Mauriac[v=]

In jos

Re: Mauriac[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 19.11.15 14:55

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/page/22/


1885: S-a nascut in localitatea Bordeaux, Francois Mauriac, romancier si poet francez, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in anul 1952.

Moralist original si remarcabil stilist, s-a impus prin romanele cu substrat religios.Tatal sau, un bancher, a murit cand el avea 2 ani, astfel incat s-a atasat enorm de mama lui.A studiat literatura in orasul natal si apoi la Paris, dupa absolvirea scolii apucandu-se de scris.

Cartile publicate, “Cuibul de vipere”, Sarutul dat leprosului”, “Pustiul dragostei”, sunt axate pe conflictul dintre spiritual si senzual. in 1933, a fost ales membru al Academiei Franceze.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Mauriac[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 03.09.14 9:12

Povestea FranIois Mauriac
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

VIDEO Un Nobel pentru supremația Franței

Mesaj Scris de Admin la data de 23.08.09 7:50



VIDEO Un Nobel pentru supremația Franței





Academia Suedeză a acordat pentru a opta oară Nobelul literar unui
francez, punând Franța pe primul loc în topul țărilor câștigătoare.
François Mauriac (1885-1970) a fost răsplătit „pentru profunda sa
intuiție spirituală și pentru intensitatea cu care a dezvăluit drama
existenței umane“.


Al cincilea fiu al lui Jean-Paul Mauriac și al lui Claire Coiffard,
François Charles Mauriac venea pe lume la 11 octombrie 1885, în
Bordeaux, Franța. Mai târziu, François obișnuia să spună că s-a născut
de partea nedrepților. Adică a bogaților. Familia sa făcea parte din
burghezia de provincie, înstărită și mai degrabă conservatoare.

Tatăl său, bancher, a murit pe când François avea un an și șase luni.
Tânărul a crescut sub protecția atentă a mamei sale, o catolică foarte
strictă, spre deosebire de soțul ei, care fusese un liberal convins.

Își face studiile la liceul din Bordeaux, manifestând preferințe
pronunțate pentru opera lui Pascal și Racine, dar și pentru cea a unor
poeți moderni, cum ar fi Baudelaire sau Mallarmé. Devine licențiat al
Facultății de Litere din același oraș. În 1906 se înscrie la Ecole de
Chartes din Paris, este admis, dar renunță să își continue studiile,
preferând să devină imediat scriitor independent.

Debut literar

În 1908 colaborează la „Revue du Temps present“ și la „Revue de la
Jeunesse“, scriind editoriale. Debutează cu un prim volum de poezii
intitulat „Les Mains Jointes“ și publicat în 1909. Totuși, accede la
celebritate odată cu publicarea romanului „Le Baiser au Lepreux“, în
1922. Între cele două momente existase experiența războiului, la care
Mauriac participase în calitate de infirmier.

Devenit deja consacrat, publică „Le Desert de l’Amour“, pentru care
primește „Le Grand Prix du Roman“, în 1925. În 1932 apare probabil cel
mai cunoscut roman al său, „Cuibul de vipere“. În același an devine
președinte al Societății Oamenilor de Litere din Franța.

Anul următor este numit membru al Academiei Franceze. În timpul celui
de-al Doilea Război Mondial, Mauriac locuiește în Franța ocupată, la
reședința sa din Malagar și în Paris. În această perioadă publică „Le
Cahier Noir“ sub pseudonimul Forez. După terminarea războiului, devine
un apropiat al generalului de Gaulle, care îl numește ofițer al
Legiunii de Onoare.

Piesele de teatru scrise de Mauriac („Asmodee“, 1938; „Le Mals Aimes“,
1945; „Passage du Malin“, 1948; „Le Feu sur terre“, 1951) încep să se
joace în producții, la Comedia Franceză.

Teme și direcții majore

Romancierul s-a aplecat asupra „mizeriei omului lipsit de Dumnezeu“.
Opera sa, dincolo de înrădăcinarea în perioada copilăriei și a
adolescenței, își găsește identificarea cel mai bine în romanul
„catolic“.

Dimensiunea religioasă a operelor lui Mauriac a constituit o enigmă
pentru mulțicritici. Lucrările sale abundă în mărturii despre „partea
întunecată a existenței“, iar conținutul lor religios nu este explicit
și manifest, ci mai degrabă se citește printre rânduri, în atitudinea
sau căutările persoanjelor.

Totuși, Mauriac a respins catalogarea de „romancier catolic“, afirmând
că este pur și simplu „un catolic care scrie romane“. Personajele sale
străbat un itinerar spiritual ce revine monoton, obsedant, în toate
romanele: inadaptarea față de un mediu concret situat din punct de
vedere istoric sau social, aspirație sau îndoială religioasă, urmate de
mântuirea prin iubire. Operele complete ale lui Mauriac au fost
publicate în 12 volume, între 1950 și 1956.

Controverse ideologice

François Mauriac a traversat secolul XX în rol de martor activ. După
eliberarea Franței, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între
Mauriac și Camus se naște o dispută cu privire la poziția față de
elementele naziste prezente în țară. În timp ce Camus era de părerea
intransigentă că Franța trebuie să elimine orice urmă a colaboratorilor
naziști, Mauriac ocupa o poziție mai reconciliantă, susținând că
asemenea dispute ar trebui abandonate în interesul reconcilierii
naționale.

Un scriitor acid

„Dacă toți oamenii ar umbla fără mască, cum am umblat eu timp de-o
jumătate de veac, poate s-ar mira că, între ei, deosebirile sunt atât
de mici. În realitate, nimeni nu e sincer, nimeni. Cei mai mulți se
prefac a fi mărinimoși, nobili. Fără voia lor, imită tipuri literare
sau altele.

Generalul de Gaulle l-a numit ofițer al Legiunii de Onoare

Cei care fac pe sfinții, dar de fapt se urăsc și se disprețuiesc numai
pentru că se văd, știu prea bine acest lucru. N-aș fi fost atât de
disprețuit, dacă nu m-aș fi dezvăluit atât, dacă n-aș fi fost atât de
sincer, atât de despuiat. Asemenea gânduri mă urmăreau în noaptea
aceea, în timp ce rătăceam prin camera întunecată“.
(Fragment din romanul „Cuibul de vipere“, în traducerea lui Ion Mihăileanu).

Anna Ahmatova, marea poetă a Rusiei

O scriitoare de calibru greu nu a fost luată în calcul pentru Nobelul
literar, deși opera sa și-a impus valoarea în Rusia și apoi pe întreg
mapamondul. Anna Ahmatova a debutat editorial în 1912, cu placheta
„Seara“, apreciată în cercurile literare ruse. În mai 1914, cu puțin
înainte de începerea Primului Război Mondial, a ieșit de sub tipar
următorul volum de poezii, „Mătănii“.

Tipărit inițial într-un tiraj de 1.000 de exemplare, volumul a fost
retipărit în opt ediții, până în 1923. După volumul „Mătănii“, Ahmatova
a ajuns celebră. Cei mai entuziaști admiratori ai ei au fost poeți care
tocmai își făceau debutul literar, precum Marina Țvetaeva și Boris
Pasternak.

Complotul comunist

După ce comuniștii au preluat puterea în Rusia a început discreditarea
Annei Ahmatova, atât prin vocile unor critici literari aserviți noii
orânduiri, cât și prin decizii politice absurde. Noua conducere a țării
considera că poeta avea „o ideologie străină de noile elemente ale
literaturii proletare“.



Noile versuri nu i s-au mai publicat, iar cele vechi nu au mai fost
reeditate. Până în 1935, Ahmatova nu și-a mai arătat talentul de poetă,
făcând traduceri și scriind studii despre viața lui Pușkin. În 1939,
Stalin a întrebat de ea în cadru oficial, deoarece fiicei liderului rus
îi plăceau versurile Ahmatovei. În acel moment, scriitoarea a revenit
în atenția editurilor și a publicat o culegere cu o selecție de poezii
din șase volume (cinci vechi și unul nou), în 1940, după 17 ani de
„tăcere“.

Dar un vers care demasca voalat oroarea comunistă a atras mânia lui
Stalin, care a ordonat scoaterea cărții din librării. În septembrie
1946, Ahmatova a fost exclusă din Uniunea Scriitorilor Sovietici. După
moartea lui Stalin, Anna Ahmatova a fost încet reabilitată, iar în 1964
avea să devină chiar președinte al Uniunii. A murit doi ani mai târziu,
la vârsta de 77 de ani.

articol complet
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Mauriac[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 23.08.09 7:46

François Mauriac (n.11 octombrie 1885 – d.1 septembrie 1970) a fost romancier, poet, dramaturg, eseist, polemist și gazetar francez, Președintele Asociației oamenilor de litere francezi, din 1933, membru al Academiei Franceze , din același an; laureat al Marelui Premiu al Romanului acordat de Academia Franceză în 1925 pentru romanul "Viața și moartea unui poet"; laureat al Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1952.
Motivația Juriului Nobel
"pentru
profunda sa intuiție spirituală și pentru intensitatea artistică cu
care a dezvăluit în romanele sale drama existenței umane.
"
François Mauriac s-a născut la Bordeaux,
la 11 octombrie 1885. Mediul familial, burghez și foarte catolic, ca și
ambianța specifică de provincie meridională franceză îi vor marca
puternic opera.Își face studiile la liceul din Bordeaux, vădind
preferințe pronunțate pentru opera lui Pascal și Racine dar și pentru cea a unor poeți "moderni": Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Francis Jammes. Devine licențiat al facultății de litere din Bordeaux. În 1906 este admis la concursul de admitere la École de Chartes din Paris, dar curând renunță la a-și continua studiile în această direcție. În 1908, colaboreză la Revue du Temps présent și la Revue de la Jeunesse. Editorial, debutează cu volumul de poeme Les Mains jointes (Mâinile împreunate, 1909) foarte elogios prezentat de Maurice Barrès în L'Écho de Paris (1910). În 1913 se căsătorește cu Jeanne Lafon, împreună cu care va avea două fiice și doi fii. Îndată după izbucnirea primului război mondial, Mauriac este mobilizat ca infirmier (1914). Cu începere din 1916, începe să locuiască atât la Paris cât și în provincia natală, la domeniul Malagar. În urma publicării romanului Le Désert de l'amour (Pustiul dragostei, 1925), obține "Le Grand Prix du roman". Apare romanul Thérèse Desqueyroux (1927). În 1930 începe să colaboreze la revistele Sept și Temps présent, de tendință mai puțin conservatoare decât L'Écho de Paris, la care colaborase în perioada imediat anterioară. Publică romanul Le Nœud de vipères
(Cuibul de vipere) în 1932, an în care devine și preșendinte al
Societății Oamenilor de Litere din Franța. Este ales membru al
Academiei franceze (1933). Se reprezintă la Comedia franceză, prima sa piesă de teatru, Asmodée (Asmodeu, 1937). Aderă la Frontul Național al Scriitorilor. Publică în clandestinitate Le Chier noir (Caietul negru), sub numele de Forez, participând la Rezistență printr-o activitate de ziarist. Devine laureat al Premiului Nobel (1952). Renunță la colaborarea sa la Le Figaro și începe să colaboreze la L'Express (1954). Se manifestă în favoarea venirii la putere a generalului de Gaulle (1958).
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Mauriac[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.09.07 19:29

FRANCOIS  MAURIAC-
3]Credința pe care ceilalți o investesc în noi ne arată calea de urmat.
2]Când se apropie furtuna trebuie să strângi pânzele.
1]Sa iubesti pe cineva inseamna sa vezi miracolul invizibil pentru altii.


Ultima editare efectuata de catre Admin in 19.11.15 14:54, editata de 12 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Mauriac[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum