Suleiman[v=]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

O Franță fracturată - Alexandru CĂLINESCU

Mesaj Scris de Admin la data de 05.04.09 21:36

O Franță fracturată - Alexandru CĂLINESCU
Profesor la Princeton, mare specialist în problemele franțuzești, Ezra Suleiman a avut o biografie extraordinară. Provine dintr-o familie de evrei irakieni înstăriți, obligați la un moment dat să aleagă calea exilului. Pe micul Ezra l-au trimis mai devreme în străinătate, mai întîi la studii liceale în Anglia. A contractat, încă de pe atunci, boala francofoniei. A studiat în continuare în Statele Unite, dar a început să meargă tot mai des la Paris. Prima parte a noii lui cărți, Schizophrénies françaises (Schizofrenii franceze, Grasset, 2008), e mai mult o autobiografie intelectuală, care ne ajută să înțelegem că, dacă autorul e sever cu Franța, asta e încă o dovadă de iubire totală.

Ce îl deranjează pe Suleiman în Franța? Multe. Autorul are o gîndire liberală, anti-etatistă, iar aici găsește materie din belșug. Franța nu reușește să se debaraseze de statul omniprezent și omnipotent. "Statul sînt eu!" - exclama Ludovic al XIV-lea. Dar cîți monarhi și cîți președinți de republică, pînă la - mai ales - Mitterrand și Chirac, ar fi putut rosti aceeași frază! Și încă ceva: Franța propovăduiește, de la Revoluție încoace, egalitatea, dar se agață de înaltele școli care formează elite (ENS, Sciences Po, Ecole normale supérieure etc.). Odată trecut prin una dintre aceste școli, ai cariera asigurată, fie în privat, fie - mai ales - în sectorul public. Elitele se organizează într-un soi de masonerie, intră în competiție la alegeri, dar după aceea lucrurile revin la normal. Înalții funcționari sînt la locul lor, elitele dau ambasadori, oameni de presă, consilieri, consultanți etc. Elitele se reînnoiesc, dar cei aflați în vîrful piramidei nu-și abandonează poziția. Elitele beneficiază de privilegii uriașe, de neînchipuit în America.

Una și indivizibilă? Valurile de imigranți au stricat, din nou, echilibrul. Mulți imigranți trăiesc în comunități închise, rupți de exterior. Imposibil - în aceste condiții - să se integreze în patria adoptivă. Calculele demografice nu sînt luate în serios sau guvernanții adoptă poziția struțului. În orice discurs apare, fatal, cuvîntul republican. Căruia i se asociază cuvîntul laic. Dar ele au ajuns simple clișee. Modelul republican este, în comparație cu SUA, ruginit și conservator. Puterea nu îndrăznește să modifice privilegiile de care se bucură profesorii, membrii administrațiilor, mecanicii de locomotivă etc. Dacă se face ceva, corporațiile respective intră în grevă și paralizează sistemul școlar sau transporturile urbane, interurbane și internaționale. Sindicatele își impun, finalmente, punctul de vedere.

Sistemul monarhic? S-a perpetuat și s-a propagat la toate nivelurile. "Aparența puterii primează asupra obiectivelor de atins" - scrie Suleiman. De aici aroganța "șefilor", sentimentul lor că aparțin unei caste eterne: este așa-numitul sindrom al șefului. Se acordă posturi în funcție de relații sau în virtutea unei datorii mai vechi.

Universitățile? Dezastru. Nivelarea a dus, inexorabil, la mediocritate. De cîteva decenii, Franța se mîndrește cu "excepția culturală". Se dau bani de la stat pentru a se produce filme mediocre sau "experimente" gratuite și efemere. Toate au devenit "excepție", agricultura, viticultura, protecția socială, prețul fix al cărții, durata săptămînii de lucru (35 de ore!). Toți președinții țin să afișeze dragostea lor pentru cultură sau devin ei înșiși scriitori. În mod evident, statul nu va reuși să finanțeze toate manifestările culturale. Modelul ar trebui să fie din nou SUA, cu sistemul lor de donații, sponsorizări, fundații. Și în Franța există încercări, încă timide. Dar francezii se încăpățînează să considere că arta nu trebuie să cadă în capcana "mercantilismului".

Întîrzierea Franței în educație și cercetare este enormă. Bibliotecile universitare sînt sărace și demodate. Franța cheltuie 1,1% din PIB pentru învățămîntul superior, pe cînd în SUA cifra e de 2,7% (!). Ministerele sînt hipertrofiate, labirintice, ineficiente. CNRS (Centrul Național de Cercetare Științifică) înghite sume astronomice, cu rezultate mediocre. Concurența între universități (și care oraș cît de cît mare din Franța n-are acum universitate?) este nulă.

Antiamericanismul, în fine, are în Franța o veche tradiție. Francezii n-au înțeles mai nimic din principiul descentralizării puterii ce funcționează în Statele Unite. După cum n-au înțeles în ce constă sistemul american de integrare a imigranților. Diplomația franceză și-a făcut un titlu de glorie din "independența" față de Washington. Numai că rezultatul a fost slăbirea NATO și lipsa de reacție în fața evenimentelor majore.
Franța este în întîrziere, conchide Suleiman. Ea trebuie să se dezbare de inerții, prejudecăți, locuri comune. Să depășească blocajul instituțional permanent. Să-și recîștige locul pe care îl merită, chiar dacă e nepregătită - acum - pentru viitor.

O carte lucidă, pasionantă și scrisă cu pasiune, o carte de analiză temeinică și sistematică. O carte scrisă nu cu ură, cu dușmănie sau cu autosuficiență arogantă, ci cu o imensă dragoste pentru Franța.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Suleiman[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 05.04.09 21:35

Ezra


Ultima editare efectuata de catre Admin in 02.07.11 21:49, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum