Klingberg[v=]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Klingberg[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 23:18

22 august 1998: Eliberarea. Conditionata!

Pe banca acuzatilor din sala nr. 3 a Tribunalului Suprem din Ierusalim se afla un om in varsta, bolnav. Sedea aplecat in fata ca sa poata asculta ce spune avocatul sau, Amnon Zichroni. Mainile ii tremurau fara incetare; n-a reusit sa-si deschida singur sticla cu apa minerala si l-a rugat pe unul din gardienii de langa el. Era clar ca nici nu vede bine. Era puscariasul Markus Klingberg, care zacea de 10 ani in inchisoarea "Sikma" din Askelon, sub supraveghere medicala permanenta. Comisia de eliberari a Serviciului penitenciairelor a respins de nenumarate ori cererile sale de a fi eliberat pe motive de sanatate.

Atat Mossad-ul (serviciile secrete care activeaza in exteriorul tarii), cat si Sabak-ul (serviciile secrete pentru interior), s-au opus constant eliberarii lui Klingberg.

Prof. Klingberg a facut apel la Tribunalul Suprem. Dezbaterea urma sa se tina cu usile inchise, dar presedintele completului, judecatorul Aharon Barak, a hotarat sa permita presei sa asiste la o parte din dezbatere. Am asistat la una din sedintele Tribunalului. Omul acela foarte batran inspira mila.

Avocatul profesorului a declarat ca nu exista nici o divergenta intre el si procuratura in ceea ce priveste starea sanatatii clientului sau, care sufera de o serie de boli grave. Din raportul alcatuit de medicul Serviciului penitenciarelor, reiesea ca prof. Klingberg se afla intr-o situatie critica si orice incident medical ii poate provoca moartea. El a cerut sa nu fie lasat sa moara in inchisoare, ci in ambianta calduroasa a familiei sale.

Apararea a fost de acord ca prof. Klingberg detine informatii care pot periclita securitatea statului, dar a subliniat ca detinutul nu intentioneaza sa faca nimic rau. Avocatul a povestit - pentru a ilustra caracterul clientului sau - ca profesorul a interzis ani de zile raposatei sale sotii si apoi fiicei sale, care locuiesc in strainatate, sa faca public faptul ca a fost arestat.

Trebuie tinut seama si de faptul ca Uniunea Sovietica, pentru care a spionat prof. Klingberg, nu mai exista si ca in cei 13 ani care au trecut de la prinderea sa s-au schimbat multe lucruri: comunismul s-a spulberat si Klingberg a declarat ca nu mai crede in ideologia lui Karl Marx si Lenin.

Reprezentantul statului in aceasta dezbatere, av. Rahel Soher, a sustinut, pe baza unei expertize intocmite de prof. Rahmilevici, nu numai ca nu s-a inregistrat o inrautatire a situatiei lui Klingberg in ultinul an, dar in anumite puncte de vedere starea sa s-a imbunatatit. Ea a subliniat ca el este in permanenta sub supraveghere medicala, si daca ar fi fost vorba de un tratament pe care-l putea primi numai in afara inchisorii, ea ar fi fost prima care sa ceara acest lucru. Fara indoiala - a adaugat avocata -, moartea sotiei sale si faptul ca are mustrari de constiinta au contribuit la inrautatirea starii sanatatii prof. Klingberg, mai ales pe plan sufletesc.

Judecatorul Barak, presedintele Tribunalului Suprem a anuntat ca tribunalul va cerceta materialul secret care i-a fost pus la dispozitie si abia dupa aceea va lua o hotarare. A cercetat, dar n-a luat nici o hotarare.

De-a lungul anilor, fosta Uniune Sovietica a incercat, de multe ori, sa-l recapete pe Markus Klingberg. S-a vorbit chiar despre o tranzactie intre Germania rasariteana si Israel, conform careia, Germania urma sa insiste ca Siria sa-l elibereze pe pilotul israelian prizonier Ron Arad, in schimbul eliberarii prof. Klingberg. Era o tranzactie monumentala la care lucrasera minuitios nu numai Serviciile secrete est-germane (STASI), ci si responsabilii celor mai puternice servicii din lume: CIA, Mossad si KGB. Pentru a-l recapata pe Ron Arad, evreii erau in stare de orice sacrificiu. Dar Klingberg nu a avut noroc, pilotul israelian cu care trebuia sa fie schimbat, nu era de gasit. Cand a fost doborat deasupra sudului Libanului, micul radio-emitator ascuns in vesta sa a emis tot timpul locatia. El a trecut insa rapid din mainile unei organizatii in mainile altor organizatii islamice, ca in cele din urma sa fie transferat in Iran. Numai ca Teheranul sustinea implacabil si continua sa sustina ca Ron Arad nu se afla in prizonierat iranian. Eliberarea lui Klingberg s-a amanat cu cativa ani. Nici pana astazi nu se stie exact care a fost, in final, pretul eliberarii sale.

Eliberarea si circul care a urmat dupa aceea

La inceputul lunii octombrie 1998, poarta grea a inchisorii s-a deschis, si un batran, sprijinit intr-un baston, o umbra tremuranda, s-a oprit in prag, speriat de soarele stralucitor si de caldura sufocanta. Era Markus Klingberg.

In sfarsit, dupa 15 ani de inchisoare, Justitia israeliana se milostivise de el. Fusese eliberat, dar nu avea voie sa iasa din casa si nici sa se intalneasca cu straini. Doi "frati" trimisi de la "spital" se vor afla in preajma sa tot timpul; ziua si noaptea. Ca, deh, omul e batran si aproape neputincios, sa nu cada saracu', sa aiba si el un suflet milos in apropierea sa. Numai ca "fratii" aveau o grija exagerata, ca nici la WC nu-l lasau sa mearga singur. Profesorul Klingberg simtea ca se sufoca de atata grija, si intr-o zi a facut o criza de violenta si a inceput sa arunce in ei cu tot ce avea la indemna. "V-am concediat, duceti-va naibii! - striga batranul. Nu va mai dau nici un ban, nu am cu ce sa va platesc".

Atat a asteptat Procuratura, imediat a cerut rearestarea lui Klingberg. Cand politistii au sosit val-vartej pentru a-l aresta, batranul era intins in pat, cu semne vizibile de preinfarct. Mai tarziu, se va dovedi ca era in stare sa-si creeze, printr-un control riguros al sistemului respirator, stari de coma aparenta. Mossad-ul nu s-a lasat insa pacalit, savantul nu avea alta alegere: ori traieste acasa la el, dar supravegheat la sange, ori se reintoarce la inchisoare.

Ce oare mai ascundea mintea geniala a savantului-spion, ca Mossad-ului ii era frica sa-i redea deplina libertate?

La Paris, batranul spion devine limbut

Cand i s-a permis in sfarsit sa paraseasca Israelul, Markus Klingberg parea un om sfarsit. Isi regizase cateva come false, era pe moarte. Dar la Paris a reinviat, pregatindu-si cu tenacitate razbunarea impotriva Mossad-ului. Un agent israelian l-a vizitat, amintindu-i intre altele ca a semnat un contract ca va pastra secretul activitatii sale de la Institutul Biologic din Ness Ziona si nu va face declaratii despre anchetarea sa si anii de inchisoare. A rostit ceva agentul israelian si despre "bratul lung al Mossadului"? - Probabil ca da. Dar Klingberg nu s-a lasat intimidat. Memoriile sale au aparut recent in librariile franceze, vor urma traducerile in toate limbile importante ale lumii. Importantul cotidian israelian "Maariv" a cumparat si el drepturile de autor si a publicat memoriile spionului in limba ebraica. In aceste memorii, Klingberg enumera ceea ce a marturisit anchetatorilor si ce anume le-a ascuns. Un razboi teribil al unor inteligente superioare s-a desfasurat atunci, Klingberg - marele spion evreu comunist impotriva elitei serviciilor chemate sa apere tara evreiasca. Klingberg recunoaste ca a avut zbateri de constiinta, dar isi fabrica cateva alibiuri. Multora li s-a parut grav ca tipul nu are nicio remuscare. Klingberg nu a mai tinut seama de contractul semnat la eliberarea sa si povesteste, uneori cu lux de amanunte, de ce a devenit spion sovietic si descrie cu minutiozitate mecanismul anchetarii sale. "Patru zile dupa ce am fost supus unei anchete intensive am marturisit", scrie Klingberg. El isi aminteste: "Fusesem arestat miercuri, 19 ianuarie 1983, si reusisem sa rezist patru zile, pana sambata seara. Arestarea s-a desfasurat ca in filme, dupa un scenariu subtil. Am fost solicitat, de la Cabinetul prim-ministrului, sa plec intr-o misiune secreta la Singapore, unde avusese loc un grav accident la o mare fabrica si gaze periculoase se raspandisera in aer. Accidentul era tinut in secret, dar Israelul fusese solicitat sa ajute. Eu, care eram un specialist in asemenea crize, in plus ca om al serviciilor secrete israeliene, director la Institutul Biologic de la Ness Ziona, eram omul potrivit pentru a fi trimis la fata locului. O masina alba guvernamentala m-a luat de acasa, din strada Lascon, din Tel Aviv, si ne-am oprit in nordul orasului, in fata unui bloc. Mi s-a spus ca acolo voi primi actele de calatorie si indicatii. Din acea clipa am disparut pentru familie, care era linistita, stiindu-ma plecat la Singapore. Recunosc, a fost o stratagema "Sin-Bet" (serviciile secrete interne) stralucita.

In noaptea de sambata spre duminica, dupa o lunga si grea ancheta, am marturisit. Oboseala imensa, presiunile uriase, promisiunile ca daca voi relata tot adevarul nu mi se va intampla nimic rau, amenintarile ca ei stiu unde locuiesc sotia si fiica mea si nepotul meu Ian, ca li se poate intampla ceva foarte rau chiar daca locuiesc departe, la Paris, ca daca voi marturisi Israelul va putea <>, toate acestea m-au facut sa cedez si mi-au adus 20 de ani de inchisoare. O parte din acesti ani i-am suferit in deplina izolare. Zaceam intr-o celula sub un nume fals, nici macar directorul inchisorii nu stia adevarata mea identitate. Cand le-am spus anchetatorilor, in acea noapte, ca vreau sa marturisesc, nu stiam inca ce le voi spune. Spre deosebire de ceea ce se vede in filme, cand un detinut nu mai poate rezista si se decide sa se predea, el nu cade in genunchi si incepe sa dezvaluie anchetatorilor toate amanuntele. E un moment ingrozitor de auto-distrugere, el isi jertfeste viitorul cu speranta ca-si imbunatateste prezentul insuportabil. Acuzatul recunoaste: <>, dar de fapt el spune: <>."

"Am povestit mult, dar nu totul"

In memoriile sale, Markus Klingberg relateaza pe larg despre ancheta care a urmat arestarii sale: "Le-am spus anchetatorilor: <> In naivitatea mea, am crezut ca in sfarsit ma vor lasa sa dorm. Dar o asemenea marturisire nu inchide o ancheta, ci abia deschide o alta. Anchetatorii erau foarte satisfacuti ca au obtinut dovada tradarii mele, dar voiau amanunte. Cu cine m-am intalnit, de cand pana cand, ce secrete le-am predat, daca am mobilizat si alti agenti, cine mai stie de activitatea mea, unde aveam intalniri, cum erau transmise informatiile. Am recunoscut ca am lucrat pentru KGB si restul. Anchetatorii israelieni au crezut ca au stors totul de la mine, dar nu le spusesem totul. Abia acum, in cartea de memorii spun, pentru prima oara, totul. Le-am ascuns de pilda anchetatorilor ca reusisem sa atrag in spionaj trei oameni, printre care pe sotia mea Vanda (aceasta la sugestia KGB)."

Ceilalti doi spioni, se numesc acum in memoriile lui Klingberg ing. Menashe Gelber si omul de stiinta Haim Hetz. Nu sunt, desigur, numele lor adevarate, Klingberg a folosit pseudonime.

Klingberg marturiseste in memoriile sale ca a transmis agentilor KGB nu doar informatii verbale, ci si sute de documente sustrase de la Institutul Biologic de la Ness Ziona si xeroxate acasa. Printr-o actiune extrem de periculoasa, la cererea Moscovei, savantul evreu a sustras din laboratorul ultra-secret al Institututului o fiola cu un microb din genul cel mai ofensiv. Fiola a fost transmisa de Vanda Klingberg unui agent KGB.

"Spre deosebire de mine, care nu am rezistat anchetatorilor, Vanda, care a fost si ea arestata si anchetata dur, nu a marturisit nimic. Ea nu m-a iertat ca nu am avut puterea sa tac. Sin-Bet a banuit tot timpul ca Vanda era amestecata, dar eu nu povestisem nimic despre ea.

Am rezistat totusi chinuitoarelor metode folosite de anchetatori si nu au am tradat-o pe sotia mea, precum nu i-am tradat nici pe cei doi oameni de stiinta care faceau parte din reteaua mea de spionaj. Nu le-am dezvaluit anchetatorilor ca am devenit spion din motive ideologice. Nu le-am spus ca dintotdeauna am fost un comunist convins. Daca Sin-Bet ar fi stiut acest lucru, situatia mea s-ar fi agravat. Am inventat ca fusesem santajat de sovietici, si - culmea! - am fost crezut.

Le-am ascuns ca, inca din anii '50, spionam pentru KGB. Le-am ascuns si alte informatii fara importanta, probabil din dorinta de a avea micile mele victorii asupra celor care ma anchetau fara mila. Simteam nevoia sa cred ca, chiar atunci cand anchetatorii erau convinsi ca obtinusera de la mine toate informatiile, tot mai pastram ascunse unele.

Privind in trecut, mi-e rusine astazi ca nu am rezistat si ca am marturisit. Nu-mi iert ca am crezut in promisiunile anchetatorilor. Ascunzand unele informatii, chiar daca erau amanunte neesentiale, aveam senzatia ca-mi pastrez ceva din demnitate. Nu voi uita pana la moarte rasul cinic al lui Israel, care ma anchetase vreme de trei saptamani, promitandu-mi eliberarea dupa ce voi povesti totul. Mi-a ras in nas, satisfacut ca nu-si tine promisiunea: <>..."
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CONTINUARE.......................

Mesaj Scris de Admin la data de 13.10.07 17:15

22 august 1998: Eliberarea. Conditionata!

Pe banca acuzatilor din sala nr. 3 a Tribunalului Suprem din Ierusalim se afla un om in varsta, bolnav. Sedea aplecat in fata ca sa poata asculta ce spune avocatul sau, Amnon Zichroni. Mainile ii tremurau fara incetare; n-a reusit sa-si deschida singur sticla cu apa minerala si l-a rugat pe unul din gardienii de langa el. Era clar ca nici nu vede bine. Era puscariasul Markus Klingberg, care zacea de 10 ani in inchisoarea "Sikma" din Askelon, sub supraveghere medicala permanenta. Comisia de eliberari a Serviciului penitenciairelor a respins de nenumarate ori cererile sale de a fi eliberat pe motive de sanatate.

Atat Mossad-ul (serviciile secrete care activeaza in exteriorul tarii), cat si Sabak-ul (serviciile secrete pentru interior), s-au opus constant eliberarii lui Klingberg.

Prof. Klingberg a facut apel la Tribunalul Suprem. Dezbaterea urma sa se tina cu usile inchise, dar presedintele completului, judecatorul Aharon Barak, a hotarat sa permita presei sa asiste la o parte din dezbatere. Am asistat la una din sedintele Tribunalului. Omul acela foarte batran inspira mila.

Avocatul profesorului a declarat ca nu exista nici o divergenta intre el si procuratura in ceea ce priveste starea sanatatii clientului sau, care sufera de o serie de boli grave. Din raportul alcatuit de medicul Serviciului penitenciarelor, reiesea ca prof. Klingberg se afla intr-o situatie critica si orice incident medical ii poate provoca moartea. El a cerut sa nu fie lasat sa moara in inchisoare, ci in ambianta calduroasa a familiei sale.

Apararea a fost de acord ca prof. Klingberg detine informatii care pot periclita securitatea statului, dar a subliniat ca detinutul nu intentioneaza sa faca nimic rau. Avocatul a povestit - pentru a ilustra caracterul clientului sau - ca profesorul a interzis ani de zile raposatei sale sotii si apoi fiicei sale, care locuiesc in strainatate, sa faca public faptul ca a fost arestat.

Trebuie tinut seama si de faptul ca Uniunea Sovietica, pentru care a spionat prof. Klingberg, nu mai exista si ca in cei 13 ani care au trecut de la prinderea sa s-au schimbat multe lucruri: comunismul s-a spulberat si Klingberg a declarat ca nu mai crede in ideologia lui Karl Marx si Lenin.

Reprezentantul statului in aceasta dezbatere, av. Rahel Soher, a sustinut, pe baza unei expertize intocmite de prof. Rahmilevici, nu numai ca nu s-a inregistrat o inrautatire a situatiei lui Klingberg in ultinul an, dar in anumite puncte de vedere starea sa s-a imbunatatit. Ea a subliniat ca el este in permanenta sub supraveghere medicala, si daca ar fi fost vorba de un tratament pe care-l putea primi numai in afara inchisorii, ea ar fi fost prima care sa ceara acest lucru. Fara indoiala - a adaugat avocata -, moartea sotiei sale si faptul ca are mustrari de constiinta au contribuit la inrautatirea starii sanatatii prof. Klingberg, mai ales pe plan sufletesc.

Judecatorul Barak, presedintele Tribunalului Suprem a anuntat ca tribunalul va cerceta materialul secret care i-a fost pus la dispozitie si abia dupa aceea va lua o hotarare. A cercetat, dar n-a luat nici o hotarare.

De-a lungul anilor, fosta Uniune Sovietica a incercat, de multe ori, sa-l recapete pe Markus Klingberg. S-a vorbit chiar despre o tranzactie intre Germania rasariteana si Israel, conform careia, Germania urma sa insiste ca Siria sa-l elibereze pe pilotul israelian prizonier Ron Arad, in schimbul eliberarii prof. Klingberg. Era o tranzactie monumentala la care lucrasera minuitios nu numai Serviciile secrete est-germane (STASI), ci si responsabilii celor mai puternice servicii din lume: CIA, Mossad si KGB. Pentru a-l recapata pe Ron Arad, evreii erau in stare de orice sacrificiu. Dar Klingberg nu a avut noroc, pilotul israelian cu care trebuia sa fie schimbat, nu era de gasit. Cand a fost doborat deasupra sudului Libanului, micul radio-emitator ascuns in vesta sa a emis tot timpul locatia. El a trecut insa rapid din mainile unei organizatii in mainile altor organizatii islamice, ca in cele din urma sa fie transferat in Iran. Numai ca Teheranul sustinea implacabil si continua sa sustina ca Ron Arad nu se afla in prizonierat iranian. Eliberarea lui Klingberg s-a amanat cu cativa ani. Nici pana astazi nu se stie exact care a fost, in final, pretul eliberarii sale.

Eliberarea si circul care a urmat dupa aceea

La inceputul lunii octombrie 1998, poarta grea a inchisorii s-a deschis, si un batran, sprijinit intr-un baston, o umbra tremuranda, s-a oprit in prag, speriat de soarele stralucitor si de caldura sufocanta. Era Markus Klingberg.

In sfarsit, dupa 15 ani de inchisoare, Justitia israeliana se milostivise de el. Fusese eliberat, dar nu avea voie sa iasa din casa si nici sa se intalneasca cu straini. Doi "frati" trimisi de la "spital" se vor afla in preajma sa tot timpul; ziua si noaptea. Ca, deh, omul e batran si aproape neputincios, sa nu cada saracu', sa aiba si el un suflet milos in apropierea sa. Numai ca "fratii" aveau o grija exagerata, ca nici la WC nu-l lasau sa mearga singur. Profesorul Klingberg simtea ca se sufoca de atata grija, si intr-o zi a facut o criza de violenta si a inceput sa arunce in ei cu tot ce avea la indemna. "V-am concediat, duceti-va naibii! - striga batranul. Nu va mai dau nici un ban, nu am cu ce sa va platesc".

Atat a asteptat Procuratura, imediat a cerut rearestarea lui Klingberg. Cand politistii au sosit val-vartej pentru a-l aresta, batranul era intins in pat, cu semne vizibile de preinfarct. Mai tarziu, se va dovedi ca era in stare sa-si creeze, printr-un control riguros al sistemului respirator, stari de coma aparenta. Mossad-ul nu s-a lasat insa pacalit, savantul nu avea alta alegere: ori traieste acasa la el, dar supravegheat la sange, ori se reintoarce la inchisoare.

Ce oare mai ascundea mintea geniala a savantului-spion, ca Mossad-ului ii era frica sa-i redea deplina libertate?

La Paris, batranul spion devine limbut

Cand i s-a permis in sfarsit sa paraseasca Israelul, Markus Klingberg parea un om sfarsit. Isi regizase cateva come false, era pe moarte. Dar la Paris a reinviat, pregatindu-si cu tenacitate razbunarea impotriva Mossad-ului. Un agent israelian l-a vizitat, amintindu-i intre altele ca a semnat un contract ca va pastra secretul activitatii sale de la Institutul Biologic din Ness Ziona si nu va face declaratii despre anchetarea sa si anii de inchisoare. A rostit ceva agentul israelian si despre "bratul lung al Mossadului"? - Probabil ca da. Dar Klingberg nu s-a lasat intimidat. Memoriile sale au aparut recent in librariile franceze, vor urma traducerile in toate limbile importante ale lumii. Importantul cotidian israelian "Maariv" a cumparat si el drepturile de autor si a publicat memoriile spionului in limba ebraica. In aceste memorii, Klingberg enumera ceea ce a marturisit anchetatorilor si ce anume le-a ascuns. Un razboi teribil al unor inteligente superioare s-a desfasurat atunci, Klingberg - marele spion evreu comunist impotriva elitei serviciilor chemate sa apere tara evreiasca. Klingberg recunoaste ca a avut zbateri de constiinta, dar isi fabrica cateva alibiuri. Multora li s-a parut grav ca tipul nu are nicio remuscare. Klingberg nu a mai tinut seama de contractul semnat la eliberarea sa si povesteste, uneori cu lux de amanunte, de ce a devenit spion sovietic si descrie cu minutiozitate mecanismul anchetarii sale. "Patru zile dupa ce am fost supus unei anchete intensive am marturisit", scrie Klingberg. El isi aminteste: "Fusesem arestat miercuri, 19 ianuarie 1983, si reusisem sa rezist patru zile, pana sambata seara. Arestarea s-a desfasurat ca in filme, dupa un scenariu subtil. Am fost solicitat, de la Cabinetul prim-ministrului, sa plec intr-o misiune secreta la Singapore, unde avusese loc un grav accident la o mare fabrica si gaze periculoase se raspandisera in aer. Accidentul era tinut in secret, dar Israelul fusese solicitat sa ajute. Eu, care eram un specialist in asemenea crize, in plus ca om al serviciilor secrete israeliene, director la Institutul Biologic de la Ness Ziona, eram omul potrivit pentru a fi trimis la fata locului. O masina alba guvernamentala m-a luat de acasa, din strada Lascon, din Tel Aviv, si ne-am oprit in nordul orasului, in fata unui bloc. Mi s-a spus ca acolo voi primi actele de calatorie si indicatii. Din acea clipa am disparut pentru familie, care era linistita, stiindu-ma plecat la Singapore. Recunosc, a fost o stratagema "Sin-Bet" (serviciile secrete interne) stralucita.

In noaptea de sambata spre duminica, dupa o lunga si grea ancheta, am marturisit. Oboseala imensa, presiunile uriase, promisiunile ca daca voi relata tot adevarul nu mi se va intampla nimic rau, amenintarile ca ei stiu unde locuiesc sotia si fiica mea si nepotul meu Ian, ca li se poate intampla ceva foarte rau chiar daca locuiesc departe, la Paris, ca daca voi marturisi Israelul va putea <>, toate acestea m-au facut sa cedez si mi-au adus 20 de ani de inchisoare. O parte din acesti ani i-am suferit in deplina izolare. Zaceam intr-o celula sub un nume fals, nici macar directorul inchisorii nu stia adevarata mea identitate. Cand le-am spus anchetatorilor, in acea noapte, ca vreau sa marturisesc, nu stiam inca ce le voi spune. Spre deosebire de ceea ce se vede in filme, cand un detinut nu mai poate rezista si se decide sa se predea, el nu cade in genunchi si incepe sa dezvaluie anchetatorilor toate amanuntele. E un moment ingrozitor de auto-distrugere, el isi jertfeste viitorul cu speranta ca-si imbunatateste prezentul insuportabil. Acuzatul recunoaste: <>, dar de fapt el spune: <>."

"Am povestit mult, dar nu totul"

In memoriile sale, Markus Klingberg relateaza pe larg despre ancheta care a urmat arestarii sale: "Le-am spus anchetatorilor: <> In naivitatea mea, am crezut ca in sfarsit ma vor lasa sa dorm. Dar o asemenea marturisire nu inchide o ancheta, ci abia deschide o alta. Anchetatorii erau foarte satisfacuti ca au obtinut dovada tradarii mele, dar voiau amanunte. Cu cine m-am intalnit, de cand pana cand, ce secrete le-am predat, daca am mobilizat si alti agenti, cine mai stie de activitatea mea, unde aveam intalniri, cum erau transmise informatiile. Am recunoscut ca am lucrat pentru KGB si restul. Anchetatorii israelieni au crezut ca au stors totul de la mine, dar nu le spusesem totul. Abia acum, in cartea de memorii spun, pentru prima oara, totul. Le-am ascuns de pilda anchetatorilor ca reusisem sa atrag in spionaj trei oameni, printre care pe sotia mea Vanda (aceasta la sugestia KGB)."

Ceilalti doi spioni, se numesc acum in memoriile lui Klingberg ing. Menashe Gelber si omul de stiinta Haim Hetz. Nu sunt, desigur, numele lor adevarate, Klingberg a folosit pseudonime.

Klingberg marturiseste in memoriile sale ca a transmis agentilor KGB nu doar informatii verbale, ci si sute de documente sustrase de la Institutul Biologic de la Ness Ziona si xeroxate acasa. Printr-o actiune extrem de periculoasa, la cererea Moscovei, savantul evreu a sustras din laboratorul ultra-secret al Institututului o fiola cu un microb din genul cel mai ofensiv. Fiola a fost transmisa de Vanda Klingberg unui agent KGB.

"Spre deosebire de mine, care nu am rezistat anchetatorilor, Vanda, care a fost si ea arestata si anchetata dur, nu a marturisit nimic. Ea nu m-a iertat ca nu am avut puterea sa tac. Sin-Bet a banuit tot timpul ca Vanda era amestecata, dar eu nu povestisem nimic despre ea.

Am rezistat totusi chinuitoarelor metode folosite de anchetatori si nu au am tradat-o pe sotia mea, precum nu i-am tradat nici pe cei doi oameni de stiinta care faceau parte din reteaua mea de spionaj. Nu le-am dezvaluit anchetatorilor ca am devenit spion din motive ideologice. Nu le-am spus ca dintotdeauna am fost un comunist convins. Daca Sin-Bet ar fi stiut acest lucru, situatia mea s-ar fi agravat. Am inventat ca fusesem santajat de sovietici, si - culmea! - am fost crezut.

Le-am ascuns ca, inca din anii '50, spionam pentru KGB. Le-am ascuns si alte informatii fara importanta, probabil din dorinta de a avea micile mele victorii asupra celor care ma anchetau fara mila. Simteam nevoia sa cred ca, chiar atunci cand anchetatorii erau convinsi ca obtinusera de la mine toate informatiile, tot mai pastram ascunse unele.

Privind in trecut, mi-e rusine astazi ca nu am rezistat si ca am marturisit. Nu-mi iert ca am crezut in promisiunile anchetatorilor. Ascunzand unele informatii, chiar daca erau amanunte neesentiale, aveam senzatia ca-mi pastrez ceva din demnitate. Nu voi uita pana la moarte rasul cinic al lui Israel, care ma anchetase vreme de trei saptamani, promitandu-mi eliberarea dupa ce voi povesti totul. Mi-a ras in nas, satisfacut ca nu-si tine promisiunea: <>..."


Ultima editare efectuata de catre Admin in 05.07.11 23:24, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israelianul Markus Klingberg - "spionul secolului"

Mesaj Scris de Admin la data de 13.10.07 15:52

Marcus Klingberg, “masca de fier” israeliana


În februarie 1994, undeva în Israel, într-o cladire anonima, se întâlneau câtiva functionari, magistrati si reprezentanti ai serviciilor secrete, ca sa discute dosarele unor persoane care urmau sa fie puse, conditionat, în libertate. La sfârsitul reuniunii, s-a stins si speranta unui om care, într-o închisoare de înalta securitate din Ashkelon, astepta de ani de zile un gest de clementa pentru el. Om de stiinta de renume international, Marcus Klingberg, caci despre el este vorba, a fost arestat în secret în 1983, judecat rapid, cu usile închise, si condamnat la 20 de ani de închisoare, pentru spionaj. De atunci, a devenit un detinut cu identitate falsa, tinut în izolare totala. Era numit “masca de fier israeliana” sau, mai exact, unul dintre cei apelati asa, caci exista o duzina de persoane care “se bucurau” de aceasta trista onoare.

Medic, nepot de rabin


Marek Klingberg s-a nascut în octombrie 1918, în Polonia, într-o familie modesta de evrei. A intrat cu nota mare la Universitatea din Varsovia în 1936, pentru a studia medicina. Nepot de rabin, a fost nevoit sa paraseasca Varsovia când trupele naziste au invadat tara, în 1939, si s-a refugiat în sud, în spatele frontului sovietic. Era momentul în care echipe speciale ale NKVD eliminau nemilos ofiterii si elita poloneza, dar si pe unii conducatori ai organizatiilor locale de partid comunist. Marek pleaca sa-si termine studiile la Minsk, în Belorusia. Devenit cetatean sovietic, se înscrie ca voluntar pentru a servi frontul sovietic în ultimele zile ale lui 1941. În 1945 era capitan în Armata Rosie si devenise specialist în epidemiologie. Fara sa stie, destinul sau capata atunci o orientare decisiva care, aproape 40 de ani mai târziu, va disparea în Istorie. Evreu, a fost salvat de URSS, careia simtea ca îi este dator; medic, s-a orientat, din cauza atractiei pentru cercetarea stiintifica, spre o disciplina dificila care, într-o zi, îl va plasa în fata unei situatii sfâsietoare. Reîntors în Polonia, în 1944, se va casatori cu Wanda Jasinska, marea lui dragoste, si ea specialista tot în microbiologie, si tot evreica. Curând însa, cuplul întelege amploarea dezastrului: din familiile lor, nu mai ramasese nimic. Parinti, rude, prieteni, toti disparusera gazati, în imensa catastrofa care a lovit iudaismul european... Dupa o scurta perioada petrecuta în Suedia, Marek si Wanda se îmbarca spre Israel. Klingberg va activa neobosit pentru independenta tarii.

Recrutat de serviciile secrete sovietice, în anii ‘60


Dupa câtiva ani petrecuti ca medic în armata - perioada în care i s-a schimbat numele în Marcus, si-a desfasurat activitatea într-un laborator situat în apropiere de Tel-Aviv. În 1953, devine director adjunct al laboratorului. Oficial specializat în genetica, acest centru de cercetari din Nes Ziyona apartinea Apararii Nationale a Israelului; aici, potrivit revistei Nouvelle Observateur, se produceau si diferite tipuri de arme chimice si biologice. Din ratiuni evidente, activitatile acestui centru sunt acoperite de mantia secretului. Marcus a fost director adjunct pâna în 1972. Între anii 1958 - 1963, Klingberg ar fi început sa furnizeze informatii pentru KGB. Nici astazi nu se stie data exacta la care medicul a fost recrutat de serviciile secrete moscovite. A fost oare agent sovietic înca de la sosirea lui în Israel? A fost recrutat mai târziu? Mister... Cum la fel de misterioase sunt si informatiile livrate Uniunii Sovietice. Tot ceea ce se stie este ca Marcus era un sionist convins, ceea ce nu l-a împiedicat sa-si sustina public optiunile sale de extrema-stânga.

CIA îl denunta Israelului


Jurnalistul francez Alain Brossat a fost unul dintre cei mai devotati prieteni ai lui Marcus. În cartea sa, aparuta în 1998, “Agentii Moscovei” i-a consacrat un întreg capitol, având grija sa nu-i dezvaluie adevarata identitate. Iata portretul pe care i-l creioneaza Brossat: “Asa era acest om, nascut evreu, în Polonia, naturalizat sovietic, apoi din nou polonez, apoi iarasi israelian... Cu o existenta atât de zbuciumata, vânat zi si noapte, traumatizat prin lovituri ce nu se pot vindeca vreodata, cu o identitate dubla sau tripla uneori, se adapta greu la rigorile inflexibile ale statului - indiferent în care se afla - preferând sa se conduca dupa logica-i proprie. Din nefericire pentru el, loialitatea sa, sentimentele de devotiune si obligatie nu au coincis cu o patrie, cu o comunitate din care sa faca parte odata pentru totdeauna. Nu era genul care sa apartina tuturor, dar nici cuiva anume, cunostea patru limbi straine, dotat cu capacitati mimetice acest om era devotat de fapt, lui însusi”. Simpatizant activ al ideilor politice de stânga, umanist, torturat de trecutul sau, este posibil ca Marcus Klingberg sa fi fost dezgustat de cercetatorii de la Nes Ziyona. Derutat, s-a reîntors la tara pe care o iubea: Uniunea Sovietica. La începutul anilor 1980, Klingberg - care încetase de câtiva ani sa mai ofere informatii Moscovei, a fost “cedat” CIA de un transfug KGB. Washington-ul a prevenit însa imediat serviciile secrete din Israel, unde a început o ancheta în cazul “M. K.”.

20 de ani de închisoare, sub identitate falsa


În ianuarie 1983, în fata dovezilor adunate de Shin Bet, Menahem Begin autorizeaza arestarea lui Klingberg. De pe o zi pe alta, destinul lui se prabuseste: pur si simplu, Marcus dispare, ca si cum s-ar fi contopit cu natura... ca si cum
n-ar fi existat niciodata. Si totusi, câteva variante oficiale circulau în acea epoca: ca si-ar fi refacut viata (avea 65 de ani) sau ca ar fi internat într-o clinica elvetiana, din cauza unei depresii profunde. Cert era însa ca viata publica a lui Marcus Klingberg luase sfârsit. Scandalul “M. K.” abia începea. La o data incerta (mereu tinuta în secret) în 1983, cu usile închise, pe baza unor probe secrete si a unui act de acuzare care n-a fost niciodata facut public, a început la Tel-Aviv procesul intentat de statul Israel unei persoane denumita X. Avocatul acuzatului, ramas cu identitate secreta, a fost acceptat de ministrul Apararii, în fata caruia s-a angajat sa pastreze taina asupra clientului sau. Acesta a fost condamnat la 20 de ani de închisoare într-un penitenciar de maxima siguranta, unde a fost dus sub o identitate de împrumut. Doar sase persoane - sotia Wanda, fiica Sylvia si patru prieteni foarte apropiati - au primit permisiunea sa-l vada din când în când, cu conditia, fireste, sa pastreze secretul. Altfel, îsi pierdeau definitiv dreptul la vizite. Aceasta situatie insuportabila a durat zece ani.

Trei tentative de suicid


În 1991, un ziar din Tel-Aviv sustinea ca presa este supusa unei cenzuri militare, în numele atingerii securitatii statului. Zidul tacerii din jurul lui Klingberg a început atunci sa se fisureze. Chiar s-a scris ca Marcus se afla în închisoare, dar nu se stia pentru ce motiv, fiecare lansând o alta ipoteza. Adevarul este ca el a avut trei tentative de suicid, sufera de angina pectorala si de aritmie cardiaca; de asemenea, surditatea si cataracta nu l-au ocolit. La 80 de ani, este un om uzat, a carui sanatate reclama transferul lui într-un spital foarte bun. Profesor universitar, medic, o figura istorica a stângii din Israel, Hayka Grossmann, unul dintre putinii supravietuitori ai ghetto-urilor poloneze, a pledat pentru cauza lui Klingberg. În van... Serviciile secrete au ramas surde si mute. Marcus - se arata în Istoria spionajului mondial, scrisa de Genovefa Etienne si Claude Moniquet - este proba vie ca Mossad si Shin Beth nu sunt infailibili.La Paris, fiindca acolo traieste Sylvia, fiica sotilor Klingberg, a angajat avocati care se bat de ani buni pentru punerea în libertate a lui Marcus. Wanda a murit îndurerata, în 1990, la Paris.
Lucia Ivanescu
INDEPENDENT


Ultima editare efectuata de catre Admin in 05.07.11 23:21, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Klingberg[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.11.06 21:32

Marcus


Ultima editare efectuata de catre Admin in 05.07.11 23:21, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Klingberg[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum