ANTISEMITISM[DIVERSE..OPINII]

Pagina 9 din 11 Înapoi  1, 2, 3 ... 8, 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

ANTISEMITISM[DIVERSE..OPINII]

Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 0:05

Rezumarea primului mesaj :



Ultima editare efectuata de catre Admin in 16.08.13 8:48, editata de 3 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Devictimizarea evreului

Mesaj Scris de Admin la data de 01.07.07 18:29

Devictimizarea evreului

Faptul ca cineva este evreu constituie o informatie care nu se intimpina oricum. Necesita o sprinceana ridicata, de cunoscator, o grimasa competenta, un chicotit avizat. Punem pe seama lui tot ceea ce nu vrem sa credem despre noi. Nu mai conteaza motivele pentru care il urim, esentiala fiind vechimea acestei aversiuni. De vreme ce atita lume l-a prigonit, ceva trebuie sa fi fost la mijloc si nu se poate ca tocmai noi sa stricam traditia.

De aceea, nesfirsita cautare a adevarului despre evrei se confunda uneori cu adevarul insusi, negasirea acestuia facindu-ne sa spunem ca el nici nu exista, ca ne batem capul degeaba. Alteori, irationalul sau aleatoriul trec drept sinonime aproximative ale secretului, cel din urma fiind impins apoi in aria semantica a cuvintului adevar: dar nu unul de orice fel, ci un adevar superior, rezervat initiatilor. Motivul? Un adevar banuit, dar totusi inaccesibil, ne pare mai sigur, mai valoros decit unul deja demonstrat. Adevarul de suprafata, la indemina oricui, este egalitar, aproape vulgar, explicatia unui eventual esec gasindu-se mai usor in ideea ca lumea noastra are mai multe paliere de existenta si nu se reduce la ceea ce vedem cu ochiul liber. Astfel, putem pretinde ca nu am esuat din vina noastra, ci din cauza unor mecanisme nevazute si complicate care ne depasesc, dar care sigur au fost puse la cale de evrei. Pe baza simplelor deductii, se ajunge ca o suspiciune sa treaca usor din registrul imaginar in cel verosimil si din cel verosimil in domeniul adevarurilor probate, al certitudinii. Bunaoara, dupa 23 august 1944 uram la culme evreul intors din deportare: mai intii il dispretuisem pentru ca era prea retras, acum neplacindu-ne ca era prea vizibil, „in functii de raspundere“. Nu ii iertam faptul ca intra in PCR, nefiind mai indulgenti nici atunci cind abandona lupta pentru pace ca sa plece in Palestina. Apoi ne infuriam de-a binelea daca isi revendica bunurile confiscate de Antonescu, parindu-ni-se ca ii era suficient maruntisul cistigat din vinzarea unor chifle. Nu mai otravea fintinile, dar ne golea buzunarele. Sau ne dadea pe mina rusilor.

Comunistii vedeau in el o metonimie a capitalismului, restul romanilor suspectindu-l, dimpotriva, ca e primul beneficiar al „democratiei populare“. Stiind ca nu ne purtasem prea bine cu el, il detestam aprioric, pe motiv ca ar fi putut sa aiba resentimente, ceva ginduri de revansa. Cu cit ii gaseam mai multe culpe, cu atit ne simteam mai putin vinovati fata de el.
Analiza discursului antisemit se concentreaza, din nefericire, pe opozitia facila dintre adevar si minciuna, pe dezvinovatirea evreului sau pe cautarea cauzelor sociale pe care le-ar fi putut avea un pogrom ori altul. E mai bine sa urmarim imaginea pe care ne-o faceam despre o alta imagine, felul cum romanii isi inchipuiau ca evreii percepeau lumea romaneasca si isi rideau, pe ascuns, de naivitatea ei. Marile motive ale discursului antisemit nu sint direct legate de evreul concret. Iar alteritatea nu traduce neaparat o patologie a vizibilitatii, ura fata de celalalt nefiind cauzata de posibilele deosebiri cu care el ne-ar violenta privirea. Antisemitismul vine din concurenta mai multor reprezentari asupra evreului, ultimul cuvint avindu-l aceea care fictionalizeaza in mod plauzibil. Iudeofobia nu are in centru evreul, ci persoanele care vor sa iasa in evidenta pe seama lui. Care ar fi miza?

In rolul tapului ispasitor
in viata de zi cu zi ne resemnam cu ideea ca altii sint mai bine situati si, prin urmare, se uita de sus la noi. Dar izbucnim atunci cind ni se rapeste statutul de invinsi onorabili, cind banuim ca am participat la o competitie trucata, cu deznodamint dinainte stiut. Nu ne simtim umiliti pentru orice pierdere, dar suferim imens daca ea se produce in favoarea evreului, veneticul prin excelenta. Paharul nu se umple de fiecare data cind esuam, dar tirgurile noastre iau foc atunci cind ni se nazare ca am fost trasi pe sfoara la noi acasa. Paradoxal, atunci cind un individ venit din afara ne arata ca societatea noastra nu este chiar cea mai buna cu putinta, nu ne indignam contra acestei situatii, ci impotriva persoanei care ne ocazioneaza respectiva revelatie.

in viata obisnuita, dominata, vrem sau nu vrem, de nevoia de a ne suporta si dialoga, sintem neutralizati de spectacolul tern al asemanarilor ireparabile dintre noi, dintre evrei si ne-evrei nu mai putin. Contrastele nu se observa cu ochiul liber si nu rezulta din interese sociale antagonice. Ele se cauta cu luminarea, se atribuie, se inventeaza. Pentru noi, esential este sa vedem cine este considerat localnic si cine este desemnat sa reprezinte diferitul, cum se construieste acea stranietate fata de care majoritatea decide sa se defineasca.
in rolul tapului ispasitor sau, mai bine spus, al adversarului accesibil, usor de inlaturat, se alege de obicei un paria, tocmai pentru ca disparitia lui nu afecteaza serios textura relatiilor interumane, nu lasa un loc gol, iar noi nu ii simtim lipsa. Cum ideologiile nationale pun accent pe armonia si solidaritatea sociala, negind tensiunile dintre frati, evreul ratacitor ne este indispensabil pentru salvarea increderii in noi insine.
Chiar si plecat in Israel, ramine, totusi, eterna pietricica din pantoful natiunii. Ce ne-am face fara el? Nu am mai avea intiietate fata de nimeni.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Da, antisionismul este antisemitism

Mesaj Scris de Admin la data de 07.06.07 12:06

Da, antisionismul este antisemitism
11-octombrie-2005
Marti 11 Octombrie 2005
Cum ideile, chiar si cele gresite, nu stau pe loc, si antisemitismul ca ideologie a urii fata de religia iudaica si fata de evrei s-a "rafinat" pentru a capata o forma digerabila intelectual. Aceasta rafinare a convertit antisemitismul in "antisionism" si, spre deosebire de acum sase-sapte decenii, se intalneste (vorbind exclusiv de spatiul occidental si nu de cel islamic) aproape integral LA STANGA spectrului politic si in mediile academice.
Antisionismul ca opozitie fata de "statul evreu" Israel este justificat in mai multe feluri. Un prim argument sustine ca, daca antisemitismul sau antiiudaismul este o atitudine religioasa sau rasiala, antisionismul, inteles in acceptiunea de mai sus, este o atitudine politica, de vreme ce si sionismul (ideea existentei Israelului) este un proiect politic. Caracterul politic al sionismului este probat, printre altele, si de existenta unor secte iudaice care resping sionismul (si pe care nu le putem acuza de antisemitism), dar si de respingerea sa de catre ganditorii evrei de stanga sau doar secularisti. Primii afirma ca Israelul nu trebuie sa existe pentru ca Mesia inca nu a venit, iar ceilalti - ca Israelul nu trebuie sa existe pentru ca fie nu exista o natiune evreiasca, fie statele intemeiate pe religie nu trebuie sa existe. Or, antisionismul religios nu exista. Ultraortodocsii nu contesta sionismul in fundamentele sale, ci afirma numai ca vremea acestuia nu a sosit. Varianta secularista este insa ceva mai subtila. Secularistii sustin ca statul-natiune este perimat si ca, oricum, nu a existat niciodata o natiune evreiasca sau ca Israelul este la fel de ilegitim ca stat evreu precum statele islamice Arabia Saudita, Iranul sau Pakistanul. Primul este un sofism. O natiune exista in masura in care se afirma ca atare. Altfel, ideea de natiune americana, italiana sau paraguayana nu poate fi justificata. Al doilea este, din nou, o neintelegere. Nimeni nu interzice unei natiuni sa se afirme pe principii religioase. Bunaoara, pelerinii sositi in Virginia au avut exclusiv motivatii religioase pentru a se stabili in lumea noua sau, mai aproape de noi, grecii s-au reinventat ca natiune ortodoxa pentru a se elibera de opresiune. Diferenta consta in democratie si toleranta. In Iran, Pakistan si Arabia Saudita nu exista nici o sinagoga, in vreme ce in Israel exista 170 de moschei.
Mai exista un argument care identifica antisionismul cu critica adusa politicii israeliene. Dar a aduce critici politicii israeliene pentru nerespectarea drepturilor omului, pentru lipsa de transparenta, pentru colonizarile fortate etc. nu inseamna a respinge dreptul Israelului la existenta, prin urmare nu poate fi calificata drept antisionista. Critica este legitima, dar respingerea dreptului la existenta este antisemita.
Nathan Sharansky propunea un test pentru identificarea antisemitismului, pe care l-a numit "3D - Demonizare, Dublu Standard, Delegitimare". Daca pare prea abstract, iata cateva cuvinte dintr-o "scrisoare catre un amic antisionist": "antisemitul trebuie sa caute in mod constant noi forme si noi forumuri pentru otrava sa. Cat de mult trebuie sa se bucure de aceasta noua mascarada! Acum nu mai uraste evreii, este doar antisionist! Lasa ecoul cuvintelor mele sa patrunda in adancimile sufletului tau: Cand oamenii critica sionismul, ei se gandesc la evrei". Semnat: Martin Luther King.
Lucrul cel mai grav astazi este ca vorbele lui Martin Luther King nu se mai aud in "mediile progresiste" si in universitati. Locul lor a fost luat de productiile postmoderniste ale unor Edward Said sau Noam Chomsky, ceea ce, in sine, reprezinta o abdicare de la ratiune.

Un articol de Cristian Campeanu
http://stiri.rol.ro/stiri/2005/10/da_antisionismul_este_antisemitism.htm
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

ANTISEMITISM[DIVERSE..OPINII]

Mesaj Scris de Admin la data de 21.04.07 10:23

De ce combat antisemitismul, dar nu mă simt obligat să apăr statul Israel
Pe data de 15 mai, ziua în care acum 63 de ani a fost înființat statul Israel, revista ACUM lansa un sondaj cu privire la semnificația acelui eveniment, cu variante de răspuns care arătau o lipsă de partizanat în această chestiune.
Un “grup de prieteni ai Israelului” de pe Facebook a preluat sondajul și aceasta a făcut ca peste 2/3 dintre voturi (oricum, nu prea multe, în jur de 100) să fie pentru varianta favorabilă evreilor.
Cu toate acestea, am primit un email extrem de critic.
La câte tâmpenii fac arabii azi – au ucis iar oameni nevinovați și forțează forțele de ordine efectiv de-a lungul întregii frontiere – soldații nostri sunt răniți și ne apără cu arma în mână – numai Petru Clej et comp. cu sondajul lui de 2 bani mai lipsea. Ar trebui să mă bucur de 15 martie sau să fac sondaje jignitoare pe fondul tulburărilor pe care le provoacă extremiștii în fiecare an în Transilvania?

Persoana respectivă e cunoscută pentru atitudinea ei ostilă nu doar liniei editoriale a revistei ACUM, ci și unora dintre redactori și colaboratori, pe care i-a calomniat pe un forum de discuții.
Dar acest tip de atitudine nu e singular, el a mai apărut cu ocazia unor articole critice la adresa situației din Israel scrise de Vlad Solomon. Cu acele prilejuri, cititori din Israel, dar nu numai, l-au atacat în modul cel mai abject pe acest patriot al Israelului, care trăiește în această țară de peste 40 de ani, cu comentarii ca trădător”,”viperă”, “atinge limitele antisemitismului”, “Încercarea domniei sale de a ne descuraja este de fapt ceea ce încearcă să facă în aceste zile Ahmadinijead”, nu a îmbătrânit frumos (sau are câteva zile negre)”, “Acest articol este exact ca o lovitură de stat și el nu va fi omologat de popor”, “enervant, stupid, dăunator… și altele asemănătoare cu cele folosite de naționaliștii români atunci când cineva are o atitudine critică față de România.
Asta dovedește că aceste persoane, care altfel laudă revista ACUM pentru felul unic în presa de limbă română în care combate antisemitismul și negaționismul, nu se deosebesc cu nimic de naționaliștii români, care adesea exprimă vederi antisemite sau negaționiste.
Din punctul meu de vedere, antisemitismul și negaționismul constituie fenomene care nu trebuie tolerate și de aceea le-am combătut și le voi combate, la nevoie cu duritate – așa cum se poate vedea din articolele publicate – pentru că ele constituie un afront la decență și bun simț.
Când vine vorba de apărarea statului Israel însă, aici nu mă mai simt OBLIGAT să intervin ca să-l apăr. Aici trebuie să fac o distincție între anti-sionism, care pentru mine e o variantă de antisemitism, și criticile la adresa statului Israel.
Să fim bine înțeleși: statul Israel are drept la existență, perfect legitim, și punerea sub semnul întrebării a acestui drept constituie un gest ilegitim. Dar criticile la adresa acestui stat, de fapt a politicilor duse de autorități, sunt perfect legitime.
De multe ori, aceste critici, ba chiar cele mai pertimente, vin chiar din partea unor israelieni, ceea ce demonstrează că Israel este un stat democratic, ceea ce nu se poate spune despre vecinii săi arabi.
Israelul are destui apărători, pretutindeni în lume, unii de profesie, așa că nu mai nevoie de încă o voce – a mea – în acest angrenaj bine pus la punct.
Israelienii și evreii care mi-au adus reproșuri, unii chiar mergând până la aberanta acuzație de antisemitism, ar trebui să realizeze că astfel de reacții sunt contraproductive, dând apă la moară antisemiților.
Zilele trecute am primit un email care circulă în lumea virtuală și în care se atrage atenția asupra pericolului antisemitismului, dându-se ca exemplu Regatul Unit, unde ar fi fost scoasă din curiculum predarea Holocaustului la lecțiile de istorie din școli “pentru a nu-i ofensa pe musulmani”.

Deși a fost demontată de peste patru ani (http://news.bbc.co.uk/1/hi/education/6563429.stm) această minciună continuă să circule pe internet, ridicând mingi la fileu tocmai acelora pe care cei care o răspândesc (admit, mai mult din neștiință decât din rea credință) doresc să-i combată.
Așa încât , nu mă simt obligat să iau apărarea Israelului, așa cum nu mă simt obligat să iau apărarea României – țara în care m-am născut, sau Marii Britanii – țara în care trăiesc, sau oricărei alte țări. Pentru mine combaterea antisemitismului și a negaționismului e o chestiune de principiu. Și tot de principiu este și faptul că nu sunt apărător al niciunei țări.


Ultima editare efectuata de catre Admin in 07.07.11 19:09, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Negarea genocidurilor ar putea fi condamnată prin lege

Mesaj Scris de Admin la data de 19.04.07 16:43

Negarea genocidurilor ar putea fi condamnată prin lege, în toate statele UE
Țările Uniunii Europene sunt pe cale să ajungă la un acord privind o lege unică de condamnare a oricărei forme de rasism, precum și a negării genocidurilor. Noua lege ar putea primi chiar astăzi undă verde, în cadrul reuniunii miniștrilor de Interne din Uniunea Europeană, organizată la Luxemburg.

O schiță a documentului legislativ, care va fi valabil pentru toate cele 27 state ale Uniunii Europene, prevede pedeapsa cu unul până la trei ani de închisoare pentru instigare la violență sau ură împotriva unui individ sau unui grup de persoane, pe criterii de religie, culoare sau etnie.

Reglementarea condamnă explicit negarea crimelor împotriva umanității precum Holocaustul și genocidul din Rwanda din 1994. Documentul nu menționează, însă, genocidul armean din 1915, a cărui existență este în continuare contestată de Turcia.

Polonia și țările baltice au făcut presiuni ca documentul să condamne clar și nerecunoașterea "genocidului stalinist". Însă, cel mai probabil, varianta finală a textului nu se va referi explicit la regimurile comuniste, ci va folosi doar sintagma "crimele din timpul regimurilor totalitare".


Ultima editare efectuata de catre Admin in 12.11.08 19:11, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ziua Kadișului General-10 Tevet

Mesaj Scris de Admin la data de 10.04.07 18:45

Ziua Kadișului General-10 Tevet
În Talmud, rav Șimon a denumit fenomenul urii împotriva lui Israel-în limbaj halahic – ură fără motiv. Astfel, ura împotriva poporului lui Israel este diferită de toate celelalte fenomene ale vieții, care au o explicație logică sau un motiv oarecare. Maharal din Praga (Morenu Ha - Rav Rabi Loew) a făcut diferență între două feluri de ură. Primul fel este ura cauzată de ceva, de un anumit motiv, iar când motivul respectiv a dispărut, dispare și ura.
Al doilea fel este cel al urii care nu depinde de nimic, de nici un motiv, de nici o cauză, exemplu fiind ura popoarelor lumii împotriva poporului lui Israel. Maharal aduce ca prim exemplu în acest sens, ura lui Lavan împotriva lui Iacov. Această ură este lipsită de orice bază, pentru că Iacov s-a purtat corect cu Lavan toată perioada de timp în care s-a aflat la el. Cauza acestei uri rezidă în acea că Iacov era complet diferit de Lavan, inversul său, iar astfel și Israel este complet diferit de popoarele lumii, inversul lor. Maharal subliniază că această ură nemotivată este ura cea mai puternică în toate formele posibile: „Și Lavan a vrut să stârpească totul”.

Popoarele lumii întruchipează inversul poporului evreu: inversul celor rușinoși, al celor milostivi și al celor care fac fapte bune (chiar dacă aceste calități reflectă o civilizație și o politețe exagerate). În momente de ceartă și de conflict aceste calități apar în toată amploarea lor.

Pentru a ne apăra de această ură, Autorul Divin al Torei scrie: „Și vă voi deosebi de toate popoarele, să fiți ai Mei”. Îndepărtarea și diferența de drumul altor neamuri este elementul care ne apără, iar atunci când sărim peste acest gard care ne desparte și ne apropiem de ele, ne expunem pericolului din cauza dușmăniei lor.

Secolul al XX-lea a fost martor asupra urii împotriva poporului evreu sub toate formele ei cele mai sadice, opuse tuturor sentimentelor omenești.
Întrucât comemorăm Holocaustul evreilor din Europa voi povesti un caz real din acea perioadă. Un batalion german se apropia de un sat cu intenția de a-l distruge, așa cum obișnuia armata hitleristă atunci. Primirea frumoasă pe care sătenii au făcut-o soldaților, ieșind în întâmpinarea lor cu pâine și sare, i-a făcut pe aceștia să-și schimbe hotărârea. În mod surprinzător s-a auzit o împușcătură în sat, iar comandantul respectivei unități militare a ordonat soldaților să se grăbească să-l găsească pe cel care a tras. În urma cercetărilor a fost găsit un copil care ș-a recunoscut fapta. Copilul a afirmat că tatăl său a fost ucis de germani și – prin intermediul împușcăturii – a vrut să atragă atenția și să protesteze pentru ceea ce i s-a întâmplat. Comandantul german i-a spus copilului că merită pedeapsa cu moartea, dar îl va ierta dacă îi va răspunde la o întrebare. Apoi i-a arătat ochii săi și l-a întrebat dacă își dă seama care ochi este natural și care este ochi de sticlă. Copilul a privit figura crudă a comandantului și ochii acestuia mult timp cu luare aminte. Apoi a arătat spre ochiul potrivit. Comandantul l-a eliberat, dar i-a cerut să explice cum a reușit să deosebească între cei doi ochi. Copilul a răspuns că ochiul de sticlă i s-a părut mai omenos, mai cald.
Această perioadă este martoră a culmii dispariției omeniei. Este o perioadă fără pereche, fără asemănare în istoria popoarelor. Comentatorii Bibliei s-au întrebat ce a văzut și la ce s-a referit profetul Irmiahu (Ieremia) în viziunea catastrofei înecării întregului Israel în apa mării și ce a găsit el ca element de simbol în apa mării pentru a explica descompunerea națiunii.

Catastrofa care a venit asupra omenirii pe uscat a produs o impresie puternică în decursul unei perioade îndelungate într-atâta încât ruinele rămase reprezintă o amintire și o mărturie asupra a ceea ce s-a petrecut, spre deosebire de catastrofa care s-a petrecut pe mare, indiferent de proporțiile la care ar fi ajuns aceasta. De exemplu, dacă un vapor naufragiază și se scufundă, toți oamenii aflați la bordul său – dacă nu sunt salvați – se îneacă, ajung la fundul mării, nemairămânând nici o urmă. Valurile mării acoperă totul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Asemănător cu marea este și continentul european pe teritoriul căruia s-au petrecut crimele cele mai îngrozitoare. „Căci marea ca marea este sfărâmătura ta”, uriașă și nesfârșită ca marea. Acei criminali, antisemiți, care urăsc poporul evreu, încă mai ridică capul și pun mâna pe sabie pentru a întregi crima distrugerii: genocidul. Nu numai că îndrăznesc să nege ceea ce s-a petrecut, să spună că nu s-a întâmplat nimic, nimeni nu a fost ucis și nimeni nu a ucis. Pe această cale, ei vor nu numai să șteargă orice urmă fizică rămasă, ci să șteargă și amintirea celor șase milioane de victime.

Sunt sigur că acești morți, victimele Holocaustului, strigă și cer din tot sufletul ca sângele lor să continuie să fiarbă de mânie și să fie mărturie veșnică pentru ei, cei uciși și pentru asasinii lor, cei care i-au ucis.

Rabinul și filosoful Jacob Robinson a afirmat că cea mai mare suferință i-au produs-o lui Iov cuvintele spuse de cineva și menționate în Ghemara: „Iov nu a existat” (Talmud, Baba Batra 15,1). Iov a spus că a suferit mult dar s-a consolat cu faptul că suferința lui a influențat asupra lumii și a lăsat urme imprimate în inima ei, dar acum vine cineva care spune că el nu a existat.

Negarea Holocaustului, așa cum este făcută în zilele noastre, este o parte integrantă din crima în sine și trebuie considerată în acest sens. Exact ca și spălarrea urmelui sângelui și ștergerea dovezilor crimei de către ucigași.
Dragi prieteni, în ziua de 10 Tevet-22/12/04, fiecare evreu care a avut rude apropiate devenite martiri, și care nu știe la ce dată au murit acești oameni, trebuie să spună Kadiș. De aceea, ziua de 10 Tevet este denumită și Iom Hakadiș Ha-klali-Ziua Kadișului General respectiv pentru toți decedații a căror zi comemorativă a rămas necunoscută.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Antisemitism, antizionism

Mesaj Scris de Admin la data de 06.03.07 12:52

Antisemitism, antizionism și “antiisraelism”

INIȚALELE SIGLEI MRAP au acordat mult timp un rol special antisemitismului printre alte forme de rasism. Această situație părea absolut naturală imediat după genocidul nazist. Apoi, în 1977, numele asociației s-a schimbat în “Mișcarea împotriva Rasismului și pentru Prietenia între Popoare” (1). Parcurgând istoria antisemitismului, voi încerca să examinez în ce constă specificitatea, chiar unicitatea acestei forme a rasismului. Punând de asemeni întrebarea: este pertinent să se facă azi din antisemitism un rasism “aparte”? Care este realitatea antisemitismului azi? Există o recrudescență?
Cu atât mai mult cu cât războiul dintre Israel și Palestina a confuzionat lucrurile. Confuziile între religia evreiască (sau “israelită”), poporul sau popoarele evreiești, ideologia zionistă și statul Israel sunt permenente. Aceste confuzii sunt deliberate din partea instituțiilor evreiești oficiale sau în general în cazul partizanilor necondiționați ai diferitelor politici israeliene.
Ele conduc la o instrumentalizare a antisemitismului și a crimei absolute pe care o reprezintă genocidul. În mod sistematic și fără discernământ, orice critică a Israelului, orice formă de antizionism devine antisemitism, transpunere a faimosului adagiu “Arafat este un nou Hitler” care justifica în ochii lui Șaron refuzul de a negocia. În confuzia generală, putem vedea un evreu, fost rezistent și umanist, ca Edgar Morin, condamnat pentru antisemitism. În același tim, antisemiți dovediți, creștinii zioniști americani, au devenit principalii furnizori de fonduri ai coloniilor din Cisiordania.
Adevărații antisemiți n-au pierdut oportunitatea să apară. Cu nu mai este “corect politic” și este chiar interzis azi să deversezi tomberoanele de ură rasistă pe care un Dreyfus sau un Léon Blum le-au putut suporta, dintr-o dată, anumiți antisemiți instrumentalizează războiul din Orientul Apropiat pentru a explica faptul că atrocitățile dovedite comise de Țahal au la origine natura perversă a iudaismului. Voi evoca personajul lui Israel Șamir care face legătura între “vechiul” antisemitism și cel care avansează mascat.

Antiiudaismul creștin
Întrebările : “ce este un evreu?” sau “de unde vin evreii?” sunt foarte complexe. Ele au totuși consecințe foarte actuale. Poporul evreu s-a constituit pornind de la Cartea (Biblia) care i-a dat rațiunea de a fi. Dintotdeauna a existat la evrei o dezbatere, o confruntare între cei care îl acceptau pe “Celălalt” (altădată divinitățile altor popoare sau dominația romană) și cei care considerau că evreii nu puteau să trăiască decât între ei. Această confruntare continuă și astăzi. Diferitele identități evreiești și antisemitismul sunt esențialmente legate de dispersiunea (diaspora) care a început înaintea celor două distrugeri ale Templului. Majoritatea evreilor continuă să trăiască în afara Israelului.
Cu mult înaintea ebraicii, care este este o limbă reconstituită pornind de la limba religioasă, au existat limbile evreiești ale diasporei: ladino, iudeo-araba, yiddish. Cei care încearcă să “închidă” istoria iudaismului afirmând centralitatea Israelului, prezentând diaspora ca pe o lungă paranteză sau construind mitul unui pretins regat unificat care ar trebui reconstituit, comit o minciună istorică. Nu există, evident, o “rasă” evreiască. Evreii de azi rezultă din numeroase amestecuri. Descendenții celor care au părăsit Palestina după distrugerea celui de-al doilea Templu s-au amestecat cu berberii, cu spaniolii, mai târziu cu slavii și khazarii (2). Și poporul palestinian, care este un popor autohton, a ieșit parțial din lumea ebraică. Trebuie deci să se vorbească despre evrei ca popor (ar fi mai exat să se pună “popoare” la plural) și de o comunitate al cărei destin este legat de o religie.
Istoria iudaismului din diaspora este adesea prezentată ca un lung șir de persecuții și de masacre. Au existat totuși perioade mult mai favorabile: sub Charlemagne, în Andaluzia, în timpul sosirii în Polonia sau în Imperiul Otoman.
.


Ultima editare efectuata de catre Admin in 19.07.11 17:07, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Genocide uitate. Mostenirea sangeroasa a omului alb

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.07 16:47

Genocide uitate. Mostenirea sangeroasa a omului alb
Rasismul, demonstrat stiintific
Cu un secol mai devreme, pe masura ce stiinta lua locul religiei ca discurs dominant in cultura, presupusa superioritate a rasei albe isi gasea, si ea, temeiuri „stiintifice“. La 19 ianuarie 1864, prestigioasa Anthropological Society din Londra organiza o masa rotunda cu tema „Extinctia raselor inferioare“. Cercetatori respectati ai vremii au discutat despre „dreptul raselor superioare de a coloniza teritoriile considerate vitale pentru interesele lor“ si au incercat sa stabileasca daca, in asemenea cazuri, bastinasii de rasa „inferioara“ erau inevitabil sortiti disparitiei sau puteau coexista, intr-o forma sau alta, cu noii stapani... „Pe atunci, Anglia savarsise deja, pe langa genocidul indigenilor din America de Nord, pe cel al aborigenilor din Australia, mai ales al tasmanienilor“, noteaza Plumelle-Uribe. In acest timp, in Franta, un sociolog pe nume Georges Vacher de Lapouge „sustinea ca nu era nimic mai normal ca reducerea in sclavie a raselor inferioare si pleda pentru o singura rasa superioara, nivelata prin selectie“.
Chiar daca impartaseau teza clasificarii culturilor in inferioare si superioare, savantii germani s-au remarcat la inceput prin moderatie. Profesorul Theodor Waitz si elevul sau Georg Gerland au contestat teoriile care justificau exterminarea indigenilor din colonii: „Nicio lege naturala nu spune ca popoarele primitive trebuie sa dispara pentru a face posibil progresul civilizatiei“, spunea Gerland. In 1891, profesorul Friedrich Ratzel denunta la randul sau, cu nobila indignare, „declinul popoarelor de culturi inferioare“: „A devenit o regula deplorabila ca popoarele mai putin inaintate sa dispara la contactul cu popoare de inalta cultura. Indigenii sunt ucisi, vanati, proletarizati, iar organizarea lor sociala este distrusa. Caracteristica principala a politicii albilor este folosirea violentei de catre cei puternici asupra celor slabi. Scopul este de a pune mana pe pamanturile lor“. Dar evolutia evenimentelor modifica si opiniile oamenilor de stiinta: cativa ani mai tarziu, acelasi profesor Ratzel va afirma ca un popor in dezvoltare este indreptatit sa cucereasca teritoriile „transformate in pamanturi nelocuite prin moartea sau deplasarea locuitorilor lor“... Intre timp, Germania isi constituia, si ea, un imperiu colonial in Africa, dupa Congresul de la Berlin din 1884-1885, care impartise „continentul negru“ intre marile puteri mai vechi sau mai noi. Ratzel avea sa ramana in istorie drept creator al termenului „Lebensraum“ - spatiu vital, termen insistent folosit mai tarziu pentru justificarea planurilor de cucerire ale nazistilor.
La inceputul secolului al XX-lea, eliminarea raselor catalogate drept inferioare aparea ca un proces normal si inevitabil, care nu suscita prea mare indignare - mai ales ca se petrecea in Africa sau pe alte continente departate de privirile europenilor. In Congo, declarat domeniu personal al regelui belgian Leopold, populatia a scazut la jumatate - de la 20 la 10 milioane de oameni. Germanii, mai nou-veniti in randul colonizatorilor, au capatat repede aceleasi deprinderi: in numai doi ani, 1904-1906, etnia herero, din actuala Namibie, a fost exterminata in proportie de 75%. Un alt savant, profesorul Eugen Fischer, s-a deplasat la fata locului pentru a studia „bastardizarea fiintei umane“. El a publicat un tratat care pretindea ca demonstreaza stiintific inferioritatea rasei negre si propunea urmatoarea atitudine fata de metisi: „Sa li se garanteze acel grad precis de protectie care le este necesar ca rasa inferioara noua si nimic mai mult, dar asta doar atat timp cat ne sunt de folos - in rest, sa actioneze libera concurenta, ceea ce inseamna, dupa mine, sa dispara“. Devenit celebru in toata lumea datorita tratatului sau, dupa 1933, profesorul Fischer „si-a pus in serviciul politicii rasiale a noului stat (national-socialist) prestigiul si autoritatea de savant de renume mondial“. Odata cu venirea la putere a lui Hitler, „dominatia rasei superioare“ devenea politica de stat. In cautarea „spatiului vital“, nazistii au trecut in randul „raselor inferioare“ si popoare europene: in primul rand, evreii, ce aveau sa fie exterminati metodic, dar si romii si slavii din Est. Profesorul Fischer si elevul sau Wolfgang Abel au elaborat criteriile de apartenenta la „rasa ariana“ - criterii care puteau hotari viata sau moartea unui om -, iar Abel a propus, intre alte optiuni, „lichidarea poporului rus“. In 1941, Göbbels si Göring estimau ca 20-30 de milioane de oameni ar putea muri de foame in Rusia, din cauza rechizitionarii alimentelor pentru nevoile armatei germane. „Poate e mai bine asa, deoarece anumite natiuni trebuie decimate“, adauga Göring, al carui tata fusese guvernator colonial in Africa. Liderii nazisti nu stiau, poate, ca ucrainenii fusesera deja decimati de foamete, cu cativa ani mai devreme; comunismul sovietic, abia nascut, avusese timp sa-si orchestreze propriile masacre, alegandu-si victimele nu pe criterii de rasa, ci de clasa.

Holocaustul, o lectie neasimilata
Dupa cateva secole de expansiune coloniala, in constiinta Occidentului se intiparise ideea ca rasele inferioare pot fi eliminate fara mustrari de cuget, daca o cereau interesele „poporului de stapani“. Nazistilor nu le-a mai ramas decat sa-i convinga pe germani ca si evreii, de exemplu, erau una dintre „rasele“ nefolositoare si chiar daunatoare. Propaganda in acest scop a exploatat insistent stravechile prejudecati antisemite pe care vremurile moderne nu le putusera eradica. Asa a fost cu putinta ca germanii si alti europeni (ne-am avut si noi, romanii, partea noastra de neomenie) sa asiste nepasatori la Holocaust, in masura in care au avut stiinta de el, sau chiar sa colaboreze la masacre si deportari atunci cand s-au aflat in situatia sa o faca.
Cel de-al Treilea Reich s-a prabusit si, odata cu el, si mitul suprematiei „ariene“. Dezvaluirea ororilor Holocaustului a cutremurat intreaga lume. Capii regimului nazist au fost judecati si condamnati la Nürnberg, iar genocidul evreilor europeni a capatat valoare de simbol - o crima impotriva umanitatii, atat de inspaimantatoare incat se credea ca nu se mai poate repeta niciodata. Dar masacrele coloniale, care l-au precedat si pregatit, au ramas in mare masura uitate. „Ceea ce preadistinsul, preaumanistul, preacrestinul burghez al secolului XX nu-i poate ierta lui Hitler nu este crima in sine, nu este umilirea omului in sine, ci crima impotriva omului alb si aplicarea, in Europa, a procedeelor colonialiste care nu-i priveau, pana atunci, decat pe arabii din Algeria, pe bastinasii din India si pe negrii din Africa“, scria marele poet al Martinicai, Aimé Césaire, descendent al sclavilor si exponent al „negritudinii“2. Cu o asemenea memorie selectiva, omenirea nu a parut sa invete prea mult din lectia tragica a Holocaustului. Gulagul sovietic si ramificatiile sale din tarile „fratesti“, varianta comunista a lagarelor de exterminare, au continuat sa faca victime multi ani dupa procesele de la Nürnberg, iar ostilitatea fata de „straini“ si-a avut, si aici, partea sa: popoare intregi au fost deportate in Siberia la ordinul lui Stalin si nu trebuie uitat ca si germanii din Romania si-au platit apartenenta etnica prin ani grei de sclavie. De cealalta parte, regimul de apartheid sud-african, alt descendent al teoriilor lui Ratzel sau Fischer, a ramas in picioare pana la sfarsitul anilor 80, iar razboaiele coloniale si postcoloniale, din Algeria pana in Vietnam, au adaugat noi victime la bilantul sangeros al secolului XX.
Astazi, sclavia ramane o trista realitate - nu doar in versiunea sa arhaica, inca intalnita prin unele regiuni indepartate ale Africii, dar si mult mai aproape de noi, in forma „modernizata“ a traficului si exploatarii imigrantilor ilegali, devenite o sursa majora de ingrijorare pentru politiile din lumea „omului alb“. Statele africane au incercat sa obtina recunoasterea comertului cu sclavi drept crima impotriva umanitatii, imprescriptibila si dand dreptul la despagubiri, sub forma unui plan de asistenta pentru dezvoltare3; dar tarile bogate intarzie sa-si asume pacatele trecutului. Secolele de dominatie coloniala au lasat insa urme adanci: discriminarile de tot felul si rasismul mai mult sau mai putin ascuns care erupe uneori, cand te astepti mai putin, in Europa sau America; starea jalnica a majoritatii statelor africane, mostenitoarele fostelor colonii, care par sa nu se mai poata smulge din saracie si violenta; si, nu in ultimul rand, condescendenta dusa pana la dispret cu care sunt privite aceste tari si cetatenii lor, atunci cand disperarea ii indeamna sa ia cu asalt frontierele lumii bogate. Analistii si expertii occidentali deplang adesea - cu implicita prezumptie de superioritate - coruptia si incompetenta guvernantilor, instabilitatea, lipsa democratiei si frecventele conflicte armate care impiedica iesirea Africii din subdezvoltare. Ne putem totusi intreba cum ar fi aratat astazi continentul daca n-ar fi cunoscut comertul cu sclavi pe scara mare si exploatarea coloniala, cu „binefacerile“ si dezastrele sale. Din nefericire, este o intrebare la care nimeni nu mai poate da raspuns
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Devine holocaustul o dogma mondiala?

Mesaj Scris de Admin la data de 26.01.07 14:10

Devine holocaustul o “dogma mondiala”?
SUA au inaintat ONU, pe 24 ianuarie, un proiect de rezolutie care incrimineaza negarea Holocaustului, relateaza Associated Press. Circa 40 de state din cele 192 membre ale Organizatiei au anuntat sustinerea propunerii, printre ele numarandu-se Marea Britanie, Canada, Noua Zeelanda, Australia si Rusia. Initiatorii proiectului spera ca acesta sa fie supus votului Adunarii Generale astazi, vineri 26 ianuarie.
Sectiunea operativa a rezolutiei cuprinde doua paragrafe care “condamna fara nici o rezerva orice negare a Holocaustului” si “recomanda tuturor statelor membre sa respinga orice asemenea act de contestare a Holocaustului ca fapt istoric, fie in totalitate, fie partial, sau orice activitati in acest scop”. Totusi, remarca agentiile internationale de presa, documentul, care nu are putere de lege, este mult redus fata de cel care condamna discriminarea rasiala si religioasa, adoptat de Adunarea Generala in 2004.
Secretarul general ONU, Ban Ki-moon, a precizat intr-un comunicat de presa ca “Holocaustul a fost o tragedie unica si care nu poate fi negata”. Comemorarea Holocaustului este “un raspuns esential dat persoanelor manipulate, care sustin ca Holocaustul nu a avut loc niciodata sau a fost exagerat”, a mentionat Ban.

Proiectul vine la putine saptamani dupa ce Iranul a starnit furia unei parti a comunitatii internationale, organizand si sponsorizand o conferinta despre holocaust. Aproape 70 de cercetatori si scriitori din 30 de tari au contestat versiunea “oficiala” asupra holocaustului si au discutat liber, fara constrangerile impuse de legislatiile din multe tari occidentale.
Desi nu mentioneaza numele Iranului, documentul este, in mod evident, o replica data acestei conferinte. Totusi, Gilad Cohen, consilier in cadrul misiunii israeliene la ONU, s-a referit indirect la conferinta de la Teheran, afirmand ca “aceste incidente nu mai pot fi ignorate”. “E problema ONU sa spuna tare si clar, ‘destul’! Iranul vrea sa aiba arme nucleare si neaga holocaustului. Asta e ceva ce nimeni n-ar trebui sa acepte.”
In noiembrie 2004 a fost adoptata de catre ONU o rezolutie pentru transformarea zilei de 27 ianuarie in Ziua Internationala a Comemorarii Victimelor Holocaustului, comemorata printr-o reuniune, la recomandarea fostului Secretar General Kofi Annan, in ianuarie 2005.
Rezolutia readuce in atentie propunerea Germaniei de criminalizare a negationismului pe intreg teritoriul UE, propunere facuta recent de ministrul german al Justitiei, Brigitte Zypries, si care ramane sa fie discutata.
Cu cateva zile inainte, un sondaj de opinie facut in randul britanicilor pe tema holocaustului a dat rezultate “ingrijoratoare”, conform cu ziarul Jewish Chronicle, care a facut publice datele. La intrebarea “a fost holocaustul un mit, s-a intamplat dar proportiile i-au fost exagerate, sau sase milioane de evrei au fost ucisi?”, 28% din respondentii intre 18 si 29 de ani, adica 17% din totalul respondentilor, au raspuns cu “nu stiu”. Un alt subiect al sondajului era opinia despre o eventuala criminalizare a negationismului in Marea Britanie. Numai 16% s-au declarat de acord, in timp ce 63% au respins ideea.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Populatia evreiasca europeana, cca. 1950

Mesaj Scris de Admin la data de 08.11.06 19:38

Populatia evreiasca europeana, cca. 1950


Maps courtesy of the United States Holocaust Memorial Museum, Washington, DC USA
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Lagare de concentrare importante in Germania Mare, 1944

Mesaj Scris de Admin la data de 08.11.06 19:37

Lagare de concentrare importante in Germania Mare, 1944


Maps courtesy of the United States Holocaust Memorial Museum, Washington, DC USA
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Lagare de deportare si exterminare, 1942-1944

Mesaj Scris de Admin la data de 08.11.06 19:36

Lagare de deportare si exterminare, 1942-1944


Maps courtesy of the United States Holocaust Memorial Museum, Washington, DC USA
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Lagare de concentrare naziste mari in Europa, ianuarie 1944

Mesaj Scris de Admin la data de 08.11.06 19:35

Lagare de concentrare naziste mari in Europa, ianuarie 1944


Maps courtesy of the United States Holocaust Memorial Museum, Washington, DC USA
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Masacre Einsatzgruppen in estul Europei

Mesaj Scris de Admin la data de 08.11.06 19:35

Masacre Einsatzgruppen in estul Europei


Maps courtesy of the United States Holocaust Memorial Museum, Washington, DC USA
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Mari ghetouri in Europa ocupatae

Mesaj Scris de Admin la data de 08.11.06 19:34

Mari ghetouri in Europa ocupata


Maps courtesy of the United States Holocaust Memorial Museum, Washington, DC USA
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Lagare de concentrare naziste, 1933 -1939

Mesaj Scris de Admin la data de 08.11.06 19:33

Lagare de concentrare naziste, 1933 -1939


Maps courtesy of the United States Holocaust Memorial Museum, Washington, DC USA
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Sistemul feroviar european, 1939

Mesaj Scris de Admin la data de 08.11.06 19:32

Sistemul feroviar european, 1939


Maps courtesy of the United States Holocaust Memorial Museum, Washington, DC USA
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

HARTI

Mesaj Scris de Admin la data de 08.11.06 19:31

Populatia evreiasca europeana cca.1933


Maps courtesy of the United States Holocaust Memorial Museum, Washington, DC USA


Ultima editare efectuata de catre Admin in 06.07.11 10:54, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Noul anti-semitism” – fenomen tot mai ingrijorator

Mesaj Scris de Admin la data de 03.11.06 14:40

“Noul anti-semitism” – fenomen tot mai ingrijoratorIn 1938, cind Germania anexa Austria, Adolph Hitler se adresa unei multimi entuziasmante de la balconul Palatului regal Hofburg. Acum, 75 de ani mai tirziu, in acelasi loc se desfasura o prima conferinta internationala ce si-a propus sa contracareze fenomenul asa-numitului „nou anti-semitism”

Intilnirea s-a incheiat week-endul trecut, dupa doua zile de dezbateri. Reprezentanti din nu mai putin de 55 de tari membre ale Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) dar si lideri ai comunitatii evreiesti din SUA s-au adunat la palatul Hofburg pentru a gasi cai de combatere a unui fenomen ce tinde sa devina tot mai vizibil. „Noul anti-semitism”, caci despre acest fenomen este vorba, este contruit pe vechile clisee si stereotipuri anti-evreiesti, numai ca acum cunoaste o tot mai larga raspindire fiind „potentat” de conflictul israeliano-palestinian si de lupta Statelor Unite contra terorismului international. „Sintem martorii unui anti-semitism global, cu caracter nociv tot mai evident”, a aratat in discursul sau Irwin Cotler, a un parlamentar canadian. „Principala sa caracteristica este individualizarea Israelului ca tinta a unui oprobiu unic in lume si transformarea ideii de pamint evreiesc intr-o vina Israelul e adesea prezentat ca un soi de anti-Crist. Este de fapt un anti-semitism in numele apararii drepturilor omului, intr-o vreme cind acestea au devenit noua religie mondiala”, a mai spus Cotler.
La rindul sau, presedintele american, George W. Bush, a afirmat, intr-un mesaj transmis delegatilor prezenti la conferinta, ca fiecare tara are responsabilitatea de a combate si a denunta antisemitismul si violenta aferenta acestui fenomen. "Guvernele au obligatia de a se asigura ca antisemitismul este exclus din manualele scolare, din declaratiile publice si oficiale si din programele televiziunilor publice", a aratat Bush.
In deschiderea dezbaterilor, presedintia olandeza a OSCE a subliniat ca antisemitismul a adoptat "noi forme", citind in acest sens mesajele "pline de ura" publicate pe site-urile Internet, sloganurile rasiste de pe stadioanele de fotbal sau profanarea unor cimitire evreiesti. "Nu exista explicatie rationala pentru antisemitism, un fenomen care a rezistat de-a lungul secolelor. Trebuie sa recunoastem ca acest fenomen exista si trebuie sa il combatem cu fermitate", a afirmat ambasadorul Olandei la OSCE, Daan Everts. "Dupa traumatismul Holocaustului, antisemitismul activ a luat alte forme (...), mai «blinde», ca de exemplu a spune despre cineva ca este un om cinstit, desi este evreu", a sustinut si fostul ministru polonez de Externe, Wladyslaw Bartoszewski.
La rindul sau, secretarul de stat in Ministerul roman de Externe, Cristian Diaconescu, a aratat ca si Guvernul roman a fost "responsabil de persecutarea evreilor in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial" si ca nu exista "nici o ambiguitate privind atitudinea Romaniei". Declaratia survine la scurt timp dupa ce guvernul de la Bucuresti a emis un comunicat de presa in care arata ca pe teritoriul Romaniei nu s-a desfasurat Holocaustul, lucru ce a generat o multime de critici din partea organizatiilor evreiesti si de aparare a drepturilor omului. "Este deplorabil ca Holocaustul a fost o politica de stat, promovata de aceleasi institutii si autoritati mandatate sa-si protejeze propriii cetateni.
Din nefericire, aceasta politica a afectat si un numar important de evrei din Romania. Istoria trebuie cunoscuta si asumata. Credem in mod autentic in acest principiu si vom actiona in consecinta. Nu va trebui sa fie nici o ambiguitate privind atitudinea Romaniei fata de rasism", a mai apreciat in cuvintul sau Cristian Diaconescu.
Conferinta de la Viena vine dupa o perioada in care tot mai multe tari europene se confrunta cu o escaladare a numarului de atacuri anti-evreiesti, in majoritate contra unor sinagogi si cimitire. Cel mai adesea atacatorii au fost tineri arabi, emigrati din nordul Africii. Chiar daca intilnirea internationala nu s-a incheiat printr-un plan de actiune concret, cea mai des auzita recomandare a fost cea de adoptare a unei legislatii cit mai stricte prin care sa se combata anti-semitismul si „discursul urii”.
„A trecut destula vreme de cind noul anti-semitism a inceput sa se manifeste in societatile noastre”,a declarat Gert Weisskirchen, un parlamentar german. "Acum a venit vremea sa trecem si la fapte”. (DIVERS)
http://www.divers.ro/cgi-bin/buletin_ro.py?id=123#628
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

++O RETORICA ANTI-OCCIDENTALA

Mesaj Scris de Admin la data de 11.10.06 18:00



Ultima editare efectuata de catre in 28.11.07 14:03, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

++O teorie a democratiei

Mesaj Scris de Admin la data de 11.10.06 17:58



Ultima editare efectuata de catre in 28.11.07 9:54, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Rasa si etnie

Mesaj Scris de Admin la data de 03.10.06 19:38


  • Rasa si etnie
    1. Rasism, antisemitism ca forma particulara de rasism, heterofobie si xenofobie
    Rasismul reprezinta "convingerea" ca unele rase sau grupuri etnice sunt superioare altora, principiile sale de baza fiind extinse pentru a justifica actiunile generatoare de inegalitate. Filosoful Albert Memmi defineste rasismul drept “valorizarea generalizata si definitiva a diferentelor reale sau imaginare in profitul acuzatorului si in detrimentul victimei sale cu scopul justificarii privilegiilor sau agresiunii sale” .
    Definitia din Dictionarul Robert Editia 1988 pentru rasism este urmatoarea: “Teorie a ierarhiei raselor care conchide in necesitatea prezervarii rasei zise superioare de toate incrucisarile si la dreptul sau de a domina celelalte rase. Ansamblu de reactii care, constient sau nu se raliaza acestei teorii.”
    Rasismul s-a nascut in secolul al XIX-lea din incercarea antropologica de a proiecta asupra grupelor umane clasificarea animala stabilita de naturalisti. Astfel, plecand de la caractere specifice, percepute drept ereditare, nu numai in plan fizic, dar si in plan intelectual, cultural sau social s-a fundamentat o ierarhie a tipurilor umane, mergand de la grupe identificate ca inferioare pana la rasa presupusa perfecta. Aceasta ierarhizare coincide intrucâtva cu hiperdezvoltarea imperiilor coloniale britanic si francez, a caror expansiune trebuia justificata prin superioritatea culturala sau rasiala. Ura rasiala s-a grefat si pe ostilitatea traditionala manifesta fata de populatia evreiasca, abila in finante si comert.
    Prin heterofobie se intelege teama, aversiunea, ura si tendinta de respingere a celui ce vine din “exterior” ( diferit prin alura, tip, maniera de a fi, cultura si stilul sau ).
    Xenofobia este aversiunea, teama, ura, frica de elementul strain de specificul national pentru ca se presupune ca ameninta un echilibru, o armonie locala, autohtona. Ca varianta specifica a rasismului, antisemitismul face din populatia evreiasca (sau de credinta iudaica) obiect tinta unic de victimizare. Antisemitismul denunta constant iudeo-capitalismul perfid si anticrist, iudeo-bolsevismul sau complotul sionist.
    Jacques Tarnero evidentiaza ca in imaginarul rasist, fiinta diferita , deci periculoasa vine din exterior . In imaginarul antisemit, amenintarea iudaica, invizibila vine din interior. Astfel, “nelinistitorul element strain atinge de o maniera inspaimantatoare elemente cunoscute de mult timp si dintotdeauna familiare” .
    Radacinile rasismului sunt la fel de vechi ca si omul, chiar daca initial s-a manifestat doar ca aversiunea fata de straini, indiferent de culoarea pielii sau stil de viata. Considerarea celuilalt ca non-cetatean sau barbar ( in vechea Grecie ) sau ca non-fiinta umana in ultimele 2 milenii de civilizatie sunt justificativele pentru sclavajul si munca fortata a prizonierilor de razboi sau a populatiilor colonizate fortat ori pentru abuzurile impotriva populatiilor indigene (ca in Australia sau America de Nord). Rasismul modern este replica conservatoare a curentului egalitarist si libertarismului care la mijlocul secolului al XVIII-lea a dus la desfiintarea sclavajului in Lumea Veche si Lumea Noua (Europa si Americi) si ulterior la largirea drepturilor democratice si inlaturarea partiala a prejudecatilor rasiale.

    2. Fundamentele teoretice ale rasismului
    Incercand sa determine “unghiul facial”, antropologii francezi Pierre Paul Broca si Lapouge au trasat diferenta intre profilul dolicocefal nordic si brahicefalul “negru”. Din punct de vedere genetic, ca o rasa “pura” umana sa se mentina, trebuie ca ea sa traiasca intr-o izolare totala, fiind in fapt destinata degenerescentei si extinctiei lente.
    Printre primii teoreticieni ai rasismului au fost scriitorii minori Arthur de Gobineau, Houston Stewart Chamberlain, Georges Vacher de Lapouge si Edouard Drumont.
    In “Essai sur l’inegalite des races humaines”, Gobineau exprima diferentele intre rasele galbena, neagra si alba. Daca rasa neagra o considera a fi la baza scarii evolutive, rasa galbena pare a fi dotata cu simt practic, “fara a iesi din mediocritate”, in timp ce rasa alba joaca “un rol civilizator”. Ideea centrala a scrierilor lui Chamberlain (inspiratorul nazismului) sunt “puritatea sângelui germanic si necesitatea eliberarii de jugul semit”. Lapouge, in incercarea de a face un clasament al raselor, proclama suprematia rasei dolicocefale, albe, ariene fata de brahicefali, “inerti si mediocrii”, intre care evreii sunt cei mai “decazuti”. El imparte genul uman in Homo europaeus care formeaza elita: blondul teuton nordic, Homo alpinus cu subgrupele Auvergnat si Turc si Homo mediteraneus cu subgrupele Napolitan si andaluz ca oameni inferiori. Drumont se distinge ca un pamfletar care va utiliza discursul antisemit in exprimarea nationalismului francez si anti-Dreyfus.
    Concluzionând, Tarnero afirma ca “in numele rasei si a unei viziuni ierarhice asupra speciei umane” Codul Negru, legile de la Nurrenburg, statutul evreilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial si apartheidul au putut fi fundamentate juridic si puse in practica.
    Realitatea biologica exprimata prin cercetari de genetica pun in evidenta faptul ca primii oameni in sensul modern al cuvântului (Homo sapiens) au pornit in urma cu 65.000 – 70.000 de ani din Africa din rândul stramosilor bosimanilor (populatia care genetic prezinta cea mai mare asemanare cu primii oameni “moderni”), raspandindu-se in 15.000 – 25.000 de ani din sudul Indiei (unde mai gasim populatii “relicte”) si pana in Australia (in urma cu cca. 45.000 de ani). Ulterior, prin aclimatizari si adaptari specifice, se diferentiaza rasele oceanica, amerindiana, galbena si alba.
    Rasele se bazeaza pe o serie de trasaturi fizice (cum ar fi culoarea pielii si forma faciesului) care nu prezinta, in mod direct, decat o importanta redusa asupra sanatatii.
    Etnia este grupul de apartenenta al individului, ca suma de factori culturali, limba, alimentatie, religie, obârsie, rasa, a caror actiune conjugata influenteaza in mare masura starea de sanatate si longevitatea oamenilor.
    Oamenii sunt irezistibil interesati de diferente, de obicei, pe seama admiterii asemanarilor. Genetica, biologia si medicina sunt utilizate ca instrumente de justificare a inegalitatilor sociale, a eugeniei si a controlului imigratiei.
    In fapt, genele cele mai recesive apartin “raselor inferioare” negre, mediteraneene sau galbene, tendinta prin incrucisare fiind de stingere lenta si in durata foarte mare a rasei albe. Analiza evolutiei firesti a populatiilor amestecate au condus la ideea protectionismului rasei.

    3. Raportul dintre rasa si etnie
    Daca etnia priveste un grup definit de regula printr-un fond cultural si lingvistic comun, rasa se refera la grupe mari etnice. Dar sunt din ce in ce mai dese cazurile când intr-un grup etnic traiesc mai multe rase (astfel, in America se regasesc practic elementele tuturor raselor fundamentale; de asemenea chiar si in Israel evreii din Etiopia, Yemen, nordul Africii, Europa, Rusia, Asia Mica, etc. sunt de diverse culori si limbi native). Europa din acest punct de vedere prezinta o rasturnare de situatie, astfel incat segmente intregi de populatie provin din Africa si Orientul Mijlociu. Asimilarea culturala si lingvistica conduc la fuziunea cu grupul etnic local si la crearea unei diversitati rasiale in spatiul etnic national.
    Atunci când populatii echilibrate numeric si diferite caracteriologic, fizic, cultural sau rasial se intersecteaza in acelasi spatiu teritorial, situatiile conflictuale se pot rezolva in baza mai multor paternuri precum genocidul, expulzarile, sclavia, segregatia si asimilarea. In cele ce urmeaza vom incerca o prezentare a acestor modele de paternuri cu exemplificari.

    Genocidul presupune omorârea sistematica , programatica a unei intregi populatii de catre o alta populatie (prin organizatiile militare sau paramilitare cu caracter nationalist). Intentia politica si programata de distrugere si exterminare sistematica a unei populatii a sustinut scânteia genocidului sistematic. De la exterminarea amerindienilor in momentul colonizarii Americilor, a tasmanienilor si australienilor indigeni in momentul colonizarii continentului australian, de la distrugerea in conditiile razboiului de 30 de ani si persecutarea sistematica a valahiilor protestanti din Moravia – regiunea Valassko Mezirice, la distrugerea sistematica a asezarilor aromâne din muntii Pindului si risipirea acestora din Germania, Croatia, Ucraina pâna in Siria si Egipt in secolul al XVIII-lea de catre trupele albaneze ale pasei de Ianina, de la exterminarea grupurilor de armeni de ordinul a câteva sute de mii din regiunea Van de catre kurzi si turci in pragul primului razboi mondia, pâna la asasinarea programatica a evreilor, tiganilor si a altor populatii considerate indezirabile (precum lemkii, populatie montana presupusa de origine valaha din sudul Poloniei – in partea de nord a muntilor Carpatilor), genocidele au marcat existenta unor popoare intregi. Genocidul reprezinta modelul de patern cel mai violent de relationarea a doua populatii care impart acelasi spatiu teritorial cu o acomodare imperfecta.
    Expulzarile privesc alungarea unor populatii de pe teritoriul lor istoric de catre o alta populatie. In istoria veche sunt notabile expulzarile evreilor din Egipt sau Babilon, in epoca moderna expulzarile caracterizate ca schimburi de populatii din Cadrilater sau Ardealul de Nord in 1940. Actiunile de consolidare ale elementului etnic secuiesc in judetele centrale ale tarii Harghita si Covasna imbratiseaza acest tip de patern. De asemenea, migratia evreilor, grecilor, armenilor si germanilor sustinuta de catre guvernele pro-sovietice si comunist-nationaliste de dupa 1947 s-au desfasurat in baza unei politici programate. Solutii de regula politice, rezultate din redefinirile granitelor statului national, expulzarile au creeat tensiuni intre populatia politic dominanta si populatia minoritara / dominata politic expusa capriciilor istoriei. Populatia dominanta , plecând de la un status autoasumat conducator, tinde o “epurare” politica teritoriala in detrimentul concetatenilor de alte etnii. Expulzarile (si sub masca “repatriarilor”, termen inexact care defineste emigrarea masiva a unei populatii intr-un stat national in care reprezinta o majoritate) au facut obiectul reglarilor de granite dintre Polonia si Cehia pe de o parte si Germania, dar au privit si alte segmente largi de populatie precum germanii si evreii din tarile centrale si estice sau grecii de pe litoralul Marii Negre.


Ultima editare efectuata de catre Admin in 19.07.11 18:06, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

REZUMAT SUBIECTE GEORGE VOICU

Mesaj Scris de Admin la data de 10.09.06 16:23

++REZUMAT SUBIECTE GEORGE VOICU

1)Radacini istorice


2)Canale si emitatori


3)Temele


4)Evreii sun vinovati de prabusirea comunismului


5)Antiromanismul evreilor


6)Demonizarea evreilor


7)Negarea/Minimalizarea Holocaustului


8)Teleologia discursului antisemit
==================================
SURSA:SFERA POLITICII


Ultima editare efectuata de catre in 27.11.07 22:47, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

TEME ANTISEMITE IN DISCURSUL PUBLIC-continuare

Mesaj Scris de Admin la data de 10.09.06 16:21

++"Daca necesitatile istorice cer inlocuirea democratiei cu
autoritarismul militar, nimeni nu trebuie sa considere aceasta
extremism"nota 33.

Dar nu numai deficitul de autoritate inspira pe criticii
democratiei. Punctele lor de vedere sint adesea „principiale":
democratia nu rezista la examenul mintii. Votul universal e o
inventie nefericita, sustine Ioan Buduca: oamenii ar fi vadit
inegali, in consecinta nu exista temei pentru egalizarea voturilor...

Institutiile democratiei au parte de o judecata aspra,
menita sa le desfiinteze. Asa gindeste, de exemplu, un neo-legionar
precum Serban Suru:

"Si eu am o parere proasta despre Parlament. Despre Parlament, nu
despre parlamentari, tineti minte ce va spun. Despre Parlament in
sine, ca institutie. Pentru ca in ziua de azi Parlamentul este acea
institutie care aproba niste legi, uneori in necunostinta de
cauza."nota 34

Institutiile democratice sint criticabile in numele
profesionalismului, deci. Alteori, ele sint criticabile pentru ca
ingradesc... libertatea individuala. O asemenea opinie are George
Piscoci-Danescu. Care mai e de parere ca tot democratia e de vina si
pentru existenta trecuta a comunismului:

"Ea, democratia occidentala, a fost financiarul comunismului. Intre
altele, Franta, America, lumea occidentala, FMI i-au imprumutat lui
Ceausescu miliarde de dolari fara de care acesta n-ar fi reusit
niciodata sa nenoroceasca Romania."nota 35

Citeodata se aduce argumentul „suprem": "Isus Christos n-
a vorbit niciodata de democratie."nota 36 Nu poate fi legitim ceva ce
nu se gaseste in discursul divin, pare sa gindeasca preotul ortodox
care a scris cuvintele citate.

Daca toate acestea par a fi mai mult niste opinii
politice, care pot foarte bine sa ramina fara finalitate, in schimb
sint identificabile practici graitoare pentru proiectul politic al
celor care cultiva teme antisemite. De exemplu, componenta masiv
militara (fosti ofiteri superiori, chiar generali de armata si
securitate) a structurii de virf a PRM este o realitate care sare in
ochi si care marturiseste singura asupra intentiilor si mijloacelor
politice ale acestei formatiuni. Bunaoara, 8 din cei 21 de membri ai
comitetului de conducere aveau in 1995 un trecut de acest gen,
situatia aceasta fiind, cum remarca M. Shafir, doar "virful iceberg-
ului"nota 37. La alegerile generale din 1996, PRM a folosit dealtfel
un slogan simptomatic, prin care cerea "doi ani de regim autoritar".

Si ca lucrurile sa devina si mai limpezi, este
semnificativ faptul ca publicatii precum Romania Mare sau Europa iau
deschis apararea tuturor regimurilor nedemocratice sau
antidemocratice din lume (Iraknota 38, Libia, Coreea de Nord, China,
Serbia – Kosovo etc.), dar si a unor miscari politice afine: Pamiat-
ul din Rusia, "Frontul National" din Franta, "neofascistii italieni
si spanioli", "Republikaner-ii germani" s.a. Se intelege ca asemenea
pozitionari atrag dupa sine puternice idei anti-occidentale, anti-
americane, anti-israeliene, anti-catolice s.a.m.d. Si daca se adauga
si amanuntul ca aceleasi publicatii apara deseori national-comunismul
lui N. Ceausescu, avem poate o etiologie mai exacta a maladiei pe
care o reprezinta discursul nationalist radical, xenofob si antisemit
din Romania post-comunista. Nu intimplator, desigur, multi din
retorii galagiosi ai acestui discurs au fost colaboratori ai
Securitatii (Marian Munteanu, Dan Zamfirescu) sau chiar ofiteri in
cadrul ei (Ilie Neacsu, Pavel Corut, Ilie Merce).

In contextul oferit de asemenea idei politice, poate sa
apara astfel si cea mai cumplita dintre ele: cea a "solutiei finale".

"Pare de necrezut, dar singura masura de prevenire este eliminarea
minoritatilor periculoase. Cum? Prin orice mijloace, incepind cu
asimilarea culturala – deci pierderea identitatii spirituale – si
mergind pina la anihilarea fizica. […] Cu durere in suflet spun ca,
poate, ar trebui sa ne obisnuim cu solutia finala."nota 39

Indemnuri mobilizatoare asemanatoare se pot intilni si in
alte parti. Radu Theodoru, de pilda, isi prezinta una din cartile
sale antisemite ca fiind

"un disperat semnal de alarma menit sa trezeasca opinia publica din
apatie politica, morala si sociala in care a aruncat-o deliberat
razboiul psihologic si economic dus de evreime impotriva noastra".

Drept pentru care conchide:

"Macar in ceasul al unsprezecelea: TREZIȚI-VĂ ROMÂNI [majusculele
aut. – n.m.]!"nota 40.


Ultima editare efectuata de catre in 27.11.07 22:45, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

TEME ANTISEMITE IN DISCURSUL PUBLIC-continuare

Mesaj Scris de Admin la data de 10.09.06 16:20

++Ideile si limbajul sint simptomatice: C.V. Tudor concepe
pe evrei biologic, ca pe o „rasa", nu cultural, ca pe o etnie sau
natiune. Daca ar afla ca sint si evrei negri, nu numai khazari, ar fi
pesemne definitiv convins ca astazi nu mai exista urma de evreu...
Evreii de azi ar fi deci un fel de surogat al celor vechi; in
consecinta, nu pot avea parte decat de dispret. Concluzia este la
indemina: daca „evreii" de azi nu sint evreii biblici, ci o populatie
turcica, adica inferioara, resentimentul la adresa acesteia n-ar fi
citusi de putin antisemit, pentru ca ea nu e... semita.
(2) Proiectul politic antidemocratic

Proiectul politic antidemocratic este concluzia
discursului public din Romania actuala care cultiva teme antisemite.
Sint destule argumente care ne fac sa credem ca acest proiect este,
la rigoare, scopul ultim al acestui discurs. Desi, deseori, proiectul
este doar schitat, sugerat, nedezvoltat, intreaga greutate a
celorlalte mesaje antisemite apasa pe ideea nedemocratica. Iata de ce
se poate considera ca antisemitismul acestor discursuri nu este un
scop in sine, ci doar o treapta spre altceva: spre o ordine politica
in care valorile democratiei vor putea fi anulate.

Dealtfel, dintotdeauna antisemitismul s-a cuplat, in
cultura politica romaneasca, cu proiectul antidemocratic. Ginditorii
politici romani antisemiti de dinainte de razboi au fost de fiecare
data potrivnici democratiei. Reactualizarea lor, a ideilor lor
antidemocratice este – pentru canalele prin care se propaga asemenea
discursuri – o urgenta. Discursul cu teme antisemite este de fapt un
discurs antidemocratic.

Demonizarea democratiei de catre intelectuali (Nae
Ionescu, Mircea Eliade, Nichifor Crainic, Traian Braileanu, Traian
Herseni, Emil Cioran s.a.) si oameni politici (Corneliu Zelea
Codreanu, I. Mota, A.C. Cuza s.a.) de extrema dreapta din perioada
interbelica este reluata nu numai in idee, ci si in expresia ei
originara, in presa si in carti, ca "pilda de invatatura". O fraza ca
aceasta:

"Cert este ca «democratia» in infatisarea ei de astazi
(parlamentarism intemeiat pe vot universal si partide politice)
constituie cea mai mare primejdie pentru statul nostru"nota 22,

apartinind lui Traian Braileanu, membru marcant al Miscarii
Legionare, este retiparita de publicatiile care cultiva stereotipuri
evreofobe sub motivul, desigur, al actualitatii ei. Asemenea idei nu
sint reluate pentru "pitorescul " lor, ci pentru ca sint considerate
si astazi "legitime" "sanatoase", "necesare".

Valeriu Nestian, incercind sa apere modelul politic
legionar, procedeaza nu numai la comparatii legitimatoare ci si la
invocarea unui nume a carui autoritate este considerata de buna seama
inatacabila:

"Regimurile autoritare din Spania lui Franco ori din Portugalia lui
Salazar (cf. Mircea Eliade, Salazar si revolutia din Portugalia, Ed.
Gorjan, Tg. Jiu, 1942) se disting nu numai prin susceptibilitatea lor
la democratia «clasica», ci si datorita faptului ca respectul
autoritatii, al ierarhiei, al datoriilor/drepturilor, nu le-au
transformat in forme de guvernamint tiranice, dictatoriale. […]
Asemanator stau lucrurile cu legionarismul."nota 23

Uneori acest discurs admite ca totalitarismul hitlerist
sau cel comunist au fost rele, dar este convins ca cel legionar e (va
fi) bun; totalitarismul este astfel inevitabil, pentru motivul –
sustinut de Nichifor Crainic – ca "viziunea crestina a lumii e
totalitara"nota 24.

Sint si demersuri mai sofisticate impotriva valorilor
democratiei, idei care iau o forma teoretica, cum sint cele ale lui
Razvan Codrescu. Pledind pentru "nationalismul crestin", care
este "nationalismul adevarat" sau "nationalismul etern",
considerind "nationalismul ateu" o contradictie in termeni, fiind
impotriva "omului autonom", impotriva tolerantei (pedepsei capitale i
se afla temei crestin), acest discurs este in esenta lui – chiar daca
nu si recunoscut ca atare – antidemocratic, fundamental potrivnic
drepturilor omului.

"In concluzie, nationalismele uzurpate astazi de o anume stinga
extremista devin niste accese de mentalitate gregara si de populism
demagogic, fara vreo legatura nici cu traditia, nici cu Dumnezeu.
Adevaratul nationalism, cel putin in tarile de traditie europeana, nu
se poate altoi decit pe trunchiul drept al crestinismului. […]
Universalul este rinduit sa se in-trupeze in formele particulare ale
nationalului, iar nationalul este chemat sa se dez-margineasca (iar
nu sa se anuleze!) in ecumenicitatea harica a Iubirii."nota 25

Cum? Ne spune mai departe acelasi autor: gratie
unei "elite mesianice"nota 26. Si daca vom cauta sa vedem cine poate
forma o asemenea "elita mesianica", vom afla ca in ea figureaza nume
precum Corneliu Zelea Codreanu, Ion Mota sau Vasile Marin, care au
fost "pilda de eroism jertfelnic"nota 27.

Democratiei ii este imputata, de catre acelasi R.
Codrescu, intrind astfel intr-o lunga serie de critici, grava "lipsa
de autoritate"nota 28. Autorul Exercitiilor de «reactionarism»
sustine chiar ca epoca noastra ar sta "sub predominanta patologiei
democratice [subl. aut. – n.m.]"nota 29, patologie inteleasa deci ca
deficit grav de autoritate. „Toleranta" devine astfel condamnabila.
Ideea „democratiei moi" isi are „prestigiosi" sustinatori in istoria
noastra cultural-politica.

Cu un asemenea trecut aureolat, ideile antidemocratice si-
au facut aparitia, mai mult sau mai putin deschis, inca din primele
momente post-comuniste. Radu Ciontea, deputat si lider al PUNR in
acea etapa, pleda – in timpul dezbaterilor pe marginea proiectului de
constitutie – pentru un guvernamint accentuat autoritar, care sa puna
intre paranteze institutia parlamentara si in care presedintele sa
aiba prerogative extinse spre a putea conduce statul cu ceea ce numea
chiar el "o mina de fier"nota 30. "Mina de fier" este o sintagma des
folosita de discursul nationalist radical, xenofob si antisemit. Iata
un exemplu luat dintr-un articol chiar astfel intitulat ("O mina de
fier!"):

"iar daca institutiile democratice nu sint in stare [sa stopeze
infractiunile comise de "alogeni", mai ales de "mafia tiganeasca" –
n.m.], atunci ne trebuie o mina de fier capabila sa faca ordine in
tara"nota 31.

Guvernarea antonesciana devine astfel un model pentru
Romania post-comunista:

"singura solutie pentru depasirea crizei si salvgardarea natiunii
este instituirea unui guvern de tranzitie predominant militar"nota
32,

pledeaza cei de la Romania Mare inca de la inceputul tranzitiei. Dar
nu numai Antonescu este de urmat, potrivit acestui discurs, ci si
alti "conducatori", de genul Vlad Țepes sau Nicolae Ceausescu.
Autoritarismul acesta simptomatic este, fara indoiala, prima capcana
care i se intinde democratiei. Unul din partizanii lui, Marian
Munteanu, afirma:


Ultima editare efectuata de catre in 26.11.07 22:29, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

TEME ANTISEMITE IN DISCURSUL PUBLIC-continuare

Mesaj Scris de Admin la data de 10.09.06 16:19

++Cu alte ocazii, se incearca legitimarea vederilor
antisemite cu ajutorul prestigiului autorilor lor. Daca printre
antisemiti s-au numarat figuri ca Eminescu sau Nae Ionescu, B. Pascal
sau B. Franklin, N. Iorga sau Carol al II-lea, inseamna – fie si
indirect – ca antisemitismul e ceva... nobil. In consecinta, ideile
lor antisemite trebuie popularizate. Romania Mare o face frecventnota
12.

Ba chiar, in „buna" logica de acest tip, antisemitismul
necesita un anumit... rafinament cultural. Indivizii de rind,
nescoliti, neinstruiti, nici nu pot fi antisemiti. O expresie a
acestei idei se poate gasi la C. T. Popescu. Referindu-se la acuzatia
de antisemitism pe care Liga Antidefaimare din SUA i-a adus-o lui
Dumitru Dragomir, directorul si patronul saptaminalului Atac la
persoana, redactorul-sef de la Adevarul scrie:

"Antisemitismul de balci din aceste foi in goana dupa tiraj, inecat
intr-un puhoi de insulte si calomnii de uz general, aproape ca e
desprins de notiunea de evreu. Trogloditii de la Atac la..., in cap
cu starostele, pana la anti nici nu stiu ce-i aia semit. Exista insa
persoane care tin cu tot dinadinsul, impotriva evidentei, sa
demonstreze ca exista antisemitism in Romania."nota 13

Asadar, aceeasi idee: in Romania nu exista antisemitism
(de data aceasta pentru ca exista prea multa... ignoranta). Acuzatii
de acest fel sint insa aduse de unii „evrei", interesati, s-ar zice,
sa existe si la noi asemenea sofisticarie. E cazul, de pilda, al –
cum „politicos" se exprima Cristian Tudor Popescu – „dl. evreu Radu
Ioanid"nota 14.

In alte periodice, "argumentul evreiesc" ia forme
bibliografice:

"In situatia in care pentru dvs. – i se raspunde unui om
politic «indaratnic» – ramine valabila acuzatia de antisemitism, va
recomandam sa cunoasteti parerile Rabinului Sef Safran si ale lui N.
Steinhardt despre Miscarea Legionara. Nationalismul legionar nu este
sovin."nota 15

In acelasi scop, probabil, sint publicate in Romania Mare
textele unor predicatori crestini americani (Martin Mallette, James
St. John), texte menite sa arate deschiderea occidentala a acestui
saptaminal si a miscarii politice pe care o serveste.

Alte texte antisemite isi neaga antisemitismul apelind la
sofisme filologice menite sa demonstreze ca antisemitismul este o…
imposibilitate logica si existentiala. Razvan Codrescu (cel ce mai
semneaza si cu pseudonimele Adolf Vasilescu si Adolf Crivat-Vasile)
intreprinde un asemenea demers pretentios, dar care aluneca adesea
in "subtilitati" bizantine. Pornind, asa cum ii sade bine unui
erudit, de la biblicul Sem, R. Codrescu "constata":

"Exista putine cuvinte atit de lipsite de temei. Caci «a fi
antisemit» vrea sa zica, literal, «a fi impotriva a tot ce este
semit» [...] Iar daca arabii sint semiti si Israelul ii uraste de
moarte, atunci nu cumva Israelul este … antisemit?"nota 16

Potrivit acestui rationament, ceva ce nu poate fi numit
nu are cum sa existe. Sau, eventual, exista in chip paradoxal,
impunindu-se binecunoscuta "concluzie ca semitii sint cei mai
strasnici antisemiti [subl. aut. – n.m.]"nota 17. In Romania Mare
acest lucru se stia demult, dupa cum am vazut, fara a fi necesara
atita risipa de "eruditie". Asadar, tot "iudaismul
traditional", "sionismul", "mesianismul rasist" al evreilor sint de
vina. Iata de ce "mai mult decit victimele «salbaticiei» altora,
evreii sint adeseori victimele propriei lor lipse de tact si de
scrupule fata de lumea neevree"nota 18.

Cu toate acestea, Razvan Codrescu nu pare ca e dispus sa
nege antisemitismul pina la capat. In persistenta istorica a
antisemitismului, el vede un argument legitimator:

"De ce toata lumea, dincolo de determinatiile geografice, etnice sau
religioase, a avut in permanenta ceva tocmai cu evreii [subl. aut. –
n.m.]?"nota 19

Intrebarea este retorica, pentru ca nici macar nu
incearca sa raspunda. Cititorul urmeaza sa decida singur daca e vorba
de predestinare, de vreo pedeapsa divina sau de cine stie ce caracter
malefic pe care evreii il dezvolta in relatiile lor cu neevreii.
Important este insa ca intrebarea pleaca de la premisa ca
antisemitismul a fost / este o realitate. Cum se raporteaza
acest "spiritualist" la aceasta realitate de netagaduit?

"Cert este ca atitudinile «antisemite» nu pot fi reduse la o singura
ratiune sau la o singura forma de manifestare si, in consecinta, nu
pot fi judecate toate cu aceeasi masura. Exista multe nuante intre
tipul inferior (ura viscerala si agresiva) si tipul superior
(vigilenta discreta si refuzul tacit de «a face jocul» unei anumite
propagande."nota 20

Se intelege ca, in cazul lui Razvan Codrescu, avem de-a
face cu "atitudini antisemite" de "tip superior".

Mai este insa un „argument", inca mai „subtil", cu
ajutorul caruia antisemitismul poate fi negat. Anume, n-ar fi vorba
de antisemitism de vreme ce astazi nu mai exista evrei. Sint unii
care se dau „evrei", dar in fapt nu sint evrei, sint... khazari.
O „rationalizare" a acestui argument se intilneste la C. V. Tudor:

"Eu, unul, n-am fost, nu sint si nu voi putea fi niciodata antisemit.
Ar insemna sa neg sau sa ard Biblia. Dar Poporul Cartii e una – iar
hoardele de aventurieri si escroci internationali care iti scot
astazi ochii in numele Regilor David si Solomon sint alta. Nu cred ca
a mai ramas mare lucru din Poporul Bibliei, din acei pastori
admirabili, care i-au dat adapost, in iesle, Nascatoarei
Mintuitorului. Am tot mai mult convingerea ca evreii care au misunat
pe Planeta, de 1000 de ani incoace, sint khazarii – populatie
turcica, trecuta la religia mozaica. Altfel nu se poate explica
varietatea extraordinara a tipologiilor evreiesti existente in lume,
printre care si foarte ciudatii dolicocefali roscati si cu pistrui,
asa cum e insusi Sörös [sic!], rasa care, in mod sigur, nu se
regaseste in Nordul Africii sau in Spania sefarzilor (unde predomina
tipul brahicefal brunet), ci provine din marea masa turcomana."nota
21


Ultima editare efectuata de catre in 26.11.07 22:25, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ANTISEMITISM[DIVERSE..OPINII]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 9 din 11 Înapoi  1, 2, 3 ... 8, 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum