Balfour[v=]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Balfour[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 11.11.12 22:32

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Balfour[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 18.03.11 12:21

Cine sunt evreii clujeni din familia ...
Un fost elev al Liceului Evreiesc din Cluj s-a căsătorit cu Lady Allison Balfour, nepoata fostului prim-ministru.
Una dintre cele mai uluitoare povești de dragoste îi are ca eroi pe un fost elev al Liceului Evreiesc din Cluj, deportat în infernul lagărului nazist de concentrare din Bergen-Belsen și care a devenit apoi luptător în războiul de independență al Israelului, și pe o lady care aparține uneia dintre cele mai ilustre familii aristocratice din Marea Britanie. Este vorba de Thomas Kremer și de Allison Kremer, născută Balfour. Destinele celor doi eroi au cunoscut traiectorii total diferite, până când s-au cunoscut la cea mai bună universitate din Scoția, cea din Edinburgh.
Erou de război
Thomas Kremer a avut o soartă tragică. El s-a născut pe teritoriul României Mari. În momentul izbucnirii celui de-al doilea război mondial, Thomas Kremer era elev al Liceului Evreiesc din Cluj. După ce Transilvania de Nord a fost cotropită de Ungaria, el a decis să rămână în oraș, ca să își finalizeze studiile liceale. Numai că nu a mai apucat acest lucru, din cauza persecuțiilor antisemite pornite de autoritățile maghiare. În anul 1944, partidul fascist maghiar al Crucilor cu Săgeți, condus de Ferenc Szallasy, succesorul amiralului Miklos Horthy la conducerea statului maghiar, a decis să îi deporteze pe toți evreii în lagărele de concentrare naziste. Mai întâi, Thomas Kremer, împreună cu rudele și cu colegii săi, a fost trimis în ghetoul din zona fostei Fabrici de Cărămizi din Cluj. Apoi, a ajuns în infernul din Bergen-Belsen. Printr-un miracol, el a reușit să supra¬viețuiască ororii naziste. Imediat după înfrângerea Germaniei naziste, Thomas Kremer a emigrat în Israel. Acolo, s-a înrolat în trupele care protejau populația evreiască, ce intrase deja în conflict cu populația arabă. Tânărul originar din Cluj a devenit unul dintre eroii războiului de independență al Israelului, din anul 1948. El s-a numărat printre primii soldați care a intrat, de exemplu, în orașul Ber Șeba. La finalul războiului, Thomas Kremer și-a pus în practică visul de a studia într-o universitate de prestigiu. El a plecat la Universitatea din Edinburgh, unde a cunoscut-o pe viitoarea sa soție.
Destin de prințesă
Soarta lui Allison Balfour a fost în contrast total cu cea a soțului ei. Ea a venit pe lume într-una dintre cele mai ilustre familii din Marea Britanie. Lorzii Balfour s-au numărat tot timpul printre notabilii scoțieni care au simpatizat cu evreii. Cel mai ilustru reprezentant al familiei a fost Arthur James Balfour, cel care avea să devină membru al Camerei Comunelor și prim-ministru al Imperiului Britanic. În timpul primului război mondial, Lordul Balfour a elaborat un document diplomatic de primă importanță. Este vorba de așa-numita Declarație Balfour, din anul 1917, prin care guvernul britanic recunoștea dreptul evreilor de a emigra în Țara Sfântă. Lordul scoțian era preocupat de nevoia de a găsi o țară pentru evrei. El a respins varianta de a oferi acestora Uganda și a propus Palestina. Premierul britanic nu a avut copii, dar a fost foarte îndrăgit de nepoții săi, printre care Lady Allison Balfour, nepoata de fiu a fratelui lui Arthur James Balfour, Gerald William Balfour. Din anul 1938, una dintre reședințele din Scoția ale familiei Balfour a devenit refugiu pentru copiii evrei din Germania, care fugeau de persecuția nazistă. Toți au emigrat apoi în Israel. Allison Balfour a devenit apoi studentă la Edinburgh, unde l-a cunoscut pe Thomas Kremer, alături de care și-a trăit viața. La vârsta senectuții, cei doi soți au devenit personalități apreciate pentru generozitatea lor, atât în Marea Britanie, cât și în Israel
Se întâlnesc cu foștii colegi
Thomas Kremer a devenit un prosper om de afaceri, dar și scriitor. El a abordat în cărțile sale subiecte din domeniul psihologiei, dar și al științelor politice. Thomas și Allison Kremer au format o comunitate alcătuită din foștii elevi ai Liceului Evreiesc din Cluj, după cum relatează site-ul acum.tv. Periodic, aceștia se întâlnesc să rememoreze anii frumoși ai copilăriei petrecute în România
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Balfour[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 31.10.10 13:49

A schimbat oare Declarația Balfour istoria omenirii?
http://www.acum.tv/articol/19079
“Guvernul Majestății Sale privește în mod favorabil înființarea în Palestina a unui cămin național pentru poporul evreu și va întreprinde toate eforturile în vederea realizării acestui obiectiv, înțelegându-se că nu va întreprins nimic care să prejudicieze drepturile civile sau religioase ale comunităților ne-evreiești existente în Palestina sau drepturile politice de care se bucură evreii în orice altă țară.”

Această declarație a fost trimisă la 2 noiembrie 1917 de Arthur Balfour, ministru de externe al guvernului Marii Britanii într-o scrisoare adresată Lordului Rothschild, care e considerat liderul neoficial al evreilor britanici.
Denumite ulterior declarația Balfour, deși acesta era doar un mesager și nu autorul ei, aceste câteva rânduri sunt considerate de evreii sioniști ca fundamentale pentru reînființarea statului modern Israel, iar de către mulți arabi originea nenorocirilor ce s-au abătut asupra lor în ultimii 100 de ani.
Dar acest document nu a fost inevitabil și faptul că statul Israel există nu se datorează doar acestui petec de hârtie, este concluzia unei cărți extrem de documentate “Declarația Balfour – Originile conflictului arabo-israelian”, scrisă de profesorul Jonathan Schneer, de la Georgia Institute of Technology și apărută recent la editura Bloomsbury.
Autorul prezintă evenimentele care au premers emiterea declarației și le aseamănă cu o partidă de șah între mai mulți jucători la mai multe mese, în care puțini sunt aceia care văd toate mișcările adversarilor.
Evenimentul care a dominat anii ce au premers Declarația a fost evident primul război mondial, în care la sfârșitul primului an al conflictului, 1914, Turcia, puterea colonială în Palestina s-a alăturat Germaniei împotriva puterilor Antantei, Marea Britanie, Franța și Imperiul Țarist.
Inițial, mișcarea sionistă, care a văzut în conflictul britano-turc posibilitatea realizării dezideratului național evreiesc, a avut mari dificultăți în a se impune în fața autorităților de la Londra. Evreii anti-sioniști aveau pe atunci cea mai mare influență, dar pe măsura trecerii timpului balanța puterii s-a schimbat, un rol decisiv avându-l carismaticul lider sionist, Haim Weizmann, cel care în 1949 avea să devină primul președinte al statului Israel.
În paralel, arabii, conduși de șeriful de Mecca, Hussein, au intrat și ei în contacte secrete cu guvernul britanic, negociind o revoltă anti-otomană care să ducă la independență.
Pe al treilea plan, Marea Britanie și Franța negociau, tot în secret, împărțirea Orientului Apropiat și Mijlociu și dezmembrarea Imperiului Otoman, chiar înainte de înfrângerea acesuia.
Fără ca sioniștii sau naționaliștii arabi să fie înștiințați, câte un diplomat din fiecare țară, Sir Mark Sykes și Georges Picot, au împărțit teritoriile viitorului fost Imperiu Otoman într-un act secret semnat în 1916, care simbolizează de atunci încoace toate racilele imperialismului și ale cărui efecte se simt și azi în Orientul Apropiat și Mijlociu și de fapt în întreaga lume.
O a patra tablă de șah au constituit-o negocierile secrete permanente, inclusiv după publicarea declarației Balfour, dintre Marea Britanie și Imperiul Otoman, pentru ajungerea la o pace separată, în care era menționată posibilitatea continuării suverantității Constantinopolului asupra Palestinei.
Dar evenimentele, între care căderea țarului și apoi puciul bolșevic și ieșirea Rusiei din război, au schimbat datele problemei. Intrarea în 1917 a Statelor Unite în război de partea aliaților a schimbat decisiv raportul de forțe.
În acest timp, sioniștii au profitat de ceea ce autorul consideră că era (și este în continuare) mitul “puterii mondiale a evreilor” și au convins în final guvernul britanic să emită Declarația Balfour.
La numai o lună după aceea, generalul britanic Allenby și-a făcut intrarea în Ierusalim, dar a mai trecut aproape un an până ce Imperiul Otoman a capitulat. După război, britanicii nu și-au ținut promisiunile, iar sioniștii și naționaliștii arabi au descoperit că fuseseră trași pe sfoară.
Autorul consideră că Imperiul Britanic, ajuns la apogeu (cel puțin ca întindere) imediat după primul război mondial, nu a dus neapărat în mod deliberat o politică duplicitară în Orientul Apropiat și Mijlociu, ci a încercat să obțină avantaje strategice în război, unde victoria era un obiectiv mult mai important decât aspirațiile sioniste sau naționaliste arabe.
Palestina a devenit teritoriu sub mandat britanic, Siria și Libanul au fost atribuite Franței, iar celelalte teritorii arabe au căzut sub influență britanică. Hussein căruia i se fluturase perspectiva de a deveni calif a devenit doar rege al Hejazului, de unde a fost alungat de fundamentaliștii wahabiți, iar doi fii ai săi au devenit regi ai Iordaniei și Irakului, în fapt marionete britanice.
Dar, mai important, după Declarația Balfour din 1917 și înainte de înființarea în 1948 a statului modern Israel, poporul evreu a suferit cea mai mare catastrofă din istoria sa, Holocaustul. Iată de ce, importanța acestei declarații simbolice trebuie relativizată, iar această carte superbă lămurește foarte clar cititorii de ce.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Balfour[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 10.09.10 13:35

Francis Maitland Balfour
Francis Maitland Balfour (11/10/1851-07/nouăsprezece/1882) a fost un biolog Marea Britanie. Fratele mai mic al politicianului, Arthur Balfour, el sa născut la Edinburgh, în Scoția. A urmat Școala Harrow, unde a arătat nici o abilitate remarcabilă. Cu toate acestea, unul dintre maeștrii, George Griffith, a încurajat și ajutat el în exercitarea de științe naturale, un gust pentru care, în special în geologie, le-a dobândit de la mama sa. Introducerea Trinity College, Cambridge, în 1870, a fost ales un savant științe naturale din colegiu sa, în anul următor, și a obținut locul al doilea în Științe ale Naturii Tripos din decembrie 1873.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Declaratia Balfour

Mesaj Scris de Admin la data de 16.11.09 18:00

Declaratia Balfour

http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=8270


Crearea statului evreu a reprezentat punctul culminant al unui proces istoric indelungat. Noua realitate a generat insa una dintre crizele majore ale celei de-a doua jumatati a secolului XX, continuata in acest inceput de mileniu. Din 1948, rivalitatea israeliano-palestiniana a devenit principalul focar de razboi al Orientului Mijlociu.

Contenciosul israeliano-palestinian a ramas pana astazi unul dintre cele mai complexe si spinoase cazuri ale diplomatiei postbelice.
In perioada 1870 - 1896, in urma miscarilor antisemite din Rusia si Europa de Est, a inceput emigrarea evreilor in Palestina. Inca din 1882, sate de pionieri evrei au fost create in aceasta tara, aflata atunci sub control otoman. La sfarsitul secolului al XIX-lea, in Palestina, traiau 30.000 de evrei si 600.000 de arabi. Sionismul (miscarea pentru reconstruirea unui stat evreiesc in Palestina) a fost creat in 1896 de Theodor Herzl, un avocat si ziarist evreu nascut in Ungaria. Ideea unei intoarceri a evreilor pe vechiul pamant al lui Israel nu era noua, fiind sustinuta anterior de M. Hess (cu argumente laice) si de rabinii J. Altralai si Z. Kalischer (cu argumente religioase). Decisive au fost insa actiunile lui Herzl. In 1896, acesta a publicat lucrarea „Statul evreiesc”, iar in anul urmator a convocat, la Basel, primul Congres Sionist. In timpul lucrarilor congresului, a cerut sa se intemeieze in Palestina, pentru evrei, „o vatra nationala garantata de dreptul international”.

Au urmat polemici legate de locul in care urma sa fie fondat noul stat. O parte a evreimii accepta si alte regiuni in care sa-si organizeze viata statala (America Latina sau Africa), in timp ce evreii conservatori nu erau de acord decat cu Palestina. „Pentru Europa, noi am constitui in Palestina un meterez contra Asiei, noi am fi santinela inaintata a civilizatiei contra barbariei”, sustinea Theodor Herzl. In primul deceniu al secolului XX, sionismul a capatat proportii de masa si a provocat o imigratie crescanda in Palestina; orasul Tel Aviv a fost fondat in 1908, tocmai in urma acestei imigratii. In 2 noiembrie 1917, ca urmare a presiunilor facute de succesorul lui Herzl la conducerea Organizatiei Sioniste Mondiale, C.Weizmann, si ca recompensa pentru serviciile aduse de evrei in timpul Primului Razboi Mondial prin formarea unei legiuni evreiesti, Marea Britanie a semnat „Declaratia Balfour”, acceptand formal propunerea sionista. Acesta a fost momentul in care sionismul a devenit o problema de politica internationala. In acelasi timp cu „Declaratia Balfour”, englezii au dat asigurari si arabilor ca va fi constituit in zona un stat arab independent. „Declaratia Balfour, ulterior aprobata de Franta, Italia si Statele Unite, deschide poarta pentru nenumarate diferende, pentru care, inca o data, vor plati popoarele. Gafa sau siretenie, ambiguitate sau duplicitate? Declaratia nu putea sa ignore, in orice caz, fagaduielile facute arabilor, pe vremea cand se cauta, in zilele fierbinti ale razboiului, sprijinul revoltei lor impotriva turcilor”, afirma istoricul André Miguel.

Dupa Primul Razboi Mondial, prin incredintarea Palestinei cu mandat de administrare catre Marea Britanie, englezii s-au aflat in situatia de a colabora direct cu Agentia Evreiasca infiintata cu scopul de a facilita imigratia in regiune. Arabii, care acceptasera de la sfarsitul secolului XIX colonisti evrei, au constatat ca acesti colonisti devenisera obstacolul in calea crearii propriului lor stat. Intre cele doua razboaie mondiale, s-au inregistrat primele ciocniri grave intre imigrantii evrei si rezidentii arabi. „Cearta dintre fiii lui Ismael si fiii lui Isaac a reinceput intr-un mod dramatic, pe locurile in care izbucnise in urma cu patru mii de ani. Echilibrul fragil, stabilit de francezi si britanici in regiunile arabe ale Imperiului Otoman, dupa Primul Razboi Mondial, a fost stricat. Palestina, revendicata in aceeasi masura atat de populatia sa araba, cat si de noii evrei veniti, a fost prima victima a acestui fapt”, sustine Henri de la Bastide. Din 1922, Palestina a avut statutul de teritoriu sub mandat al Societatii Natiunilor. In acelasi an, britanicii au constituit, in partea rasariteana a Palestinei, un stat arab - Emiratul Transiordania. Acesta si-a declarat independenta in 1946, din 1950 schimbandu-si numele in Regatul Hasemit al Iordaniei.

Numarul evreilor ajunsi in Palestina a crescut intre timp, ajungand, in anul 1935, la 500.000. In 1936, arabii au format o coalitie pentru a se opune emigrarii evreilor, masura care a dus la noi ciocniri intre cele doua comunitati. Tot in perioada interbelica, au fost constituite primele detasamente militarizate evreiesti de aparare, dar si primele grupari teroriste evreiesti: Haganah, Irgun Zwai, Leumi etc.
In fine, dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, in 1946, s-a intensificat terorismul antienglez din partea unor formatiuni clandestine evreiesti, concomitent inmultindu-se ciocnirile armate dintre arabi si evrei. Liderul sionist David Ben Gurion afirmase la vremea aceea ca nu poate fi o coexistenta intre cele doua popoare. „Va fi: sau ei, sau noi”, sustinea Ben Gurion. La 29 noiembrie 1947, ONU a votat impartirea Palestinei. Fostul teritoriu sub mandat britanic urma sa fie inlocuit cu doua state, unul evreu si celalalt arab, legate printr-o uniune economica. Ierusalimul si Bethleemul trebuiau sa constituie o enclava cu statut international sub administrarea ONU. Proiectul a fost acceptat de evrei, dar a fost respins de palestinieni si statele arabe (oarecum explicabil, daca tinem cont de faptul ca in Palestina traiau, la vremea respectiva, 700.000 de evrei si 1.400.000 de arabi), iar teritoriul palestinian a fost impartit de ONU in felul urmator: 57%, pentru evrei si 43%, pentru arabi.

A urmat retragerea trupelor britanice din Palestina si constituirea unui guvern provizoriu, condus de David Ben Gurion care, la 14 mai 1948, a proclamat infiintarea statului Israel. Ziua in care mandatul britanic asupra Palestinei a luat sfarsit a coincis cu proclamarea independentei Israelului. Chaim Weizmann a devenit primul presedinte israelian, iar David Ben Gurion, primul sef al guvernului noii republici. Statul Israel, creat in 1948, a reprezentat marea victorie a miscarii sioniste mondiale, un triumf ce a permis realizarea obiectivelor enuntate de Theodor Herzl in cartea sa, „Der Judenstaat”, publicata la sfarsitul secolului al XIX-lea. Premisele fondarii noului stat au fost sustinute de ideea ca evreii din intreaga lume reprezinta un popor distinct, ce trebuie sa aiba un stat in care sa-si realizeze destinul de „popor ales”. Reconstruirea unui stat evreu, dupa saisprezece secole de diaspora, s-a incheiat in ziua de 14 mai 1948, prin proclamarea independentei Republicii Parlamentare Israel. Noul stat s-a integrat cu greu intr-un echilibru destul de precar. Ostilitatea dintre Israel si tarile arabe din zona a dus la transformarea Orientului Mijlociu intr-una dintre cele mai tensionate zone de pe glob. Din prima zi de existenta a Israelului, tarile arabe au contestat atat dreptul la existenta, cat si frontierele noului stat.

„Desi poporul evreu este singurul dintre popoarele lumii contemporane care detine un Act de Proprietate asupra teritoriului Tarii Sfinte (Biblia), unii ii mai contesta inca dreptul la existenta intr-o tara proprie. Ocuparea teritoriului Canaanului si constituirea statului evreu s-au intemeiat pe un fond de legitimitate si un temei legal, in sinteza, pe un sistem de principii si norme, cu radacini in Cartea Sfanta. Titularul dreptului asupra teritoriului este insusi Dumnezeu, care l-a atribuit direct poporului evreu, in cadrul legamantului intervenit cu acesta. Celelalte populatii sunt niste detinatori fara titlu ai teritoriului”. - Alfred Harlaoanu.
„Nu suntem in masura sa afirmam ca, la un moment sau altul in istorie, Dumnezeu s-ar fi prezentat in fata unui personaj numit Avraam si ca i-ar fi conferit acestuia titlurile legale de stapanire a tarii Canaanului. Din punct de vedere juridic, nu avem in mana niciun act de donatie semnat de Dumnezeu si avem motive intemeiate sa credem ca scena din Facerea (…) nu este reflectarea unui eveniment istoric”. – Roger Garaudy. Interesant este faptul ca 80-90% dintre israelieni nu sunt credinciosi si, cu toate acestea, statul sionist a fost fondat mai mult pe religie, decat pe rasa. O dovada o constituie hotararea Curtii Supreme a Israelului, care sustine ca „un evreu convertit inceteaza a mai fi evreu”.

Israelul sfideaza ONU

Dupa razboiul arabo-israelian din 1967, Israelul a decis sa pastreze Cisiordania, inaltimile Golan si fasia Gaza, adica zonele pe care le numim „teritoriile arabe ocupate”. In noiembrie 1968, Consiliul de Securitate al ONU a votat Rezolutia 242, care dispunea „retragerea fortelor armate israeliene din teritoriile ocupate in decursul recentului conflict”. Israelienii au ignorat aceasta rezolutie, cum au facut, de altfel, si cu Rezolutia 3379 a Adunarii Generale a ONU, din 10 noiembrie 1975, care definea sionismul „ca o forma de rasism si de discriminare rasiala”. Mai mult, internationalizarea Ierusalimului decisa de ONU a ramas doar un proiect. Orasul Sfant este capitala statului evreu, chiar daca majoritatea reprezentantelor diplomatice isi au sediul la Tel Aviv. De remarcat ca Romania a fost singurul stat semnatar al Tratatului de la Varsovia care nu a rupt relatiile diplomatice cu Israelul, in urma Razboiului de 6 zile din 1967 si a refuzat sa semneze rezolutia ONU care echivala sionismul cu rasismul. Bunele relatii dintre Romania si Israel au continuat si dupa caderea regimurilor comuniste din Europa: Ion Iliescu a fost primul sef de stat din Europa de Est care a efectuat o vizita oficiala in Israel.

O pozitie nefericita

Rabinul Amran Blan facea, in „Jewish Journal” din 19 aprilie 1974, urmatoarele aprecieri: „Noi, in Tara Sfanta, ne gasim intr-o pozitie nefericita atat materiala, cat si spirituala. Material, noi suntem inclusi impotriva vointei noastre intr-un stat nationalist independent, etichetat evreiesc, a carui intreaga fundatie este opusa credintei noastre. Profetii ne-au avertizat asupra acestui fenomen cu doua mii de ani in urma. Statul se afla de la constituire in stare de razboi si varsare de sange constanta… Privim inainte cu groaza la viitorul prezis de profetii nostri pentru acest stat independent. Spiritual, noi suntem sub legile unor evrei lipsiti de credinta”.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Balfour[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 16.11.09 17:59

Arthur James Balfour, primul Earl de Balfour, KG, OM, PC, DL (7.25.1848 - 3.19.1930) a fost un om politic britanic, conservator și de stat. Este autorul dur perpetuu Actul Crimelor (1887) (sau constrângerea Act) care vizează prevenirea de boicotare, intimidare, montaj ilegal în Irlanda în timpul războiului irlandez Teren, și a fost prim-ministru al Regatului Unit 1902 - 1905, un timp atunci când partidul său și de guvern a devenit divizate pe problema reformei tarifare. Mai târziu, ca secretarul de externe, el este autorul Declarației de la Balfour din 1917, care a sprijinit înființarea unui patria evreilor în Palestina, acum Israel.


Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.09.10 13:34, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Balfour[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 04.11.08 11:17

Arthur JamesFrancis Maitland


Ultima editare efectuata de catre Admin in 11.11.12 22:35, editata de 4 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Balfour[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum