ISTORIE=MONGOLIA

Pagina 2 din 2 Înapoi  1, 2

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

ISTORIE=MONGOLIA

Mesaj Scris de Admin la data de 14.10.07 12:56

Rezumarea primului mesaj :

Vulturii kazahi ai Mongoliei
La 700 de ani după ce Marco Polo a scris despre ei, kazahii din Asia Centrală speră ca vechile lor tradiții să le aducă slujbe bune.
Kazahii sunt etnici de origine turcică din Kazahstan, care trăiesc în Asia Centrală, cei mai mulți în Kazahstan, dar și în Mongolia, Uzbekistan, China și Rusia. Ei sunt recunoscuți pentru dragostea lor de libertate, abilitatea de a călări și vânătoarea cu vulturi semidomesticiți. Recent, kazahii din Mongolia au făcut uimitoare demonstrații ale talentelor lor la Festivalul Vulturul de Aur din Munții Altai.
După mai mult de 700 de ani de când celebrul navigator italian Marco Polo a scris despre ei, kazahii din vestul Mongoliei speră ca vechile tradiții să le aducă mijloace de trai în colțul lor izolat de țară. În jur de 200 de vânători, purtând costumații sofisticate de brocart și căciuli cu borduri din blană, și-au demonstrat veleitățile weekendul trecut la Festivalul „Vulturul de Aur".

Manifestarea a avut loc în Munții Altai, unde turismul este una dintre puținele surse de venit. Năpustindu-se în jos de pe o stâncă, vulturul aterizează pe brațul stăpânului în timp ce acesta galopează de-a lungul vastelor stepe. Juriile atribuie puncte pentru timpul cel mai scurt și cea mai bună tehnică. Festivalul Vulturul Auriu, începând din 2000 "Antrenarea păsărilor nu este ușoară. Este nevoie și de cai buni", spune Abish Mekei, profesor de la Universitatea Națională a Mongoliei.

"Foarte puțini oameni știu să domesticească vulturii, iar tinerii învață acest meșteșug de la vechii maeștri", adaugă el. Kazahii, care constituie mai puțin de șase procente din populația de 25 milioane de suflete a Mongoliei, au folosit vulturi din cele mai vechi timpuri pentru a vâna marmote, vulpi mici și lupi.
Festivalul Vulturul Auriu este organizat numai din anul 2000, ca mijloc de atragere a vizitatorilor într-o zonă a țării în care izolarea a făcut ca aceștia să nu dea buzna. Partidele de vânătoare ale lui Kubilai Han Vânătoarea cu vulturi este cea mai veche tradiție de vânătoare cu păsări de pradă. Se crede că este originară din Asia Centrală, unde se practică de mai bine de 6000 de ani.
De acolo, a fost adoptată de Europa și țări de pe alte continente. Cronici din secolul XIII povestesc despre fastuoasele partide de vânătoare ale lui Kubilai Han. Legendarul războinic făcea aceste campanii toamna și iarna. Istoria vorbește de miile de oameni și cai pe care Kubilai îi mobiliza pentru vânătoare, dintre care mai mult de 5.000 erau numai șoimari. Tradiția seculară a fost păstrată cu sfințenie de kazahii din provincia Bayan Ulgii. Cei mai mulți dintre ei locuiesc în localitățile Tsats uul, Deluun, Tsengel și Bayannuur.


Sunt dresați vulturii aurii uriași Pentru vânătoare, kazahii prind și dresează vulturi aurii, puternice păsări de pradă care trăiesc în mod obișnuit în Asia Centrală. Aceste păsări uriașe cântăresc până la 6,5 kilograme și ajung să măsoare între 2.10-2.40 metri. Ghearele vulturilor sunt încovoiate și bine ascuțite pentru a prinde prada și a o imobiliza. Denumirea de pasăre răpitoare dată acestora provine din cuvântul latin "rapere" care înseamnă "a strânge" sau "a înșfăca".

Vulturii posedă însușiri excepționale, cum ar fi atingerea de mari înălțimi și de viteze de 32 de kilometri pe oră, aproape fără efort. Vederea lor este de asemenea remarcabilă, de opt ori mai performantă decât a omului. Pot zări o vulpe sau un iepure până la 1,6 kilometri. De obicei, kazahii caută femele, care sunt mai puțin grele decât masculii și mult mai agresive. Vulturii pot trăi până la 50 de ani, dar cei mai mulți vânători îi păstrează numai circa 10 ani, după care îi eliberează în sălbăticie.
Vânătorii aleg fie să răpească un pui de vultur din cuib, fie să captureze un exemplar tânăr pe care-l ademenesc într-o capcană cu porumbei. Cum se face dresajul păsărilor Puii de vultur sunt mai blânzi și nu atacă oile sau copiii. Când cresc, sunt mai agresivi și buni vânători.
La începutul verii, vânătorii merg în munți să caute cuiburi de vulturi. Când sunt capturate păsări tinere, acestea sunt ținute circa o lună sau două în cuști și primesc carne și apă din mâinile stăpânilor, pentru a se obișnui cu prezența oamenilor. La sfârșitul verii începe dresajul, care constă în legarea lor de un stâlp de lemn bine ancorat. În această perioadă nu li se dă mâncare. După câteva zile, vulturii sunt epuizați și sunt gata pentru a fi dresați.
O tradiție reînviată după liberalizarea din anii 1990 După liberalizarea din anii 1990, tradiția vânătorii cu vulturi, care a fost întrucâtva minimalizată în anii socialismului, a reînviat. Asociația celor preocupați cu reînvierea acesteia, Berkut, numără mai mult de 200 de membri. Din 2000, în fiecare an, se desfășoară Festivalul vânătorii cu vulturi. Festivalul „Vulturul Auriu" este un eveniment colorat și pitoresc care îi atrage pe cei mai buni "șoimari". În afara faptului că este un important festival pentru comunitatea locală, manifestarea este de interes pentru turiști și aduce bani.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Re: ISTORIE=MONGOLIA

Mesaj Scris de Admin la data de 09.07.13 17:49

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Moștenirea lui Ginghis Han

Mesaj Scris de Admin la data de 24.11.11 14:17

Moștenirea lui Ginghis Han
Ginghis Han, acel ”Napoleon al stepelor” cum a fost supranumit, este una din marile figuri ale istoriei mondiale, creatorul unui imens imperiu nomad care se întindea din Coreea până în Polonia. Operațiunile militare ale mongolilor sunt uluitorare. Aceiași cuceritori care, în 1242, îl forțau pe regele Ungariei să fugă pe mare, patruzeci de ani mai târziu supuneau insula Java în Indonezia. Europa de Est și Asia au ajuns să facă parte din același conglomerat politic timp de un secol și jumătate. Lumea întreagă era îngrozită de rapiditatea și brutalitatea cuceririlor mongole care erau întotdeauna însoțite de genocide pe scară largă. Mongolii au creat o adevărată psihoză în țările Europei și au trecut mulți ani pentru ca oamenii să nu mai tremure la amintirea călăreților din est care au însângerat continentul.

Aceste evenimente extraordinare au trebuit explicate. Cum și de ce au avut loc? Primul instinct al epocii respective, dominate de religiozitate, a fost de a vedea devastările mongole ca o teribilă pedeapsă divină pentru păcatele omenirii. Ca Attila cu secole în urmă, Ginghis Han apărea ca biciul lui Dumnezeu menit să-i pedepsească pe oameni. Mongolii nu erau surprinși de victoriile lor impresionante: ei credeau că Marele Han primise o misiune divină de a cuceri lumea, iar cei care i se împotriveau trebuiau distruși. Când Papa Inocențiu al IV-lea a trimis un ambasador la curtea mongolă în 1246 pentru a se plânge de atrocitățile comise de armatele mongole în Polonia și Ungaria, i s-a spus că pedeapsa locuitorilor din acele țări era pe deplin meritată deoarece refuzaseră să i se supună lui Dumnezeu și Hanului; mai mult, dacă Papa însuși dorea să se salveze de la distrugere, el trebuia să vină personal în fața Marelui Han pentru a recunoaște, cu umilință, stăpânirea universală a mongolilor.

Mongolii erau un mister pentru contemporani. Însă după Renaștere, când studiul istoriei a evoluat și s-a sustras influenței Biserici, după ce Montesquieu a inițiat căutarea ”cauzelor generale” ale faptelor din istorie, măreția imperiului mongol a fost atribuită geniului militar al lui Ginghis Han; abilității sale de ”divide et impera” a inamicilor; certurilor dintre opozanții săi; dominației unei zone din inima Asiei de unde putea lovi în orice direcție. Aceste considerente politico-militare au fost reluate ulterior de o analiză sociologică a Mongoliei lui Ginghis Han. În 1911-12, saantul rus B. J. Vladimirtsov a lansat o teorie potrivit căreia în secolul al XII-lea societatea tribală mongolă se afla în proces de decădere și începuse să se contureze un conflict de clasă între nobili - care dețineau marile turme de animale, singura bogăție a populațiilor nomande - și oamenii de rând, mult inferiori și aproape exploatați. Ginghis Han a exploatat conflictele sociale în avantajul său, dar apoi – când a început expansiunea cu ajutorul nu doar al nobililor, ci și al nomazilor de rând – a ignorat diferențele sociale când a creat noi instituții, precum Garda Imperială, în care putea pătrunde oricine.

”Tătarii n-au avut nimic în comun cu maurii. Au cucerit Rusia, dar nu i-au dat nici algebra, nici pe Aristotel.”

Vladimirtsov nu era marxist, iar teoria sa a fost formulată înainte de revoluția din 1917. Istoricii sovietici au preluat-o însă deorece se potrivea normelor marxiste. Rușii au fost mereu interesați de Imperiul Mongol deoarece țara lor a fost pare a acestuia timp de două secole, o experiență amară peste care nu au trecut niciodată complet. Devastate de invazia condusă de Batu între 1237-40, principatele rusești au devenit vasale mongolilor și timp de mulți ani fiecare prinț rus trebuia, odată ajuns pe tron, să călătorească la tabăra mongolă de pe Volga pentru a depune jurământul de vasalitate. Rusia a fost într-un fel smulsă din Europa și forțată să-și întoarcă privirea către Asia. Ulterior, instituțiile politice rusești au păstrat anumite influențe din experiența despotismului mongol. Majoritatea specialiștilor contemporani este de părere că țarismul rusesc a fost modelat mai mult pe baza hanatului mongol și nu a imperiului bizantin. Numele de ”Țar” a fost atribuit mai întâi Hanului, nu liderilor autohtoni. Amărăciunea rușilor cu privire la cucerirea mongolă a fost mereu întârită și de faptul că aceasta a contribuit la rămânerea în urmă a țării, lăsând-o ignorantă, reacționară și semi-asiatică. În plus, mongolii nu au adus – precum arabii și maurii în Spania – niciun beneficiu cultural. După cum spunea Pușkin, ”tătarii n-au avut nimic în comun cu maurii. Au cucerit Rusia, dar nu i-au dat nici algebra, nici pe Aristotel.” Mongolii au rupt Rusia de Europa, rezultatul fiind că Rusia n-a avut acces la înfloritoarea experiență a Renașterii și revoluției științitice. Renașterea culturală și intelectuală a Occidentului a putut avea loc tocmai pentru că țările de aici au scăpat de coșmarul mongol.

Nici în China mongolii nu sunt mai apreciați. Dominația lor aici a fost mai scurtă: Ginghis Han n-a cucerit decât teritoriul de la nord de fluviul Galben, și nu de la chinezi, ci de la popoarele barbare care se stabiliseră acolo. Nepotul lui, faimosul Kubilai, a fost primul mongol care a stăpânit întreaga Chină prin eliminarea, în 1279, a dinastiei Sung ce conducea Sudul Chinei. După cum notează Marco Polo, Kubilai a fost puternic impresionat de civilizația chineză. El a mutat capitala imperială de la Karakoru,m în Mongolia, la Khan-Balik, ”Orașul Hanului” aflat în locul Beijingului de azi. El a adoptat vestimentația și manierele chineze și a acorat privilegii clerului budist. Totuși, el n-a învățat niciodată limba chineză și a refuzat să acorde oficialilor chinezi funcții importante în administrație. Chinezii i-au disprețuit mereu pe cuceritori, iar după moartea lui Kubilai, în 1294, regimul mongol a avut de înfruntat numeroase revolte. Acestea au culminat cu o revoltă la nivelul întregii țări, iar în 1368 ultimul împărat mongol a fost alungat, venind la putere dinastia autohtone Ming.

Între timp, celelalte victime ale mongolilor încercau și ele să-și ia revanșa. Până în secolul al XVII-lea, rușii începuseră deja să înainteze către Urali, iar chinezii spre nord, către deșertul Gobi. Rezistența nomazilor mongoli a cedat sub utilizarea armelor de foc pe aceștia nu le cunoșteau. Rușii și chinezii i-au învins în cele din urmă pe vechii lor stăpâni. Prima șansă a mongolilor de a se sustrage presiunii ruso-chineze a venit odată cu revoluția chineză din 1911. Atunci, cu ajutorul Rusiei țariste, mongolii și-au declarat independența. În 1913, China republicană a recunoscut autonomia, nu și suveranitatea, Mongoliei Exterioare. După revoluția rusă din 1917 și sfărșitul războiului civil, bolșevicii și-au îndreptat atenția către est. Trupele sovietice au ocupat Mongolia sub pretextul de a o apăra de chinezi și de Albi, iar în 1924 a fost proclamată Republica Populară Mongolă. China i-a recunoscut independența abia în 1945. Vechea populație nomadă s-a transformat treptat, sub presiuni sovietice, într-o populație de fermieri și muncitori. Totuși, în republica mongolă de azi trăiește doar o mică parte a vechii rase mongole. Restul de circa două milioane se află în Mongolia Interioară, o provincie autonomă din China.

Ginghis Han în istoriografia contemporană

Istoricii ruși, chinezi și mongoli au reexaminat istoria mongolilor, cuceririle acestora și rolul lui Ginghis Han. Deși comuniștii au distrus multe din bibliotecile aflate în mănăstirile budiste, s-au păstrat totuși materiale documentare ce au putut fi studiate și interpretate, evident în baza normelor rigide ale marxist-leninismului. Un istoric mongol renumit, Yü Yuan-an, a publicat o biografie a lui Ginghis Han în 1955, bazată considerabil pe lucrările lui Vladimirtsov. Astfel, el descrie Mongolia lui Ginghis Han ca un pământ feudal în care vechiul sistem al clanurilor se destrăma, dar în care nu se conturase încă un sentiment național. Succesul lui Ginghis Han s-ar fi datorat dorinței crescânde de unitate a mongolilor, dorinței de a pune capăt conflictelor dintre tribale și de a opri agresiunile străinilor. În Mongolia, Ginghis Han a jucat un rol ”progresist” – termen atât de drag marxiștilor – în sensul că a unificat țara și a adus poporului său arta scrisului și noi instituții. În afara Mongoliei însă, a fost exact opusul: un războinic brutal care a adus nenumărate prejudicii țărilor civilizate.

Într-o altă carte dedicată istoriei mongole, publicată în 1958, Yü Yuan-an abordează problema istoriei cuceririlor mongole de după moartea lui Ginghis Han. Descriind invazia Europei condusă de Batu între anii 1237-1242, el discută motivele retragerii subite a armatelor mongole din centrul Europei. Explicația general acceptată este că moatea marelui han Ogodai, în decembrie 1241, a ridicat problema succesiuni, astfel că Batu a trebuit să se retragă și să revină pe Volga pentru a putea influența alegerea noului Han. Acesta a fost ales abia în 1246 din cauza rivalităților și intrigilor dintre posibilii succesori. Yü Yuan-an argumentează însă că moartea lui Ogodai n-a fost decât un pretext. De fapt, ar fi fost vorba de ”lupta eroică a poporului rus” care-i epuizase pe mongoli într-atât de mult încât aceștia nu mai aveau resursele necesare pentru a înainta către Occident. Astfel, rușii s-au sacrificat pentru a salva Europa. Cât despre China, istoricul mongol este de părere că predecesorii săi s-au purtat acolo ca niște tirani. Chiar și Kubilai este criticat pentru extravaganța sa, pentru irosirea resurselor naturale și pentru favorurile excesive acordate clerului budist. Reputația lui Kubilai, bazată în mare parte pe elogiile ce i le-a adus Marco Polo, ar fi de fapt exagerată. Nepotul și succesorul său, Temür, care a pus capăt războaielor și a redus taxele, a fost un conducător mai bun. În cele din urmă, exploatarea țăranilor – baza națiunii, de către acești nomazi care nu au înțeles niciodată valoarea agriculturii, a ajuns să fie de nesuportat. Apoi, sub dinastia Ming, China eliberată de dominația barbarilor a putut da naștere unei impresionante civilizații.

O astfel de interpretare a plăcut atât rușilor, cât și chinezilor. Însă după 1960, când începe conflictul sino-sovietic, Monglia, cu trecutul și conducătorul ei glorios, a fost atrasă în dispută. Poziția Mongoliei, aflată între cei doi giganți aflați în conflict, a căpătat o foarte mare importanță politică și strategică. Politica Chinei a fost de a și-i atrage pe mongolii ce trăiau în provincia autonomă, de a pune accent pe unitatea acestora și de a scoate Mongolia din orbita URSS-ului. Pe de altă parte, sovieticii căutau să-și întârească dominația asupra Mongoliei, să hrănească sentimentele anti-chineze existente în societatea mongolă și să sublinieze că unificarea poporului mongol – divizat ca și germanii, coreenii și vietnamezii – se putea face doar pornind de la Ulan Bator.

Disputa istoricilor ruși și chinezi a dus la apariția mai multor lucrări despre istoria Mongoliei și despre Ginghis Han, lucru îmbucurător pentru istoriografie. Indiferent de prisma prin care privim lucrurile, nu putem nega anumite merite ce trebuie atribuite lui Ginghis Han. A fost într-adevăr un războnic nemilos, dar a adus China și Europa în legătură directă pentru prima dată în istorie, a facilitat schimbul de bunuri și idei pe o scară nemaivăzută până atunci, și a deschis Asia comerțului internațional. Lumea Veche n-a mai fost la fel după aceea. Rămânerea în urmă a Rusiei, cu toate efectele sale, evoluția culturală spectaculoasă a Occidentului, ascensiunea turcilor otomani și visul Europei de a găsi o rută maritimă spre Extremul Orient, toate acestea sunt consecințe indirecte ale imperialismului mongol.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=MONGOLIA

Mesaj Scris de Admin la data de 28.12.10 22:17

ATTILA



Era înainte de anul 400. Timpul fusese supus barbarilor, care tînjeau să stăpînească Imperiul Roman. Credința îi făcea să purceadă din locuri depărtate, de la celălalt capăt al lumii. Cei mai crunți erau hunii, care urcaseră și coborîseră, goniți fiind, Marele Zid Chinezesc. Goții, care îi cunoșteau bine pentru că fuseseră dați afară din țara lor de către ei, povesteau că, odinioară, niște vrăjitoare alungate de regele Filimon fugiseră în pustiuri, unde se împerecheaseră cu demonii nisipurilor și vînturilor, cu numele de huni.
Din această unire se născuseră monștri unui popor temut de împărații chinezi. Cînd îi întreba cineva ce nume au, ei răspundeau printr-o silabă sonoră, care semăna cu nechezatul unui cal. Nu puteai să reții din limba lor decît acest cuvînt scurt: "Iung". Romanii îndulciseră și adaptaseră la glasurile lor acest strigăt sălbatic. Ei se numeau "huni". Spre anul 400, hunii au pornit pe glob înspre Europa. Cînd coada hoardei era la Nistru, capul ei se apropia de așezarea dacică "Pojogena", după numele castrului roman, din larga Vale a Dunării, ce vine dinspre Herculane, stațiune climaterică fondată de romani, dîndu-i glorie într-o mare parte a lumii de atunci. Și, deodată, hoarda s-a oprit la sunetul înalt al trîmbițelor. Într-una din căruțele cele mari se năștea fiul lui Mundruk, mort de cîteva luni, fiind înscăunat rege fratele său Rua, care era mîndru că i se năștea nepotul cel mult așteptat: Attila! După ce au ajuns în Panonia și Rua și-a făcut în pustă reședința, Attila, crescut cîțiva ani la Ravana, fusese ostatic la romani, iar printr-o înțelegere diplomatică s-a întors în Panonia. Era un bărbat care ieșea în evidență printr-o urîțenie de nedescris, dar și prin puterea ce o degaja, întîi și întîi, datorită capului său stîlcit de regele Rua în copilărie, după tradiție, cu un aparat din lemn, fapt care-i mărea forța de a băga groaza în oameni, fie chiar semeni din corpul său regal. Dar încă nu devenise rege, ci numai după ce l-a omorît pe fratele său. După o lungă vreme, s-a căsătorit cu Ildiko, fiica unui vasal galez pe care l-a ucis în fața ei, fiindcă se opusese căsătoriei. În aceeași seară din toamna anului 1453, Attila a fost găsit mort, în marele său cort, iar Ildiko a fugit. Și, astfel, s-a sfîrșit Imperiul hun, răspîndit în Panonia, astăzi, Hungaria. (După Acad. Marcel Brion, 1965, traducere pentru manualul de Istorie,
în limba maghiară).
Vasile Băran

Citeste mai mult...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=MONGOLIA

Mesaj Scris de Admin la data de 03.11.10 11:10

Capitala lui Attila, regele hunilor, era lângă Timișoara?

Aflate la 17 kilometri de Timișoara, pe drumul către Arad, fortificațiile Cornești-Iarcuri au ridicat numeroase întrebări pe buzele arheologilor. Arheologi din România, Austria, Germania, Anglia și SUA lucrează la deslușirea enigmei așezării medievale Iarcuri.
Fortificația apare pe primele hărți Mercy (1723-1725), iar apoi pe toate hărțile militare până la sfârșitul Primului Război Mondial. Primele săpături au fost realizate în 1939 de Marius Moga, însă până recent nu s-au mai găsit fonduri pentru a le continua. A existat o cercetare scrisă de regretatul Florin Medeleț, însă, nimic mai mult. Acum, la fortificația de peste 900 de hectare lucrează arheologi din Austria, Germania, Anglia și SUA. Se fac cercetări geomagnetice și topografice cu aparatură de ultimă generație.


Proiectul a fost demarat de Alexandru Szentmiklosi, de la Muzeul Banatului, în 2007. „Pare să fie vorba de o cetate de la sfârșitul Epocii Bronzului. S-a stabilit prin metoda Carbon 14 că lemnul a fost tăiat în 1400-1200 înainte de Cristos”, a declarat Szentmiklosi.
Ceea ce conferă acestui loc un caracter unic este dimensiunea sa. Întrebarea aflată pe buzele tuturor este care a fost destinația ei inițială?
Cea mai mare fortificație preistorică din Europa
Inginerul Leonard Dorogostaisky a realizat un film care a pus pe jar lumea arheologilor, lăsând în urmă trei ipoteze: o fortificație din perioada dominației avare, putând fi capitala unui stat care 200 de ani a fost cel mai puternic din Europa Centrală, o vastă așezare din Epoca Bronzului, iar a treia, care pleacă de la un cercetător din Canada, susține că așezarea reprezintă ruinele capitalei lui Attila, regele hunilor.


În 2005, când a apărut Google Earth, am putut analiza mai bine locația. Se observă perfect fortificația. Am avut frustrarea că un așa obiectiv nu este investigat. Atunci am început să pun întrebări și să răscolesc biblioteci. Este vorba de una din cele mai importante fortificații din Europa. Poate comparabil cu cea a lui Ramses al II-lea”, a spus Dorogostaisky.

Arheologii profesioniști nu cred în varianta capitalei lui Attila. „Ipoteza hunilor este ireală. Attila avea o capitală care se mișca. Dacă aici ar fi existat așa ceva ar fi rămas în istoria vremii. Aceasta a fost o fortificație care nu a aparținut unei singure comunități”, a mai declarat Szentmiklosi.
Interes imens în rândul cercetătorilor străini
Instituții străine prestigioase și specialiști recunoscuți la nivel internațional participă la scoaterea la lumină a fortificației. În aceste zile, se află la Timișoara Matthias Wemhoff, director al Muzeului de Preistorie și Istorie Timpurie din Berlin, Bernhard Heeb, arheolog și muzeolog în Muzeul de Preistorie și Istorie Timpurie din Berlin, Rüdiger Krause, profesor la Goethe Universität Frankfurt am Main și Sarah Sherwood, profesoară de geoarheologie la Dickinson College in Carlisle, Pennsylvania și la Universitatea din Tennesse.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cum i-a păcălit Attila pe asasinii bizantini

Mesaj Scris de Admin la data de 03.11.10 11:08

Cum i-a păcălit Attila pe asasinii bizantini
În prima jumatate a secolului al V-lea, Imperiul Bizantin s-a confruntat cu una din cele mai mari primejdii din istoria sa: invazia hunilor. Stabiliti în Câmpia Pannonica la sfârsitul secolului al IV-lea, hunii au pus bazele, în jurul anului 400, unei puternice confederatii etnice, supuse hegemoniei lor, care, timp de o
jumatate de secol, s-a manifestat ca cea mai redutabila forta militara a continentului, actionând eminamente distructiv. Sub conducerea regelui Attila, hunii vor declansa, în deceniile 4 si 5 ale
secolului al V-lea, seria devastatoarelor lor campanii militare împotriva Imperiului Bizantin, pustiind cumplit provinciile bizantine de la sud de Dunare.
Un adversar periculos si inflexibil
Cu atât mai grav se arata pentru Bizant pericolului hun, cu cât, pe plan intern, imperiul era macinat de o puternica criza politica si militara, ce s-a manifestat pe toata durata îndelungatei domnii a împaratului Theodosios II (408-450).
Devastatoarele invazii hune la sud de Dunare din anii 434, 441-442 si 447-448, îndeosebi ultima, în cursul careia hoardele barbare au înaintat pâna în Grecia, la Themopylle, si pâna în Chersonesul Thracic, pe litoralul Propontidei (Marea Marmara), au adus Imperiul Bizantin în pragul colapsului. Tributului platit de imperiu, mereu sporit de pretentiile regelui hun - 700 de livre aur în 434 (c.229 kg); 2.100 livre în anul 442 (c.686,7 kg); 2.100 livre în anul 448 plus alte 6.000 livre (1.962 kg), tributul restant, și se adauga riscul unor însemnate pierderi teritoriale, mai ales dupa campania din 447-448, când Attila a pretins sa-i fie cedat sub stapânirea directa un teritoriu cuprins între Dunare, la nord, aliniamentul Novae (Svistov)-Naissus (Niș), la est, si, foarte probabil, de râul Margus (Morava), de la Naissus la confluenta cu Dunarea, din amonte de Viminacium (Kostolac), la sud. În acelasi timp, teritoriul delimitat de aliniamentul Novae-Naissus, în vest, Naissus-Serdica (Sofia), în sud, si, foarte probabil, Serdica-Novae, în est, urma sa devina o zona tampon între imperiu si huni, sau ceea ce istoricul Luigi Marcello numea "o adevarata no man's land".
Organizarea complotului
Incapabile sa stavileasca invaziile hunilor pe cale militara sau prin satisfacerea pretentiilor financiare mereu crescânde ale lui Attila, autoritatile bizantine au pus la cale suprimarea acestuia. Initiatorul actiunii a fost eunucul Chrysaphios, quaestor sacri palatii, principalul colaborator al împaratului Theodosios II.
Reconstituirea cu exactitate a complotului împotriva lui Attila este o problema dificila la actualul nivel al cercetarii. Totusi, informatiile de care dispunem, desi destul de confuze, transmise de istoricul contemporan Priscos din Panion, el însusi martor ocular si pion involuntar în angrenajul atentatului initiat de diplomatia bizantina, ne permit, cel putin, o reconstituire aproximativa a derularii evenimentelor.


Momentul oportun pentru organizarea asasinatului s-a ivit în anul 448, odata cu sosirea la Constantinopol a unei solii hune în frunte cu principele Edekon, ruda cu Attila, si cu Orestes, un aristocrat roman din Pannonia intrat în serviciul regelui hun, venita sa impuna autoritatilor bizantine umilitoarele conditii de pace aratate mai sus. Puternica impresie facuta asupra lui Edekon de fastul si bogatia aristocratiei bizantine din capitala imperiului, îl recomanda pe acesta ca instrumentul, "din interior", de care avea nevoie diplomatia bizantina pentru ducerea la îndeplinire a planului sau. Ca urmare, facându-i cele mai mari promisiuni, Chrysaphios a încercat sa-l atraga pe fruntasul hun în serviciul Bizantului, angrenându-l în complotul pus la cale împotriva lui Attila.
Ruda lui Attila, atrasa în complot
Organizarea atentatului împotriva lui Attila este relativ amanuntit prezentata de Priscos din Panion. Conform relatarii acestuia, "Chrysaphios i-a spus atunci ca si el (Edekon, n.n.) ar putea avea asemenea palate cu acoperisuri de aur si asemenea bogatie, daca i-ar parasi pe sciti (huni, n.n.) si ar veni la romani (bizantini, n.n.). Edekon însa i-a raspuns ca nu se cuvine ca un sclav sa faca acest lucru fara voia stapânului sau". Paradoxal, în loc ca indecizia si retinerile exprimate de Edekon, sa-i nasca suspiciuni, Chrysaphios a continuat demersurile pe lânga fruntasul hun. "Atunci eunucul - relateaza în continuare Priscos - l-a întrebat daca are intrare libera la Attila si daca se bucura de oarecare trecere la sciti. Edekon i-a raspuns ca este ruda cu Attila si ca el împreuna cu alti câtiva fruntasi mai vrednici au în seama paza regelui caci pe rând, în anumite zile, fiecare din ei îl pazesc pe Attila cu armele în mâini.
Eunucul i-a spus ca, daca si-ar da cuvântul de credinta, ar ajunge la o mare fericire, dar ca este nevoie de liniste; iar pe aceasta ar putea s-o aiba daca vine la dânsul la masa fara Orestes si ceilalti tovarasi de solie. Edekon i-a fagaduit ca va face întocmai, iar în timpul mesei a venit la eunuc, si prin mijlocirea talmaciului s-au învoit si s-au legat prin juramânt ca eunucul sa lucreze, nu în paguba, ci spre binele cel mai deplin al lui Edekon, iar acesta sa nu scape nici un cuvânt despre cele puse la cale între dânsii, chiar daca nu-si putea atinge telul propus. Eunucul i-a spus lui Edekon ca daca se duce în Scythia si-l suprima pe Attila, se poate întoarce la romani spre a trai o viata fericita în mijlocul unor mari bogatii. Edekon i-a fagaduit ca se va duce si a adaugat ca pentru treaba aceasta are nevoie de bani, nu multi, ci doar cincizeci de livre de aur, spre a fi împartite oamenilor care-l vor ajuta sa îndeplineasca aceasta sarcina. Eunucul i-a fagaduit sa-i dea banii imediat, iar barbarul i-a raspuns ca trebuie sa fie lasat sa plece pentru a raporta lui Attlia rezultatele misiunii sale, iar împreuna cu dânsul sa fie trimis Vigilas (interpretul bizantin, implicat si el în complot, n.n.) [...]. Prin acesta îl va înstiinta de bani si de modul cum sa fie trimisi".

Odata stabilite detaliile complotului, Chrysaphios "s-a dus sa-l vesteasca pe împarat de aceasta învoiala", care nu numai ca si-a dat acordul, dar, la rândul sau, l-a chemat la sine pe Martialius, magister officiorum, caruia "i-a împartasit întelegerea pusa la cale cu barbarul. Foarte probabil, pentru a nu-i crea suspiciuni lui Attila, cei trei "s-au sfatuit la aceste masuri si s-au hotarât sa-l trimita în solie la Attila nu numai pe Vigilas, ci si pe Maximinus. Pe motiv ca era talmaci, Vigilas urma sa duca la îndeplinire ceea ce socotea Edekon, iar Maximinus, care habar nu avea de ceea ce se punea la cale, trebuia sa înmâneze scrisoarea împaratului". Putem afirma pe baza celor relatate de Priscos, el însusi inclus în solia bizantina, ca Maximinus, recunoscut prin cinstea si caracterul sau integru, ca si ceilalti membri ai ambasadei, care nu erau la curent cu asasinatul hotarât la Constantinopol, erau în realitate doar paravanul în spatele caruia trebuia sa fie duse la îndeplinire planurile asasine ale curtii de la Constantinopol. Totodata, trebuia sa fie si eventualii pioni de sacrificiu ai diplomatiei bizantine, daca evenimentele s-ar fi derulat altfel decât planuisera complotistii.
Primele sincope ale actiunii bizantine
De la Constantinopol, membrii celor doua solii s-au îndreptat spre Serdica. Aici a avut loc un incident, banal la prima vedere, ce ar fi trebuit însa sa atraga atentia complotistilor, ai carui protagonisti au fost Vigilas si Orestes. "Aici - relateaza Priscos - am poposit si am gasit nimerit sa-l poftim la masa pe Edekon împreuna cu barbarii care îl însoteau [...]. În timpul ospatului, barbarii au închinat si au adus laude în cinstea lui Attila, iar ai nostri în cinstea împaratului. Vigilas a spus ca nu este drept sa fie slaviti în aceeasi masura un zeu si un om, si l-a numit pe Attila om, pe Theodosios zeu. Hunii s-au tulburat numaidecât si nu le-a trebuit mult sa se aprinda la mânie, iar noi am cautat sa schimbam vorba si i-am potolit cu cuvinte magulitoare". Pe fondul incidentului de la Serdica aveau sa iasa la lumina si primele fisuri ale planului ce viza asasinarea lui Attila, pus la cale de autoritatile bizantine împreuna cu Edekon. Conform relatarilor lui Priscos din Panion, Orestes i-a reprosat lui Maximinus "ca omul întelept si cinstit nu face greseli cum s-a întâmplat cu slujitorii împaratului, care l-au trecut cu vederea pe el si l-au poftit la masa pe Edekon, apoi l-au cinstit cu daruri. Ei n-au priceput tâlcul cuvintelor sale, deoarece nu stiau ce se întâmplase, si l-au întrebat cum si în ce împrejurare a fost trecut cu vederea, iar Edekon a fost la loc de cinste, dar Orestes n-a raspuns nici un cuvânt si s-a îndepartat".

Au fost reprosurile lui Orestes exclusiv rezultatul incidentului de la Serdica? Cu certitudine, nu! Prin reprosurile si, mai ales, prin aluziile facute, precum si prin atitudinea sa, colaboratorul lui Attila lasa sa se înteleaga ca era la curent cu tot ce se discutase si se hotarâse "în secret" la Constantinopol. Acest lucru ar fi trebuit sa constituie un semnal de alarma, pentru toti membrii soliei bizantine, cu deosebire, pentru cei implicati în complot. Acest lucru nu s-a întâmplat însa, dupa cum nici faptul ca, informat de Vigilas cu privire la reactia lui Orestes, Edekon nu a luat nici o masura împotriva partenerului sau, nu a stârnit suspiciunea bizantinilor.
De la Serdica, solii bizantini si huni s-au îndreptat spre Naissus, iar de aici spre Dunare, pe care au trecut-o undeva în zona Banatului actual, continuându-si drumul spre Câmpia Pannonica, unde se afla lagarul lui Attila, instalat, fie undeva pe Dunare, fie pe Tisa. Odata patrunsi în teritoriile controlate de huni, solii bizantini au fost parasiti de Edekon, sub pretextul informarii lui Attila despre sosirea lor.
Esuarea complotului
Spre surprinderea lor, odata ajunsi în lagarul lui Attila, solii bizantini au fost întâmpinati de câtiva fruntasi huni, între care si Edekon si Orestes, care, relateaza Priscos, "ne-au dezvaluit toate amanuntele pentru care veniseram în solie, poruncindu-ne sa ne îndepartam fara întârziere". Abia acum, intrigat de comportamentul hunilor, Vigilas le-a împartasit celorlalti membri ai soliei adevaratul scop al prezentei lor la curtea lui Attila, fara a le oferi însa alte detalii, aratându-si, totodata, deplina încredere în Edekon, pe care îl considera "binevoitor", fiind convins ca cu sprijinul acestuia "va reusi sa-si duca la îndeplinire planurile împotriva lui Attila".
Ceea ce nu întelegea însa Vigilas, dar intuia foarte bine Priscos, era faptul ca interpretul bizantin "fusese tradat" de pretinsul sau complice, "caci Edekon, fie din viclenie, fie pentru faptul ca a vrut sa se fereasca de Orestes, de teama sa nu ajunga pâna la urechile lui Attila vorbele rostite de noi dupa prânzul de la Serdica si sa-i arunce vina ca a stat de vorba cu împaratul si cu eunucul fara sa fie si el de fata, i-a descoperit lui Attila cursa pregatita si câti bani au fost trimisi".
Faptul ca pentru solia bizantina lucrurile mergeau cum nu se poate mai prost, ba chiar luau o întorsatura periculoasa, avea sa reiasa din modul în care s-a derulat prima audienta pe care regele hun acceptase, dupa multe insistente, sa le-o acorde solilor imperiului. Priscos relateaza ca "Maximinus a înaintat si l-a salutat pe barbar, apoi i-a dat scrisoarea împaratului si i-a spus ca împaratul se închina de sanatate pentru el si pentru ai sai. Attila repede a raspuns ca doreste romanilor ceea ce-i doresc si ei lui. Apoi, repede si-a îndreptat vorba catre Vigilas si l-a numit bestie nerusinata, pentru ca a îndraznit sa se înfatiseze înaintea sa, desi stie bine ce gândesc despre pace, atât el, cât si Anatolius; deci ar fi facut mai bine sa nu vina în solie la dânsul înainte de a fi fost înmânati barbarilor toti fugarii".

La raspunsul lui Vigilas ca toti transfugii au fost trimisi înapoi, "Attila s-a înfuriat si mai grozav si a început sa-l ocarasca în fel si chip si sa strige la el ca ar trebui sa-l lege de stâlp si sa-l lase sa fie sfârtecat de pasarile rapitoare, însa se gândeste ca prin aceasta pedepsire a nerusinarii si îndraznelii în cuvinte ar calca în picioare legile soliei".
Attila s-a "jucat" cu complotistii
Problema care se pune acum este urmatoarea: De ce Attila, informat de Edekon asupra complotului urzit la Constantinopol, nu i-a arestat imediat pe solii bizantini? Raspunsul la aceasta întrebare este unul singur si el a fost foarte bine intuit de M. Brion care considera ca, odata ce cunostea detaliile complotului, "Attila se juca cu ei ca un adevarat asiatic". Supunându-i unei presiuni psihologice neîntrerupte, regele hun încerca sa-i determine sa se demaste singuri. Deciziile lui ulterioare privitoare la solia bizantina aveau sa fie îndreptate, de altfel, tocmai în directia atingerii acestui scop. Astfel, el a dispus ca Vigilas, însotit de fruntasul hun Hesla, sa plece la Constantinopol spre a-i aduce restul transfugilor, spulberându-i, în acest fel, temerile interpretului bizantin.
În realitate, regele hun îi întindea, cu abilitate, o capcana lui Vigilas, convins fiind ca acesta va aduce de la Bizant si restul banilor ceruti de Edekon pentru plata celor presupusi a fi implicati în complot împotriva sa, ceea ce ar fi însemnat o noua dovada a duplicitatii Constantinopolului. Priscos, care ulterior avea sa afle detalii despre complot, referindu-se la aceasta decizie a lui Attila, afirma categoric ca "pe Vigilas l-a trimis la romani împreuna cu Hesla, sub pretext sa ceara pe fugari, dar în realitate pentru a aduce aurul lui Edekon".
În ciuda semnalelor evidente ca Attila era la curent cu complotul urzit împotriva sa de autoritatile bizantine, naivul Vigilas, singurul membru al soliei imperiale care era la curent cu detaliile acestuia, a cazut în capcana întinsa de regele hun, convins fiind ca acesta nu cunostea nimic din hotarârile luate la Bizant, deoarece "Edekon îsi da toata osteneala sa pastreze taina, atât din pricina juramântului sau, cât si pentru a nu scapa vreun amanunt în legatura cu aceasta fapta, deoarece el luase parte la întelegerea secreta si descoperirea vinovatiei sale i-ar fi adus pedeapsa cu moartea". La rândul sau, Edekon, continuând cu abilitate sa joace rolul conspiratorului în slujba Bizantului, avea sa contribuie decisiv la deconspirarea politicii bizantine. De altfel, spre a fi cât mai convingator si a-i îndeparta lui Vigilas banuielile, el i-a cerut interpretului sa-i aduca de la Constantinopol "aurul necesar sa fie împartit celor care urmau sa savârseasca aceasta treaba".
Bizantinii - si umiliti si cu banii luati
Dupa plecarea lui Vigilas la Constantinopol, restul solilor bizantini, a caror revenire în imperiu a fost amânata cu abilitate de Attila, au fost tinuti sub o stricta supraveghere pâna când acesta s-a convins ca, exceptându-l pe Vigilas, acestia nu erau, în nici un fel, implicati în complotul urzit împotriva lui. În aceste conditii, regele hun le-a permis solilor bizantini sa se întoarca în imperiu, însotiti si de o noua solie a sa.
Pe drumul de întoarcere, acestia l-au întâlnit pe Vigilas, care revenea la curtea lui Attila, convins ca va reusi sa-si duca la îndeplinire misiunea. În ceea ce-l priveste pe Attila, care cunostea toate detaliile complotului, nu mai era nevoie sa se prefaca.
Ca urmare, "la întoarcerea lui Vigilas si sosirea sa în locurile în care se afla Attila, i-au iesit în întâmpinare barbari anume pregatiti pentru aceasta, l-au înconjurat si i-au luat banii adusi pentru Edekon". Dus în fata regelui si acuzat direct de acesta de tentativa de complot împotriva sa, Vigilas a încercat sa nege, pâna în momentul în care Attila l-a amenintat ca-i va ucide fiul, care-l însotise în calatoria la huni, "daca tatal sau nu va spune numaidecât pentru cine si din ce pricina a adus atâtia bani". Ca urmare, relateaza Priscos din Panion, "când si-a vazut copilul osândit la moarte, Vigilas a izbucnit în hohote de plâns si a început sa strige ca el este acela care ar trebui sa sufere pedeapsa taierii cu sabia, iar nu un tânar care nu a facut nici un rau nimanui. Apoi n-a stat mult pe gânduri si a destainuit tot ce pusese la cale cu Edekon, cu eunucul si cu împaratul".
Regele a dispus încarcerarea lui Vigilas tatal si i-a impus fiului sau sa se reîntoarca la Constantinopol pentru a aduce alte 50 de livre aur pentru rascumpararea lor. Totodata, pentru a le demonstra autoritatilor bizantine ca planul lor de asasinare a sa a esuat, dar si pentru a le umili, Attila i-a trimis la Constantinopol si pe Orestes si Hesla, poruncindu-i primului "sa poarte la gât punga în care Vigilas (tatal) bagase aurul de dat lui Edekon, sa mearga înaintea împaratului si, dupa ce-i va arata punga, sa întrebe pe eunuc daca o cunoaste", iar lui Hesla sa-i comunice verbal lui Theodosios II ca el, regele, "nu va înceta de a-l învinovati panâ ce nu-i va trimite pe eunuc sa-l pedepseasca", cererea a ramas însa fara rezultat. În ceea ce-i priveste pe cei doi Vigilas, Attila a dispus eliberarea lor, dupa ce a primit banii de rascumparare, considerându-i doar simple instrumente ale curtii bizantine.
Atitudinea lui Attila fata de Imperiu se schimba
Se pare însa ca tentativa de suprimare a sa, pusa la cale de curtea bizantina, chiar esuata, nu a ramas fara urmari. Complotul i-a indus o puternica impresie regelui hun, materializata, atât în reducerea semnificativa a pretentiilor lui fata de imperiu, cât si în adoptarea unei atitudini mult mai maleabile în raporturile cu Constantinopolul.
Prin tratatul încheiat în anul 449, regele hun, consemneaza Priscos, "a facut juramânt ca va pastra pacea în aceleasi conditii ca si pâna atunci, ca se va retrage de pe teritoriul roman care se margineste cu Istrul si nu va mai pricinui nici o suparare împaratului în privinta fugarilor, daca si romanii vor înceta de a mai primi alti fugari sositi de la dânsul". Din punct de vedere teritorial, se revenea la situatia existenta la începutul domniei lui Attila, iar tributul platit de Imperiul Bizantin hunilor ramânea cel fixat în anul 442.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=MONGOLIA

Mesaj Scris de Admin la data de 26.09.10 18:08


23 septembrie 1215 - S-a nascut Kublai Han

Kublai a fost al cincilea Mare Han al Imperiului Mongol si intemeietor al dinastiei Yuan din China. Al doilea fiu al lui Tolui si nepot al lui Genghis Han, el a ramas orfan de tata la 16 ani, fiindu-i incredintata conducerea provinciei Hebei. Iubitor de cultura, el a facut o adevarata pasiune pentru civilizatia chineza si l-a invitat la curtea sa pe un intelept chinez, Haiyn, care l-a initiat in filosofia budista, dar si pe matematicianul chinez Zhao Bi. In1251, fratele mai mare al lui Kublai, Mongke, a devenit han al Imperiului Mongol, iar Kublai a preluat carmuirea Chinei. Bun gospodar si administrator, el a reusit sa dezvolte agricultura si comertul si in acelasi timp sa castige admiratia marilor aristocrati chinezi, fapt determinant in faurirea ulterioara a dinastiei Yuan.
In 1258 fratele lui l-a convocat, pentru o expeditie de pedepsire in provincia Sichian, dar inainte ca razboiul sa izbucneasca, Mongke a murit, iar cel mai mic dintre frati, Ariq Boke, s-a proclamat Mare Han, spre nemultumirea lui Kublai. Adunandu-si suporterii, acesta a organizat si el un kurultai – conciliu – in 1260, fiind ales Mare Han. A urmat un sangeros razboi civil, din care Kublai a iesit invingator, impunandu-se ca stapan absolut peste o mare parte a Asiei. Realizarile sale in domeniul administratiei si justitiei au fost remarcabile, hanul bizuindu-se foarte mult pe o patura numeroasa de functionari civili chinezi si pe liderii militari mongoli, carora insa
le-a ingradit atributiile, de teama izbucnirii unor rebeliuni.
Sub regimul sau au avut loc primele contacte diplomatice ale Imperiului Mongol cu Europa crestina, dar Kublai s-a bazat in egala masura pe forta armelor, cucerind o serie de teritorii in Asia, fara insa a reusi sa ocupe si Japonia, invazia acestei tari fiind zadarnicita de legendarul „vant divin” – kamikadze. In 1271, Kublai s-a proclamat imparat al Chinei. Moartea, in 1285, a succesorului desemnat la tron, Chingen-Timur, a constituit o lovitura din care nu-si va reveni si, noua ani mai tarziu, bolnav de guta si dezgustat de viata, Kublai Han a murit, pe 18 februarie 1294.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Attila, Biciul lui Dumnezeu

Mesaj Scris de Admin la data de 11.06.10 8:05

Attila, „Biciul lui Dumnezeu“
Attila Hunul s-a născut în anul 406, iar mare parte din viața sa a fost cunoscut drept regele hunilor. În tinerețe a trăit la curtea din Ravenna, ca ostatic. Prezența sa acolo era o garanție că hunii conduși de unchiul său nu vor ataca Imperiul Roman de Apus.
Împreună cu fratele său Bleda a continuat politica de unificare a triburilor hune, politică începută de Rua. Cu toate acestea, nu a reușit nicicând să controleze toate triburile hune. Noul regat, asupra căruia a domnit din anul 434, împreună cu fratele său, cuprindea populații eterogene, întinzându-se de la Caucaz până la Rin. În anul 445, Bleda a fost ucis din porunca lui Attila, iar după aceasta centrul politic al formațiunii controlate de el s-a stabilit în Câmpia Tisei.
Attila extinde regatul

În anul 445, Attila l-a omorât pe fratele său și a devenit astfel rege al hunilor. Au urmat ani de războaie și de cuceriri pentru Attila, care și-a extins regatul de la Volga până la Dunăre și de la Oceanul înghețat până la Munții Carpați. În anul 447, armata lui Attila ajunge până la hotarele Constantinopolului condus în acea perioadă de Theodosius al II-lea.
După cucerirea mai multor provincii din apropierea Constantinopolului, Theodosius este nevoit să se recunoască înfrânt și să plătească tribut anual. În anul 451 se îndreaptă împotriva Imperiului Roman de Apus și invadează Galia.
Este înfrânt în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, de către alianța germanică alcătuită din vizigoți, burgunzi și franci și sprijiniți de romani, condusă de generalul roman Flavius Aetius. Bătălia a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai sângeroase înfruntări din istorie, Attila pierzând între 200.000 și 300.000 de războinici. Învins, Attila se retrage, dar își adună o armată nouă, iar în anul următor pleacă spre Roma. A cucerit multe orașe ale Italiei, dar când a ajuns în apropierea Romei s-a întâlnit cu papa Leon I. Impresionat de acesta, Attila s-a retras.
În anul 453, Attila a pregătit o nouă incursiune în Italia, dar a murit înainte ca planurile sale să reușească. Conform legendei, moartea lui Attila a survenit în noaptea nunții sale cu prințesa burgundă Hilda. Este urmat la tron de fiul său, Ernac.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Unde se afla mormantul lui Genghis-Han?

Mesaj Scris de Admin la data de 20.12.09 16:00


Unde se afla mormantul lui Genghis-Han?


Nu incape indoiala ca, din punct de vedere al teritoriului acaparat, al schimbarilor radicale pe care le-a adus prezenta sa pe scena istoriei, Genghis-Han ramane cel mai mare cuceritor al tuturor timpurilor, eclipsandu-i, de departe, pe Alexandru Macedon, Cezar sau Napoleon. Lider al unei populatii nomade, Genghis a fost un fulger care a luminat, efemer, cerul Asiei si al Europei, spre a se intoarce in neant, la fel de repede precum se afirmase. Efectele invaziilor mongole au fost insa mult mai durabile si ciocnirea dintre civilizatii a cunoscut, prin el, noi dimensiuni. Daca despre viata si faptele marelui han al mongolilor se stiu destule lucruri, din pacate despre locul unde si-a gasit odihna vesnica nu cunoastem, in momentul de fata, absolut nimic. Vor reusi oare oamenii de stiinta sa dezlege vreodata acest mister?
20.000 oameni au fost ucisi, odata cu hanul
In august 1227, omul care faurise, in doar cateva decenii, o imparatie intinsa de la malurile Caspicii pana la cele ale Pacificului, murea, inconjurat de rude si de supusi. Acestia au vrut sa-l inmormanteze la Karakorum si un imens convoi a pornit intr-acolo, ucigand in cale orice fiinta omeneasca, pentru ca vestea despre moartea hanului sa nu se raspandeasca. Dar pe drum, rotile carului ce ducea trupul neinsufletit al lui Genghis-Han s-au impotmolit intr-o poienita unde hanului ii placea sa vaneze, in tinerete, si nimeni nu le-a mai putut urni din loc. Intelegand ca aceasta este vointa divina, au fost nevoiti sa-l ingroape acolo pe Genghis.
Sclavii care i-au sapat mormantul au fost ucisi, soldatii care i-au pazit, de asemenea si-au pierdut viata, la intoarcerea in tabara, la porunca fiului si urmasului hanului, Ogodai. Si toate acestea pentru ca nimeni sa nu mai stie vreodata unde isi doarme somnul de veci neinduplecatul stapan al stapanilor lumii... Se spune ca spre a proteja secretul legat de locul mormantului lui Genghis au fost ucisi peste 20.000 de oameni, multi dintre ei masacrandu-se unii pe altii, astfel incat taina n-a mai fost cunoscuta, pana la urma, decat de Ogodai si de cativa sfetnici de nadejde ai acestuia. O alta ipoteza sustine ca trupul neinsufletit al hanului n-ar fi fost depus intr-o poienita ci, dupa un obicei secular al triburilor nomade, in albia unui rau, dupa ce cursul acestuia fusese deviat, fiind apoi readus la loc.
O regiune tabu: muntii Burkhan Kaldun
In ultimele doua decenii s-a inregistrat un interes sporit pentru Genghis-Han, in lumea occidentala imaginea sa de barbar insetat de sange diminuandu-se, spre a fi inlocuita de cea a unui lider vizionar si inzestrat cu un simt politic cum nici unul dintre contemporanii sai nu a avut; un lider care a introdus o serie de elemente, precum comertul transcontinental, toleranta si pluralismul religios, ori meritocratia, ce vor fi redescoperite de „lumea civilizata” la jumatate de mileniu dupa moartea lui. Dupa prabusirea regimului comunist in Mongolia, in 1991, au fost intreprinse doua expeditii pentru gasirea mormantului lui Genghis-Han. Prima a fost sponsorizata de cotidianul japonez Yomiuri Shimbun si a durat nu mai putin de patru ani.
Cu acest prilej au fost scoase la iveala ruinele unei capitale mongole timpurii, Avraga, si o structura circulara enigmatica, avand circumferinta de 3 km si numita „zidul binefacatorului”. Insa nici urma de vreo necropola regala. Expeditia a starnit suspiciunea mongolilor, in perioada respectiva in presa locala aparand mai multe articole prin care se sugera ca de fapt arheologii niponi cauta zacaminte minerale, pentru a le exploata ulterior. Zvonurile au fost atat de puternice incat guvernul de la Ulaan Baator a refuzat sa acorde cercetatorilor niponi permisiunea de a face sapaturi in muntii Burkhan Kaldun, situati la granita cu Rusia si unde multi istorici presupun ca s-ar putea afla mormantul legendarului lider. Se spune ca in acesti munti Genghis s-ar fi rugat zeilor si ar fi primit revelatia divina a imperiului pe care urma sa-l construiasca.
Visand la Schliemann
Urmatoarea expeditie a fost proiectata de un fost comerciant american, Maury Kravitz, si condusa de istoricul John Woods, de la Universitatea Chicago. Kravitz se visa un al doilea Schliemann, caci descoperirea fabuloaselor comori ingropate odata cu Genghis-Han i-ar fi inscris, cu siguranta, numele in istorie. Dar si acest grup a fost obligat sa renunte la investigatiile facute la „zidul binefacatorului”, in 2002, dupa ce premierul de atunci al Mongoliei le-a interzis sa mai faca sapaturi, pretinzand ca americanii pangarisera acel loc sacru pentru mongoli, mergand cu masinile pe el si ridicandu-si acolo corturile. Anul trecut, un nou proiect a fost lansat. Se numeste „Valea Hanilor” si este condus de Albert Yu-Min Lin, de la Universitatea San Diego, California.
Lin, care este de origine asiatica, a pornit de la premisa ca trebuie sa fi existat nu doar un singur mormant, ci o necropola regala de mari dimensiuni, menita sa adaposteasca mormintele tuturor reprezentantilor dinastiei intemeiate de Genghis-Han. „Sunt convins ca mormantul conducatorului Imperiului Mongol trebuie sa fi rivalizat, ca grandoare, cu cel al lui Tuthankhamon. Ganditi-va ca traditia mongola impunea ca suveranii sa fie inhumati cu mare fast si cand ei mureau, erau sacrificati sute de sclavi si de concubine, pentru a-si servi stapanul si pe taramul de dincolo. In plus, in necropola unui conducator de talia lui Genghis-Han trebuie sa fi fost depuse bogatii inimaginabile – bijuterii, costume, arme de pret. Daca mormantul exista si il vom descoperi, aceasta descoperire va genera o revolutie in arheologie”, spune Lin.
„Mongolii trebuie pregatiti psihologic pentru excavarea acestor morminte”
Problema este insa ca, spre deosebire de alte descoperiri de exceptie, precum cea a tezaurului lui Priam sau a mumiei lui Tuthankhamon, in cazul lui Genghis-Han nu exista o vointa reala, pe plan national, pentru identificarea mormantului. Acest lucru se intampla din cauza credintelor inradacinate de veacuri in subconstientul colectiv mongol, potrivit carora locasurile de veci nu trebuie desacralizate. „Mongolii il divinizeaza pe Genghis-Han, pe care il considera un stramos aproape legendar. A sapa in cautarea mormantului sau echivaleaza, pentru ei, cu un sacrilegiu desavarsit.
Asa se explica si faptul ca nici macar in timpul regimului comunist nu s-au realizat cercetari arheologice in acest sens iar in ultimele doua decenii singurele expeditii au fost cele straine, desfasurate sub auspicii deloc favorabile”, spune arheologul mongol Batkhishig Batsaikhan. Acesta sustine ca, personal, ar desfasura cercetari privind gasirea necropolei lui Genghis-Han, fiind convins, ca si Lin, ca trebuie sa existe o „vale a hanilor” unde sa se afle si mormintele lui Kubilai, Ogodai, si alti urmasi ai Marelui Han. Dar, avertizeaza el, „mongolii trebuie pregatiti psihologic pentru excavarea acestor morminte”.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Mana dreapta a Marelui Han

Mesaj Scris de Admin la data de 23.11.08 17:16


Mana dreapta a Marelui Han


Genghis Han a fost fara indoiala unul dintre acele personaje istorice de talia lui Napoleon, Hitler sau Stalin despre care s-a spus ca au fost predestinate sa schimbe din temelii soarta omenirii. Prin carisma, curaj sau pur si simplu printr-o viclenie si o cruzime fara margini, asemenea oameni au reusit sa acapareze puterea, zguduind lumea, pentru a o recladi apoi dupa vointa lor, fara sa le pese ca astfel distrug vietile a milioane si milioane de oameni. Marele Han al mongolilor a fost considerat, la vremea sa, o urgie trimisa de divinitate spre a-i pedepsi pe oameni pentru pacatele lor. Istoricii il vad doar ca pe un individ dominat de mentalitatea epocii si o necuprinsa megalomanie, care a vrut – si in parte a reusit – sa cucereasca lumea. Dar el n-a fost singur: alaturi i s-au aflat generali talentati, rivalizand cu succes cu cei mai mari comandanti de osti ai istoriei.
Un „Ney al mongolilor”
Dintre toti acesti generali fara indoiala ca nici unul nu se ridica la inaltimea lui Subutai, cel mai de seama strateg pe care l-au avut vreodata mongolii, victorios in zeci de campanii si rareori infrant, un om care a cucerit si dominat un teritoriu imens, mai vast decat cel stapanit de oricare alt lider, de-a lungul istoriei. Strategiile sale de lupta erau extrem de sofisticate si vadeau o imaginatie debordanta, Subutai putand coordona perfect, din cortul sau, armate aflate la sute de kilometri distanta – este remercabil planul de lupta prin care a distrus, la doar doua zile distanta, armatele Ungariei si ale Poloniei, desi se afla la mai bine de o mie de kilometri de campul de lupta.
Istoricii sugereaza ca Subutai – sau Subugatai, cum mai este numit de mongoli – s-ar fi nascut undeva intre 1160 si 1170, la vest de valea superioara a fluviului Onon, pe teritoriul de azi al Mongoliei. El apartinea tribului Uriankhai, nume care in limba mongola inseamna „neamurile padurii”. Timp de multe generatii, familia sa a fost asociata celei a lui Temujin, viitorul Genghis Han – sa nu uitam ca tatal acestuia era o importanta capetenie tribala. De altfel si fratele lui Subotai, Jelme, va deveni un mare comandant de osti, sub Genghis. Cooptat inca de adolescent in palcul de calareti al lui Temujin, cand acesta hoinarea, ca un proscris, prin stepele mongole, Subutai a devenit curand cel mai important general, un „Ney al mongolilor”, la fel de darz si de inteligent ca si cel pe care peste secole Napoleon il va numi „bravul bravilor”.
Meritele i-au adus rangul
Subutai a fost dovada evidenta ca Imperiul Mongol era, spre deosebire de majoritatea celorlalte formatiuni statale din istoria omenirii, o „meritocratie”, unde calitatile personale prelevau asupra originilor aristocratice. Tatal lui Subutai, Qaban, nu era nobil, ci fierar, dar asta nu-l va impiedica pe fiul sau sa devina loctiitorul stapanului lumii si unul dintre acei „caini ai razboiului” pe care Genghis ii „asmutea” inaintea bataliilor, impotriva dusmanilor. Vitejia nu era insa singurul sau punct forte, intrucat Subutai a fost unul dintre primii generali mongoli care au inteles valoarea masinilor de lupta, in cadrul asediilor dar si al bataliilor date in camp deschis, procedeu preluat de la chinezi.
De pilda, atunci cand, inaintea bataliei de la Mohi, arbaletierii maghiari au impiedicat trupele mongole sa traverseze un pod de mare importanta strategica, Subotai a ordonat aducerea unor catapulte, care au curatat, efectiv, malul opus de soldatii maghiari, permitand cavaleriei sale usoare sa-i dea apoi inamicului lovitura de gratie. Generalul dovedea un mare respect pentru inginerii si constructorii de masini de razboi, singurii pe care-i cruta in teritoriile cucerite, incorporandu-i in armata sa. In acelasi timp, punea un deosebit accent pe spionaj. El a trimis iscoade sa adune informatii despre principatele rusesti, despre poloni si unguri, cu cel putin un an inainte de a-i ataca.
Zdrobirea cnezatelor rusesti
Spre sfarsitul vietii, Subutai, cel odinioara atat de suplu si sprinten, a devenit insa atat de gras incat nici un cal nu-l mai putea duce. De aceea, nepotul lui Genghis, Batu-Han, a poruncit sa i se construiasca un car special, tras de mai multi cai, si astfel sa fie transportat, fiindca nu se putea lipsi de pretioasele sale sfaturi. Departe de a fi un las, cum in acceptia occidentala erau liderii care nu-si conduceau personal razboinicii in lupta, Subotai prefera sa priveasca batalia de pe un punct inalt, de obicei un deal, dirijand miscarile trupelor prin intermediul unui sistem de semnalizare cu stegulete, deosebit de eficient si care a facut ca extrem de rar sa fie infrant. Victoria sa asupra rusilor, la raul Kalka (31 mai 1223) este un model de strategie militara, ca si actiunea de cucerire a Chinei, inceputa de Ginghis Han si continuata de urmasul acestuia, Ogudai.
Fara sa fi auzit in viata lui de romani, Subutai a aplicat aici cu neasemuita maiestrie principiul „divide et impera”, incitandu-i pe principii chinezi rivali unii impotriva altora, pentru a le slabi fortelor si a-i invinge apoi cu multa usurinta. La finele anului 1237, sub conducerea nominala a printului Batu, Subutai pornea iar intr-o campanie de proportii. Dupa ce a atacat Ryazanul si Suzdalul in fruntea a trei coloane, in plina iarna – in toata perioada medievala rareori s-au desfasurat campanii militare in anotimpul rece – cucerindu-le pe rand si trecand iarasi pamanturile rusesti prin foc si sabie, mongolii s-au odihnit, pe malul fluviului Don. Desi incheiase un tratat de non-beligeranta cu principele Vladimirului, Subutai l-a atacat pe acesta pe neasteptate. Vladimir, Kiev si alte orase rusesti au cazut, unele predandu-se chiar inainte de a fi asediate. De acum, mongolii erau gata sa patrunda spre Europa Centrala, regiune dominata de puternicele regate ale Ungariei si Poloniei.
Imposibilul vis de glorie
Rand pe rand, la Chmielnik (18 martie 1241), Kornstadt (31 martie 1241), Liegnitz (9 aprilie 1241), Mohi (10 aprilie 1241), si Hermannstadt (10 aprilie 1241), trupele maghiare si polone au fost puse pe fuga. La Mohi, toata floarea nobilimii maghiare a pierit – 40.000 de oameni, inclusiv doi arhiepiscopi si trei episcopi. Se spune ca, in retragerea lor dezastruoasa, maghiarii au fost urmariti si masacrati de calaretii rapizi ai mongolilor, lesurile celor ucisi intinzandu-se prin toata Ungaria, cale de doua zile de drum! Poate ca Subutai ar fi ajuns pana la „marginea lumii” – oceanul Atlantic, asa cum isi propusese, daca nu ar fi primit, in 1242, pe cand se pregatea sa invadeze Sfantul Imperiu German, vestea ca hanul Ogudai a murit si trebuie sa se intoarca in stepele mongole.
La 70 de ani, el va primi din partea noului stapan, Guyuk Han, o noua comanda, luptand impotriva dinastiei chineze Song, in 1246. De fapt, adevaratul motiv al rechemarii sale din Europa pare sa fi fost teama lui Guyuk ca Batu sa se proclame han acolo si, beneficiind de serviciile experimentatului comandant, sa-l rastoarne de pe tron. Subutai a murit in 1248, la aproape 73 de ani, varsta pana la care cucerise 32 de natiuni si castigase 65 de mari batalii, asa cum ne dezvaluie istoricii musulmani. Si n-avem nici un motiv sa nu credem ca, daca Genghis Han si ulterior Ugudai nu ar fi murit, Subutai n-ar fi reusit sa distruga total o Europa medievala incremenita de spaima.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Pe urmele lui Ginghis Han

Mesaj Scris de Admin la data de 14.11.08 18:09

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Kubilai: apogeul si sfarsitul Imperiului Mongol

Mesaj Scris de Admin la data de 23.09.08 20:00

Kubilai: apogeul si sfarsitul Imperiului Mongol
Imparat al mongolilor intre 1260 si 1294, nepot al lui Genghiz Han, fiul lui Tului, remarcat de ilustrul sau bunic in timpul unei vanatori, nascut in 22 septembrie 1214, Kubilai a fost proclamat imparat la moartea fratelui sau, Monke, care ii lasa mostenire China de Nord pe larg [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Attila

Mesaj Scris de Admin la data de 02.11.07 21:11

Cum au murit unii oameni celebri

Attila
http://www.ziarultricolorul.ro/monden.html?aid=10820
Attila s-a nascut în jurul anului 400 si între 434-453 a fost cel mai de seama conducator al Imperiului Hun, constituit la începutul secolului al V-lea în Europa centrala si rasariteana, cu centrul în Pannonia. În timpul lui, hunii au ocupat un vast teritoriu si au silit Imperiul Roman de Rasarit sa le plateasca tribut. Sub conducerea sa, hunii au înreprins invazii pustiitoare în Galia, dar au fost înfrînti, în 451, la Cîmpiile Catalaunice. În anul 452, Attila a cotropit Italia, ajungînd pîna la Roma. În timpul campaniilor sale a ridicat cruzimea si teroarea la rang de arma psihologica, aparînd în ochii lumii barbare ca o personificare a brutalitatii si barbariei, istoriografia crestina numindu-l "flagellum Dei" (biciul lui Dumnezeu). În anul 453, în timp ce planuia sa atace Constantinopolul, Attila s-a decis sa se casatoreasca cu Hildico, o tînara frumoasa din neamul gotilor sau burgunzilor. De la istoricul grec Priscus din Panion (sec. 5 d. Chr.) aflam ca, în noaptea nuntii, marele si neînduratorul conducator a suferit o puternica hemoragie, în timp ce dormea, dupa fastuoasa petrecere. Se pare ca Attila s-a sufocat si a murit, fara sa-l mai poata ajuta cineva. O alta varianta sustinuta de istorici ar fi ca în urma mîncarii si a alcoolului îngurgitate i s-a declansat o puternica hemoragie interna, pe cînd cronicarul Marcellinus sustine ipoteza ca ar fi fost omorît de proaspata sotie, în noaptea nuntii, în cadrul unui complot. Cei mai multi dintre istorici considera varianta lui Priscus mai aproape de adevar, acest cronciar explicînd si de ce Attila nu a atacat Roma. Priscus sustine ca Attila era superstitios si stia ca Alaric, dupa ce a cucerit Roma, a murit si îi era teama sa nu se întîmple si cu el la fel.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

ISTORIE=MONGOLIA

Mesaj Scris de Admin la data de 14.10.07 12:56

Vulturii kazahi ai Mongoliei
La 700 de ani după ce Marco Polo a scris despre ei, kazahii din Asia Centrală speră ca vechile lor tradiții să le aducă slujbe bune.
Kazahii sunt etnici de origine turcică din Kazahstan, care trăiesc în Asia Centrală, cei mai mulți în Kazahstan, dar și în Mongolia, Uzbekistan, China și Rusia. Ei sunt recunoscuți pentru dragostea lor de libertate, abilitatea de a călări și vânătoarea cu vulturi semidomesticiți. Recent, kazahii din Mongolia au făcut uimitoare demonstrații ale talentelor lor la Festivalul Vulturul de Aur din Munții Altai.
După mai mult de 700 de ani de când celebrul navigator italian Marco Polo a scris despre ei, kazahii din vestul Mongoliei speră ca vechile tradiții să le aducă mijloace de trai în colțul lor izolat de țară. În jur de 200 de vânători, purtând costumații sofisticate de brocart și căciuli cu borduri din blană, și-au demonstrat veleitățile weekendul trecut la Festivalul „Vulturul de Aur".

Manifestarea a avut loc în Munții Altai, unde turismul este una dintre puținele surse de venit. Năpustindu-se în jos de pe o stâncă, vulturul aterizează pe brațul stăpânului în timp ce acesta galopează de-a lungul vastelor stepe. Juriile atribuie puncte pentru timpul cel mai scurt și cea mai bună tehnică. Festivalul Vulturul Auriu, începând din 2000 "Antrenarea păsărilor nu este ușoară. Este nevoie și de cai buni", spune Abish Mekei, profesor de la Universitatea Națională a Mongoliei.

"Foarte puțini oameni știu să domesticească vulturii, iar tinerii învață acest meșteșug de la vechii maeștri", adaugă el. Kazahii, care constituie mai puțin de șase procente din populația de 25 milioane de suflete a Mongoliei, au folosit vulturi din cele mai vechi timpuri pentru a vâna marmote, vulpi mici și lupi.
Festivalul Vulturul Auriu este organizat numai din anul 2000, ca mijloc de atragere a vizitatorilor într-o zonă a țării în care izolarea a făcut ca aceștia să nu dea buzna. Partidele de vânătoare ale lui Kubilai Han Vânătoarea cu vulturi este cea mai veche tradiție de vânătoare cu păsări de pradă. Se crede că este originară din Asia Centrală, unde se practică de mai bine de 6000 de ani.
De acolo, a fost adoptată de Europa și țări de pe alte continente. Cronici din secolul XIII povestesc despre fastuoasele partide de vânătoare ale lui Kubilai Han. Legendarul războinic făcea aceste campanii toamna și iarna. Istoria vorbește de miile de oameni și cai pe care Kubilai îi mobiliza pentru vânătoare, dintre care mai mult de 5.000 erau numai șoimari. Tradiția seculară a fost păstrată cu sfințenie de kazahii din provincia Bayan Ulgii. Cei mai mulți dintre ei locuiesc în localitățile Tsats uul, Deluun, Tsengel și Bayannuur.


Sunt dresați vulturii aurii uriași Pentru vânătoare, kazahii prind și dresează vulturi aurii, puternice păsări de pradă care trăiesc în mod obișnuit în Asia Centrală. Aceste păsări uriașe cântăresc până la 6,5 kilograme și ajung să măsoare între 2.10-2.40 metri. Ghearele vulturilor sunt încovoiate și bine ascuțite pentru a prinde prada și a o imobiliza. Denumirea de pasăre răpitoare dată acestora provine din cuvântul latin "rapere" care înseamnă "a strânge" sau "a înșfăca".

Vulturii posedă însușiri excepționale, cum ar fi atingerea de mari înălțimi și de viteze de 32 de kilometri pe oră, aproape fără efort. Vederea lor este de asemenea remarcabilă, de opt ori mai performantă decât a omului. Pot zări o vulpe sau un iepure până la 1,6 kilometri. De obicei, kazahii caută femele, care sunt mai puțin grele decât masculii și mult mai agresive. Vulturii pot trăi până la 50 de ani, dar cei mai mulți vânători îi păstrează numai circa 10 ani, după care îi eliberează în sălbăticie.
Vânătorii aleg fie să răpească un pui de vultur din cuib, fie să captureze un exemplar tânăr pe care-l ademenesc într-o capcană cu porumbei. Cum se face dresajul păsărilor Puii de vultur sunt mai blânzi și nu atacă oile sau copiii. Când cresc, sunt mai agresivi și buni vânători.
La începutul verii, vânătorii merg în munți să caute cuiburi de vulturi. Când sunt capturate păsări tinere, acestea sunt ținute circa o lună sau două în cuști și primesc carne și apă din mâinile stăpânilor, pentru a se obișnui cu prezența oamenilor. La sfârșitul verii începe dresajul, care constă în legarea lor de un stâlp de lemn bine ancorat. În această perioadă nu li se dă mâncare. După câteva zile, vulturii sunt epuizați și sunt gata pentru a fi dresați.
O tradiție reînviată după liberalizarea din anii 1990 După liberalizarea din anii 1990, tradiția vânătorii cu vulturi, care a fost întrucâtva minimalizată în anii socialismului, a reînviat. Asociația celor preocupați cu reînvierea acesteia, Berkut, numără mai mult de 200 de membri. Din 2000, în fiecare an, se desfășoară Festivalul vânătorii cu vulturi. Festivalul „Vulturul Auriu" este un eveniment colorat și pitoresc care îi atrage pe cei mai buni "șoimari". În afara faptului că este un important festival pentru comunitatea locală, manifestarea este de interes pentru turiști și aduce bani.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Pagina 2 din 2 Înapoi  1, 2

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum