada 23
august 1944 – 12 mai 1945

Trecerea Romaniei de partea Natiunilor Unite, la 23 august 1944, ce
s-a produs concomitent cu inlaturarea de la putere a maresalului Ion Antonescu
si declansarea luptei impotriva Wehrmachtului nazist, intr-un context extraordinar
de complex in care nu se precizase cu claritate infrangerea Germaniei naziste
si in care nu se incheiase Conventia de armistitiu cu Natiunile Unite,
a reprezentat un moment important in istoria celui de-al doilea razboi
mondial, ale carui consecinte pentru desfasurarea razboiului au fost apreciate
de la inceput ca fiind incalculabile .

Ducand la indeplinire ordinele Marelui Stat Major, care pentru prima
data in cursul celui de-al doilea razboi mondial si-a asumat atributele
conducerii la nivel strategic a organismului militar national, armata romana
a reprezentat principalul instrument si elementul hotarator al asigurarii
victoriei asupra trupelor germane de pe teritoriul national aflat sub jurisdictia
guvernului roman in perioada 23-31 august 1944. Acest lucru a fost posibil
datorita faptului ca, spre deosebire de alte state care au trecut in diferite
faze ale razboiului de partea Natiunilor Unite, Romania dispunea de un
puternic potential militar, de o armata cu o conducere centralizata si
structuri bine definite, incadrata cu aproximativ 1.100.000 de militari
(circa 8,5% din populatia intregii tari si 15% din potentialul barbatesc),
care au fost declarate imediat utilizabile pentru frontul antihitlerist.

Fara nici un simptom de dezagregare, armata romana a incetat (initial
unilateral), ostilitatile cu trupele sovietice si a trecut imediat la indeplinirea
misiunilor de lupta incredintate.

Principalele misiuni indeplinite de armata romana in august 1944 impotriva
trupelor germane au fost precizate in Directiva strategica emisa de noul
sef al Marelui Stat Major, generalul de divizie Gheorghe Mihail, in seara
zilei de 23 august 1944 si au constat in lichidarea fortelor hitleriste
aflate in zona de competenta a guvernului roman in acel moment, regruparea
armatelor 3 si 4 romane de pe frontul sovieto-german din estul tarii, acoperirea
frontierei nationale si a liniei vremelnice de demarcatie impusa prin Dictatul
de la Viena din 30 august 1940 si pregatirea ofensivei eliberatoare in
partea de nord-vest a tarii. Indeplinirea misiunilor incredintate s-a realizat
prin tot atatea operatii militare de anvergura.

Percepand imediat consecintele catastrofale pe care le-a avut pentru
Germania hitlerista trecerea Romaniei de partea Natiunilor Unite, conducerea
suprema a Reich-ului a reactionat deosebit de violent, emitand in noaptea
de 23 spre 24 august, la 26 si 29 august 1944, trei directive strategice
privind situatia din Romania.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   27.06.11 19:33

Actiunile armatei romane in campania din vest (23 august 1944
– 12 mai 1945)


Actiunea energica a armatei romane a facut ca, intr-un timp foarte scurt
strategia germana privind restabilirea controlului in Romania sa sufere
un categoric esec, Wehrmachtul nazist nemaifiind in stare sa influenteze
evenimentele politice si militare din spatiul romanesc.

Actionand sub conducerea comandamentului national, armata romana a
reusit, in perioada 23-31 august 1944 sa elibereze, prin efort propriu
spatiile istorice ale Munteniei, Dobrogei, Olteniei, Banatului, Crisanei
si podisul transilvan de la nord de Carpatii Meridionali pana la linia
vremelnica de demarcatie. Concomitent, Armatele 3 si 4 au executat actiunea
de repliere din dispozitivul german si de regrupare in adancimea teritoriului
national in vederea deplasarii spre noul front din Transilvania. Operatia
s-a efectuat in conditii complexe, determinate de intercalarea diviziilor
romane cu cele germane si de comportarea comandamentelor si trupelor sovietice
care, in multe situatii au considerat trupele romane ca inamice si au actionat
in consecinta, continuand sa traga sau sa le dezarmeze si sa le captureze,
asa cum au procedat si cu majoritatea fortelor fluviale si maritime.

In acelasi timp, Armata 1 romana a executat „acoperirea" frontierei
nationale si a liniei vremelnice de demarcatie din podisul transilvan,
importanta operatie strategica desfasurata pe un front de aproximativ 400
km, prin care s-a interzis patrunderea unor noi forte inamice in spatiul
romanesc controlat de guvernul roman si pastrarea unui important cap de
pod la nord de Carpatii Meridionali si la vest de Carpatii Occidentali
in vederea declansarii viitoarei ofensive eliberatoare in partea de nord-vest
a tarii.

In numai 8 zile de lupte aprige, fortele militare si populatia romana
au provocat Wehrmacht-ului, cu pierderi proprii minime (8.586 militari
ucisi, raniti si dati disparuti) – mari pierderi umane cifrate la 61.500
militari germani ucisi si luati prizonieri, ceea ce echivaleaza cu 6 divizii
de infanterie si importante cantitati de tehnica de lupta (circa 300 de
avioane, 500 de nave fluviale si maritime, multe blindate, tunuri, mitraliere
etc.). Datorita realizarii surprinderii inamicului si ritmului rapid in
care au fost nimicite, capturate sau alungate, trupele germane nu au mai
avut posibilitatea sa execute distrugeri de obiective economice, ceea ce
a permis pastrarea intacta a acestora si punerea lor la dispozitia coalitiei
antihitleriste.

Deosebit de importante au fost si consecintele militar-strategice,
economice si logistice pe care le-a avut trecerea Romaniei de partea Natiunilor
Unite: deschiderea „Portii Focsanilor", una din cele mai puternice zone
fortificate din estul Europei si inlesnirea deplasarii fortelor sovietice,
practic nestingherite, prin Campia Romana spre noul front creat de armata
romana in podisul transilvan, Crisana si Banat; incetarea imediata si totala
a aprovizionarii Wehrmacht-ului din Romania, in special cu petrol si cereale;
prabusirea defensivei germane la aripa de sud a frontului sovieto-german;
pulverizarea dispozitivului amenajat de Wehrmacht in Peninsula Balcanica;
provocarea sau precipitarea unor grave crize politice in majoritatea statelor
ocupate sau aflate sub influenta Berlinului etc.
Eliberarea partii de nord-vest a Romaniei de sub ocupatia horthysto-hitlerista
Dupa victoria repurtata asupra trupelor hitleriste in perioada 23-31
august 1944, fortele armatei romane au actionat eroic pentru eliberarea
partii de nord-vest a tarii rapita de Ungaria horthysta prin Dictatul de
la Viena din 30 august 1940. Armatele 1 si 4 si-au realizat dispozitivele
operative la nord de Carpatii Meridionali si la vest de cei Occidentali.

Comandamentul suprem sovietic a ordonat armatelor sale sa afluiasca
prin trecatorile Carpatilor Meridionali in podisul transilvan. In drumul
lor spre noul front de lupta diviziile sovietice au trecut prin orasele
Pitesti, Craiova, Turnu Severin, Brasov, Sibiu, Sighisoara, Medias, Lugoj,
Timisoara etc. si prin trecatorile carpatine fara a mai fi nevoie sa duca
lupte grele, asa cum procedau marile unitati care incercau sa traverseze
Carpatii Orientali de la est spre vest.

Hotararea conducerii politice si militare a U.R.S.S. privind subordonarea
fortelor armatei romane incepand cu noaptea de 6/7 septembrie 1944 a impus
insa, modificari esentiale in conceptia strategica a comandamentului militar
national privind eliberarea partii de nord-vest a tarii, acesta fiind practic
exclus de la conducerea operatiilor militare. Incorporate in dispozitivul
Frontului 2 ucrainean, armatele 1 si 4 romane au constituit, impreuna cu
cate o mare unitate sovietica similara, cate un grup de armate condus de
comandantul marii unitati sovietice. Desi, in acest context, atributiile
Marelui Stat Major roman au fost grav stirbite, acesta a continuat sa se
preocupe indeaproape de buna desfasurare a operatiilor militare, sa coordoneze
instructia contingentelor, aprovizionarile, evacuarile, completarile cu
personal si materiale etc.

Armata 4 a desfasurat cu fortele de la centru si flancul stang, intre
5 si 8 septembrie 1944, o ferma operatie de aparare, stavilind puternica
ofensiva declansata de inamic cu intentia de a impinge frontul pe coronamentul
Carpatilor Meridionali. De la 9 septembrie, Armata 4 a declansat o ofensiva
pe intregul front, actionand in cooperare cu trupele sovietice, care incepusera
sa afluiasca masiv la nord de Carpatii Meridionali. In partea de vest a
tarii, Armata 1 s-a gasit initial in aparare, intre 13 si 18 septembrie,
dupa care a trecut la ofensiva spre Salonta si Oradea, impreuna cu forte
sovietice.

La 9 octombrie, Armata 4 romana, actionand in cooperare cu forte sovietice,
a atacat cu impetuozitate pe directia Ludus, est Cluj, Carei, obligand
comandamentul hitlerist sa treaca de la aparare la retragerea treptata
prin lupta a fortelor prin „Poarta Somesului".
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   27.06.11 19:33

Actiunile militare desfasurate de armatele romane in faza finala a
luptelor pe teritoriul national, la Cluj, Carei, Satu Mare, Oradea si in
alte locuri au avut consecinte importante pentru desfasurarea generala
a operatiilor militare, inamicul fiind impins, intr-un timp scurt, spre
vest, cu aproximativ 200 km. Datorita luptei eroice a armatei romane, intrandul
pe care-l forma dispozitivul inamic in nord-vestul Romaniei a fost eliminat,
frontul de est capatand practic o configuratie aproape liniara intre Marea
Baltica, valea Dunarii si Marea Adriatica. Diviziile Armatei 1 care au
actionat la vest de Carpatii Occidentali au oprit singure sau au participat
la oprirea a doua mari ofensive inamice si la operatia Debretin.

Eliberarea partii de nord-vest a tarii, finalizata in chip stralucit
la 25 octombrie 1944 a fost obtinuta prin jertfa a 58.330 de militari,
ucisi, raniti sau luati prizonieri. Pierderile provocate inamicului s-au
ridicat la 82.934, dintre care 76.275 prizonieri.

Eliberarea partii de nord-vest a Romaniei nu a insemnat insa si incetarea
luptei alaturi de coalitia Natiunilor Unite. Armata romana a continuat
operatiile militare, in cooperare cu armata sovietica, pe teritoriile Ungariei,
Cehoslovaciei si Austriei, pana la victoria finala asupra Germaniei naziste.
Armata romana in operatiile militare pe teritoriul Ungariei
Actiunile militare duse de armata romana pe teritoriul Ungariei au inceput
la 24 septembrie 1944, cand primele unitati romane au depasit frontiera
romano-ungara, la vest de Salonta, in urmarirea trupelor hitleriste si
horhyste.

In ansamblu, operatiile armatei romane pe teritoriul ungar, desfasurate
in cooperare cu fortele sovietice, au acoperit un spatiu vast din partea
estica a Ungariei, pana la Tisa (pe cursul superior si mijlociu al acesteia),
pe caile de acces si in interiorul Budapestei, in Muntii Hegyalia, Bükk
si Matra, pe valea Hernadului etc., fiind incluse in doua mari operatii
ofennsive de anvergura: „Debretin" si „Budapesta", organizate si conduse
de comandamentul sovietic.

In cadrul operatiei „Debretin", pe teritoriul Ungariei, armata romana
a participat cu peste 182.000 de militari, in trei focare principale: Debretin
(cu 5 divizii), Nyiregyhaza (13 divizii, inclusiv cele care luptasera la
Debretin) si pe cursul mijlociu al Tisei (4 divizii).

Pe directia principala de ofensiva spre Budapesta a actionat si Corpul
7 armata roman, care, la 30 octombrie si-a inceput, din capul de pod de
la nord-vest de localitatea Alpar, gloriosul drum de lupta ofensiv ce va
lua sfarsit 80 de zile mai tarziu, la 2 km de Dunare, in interiorul capitalei
maghiare. Atacand cu multa vigoare, cele trei divizii romane au ajuns la
30 decembrie 1944 la periferiile Capitalei ungare, iar la 1 ianuarie au
reluat ofensiva in interiorul Budapestei. Prin luptele grele de strada
si asalturi eroice, militarii romani au patruns aproximativ 10 km in interiorul
Budapestei, ajungand in seara zilei de 15 ianuarie 1945 la mai putin de
2 km de Dunare. Pentru eliberarea Budapestei, Corpul 7 armata roman a pierdut
10.708 militari, morti, raniti si disparuti, adica circa 30 % din cei 36.348
militari care au participat la lupte.

Concomitent cu participarea Corpului 7 armata roman la eliberarea Budapestei,
celelalte doua mari unitati ale Armatei 1, diviziile 2 si 3 munte au contribuit
la eliberarea localitatii si a zonei Miskolc, apoi au zdrobit, pana spre
mijlocul lunii decembrie, inamicul in Muntii Bükk. In acelasi timp,
in masivul Matra, a actionat Divizia „Tudor Vladimirescu – Debretin", care
la 31 decembrie a atins si ea frontiera ungaro-cehoslovaca la nord-vest
la Salgotarjan.

Cu deosebita bravura au actionat pe teritoriul Ungariei si diviziile
Armatei 4 romane, care, dupa ce au trecut Tisa prin capul de pod realizat
de sovietici la nord de Tiszalök, au zdrobit rezistentele inamice
din zona localitatilor Tokaj, Csobaj, Szerencs, Halmaj etc., apoi a atacat
impetuos pe valea Hernadului, creand conditii favorabile manevrarii rezistentelor
inamice din Muntii Hegyalja. Dupa ce a infrant fortele adverse din acest
masiv muntos (in 17 decembrie) Armata 4 si-a trecut toate fortele la vest
de Hernad depasind, in ziua urmatoare, frontiera ungaro-cehoslovaca.

Pe timpul celor aproape patru luni cat a luptat pentru eliberarea Ungariei,
armata romana a intrebuintat in lupte 17 divizii de infanterie, munte si
cavalerie, un corp aerian, doua brigazi de artilerie antiaeriana, o brigada
de cai ferate si numeroase alte unitati si formatiuni militare, insumand
peste 210.000 de militari. Participand la 7 mari batalii, in care a desfasurat
81 de lupte mai importante, cele doua armate romane au patruns pe teritoriul
Ungariei 250-300 km, au strabatut prin lupte trei masivi muntosi, au fortat
patru cursuri mari de apa (Tisa, Bodrog, Hernad, Ipoly), au eliberat 1237
de localitati, dintre care 14 orase si au produs inamicului pierderi ce
se cifreaza la 30.745 de militari (prizonieri si morti). Pierderile armatei
romane s-au ridicat la 42.700 de militari (morti, raniti si disparuti).
Armata romana in operatiile militare pe teritoriile Cehoslovaciei
si Austriei

Operatiile armatei romane pe teritoriul Cehoslovaciei s-au desfasurat
aproape in totalitate in regiunea muntoasa din estul si centrul tarii,
avand ca scop incercuirea sau nimicirea fortelor hitleriste si hortyste
din intrandul pe care-l forma aici aliniamentul frontului strategic german,
anihilarea capacitatii de riposta a trupelor inamice si impiedicarea lor
de a efectua contraatacuri spre sud si nord in flancurile fortelor Fronturilor
2 si 4 ucrainiene, care inaintau spre Austria si spre Germania.

Intr-o prima etapa, Armata 4 a executat intre 18 decembrie 1944 si
11 ianuarie 1945 operatia de aparare de la Seña-Turna imobilizand
importante forte adverse care nu au mai putut si folosite impotriva armatelor
sovietice ce inaintau spre Kočice sau impotriva fortelor sovietice si romane
care luptau in sud-vest pentru eliberarea Budapestei. Concomitent, Corpul
4 armata din Armata 1, care depasise frontiera ungaro-cehoslovaca la 26
decembrie 1944, a luptat pe directia Iolytarnok-Hali?, manevrand dispozitivul
de lupta al gruparii germane din zona orasului Lu?enec.

In etapa a II-a (12 ianuarie – 25 martie 1945) Armata 1 romana a executat
operatia din Muntii Javorina si a iesit in valea Hronului, iar Armata 4,
operatiile „RoŸ?ava" (12-31 ianuarie 1945) si „Zvolen-Banska Bystrica"
(10 februarie – 25 martie 1945).

In etapa a treia, armatele 1 si 4 au executat intre 26 martie si 2
mai 1945 ample operatii intre Hron si Morava, iar intre 6 si 12 mai 1945
au participat la operatia „Praga", executand o viguroasa urmarire a inamicului
la vest de Brno spre capitala Cehoslovaciei.

La succesele repurtate de trupele romane in estul Cehoslovaciei si-a
insumat efortul si Divizia „Tudor Vladimirescu – Debretin", care a luptat
in compunerea Armatei 53 sovietice, la sud-vest de Lu?enec si in Muntii
Javorina, apoi in capul de pod de la est de Zarnovica, pana la 20 martie
1945 cand a trecut in rezerva si apoi a fost trimisa in tara.

Timp de cinci luni, cat au durat operatiunile pe teritoriul Cehoslovaciei,
17 divizii romane de infanterie, munte, cavalerie si artilerie antiaeriana,
Corpul 1 aerian, Brigada de cai ferate, Regimentul 2 care de lupta si alte
unitati si formatiuni militare, cu un total de 248.430 militari, au patruns
peste 400 km in dispozitivul inamic, au fortat 4 cursuri mari de apa (Hron,
Nitra, Váh si Morava), au strabatut prin lupte 10 masive muntoase,
au eliberat 1722 de localitati, intre care 31 de orase. Pe frontul din
Cehoslovacia, trupele romane au provocat pierderi inamicului care s-au
cifrat la 22.803 de militari (morti si prizonieri). Pierderile proprii
s-au ridicat la 66.995 de militari (morti si disparuti), adica aproximativ
30 % din totalul efectivelor angajate in lupta.

Pe teritoriul Austriei a fost angajat in lupte, in lunile aprilie si
mai 1945, in sprijinul unor mari unitati sovietice, Regimentul 2 care de
lupta, care a luptat eroic in zona localitatilor Hohenruppersdorf, Schrick,
Wilfersdorf, Mistelbach, Aspern, Zistersdorf, Poysdorf etc. pana in apropierea
Vienei. In aceeasi perioada de timp, in spatiul austriac au fost prezente
si subunitati ale Grupului operativ al Brigazii romane de cai ferate, care
au participat la reconstructia sau repararea de poduri pe diverse tronsoane
de comunicatii, la sporirea capacitatii de garare a unor statii de cale
ferata etc.

Marea victorie asupra fascismului din mai 1945 a gasit armata romana
in prima linie de lupta alaturi de Natiunile Unite. Prin mobilizarea intregului
sau potential material si uman, poporul roman a adus o importanta contributie
la obtinerea victoriei de la 9 mai 1945.


_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   27.06.11 19:34

Concluzii si invataminte de ordin strategic, operativ si tactic rezultate
din actiunile desfasurate de armata romana in cel de-al doilea razboi mondial

Experienta participarii Romaniei la marea conflagratie a pus in lumina
numeroase concluzii si invataminte cu privire la strategia si arta militara,
la organizarea si ducerea actiunilor de lupta. Daca in ceea ce priveste
conditiile politico-militare, practica militara romaneasca din perioada
razboiului a fost incorsetata de conceptiile doctrinar-strategice germane
si, ulterior, sovietice, gandirea militara antebelica si chiar cea din
anii conflagratiei a dovedit de multe ori originalitate si caracter novator.

In perioada celui de-al doilea razboi mondial, strategia militara
romaneasca s-a manifestat de sine statator in doua actiuni deosebit de
importante: actul istoric de la 23 august 1944 si operatia de acoperire
din perioada 24 august – 5 septembrie 1944.

In legatura cu evenimentele dintre 23-31 august 1944, se poate arata
ca surprinderea realizata prin pastrarea secretului operatiilor, in pregatirea
in ascuns a actiunilor si declansarea lor simultana pe intreg teritoriul
national a dus la paralizarea comandamentelor germane si punerea lor in
imposibilitatea de a reactiona coerent si de a coordona actiunile trupelor
hitleriste din spatiul romanesc.

Totodata, rapiditatea cu care armatele 3 si 4 de pe frontul din Moldova
s-au desprins de trupele sovietice din contact si de trupele germane vecine
a facut ca flancul drept al frontului german de est (Grupul de armate „Ucraina
de Sud") sa se disocieze complet si sa nu mai poata opune nici un fel de
rezistenta trupelor sovietice (Fronturile 2 si 3 ucrainene) intre Marea
Neagra si Carpatii Padurosi. Ca urmare, aliniamentul de contact intre trupele
hitleristo-horthyste si cele sovieto-romane s-a mutat in cateva zile cu
aproximativ 600 km mai spre vest, punand in pericol situatia tuturor fortelor
germane din Balcani.

Marsul trupelor sovietice si actiunile fortelor romane pentru realizarea
dispozitivului strategic pe noul aliniament s-au desfasurat sub acoperirea
Armatei 1 romane, care a asigurat, astfel, crearea unui nou front in Transilvania
si Banat. In cadrul acestei actiuni strategice s-au evidentiat, in special,
capacitatea organizatorica si de conducere a Marelui Stat Major si rapiditatea
manevrelor de forte si mijloace. Dupa numai 48 de ore de la primirea misiunii,
trupele romane se gaseau in dispozitiv, gata de lupta, fiind in masura
sa interzica orice interventie a fortelor germane si ungare din partea
de nord a Transilvaniei, din Ungaria, Iugoslavia si Bulgaria.

Conceptia operatiei de acoperire a dovedit capacitatea si nivelul de
pregatire ale comandamentelor romane in aplicarea cu ingeniozitate a principiilor
luptei moderne, prin concentrarea si esalonarea adanca a fortelor pe directiile
amenintate si prin realizarea unei cooperari operative si tactice deosebit
de eficiente.

In acelasi timp cu actiunile duse pentru lichidarea fortelor germane
din interiorul tarii, trupele romane au consolidat si completat succesiv
dispozitivul strategic de acoperire si aici evidentiindu-se supletea si
simplitatea manevrelor pentru executarea inlocuirilor si regruparilor.

Invataminte semnificative rezulta si din participarea la lupta a fortelor
militare romane alaturi de cele germane, pe frontul de est si de cele sovietice,
in razboiul de vest. Participarea nu a fost lipsita de seroase animozitati
datorate unor masuri la nivelul comandamentelor ce nu tineau de realitati,
de forta marilor unitati romane, de dotarea sau regulamentele lor de lupta.
Atitudini susceptibile a leza prestigiul ofiterilor si ostasilor romani,
utilizarea efectivelor romanesti in situatii ce le expuneau unor grave
pericole, discriminarile in ce priveste aprovizionarea trupelor romane
cu subzistente, echipament si mijloace de lupta etc., toate acestea au
constituit practici ce veneau in contradictie cu reglementarile purtarii
razboiului de coalitie.

In domeniul tactic a fost dobandita, in mod firesc, o ampla
experienta, comandamentele si trupele romane avand posibilitatea sa se
manifeste, in multe situatii, de sine statator, fara ingerinte straine.

Atat in campania din rasarit cat si in cea din vest, trupele romane
au desfasurat actiuni de lupta in terenuri deosebit de diverse, in toate
anotimpurile si in conditii de timp si stare a vremii foarte variate. Experienta
armatei noastre in cel de-al doilea razboi mondial a dus la perfectionarea
continua a formelor si procedeelor, metodelor de organizare si conducere
a actiunilor de lupta, ca rezultat al perfectionarii armamentului si tehnicii,
al complexitatii elementelor dispozitivelor de lupta.

In aparare, marile unitati tactice, de tip divizie, adoptau dispozitive
de lupta, de regula, pe doua esaloane, in fasii cu o dezvoltare frontala
de 6-10 km ( pe perioada initiala chiar 20-30 km). Adancimea fasiei de
aparare a diviziei a crescut de la 3-4 km la 5-7 km.

Organizarea si mentinerea continua a cooperarii, cercetarea inamicului,
asigurarea flancurilor si jonctiunilor, conducerea continua, energica si
centralizata, asigurarea materiala si tehnica a trupelor au fost elemente
importante, care au asigurat succesul fortelor in lupta de aparare.

Ofensiva a fost executata, de regula, impotriva unui inamic puternic
organizat la teren pe mai multe fasii de aparare, fiecare compusa din mai
multe pozitii esalonate in adancime si amenajate in sistem transee, uneori
cu cazemate si intariri cu retele de sarma si campuri de mine. Trecerea
la ofensiva era precedata de o scurta pregatire de artilerie si uneori
de aviatie, dar de o mare intensitate.

Largimea fasiei de ofensiva a scazut in comparatie cu prima parte a
razboiului, diviziile trecand la ofensiva pe fronturi cu o dezvoltare cuprinsa
intre 1,5-5,2 km, uneori si mai putin; corpul de armata trecea la ofensiva
in fasii cuprinse intre 10-15 km; au fost insa numeroase situatii cand
aceste marimi au fost depasite. Adancimea dispozitivului era, de asemenea,
variabila, in functie de taria apararii si de gradul de dezvoltare a amenajarii
genistice, de raportul de forte, de teren si conditiile meteorologice.
O caracteristica a luptei ofensive in ultima perioada a razboiului consta
in realizarea frecventa a incercuirii in campul tactic.

In concluzie, ultimul razboi mondial a marcat progrese mari in dezvoltarea
artei militare: s-au fundamentat noi principii si s-au verificat unele
conceptii privind trecerea la ofensiva din miscare, modul de desfasurare
a operatiilor combinate cu forte terestre, aeriene si maritime. Armamentul
s-a inmultit si diversificat, au aparut mijloace de lupta noi, metodele
si procedeele artei militare s-au imbunatatit treptat, adaptandu-se la
mijloacele tehnice care-si faceau prezenta in campul de lupta, folosind
experienta acumulata.

A fost evidentiata capacitatea comandamentelor si statelor majore romane
de a insusi si aplica principiile ducerii actiunilor de lupta moderne,
de a rezolva in timp optim situatii dintre cele mai complexe, de a pune
in aplicare planurile elaborate de instantele operative. Or, se stie ca
realizarea concordantei intre conceptie si executie constituie dezideratul
major al oricarei actiuni militare.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Oameni curajosi[i]   28.06.11 10:23

Jurnalul de front al actorului Constantin Popian (SMM nr. 8 si 10/2004) surprinde excelent momentele de panica si de demoralizare a trupelor aflate in situatii dificile pe campul de lupta, fara armamentul corespunzator si mai ales fara informatii clare despre inamic.

5 septembrie 1916. Bombardament de artilerie, ziua intreaga. Popa Ionescu aduce o pereche de desagi, plini cu pahare de pro­iectil, cu focoase, cu bucati de schije, din care reiesea ca inamicul ataca cu artilerie de 75, 105, 150 si 210. Noi aveam o singura baterie de 75, munte, o sectie de 105 obuziere si o sectie de 75 artilerie de camp, care era vesnic incadrata de inamic. Stiu ca am fost trimis chiar eu la o cercetare, cand un obuz de 210 inamic izbise un tun de 75 de camp, tocmai cand voia sa schimbe de pozitie si omorase patru cai, un sergent si ranise vreo trei-patru soldati; iar comandantul tunurilor, un locote­nent, nu mai avea curaj sa mai ocupe nici o pozitie. Sergentul acela fusese sufletul sectiei.

6 septembrie. Inamicul cearca sa ne atace din nou spre dimineata, dupa obiceiul lui. Il luam in chiot, in pripa, si-ntr-o jumatate de ora il silim sa renunte la expeditie. Tinea mortis sa ia pozitia noastra, scopul nu stiu care-i era. Am avut vreo 12 raniti si doi morti, intre care si caporalul Scordoc Preda, fost in plutonul meu, la Dragasani. Era, sarmanul, admirabil sef de patrula si la inapoierea din recunoastere a fost impuscat de ai nostri, care tocmai incepusera a trage spre inamic; iar el nu s-a ferit, se vede treaba.

Pe la ora 5-6 p.m. sosesc oamenii spre completare, de la partea sedentara. Printre ei erau Aron, Teodorescu, Muresan si altii. Oamenii acestia, absolut neinstruiti, fara arme, fara nici un fel de echipament, iti produceau si ras, si scarba. Cand i-am cntrebat „unde le sunt armele“, au raspuns ca li s-a spus de la P. S. ca ei vor lua arme de la cei morti si raniti. I-am repartizat cate 10 la o companie, cu toate ca erau companii – de pilda compania locotenentului Orezeanu – carora le lipseau chiar si cate 70 de oameni.

7 septembrie. Ne schimba Regimentul 48 Buzau. Ah! Buzoienii! Pareau ca merg la nunta. Cred ca Armata Romana a avut putine regimente echipate ca acesta. Ce trasuri, ce carute inflorate si bine invelite, ce cai pietrosi, cu hamuri noi si ajustate, ce popa in uniforma luxoasa, ce colonel cu scut si pieptar de otel – asa mi-au declarat ofiteri din acest regiment – iar soldatii, scosi din cutie. Cu flori la capela si la piept, de-i intrebam unde se duc, ne raspundeau, sfidandu-ne: „Sa cucerim ce-avem de cucerit!“1

Oh, ai nostri, sarmanii, ofiteri si trupa, de opt zile pe pozitie, in ploi si neodihna, pareau o laie de tigani, iar colonelul „Pustiulache“ (colonelul Dumitrescu Apostol - n.r.), un vataf, in dolmanul lui plin de noroi si cu capela soldateasca.

Cum au venit flacaii lui '48, cu viteazul lor colonel in frunte, au luat in primire intai si intai gardurile satului si mai apoi pozitia, pe care au recunoscut-o foarte sumar. Au carat blanarie pana seara, de ne minunam de unde dracu' iese atata si au inceput a croi bordeie acoperite cu scanduri. „Eu nu-mi tin trupa-n ploaie“, zicea colonelul Jecu. Credea domnia-sa ca-l vor lasa sa se odihneasca. Noi n-avusesem timp sa facem nici corturi. Colonelul Dumitrescu Apostol le-a atras indea­juns atentia asupra primejdiei ce-i astepta din clipa in clipa, dar a predicat in pustiu.

Seara tarziu, dupa ce am urat camarazilor, acum intai sositi pe campul de bataie, bun succes si noroc, ne-am retras, plini de bucurie, spre Vestem. Eram asa de voiosi, ca si cum terminasem razboiul si eram asa de obositi, incat seara in cantonament era liniste de moarte.

Eu a trebuit sa merg intai la Divizie cu raportul si nu m-am inapoiat decat pe la unu noaptea, in cantonament, unde n-am mancat nimic si m-am culcat, frant de osteneala, intr-un sopron cu fan, langa cal si langa credin­ciosul meu soldat, Fugaru Simion, care nu stia ce sa-mi mai faca. Habar n-am cand mi-a schimbat incaltamintea uda si m-a primenit.

8 septembrie. Sfanta Maria Mica. De dimineata, mergem la biserica din Vestem. Aici, romanii sunt uniti, dupa rit. Biserica era plina de soldati si ofiteri si slujba a facut-o popa al nostru, Capetel, care a predicat foarte frumos. Acest popa era numai suflet, tot. De aceea era foarte iubit de toti ofiterii. Era sprinten si facea servicii pe care, poate, multi ofiteri nu le-ar fi facut. Asa, spre exemplu, facea recunoasteri riscante, sta ore intregi la observatoare, iar noaptea, nu o data, pleca in inspectie, cu de la el initiativa, pe linia de santinele. Colonelul Apostol il iubea foarte mult si nu-l lasa niciodata de langa el, asemenea maiorul Balanescu.

Masa am luat-o intr-o fosta carciuma, unde era o sala curatica si mare. La masa a luat parte si generalul Castris T., care venise sa aduca multumiri regimentului nostru pentru felul cum se purtase in noaptea de 3 septembrie. Inaltatoare a fost cuvantarea din camp a colonelului Dumitrescu, care, asa mic cum era, parea ca tuna, vorbind in aceste clipe. Regimentul era in careu, pe aratura, de la marginea de Sud a satului Vestem. Generalul a vorbit la masa, care s-a terminat pe la ora 3 p.m. S-au servit mancaruri alese si s-a baut vin de Cisnadie. Tudorica, bucatarul nostru, a fost la inaltime.

Dupa masa, muzica regimentului, cu capelmaistrul Dumitriu, a cantat, in mijlocul satului, hore romanesti, adunand toate fetele satului, in mandrele lor costume ardelenesti: „Cu sorturi negre, prinse-n brau/Mladii ca spicele de grau…“2

Batranii lacrimau pe marginea horei, iar flacaii nostri din Vaideeni si babenarii chiuiau de mama focului: „Pe sub mana ca-i romana/Ca de-ar fi din alta lege/Pe sub mana mea n-ar trece!“

Uitasem, pe 3 septembrie, c-asa-i romanul. El, daca se hodina o tara, mananca ceva cald si se dichiseste nitel cu ceva vinisor, uita tot. Jucau laolalta, soldati si ofiteri, strangand la sold cate o codana bucalaie, fiecare. Si numai la cativa kilometri bubuia tunul, ba si mitraliera se auzea in rastimpuri, spre Sacadate.

Vestemul este sat curat romanesc insa nu tocmai bogat, nici asa frumos. E insirat pe soseaua Raul Vadului-Sibiu si inconjurat pe partea de rasarit de raul Cibin. Barbatii lipseau, mai toti, unii fiind catane, altii prizonieri la muscali; iar cei mai in varsta in rechizitii si la sapat de transee. Femeile si fetele, fricoase la inceput, stau mai mult dosite. Ungurii, in retragere, le spusesera ca vin cu noi si cazacii si le batjocoresc. In case, mai nici o mobila, deoarece sarmanele femei isi adunasera tot si varasera intreaga avere in desagi, gata de refugiu. Totusi, in toate casele domnea cura­tenia si eram peste tot primiti cu voie buna.

Soldatii nostri, departe de a corespunde, ne faceau mult de ocara cu grosolaniile si nesimtirea de care erau tixiti. De pilda, la un gospodar, am gasit doi caporali, lungiti in pat, cu bocancii plini de noroi, pe un strai de cele batoase, alb ca spuma. Gazda, biet, nu zicea nimic, dar ochii ei spuneau multe. In alte case scuipau pe jos si aruncau tigari pe scandura curata. O fata – Maria – m-a-ntrebat „cum de se face ca ficiorii nostri nu stiu toti ceti?“ Fata asta era indragostita de plutonierul Ilina si canta foarte frumos.

Ziua de 8 septembrie a fost cea dintai si cea dupa urma zi buna, pentru Regimentul 42, in luptele din Transilvania.

9 septembrie. Ora 3 si jumatate a.m. Pornim din Vestem la Selimbar. Ocupam liziera de sud a satului pe ambele laturi ale soselei principale. Artileria noastra de 75, sub comanda locotenentului Sandulescu, bate din cand in cand din adapostul ei, de dinapoia liniei ferate. Nu e descoperita de inamic, care bate fara mila satul. Scoala si alte cateva cladiri sunt gaurite ca vai de ele, oameni insa nu au fost loviti. Ceva greu ne apasa pe suflete si fiecare presimte inceputul unei nenorociri. Patrulele aduc stiri ca trupe germane sadea debarca in dosul Sibiului, hopna, hopna! Artileria bate din ce in ce mai infricosat, oprind inaintarea noastra, planuita pe aceasta zi, la ora 4 a.m. Ici-colo, infanteria noastra impusca des spre campul de exercitiu, din fata Sibiului, iar la dreapta, spre Gusterita, bate o mitraliera a Regimentului 44. Pe la ora 9-10 incep a se scurge pe dinaintea noastra care cu raniti care coborau de pe drumul Mohului, venind de la Dolman. Ce se intamplase? Regimentul 48, cel care ocupase pozitia Sud-Dolman in locul nostru, dintr-o incercare nechibzuita de a ataca pe inamic, suferise o infrangere foarte grea, din care pierdea peste 150 de oameni – morti si raniti. Oameni intrati proaspat in lupta, batuti cu eficacitate de artileria si multele mitraliere inamice, au fugit inapoi in cea mai indescriptibila debandada. Ranitii acestui regiment se scurgeau acum prin Selimbar, inapoia frontului, in care sasesti, cu boi rosii. Avusesera patru ofiteri, nebuni din cauza bombardamentului. Capitanul X trecea intr-o brisca cu cai, tinut de ordonanta lui si de alti doi soldati, si racnea, repetand intr-una cuvintele: „Ionescule, tine legatura la stanga, nu ma lasa, puiule! Ionescule, mitraliera la dreapta!“ Apoi asculta si soptea inecat: „Miselul, a fugit si m-a lasat singur! Ah, cum bubuie tunul! I-auzi! Hi! Ionescule!“ Etc…

Ne cuprindea groaza vazand si auzind atatea gemete si svarcoliri. Unii soldati, raniti mai usor la maini sau picioare, se uitau linistiti, ca si cum ar fi spus: „Bine ca ne-a scapat Dumnezeu!“

Pe la ora 1-2 p.m. vine generalul Popovici, comandantul grupului Olt, sa inspecteze operatiunile care incepusera a-l ingriji3, pe cat se parea. I se raporteaza telefonic de la Divizie ca Regimentul 48 a suferit infrangerea pome­nita mai sus si ca intreaga pozitie e neocupata in fata dusma­nului, in intreg sectorul Dolman-Harman. Aceasta, dupa raportul maiorului Mares Petre, comandantul Batalionului II din Reg. 42, care fusese trimis in ajutor cu cateva ore mai devreme, si care nu cuteza sa ocupe intreaga pozitie cu un singur batalion.

Cand sosi stirea telefonica, generalul Popovici convorbea langa automobil, in fata localului brigazii mixte din Selimbar, cu colonelul Mihailescu, comandantul Brigazii, si cu colonelul Dumitrescu Apostol, comandantul Regimentului 42.

Generalul se adresa colonelului Dumitrescu:

- Ai un ofiter bun, care sa ne aduca stiri precise?

Colonelul raspunse, aratand spre mine, care ma gaseam la zece pasi de grupul lor:

- In acest ofiter am toata increderea.

Generalul ma cheama si-mi spune, cu ton foarte grav:

- Vei merge, vei recunoaste toata pozitia si-mi vei raporta cu punctualitate tot adevarul. Orice minciuna o vei plati cu pielea dumitale! Cat timp iti trebuie?

Am raspuns inecat:

- Doua ore, domnule General!

- Te astept aici.

Incalec4 pe cal si plec spre locul dezastrului. In dealul Mohului ma trezesc sub o ploaie de srapnele care se spargeau foarte sus. Una se sparge jos, la vreo suta de pasi inaintea mea, una la aceeasi distanta, in urma mea. Sar de pe cal si-l tarasc intr-un tufaris, luand-o razna, inspre Sud. Ocolesc astfel si ajung intr-o ograda cu pruni, unde gasesc o trasurica, un cal si, langa trasurica, descult, intins pe iarba, mort de osteneala, colonelul Sava Dumitriu, care comanda brigada in care intra si regimentul 48. Ii raportez de insarcinarea ce aveam si ma roaga mult sa-i aduc si domniei sale stiri precise, caci nu stia exact de soarta Reg. 48, deoarece nu i se raportase inca totul.

O intind in galop prin Valea Harului si ori de cate ori ieseam la creasta ma pocnea cate un srapnel sau obuz, urmarindu-ma astfel tot drumul.

In apropiere de Harman, intr-o rapa adanca, dau peste un locotenent de rezerva, cu vreo 150 de oameni din Regimentul 48, care aveau insarcinarea sa aduca ranitii, efectele pierdute, armele, munitiile si sa le strecoare prin padurea N-Vestem la locul de refacere al regimentului – Talmaciu, dupa spusele lui. Imi povestea ingrozit de patania lor si ma ruga sa ma feresc, ca porumbul e plin de patrule inamice, care cauta raniti si urma­resc pe fugarii razleti. Langa el era o gramada enorma de efecte noi, lazi goale de cartuse si granate, arme etc. Inamicul ii urmarise pana deasupra Vestemului, dar se retrasese in vechea-i pozitie, deoarece el n-avea ordin de ofensiva, dupa cat se parea.

Merg ascuns, pe cat posibil, pe drumuri mai bune de goana, pana la locul unde fusesera bucatariile noastre; si de aci, de pe o cota mai inalta, observ cateva minute cu binoclul. Nimic si iar nimic! Cu cat ma convingeam mai strasnic ca nu e nimic, cu atat mi se facea mai urat. Campul acela, unde eu vazusem atata moarte, pe langa cota 540, mi se parea ceva straniu, mi se parea o cursa mare in care eram randuit sa alerg calare fara sa intampin nimic, nici o fiinta in cale. Ce era sa raportez generalului? Ca nu e nimic? Era sa ma creada? O pozitie de 7-8 km goala?

Si totusi, asa era. Dinspre inamic nu m-a suparat nimeni cu nici un foc de infanterie. La inapoiere, mi se parea drumul de 10 ori mai lung si mi se parea ca tot vad in urma cum inamicul ocupa pozitia, odata cu apunerea soarelui.

In marginea unui lan de cucuruz am gasit pe domnul maior Mares Petre cu tot batalionul masat sub o rapa, astepta venirea serii pentru a ocupa intreaga pozitie cu o linie subtire de tragatori. Vazandu-ma pe mine, parea ca a vazut pe Dumnezeu. M-a asigurat ca, intr-adevar, pozitia e desarta de inamic si m-a rugat sa raportez si din partea dumisale acest lucru si sa cer ajutor cel putin un regiment, deoarece inamicul aducea mereu trupe inapoia satului Dolman.

- Vesnic urla automobile mari, in dosul padurii, pe soseaua ce vine dinspre Ocna Sibiului – zicea domnul maior Mares.

Fug in cea mai mare graba posibila, trec pe la colonelul Dumitriu-Sava si-i raportez, apoi in goana mare la generalul Popovici, care ma astepta langa automobil. Ii raportez intocmai, adaug ca atat la ducere cat si la intoarcere am fost batut de artilerie, in dealul Est-Mohu. Domnia Sa ordona colonelului A. Dumitrescu sa mearga imediat sa-si reocupe pozitia, ca unul ce o pascuse opt zile. Ii atrage atentia sa inconjure dealul Mohului.

Eu cu locotenentul Balaceanu Gh. mergeam inainte, calari, iar in urma noastra, Batalionul III al maiorului I. Balanescu. Cu tot ocolul facut, artileria lunga dusmana tot ne-a ajuns in cateva locuri, omorandu-ne ceva oameni.

Innoptandu-se, am ajuns cu bine si am ocupat pe intuneric pozitia, fara sa fim suparati de inamic.

La 11 si jumatate noaptea am pornit la Talmaciu, cu raportul la Divizie, de unde am venit a doua zi, pe la orele 5 a.m.

Stam pe loc inca doua zile. Dimineata aveam liniste, iar dupa amiazi, incepand de pe la 4 p.m., bombardament napraznic de artilerie, de toate calibrele. Urla vazduhul si cu mare greutate puteam „tine“ in transeele prost facute pe cei din linia intai.

Doamne, ce nenorocire! In santuri simple, pentru tragatori, in picioare, fara santuri de comunicatie, sedeau bietii oameni, hraniti, din seara-n seara, sub ploaia de srapnele, iar de indrasneau sa scoata capul, apoi ii pocnea si infanteria din pozitiile ei mai inaintate. Vezi, Doamne, pozitia inamica predomina. Pana seara tarziu bubuia tunul, iar peste noapte ne luminau din vreme in vreme artificiile multicolore cu care acum ne deprinsesem si ne produceau placere. Ah, ce ciuda ne era ca n-avem si noi asa jucarii frumoase!>>>>>
http://ro.altermedia.info/calendar/


Ultima editare efectuata de catre Admin in 28.06.11 17:28, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: CUM A OCUPAT ARMATA ROȘIE ȚINUTUL HERȚA    28.06.11 17:27

CUM A OCUPAT ARMATA ROȘIE ȚINUTUL HERȚA
În majoritatea cazurilor, când veți citi un material documentar ori vreo lucrarea despre teritoriile românești anexate cu forța de Uniunea Sovietică în urma memorandumurilor din iunie 1940, veți găsi menționate “Basarabia și Bucovina de Nord”. Intenționat sau nu, nu pot acuza pe nimeni, se uită că, în acea perioadă tragică pentru România, mai ales pentru românii din ținuturile respective, România a pierdut și ținutul Herța.
Nu mulți români cunosc că “„Ținutul Herța este un vechi și dintotdeauna pămant romanesc care, cu o suprafață mai mică de 400 km2, era situat in fostul județ Dorohoi, in partea de nord-est a Romaniei (Vechiul Regat)”, dintr-o lucrare a prof.dr.doc. Ion Gherman. Deci acest ținut nu aparține nici Basarabiei, nici Nordului Bucovinei, ci Vechiului Regat, mai prtecis jud. Dorohoi. Cum a ajuns Armata Roșie acolo?
Pentru a găsi răspunsul la această intrebare, punctul de plecare trebuie să fie Raportul Informativ al Biroului de Statistică Militar Iași, din 29 iunie 1940. „Azi, 29 iunie, tancuri sovietice au intrat in Herța. Tancurile au deschis foc, omorand pe căpitanul Boroș, doi soldați, rănind pe sublocotenentul Dragomir. In urma parlamentărilor s-au retras la ieșire N.V. Herța.
Marele Stat Major Secția Operații
Copie de pe telegrama nr. 5871 a Armatei a 3-a
Comunicare de la Ghiocel (colonel Halunga) la 29.06, ora 11.
1. Locotenentul, trimis de Colonelul Atanasiu (Comandantul Grupării Tactice de pe Masivul Păduros Herța) să ia contactul cu elementele ruse intrate în Herța, a comunicat că rușii au declarat că au greșit că au mers până la Herța. La ora 12, se așteaptă răspunsul comandantului de corp de armată de la Cernăuți, unde au trimis un car de luptă după ordine, și vor comunica rezultatul.
2. Detașamentul, aflat pe Prut la Mamornița și care fusese dezarmat de ruși, a fost reînarmat, și a primit ordin să se dirijeze la locul lui în dispozitiv.
Șef de Stat Major al lui Glia General (ss) Mazarini”2
Ceea ce trebuie reținut cu precădere din acest raport este: a) rezistența opusă de militarii romani, care, știind că ținutul Herța face parte din Vechiul Regat, nu se așteptau la intrarea trupelor sovietice, considerată pe bună dreptate ca o violare a teritoriului național; b) declarația militarilor sovietice că au greșit, pătrunzand pe teritoriul ținutului Herța. In cursul aceleiași zile, ministrul de Externe, Constantin Argetoianu, l-a informat pe Gheorghe Davidescu, ministrul Romaniei la Moscova, despre incidentele din Herța și despre faptul că trupele sovietice „au trecut mai departe cu 11 km. de linia de demarcație, pretinsă de URSS”, cerandu-i să intervină pe langă guvernul sovietic „să ia măsuri urgente pentru conducătorilor militari sovietici”.
Ministrul Gheorghe Davidescu a fost primit de V.M. Molotov, tot la 29 iunie, orele 17.30 (ora Moscovei) și, in cursul convorbirii, l-a informat și despre cele petrecute la Herța. El a subliniat că Herța era „un vechi teritoriu romanesc, aparținand Romaniei incă inainte de războiul din 1914” și că „problema are o mare importanță pentru opinia publică romanească”. Șeful diplomației sovietice a replicat că diplomatul roman nu luase harta care insoțea nota ultimativă sovietică din 26 iunie, astfel că nu cunoștea linia de demarcație din teren.
Nu excludem posibilitatea ca, pe harta din 26 iunie, ținutul Herța să nu fi fost inclus in teritoriul sovietic, iar intre timp, harta să fi fost schimbată pentru a „justifica” raptul teritorial. Intrebarea capitală pentru noi este: de ce militarii sovietici au recunoscut inițial că au intrat in ținutul Herța din greșeală.
Cartea istoricului rus Mihail Meltiuhov, Osvoboditelnîi pohod Stalina (Campania eliberatoare a lui Stalin), aduce o informație de cel mai mare interes pentru cunoașterea imprejurărilor in care URSS a anexat ținutul Herța. Inainte de a o prezenta, să precizăm că volumul lui Mihail Meltiuhov este prețios prin baza documentară, dar, in ceea ce privește interpretarea, autorul a rămas prizonierul vechilor clișee ale istoriografiei sovietice (am spune chiar staliniste), așa cum se poate constata și din titlu. Aflăm acum că, a doua zi, după demersul lui Gheorghe Davidescu. Statul Major General sovietic a cerut șefului de Stat Major al Frontului de Sud, N.F. Vatutin, să comunice, pană la orele 14, o evaluare a importanței ținutului Herța din punct de vedere militar și economic. Evaluarea suna astfel: „Herța nu are o insemnătate deosebită din punct de vedere economic.Din punct de vedere militar, raionul Herța, prin dispunerea sa pe malul de sud al raului Prut, ocupă o poziție de comandă asupra raionului Novoselița (stație de cale ferată), constituie un nod de drumuri și un punct intărit. De aceea, este necesar ca raionul Herța să se afle in mainile noastre”. Toate demersurile ulterioare ale guvernului roman in privința ținutului Herța au fost respinse de guvernul sovietic. Acum știm de ce!
In lumina acestei noi informații, credem că: a) trupele sovietice au intrat, intradevăr, din greșeală in ținutul Herța; b) guvernul sovietic a avut ezitări in privința acceptării demersului guvernului roman; c) evaluarea insemnătății militare a ținutului Herța a decis guvernul sovietic să păstreze acest ținut romanesc.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Cum și cu ce se hrănea soldatul român   29.06.11 9:41

Cum și cu ce se hrănea soldatul român

Ce mânca soldatul român pe Frontul de Est? Hrană caldă, hrană rece? Cum se transportau alimentele pe distanțe mici, dar mai ales pe distanțe mari? Cu ce erau hrănite animalele? Ce alimente avea în permanență la el un soldat? Ce mâncau românii și ce mâncau germanii? Articolul de mai jos își propune să trateze câteva aspecte ale hrănirii trupelor române în războiul pentru apărarea ființei neamului (căci asta a reprezentat pentru români a doua mare conflagrație a secolului XX).

Serviciul însărcinat cu hrănirea și echiparea trupelor la pace și la război îl formează serviciul intendenței de la comandamentele marilor unități. Scopul acestui serviciu este de a asigura reaprovizionarea cu hrană, echipament, combustibil și furaje etc., la timpul și locul fixat de comandant,în condițiile cele mai bune, oricare ar fi situația și mijloacele de care dispune.

Principiile care stau la baza funcționării serviciului de hrănire în timp de campanie sunt următoarele: 1) hrănirea trupelor prin resursele rechiziționate din teritoriul unde operează armata (exploatare locală); 2) hrănirea trupelor cu subzistențele trimise din urmă, în cazul când zona în care cantonează sau operează trupele nu oferă resurse suficiente; 3) serviciul subzistențelor să fie organizat astfel ca în imediata apropiere a soldatului să se dispună de: hrană proaspătă pentru ziua curentă; hrană de rezervă care se va consuma când nu se poate asigura hrană caldă; mijloace pentru prepararea hranei (bucătării și brutării); mijloace de transport pentru transportul și recompletarea hranei consumate; 4) transportul subzistențelor să se facă pe calea ferată, iar la convoiul de trăsuri sau convoiul auto să nu se recurgă decât în situația în care nu se dispune de cale ferată. 5) transporturile din urmă trebuie organizate astfel încât serviciul de reaprovizionare să funcționeze automat.

Extrem de important este faptul că Serviciul Intendenței trebuie să calculeze încă din timp de pace resursele de care au nevoie trupele atât pentru declanșarea războiului, cât și pe timpul derulării campaniei. La aceste calcule se au în vedere atât resursele din depozitele armatei, cât și resursele existente pe teritoriul național pe care se poate conta în mod sigur.
În Regiunea interioară se concentrează subzistențele necesare armatei



La decretarea mobilizării, teritoriul național se împarte în două mari regiuni, și anume: Regiunea Armatelor de operațiuni și Regiunea interioară. Regiunea Armatelor cuprinde o parte a teritoriului național, precum și teritoriul ocupat de la inamic. Ea este pusă sub autoritatea Comandamentului de Căpetenie al Armatei, având ca organ de direcție pe intendantul General al Armatei și care face parte din Marele Cartier General. Regiunea Armatelor de operațiuni este despărțită de Regiunea interioară printr-o linie care trece prin diferite puncte, pe cât este posibil, limitele politice-administrative (granița țării, provincii, județe) sau limitele naturale geografice (râuri, creste de munți, dealuri). Această linie ia denumirea de linie de demarcație și se stabilește de Marele Stat Major al Armatei împreună cu Guvernul. În timpul campaniei, ea se modifică în raport de operațiunile militare. La rândul ei, Regiunea interioară cuprinde teritoriul din spatele liniei de demarcație, se găsește sub autoritatea Ministerului Apărării Naționale și aici se concentrează și se adună subzistențele necesare armatelor de operații, fie din țară, fie din import. Toate structurile industriale sunt militarizate, lucrând numai pentru armată.


Eșalonarea mijloacelor de subzistență la corpurile de trupă de diferite arme


Mijloacele de subzistență de care dispun corpurile de trupă pentru hrănirea efectivelor (oameni și animale) sunt cele de mai jos:


Ce purta cu sine soldatul



Sacul de merinde, ranița și împachetajul de la șa (coburi, sacul de grăunțe, plasa de fân) sunt mijloacele puse la dispoziția fiecărui om pentru a putea transporta pâinea proaspătă destinată a fi consumată pe ziua curentă și cele două rații zilnice de hrană de rezervă, alcătuite din:
Rația de hrană de rezervă pentru cai era compusă numai din grăunțe.


De menționat că în zona frontului se asigura hrană caldă în general, o mâncare scăzută la prânz și seara, atunci când operațiunile militare permiteau transportul hranei la luptători. Atunci când nu se putea asigura hrană caldă, la ordinul comandantului se consuma hrana de rezervă (din cele 2 zile de hrană de rezervă aflate permanent asupra luptătorului).

Organizarea de principiu a activității de hrănire presupunea organizarea unor subdepozite, depozite, centre de aprovizionare care procedau la aprovizionarea trupelor luptătoare. Având în vedere situațiile des schimbătoare, determinate de acțiunile de luptă, anotimpul și starea vremii, resursele zonei de exploatare, de cele mai multe ori sărăcite sau inexistente, este de înțeles că hrănirea trupelor nu s-a desfășurat întotdeauna fără sincope, fără întrerupere și fără greutăți.



Bucătăriile de campanie

Fiecare mică unitate (companie, escadron, baterie), precum și fiecare formațiune similară de la diferite trupe și formațiuni de servicii, trebuia să fie dotată cu bucătării de campanie necesare pentru prepararea hranei calde. În principiu, trupele de infanterie erau dotate cu bucătării portative transportate pe trăsuri sau samare. Pentru transportul bucătăriilor portative, fiecare companie avea câte o trăsură numită trăsură de bucătării. Trăsurile erau de tip regulamentar; în lipsa acestora, se procurau trăsuri prin rechiziție, la declararea mobilizării. La rândul lor, trupele călări (cavalerie, artilerie) și formațiunile de servicii erau dotate cu bucătării pe roate.

În staționare, bucătăriile de campanie se găseau la trupe; în marș, ele mergeau la trenul de luptă (eșalonul II) al micilor unități, iar în timpul luptei rămâneau la locul stabilit de comandant prin ordinul de operații partea a II-a. Linia trenului de luptă a micilor unități era fixată de către comandanții de Regimente, în principiu, la o distanță de 4-5 km departe de trupe.


Trăsuri de aprovizionare



Fiecare campanie, baterie, escadron, precum și formațiunile similare de la diferite trupe și formațiuni de servicii aveau prevăzute câte o trăsură de aprovizionare, în scopul transportării necesarului de aprovizionat pentru o zi de la sursa de aprovizionare (gară de reaprovizionare, centru de reaprovizionare, coloană de subzistență). De regulă, aprovizionarea cu alimente se făcea numai în cursul nopții, distribuind trăsurilor de bucătării jumătate din cantitatea de alimente necesară micilor unități pentru prepararea mâncării calde de prânz. După servirea mesei de prânz, trăsura de aprovizionare distribuia trăsurii de bucătărie cealaltă jumătate din rația de hrană, pentru a se prepara masa de seară.În anumite situații, întreaga rație zilnică de hrană se distribuia bucătăriilor de campanie, în afară de pâine, care se distribuia direct soldaților.

Trăsurile de aprovizionare, odată golite, se deplasau la sursa de aprovizionare stabilită prin ordinul de operații partea a II-a pentru a se reaproviziona cu alimentele necesare efectivului pentru a doua zi sau contribuiau efectiv la strângerea resurselor obținute prin exploatarea locală din zona repartizată unității respective. Trăsurile de aprovizionare se deplasau cu trenul regimentar și numai în mod excepțional puteau să meargă și la trenul de luptă (în marșurile desfășurate la depărtare de inamic).
Furgoane și trăsuri de furaje



Pentru transportul grăunțelor și al furajelor, corpurile de trupă aveau în dotarea serviciului de hrănire al fiecărei mici unități (batalion, divizion și la comanda regimentului) trăsuri de furaje și furgoane. Acestea erau destinate strângerii grăunțelor și a furajelor din zona repartizată fiecărei unități. Atunci când zona de exploatare era săracă, trăsurile de furaje se deplasau la sursa de aprovizionare stabilită prin ordinul de operațiuni, de unde primeau, transportau și distribuiau la unități furajele necesare animalelor. De regulă, furgoanele se deplasau împreună cu trăsurile de aprovizionare la trenul regimentar, iar în marșul la distanță de inamic se puteau deplasa și la trenul de luptă al unităților respective. Trupele de infanterie erau dotate cu trăsuri de furaje, iar trupele călări (cavaleria și artileria) – cu furgoane.
Trăsuri cu hrană de rezervă



În scopul transportului unei zile hrană de rezervă pentru oameni și o rație grăunțe pentru cai, fiecare regiment batalion și divizion corp aparte (independent) dispunea de trăsurile necesare, numite trăsuri hrană de rezervă. Numărul acestora se stabilea în funcție de efectivele în oameni și animale ale fiecărei unități. Trăsurile cu hrană de rezervă se deplasau la trupe atunci când era necesară recompletarea hranei de rezervă consumată din sacul de merinde aflat asupra fiecărui luptător. În războiul de poziție sau în orice altă situație operativă, când exista certitudinea că trupele nu se vor mișca un anumit timp, hrana de rezervă se descărca, depozitându-se în localuri închise sau în adăposturi improvizate, iar trăsurile erau întrebuințate la colectarea resurselor procurate prin exploatarea locală, precum și la reaprovizionări și evacuări, dacă situația impunea majorarea numărului mijloacelor destinate acestui scop. Trăsurile cu hrană de rezervă se deplasau cu trenul regimentar; în marșul la distanță de inamic ele se puteau deplasa însă pe căi de comunicație laterale sau intercalate între coloane.

Linia pe care urmau să fie instalate trenurile regimentare se stabilea de către Divizie, prin ordinul de operație partea a II-a, la o distanță aproximativă de 7-8 km de linia trupelor. Distanța era justificată prin aceea că trenul regimentar trebuia instalat în afara razei de acțiune a artileriei inamice. Această distanță se stabilea însă în funcție de situația operativă (ofensivă sau defensivă), teren și stare a vremii, acoperiri naturale sau dispunerea localităților, astfel încât trenul regimentar să se poată distanța chiar mai mult (la 9-10 km), în păduri sau după denivelări
de teren, pe contrapante mascate și bine adăpostite de observația aviației inamice. Terenurile în pantă ușoară erau preferabile, se evita fundul văilor din cauza atacurilor cu gaze. În plus, trenul regimentar urma să fie instalat cât mai aproape de drumurile și potecile care duceau la unități, pentru a putea interveni la timp să recompleteze hrana consumată.
Cu ce se hrănea Regimentul 10 Artilerie înainte de război



Prezentăm, spre exemplificare, meniul săptămânal în perioada 22.09-28.09.1939, R. 10 Art., conform Livretului ordinar (documentul de stabilire săptămânală a modului de hrănire). Amintim că la 4 septembrie 1939 guvernul hotărâse mobilizarea generală.


Aveam obligația să-i aprovizionăm pe nemți



În ceea ce privește obligația de a asigura hrana trupelor germane, activitatea se derula prin Direcția Intendenței din Ministerul Apărării Naționale în relație directă cu Biroul German din cadrul Misiunii militare germane. În principal se solicitau animale vii care se livrau „la export”, la fabricile de conserve de carne, care produceau pentru germani diverse sortimente de preparate din carne (în special cârnați) și conserve din carne (a 300 g/buc.). Contingentul de animale vii care se livra se stabilea săptămânal, împreună cu gara de destinație.

De la sosirea Misiunii militare germane s-a stabilit contingentul săptămânal de export în Germania, astfel: 200 capete de vite vii și 400 capete de porci vii, în condițiile acordului intervenit la prețurile de export (pentru vitele vii a câte 600 kg – 39 lei/kg în viu și pentru porcii vii a câte 130 kg – 60 lei/kg în viu). Valabilitatea prețurilor era stabilită până la sfârșitul lunii februarie 1941. Dimensiunea contingentului de vite pentru germani a cunoscut însă modificări pe parcursul timpului. De exemplu, în ianuarie 1941 se stabilea livrarea a 400 de vite și a 800 de porci, în februarie, contingentul se mărea la 1200 de vite și 3200 de porci.

Pentru luna iunie 1941 (adresa nr. 74275/10 iunie 1941) se stabilea contingentul de export în Germania astfel:

  • Vite a 400 kg, câte 30 bucăți în garnizoanele: București, Pitești, Craiova, Caracal, Roșiorii de Vede, Constanța, iar pentru Sibiu, 20 bucăți;
  • Porci a 150 kg, câte 60 bucăți în aceleași garnizoane, iar în Sibiu, 40 bucăți.




Producția fabricilor de conserve și preparate din carne care prelucrau carnea rezultată în urma sacrificării era preluată de germani și distribuită trupelor proprii. În ceea ce privește acțiunile comune pe front, în situația în care trupele române erau angajate în acțiuni militare sub comandă germană, alocarea la drepturi de hrană (sarcinile de subzistență adică) revenea armatei germane.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Documente desecretizate: Cum plănuiau naziștii să invadeze M   29.06.11 10:11

Documente desecretizate: Cum plănuiau naziștii să invadeze Marea Britanie
Potrivit unor documente desecretizate legate de cel de-al doilea Război Mondial, englezii să temeau că naziștii aveau de gând să folosească un gaz toxic în încercarea de a invada Marea Britanie, scrie Daily Mail.


Potrivit serviciului secret britanic MI14, armata nazistă ar fi dispus de un arsenal imens de arme chimice și ar fi testat mortiere infectate cu antrax și virusul febrei aftoase. Într-unul dintre rapoartele care nu au fost confirmate scrie că naziștii ar fi creeat un gaz care putea opri motoarele autovehiculelor, arată documentele declasificate.
În ianuarie 1941 britancii se așteptau ca germanii să atace. Serviciul secret credea că forțele lui Hitler aveau de gând să folosească gaz otrăvitor împotriva Marii Britanii.
"Dacă Germania va încerca să invadeze această țară, va pune la cale una dintre cele periculoase operațiuni al cărei premiu ar putea fi dominația mondială. În cadrul acestei operațiuni naziștii își vor concentra toată puterea iar dacă sunt de părere că prin folosirea gazului șansele de a câștiga vor crește, atunci nu vor ezita să folosească o astfel de armă," se arată în documentele MI14.
Potrivit rapoartelor, datorită industriei chimice foarte dezvoltate a Germaniei, naziștii aveau stocuri mari de iperită și fosgen care ar fi fost pregătite în cazul unei invazii. Oficialii britanici erau de părere că gazele nu urmau să fie folosite pe civili, ci se intenționa evacuarea zonelor de coastă înaintea invaziei. De asemenea, se spune că Hitler se pregătea să acuze Marea Britanie de un atac cu arme chimice pentru a-și justifica o eventuală lovitură.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 135913
Data de inscriere : 15/12/2005

MesajSubiect: Pactul RibbentropMolotov (1939)   29.06.11 15:47

Pactul RibbentropMolotov (1939)
Istoria nu trebuie uitata!

Stalin si Ribbentrop la Kremlin, Moscova, in timpul semnarii Pactului,23august1939

Continutul Pactului Ribbentrop-Molotov (Ribbentrop-Stalin)

Guvernul Reih-ului German si Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (nota redactiei: U.R.S.S.), orientate spre imbunatatirea pacii dintre Germania si U.R.S.S., si pornind de la Acordul de Neutralitate semnat in Aprilie 1926 intre Germania si U.R.S.S., au elaborat prezentul Acord: Articolul I. Ambele Importante Parti Contractante se obliga reciproc a evita orice forme de violenta, orice actiune violenta, si orice atac una asupra celeilalte, atat individual, cat si in alianta cu alte Puteri. Articolul II. In cazul in care una dintre cele doua Importante Parti Contractante devine parte beligeranta cu o a treia Putere, cealalta Importanta Parte Contractanta trebuie sa se abtina de la oricare forme de ajutor pentru aceasta a treia Putere. Articolul III. Guvernele celor doua Importante Parti Contractante trebuie pe viitor sa mentina contactul reciproc in scopul consultarii pentru schimbul de informatii pe subiecte ce afecteaza interesele lor comune. Articolul IV. In cazul in care disputele si conflictele intre Importantele Parti Contractante vor creste, acestea vor participa in orice grupari de Puteri, care direct sau indirect tintesc cealalta parte. Articolul V. In cazul aparitiei disputelor sau conflictelor intre Importantele Parti Contractante asupra subiectelor de un fel sau altul, ambele parti vor aplana aceste dispute sau conflicte exclusiv in cadrul unor schimburi de opinii prietenesti sau, daca este necesar, prin crearea comisiilor de arbitraj. Articolul VI. Prezentul acord este elaborat pentru o perioada de zece ani, cu conditia ca, ulterior, una din Importantele Parti Contractante nu-l va denunta cu un an inainte de expirarea perioadei de valabilitate, validitatea prezentului Acord automat se prelungeste cu inca cinci ani. Articolul VII. Prezentul Acord va fi ratificat in cel mai scurt timp posibil. Ratificarea va fi facuta la Berlin. Acordul va intra in vigoare din momentul semnarii.

(Nota redactiei: Sectia de mai jos nu a fost facuta publica in momentul in care cea de deasupra a fost anuntata).

Protocolul Aditional Secret

Articolul I. In eventualitatea unor rearanjamente politice si teritoriale in regiunile ce apartin Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), hotarul de nord al Lituaniei va reprezenta hotarul sferelor de influenta ale Germaniei si U.R.S.S. In aceasta privinta interesul pentru Lituania in regiunea Vilna este recunoscut de ambele parti. Articolul II. In eventualitatea unor rearanjamente politice si teritoriale in regiunile ce apartin Poloniei, sferele de influenta ale Germaniei si ale U.R.S.S. vor fi limitate conform liniei raurilor Narev, Vistula si San. Chestiunea privind modul in care interesele ambelor parti fac dorita pastrarea statului independent Polon si cum acest stat trebuie demarcat poate fi determinat doar in cursul viitoarelor discutii politice.

In orice caz, ambele Guverne vor rezolva aceasta intrebare printr-un acord prietenesc. Articolul III. Privitor la Sud-estul Europei, atentia este atrasa de catre partea Sovietica privitor la interesul acesteia in Basarabia. Partea Germana declara dezinteresul politic total in aceasta regiune. Articolul IV. Prezentul Protocol trebuie tratat de ambele parti ca unul strict secret.

Moscova, 23 August 1939. Pentru Guvernul Reih-ului German, v. Ribbentrop Plenipotentiarul Guvernului U.S.S.R., V. Molotov
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Al Doilea Razboi Mondial[1-----]   Astazi la 18:34

Sus In jos
 
Al Doilea Razboi Mondial[1-----]
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 25 din 41Mergi la pagina : Inapoi  1 ... 14 ... 24, 25, 26 ... 33 ... 41  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Forum Informativ :: ARHIVA-
Mergi direct la: