ACTUALITATE.....DIVERSE

Pagina 5 din 14 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 9 ... 14  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

ACTUALITATE.....DIVERSE

Mesaj Scris de Admin la data de 17.02.06 18:33

Rezumarea primului mesaj :

ESPERANTO
 
Limba
esperanto a fost propusă lumii pentru prima dată în 1887, anul în care
Dr. Lejzer Ludwik Zamenhof a publicat în limba rusă cartea intitulată Limbă internațională. Prefață și manual complet (pentru vorbitorii de limba rusă),
Varșovia, Editura Kelter. Deoarece autorul își semnase lucrarea cu
pseudonimul Doktoro Esperanto (doctorul care speră), numele de
Esperanto a fost adoptat universal. Zamenhof, născut in 1859, a
fost fascinat de ideea unei limbi internaționale încă din adolescență.
Când unchiul său Jozef l-a întrebat într-o scrisoare ce nume
ne-evreiesc și-a ales pentru a trăi în mijlocul gentililor (conform
uzanțelor), Zamenhof, pe atunci în vârstă de șaptesprezece ani, i-a
răspuns că și-a ales numele de Ludwik, deoarece l-a găsit citat, sub
forma de Lodwick (sau Lodowick), într-o lucrare de Comenius (1).
Originea și personalitatea lui Zamenhof au contribuit fără îndoială la
concepția și difuzarea limbii sale. Născut într-o familie evreiască în
Bialystok, în zona lituaniană a Poloniei aflată atunci sub dominația
Rusiei Țariste, Zamenhof și-a petrecut copilăria într-un creuzet de
rase și limbi răscolit continuu de mișcări naționaliste și de valuri de
antisemitism. Experiența opresiunii și, mai târziu, a persecuției
guvenului țarist împotriva intelectualilor, mai ales a celor evrei, a
dus la ideea unei limbi universale și, în același timp, la înțelegerea
între popoare bazată pe o asemenea limbă. În plus, deși Zamenhof era
solidar cu cauza evreilor și dorea întoarcerea lor în Palestina,
religiozitatea lui laică îl împiedica să adere la un sionism
naționalist și, în loc să vadă sfârșitul diasporei evreiești prin
întoarcerea la limba ebraică, el spera ca evreii din lumea întreagă să
devină uniți printr-o nouă limbă.
În timp ce esperanto se răspândea în mai multe țări, mai întâi în
cele slave, apoi în restul Europei, suscitând interesul societăților de
erudiți, filantropilor și lingviștilor și făcând obiectul mai multor
colocvii internaționale, Zamenhof a publicat anonim un pamflet în
favoarea unei doctrine bazate pe fraternitatea universală, numită homaranismo.
Unii adepți ai limbii esperanto au insistat (cu succes) ca mișcarea în
favoarea noii limbi să rămână independentă de orice ideologie,
argumentând că, pentru ca limba esperanto să se impună, ea trebuie să
atragă oameni cu convingeri religioase, politice și filozofice
diferite. Ei au căutat chiar să treacă sub tăcere faptul că Zamenhof
era evreu, dat fiind faptul că, să nu uităm, în acea epocă se formula
în anumite medii teoria "complotului evreiesc".
Cu toate
acestea, deși mișcarea esperantistă a dat dovadă de o neutralitate
absolută, impulsul filantropic și spiritul religios laic care o animau
nu au putut să nu-și exercite influența asupra adepților noii limbi,
numiți în esperanto samideanoj,
adică ”aderenți la aceeași idee”. În plus, încă din anii de început,
noua limbă și susținătorii ei au fost prigoniți de guvernul țarist care
îi suspecta și din cauză că avuseseră șansa - sau neșansa - de a-și fi
câstigat sprijinul pasionat al lui Tolstoi, al cărui pacifism umanitar
era văzut ca o ideologie revoluționară periculoasă. În fine,
esperantiștii din mai multe țări au fost mai târziu persecutați de
nazism. Dar persecuția tinde să întărească o idee: majoritatea
celorlalte limbi internaționale aspirau să se prezinte ca auxiliare
practice, în timp ce esperanto reînvia intensitatea elanului religios
și irenic care caracterizează căutările limbii perfecte cel puțin până
în secolul al XVII-lea.
Limba esperanto a avut mulți
susținători sau simpatizanți iluștri, de la lingviști ca Baudouin de
Courtenay (2) și Otto Jespersen (3), până la oameni de știință ca Peano
(4) sau filozofi ca Russell (5). Dintre mărturiile cele mai
convingătoare, o amintim pe cea al lui Carnap (6), care în Autobiografia
sa evocă cu emoție sentimentul de solidaritate pe care l-a încercat
vorbind o limbă comună cu oameni din diverse țări și calitățile acestei
”limbi vii [...] care îmbină o flexibilitate surprinzătoare a
mijloacelor de expresie cu o structură de o mare simplitate”; ca să nu
mai amintim de lapidara afirmație a lui Antoine Meillet: ”Toute
discussion théorique est vaine: l'Espéranto fonctionne” (”Orice
discuție teoretică este inutilă: esperanto funcționează”).
Ca dovadă a succesului limbii esperanto,
există în zilele noastre o Universala Esperanto-Asocio cu reprezentanți
în principalele orașe ale lumii. Presa esperantistă numără peste o sută
de periodice, operele principale din toate literaturile, de la Biblie
la poveștile lui Andersen, au fost traduse în esperanto și există, de
asemenea, o producție literară originală.
Ca și în cazul limbii volapük,
esperanto a cunoscut, mai ales în primele decenii de existență, lupte
pasionate în vederea introducerii a diverse reforme în lexic și
gramatică; în așa măsură, încât în 1907, Comitetul de Conducere al
Delegației pentru alegerea unei limbi internaționale, al cărui secretar
fondator era Couturat (7), a adoptat o măsură pe care Zamenhof a
considerat-o un ajutor, dar care era o adevărată trădare: a fost
recunoscut faptul că cea mai bună limbă era esperanto, dar ea a fost
aprobată în versiunea ei reformată, cunoscută mai târziu sub numele de Ido
(datorată în mare parte lui Louis de Beaufront [1855-1935], care fusese
totuși în Franța un esperantist pasionat). Cu toate acestea,
majoritatea esperantiștilor a rezistat, recunoscând un principiu
fundamental enunțat înainte de Zamenhof, conform căruia în viitor se
vor putea face adăugiri și, probabil, îmbunătățiri lexicale, dar
păstrând ceea ce se numește ”fundamentul” limbii, stabilit de Zamenhof
în Fundamento de Esperanto, în 1905.

 
http://www.esperanto.ro/eseuri/eseu2.html


Ultima editare efectuata de catre Admin in 28.02.14 11:01, editata de 3 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Re: ACTUALITATE.....DIVERSE

Mesaj Scris de Admin la data de 29.06.11 22:09

Copiii muncitorilor ilegali se lupta pentru cetatenia israeliana

Copiii unor emigranti care muncesc ilegal în Israel au solicitat
Tribunalului din Tel Aviv dreptul de rezidenta. Cei patru tineri au
fost nascuti si crescuti în Israel, ebraica este limba lor materna,
iar statul evreu este casa lor. Totusi, pentru autoritati, acesti
tineri nu au statut civil pentru ca parintii lor stau ilegal în
Israel. Cererea familiilor de emigranti este sprijinita si "Asociatia
pentru Drepturile Civile" care a cerut, în nenumarate rânduri, ca
problema copiilor muncitorilor straini sa fie rezolvata în favoarea
acestora. Desi au trait toata viata în statul evreu, cei patru nu pot
primi un card de identitate si, ca urmare, nu pot solicita nici
permis auto, asigurare de boala sau alte asigurari sociale.
Consecinta cea mai amara a situatiei lor este faptul ca, pe viitor,
ei nu pot munci într-un mediu stabil, îsi pot gasi doar slujbe
temporare si prost platite. Cererea catre Tribunalul din Tel Aviv a
fost semnata de Yohin Mohik, de 24 de ani, din Haifa, ai carui
parinti au venit din Hong Kong, si de alti trei copii ai unor familii
din Fillipine si Thailanda, Emanuel, în vârsta de 26 de ani, Jhon, de
24 de ani, si Ronnie, de 20 de ani, care locuiesc în Tel Aviv.
Organizatiile nonguvernamentale care se ocupa de situatia
muncitorilor straini estimeaza ca sunt aproximativ 2.000 de copii în
Israel care provin din familii care muncesc ilegal. Aceste
organizatii au cerut Justitiei sa le acorde copiilor nationalitatea
evreiasca si toate drepturile care decurg, în afara de acela de a
vota pentru candidatii Knesset.
(A.Z.)

ACTUALITATEA ROMANESACA[16/01/2004]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un tribunal din Ierusalim a condamnat un câine la moarte pri

Mesaj Scris de Admin la data de 19.06.11 20:01

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ACTUALITATE.....DIVERSE

Mesaj Scris de Admin la data de 13.06.11 10:06

Iranul refuza discutiile despre dosarul ...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Guvernatorul Băncii Israelului, al patrulea candidat la șefi

Mesaj Scris de Admin la data de 12.06.11 9:36

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cum au ajuns evreii, printre cei mai săraci

Mesaj Scris de Admin la data de 16.04.11 21:16

Cum au ajuns evreii, printre cei mai săraci

Nu, nu este o eroare, ci un studiu al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică care măsoară rata de sărăcie din cele mai dezvoltate țări din lume, membre ale OCDE. Cu alte cuvinte, lista-i cuprinde pe cei mai săraci dintre cei bogați.
Pe ultimul loc în această listă de 15 state se află Marea Britanie, cu o rată a sărăciei de 11,3%, în condițiile în care media statelor membre OCDE este de 11,1%.

Rata sărăciei se referă la proporția persoanelor care trăiesc cu mai puțin de jumătate din venitul echivalat mediu al unei gospodării.

Cana este pe locul 14 cu aceeași rată a sărăciei ca și Italia: 11,4%.

Grecia este pe locul 12, cu o rată de 12,6%, însă în scădere față de nivelul din anii '80.
Spania și Portugalia au aproximativ același nivel al ratei de sărăcie: 13,7%, ocupând pozițiile 10 și 11 din clasament.

Cu o rată de 13,9%, Estonia se poziționează pe locul al nouălea, un loc mai sus față de Australia, care are un procent de 14,6% ce reprezintă populația săracă.

Coreea de Sud se află pe locul al șaptelea, cu o rată a sărăciei de 15%, în fața Japoniei, care deține 15,7% de săraci din totalul populației.

Turcia ocupă locul al cincilea, cu o rată un pic sub cea a Statelor Unite ale Americii, care se clasează pe poziția a patra cu 17,4%.

Pe locul al treilea se află statul Chile cu o rată de 18,9%, în timp ce pe locul al doilea se află Israel, cu aproape 20% populație săracă, în creștere puternică de la 11% în anii 80.

Pe primul loc se află Mexicul cu o rată a sărăciei de 21%.

Ca un termen de comparație destul de relativ, rata sărăciei din România este cifrată undeva la 23%, însă aceasta este calculată conform altor criterii.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Dictatorul favorit al Israelului

Mesaj Scris de Admin la data de 31.03.11 9:57

Dictatorul favorit al Israelului
Oricât de ciudat ar suna, toată lumea în Israel (și arabii, și evreii) îi iubește pe dictatorii arabi. Iar cel mai iubit dintre toți este președintele al-Assad. Așa cum Assad junior a moștenit regimul opresiv din Siria, tot așa și-au transferat israelienii afecțiunea de la Assad senior către fiul său. După intifada din statele arabe, Bashar al-Assad a declarat într-un interviu pentru „Wall Street Journal" că situația din Siria este diferită de cea din Egipt și că în Siria nu se va repeta istoria din Egipt, deoarece această țară face parte din frontul „de rezistență" antiamerican și antiisraelian.
Ei bine, are dreptate. Situația din Siria chiar e diferită: regimul sirian seamănă mai degrabă cu cel al lui Saddam. Partidul Ba'ath, care a condus Irakul, și partidul cu același nume din Siria au agitat amândouă steagul ideologiei pan-arabe. Însă e doar vorbărie. Pentru Ba'ath, și în Irak, și în Siria, acest slogan a fost o platformă politică pentru a perpetua opresiunea etnică și tribală.

Siria este diferită și în termeni de preț al sângelui plătit pentru regim. Guvernul sirian se bazează pe forța exercitată de aripile de securitate conduse de lideri tribali și de aliații lor interesați. Un asemenea regim va fi întotdeauna văzut ca unul străin. Asta se întâmplă când conduce o minoritate. De aceea, orice subminare a guvernului e văzută ca o provocare la adresa hegemoniei tribale și ca un pericol pentru supraviețuirea tribului conducător.

Atât Assad senior, cât și Assad junior au fost avocații rezistenței împotriva Israelului. Sloganul a folosit însă regimului ca o poliță de asigurare împotriva cererilor de libertate și democrație. „Rezistența" nu a făcut nimic în privința Înălțimilor Golan. În schimb, regimul este gata să lupte împotriva Israelului până la ultimul libanez și, dacă asta nu va fi de ajuns, atunci până la ultimul palestinian.

Recent, au existat voci în Israel care au vorbit în favoarea guvernării Hamas din Gaza. Tot așa, acum, israelienii sunt îngrijorați de bunăstarea regimului sirian. Nu numai evreii se roagă în secret pentru supraviețuirea regimului de la Damasc, dar și cei din partidele arabe. Vocile lor au fost mute și nu s-a ridicat niciun strigăt de protest față de reprimarea protestatarilor. Toți ipocriții, arabi și evrei, s-au unit. Se pare că al-Assad are sprijin unanim aici, ca și când ar fi regele Israelului.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Oscarul care schimbă destine

Mesaj Scris de Admin la data de 16.03.11 11:26

Oscarul care schimbă destine


Acum 45 min.Premiul Oscar pentru cel mai bun film documentar de scurtmetraj a fost decernat unui film israelian. „Strangers No More" de Karen Goodman și Kirk Simon, îi descrie pe copiii unor refugiați și emigranți ilegali din 48 de țări de la școala Bialik-Rogozin din Tel Aviv.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un israelian a dat în judecată Coca Cola pe marginea ingredi

Mesaj Scris de Admin la data de 24.02.11 9:54

Un israelian a dat în judecată Coca Cola pe marginea ingredientelor sale secrete



Protejarea rețetelor unor produse, le asigură companiilor un zid de protecție în fața competiției, însă le ascund consumatorilor informațiile pe care ar putea dori să le afle sau de care ar avea nevoie pentru a-și proteja sănătatea. Un proces intentat recent împotriva companiei Coca Cola ar putea testa limitele dintre ingredientele secrete și alegerile independente ale indivizilor. Articol complet
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Harry Potter, înmormântat în Israel

Mesaj Scris de Admin la data de 21.11.10 6:37

Harry Potter, înmormântat în Israel

Chiar dacă J.K. Rowlings n-ar fi vrut să-și omoare eroul, Harry Potter ar fi fost mort oricum. De când cu „Harry Potter mania”, sute de turiști se duc în pelerinaj la mormântul acestuia, care se află într-un cimitir din localitatea Ramle – Israel, relatează cotidianul „The Jerusalem Post”.
Desigur, nu este vorba de simpaticul vrăjitor ochelarist creat de scriitoarea britanică, ci de un tânăr militar britanic care poartă același nume. Soldatul Harry Potter și-a pierdut viața în 1939, într-o confruntare cu o bandă de criminali și a fost înmormântat în cimitirul britanic din localitate.

În acea perioadă, Palestina de-atunci se afla sub administrație britanică și mulți britanici își făceau aici serviciul militar. Harry s-a născut la Birmingham și s-a înrolat în 1938. A murit la 18 ani, deși pe mormânt scrie că ar fi avut 19. Se presupune că s-a declarat mai mare cu un an ca să se poată angaja în armată.

Lumea a început să se intereseze de acest mormânt în urmă cu cinci ani, iar municipalitatea l-a trecut pe site-ul său de promovare a turismului. De-atunci, mormântul a devenit o atracție populară. Chiar dacă municipalitatea nu a calculat cu precizie numărul vizitatorilor, ghizii afirmă că este din ce în ce mai mare, de ordinul miilor. Autoritățile locale recunosc că nu numai datorită mormântului ci și a sitului arheologic interesant din Ramle.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Exporturile israeliene în plină creștere

Mesaj Scris de Admin la data de 05.09.10 14:00

Exporturile israeliene în plină creștere
Potrivit cifrelor prezentate de Institutul național israelian pentru Export, primul client al Israelului este SUA cu 5,7 miliarde dolari și o creștere de 8% într-un an. India urcă de pe locul 8 pe locul 2, cu o creștere de 102%. Marea Britanie continuă să fie primul client european, cu o creștere de 54%, Olanda ocupând locul patru.
Pentru prima dată, China trece de pe locul 11 pe locul 5 pe lista exporturilor israeliene. Exporturile către China (cu excepția diamantelor) au ajuns la 775 milioane dolari, o creștere în dolari de 115%.
Pe locul 6 se situează Germania, urmată de Italia, Turcia și Franța, aceasta din urmă cu un volum al exporturilor de 595 milioane. Pe ultimul loc, al 10-lea, al listei întocmite de Institutul național israelian pentru Export se situeză Spania.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Primul “party” din istorie a fost la înmormântarea...

Mesaj Scris de Admin la data de 01.09.10 5:54

Primul “party” din istorie a fost la înmormântarea...
În nordul staului Israel au fost descoperite resturi a ceea ce s-ar putea numi cel mai vechi banchet din istorie, care a avut loc în urmă cu 12.000 de ani, și la care au participat circa 40 de persoane. Se pare că a fost organizat cu ocazia înmormântării unei femei, probabil un lider al comunității, relatează ziarul La Repubblica.

Meniul banchetelor din acea perioada era și atunci destul de costisitor. Oamenii primitivi petreceau cu carne de bou și brosca testoasa, pentru care erau nevoiți să vâneze pe parcursul zilei, sau chiar mai multezile. Banchetul a avut cel mai probabil seara, când membrii comunității se retrăgeau în jurul focului. Din resturile a peste 300 kg de carne descoperite în grota din nordul Israelului, arheologii au dedus că invitați la cea mai veche petrecere din istoria omenirii au fost în număr de 35-40 de persoane, toți evident foarte infometați.
Party-ul primitiv, reconstruit de arheologii Natalie Munro de la Universitatea Connecticut și Leore Grosman de la Universitatea din Ierusalim, a avut loc în urmă cu peste 11.500 ani. Potrivit articolului apărut în revista PNAS, descoperirea este încununarea unei campanii de săpături de un deceniu în grota Hilazon Tachtit, care face lumina asupra unei perioade de cotitură din istoria umană, când viața nomadă începea să fie treptat înlocuită de cea sedentara, vânătoarea să fie susținută de agricultură și pe lângă lupta brutală pentru supraviețuire să apara în viața oamenilor primitivi și primele forme artistice.
Potrivit celor două cercetatoare, banchetul a fost organizat în realitate cu o ocazie nefericită: îngroparea unei femei. Schioapă având diverse malformații, cu o înălțime de 1.50 m, și foarte bătrână pentru standardul epocii, ea trebuie să fi fost cel mai probabil înțeleapta satului, de unde și "evenimentul".
În grota Hilazon Tachtit, situată la 200 metri deasupra nivelului mării si cu o vedere bună asupra Mediteranei, aflată la 14 km mai la vest, Munro si Grosman au găsit resturile a trei exemplare de "urus" (strămoș al boului), o specie astăzi disparută, și a peste 71 broaste țestoase. Aceste reptile, solitare și nu foarte numeroase în acele vremuri, au fost evident capturate după multe zile de căutări. Câteva din carapacele lor au fost în mod ordonat îngropate în mormântul femeii, alături de un picior de bărbat (prea mare pentru a proveni de la o femeie), două cranii de zibelina, vârful aripii unui vultur, o coadă de bou, oasele de la bazinul unui leopard, un picior de porc mistreț și un corn de gazelă.
"Avem aici o societate care devine tot mai complexă și se îndreapta către acea revoluție a agriculturii care va surveni o mie de ani mai târziu, în epoca neolitică", au explicat în articolul lor Munro și Grosman, precizând că petrecerile deja din acele vremuri serveau la consolidarea relațiilor dintre indivizi, integrarea diverselor comunități de oameni și combaterea stresului, într-o societate care trecea prin schimbări profunde.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israelul, acuzat că spionează cu ajutorul baloanelor

Mesaj Scris de Admin la data de 30.08.10 7:18

Israelul, acuzat că spionează cu ajutorul baloanelor
Armata libaneză acuză statul israelian că folosește baloane de aer cald pentru spionaj, baloane echipate cu camere, capacități de transmisie și mecanisme de autodistrugere. Presa arabă susține că astfel de baloane au fost văzute în zona Baalbek, Nahla și Younin. Un expert militar susține că ar fi dificil să se tragă asupra acestor baloane, pentru că ar fi dezvăluit locul în care există arme. Armata libaneză susține că joi au fost văzute baloane de spionaj în estul Libanului, fiind o încălcare a suveranității acestei țări. Totodată, un ziar libanez anunța vineri că Israelul a avertizat indirect armata libaneză că o poate anihila în doar 4 ore.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

RENAȘTEREA DIN CENUȘǍ de Thomas Lewin

Mesaj Scris de Admin la data de 25.07.10 14:05

RENAȘTEREA DIN CENUȘǍ de Thomas Lewin

De câteva ori m-am gândit la relația dintre materialele pe care le postez și profilul declarat al site-ului www.acum.tv. M-am întrebat – în primul rând – cum s-ar putea justifica abordarea unor teme care – la prima vedere – nu sunt de strictă actualitate. La drept vorbind, cred că înțelegerea noastră este iluminată atât de exploziile și incendiile prezentului, cât și de strălucirea, este drept mai rece, a unor împrejurări din trecut. Poate fi vorba – de exemplu – în contextul unor răsturnări istorice , de străfulgerări de curaj nesăbuit – cu aceste cuvinte, tatăl unui martir bucureștean din decembrie 1989 caracterizase acțiunile fiului său, al cărui sacrificiu – dincolo de orice îndoială -rămâne actual întru veșnicie.

Prea multe evenimente se supun acelui principiu al lipsei de proporționalitate – invocat și de Churchill în cursul Bătăliei Angliei – în virtutea căruia soarta unui număr foarte mare de oameni depinde de spiritul de sacrificiu al unei minorități.

Mă voi opri acum puțin mai mult asupra unui alt moment stelar. Sper că voi fi iertat de către cititori pentru folosirea acestui adjectiv pretențios dar – poate veți fi de acord cu mine – potrivit pentru evenimente apuse a caror lumină însoțește nenumărate generații succesive.

Noi îl vom însoți acum pe S.

Ceea ce îl surprinsese pe S în mai multe baze aeriene israeliene era amestecul de irealitate si suprarealitate .Voi dezvălui îndata identitatea eroului său, sau poate ar trebui să spun, a ghidului nostru și voi încerca să justific folosirea cuvintelor puțin sforăitoare de mai sus, nu de alta, dar nu aș vrea ca toți cititorii să ațipească pe la jumătatea paragrafului.

O graniță invizibilǎ separa lumea vizitatǎ de S de lumea din jur. Până in preajma unității ,el ajunse – asta se întâmpla prin 1970 – pe o șosea standard, cu panourile si semafoarele de rigoare. Apoi acestea se topiră și ,treptat, fură înlocuite de marcaje nefamiliare. Mașina inainta într-un « deșert » ,urmând o linie trasata pe asfalt …Dintr-odată, un semnal imperativ, care nu avea nevoie de interpretare, îl determinǎ pe S să oprească motorul. Semaforul i se păru suspendat, atârnat parcă de boltă ca într-o pictură a lui Dali… Prin fața lui trecură, unul dupa altul, câteva avioane « Skyhawk », cu nasurile metalice lungi si subtiri . În pofida ceții, se puteau distinge bombele atașate de fuselaje. Apoi o lumina verde îl anunță că traversarea pistei de aterizare era permisă. Turnurile de control,parcă tupilate la nu prea mare distanță, antenele de radio, angulare, de pe acoperișurile unor clădiri modeste de beton, hangarele amintind de dirijabile dezumflate și care se ițeau printre copaci și taluzuri, toate veneau într-un fel să amplifice impresia de peisaj nepământesc. Corpurile contorsionate de explozii ale unor rachete rusești fusesera deformate și mai mult de sculptori amatori și formelor onirice, suprarealiste li se alăturau corpuri de bombe și de obuze supuse aceluiași tip de distorsionare. Nu este nevoie de un bisturiu ultraascuțit pentru a analiza acea impresie de nereal care, de fapt, l-a însoțit pe S neîncetat în Israel. Ea era imprimată nu atât de ceață si de experimentele plastice din baze ale aviației, cât de trecutul mai îndepărtat, dar mai cu seamă cel recent al locuitorilor țării. Fiecare avion cu steaua lui David pe fuselaj era , în definitiv și irevocabil, o replică a pǎsǎrii Phoenix, resuscitatǎ la distanță de cenușa rămasă în Europa.

Cele 2000 de secunde

Străinul S, care reușise să intre în rezonanță cu aspirația spre supraviețuire a israelienilor, făcea parte dintr-o confrerie cu mult prea putini membri, dar S nu era inițiala cuvântului străinci prima literă a numelui de familie Stevenson.Scriitor cu state de serviciu în RAF ( Aviația militară britanică), William Stevenson, și-a închinat cartea « Zanek ! » (apărută în 1971) tinerilor din aviația militară a Israelului, bărbați si femei, devotați si maturizați înainte de vreme. A doua parte a titlului inițial al acestui articol (« Piloți israelieni- Fiți gata de decolare !) reprezintă o traducere liberă a imperativului « Zanek ! » (Subtitlul cărții era : O cronică a aviației militare israeliene .) Se știe că sloganul lansat de Ezer Weizman : « Cei mai buni devin aviatori ! » a determinat destinul multor tineri și că spre școlile de aviație militară s-au îndreptat oameni deosebit de capabili. A existat și un revers al acestei situatii :se afirmǎ că pofta unor tineri de a zbura pe șosele are ca punct de plecare defularea celor care nu au reușit să devină piloți.Bine-cunoscutul sindrom al centaurului îl vizează pe omul care nu reușește să stăpâneasca caii putere, renunțând la jumătate din omenia sa. Conceptul – utilizat de psihologi – se cuvine reformulat în Israel ca fiind un sindrom al pilotului. Revenim la cartea lui Stevenson și remarcăm că autorul se alătură, în confreria pe care o aminteam mai sus, unui alt englez – ofițerul Orde Wingate. Cel supranumit « Prietenul ( Ha-Yadid) », organizase între 1936-1938, unitățile de comando evreiești care au stăvilit, în cele din urmă, atacurile arabe. Să ne amintim că în 1938, în timpul vremelnicei cuceriri a Tveriei, arabii omorâsera 19 evrei, dintre care 11 copii.În general,locuitorii acestor locuri nu au simțit niciodata lipsa momentelor critice. În 1967, Stevenson realizase un film documentar.Îl însoțea atunci nepotul celui care organizase Bătălia Angliei , în care soarta întregii țări depinsese de un număr redus de tineri piloți. Cei doi ajunsesera și ei, în ce privește Israelul, la concluzia că de supremația aeriana depindea supraviețuirea republicii evreilor. și conducerea militară israeliană era pe deplin conștientă de rolul pe care urma să-l joace aviația. Se știa însă foarte bine că de la vorbe până la fapte distanța poate fi mare, chiar dacă Ezer Weizman , seful departamentului operațional al aviației, omul care dotase Israelul cu avioane performante și cu personal calificat,declarase : « Le-am spus generalilor că aviația noastră poate să câștige supremația aeriană în decurs de șase ore ». În realitate, misiunea a fost îndeplinită în trei ore.Intensitatea emoțională a acestui răstimp ar fi putut să deformeze sufletele, speranțele celor angajați direct în acțiune și , ulterior, în cazul unei nereușite, ale întregii țări. Cu ajutorul lui S, ne vom concentra, de fapt, asupra unei jumătăți de oră și ceva din ziua de 5 iunie 1967, cele doua mii de secunde de tăcere în care s-au comprimat doua mii de ani de istorie. În dimineața zilei de 5 iunie, cei mai mulți cetățeni ai țării nici nu știau ce examen trebuie trecut pentru ca dreptul inalienabil al evreilor la un trai liber în țara lor « veche-nouă » să fie reafirmat si consolidat. Nu-mi vine să cred că în acele momente S s-a aflat în preajma lui Mordechai Hod, comandantul aviației militare israeliene, dar relatarea lui este, fara îndoiala, verificată și valabila. Hod își lansase oamenii în câteva valuri succesive spre obiective – un număr redus de oameni care se îndreptau spre flotele aeriene de lupta arabe.Timp de 33,33 de minute, avioane cu reacție demodate decolasera din cateva baze la intervale calculate in prealabil cu minuțiozitate spre un evantai de ținte dispersate pe o rază întinsă, în deplină tăcere. ( era in vigoare o interdicție absolută privind stabilirea unor legături radio între și cu avioanele plecate în misiune).Țintele trebuiau lovite simultan. Hod aștepta într-un punct de comandă subteran , tensionat, umezindu-și buzele cu apa din paharul pe care îl ținea strâns in mână.Calculatoarele din jurul său ,în fața cărora erau așezate soldate în uniforme ușoare, de vară, determinau câte mile mai trebuia să străbată fiecare escadrilă în parte. Din când în când, fetele se sculau și marcau schimbări de poziții pe un ecran mare, argintiu. Monitoarele de radar funcționau fără întrerupere. În acele momente Israelul nu dispunea de o « umbrelă » care să-i protejeze spațiul aerian. Totul se juca pe o carte și Hod își punea din nou întrebarea dacă piloții săi îl surprinseseră pe inamic sau fuseseră întâmpinați de MiG – urile arabe. Să ne amintim că piloții israelieni primisera si ordinul de a zbura la o altitudine minimă, asta pentru a evita să apară pe ecranele de radar inamice. Avioanele zburaseră si deasupra Mediteranei, la aceeasi altitudine coborâtă, îndreptându-se spre Egipt dinspre apus, ceea ce a facut ca , multă vreme, propaganda arabă să afirme că aeroporturile egiptene fuseseră lovite de avioane britanice si franceze , ca și în 1956.

« Manevrează spre stânga, Corsarule… »

« Organizați-vă…Numărul patru , deasupra… »

« Te acopăr… »

« Bandiți- ora trei »

« Negativ,nucă de cocos, sunt ai noștri.. »

Acestea au fost primele schimburi de mesaje între piloți, cuvintele care au spart tăcerea radiofonică….Mesaje de neînțeles pentru necunoscători dar, în ultimă instanță, liniștitoare. Marea majoritate a avioanelor egiptene si siriene fusesera distruse la sol.

« Luptăm pentru că nu avem o alternativă ! » Cu aceste cuvinte, adresate lui Stevenson, Hod precizase aspectul militar al cunoscutei expresii israeliene « Ein brera ».Aceasta concizie și simplitate erau practicate de comandantul aviației și în viața de zi cu zi. Stevenson își amintește de o convocare urgentă la comandamentul forțelor aeriene din Tel – Aviv. Sentinela nu îl recunoscuse pe S și acesta se grăbise să spună că este așteptat de generalul de brigada Hod. « Generalul de brigadă…. » Soldatul repetase cuvintele, încet. Părea nedumerit. Se consultase și cu alți tineri militari… « Nu avem nici un general de brigadă pe aici». Nimeni nu spuse aceste cuvinte ,dar gesturile exprimau ideea fără echivoc.Dintr-o dată, inspirat, S venise cu o precizare : « Motti Hod Sunt așteptat de generalul de brigadăMotti (diminutivul lui Mordechai) — »« Aha ! » se dumiriseră soldații de la poartă, dându-se la o parte după ce ridicaseră bariera. « De ce nu ați spus așa de la început ? Motti ! E așa de simplu !»
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

UNITATE SAU GRUPURI: CAZUL ISRAELULUI

Mesaj Scris de Admin la data de 18.07.10 12:53

UNITATE SAU GRUPURI: CAZUL ISRAELULUI
Recent am publicat articolul “Discriminare rasiala sau diferenta religioasa”, care a trezit dispute si polemici numeroase. M-am bucurat sa constat ca articolul meu a devenit un pretext de discutii intre oameni cu puncte de vedere diferite in chestiunile prezentate. Ceea ce m-a mirat este faptul ca disputele incepute de la fraze sau idei prezente in cadrul lui s-au extins spre alte teme, la care la care nici macar nu m-am gandit in momentul in care l-am scris. Am considerat ca nu am fost suficient de clar in afirmatiile mele si trebuie sa explic lucrurile din nou. Precum si faptul ca sunt teme de iudaism ramase necunoscute publicului cititor, atat evreu, cat si crestin sau ateu, iar ele trebuie explicate tuturor.
EVOLUTIA CAZULUI ELEVELOR DE LA SCOALA RELIGIOASA DIN IMANUEL
In ultimele trei zile ale anului scolar, elevele ashkenaze si cele sefarde au invatat impreuna, iar parintii au fost eliberati din inchisoare. Este un compromis realizat cu binecuvantarea rabinului Ovadia Yosef. Televiziunea israeliana a prezentat acest fapt ca pe o realizare, desi a adaugat o intrebare: ce va fi in urmatorul an scolar, care va incepe in luna septembrie. Desigur, o intrebare pe care mi-o pun si eu, sperand ca va fi gasita o solutie acceptabila pentru toti.
SISTEMUL JURIDIC ISRAELIAN
Ajungem la problema sistemului juridic israelian si a democratiei israeliene. Trebuie sa mentionam ca in statul Israel exista un element juridic specific. Este vorba de coexistenta paralela a sistemului juridic laic bazat pe normele dreptului european de origine romana cu dreptul traditional iudaic bazat pe normele halahice. Deci, exista o Curte Suprema laica (repet afirmarea acestui termen) sau un Tribunal Suprem care judeca procesele pe baza legislatiei civile, penale, administrative, publice, precum si o Curte Suprema Rabinica, religioasa, alternativa la cea laica, bazata pe normele dreptului traditional iudaic, halahic. Ambele sunt de stat si functioneaza pe baza legilor statului. Casatoriile sunt oficiate de Rabinatul de stat, in cazul in care ambii parteneri sunt evrei din punct de vedere juridico-halahic. Divorturile sunt decise de Curtea Rabinica, desi exista posibilitatea unui acord de casatorie incheiat de ambele parti la un avocat sau a unei casatorii civile in strainatate, in special in cazul in care unul dintre parteneri nu este evreu din punct de vedere halahic. In privinta proceselor de alta natura, ele sunt judecate de obicei de Tribunalul Civil, desi pot fi judecate si de Tribunalul Rabinic in cazul in care ambele parti solicita acest lucru. Tribunalele Rabinice, atat cele locale, cat si cel suprem judeca pe baza normelor halahice, luand insa in consideratie si legea civila. Este un sistem juridic traditional, insa normele halahice sunt adnotate si adaptate necesitatilor sociale si juridice contemporane (“Dina demalkhuta dina”, legea statului este lege). Deciziile Tribunalelor Rabinice, bazate pe interpretarea normelor halahice si pe jurisprudenta, au putere legala datorita legii statului care confera putere judecatoreasca acestor tribunale si decide asupra recunoasterii si punerii in aplicare ale hotararilor lor. Trebuie sa adaugam ca, in urma cu circa jumatate de an, ministrul israelian al justitiei, juristul profesor universitar Yaacov Neeman, a afirmat ca in justitia israeliana trebuie pus accentul mai mult pe dreptul iudaic sau de origine iudaica, subliniindu-se originea iudaica a numeroase legi si norme juridice contemporane, in loc a se sublinia originea lor din dreptul roman. Studii si cercetari academice comparative intre dreptul iudaic si dreptul roman au demonstrat ca numeroase aspecte sunt asemanatoare. Afirmatia conform careia existenta tribunalelor rabinice in paralel cu existenta tribunalelor civile ar reprezenta un act antidemocratic sau un element de fanatism si fundamentalism religios este lipsita de baza reala. Sa ne amintim ca legislatia biblica si talmudica traditionala este bazata pe norme morale profunde, neatinse de alte scrieri filosofice, teologice, morale si legislative. In acest sens putem aduce ca exemplu cele Zece Porunci.
TRIBUNALUL RABINIC AL COMUNITATII ULTRARELIGIOASE
Aici trebuie sa specificam si existenta unui Tribunal Rabinic Suprem al comunitatii ultrareligioase. Acest tribunal judeca procese – in mod optional – pe baza normelor halahice pentru membrii comunitatii ultrareligioase care aleg acest lucru, pe baza acordului intre parti, in cazul in care ele prefera decizia acestui tribunal in locul deciziei tribunalului civil sau a tribunalului religios de stat. In cazul lui, preponderenta este a normelor halahice vizavi de legile statului, dar numai in cazuri strict exceptionale deciziile lui sunt diferite de cele ale tribunalului civil . Deciziile lui nu pot fi puse in aplicare pe cale coercitiva: in marea majoritate a cazurilor, ele sunt acceptate de ambele parti de buna voie.
DREPTUL RABINIC IN CADRUL DEMOCRATIEI ISRAELIENE
Existenta dreptului rabinic in statul Israel poate fi comparata cu cea a dreptului canonic in tarile crestine. Pentru punerea in aplicare a deciziilor unui tribunal rabinic de stat, acestea trebuie sa fie conforme legislatiei civile. Existenta dreptului rabinic in paralel cu dreptul civil in statul Israel nu se datoreste numai intereselor unor partide politice si “santajului” facut de ele. Ea se datoreste in primul rand traditiei juridice iudaice, element specific in istoria evreiasca. Guvernul israelian a acceptat aplicarea dreptului traditional iudaic datorita necesitatii pastrarii acestei traditii juridice. Confuzia s-a nascut deoarece in statul Israel exista o majoritate evreiasca laica, ai carei membri nu cunosc normele halahico-juridice traditionale iudaice, nici nu sunt interesati in cunoasterea si aplicarea lor.
ABUZURI SI PROBLEMA RELATIILOR INTRE OAMENI DE RELIGII DIFERITE
Este adevarat ca exagerari si abuzuri exista din partea unora dintre promotorii justitiei religioase, ca si din partea unor indivizi din gloata, a caror educatie lasa mult de dorit. Am aflat din presa despre atitudini urate, discriminatoare, fata de oameni care nu sunt “evrei dupa halaha” (evreu dupa halaha este cel nascut de o mama evreica, sau care a trecut la iudaism in mod oficial). Dezaprob aceste atitudini urate. Sunt convins ca orice cetatean, indiferent de originea lui etnica si de apartenenta lui religioasa trebuie sa fie respectat si sa aiba drepturi egale in fata legilor. Fanatismul este contrar poruncilor Torei (Pentateucul): una dintre principalele obligatii ale unui evreu este sa iubeasca strainul. O problema grava este tratarea inumana a lucratorilor straini, imigranti in cautare de lucru, care nu sunt evrei. Acesti oameni trebuie incetateniti si respectati, iar societatile de forta de munca trebuie sa inceteze traficul cu oameni. Orice evreu trebuie sa fie ecumenist: cred ca am obligatia morala de a-mi felicita prietenul crestin, musulman, sau de alta religie cu ocazia sarbatorilor lui religioase si familiale si a fi alaturi de el in cazul unor evenimente triste. Obligatia fiecaruia este sa respecte credinta altuia, religioasa sau atee (sunt convins ca un ateu are si el o credinta, fie ca el constientizeaza acest lucru, fie ca nu il constientizeaza).
COMUNITARISMUL CULTURAL IN ISRAEL
Vreau sa ma refer inca o data la compozitia demografica a statului Israel. Este adevarat ca scriitorul ebraic David Grossman a afirmat ca trebuie sa ne obisnuim ca suntem un stat si nu o comunitate. Domnul Grossman este nascut, crescut si educat in Israel, cultura lui este profund “israeliana”, limba lui de baza este ebraica, orientarea lui este profund laica. Vreau insa sa afirm existenta unei realitati si traditii istorice, mult mai veche decat cea israeliana. Nu oamenii apartin statului, ci statul apartine oamenilor. Iar oamenii au, fiecare dintre ei, o cultura personala, o apartenenta cuturala individuala si de grup. Este o cultura formata si dezvoltata in cursul a 2000 de ani de istorie. Pierderea unei culturi, a unei identitati culturale, a unei traditii culturale inseamna dezradacinare. Chiar daca este insotita de oferirea altei culturi. Radacinile individuale ale fiecarui om sunt tocmai in limba si cultura lui. Patria unui scriitor este limba in care scrie. La inceputul istoriei israeliene a existat o idee: a se vorbi numai limba ebraica, a se rupe cu trecutul individual si colectiv-comunitar (considerat “galutian”, adica diasporic), a se uita limbile materne, atat limbile evreiesti (idis, ladino, iudeo-araba) cat si alte limbi (poloneza, germana, romana, rusa, spaniola, ba chiar si franceza, considerate “limbi galutiene”). A urmat ironizarea vorbitorilor acestor limbi, educarea copiilor in scolile publice ca ei ar fi singurii “evrei adevarati”, ceilalti fiind “avak adam” (praf omenesc), un timp chiar cvasi-interzicerea reprezentatiilor de teatru in limba idis. A trebuit sa treaca un timp pentru ca societatea israeliana sa inteleaga uriasa eroare facuta: ruperea de traditie si cvasi-uciderea limbilor idis si ladino. Atunci cand acest lucru a fost constatat si au inceput sa fie luate masuri contrarii, era tarziu: din aceasta traditie culturala s-a pastrat putin, mult mai putin decat ar fi trebuit sa se pastreze.
EVREII RELIGIOSI SI TRADITIA CULTURALA
Cine sunt oamenii care au refuzat aceasta lovitura culturala tragica? Evreii religiosi. Ei au pastrat cadrul comunitar. A pastra cadrul comunitar in cadrul statului Israel nu inseamna tribalism, fanatism, fundamentalism, teocratie, anti-democratie, anti-statalism, respingerea altora. Inseamna respectarea traditiei culturale, folclorice si religioase specifice, precum si a limbii materne. Ele trebuie pastrate si transmise si altora, indiferent de originea lor, daca acesti oameni sunt interesati. Statul Israel inseamna o unitate de oameni si de comunitati. O istorie de 62 de ani, o identitate moderna de doua sau trei generatii (in cazul imigrantilor veniti in Israel in ultimele decenii chiar si mai putin) nu poate inlatura si nu poate inlocui o istorie culturala si religioasa de 2000 de ani. Putem face comparatii in acest sens cu alte tari de imigrare si constata aspecte asemanatoare. Oare evreul venit in Israel s-a transformat in israelian get-beget imediat dupa venirea lui in tara? Apartenenta ideologica si/sau interesul politic ii face pe unii oameni sa dea un raspuns pozitiv. Realitatea este insa diferita. Fenomenul are un caracter pur individual, fiecare in functie de varsta la data imigrarii, psihologia, gradul de comunicativitate, cultura, apartenenta ideologica si conditiile lui de viata. Unificarea unei societati nu poate avea loc decat treptat, dealungul mai multor generatii, pe cale individuala. Cat timp a luat formarea poporului roman? Sau a poporului francez? Sau a “poporului american”, procesul “melting pot”? Oare aparitia unui “popor israelian” va necesita mult mai putin timp? Poate ca da, dar oricum va fi vorba de cateva generatii.
RASISMUL IN SOCIETATEA ISRAELIANA
In privinta rasismului, trebuie sa mentionez ca el s-a dezvoltat in societatea israeliana laica mult mai mult decat in cea religioasa. Oare sunt cititori care sa-si aduca aminte de cartea ebraica “Hamaapeha haashkenazit” (Revolutia ashkenaza), de sorginte impotriva evreilor de origine orientala, care a fost interzisa de un tribunal israelian? Sau de un subiect de teza, dat de un profesor de liceu elevilor sai: “Bialik ca exemplu pentru comunitatile orientale”? Sau despre expresiile vulgare “ceahcehiada” si “frenkelah”, folosite in unele cercuri ashkenaze laice impotriva evreilor sefarzi orientali? Sau de expresia “AShKENAZYM” ca un cuvant compus din initiale: Anashim (oameni) Shakranim (mincinosi) Kolelim (includ) Nashim (femei) Zonot (curve) Yeladim (copii) Mamzerim (bastarzi)? Sau despre respingerea cererilor de inscriere intr-o scoala publica a unor copii de origine etiopiana? Sau despre afirmatia aparuta in presa ebraica asupra luptei intre “wuswus” si “couscous”? Sau despre mentionarea originii din fosta URSS a unor indivizi certati cu legea, in presa ebraica? Sau a expresiei “romanim ganavim” (romani hoti)? Ma opresc aici, deocamdata.
EVREII ULTRARELIGIOSI IN ISRAEL
In privinta evreilor ultrareligiosi, ei apartin unor curente diferite, de la extremistii din “Neturey Karta”, care nu recunosc statul Israel intemeiat de oameni, pana la cei care participa la viata publica. In acest cadru trebuie vazuti evreii hasidim din partidul “Agudat Israel”, evreii lituanieni oponenti hasidismului din partidul “Deghel HaTora” (ambele reunite in partidul “Yahadut HaTora” al evreilor ultrareligiosi ashkenazi), evreii ultrareligiosi sefarzi din partidul “Shas” (Shomrey Tora Sfaradim). Dar mai sunt multi evrei ultrareligiosi care nu fac politica, nu apartin nici unui partid politic. Este adevarat, acesti oameni au multi copii si prefera sa le dea o educatie religioasa specifica. Unii oameni politici, precum si unii oameni din gloata incitati de acestia afirma ca evreii ultrareligiosi nu servesc in armata si, prin urmare statul nu trebuie sa stipendieze scolile lor, adaugand ca in aceste scoli se invata numai materii religioase si se cresc fanatici fundamentalisti. In primul rand, aceste afirmatii nu sunt adevarate. In majoritatea scolilor ultrareligioase se invata si materii laice. O parte dintre evreii ultrareligiosi servesc in armata (dupa cum o parte dintre tinerii evrei laici se eschiveaza de la serviciul militar). Exista si diferente intre scolile de baieti si scolile de fete, precum si intre scolile de diferite rituri. Dar oare aceasta inseamna rasism? Daca parintii unor copii accepta programul scolii private respective, privata, copii lor sunt primiti in acea scoala. In privinta afirmatiei ca scolile ultrareligioase private nu trebuie sa fie subsidiate de stat din motivele mentionate mai sus, se pun cateva intrebari. Oare asa trebuie sa fie intr-un stat democratic? Oare un copil nu are dreptul la educatie din cauza apartenentei comunitare a parintilor, din cauza conceptiei lor religioase sau din cauza ca acestia refuza (in mod legal) sa satisfaca serviciul militar? Oare statul are dreptul sa impuna un program educativ cu forta, contrar vointei parintilor, in caz contrar copii devenind victime, ramanand fara o educatie minimala? Oare directiunea unei scoli are dreptul sa aleaga elevii care urmeaza s-o frecventeze? Nu vreau sa dau raspunsuri. Propun a se compara situatia din Israel cu cea existenta in alte tari civilizate. In Israel, majoritatea evreilor ultrareligiosi se identifica cu statul ai carui cetateni sunt, desi se straduiesc sa-si pastreze traditiile religioase, culturale si comunitare. Se impune o intelegere a modului lor de viata si de gandire specifice, diferite de cele ale evreilor laici sau religiosi moderni, precum si ale oamenilor moderni de alte nationalitati. Tratarea lor ca un grup religios aparte, de apartenenta voluntara, nu inseamna un act indreptat impotriva normelor teoretice unanim acceptate ale democratiei, ci dimpotriva.
Vreau sa sper ca situatia se va imbunatati in viitor. Deocamdata, in statul Israel primul lucru necesar este construirea unor punti ale intelegerii intre toti cetatenii, indiferent de apartenenta lor etnica, religioasa si politica.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Eretz Israel: teatrul ca politică națională

Mesaj Scris de Admin la data de 29.06.10 21:06

Iulia POPOVICI - Eretz Israel: teatrul ca politică națională
De la Tel Aviv am plecat în noaptea zilei care-a început, la o aruncătură de băț mai spre vest, cu atacul flotei (mai mult sau mai puțin) umanitare ce se-ndrepta spre Gaza. Și în vremuri normale, plecarea de pe Aeroportul „Ben Gurion“ e sortită să te lase fără dorința arzătoare a întoarcerii, iar întărirea controlului de securitate n-a avut o contribuție pozitivă la atenuarea efectului psihologic al cotrobăitului cale de două ore prin lenjeria intimă. Iar dimineața începuse cu un colocviu-dezbatere despre teatrul politic. Inutil să întrebi dacă există teatru în Fîșia Gaza – în cinci zile de International Exposure of Israeli Theatre, am auzit vorbindu-se arabă pe scenă doar contextual, în ultimul spectacol văzut, A Railroad to Damascus/ Road to Damascus, o piesă istorică de Hillel Mittelpunkt plasată în timpul Mandatului Britanic în Palestina, produsă de Teatrul Habimah în regia lui Ilal Ronen, în care un palestinian de treabă e trădat de secretara evreică loială, dar șantajată, și omorît de conaționalii lui. Chiar asupra numelui „Palestina“ planează umbre ideologice: pentru că perspectiva asupra trecutului e moderată de ideologia cîștigătoare a prezentului, Palestina aproape nu există, există Eretz Israel.

„Pămîntul lui Israel“ (referință biblică) e, politic, un concept sionist: revendicarea Eretz Israel ca pămînt al evreilor și restabilirea statală ca miză a autodeterminării naționale e singura trăsătură comună tuturor ramurilor sionismului. Sionism fondat ca mișcare politică de austro-ungarul Theodor Herzl, căruia regizoarea Rina Yerushalmi i-a dedicat spectacolul omonim (Herzl), produs de Itim Theatre Ensemble. Despre îmblînzirea unei naturi (inclusiv umane) ostile, atît de diferită de cea europeană, într-un Eretz Israel recîștigat vorbea From Enemy to Lover, o adaptare de teatru fizic după Shmuel Yosef Agnon (Premiul Nobel pentru Literatură în 1966), în regia lui Gili Shanit, la Teatrul Arabo-Evreiesc din Jaffa. Teatrul din Jaffa (oraș vechi, acum parte din Tel Aviv, cu populație preponderent arabă), care joacă spectacole în arabă și ebraică (în programul showcase-ului nu era decît unul în ivrit), e unul dintre puținele exemple de colaborare directă între artiști israelieni evrei și arabi israelieni, cu finanțare comunitară și guvernamentală, iar cu puțin înainte de acest festival organizat de Ministerul Culturii de la Tel Aviv organizase o serie de lecturi din dramaturgia arabă contemporană. Programul pentru profesioniștii străini de teatru (partea la care am participat) a mai presupus un spectacol din tradiția repertorială a Teatrului Cameri (Recviem, scris și regizat de regretatul Hanoch Levin, pornind de la trei povestiri de Anton Pavlovici Cehov), montarea unui text recent al lui Savyon Liebrecht, Banalitatea iubirii, pornind de la de curînd publicata corespondență intimă dintre Hannah Arendt și Martin Heidegger (altfel spus, povestea dragostei de-o viață dintre o evreică și un arian pactizînd cu nazismul, pe fundalul unei împărtășite pasiuni filozofice), o producție a Teatrului Beit Lesin jucată la Muzeul Eretz Israel, și, la Teatrul Khan din Ierusalim, The Dragon’s Beloved, un spectacol pentru tineret.

Nu e doar pentru artiști ca Yevgenia Dodina, venită în Israel la 25 de ani, ca absolventă a faimoasei GITIS (Academia moscovită de Teatru), după ce jucase la Teatrul Mayakovski – actriță a Teatrului Gesher din Tel Aviv (care joacă în ebraică și rusă) și protagonistă în Drumul Damascului de la Habimah. La fel ca întregul Israel modern, teatrul în ebraică reproduce, în alte contexte sociale, într-o altă climă, moderată de zumzetul aerului condiționat, arta europeană a scenei în tradițiile ei cele mai stricte. Teatrul de mișcare din From Enemy to Lover e o formulă sintetică înrudită cu teatrul dans al Pinei Bausch (tout proportion gardée), în timp ce Herzl al Rinei Yerushalmi (artistă foarte respectată la Tel Aviv, cîștigătoare a Premiului Israel) aduce șocant în minte creațiile lui Josef Nadj. În Banality of Love, textul lui Savyon Liebrecht, alternînd două spații temporale (anii ’40, Germania, și anii ’70, Statele Unite) într-un timp al rememorării sub pretextul unui interviu dat de o Hannah Arendt deja celebră și în vîrstă, textul, așadar, suferă dramaturgic de inconsistență și exces verbiastic. Spectacolul ajunge, așadar, să rezume decenii de relație personală și tulburări politice pe un fundal în care vulgarizarea principiilor filozofice heideggeriene ocupă un spațiu excesiv; montarea e strict realistă, jocul actorilor e emfatic, scenografia presupune un ecran pictat și o pasarelă, unind cele două spații, ce amintește flagrant de cunoscutul element de decor din Livada de vișini a lui Strehler.

Mult mai interesantă ca propunere de text, Drumul Damascului al lui Hillel Mittelpunkt pornește de la aceeași strategie de construcție – reîntîlnirea, în anii ’50, dintre o evreică trăind în Israel de pe vremea Mandatului Britanic și ofițerul englez, altădată prieten, venit în căutarea iubitei lui de demult, activează mecanismul amintirii, recreînd întîmplări din 1942, cînd trupele lui Rommel se apropiau de Palestina prin Egipt, iar în Eretz Israel se confruntau trei grupări evreiești paramilitare – Lehi, Irgun, Haganah –, cu interese divergente, dar metode asemănătoare: toți sînt gata să sacrifice membrii propriului neam pentru propriile scopuri politice. Istoria ar fi fost cu adevărat remarcabilă – piesa sugerează că gruparea care a cîștigat pe plan ideologic, Haganah (formată din coloniști susținînd extinderea controlului evreiesc prin achiziționarea terenurilor arăbești și înființarea de ferme și kibbutzuri, pe care le apărau de atacurile palestiniene; șantajul era una dintre manierele lor oculte de acțiune), nucleul actualei armate israeliene, a beneficiat după 1948 de iertarea tuturor păcatelor, în vreme ce membrii grupului perdant (Lehi, luptînd în contra britanicilor – ucigînd chiar evrei pentru vina de a „colabora“, adică de a avea relații cu englezii –, și militînd pentru o alianță conjuncturală cu germanii) au fost marginalizați și tacit persecutați – dacă Mittelpunkt nu ar evita o atitudine critică tranșantă față de subteranele nașterii statului Israel și unii eroi ai săi, iar finalul nu ar fi ușor melodramatic. Istoria în variantă wishful thinking, aș zice.



Israelul are o populație de șapte milioane și jumătate de locuitori. Anual, numărul de spectatori de teatru ajunge la cinci milioane. Multe categorii sociale beneficiază de reduceri ale prețului biletelor – militari, pensionari, elevi, șomeri etc. –, adeseori programîndu-se reprezentații pentru astfel de grupuri organizate. Nu se scrie dramaturgie nouă în ritmul în care ea e așteptată de public – dar motivul nu e preocuparea artistică înaltă. Văzut prin marile lui instituții de spectacol, teatrul israelian e un suprem instrument politic, de întărire a unei identități naționale bazate pe tradițiile aduse din Europa, pe rememorarea Holocaustului, omagierea marilor figuri ale sionismului și ale istoriei evreiești, a luptei pentru formarea Statului Israel, și pe dezbaterea problemelor noilor generații, prinse între povara moștenirii și viața modernă, scurtcircuitată de agresiuni, bombe și războaie, într-o absență programatică a perspectivei Celuilalt (Celălalt, palestianianul).Probabil că specificul vieții în Israel face ca absolut orice subiect, oricît de pașnic în teorie, să devină potențial delicat – iar teatrul nu e o excepție. Am auzit nu o dată, în timpul acestei International Exposure of Israeli Theatre, că teatrul în limba arabă e slab reprezentat pentru că lumea arabă nu are o tradiție spectaculară. În Israel există, însă, un astfel de teatru, în formule chiar mai puțin cu surdină decît parteneriatul artistic din Jaffa – există un Teatru Național Palestinian (TNP) în Ierusalimul de Est (parte, din punct de vedere al aplicării legii civile, din Statul Israel), există încă matricea TNP, El Hakawati (Povestașul), o companie palestiniană condusă de François Abu Salem, cu o remarcabilă expunere internațională. Există teatru la Ramallah, în Cisiordania, și da, există teatru și în Fîșia Gaza; mulți artiști evrei israelieni care lucrează cu palestinieni israelieni în proiecte comune, dar de aici pînă la acceptarea în discursul public a faptului că teatrul israelian are, ca și societatea israeliană, în egală măsură o componentă evreiască și una arabă e cale lungă. Logica grupărilor paramilitare dinainte de 1948, Haganah și Lehi, funcționează în continuare la nivel politic, combinîndu-se cu echivalentul ei contemporan al Fatah-ului: instituțional, o colaborare palestiano-evreiască menită să abordeze critic temele conviețuirii celor două popoare pare a fi văzută de ambele tabere drept trădare (motiv pentru care teatrul din Jaffa funcționează în echilibru pe sîrmă și lucrează cu arabi care au acceptat cetățenia israeliană, renunțînd la cea palestiniană – pentru că, evident, Israelul nu recunoaște această combinație de dublă cetățenie).



Am lăsat undeva, departe, Wishuponastar al lui Smadar Yaaron (o coproducție mai veche, din 2005, a Acco Theatre Center și Spielzeiteuropa – Berliner Festspiele). Practic, singurul spectacol independent prezentat în această International Exposure, Wishuponastar e și singura „mostră“ de chestionare teatrală a identității naționale evreiești de astăzi, cu totul tributară – împotriva a tot ceea ce credea fondatorul sionismului, Theodor Herzl – componentei religioase. Coregrafa și actrița Smadar Yaaron creează un spectacol-performance despre o tînără israeliană, fiica unor supraviețuitori ai Holocaustului, care ia în căsătorie steaua lui David pentru a-l naște pe Mesiah, și dansează pe muzică wagneriană, atacînd la limita blasfemiei, temele dragi ale naționalismului israelian, de la separarea Statului de Biserică la problema interiorizării dușmanului palestinian, trecînd prin supralicitarea și reiterarea obsesivă a traumei Holocaustului.

Încerc, după expunerea la aceste producții considerate de către Ministerul Culturii de la Tel Aviv reprezentative pentru teatrul israelian contemporan, să nu mă gîndesc că imaginea pe care asocierea lor, în mare majoritate, o creează e cea a unui shtetl reprodus într-o altă geografie și cu cîteva milioane de locuitori. Israelul e mai mult decît atît, iar teatrul israelian – o alcătuire mult mai complexă de estetici și practici artistice. Dar totul e politică în fosta Palestină, iar ceea ce lasă statul să se vadă în teatrul israelian e propria politică de stat.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israelul a încercat să vândă focoase nucleare Africii de Sud

Mesaj Scris de Admin la data de 08.06.10 8:11

Israelul a încercat să vândă focoase nucleare Africii de Sud în 1975
Documente secrete sud-africane dezvăluie o ofertă a Israelului de a vinde focoase nucleare regimului de apartheid din Africa de Sud, reprezentând o primă dovadă oficială a faptului că Israelul deține armament nuclear, relatează cotidianul The Guardian.
Minutele strict secrete ale întâlnirilor din 1975 dintre cele două părți arată că ministrul sud-african al Apărării, PW Botha, a solicitat focoase nucleare, iar Shimon Peres, în calitate de ministru al Apărării, a răspuns solicitării, oferind trei tipuri de focoase. Cei doi oficiali au semnat și un amplu acord privind legăturile militare bilaterale, care include o clauză conform căreia existența documentului urma să rămână secretă.
Documentele, obținute de cercetătorul american Sasha Polakow-Suransky în timpul documentării pentru o carte privind relațiile dintre cele două țări, oferă dovezi că Israelul deține arme nucleare, deși promovează o politică de ambiguitate, refuzând să confirme sau să nege existența acestora.
Autoritățile israeliene au încercat să împiedice declasificarea documentelor, iar dezvăluirile vor pune Israelul într-o poziție dificilă, în special în cursul discuțiilor de la New York privind neproliferarea nucleară, programate să aibă loc în cursul acestei săptămâni.
Conform documentelor, armata sud-africană voia să dispună de rachete ca măsură de descurajare și pentru eventuale atacuri asupra statelor vecine.
Minutele arată că întâlnirea a avut loc la 31 martie 1975, potrivit cărții lui Polakow-Suransky, intitulată The Unspoken Alliance: Israel's secret alliance with apartheid South Africa, iar Israelul "s-a oferit oficial să vândă Africii de Sud unele dintre rachetele cu capacitate nucleară Jericho aflate în arsenalul său". După două luni, Peres și Botha s-au întâlnit la Zurich, însă unul dintre motivele pentru care Africa de Sud nu a continuat negocierile a fost prețul.
Ulterior, Africa de Sud și-a construit propriile arme nucleare, deși nu este exclus să fi beneficiat de asistență israeliană.
Existența arsenalului nuclear israelian a fost dezvăluită de Mordechai Vanunu, într-un interviu publicat de Sunday Times în 1986, însoțit de fotografii din interiorul uzinei nucleare de la Dimona.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Iona Lazăr: Evreii francofoni cuprinși de mânie

Mesaj Scris de Admin la data de 06.06.10 14:40

Iona Lazăr: Evreii francofoni cuprinși de mânie
Un colocviu organizat de Ambasada Franței la Tel Aviv pe tema „Democrația și noile sale provocări”, se va deschide duminică 30 mai și va dura 3 zile. Publicarea programului a suscitat emoții fără precedent printre cetățenii francofoni ai statului evreu. Furia maximă a fost îndreptată spre funcționarii serviciului cultural al Ambasadei. Israelienii francofoni percep acest colocviu ca pe o violare a dreptului la intimitate și discreție, ca pe o interferență grosolană în viața publică israeliană.
Din surse apropiate ambasadei Franței – aflată la Tel Aviv – aflăm că Excelența sa Christophe Bigot se simte profund stânjenit de acest derapaj necontrolat al serviciilor culturale. Având în vedere că domnia sa poartă răspunderea în calitatea sa de ”cârmaci” al corăbiei ambasadei, este firesc ca domnul ambasador să fie neliniștit de o situație care ar putea să se transforme într-o ruptură cu israelienii francofoni. Aceleași surse afirmă că ambasadorul nu exclude trimiterea în patrie a doamnei Anette Levy-Willard, atașatul cultural al Franței.
Până în prezent, toți ambasadorii s-au străduit să poleiască imaginea Franței în Israel. În ciuda unei politici pro-arabe și a unor crize de multe ori serioase între cele două țări, ambasadorii, uzitând mult talent și multe eforturi diplomatice, au reușit să creeze imaginea unei țări care se vrea prietenă Israelului, iar întru realizarea unui atare deziderat, comunitatea francofonă era partenerul ideal. Cum oare, după ce s-a țesut cu atâta osârdie mătasea fină a unor relații cordiale, s-a ajuns la o asemenea tensiune cu una din cele mai importante comunități francofone din afara Franței? Cu alte cuvinte, ce anume a stârnit mânia francofonilor din Israel?
În primul rând, s-a datorat celor care participă la colocviu. În principal Bernard – Henri Levy semnatar al Jcall, petiție a intelecualilor evrei prin care se cere comunității internaționale să facă presiuni asupra Israelului de a se retrage din Ierusalimul de Est, din Iudeea și Samaria. Această petiție a ținut cap de afiș în media internațională, având vii ecouri și în Israel. Cetățenii israelieni francofoni au simțit asta ca pe o imixtiune plină de aroganță și violență politică, ce vroiește a impune electoratului israelian o soluție pe care el a respins-o. În trecut Bernard – Henri Levy fusese primit cu căldură în Israel, de către francofonii din toate taberele, dar faptul că se voiește a se impune pe ordinea de zi a colocviului petiția Jcall a fost în măsură să revolte pe toți cei care ar fi dorit să participe și să-l asculte ce-are de zis.
O ambasadă n-ar trebui niciodată să nască asemenea situații, cum este această impunere a Jcall în centrul atenției publice, susțin contestatarii.
Un alt invitat la colocviu este Charles Enderlin, corespondent al canalului France 2 în Israel de mai bine de 19 ani, din 1991, pe care l-am văzut afirmând grozăvii pe care nici un corespondent al vreunei alte televiziuni n-a îndrăznit să le afirme. Sentimentul de dezgust suscitat de autorul afacerii Al-Dura printre israelieni și mai ales printre israelienii vorbitori de franceză, este de notorietate. Pentru cea mai mare parte dintre telespectatori, C. Enderlin se face responsabil de cea mai vastă campanie anti-israeliană și se află la originea șuvoiului de asasinate și crime care au culminat cu uciderea lui Daniel Pearl și valul de acte anti-semite de la începutul anilor 2000.
Trebuie precizat că majoritatea francofonilor din Israel sunt patrioți, sioniști. Integritatea patriei și neamestecul în treburile interne sunt deziderate primordiale pentru ei, mai ales pentru cei care au fost în contact cu cultura politică a Franței.
Ei bine, tocmai aceste deziderate le încalcă Ambasada Franței acceptând să gireze asemenea manifestații. Ambasada Franței prin intermediul serviciului său cultural, în loc să promoveze cultura franceză în Israel și să mențină relațiile cordiale cu toți membrii societății israeliene, se implică într-o dezbatere publică ce privește strict poporul israelian. Un asemenea act, nu putea scăpa unui fin diplomat cum este Ambasadorul franței la Tel Aviv – domnul Cristophe Bigot – de unde și situația profund stânjenitoare în care se regăsește.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

VIDEO Israelul a făcut public fimul atacului asupra convoiul

Mesaj Scris de Admin la data de 01.06.10 15:12

VIDEO Israelul a făcut public fimul atacului asupra convoiului de nave din Gaza


Acum 1 orăArmata israeliană a dat publicității un film realizat în timpul atacului asupra convoiului de nave care se îndreptau către Fâșia Gaza, în urma căruia 19 persoane și-au pierdut viața și alte 30 au fost rănite. Convoiul atacat ieri de trupe de elită ale armatei israeliene se apără cu țevi de metal, potrivit imaginilor.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Grecia a cerut asistenta Israelului!

Mesaj Scris de Admin la data de 09.05.10 10:25

Grecia a cerut asistență Israelului!

http://animanews.com/politic/israel/1351-grecia-a-cerut-asisten-israelului.html

Este oficial: Alexander Modiano, președintele secțiunii grecești a Organizației Mondiale a Comerțului, a adresat cu câteva zile în urmă o cerere omologului său israelian Oren Sahor, solicitând asistență într-un domeniu binecunoscut Israelului – și anume obținerea sprijinului material de la asociații străine, cum au fost de exemplu Bonds, Joint sau Keren Hayesod în cazul Israelului.



Aceste organizații, precum și multe altele, s-au mobilizat pe întreg parcursul anului trecut într-un efort comun de susținere a economiei statului Israel. Având în vedere amploarea crizei, liderii greci au elaborat o abordare similară pentru expatriații de origine elenă. Diaspora grecească este cu adevărat numeroasă, inclusiv în Statele Unite și averi importante s-au născut cu mult timp în urmă.
Modiano a vizitat recent Israelul special pentru a se întâlni cu Shahor Oren, subliniind faptul că în ciuda diferențelor existente în structurile comunitare, grecii ar putea învăța de la Israel cu privire la modul de mobilizare a cetățenilor care locuiesc în străinătate întru ajutorarea patriei lor de origine, mai ales în condițiile unei crize fără precedent.
Shahor a indicat trei posibile direcții de abordare, ghidându-se după modelul de organizare al asociațiilor evreiești: în primul rând modelul folosit de Keren Hayesod, presupunând implicarea grecilor din întreaga lume în proiecte specifice țării lor de origine, apoi modelul Bonds, care presupune emiterea de obligațiuni – titluri de stat – fără scop lucrativ, non-profit; și în cele din urmă un apel adresat persoanelor fizice și organizațiilor umanitare care ar putea prelua reabilitarea unei anume comunități, unui grup sau a unui sat sau asociații din Grecia.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Drum printre oameni

Mesaj Scris de Admin la data de 27.04.10 17:15

Drum printre oameni
Istorii israeliene (I)

http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=49329
Putini dintre noi stiu ca Ha TIKVA, imnul national al Israelului, vorbeste despre nadejdea vietuirii in liniste a acestui popor in propria sa patrie. Cantecul era considerat deja cu jumatate de secol inainte de infiintarea statului modern Israel ca fiind un adevarat "cantec national". Trebuie spus ca versurile imnului national Ha TIKVA au fost scrise in anul 1878 de NAFTALI HERZ IMBER (1856-1909). Melodia isi are originea in muzica populara evreiasca. Unii sustin ca este vorba despre un cantec popular evreiesc vechi, in timp ce altii afirma ca este un cantec popular european necunoscut, care a aparut in Spania si mai tarziu in Polonia. Textul Ha TIKVEI vorbeste despre dorul si nadejdea tuturor evreilor de a fi "un popor liber, in tara noastra, in tara Sionului si in Ierusalaim". Cantecul reflecta cu fidelitate caracterul pur evreiesc al statului Israel, aceasta ducand in mod repetat la conflicte, unii deputati arabi in Knesset propunand modificarea textului pentru ca si minoritatile neevreiesti ale tarii sa fie amintite si sa nu aiba astfel nicio retinere in a se identifica, la randul lor, cu imnul national de stat. Trebuie mentionat ca, pe de alta parte, deputatii evrei i-au acuzat in mod repetat pe parlamentarii arabi ca nu cunosc versurile imnului statului pe care il reprezinta in Parlament. Se stie ca astfel de dispute au loc insa nu numai in Israel. Si in Franta sau in Statele Unite ale Americii se nasc permanent controverse legate de imnul national al statului evreu. Nu este insa neaparat necesar sa ne gandim la arabi cand vine vorba despre segmentele de populatie care nu sunt de acord cu Ha TIKVA. Recent, doi oameni de stiinta de la Facultatea de Muzica a Universitatii BAR ILAN au efectuat un studiu potrivit caruia, dupa ce au auzit imnul national israelian, evreii ultra-ortodocsi au recunoscut ca au sentimente amestecate vizavi de acest cantec. Nu putini au fost cei care au declarat chiar ca percep negativ imnul. Nici cetatenii israelieni de origine rusa nu au excelat in aprecierile pozitive la adresa imnului national de stat. Dr. Avi Gilboa si dr. Enud Bodner, cei doi cercetatori care au condus echipa de studiu, au pus 350 de israelieni de diferite origini sa asculte imnul national. Persoanele testate trebuiau mai apoi sa isi descrie sentimentele. Ei au recurs la acelasi procedeu si in cazul altor trei cantece. Rezultatele studiului au fost publicate in mai multe reviste de specialitate. Interesant la acest studiu a fost faptul ca printre tineri, un numar de 70 din cei 350 testati, asocierile pozitive au fost destul de retinute. In plus, persoanelor testate li s-au prezentat imagini care au legatura cu statul Israel, respectiv drapelul national si menora. Rezultatele obtinute reflecta sentimentele _ chiar daca mai putin intense si entuziaste _ pe care persoanele testate le-au simtit si la auzirea imnului Ha TIKVA. Pentru cei ce nu stiu, trebuie spus ca Ha TIKVA inseamna speranta. Aceasta aminteste de realitatea extraordinara ca numai Dumnezeu este nadejdea Israelului.

Atat pentru Israel, cat si pentru neamuri exista doar o singura speranta: Iisus Cristos. El este nadejdea noastra, a tuturor.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israelul cucerește....golful

Mesaj Scris de Admin la data de 18.04.10 15:49

Israelul cucerește....golful

Ministerul israelian al Turismului a anunțat că va investi 760 milioane șekeli în dezvoltarea a 16 terenuri de golf în scopul încurajării practicaților acestui joc să viziteze Israelul. Ministerul speră că turiștii vor cheltui destui bani pentru a a rentabiliza investiția, sume estimate la aproape 3 miliarde de șekeli dar și creșterea cu 20% a camerelor de hotel închiriate. Primele locuri care oferă un potențial bun adăpostirii de terenuri de golf sunt la Eilat, în regiunea cuprinsă între Ierusalim și Tel Aviv, la Marea Moartă, în împrejurimile lacului Tiberiada (Kineret) și orașului Hadera, precum și la sud de Haifa.
"Dezvoltarea golfului va determina diversificarea turismului, încurajarea investițiilor locale și internaționale cu o înaltă valoare pe planul turismului, comerțului, forței de muncă și dezvoltării regionale", estimează ministrul Stas Misezhnikov (din partidul Israel Beitenu).
Ministrul speră că "zeci de mii de turiști vor veni anul în Israel din cauza golfului și că acesta din urmă va ajuta Israelul să facă concurență celorlalte destinații din regiune, precum Egiptul, Iordania și țările din bazinul mediteranian, care sunt acum destinațiile alese în vacanță de amatorii de golf".
De remarcat că în ultimii 20 de ani, numărul terenurilor de golf, și implicit al jucătorilor, aproape s-a dublat, atingând 33 000 de terenuri și 55 milioane jucători. Un raport publicat de Oxford Economics arată că un turist care practică golful cheltuie în medie peste 200 dolari pe zi, iar turismul legat de golf din Europa, Orientul Mijlociu și Africa a generat direct în 2006, 4 muiliarde dolari și 60 000 de angajați.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cafeaua israeliană este în vogă

Mesaj Scris de Admin la data de 18.04.10 15:48

Cafeaua israeliană este în vogă
este recunoscut în întreaga lume în special prin exportul de high-tech, și totuși...
De câțiva ani însă cafeaua în stil israelian cunoaște un imens succes în străinătate, Starbucks Coffee devenind un concurent de temut. Rețeau de cafenele Aroma exportă cafeaua de tip israelian în numeroase orașe mari din întreaga lume. Marca, care există deja de trei ani la New York, a deschis o nouă filială în Canada, la Toronto și își continuă drumul cueritor în Europa, unde există deja în România, Cipru. În curând o nouă filială va fi deschisă în Kazakhstan !
Expresso bar Aroma este primul bar israelian de acest tip, primul coffe shop al firmei fiind deschis în 1994 pe strada Hilel din Ierusalim. Astăzi există peste 80 de filiale în Israel, succesul extinzându-se și în străinătate sub numele de Marrone rosso (ceea ce înseamnă maron și roșu, cele două culori ale celor mai rafinate boabe de cafea). delicioasa cafea - preparată sub toate formele, de la cafea turcească la cappucino - este rezultatul unui combinații deosebite ale priceperii israeliene și savoarei italiene. Aroma cooperează cu familia Ballestra din Napoli, renumiți de multe generații pentru producerea unei cafele gourmet. Boabele de cafea sunt minuțios selecționate și importate din America de Sud și Africa, dupăm care sunt prăjite în Israel, la Emek Ha’ela, înainte de a fi trimise în întreaga lume.
Cafeaua în stil israelian s-a evidențiat prin calitatea produselor, cu salate și sandvișuri preparate pe loc, cu fructe și legume foarte proaspete, prăjituri scoase din cuptor, dar și un serviciu deosebit. Clienții comandă ce doresc, după care se așează, delectându-se cu ambianța caldă și muzicală. În scurt timp, ei sunt chemați pe nume, pentru a-și lua în primire produsele comandate. Așa cum se afirmă la New York, atmosfera este ”super nic”. Și astfel, încetul cu încetul, căldura israeliană cucerește marile metropole occidentale.
Dar acest succes nu aparține exclusiv cafelei. În domeniul modei, de exemplu, eticheta ”made in Israel” devine în străinătate garanția creativității, originalității și design-ului. Prêt-à-porter, lingerie, costume de baie, tricouri, textile pentru decorarea apartamentelor, ori țesături de calitate superioară cu fibre ultra-rezistente...Israelul nu încetează sa-și dezvăluie talentele.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Die Presse: Cum a renăscut economic Israelul

Mesaj Scris de Admin la data de 18.04.10 15:46

”Die Presse”: Cum a renăscut economic Israelul


În spatele barierelor de securitate, al Zidului Plângerii, al barierelor intelectuale și al întregului cerc al violenței, pe care doar o minune biblică ar putea să-l spargă, există și un alt Israel, care nu așteaptă să se întâmple o minune ci o înfăptuiește chiar el, o minune cel puțin economică.



În zgomot de rachete Katjusha, mica țară a devenit în câțiva ani o regiune în avânt, scrie ziarul austriac Die Presse.
Din 2003 există excedente ale balanței comerciale, iar shekelul a devenit o monedă forte, în vară urmând ca ''mica țară a făgăduinței'' să fie primită în OECD, în clubul națiunilor industrializate bogate. Iar acesta este doar începutul, dat fiind că în clasamentul șanselor de viitor Israelul se află foarte sus, potrivit Agerpres.
Cei 7,5 milioane de locuitori ai Israelului au mai multe companii cotate la Nasdaq decât Europa, Japonia, China și India la un loc și au cea mai densă rețea mondială de firme start-up (nou înființate). În nicio altă parte a lumii nu curge mai mult capital de risc. Dacă un întreprinzător israelian are o idee, el începe să o pună în aplicare chiar în săptămâna respectivă, spun analiștii. Actualmente, Israelul se află pe locul 30 în ce privește PIB-ul pe cap de locuitor. Peste două decenii, conform planurilor guvernului Netaniahu, Israelul ar urma să se numere printre cele 12 cele mai bogate națiuni ale lumii.
Condițiile pentru aceasta nici că ar putea fi mai nefavorabile. Teritoriile palestiniene nu dețin materii prime, iar pământurile sale sunt pe jumătate uscate. Israelienii sunt înconjurați de inamici, care boicotează accesul pe piața regională, iar zece la sută din PIB se scurge către apărare. Serviciul militar obligă tinerii să stea departe de meserie sau formare profesională timp de trei ani la bărbați și doi ani la femei. În anii '90, statul evreu se afla într-adevăr în dificultăți economice, la care au contribuit și colonii evrei est-europeni. Ei au creat un mediu atât de neprielnic economiei de parcă ar fi fost opera unui ''antisemit pasional'', scrie Die Presse. Aceștia se simțeau însuflețiți nu doar de spirit sionist ci și de idealuri economice corporatiste. Chiar și cei mai inteligenți au luat lopata și cosorul în mână, pentru a sluji la kibbutz binelui comun. Circa o treime din companii aparțineau Histradut, sindicatul unit, tot timpul gata de grevă.
Despre birocrația care strangula orice spirit întreprinzător a scris și Ephraim Kishon un cântec. În afară de portocalele de Jaffa, cu coajă groasă și de arme, israelienii aveau prea puțin de oferit piețelor mondiale. O glumă răutăcioasă spunea că doar acela poate face o mică avere în Israel care a venit acolo cu o mare avere. Economistul Milton Friedman ironiza și el din diaspora americană, spunând despre confrații săi din Israel că aceștia contrazic cea mai încăpățânată prejudecată despre evrei, aceea a comerciantului șmecher.
Succesul de azi nu a căzut însă din cer. Totul s-a schimbat în anii '90, sub conducerea Likud - rapid, radical și brutal. Întreprinderile de stat și chiar sistemul de pensii au fost privatizate, taxele au fost reduse și s-a construit o piață financiară. Aici s-au adăugat marele noroc cu cei un milion de imigranți evrei din blocul din Est, care se săturaseră de socialism. Aceștia erau de cele mai multe ori ingineri și programatori de calitate, așa că boom-ul tehnologic și-a spus și el cuvântul. Firmele au început să apară din pământ ca ciupercile, supraviețuind crizei Dotcom prin faptul că investitorii de capital de risc au continuat să mizeze pe ele. Statul a preluat idea și a început cu dereglementările și creșterea cheltuielilor de cercetare la cinci la sută din PIB. O cincime din forța de muncă din țară are studii universitare. Imigrația este încurajată, iar țara se umple de inițiative și oameni gata să riște.
Dat fiind că nu au ce să le vândă vecinilor, israelienii s-au extins cu îndrăzneală pe piața globală. Din componente pentru arsenalul lor supradezvoltat de arme, aceștia extrag idei pentru produse civile. Un exemplu este PillCam. Din microelectronica din vârful rachetelor a fost astfel dezvoltată o minicameră în formă de tabletă care, odată înghițită, oferă imagini din intestinele pacientului. Chiar și stick-ul USB așa de popular este o invenție israeliană. La "Silicon Wadi" (wadi, vale în arabă) de lângă Tel Aviv se înșiruie una lângă alta companii pentru aparate medicale, microcipuri, biotehnologie, irigații, desalinizare sau recunoaștere a vocii. Concernul farmaceutic Teva, lider mondial la producția de medicamente generice, a cumpărat de curând concurentul german Ratiopharm, la suma de 3,7 miliarde euro. Chiar și concerne tehnologice și de Internet americane sunt prezente acolo de multă vreme: IBM, Intel, Google, Ebay, Motorola.
Nu peste tot curge însă lapte și miere. Deși șomajul a scăzut, dezvoltarea rapidă și turboreformele au produs și perdanți: pe de-o parte arabii, iar de cealaltă evreii ultrareligioși. Iarna trecută, mai multe mii de evrei evlavioși au protestat furioși, fără succes, în fața sediului Intel de la Ierusalim, contra faptului că acolo se lucrează și de șabat. Mânia provocată de prăpastia socială se manifestă mai ales prin naționalism exacerbat. Palestinienii profită și ei de boomul economic atunci când merg la lucru în Israel, fără a fi însă siguri că nu rămân blocați în fața barierelor de la frontieră. Boom-ul economic israelian, indiferent dacă este o cheie pentru conviețuire pașnică sau motiv de nouă ură, va domina curând conflictul cu vecinii. Ceva se schimbă în Orientul Mijlociu totuși, conchide Die Presse.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cea mai sexy israeliancă, goală pușcă în Playboy

Mesaj Scris de Admin la data de 17.03.10 14:15

Cea mai sexy israeliancă, goală pușcă în Playboy


Silvan Krispin (23 de ani) este cel mai sexy model din Israel, care ar fi capabilă să-i convertească la iudaism pe majoritatea bărbaților. Prima dată când auzi numele tinerei ai impresia că este unul dintre personajele din filmele lui Chuck Norris.



Însă, din fericire, Silvan nu este un personaj dintr-un film de acțiune. Este vorba despre fotomodelul israelian-american, care a apărut în multe reviste de bărbați, iar, ultima dată, în ”Playboy”. Tânăra a lucrat ca manechin doar șapte luni, după care a acceptat mai multe oferte de a poza pentru diferite calendare.
Ulterior, Silvan a primit mai multe oferte pentru a realiza pictoriale pentru revistele pentru bărbați, ultima dintre acestea fiind binecunoscuta ”Playboy”. Fotomodelului israelian îi place să-și reînnoiască garderoba foarte des. Silvan spune că acest fapt este nu numai terapeutic pentru ea, dar, de asemenea, asigură că fiecare ședință foto este unică, motiv pentru care nu își pune de două ori aceeași vestimentație.
Ce se întâmplă cu lucrurile ei vechi? Ei bine, ea le vinde online și bănuiesc că aceste costume de baie și lenjerie intimă nu sunt întotdeauna cumpărate de către persoanele de sex feminin.

http://www.click.ro/pe_glob/mapamond/sexy-israelianca-goala-pusca-Playboy_0_920907959.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cruciade pagane

Mesaj Scris de Admin la data de 14.03.10 16:28


Cruciade pagane


La finele secolului XI, crestinatatea apuseana a pus mana pe arme, pentru a elibera orasul sfant al Ierusalimului de sub dominatia musulmana, declansand astfel o confruntare ce va dura 200 de ani. O confruntare purtata adesea cu cele mai violente mijloace si care a adus moartea a sute de mii de civili, provocand insemnate pagube. Si mai trist e faptul ca in numele religiei si al unor idealuri nobile s-au comis atrocitati groaznice, care au facut ca aceste „razboaie sfinte” sa poata fi considerate mai curand niste barbarii pagane.
Criminali de razboi avant la lettre
Istoricii moderni apreciaza ca in total, cruciadele au lasat in urma circa 9 milioane de morti, dintre care cel putin jumatate au fost crestini, majoritatea civili nevinovati, prinsi in carnagiul dintre cele doua tabere. Paradoxal e faptul ca astazi, termenul „cruciada” a ajuns sa aiba conotatii pozitive – auzim vorbindu-se de pilda despre cruciada contra inculturii sau a consumului de droguri, ori a altor vicii. Dar cruciatii autentici ar putea fi considerati mai degraba niste criminali de razboi avant la lettre si daca in urma cu o mie de ani ar fi existat un Nürenberg, cu siguranta locul multor eroi ai crestinatatii, din acele timpuri, s-ar fi aflat in boxa acuzatilor.
Cand Ierusalimul a fost cucerit de musulmanii arabi, in anul 638, crestinilor li s-a permis sa viziteze, in continuare, locurile sfinte din Palestina. Lucrurile au luat o alta turnura odata cu aparitia turcilor selgiucizi, mai putin toleranti. Cand povestile despre suferintele indurate din partea lor de catre pelerinii crestini au ajuns in Occident, Papa Urban II a proclamat prima cruciada (1095-99), la Conciliul de la Clermont. Devastarile comise de cruciatii care l-au urmat pe Petru Hermitul, unul dintre conducatorii „cruciadei saracilor”, au fost majore. Riposta localnicilor, fata de jaful comis de aceasta armata a dezmostenitilor soartei, s-a soldat nu o data cu lupte incrancenate, ca de pilda cea purtata pe teritoriul de azi al Serbiei, unde 4000 de oameni au fost ucisi. In total, aproape 300.000 de oameni au murit in timpul marsului lui Petru Hermitul, inclusiv toti cei ce-l urmasera, care au fost macelariti de turci la Niceea.
Caderea Ierusalimului
Armata nobililor, condusa de Godefroy de Bouillon, a avut mai mult succes. Cand cavalerii cruciati au atacat Antiohia ei au folosit capetele turcilor ucisi ca proiectile pentru catapulte si sute de capatani au fost infipte in sulite, in fata zidurilor, pentru a-i demoraliza pe aparatori. Cand atacatorii au patruns in cetate, au declansat un masacru infiorator. O armata musulmana i-a luat insa prin surprindere pe cruciati, asediindu-i in orasul abia cucerit. Dupa ce au avut o viziune religioasa, cruciatii au fost convinsi ca Dumnezeu era de partea lor si au iesit dintre ziduri, echipati de razboi; panicati, asediatorii au fugit, lasand in mainile cruciatilor tabara lor: femeile si copiii musulmanilor au fost trecuti cu totii prin ascutisul sabiei. Lipsa de hrana i-a determinat pe cruciati sa recurga la gesturi disperate: la asediul cetatii Marra acestia au ajuns sa manance din cadavrele cailor si chiar ale inamicilor.
Cand au patruns in oras, Bohemond, liderul cruciat, a poruncit ca toti barbatii sa fie ucisi, chiar si cei care ii platisera bani grei spre a fi crutati, in vreme ce copiii au fost vanduti ca sclavi. Comportamentul celuilalt lider, Godefroy, a fost insa de-a dreptul barbar. Asediul Ierusalimului, in iulie 1099, a fost una dintre cele mai incrancenate lupte ale Evului Mediu. Dupa ce s-au aparat cu disperare, aparatorii musulmani au cedat in cele din urma si pe 15 iulie cruciatii au patruns in cetate. In cursul urmatoarelor doua zile aproape toti locuitorii musulmani si evrei ai orasului au fost ucisi – cifra victimelor pare sa fi depasit o suta de mii de oameni. Un cronicar francez nota ca sangele curgea in paraiase pe strazile orasului, ajungand pana la gleznele cavalerilor. Orasul era plin de cadavre si conducatorii cruciatilor au poruncit ca acestea sa fie aruncate in afara zidurilor, de teama unor molime. Fiindca se raspandise zvonul ca multi dintre locuitorii orasului inghitisera monedele de aur pe care le aveau, sperand ca astfel sa le salveze de jafurile ocupantilor, cruciatii au inceput sa despice burtile tuturor celor ce le cadeau in mana, scormonind dupa aur!
Musulmani si crestini, masacrati de-a valma
A doua cruciada a fost declansata dupa ce turcii au recucerit Edessa, in 1144, declansarea ei fiind renumita de faimosul Sfant Bernard, abatele de Clairvaux. E greu de imaginat cum acest personaj fanatic a putut deveni sfant, intrucat indemnurile sale par mai curand iesite din gura lui Osama Bin Laden: „Este mai bine sa-i masacram pe acesti pagani, pentru ca sabia lor sa nu mai stea mereu ca o amenintare asupra fratilor nostri crestini. Crestinii se glorifica ucigandu-i pe pagani, pentru ca astfel insusi Hristos este glorificat”. Armatele cruciate, conduse de imparatul german Conrad III si de regele francez Ludovic VII, s-au dedat la cumplite jafuri imediat ce au patruns pe teritoriul bizantin, atragand ostilitatea intemeiata a localnicilor. Cand doi cavaleri germani au fost ucisi, drept represalii calugarii unei intregi manastiri grecesti au fost macelariti de cruciati. Armata germana, epuizata de lunga calatorie si de caldura naucitoare, a fost distrusa de turci in Asia Mica.
Francezii au optat pentru o alta ruta si ajunsi in Antalya au incercat sa ajunga la Ierusalim pe calea marii. Dar nu s-au gasit suficiente corabii, asa incat doar nobilii si cavalerii si-au putut permite luxul de a se imbarca. Pedestrasii si pelerinii care mergeau pe jos, alaturi de un urias alai pestrit de femei si copii, au fost nevoiti sa strabata in conditii dificile distanta pe uscat, pana la Ierusalim. Ei n-au mai ajuns insa in orasul sfant, fiind fie ucisi de turci, fie vanduti in sclavie, fie rapusi de molime sau foame. Cruciatii calare au ajuns la Damasc, dar au fost zdrobiti de musulmani. In cursul celei de-a treia cruciade, Richard Inima de Leu, renumitul erou cruciat, a dat dovada de o cruzime absurda, poruncind sa fie ucisi 2700 de musulmani, prizonieri de razboi, impreuna cu copiii si femeile lor. Cronicarul francez Ambroise nota, cu entuziasm: „Si au fost cu totii injunghiati sau decapitati, unul cate unul. Binecuvantat fie Domnul pentru asta!” A patra cruciada, desi indreptata tot contra paganilor, a dovedit ca ingamfatii cavaleri apuseni nu aveau nici o preferinta in materie de jaf si ucideri.
Ei au luat cu asalt Constantinopole, oras crestin, si i-au macelarit locuitorii, pradand cumplit bogata capitala a bazileilor. Pentru a-l umili pe patriarhul ortodox, cruciatii au pus o prostituata pe scaunul acestuia, cerandu-i acesteia sa efectueze un simulacru de slujba, pentru a batjocori religia greaca. Departe de a condamna gestul lor, papa Inocentiu III i-a felicitat pe cruciati si s-a bucurat de aceasta victorie asupra Bisericii rasaritene, care refuzase sa-i accepte suprematia in lumea crestina. Nu mai putin de lipsita de cruzime a fost cruciada copiilor, din 1212. Copiii imbarcati la Marsilia, cu promisiunea ca vor lupta in Tara Sfanta, au fost vanduti de negustori ca sclavi in Algeria si Alexandria, in vreme ce multi dintre ei au pierit pe drumul pe uscat catre Ierusalim.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ACTUALITATE.....DIVERSE

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 5 din 14 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 9 ... 14  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum