Vaticanul

Pagina 4 din 6 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Vaticanul

Mesaj Scris de Admin la data de 16.02.06 13:45

Rezumarea primului mesaj :

Vaticanul regreta botezarile fortate ale evreilor

Papa Ioan Paul al II-lea si-a cerut
scuze pentru botezarile fortate ale copiilor evrei, a afirmat miercuri
cardinalul Walter Kasper, presedintele Consiliului Pontifical pentru
Unitate Crestina si al Comisiei pentru raporturile cu evreii, cu ocazia
polemicilor avand ca tema presupusa lipsa de atitudine a Papei Pio al
XII-lea fata de Holocaust. Cardinalul Walter Kasper a precizat ca "mea
culpa" istorica pronuntata de Suveranul Pontif in anul 2000 in legatura
cu erorile comise de catolici in decursul secolelor trecute se referea
si la botezarile fortate ale copiilor evrei. "Papa a afirmat acest
lucru cu ocazia jublileului, si cuvantul Papei are valoare. In
concluzie, acest lucru nu mai poate fi repetat", a adaugat cardinalul
Walter Kasper, asigurand ca arhivele de la Vatican care contin
documentele din timpul celui de-al doilea razboi mondial - deocamdata
inaccesibile publicului - vor fi deschise.
Prietenie inter-religioasa cimentata in ghettoDupa
polemicile din zilele trecute privind rolul Papei Pio al XII-lea in cel
de-al doilea razboi mondial, evreii si crestinii s-au intalnit miercuri
la cel mai inalt nivel. Astfel, cardinalul Walter Kasper a avut o
intalnire in ghetto-ul orasului Roma cu rabinul Capitalei italiene,
Riccardo Segni. "Trebuie spus un "nu!" ferm antisemitismului, fiind
necesar sa transformam inimicitia in colaborare, asa cum recomanda
Biblia, si de altfel cum este posibil", a declarat cardinalul catolic.
Pacea este mai mult decat simpla absenta a razboiului", a conchis
Walter Kasper. La sfarsitul intalnirii dintre reprezentantii
Vaticanului si cei ai comunitatii evreiesti, rabinul Romei Riccardo
Segni a avertizat in legatura cu pericolul ca istoria sa se repete: "In
momentele dificile, evreii sunt agresati".


http://ziua.ro/display.php?id=167210&data=2005-01-15


Ultima editare efectuata de catre Admin in 29.07.11 12:08, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Re: Vaticanul

Mesaj Scris de Admin la data de 21.03.12 12:48

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Vaticanul

Mesaj Scris de Admin la data de 13.03.12 8:33

Ascensiunea Bisericii în secolele X-XII


Încã de la instaurarea dinastiei carolingiene ia ființã colaborarea dintre stat și papalitate. Pepin ce Scund îi dãruiește episcopului de la Roma pãmânturi din care va lua naștere statul papal. În anul 800 Carol cel Mare devine protectorul Bisericii și responsabilul de expansiunea religiei pe întregul teritoriu al statului. Creștinismul ajunge un mijloc eficient de guvernare a Imperiului. Carol impune peste tot ritualul Bisericii de la Roma, în vreme ce Ludovic cel Pios impune regula benedictinã în toate mãnãstirile.

Structurile carolingiene se mențin și în timpul Ottonienilor, care se folosesc de feudalitatea ecleziasticã pentru a se lupta cu marii duci. Pe de o parte episcopiile evolueazã spre un statut de principat teritorial, iar pe de alta se instituie o Bisericã de Stat. Otto I îi preferã pe clerici ca ajutor la conducerea Imperiului, pentru cã aceștia depind de favoarea regalã pentru a fi numiți în funcție și nu erau la fel de autonomi ca laicii feudali. În plus, clericii nu pot avea descendenți oficiali, deci nu exista pericolul transmiterii ereditare a puterii. Colaborarea cu Biserica mizeazã pe renașterea Imperiului Occidental, ca urmare a încoronãrii lui Otto I, în 962, ca împãrat, de cãtre papa Ioan al XII-lea. Împãratul cere aplicarea “privilegiului ottonian”, o mãsurã care presupune depunerea jurãmântului de credințã al papei fațã de împãrat. În 963 Otto obține de la romani jurãmântul cã nu vor alege papa fãrã consimțãmântul împãratului. Tot legatã de renașterea imperialã este și misiunea convertirii principilor pãgâni, ca de pildã regele polonez Mieszko sau principii maghiari Geyza și Vayk. Asta înseamnã integrare într-un sistem politic și religios aflat sub auspiciile Imperiului Occidental.

Desãvârșirea colaborãrii dintre Bisericã și stat se întrevede în timpul lui Otto al III-lea, fiul unei principese bizantine. Ideea sa este aceea a unui consens între papalitate și imperiu prin care sã domine împreunã lumea creștinã. De aceea Otto îi stabilește pe tronul papal pe unii apropiați ai sãi precum Brunon (Grigore al V-lea) sau Gerbert (Silvstru al II-lea). Totuși, proiectul lui Otto al III-lea se dovedește nerealist, dar cel puțin rãmâne în picioare ideea unei biserici imperiale aflate în strânsã legãturã cu statul.

Spre deosebire de monarhi, cei care dețin puterea la nivel local nu sunt unși de cãtre clerici, prin urmare nu sunt îndreptãțiți sã intervinã în treburile Bisericii. Dar totodatã ei ctitoresc lacașuri pe care le asimileazã cu proprietãțile lor, pretinzând controlul asupra Bisericii și prin faptul cã membri ai familiilor feudale devin în același timp deținãtori de funcții ecleziastice. Patrimoniul bisericesc se confundã treptat cu cel privat, iar înaltul cler este recrutat aproape exclusiv din rândurile aristocrației. Tot acest amestec dintre puterile secularã și cea spiritualã a generat o mișcare de reformã, declanșatã în secolul al X-lea la mãnãstirea Cluny din Burgundia, ctitoritã de Guillaume de Aquitania, mãnãstire benedictinã scoasã de sub autoritatea laicã și aflatã sub directul patronaj al Romei. Cãlugãrii își aleg singuri abatele, sunt la adãpost de ingerintele strãine și papalitatea, fiind la distanțã, nu acționeazã sufocant. Dupã modelul de la Cluny se constituie și alte mãnãstiri, unde cãlugãrii rostesc rugãciuni pentru pomenirea morților. Astfel, începe sã prindã contur conceptul de separație între puterea laicã și cea religioasã.

Reformarea Bisericii


Încã de la începuturile creștinismului, episcopul de Roma se bucurã de un prestigiu aparte în calitate de urmaș al Sfântului Petru. El se erijeazã în arbitrul problemelor de credințã și al neînțelegerilor din rândul Bisericii, iar din momentul în care îi încoroneazã pe împãrați, s-ar putea afirma cã deține autoritatea supremã în societatea creștinã. Cu toate acestea, rãmâne un supus al împãraților puternici. În secolul al XI-lea puterea regalã decade și Biserica poate încerca emanciparea. Astfel, în 1059 Nicolae al II-lea decreteazã cã alegerea papei se face de cãtre colegiul cardinalilor, și nu de cãtre impãrați. Se dorește o papalitate eliberatã de tutela laicã. Necesarã este și o purificare a clerului, care sã se apropie mai mult de idealul primitiv religios. Se declanseazã o campanie serioasã împotriva simoniei (vânzarea și cumpararea funcțiilor bisericești) și nicolaismului (cãsãtoria preoților), în speranța oferirii unui ideal ascetic care sã fie urmat și de ceilalți creștini.

Climatul reformator se exprimã cel mai pregnant în timpul pontificatului lui Grigore al VII-lea (1073-1085), care nu vrea doar independentã, ci și superioritate asupra puterii laice. Dincolo de discuțiile teoretice referitoare la rolul monarhiei într-o lume creștinã, problema concretã este aceea a înaltelor funcții bisericești. Nu este de mirare cã laicii doresc sã pãstreze controlul asupra ocupãrii funcțiilor, întrucât acestea au atașate importante domenii teritoriale, ceea ce presupune intrarea titularilor în sistemul relațiilor vasalice. Politica este popularã în vremea ottonienilor, care se folosesc de clerici ca sã contrabalanseze puterea laicã. În plus, monarhii beneficiazã de veniturile aferente funcției când aceasta e vacantã și pot recruta trupe de pe domenii.

Când papa Grigore al VII-lea interzice în 1075 investirea în înaltele funcții ecleziastice de cãtre laici, redactând Dictatus papae, tezele supremației papale, izbucnește conflictul cu Henric al IV-lea, care nu vrea sã cedeze autoritatea asupra episcopilor. Amenințat cu excomunicarea, acesta îl depune pe papã prin intermediul unui conciliu al episcopilor germani (1076, Worms). Apoi papa, apelând la tezele sale, convoacã un conciliu care îl excomunicã pe Henric în februarie 1076, la Lateran. Unii feudali profitã de acest conflict pentru a susține un alt candidat la tron, pe Rudolf de Suabia, ceea ce il determinã pe Henric sã cearã iertare papei la Canossa, în 1077. Pare o victorie papalã de proporții, dar și Grigore își dã seama cã nu poate rãmâne atât de intransigent pentru cã o parte dintre episcopi îi sunt fideli împãratului. De fapt el este cel în câștig, fiindcã nu numai cã îi supune pe feudalii revoltați, dar îl depune iar pe papã în 1080, impunându-l pe antipapa Clement al III-lea, care îl încoroneazã în 1084 la Salerno.

Conflictul pentru investitura care continuã sub succesori se încheie în 1122 prin Concordatul de la Worms, semnat de Henric al V-lea și Calixt al II-lea. Acesta stipuleazã cã episcopii vor fi aleși de cãtre popor și cler, in prezența suveranului. Autoritatea laicã este simbolizatã de bunurile materiale, în vreme ce cârja și inelul semnificã puterea spiritualã. Se naște astfel distincția între cele douã aspecte ale puterii și Biserica își poate continua ascensiunea în calitate de forta independentã.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Vaticanul

Mesaj Scris de Admin la data de 09.03.12 12:16

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Vaticanul

Mesaj Scris de Admin la data de 09.03.12 12:11

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Vaticanul

Mesaj Scris de Admin la data de 01.03.12 13:53

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Vaticanul

Mesaj Scris de Admin la data de 01.02.12 8:15

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/100-documente-arhiva-secreta-vaticanului-vor-fi-facute-publice

O colecție de 100 de documente păstrate în Arhivele Secrete ale Vaticanului, niciodată arătate publicului, vor fi expuse și accesibile studiului și publicului într-o expoziție din 2012 intitulată “Lux In Arcana”.

Codice, pergamente, acte, registre și alte documente care datează de 1300 de ani, vor fi prezente în Muzeele Capitoline din Roma. Expoziția va fi organizată cu ocazia a celui de-al 4-lea Centenar al fondării Arhivelor Secrete ale Vaticanului și scopul lor este de a explica și descrie arhivele papale.

Ceea ce va stârni cu siguranță curiozitatea oamenilor este o rețea de teorii și legende despre secretele din aceste documente deținute și păstrate de Vatican. Mulți producători de film și romancieri și-au hrănit imaginația literară cu aceste secrete într-o serie de romane și filme, cel mai celebru fiind “Codul lui Da Vinci” în care naratorul susține că Sfântul Scaun ascunde adevărul despre linia de sânge a Mântuitorului Iisus Hristos.

Arhivele Secrete ale Vaticanului constau în 85 de kilometri de documente care conțin valori istorice extraordinare, acoperind un timp între secolul al 8-lea și secolul al 20-lea. “Va fi pentru prima oară și probabil singura dată în istorie când aceste documente părăsesc zidurile Cetății Vaticanului” se scrie în websitul expoziției.

Scrierile oferă o privire în viața regelui Henry al VIII-lea, Martin Luther sau Galileo Galilei, printre mulți alții, spune cotidianul Daily Mail. Expoziția conține și o scrisoare din secolul al 13-lea scrisă de nepotul lui Gingis Han, în care cere cinstire de la Papă, menționează cotidianul Daily Telegraph. Într-o scrisoare, datată în 1246, Marele Han Guyuk cere Papei Inocențiu al IV-lea să călătorească în Asia Centrală în persoană pentru a “oferi cinstire și omagiu hanului” ca un “act de ascultare”.

“Lux in Arcana” înseamnă “în Tainele Luminii” și vrea să arate contribuția acestor documente la istoria universală a umanității.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Vaticanul

Mesaj Scris de Admin la data de 26.01.12 14:50

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Vaticanul a vrut să creeze o armată care să lupte împotriva

Mesaj Scris de Admin la data de 06.12.11 18:00

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Papa. pedofilia, abuzul sexual și Irlanda

Mesaj Scris de Admin la data de 26.11.11 17:21

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Vaticanul

Mesaj Scris de Admin la data de 19.11.11 16:33

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Vaticanul

Mesaj Scris de Admin la data de 18.11.11 15:49

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Vaticanul

Mesaj Scris de Admin la data de 25.10.11 15:54

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Marea Schismă din 1054 - Cum s-a ajuns acolo?

Mesaj Scris de Admin la data de 05.10.11 9:39

Marea Schismă din 1054 - Cum s-a ajuns acolo?

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/marea-schisma-1054-cum-s-ajuns-acolo

Marea schismă din 1054 nu a fost un eveniment surprinzător. Relațiile dintre Est și Vest, dintre cele două mari centre religioase – Constantinopol și Roma – erau complicate de foarte multă vreme. Deși implicațiile schismei în istorie sunt semnificative, contemporanii nu au perceput-o ca fiind ceva ieșit din comun. Sursele contemporane vorbesc prea puțin despre conștientizarea efectelor separării celor două biserici. Dar cum s-a ajuns acolo?

Cauzele materiale – competiția pentru influență

Marea Schismă a fost o consecință a înstrăinării treptate dintre Roma și Constantinopol. Putem vorbi, pe de o parte, de cauze de ordin politico-religios și, pe de altă parte, de cauze dogmatice. În primul rând, Europa creștină devine, din punct de vedere politic, bicefală începând cu anul 800, odată cu încoronarea ca împărat roman a lui Carol cel Mare. Atât acesta, cât și împăratul de la Constantinopol pretindeau că sunt succesorii vechilor împărați romani, având astfel dreptul la moștenirea (teritorială) romană.

Patriarhii celor două orașe se aflau și ei în conflict. Ambii lideri religiosi se considerau conducătorii întregii lumi creștine. Patriarhiul de la Constantinopol își ia, încă din secolul al VI-lea, titlul de patriarh ecumenic (adică universal), titlu care până atunci aparținuse exclusiv Papalității. Au existat însă situații în care, pentru a obține sprijin în Italia, unde bizantinii doreau să-și păstreze teritoriile stăpânite, unii împărați, precum Vasile I Macedoneanul (867-886), au acceptat să facă unele concesii bisericii romane, susținând chiar universalismul acesteia.

În secolele IX-X cele două centre religioase s-au aflat într-o competiție acerbă pentru evanghelizarea lumii slave din Europa de Est și Sud-Est. După ce slavii din zona Bulgariei, Serbiei și Rusiei au intrat în sfera Constantinopolului, biserica orientală, mai puternică, nu a mai acceptat supremația Romei. Apoi, în secolul al XI-lea, Vasile al II-lea Macedoneanul s-a îndepărtat tot mai mult de Roma. În 1024, Papalitatea s-a arătat dispusă la un compromis, gata să recunoască Biserica din Est ca fiind „universală în sfera sa”, dar împăratul bizantin nu a acceptat propunerea. Totuși, în aceeași perioadă, situația tot mai complicată din Italia cerea o apropiere de Roma. Normanzii încep să atace provinciile bizantine din peninsula italică, astfel că în 1052-1053 Bizanțul încheie o alianță cu Papalitatea direcționată împotriva normanzilor.

Cauzele dogmatice – diferențele de ritual

Dincolo de aceste neînțelgeri privind lumea materială și interesele politice, cauzele dogmatice au jucat și ele un rol important. Existau trei probleme majore. În primul rând, cea legată de Filioque, un adaos la formula Crezului din 381. În secolele V-VI, două concilii ținute la Toledo marchează modificarea Crezului în Apus prin adăugarea formulei „Duhul Sfânt care de la Tată și fiul purcede”. Aceasta e preluată în Franța, Italia și Germania, iar la începutul secolului al XI-lea, Henric al II-lea e încoronat împărat de către Papă, ocazie cu care se cântă Crezul modificat. Acest fapt a statuat recunoașterea de către Papalitate a noii formule. Cea de-a doua diferență stă în ritualul împărtășaniei: folosirea azimei în vest și a pâinii dospite în est. Apoi, celibatul preoților era obligatoriu în occident, în timp ce preoții bisericii orientale se puteau căsători (o singură dată). În secolele XII-XIII, se va adăuga și problema purgatoriului, concept pe care ortodocșii nu îl acceptă.

Disputa dintre cele două biserici escaladează în momentul în care în 1050, bizantinii din Sudul Italiei sunt forțați de normanzi să se conformeze practicilor latine. Patriarhul de la Constantinopol, Mihail Cerularios, răspunde prin a cere bisericilor latine din oraș să adopte practicile bizantine, renunțând la filioque și la folosirea azimei. În fața refuzului acestora, în 1053 închide toate bisericile latine din capitala imperiului. Ulterior va trece la o atitudine mai conciliantă și acceptă o discuție cu Papa Leo al IX-lea care, în 1054, trimite pentru negocieri o delegație la Constantinopol, condusă de Cardinalul Humbert.

Pe lângă toate tensiunile deja existente, și personalitatea celor trei personaje implicate a creat o conjunctură favorabilă rupturii. Papalitatea era puternică deoarece își recuperase forțele și autoritatea după reforma generată de mișcarea de la Cluny; patriarhul Cerularios era un om ambițios și foarte influent, iar împăratul bizantin Constantin al IX-lea Monomahul era un lider slab, șovăitor, lipsit de fermitate. În această situație, existau puține șanse ca întâlnirea să ducă la înțelegerea celor două biserici.

După prima întâlnire cu delegația papală, Cerularios refuză să mai negocieze, fiind afectat de comportamentul neceremonios al membrilor delegației, care nu respectaseră saluturile uzuale. Cardinalul Humbert răspunde prin obținerea unei bule de excomunicare împotriva lui Cerularios, bulă depusă la Sf. Sofia în data de 16 iulie 1054. Patriarhul bizantin și biserica orientală sunt acuzați, printre altele, și de omiterea filioque din crez. Beneficiind de sprijinul Împăratului și al populației constantinopolitane, Mihail Cerularios convoacă un Sinod pentru data de 24 iulie prin care Humbert este la rândul său excomunicat.

Aceasta a fost practic Marea Schismă. Ruptura nu a fost conștientizată imediat. Relațiile de încordare paralele cu cele de colaborare continuă. Însă unul din efectele imediate a fost că, ca urmare a rupturii cu Bizanțul, noul Papă, Nicolae al II-lea, singur în fața normanzilor, îi acordă lui Robert Guiscard, în 1059, ducatul Calabriei și Aculiei. A început astfel alianța dintre Papalitate și normanzi: papa obținea sprijinul unui aliat puternic, iar normanzii recunoașterea puterii lor în Italia. Ulterior, organizarea cruciadelor aduce cele două lumi în contact direct, ceea ce face ca diferențele să fie percepute nu doar la nivel înalt, ci și în rândul populației. În cele din urmă, anul 1204 – cucerirea Constantinopolului de către latini – a dus la ruptura definitivă dintre Occident și Orient și la nașterea unui sentiment general de ură față de latini în rândul bizantinilor.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Abuzurile sexuale comise de clerici irlandezi, acte de tortu

Mesaj Scris de Admin la data de 28.09.11 15:42

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Doi homosexuali s-au filmat facand amor cu 100 de preoti cat

Mesaj Scris de Admin la data de 25.08.11 9:23

Doi homosexuali s-au filmat facand amor cu 100 de preoti catolici

O noua lovitura pentru Vatican! Aproape o suta de preoti catolici din Italia sunt implicati intr-un scandal urias: momiti pe internet, au intretinut raporturi homosexuale cu doi barbati, care au filmat in secret intalnirile, apoi i-au santajat pe clerici. Detalii»
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Vaticanul a decis să publice azi DOCUMENTE DESPRE UN PREOT P

Mesaj Scris de Admin la data de 18.08.11 13:30

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Propaganda Vaticanului

Mesaj Scris de Admin la data de 04.08.11 19:28

Propaganda Vaticanului

Americanii protestanți și corecți politic au impus în retorica contemporană termeni sofisticați precum managementul percepțiilor sau operații psihologice/PSYOPS. Acum patru secole, însă, cardinalii europeni din Vatican introduseseră în istorie Propaganda. În fond, aceeași Mărie cu altă pălărie.

În imediata vecinătate a Piazza di Spagna din Roma, la intersecția dintre Via Due Marcelli și Via di Propaganda, poate fi admirată și astăzi clădirea proiectată de arhitectul Bernini ce a adăpostit începând din 6 ianuarie 1622 cartierul general al Congregației de Propaganda Fide instituită de Papa Grigore al XV-lea prin bula Indiscutabili divinae. Nou- creata instituție a Sfântului Scaun – condusă de un cardinal-prefect al propagandei având alături alți treisprezece cardinali, doi episcopi și un secretar – avea misiunea de a sprijini răspândirea catolicismului în teritoriile non-catolice și a readuce la dreapta credință din ce în ce mai numeroșii protestanți.

Actul Papei Grigore al XV-lea din 1622 nu făcea decât să oficializeze în sfera instituțională una dintre preocupările de bază ale catolicismului a cărui vocație de prozelitism a fost o constantă peste tot în lume. Tot pe aceeași linie, un act semnificativ a fost aprobarea de către Papa Paul al III-lea în 1540 a funcționării Societății lui Iisus – Ordinul iezuiților, conceput în 1534 în cadrul Universității din Paris de cavalerul, călugărul și teologul spaniol Ignațius de Loyola pentru a-i readuce la catolicism pe cei ce își pierduseră credința în Sfântul Scaun. Același teolog a inițiat în 1542 Sfântul Oficiu – Sfânta Inchiziție Romană și Universală pentru a apăra Biserica catolică de erezii. Încercând o „traducere“ în termeni actuali a celor întâmplate cu patru secole în urmă, se poate spune că, după ce Vaticanul și-a creat un instrument soft de influențare – Ordinul Iezuiților, și-a asigurat și capacitatea de acțiune hard – Inchiziția, pentru ca în final să își asigure și instituția centrală de coordonare – Congregația de Propaganda Fide. Dacă Inchiziția spaniolă (cea mai rezistentă în timp) a fost abolită definitiv în 1834, iar Ordinul iezuiților a fost temporar dizolvat de Papa în 1773 (și de comuniștii români în 1948), pentru a se reactiva ulterior, Congregația propagandei a supraviețuit chiar sub acest nume până în 1982, când Papa Ioan Paul al II-lea a numit-o Congregația pentru Evanghelizarea Popoarelor.

Anticipând cu secole înainte nevoile funcționării unei instituții puternice și stabile cu vocație și interese universale, în 1566 Papalitatea, prin Papa Pius V, și-a creat alături de sus-numitele instrumente soft, hard și de coordonare a acțiunilor sale, un indispensabil serviciu secret de intelligence – Sfânta Alianță, a cărui existență nu a fost niciodată recunoscută de statul Vatican, alături de un serviciu de contraspionaj, Sodalitium Pianum, fondat de Papa Pius X în 1910. Succesele propagandistice, politice și diplomatice ale Vaticanului nu pot fi desprinse de acțiunile secrete ale nerecunoscutei Sfinte Alianțe despre care celebrul vânător de naziști Simon Wiesenthal spunea: „Cel mai bun serviciu de spionaj din lume și cel mai eficace pe care-l cunosc este cel al Vaticanului“. De-a lungul secolelor, toate aceste instituții conjugate sub autoritatea indiscutabilă a Papei au fost redutabilele „arme de luptă“ ale Vaticanului împotriva protestantismului, liberalismului, ateismului, socialismului, comunismului, darwinismului, totalitarismului, feminismului, modernismului, revoluției sexuale etc.

Deși a inventat termenul, Vaticanul nu a făcut niciodată propagandă în felul în care suntem obișnuiți să o percepem astăzi. Slujbele duminicale, confesiunile, predicile, bulele papale, ritualurile de beatificare sau excomunicare au reprezentat timp de secole formele clasice, etern repetitive de exprimare publică ale Bisericii catolice la care s-a adăugat o extrem de abilă, discretă și eficientă diplomație, dublată de un pertinent și persuasiv dialog confesional individual, practicat cu succes îndeosebi de foarte cultivații și inteligenții iezuiți. Propaganda activă a Bisericii catolice, fie sub forma prozelitismului, fie a discretei interferențe politice, fie sub forma pastorală sau diplomatică devine evidentă dacă este comparată cu acțiunile sau inacțiunile similare ale celorlalte biserici creștine, îndeosebi cea ortodoxă, care după Marea Schismă din 1054 s-a mulțumit în general să acuze ofensiva catolică pentru convertirea ortodocșilor fără a trece la activități similare pe plan internațional.

Una dintre explicații ar fi aceea că nici una dintre celelalte biserici creștine surori nu a beneficiat de-a lungul istoriei de o autoritate ecleziastică și administrativă unică precum catolicismul. Statul Vatican în forma sa politico-administrativă actuală s-a născut abia pe 11 februarie 1929 ca rezultat al prevederilor acordurilor de la Latran semnate de Benito Mussolini din partea statului italian și de cardinalul Pietro Gaspari din partea Papei Pius XI. Sfântul Scaun a fost însă recunoscut fără întrerupere drept o puternică entitate juridică suverană încă din timpul Romei imperiale, chiar dacă a fost privat de orice jurisdicție teritorială între 1870 și 1929. Cel mai vechi și continuu serviciu diplomatic din lume aparține tot Sfântului Scaun, originile sale fiind legate de Conciliul de la Nicea din 325. Istoria civilizației occidentale, a Europei și a celor două Americi nu poate fi scrisă fără rolul esențial al Bisericii catolice, fără intervențiile când evanghelice, când politice, când diplomatice, când războinice chiar ale Papei, fie că este vorba de confruntările dinastice, de războaiele religioase, de iezuitele manevre diplomatice, de aprigile lupte, îndeobște propagandistice, antireformatoare, de profilul și evoluția artelor plastice, literaturii și arhitecturii sau de impresionantele procesiuni și ceremonii publice.

După o controversată coabitare cu fascismul lui Mussolini și nazismul lui Hitler, Vaticanul s-a pronunțat fără nici un echivoc împotriva comunismului încă din primii ani ai Războiului Rece, în iulie 1949 fiind emis un decret, niciodată aplicat, de excomunicare a comuniștilor în condițiile ascensiunii și acerbei lupte pentru putere a partidelor comuniste din două țări tradițional și predominant catolice, Italia și Franța. În plin Război Rece, la scurt timp după alegerea sa ca Papă, Ioan Paul II a făcut în iunie 1979 un istoric pelerinaj în țara sa natală, unde prin predicile sale și apelul la adevărata istorie și cultură poloneză a declanșat o asemenea revoluție în conștiința polonezilor încât după doar 14 luni a fost posibilă apariția sindicatului liber Solidaritatea, acel hibrid unic proletaro-intelectual ce a dus la prăbușirea comunismului în Europa de Est în 1989. Mihail Gorbaciov nu s-a sfiit să recunoască public în 1992 rolul determinant al lui Ioan Paul II în căderea Cortinei de Fier: „Ceea ce s-a întâmplat în Europa de Est în ultimii ani nu ar fi fost posibil fără prezența acestui Papă, fără marele rol politic pe care acesta l-a jucat pe scena lumii“. Luând atitudine împotriva avortului sau a comportamentului homosexual – chestiuni controversate și delicate ale vieții publice occidentale – manifestând o surprinzătoare tinerețe și deschidere în probleme ecumenice altădată tabu ale Bisericii catolice, precum gesturile simbolice ale vizitării pentru prima dată de către un Papă a unei sinagogi (cea din Roma) sau a unei moschei (cea din Damasc), carismaticul Papă Ioan Paul II a reușit de-a lungul celor 24 de ani de pontificat să retrezească atenția, interesul și chiar simpatia pentru Biserica catolică pe aproape toate meridianele lumii. Deși a refăcut în mod considerabil autoritatea morală a Bisericii catolice cerându-și scuze pentru crimele comise în numele catolicismului, Ioan Paul II l-a beatificat pe 3 octombrie 1998, cu ocazia vizitei în Croația, pe arhiepiscopul de Zagreb, monseniorul Alojzije Stepinac, unul dintre susținătorii catolici ai guvernului pronazist al lui Ante Pavelic care știa de genocidul săvârșit de acesta împotriva sârbilor, evreilor și țiganilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Chiar și propaganda anti-catolică a servit, în timp, catolicismului și Vaticanului, prin perpetuarea proiecției de mare putere ocultă în conștiința oamenilor indiferent de credința lor. Astfel, în 1835 a apărut o carte scrisă de Samuel Morse – creatorul alfabetului cu același nume – ce reflecta noul spirit american anti-catolic, edificator intitulată Conspirații străine împotriva Statelor Unite. Deși astăzi pare hilar, Morse scria atunci despre o conspirație a cancelarului austriac Metternich de a împânzi America cu misionari iezuiți plini de bani în scopul înscăunării unui moștenitor al Casei de Habsburg pe tronul Imperiului nord-american. Astăzi fie că este vorba de filme sau romane a căror acțiune se petrece pe vremea conflictului dintre protestanta regină britanică Elisabeta și catolicul rege spaniol Filip, sau subiectul este legat de templieri, iezuiți, Opus Dei, Illuminati, Sfântul Graal, Vaticanul iese în câștig de imagine pentru că astfel se menține catolicismul viu în retorica oamenilor, la fel cum și catedralele gotice din Franța sau Germania trezesc o mereu proaspătă emoție artistică sau spirituală milioanelor de turiști.

Filmul lui Clint Eastwood Million Dollar Baby, laureat a patru premii Oscar în 2004, a fost privit nu numai ca o dramă umană, ci și ca o pledoarie privind euthanasia în opoziție cu politica de respingere a Bisericii catolice. Asemenea, un film istoric tot de Oscar, Elisabeth: the Golden Age, cu Cate Blanchet în rolul titular, este acuzat de unii istorici italieni – de orientare catolică – drept un fals profund și pervers prin portretizarea protestantei Elisabeta I drept personajul cel bun, în timp ce catolicul Filip este băiatul cel rău.

Controversele și disputele nu puteau ocoli nici mai recentul thriller Îngeri și demoni, atât romanul lui Dan Brown, cât și filmul lui Ron Howard cu Tom Hanks în rolul principal fiind acuzate a fi nici mai mult nici mai puțin decât un complot de propagandă catolică pentru cosmetizarea flagrantă a imaginii actuale a Vaticanului și ascunderea adevărului.









Vaticanul dispune în prezent de următoarele capacități media și de relații publice pentru a-și face cunoscută poziția și activitatea în întreaga lume, toate aflate în proprietatea Bisericii Romano-catolice:

• Oficiosul L’Osservatore Romano, ce apare din 1861

• Agenția de știri Fides Service, fondată în 1927 și care funcționează chiar în palatul Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor din Roma

• Agenția de știri a Serviciului Misionar Internațional, acoperind diverse popoare, conflicte, teritorii și evenimente

• Serviciul de Informare al Vaticanului, care oferă informații și despre activitățile pastorale ale Sfântului Părinte și ale Curiei Romane

• Biroul de presă al Vaticanului

• Consiliul Pontifical pentru Comunicare Socială

• Centrul de televiziune al Vaticanului, creat în 1983 și deplin integrat Sfântului Scaun în 1996

• Radio Vatican, ce funcționează din 1931

• Canalul You Tube al Vaticanului

• Site-ul oficial în engleză al Vaticanului

• Site-ul pentru tineret al Vaticanului Pope2You
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Bust al Papei Ioan Paul al II-lea, dezvelit luni, la Bucures

Mesaj Scris de Admin la data de 01.08.11 20:07

Bust al Papei Ioan Paul al II-lea, dezvelit luni, la Bucuresti

Un bust al Papei Ioan Paul al II-lea va fi dezvelit, luni seara, la intersectia dintre strada Constantin Stahi si Bulevardul Schitu Magureanu, din Bucuresti, in cadrul unei ceremonii organizate de Nuntiatura Apostolica in Romania.
"Evenimentul are loc in amintirea vizitei istorice pe care Ioan Paul al II-lea a efectuat-o in Romania in 7-9 mai 1999 si cu ocazia ridicarii la cinstea altarelor a fericitului Papa (1 mai 2011). Amplasarea bustului Papei Ioan Paul al II-lea in Bucuresti este o initiativa a Nuntiaturii Apostolice in Romania, in colaborare cu Primaria Generala a Capitalei", informeaza un comunicat de presa remis de Nuntiatura Apostolica in Romania.
Sculptura, realizata in bronz, este opera sculptorului sloven de origine bosniaca Mirsad Begic, considerat unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati artisti din Slovenia.

La ceremonie vor fi prezenti Arhiepiscopul Francisco-Javier Lozano, Nuntiu Apostolic in Romania, Inalt Preasfintitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucuresti, Preasfintitul Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucuresti, Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei, reprezentanti ai ambasadelor acreditate la Bucuresti, oameni de cultura.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

SCANDALUL PREOȚILOR PEDOFILI: germanii părăsesc masiv Biseri

Mesaj Scris de Admin la data de 31.07.11 11:09

SCANDALUL PREOȚILOR PEDOFILI: germanii părăsesc masiv Biserica Catolică

Peste 180.000 de germani au părăsit oficial Biserica Catolică anul trecut, an marcat de numeroase scandaluri legate de violențele sexuale comise de preoți asupra copiilor, indică raportul anual al conferinței episcopale germane, făcut public vineri și citat de AFP.

În plus, pentru prima oară numărul retragerilor depășește numărul celor nou botezați, care a fost de 170.000 în 2010. Astfel, 181.193 de germani au făcut demersurile necesare pentru a nu mai plăti impozite religioase Bisericii Catolice în 2010, aceasta fiind a doua cifră printre cele mai ridicate de când există ea și aproape cu jumătate mai mult decât în 2009. În Germania, comunitățile protestantă, catolică și evreiească sunt finanțate printr-un impozit religios strâns de stat de la cei înscriși drept credincioși la fisc și redistribuit în consecință. Această prelevare reprezintă - potrivit landurilor - 8-9 % din impozitul pe venit.
Cu toate acestea catolicismul rămâne prima religie în Germania, cu 24.650.000 de credincioși, având un mic avans față de protestanți 24.200.000 de membri

http://www.gandul.info/international/scandalul-preotilor-pedofili-germanii-parasesc-masiv-biserica-catolica-8545692
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Vaticanul

Mesaj Scris de Admin la data de 31.07.11 10:53

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Profetia papilor – adevăruri despre un viitor care bate la u

Mesaj Scris de Admin la data de 30.07.11 20:10

Profetia papilor – adevăruri despre un viitor care bate la ușa

Sindromul apocaliptic a fost „activat” în zilele noastre de două evenimente tragice care aveau în comun moartea neașteptată a mai multor oameni și moartea naturală a unui singur om: tragedia -aranjată sau nu de serviciile secrete americane – a prăbușirii Gemenilor din New York, din 11 septembrie 2001, și decesul Papei loan Paul al Il-lea.

Primul eveniment a schimbat multe în configurația geopolitică a lumii – prin implicațiile sale asupra politicii SUA la nivel mondial și a trezit interesul americanilor pentru profețiile apocaliptice. S-au epuizat atunci toate cărțile – fie bine documentate și serioase despre sfârșitul civilizației umane, fie maculatură specula­tivă, fără nici un suport – fie el religios sau paranormal. S-au vândut chiar cărți de ficțiune în care numele Antihristului era Nicolae, iar acesta era originar din… România!

Al doilea eveniment – moartea Papei loan Paul al ll-lea – marca atât spiritualitatea creștină la început de mileniu, în aprilie 2005, dar și politica Vaticanului urbi et orbi. Personalitatea Papei Karol Wojtila (născut la 18 mai 1920 în timpul unei eclipse de Soaie!) s-a impus în perioada războiului rece dintre SUA și URSS din anii ’80, după un pontificat care este al șaselea ca lungime din istoria papalității!, ca un factor politic de echilibru între Est și Vest Pontificatul său a fost de la cap la coadă o sumă de recorduri: astfel, el este ales papă în 1978 după opt balotaje în Colegiul Cardinalilor!

In plus, Sanctitatea-Sa loan Paul al ll-lea a fost primul papă – după 455 de ani – care nu era din Italia și primul papă slav din istorie! La oficierea liturghiei în centrul Cracoviei, din Polonia comunistă, au participat peste un milion de polonezi! El a supraviețuit atentatului din 13 mai 1981 – când a fost rănit, în timpul unei audiențe generale în Piața Sf. Petru, de turcul Meh- met Aii Agca, din or­ganizația teroristă turcă Lupii cenușiu După atentat, în piața principală din Cracovia, un milion de oameni s-au rugat pentru Papă! Moartea sa a suscitat – iarăși – temerile apocaliptice,ca urmarea profețiilor Sf.Malachi, care descrie în câteva cuvinte latinești o carac­teristică definitorie a tuturor papilor care s-au succedat la tronul Sf. Petru, la Vatican, de la începuturile catolicismului.


[b]Sf. Malachi, un profet creștin -simbioza intre druidismul celtic și catolicism[/b]
In 2.000 de ani de creștinism s-au succe­dat pe Tronul Sf. Petru 264 de papi, Papa Benedict al XVI-lea fiind al 265-lea. Despre succesiunea lor până la „sfârșitul lumii” a scris o serie de profeții magistrale, care s-au dovedit a fi adevărate, un călugăr catolic de origine irlandeză - Mael Maedoc na Morgair sau, după numele lui din Sfânta Scriptură, Malachi. Călugărul irlandez s-a născut în 1094 și, ulterior, a devenit arhi­episcop de Armagh și prieten foarte bun cu Sfântul Bernard din Clairvaux (vezi Istoria Templieră). în anul 1139, Sf. Malachi merge la Roma spre a cere sprijin pentru depășirea greutăților cu care se confrunta dioceza sa din Irlanda. Aflat acolo, el are o viziune despre viitorul Bisericii Catolice și îi dă Suveranului pontif Inocențiu al Il-lea lista papilor care aveau să conducă Biserica Romano-Catolică până la „sfârșitul lumii”. Manuscrisul său a rămas neștiut în arhivele de la Vatican până în anul 1590. Un călugăr dominican – Arnold de Wion – l-a descoperit și publicat și a pretins că, după ce Papa Inocențiu al ll-lea l-a citit și l-a aprobat, l-ar fi închis in arhivele Vaticanului, unde a rămas neatins cinci secole. Profețiile – având drept scop identificarea trăsăturii determinante a papi­lor care se vor succeda din vremea sa până la sfârșitul lumii – conțin scurte motto-uri latine referitoare la 112 papi, ale căror pontificate acoperă o perioadă de 900 de ani. Lista papilor începe cu Papa Celestin al Il-lea, motto-ul acestuia fiind, de pildă, „Vremea sfârșitului”.

Unul dintre primii papi menționați este LeonalXI-lea, descris ca „Omul care produce valuri”, întrucât a venit ca vântul și a plecat ca apa. Papa Leon a condus numai 27 de zile, iar în 1605 a fost succedat de Paul al V-lea, al cărui motto profetic a fost „Oameni perverși”. Perioada sa de conducere a sta­tului papal a fost caracterizată de greutățile cauzate de creșterea rapidă a numărului protestanților în Europa, ceea ce a adeverit motto-ul. Abatele Malachi a fost și mai exact în ceea ce-l privește pe Papa Alexandru al Vll-lea, care a condus din 1655 până în 1667 și al cărui motto a fost „Gardianul dea­lurilor”. Blazonul familiei lui Alexandru avea reprezentate trei dealuri luminate de o stea.

Este însă uluitoare o altă profeție. Aceasta se referă la Papa Clement al X-lea, care a condus numai șase ani, din 1670 până în 1676; după Malachi, motto-ul de identificare era „Referitor la răul cel pu­ternic”. Biografia Papei Clement al X-lea consemnează că, atunci când era copil, Tibrul a depășit malurile și i-a inundat casa, gata-gata s-o măture de pe fața pământului. S-ar fi înecat dacă doica nu l-ar fi ținut strâns în brațe. Motto-ul Papei Inocențiu al Xlll-lea (1721 – 1724) era „Religie Bună”. Și nu se poate nega faptul că acest papă provenea dintr-o familie deosebit de religioasă. Succesorul său, Benedict al Xlll-lea (1724 – 1732), era opusul lui Inocențiu al Xlll-lea; familia sa a dat generații întregi de soldați – iar motto- ul său era „Soldat în luptă”.

Celui de-al 94-lea papă de pe listă, Malachi i-a asociat motto-ul „Trandafirul din Umbria”. Clement al Xlll-lea, căruia îi corespundea această caracterizare, a trăit în Umbria înainte de a deveni papă, iar sim­bolul Umbriei era un trandafir! Clement al XlV-lea (1769 – 1775) și familia sa aveau pe blazon un urs alergând – și, încă o dată, profeția abatelui Malachi s-a dovedit exactă în ceea ce privește motto-ul – „Ursul cel iute”.

Odată cu Papa Leon al Xlll-lea, profețiile lui Malachi traversează în secolul al XX-lea. Motto-ul său era „Lumină în cer”, iar bla­zonul său reprezenta o cometă pe un câmp albastru. In acest timp, în cercurile reli­gioase s-au făcut speculații în legătură cu cel de-al 104-lea papă. Motto-ul său era „Religia depopulată”. Acest motto pare a fi însoțit de o predestinare sinistră și s-a dovedit a fi foarte adevărat, pentru că cel de-al 104-lea papă, Benedict al XV-lea, a fost ales în 1914, anul izbucnirii Primului Război Mondial, care a făcut milioane de victime – cele mai multe fiind de religie creștină. Apoi, în 1917, a avut loc Revoluția din Rusia, iar sub noul regim sovietic milioane de oameni au fost forțați să renunțe la credința lor, multe dintre bi­serici fiind transformate în grajduri de ateismul conducătorilor comuniști.

Lupta împotriva acestui flagel ideologic – comunismul – care a făcut mai multe vic­time în timpul represiunii staliniste decât victimele din Primul Război Mondial, a ca­racterizat perioada Papei Pius al IX-lea (1922 – 1939), succesorul lui Benedict, întrucât Pius al IX-lea s-a confruntat cu comunismul „exportat” de „revoluția sovie­tică” în Spania și în alte țări occidentale.

Venind aproape de zilele noastre, cel mai important pontificat a fost cel al Papei loan Paul al ll-lea – care a avut o con­tribuție hotărâtoare la încetarea războiului rece și răsturnarea regimurilor comuniste din țările Europei de Est și care, după moartea sa recentă din aprilie 2005, a fost propus pentru sanctificare. Trebuie reamin­tit că într-o perioadă de 900 de ani numai trei papi au fost sanctificați de influentul Consiliu pentru Sanctificări de la Vatican!

Papa loan Paul al ll-lea, pe care l-a desemnat „De labore Solis” (Efortul Soarelui), s-a născut într-adevăr într-o zi în care a fost eclipsă totală de Soare! Pe numele său adevărat de Karol Wojtyla, s-a născut în Polonia, în timpul eclipsei de Soare din 18 mai 1920.

Potrivit profețiilor Sfântului Malachi, urmează ultimul papă cu un pontificat de durată, numit „De Gloriae Oliviae” (Mă­reția Măslinului), înaintea celui care va încheia, de fapt, șirul papilor.

Contrar celor care interpretau profeția Sf. Malachi literal, considerând că – potri­vit motto-ului „Gloria Măslinului” – ar fi urmat să fie ales, în 2005, ca succesor al Papei loan Paul al ll-lea, cardinalul Francis Azize, pentru că acesta era originar din Nigeria sau un alt cardinal având culoarea pielii mai închisă, cum ar fi fost un cardinal din America Latină, Conclavul cardinalilor I-a ales pe cardinalul german Joseph Ratzinger sub numele de Papa Benedict al XVI-lea, care fusese șeful Consiliului pontifical pen­tru unitatea credinței. Singura asociere care s-a putut face, deocamdată, între alegerea acestuia și motto-ul său a fost aceea că Papa Benedict al XVI-lea s-a declarat un pro­motor al păcii, conștient de vremurile tul­buri în care a început pontificatul său.

Partea înfricoșătoare a profețiilor Sf. Malachi este că, după acest papă, va mai urma doar un singur papă, până la apariția în lume a Anticristului care va aduce Apocalipsa prevăzută de ultimul capitol al Bibliei. Acest ultim papă se va numi „Petru al ll-lea Romanul” (Petru fiind chiar Sf. Apostol Petru – care a păstorit Biserica Catolică între anii 32 și 67 d.Hr.).

Profeția Sf Malachi despre acest papă și sfârșitul papalității dă fiori: „în ultimele necazuri care lovesc Biserica Romană, Petru al ll-lea își va paște turma prin multe năpaste, după care orașul celor 7 coline (Roma – n.n.) va dispărea, iar înfricoșătorul conducător – Anticristul – va asupri poporul!”

Rămâne totuși consolatoare încura­jarea adresată tuturor creștinilor de actu­alul papă, chiar înainte de a fi ales: „Dacă oamenii se vor ruga și vor face pocăință pentru păcatele lor, atunci Dumnezeu va anula profețiile”.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Vaticanul

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 4 din 6 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum