Manastirea Cozia

In jos

Re: Manastirea Cozia

Mesaj Scris de Admin la data de 20.08.15 14:10

Mănăstirea Cozia- unicul loc în care putem vedea chipul lui Mircea cel Bătrân
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Manastirea Cozia

Mesaj Scris de Admin la data de 11.06.14 10:36

Povestea nestiuta a manastirii Cozia
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Manastirea Cozia

Mesaj Scris de Admin la data de 24.07.12 8:53

Biserica din Cozia a fost minunea Evului Mediu românesc


La ctitoria voievodului Mircea cel Bătrân, a ființat prima școală de copiști și caligrafi din Țara Românească. Acolo a trăit și primul compozitor român, Filotei.

Prin părțile Coziei, legenda spune că voievodul Mircea cel Bătrân (1386-1394/1395, 1397-1418) pornise un război împotriva ungurilor. Și-a încartiruit armata pe Valea Oltului, în dreptul Bivolarilor. Cortul domnesc era instalat pe pajiștea din fața muntelui. Acolo, voievodului i s-ar fi dezvăluit o „arătare dumnezeiască". Dimineața, când s-a trezit, a hotărât ridicarea unei mănăstiri. Realitatea istorică este alta însă. Mircea s-a războit doar cu turcii, nicicum cu ungurii cărora le-a fost vasal.

Mănăstirea de la Nucet

Un sâmbure de adevăr există totuși în legenda care circulă și-acum pe Valea Oltului. Voievodul muntean este ctitorul Mănăstirii Cozia, construită între anii 1388 și 1393. Nicodim, starețul mănăstirilor Vodița și Tismana, duhovnic al domnitorului, a avut un rol important în ridicarea lăcașului. Când a fost dat în folosință, Nicodim a ținut slujba de sfințire. Iar ca stareț, l-a impus pe ieromonahul Gavriil, unul dintre ucenicii sfântului de la Tismana.

Numele Cozia provine de la cuvântul pecenego-cuman „Koz", care înseamnă nucă. Într-adevăr, regiunea este recunoscută pentru creșterea nucilor. De altfel, multă vreme i s-a mai spus și „Mănăstirea de la Nucet".

Planul general al mănăstirii respectă tiparul construcțiilor de acest gen. Curtea este încadrată de ziduri groase din piatră. La fiecare colț existau turnuri de apărare. Chiliile, lipite de ziduri, aveau în față galerii și pridvoare. În fața bisericii, pe deal, se așterneau livezi și vii, iar în jurul zidurilor, imașuri și păduri care aparțineau călugărilor.

În mijlocul curții generoase se afla biserica, de plan trilobat, modelul arhitectural bisericesc răspândit în Muntenia până târziu, în epoca modernă. Biserica a fost realizată din blocuri mari de piatră și cărămidă. Fațadele sunt sculptate asemenea monumentelor similare de la Ravanița și Krusevaț (Valea Moravei, în Serbia). De acolo proveneau probabil pietrarii și meșterii constructori care au lucrat la Cozia. Cele mai frecvente motive sunt geometrice și zoomorfe: împletituri, balauri și păsări.

Nicolae Alexandru, un voievod catolic convertit la ortodoxie



Chipuri de „extraordinară duioșie"

În pronaos s-au păstrat fragmente din pictura bizantină originală. Arhitectul Petre Antonescu a subliniat printre primii importanța edificiului bisericesc de la Cozia. „Reprezintă tranziția între stilul bizantin copiat exact la noi după acela al bisericilor grecești din veacul al XIII-lea (Teotocos din Constantinopol și Sfinții Apostoli din Salonic) și între stilul bizantin împământenit cu totul în țara românească", a scris Antonescu (Monastirea Cozia, București, 1903).

Biserica avea o tindă cu trei arcade, plafonată de o boltă sferică. Frescele din nartex (încăperea de la intrarea în biserică), realizate probabil de artiști sârbi, l-au încântat pe arhitect. „Trebuie văzute figurile celor doi arhangheli arhistratici, Gavriil și Mihail, zugrăviți de-a dreapta și de-a stânga ușii ce dă spre choră. Aceste două figuri, pline de farmecul unei vieți de grație, sunt cele mai frumoase picturi din cele ce ne-a fost dat să vedem în vreuna din bisericile românești. Capul arh. Gavril, așa cum a rămas, e de o extraordinară expresie de duioșie. Ovalul grațios al figurii, poza capului ușor înclinat la o parte, modelatul dulce, eleganța corpului și a atitudinii dau un farmec deosebit întregului chip".

Chipul Sfântului Nicodim a fost zugrăvit în partea de miazăzi a pronaosului (încăperea din biserică ce precede naosul). Ctitorul Mircea cel Bătrân este și el zugrăvit pe zidurile bisericii, în naos (partea principală a unei biserici). În costum de cavaler cruciat, voievodul este înfățișat ținând în mâini macheta Mănăstirii Cozia. Alături se află fiul său, Mihail, asociat la domnie în 1408.

Temniță, azil, cazarmă...

În cele peste șase secole de existență, mănăstirea a suferit numeroase modificări. Bunăoară, în 1517, Neagoe Basarab (1512-1521) a reparat clădirile și biserica, înzestrând-o cu icoane și mai frumoase. Atunci s-au construit un havuz (bazin de apă cu fântână arteziană în mijloc) și o cișmea. În timpul lui Mihnea al II-lea Turcitul (1577-1583, 1585-1591), s-a reabilitat paraclisul (capelă construită lângă biserică) cu hramul „Adormirea Maica Domnului". În fine, în timpul lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), ansamblul monastic a fost refăcut.

Zugravul Preda și cei trei fii ai săi au recondiționat picturile din biserică (naos și altar). Alți trei zugravi - Andrei, Constantin și Gheorghe - au pictat pridvorul. Și mai mult s-a „primenit" mănăstirea în secolul al XIX-lea, prin reconstrucția chiliilor de pe latura vestică. S-a lucrat 16 ani pentru reclădirea pavilioanelor din față. Totul în van, deoarece spre sfârșitul veacului, Cozia s-a dărăpănat. A devenit, pe rând, temniță, azil și cazarmă. Până când, începând din anul 1928, a fost treptat restaurată.

Încă de la înființare, Cozia a devenit un centru cultural de seamă al vremurilor sale. În mănăstirea de pe Valea Oltului, din 1415, a funcționat prima școală de caligrafi și copiști din Țara Românească. Primii dascăli ai călugărilor au fost starețul Sofronie și monahul Filotei.

Primul compozitor român

Socotit printre cei dintâi imnografi (autori de imnuri liturgice) cunoscuți din mănăstirile românești, Filos fusese mare logofăt în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Cunoștea bine limbile greacă și slavonă. În anul 1392 a renunțat la dregătorie, devenind călugăr în Mănăstirea Cozia, sub numele Filotei. Singura operă scrisă de el, păstrată până astăzi, sunt „Pripealele" („Mărimuri"), imnuri religioase de laudă care cinsteau marii sfinți, cântate la slujba privegherii în mănăstiri, odată cu psalmii. În secolele XV-XVIII, creațiile lui, redactate în slavonă, circulau în toate bisericile ortodoxe balcanice. În 1696, Mardarie Cozianul a alcătuit un „Lexicon" slavo-român necesar școlii mănăstirești. În secolul al XVIII-lea, școala încă funcționa. O menționează Arhimandritul Ghenadie, venit la Cozia „din mică copilărie", ca să „învețe și carte" (1772).

"Această sfântă biserică, unde se prăznuiește hramul Prea Sfintei și Începătoarei de viață troițe, este zidită în temelie de blagocestivul răposatul Domn Io Mircea Voevod cel Bătrân.''
inscripție de la Cozia

1415 este anul în care, la Cozia, s-a înființat prima școală de caligrafi din Muntenia.

Mitropolia Ungrovlahiei

Până în anul 1359, în Țara Românească nu exista o mitropolie ortodoxă. Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul lui Basarab I, era de confesiune catolică. Așa cum se obișnuia în acele vremuri, s-a convertit la ortodoxie din rațiuni politice. Între domnitorul muntean și Regatul Ungariei existau relații încordate. Pretinzând suzeranitatea lui Nicolae Alexandru și un statut privilegiat politic și religios în această parte a Europei, Ludovic cel Mare (1342 - 1382) intercepta corespondența voievodului cu Papa. Pentru a se elibera de sub influența regelui angevin, Nicolae Alexandru s-a adresat Patriarhului de la Constantinopol, Calist I, cu intenția înființării unei mitropolii ortodoxe. Cererea s-a aprobat imediat. Se miza pe o lovitură dură dată papistașilor!



Astfel a apărut Mitropolia Ungrovlahiei - „Vlahia dinspre Ungaria" (1359), cu scaunul la Curtea de Argeș (după alte surse la Câmpulung), sub conducerea lui Iachint. Până atunci, ierarhul slujise cauza ortodoxismului la Vicina, în nordul Dobrogei.

Cum s-au petrecut negocierile cu Patriarhia, cunoaștem din corespondența domnitorului Nicolae Alexandru. Documentele datează din anul 1359, fiind redactate în limba greacă. În primul act, o hotărâre a Sinodului Patriarhal, era menționat Iachint, fost Mitropolit de Vicina, ca mitropolit al Ungrovlahiei. Din cel de-al doilea, o scrisoare purtând antetul lui Calist I, aflăm că Nicolae Alexandru încercase și cu alte ocazii să treacă țara „sub oblăduirea canonică a scaunului ecumenic". S-a stabilit ca, după moartea lui Iachint, urmașul să fie hirotonit și trimis de la Constantinopol.

Păstor, părinte și dascăl

În scrisoare se recunoștea autoritatea mitropolitului Ungrovlahiei: „Toți clericii din acea țară și ceilalți sfințiți călugări sau laici, să asculte și să i se supună ca unui adevărat păstor, părinte și dascăl al lor, să primească și să împlinească toate câte va spune și cu ce-i va sfătui și învăța pe ei, cu privire la folosul lor sufletesc". Lui Nicolae Alexandru i s-a cerut o scrisoare cu jurământ, prin care să promită supunerea veșnică față de Patriarhia de Constantinopol. În secolele XIV-XV, Iachint a fost succedat de: Hariton, Antim, Teodor I, Eftimie I, Iosif, Macarie I. Scaunul mitropolitan s-a aflat pe rând la Curtea de Argeș (1359-1517), Târgoviște (1517-1668) și București (din 1668).

Pe teritoriul Țării Românești, între anii 1370 și 1401, a ființat și Mitropolia Severinului, pentru ținuturile din dreapta Oltului. Primul mitropolit a fost Antim
Critopulos (1370-1381), de origine greacă. Din cauza atacurilor coroanei maghiare, reședința a fost mutată la Strehaia, apoi la Râmnic (astăzi, Râmnicu Vâlcea).

Doamna Clara, agenta catolicismului

Domnitorul Nicolae Alexandru a avut trei soții. Clara de Doboka, a doua dintre ele, a fost un adevărat agent al catolicismului în Țara Românească. Era fiica lui Ion Mikud, din neamul banilor unguri din Severin. Despre ea a scris Constantin Gane, în „Trecute vieți de doamne și dom­ni­țe": „Doamna Clara, fiind bigotă și în strânse legături cu regele Ungariei și cu Papa, și-a petrecut viața de Doamnă în Curtea de Argeș, atât în timpul domniei soțului ei Alexandru Voevod, cât și într-a fiului ei vitreg, viteazul Vodă Vladislav, căutând să convertească pe soț, pe fiu, pe fratele ei, pe boieri și tot poporul la adevărata credință creștinească, după părerea ei, catolicismul.

Cu toate aceste strădanii, cu toate că era înconjurată de preoți și de misionari papistași, cu toată corespondența ce întreținea cu scaunul papal din Roma, ea nu reuși să catolicească decât numai una din fetele ei, Ana, care ajunse nevastă de crai, a lui Strațimir, Țarul Bulgariei. Biserica papistașă din Curtea de Argeș a fost făcută de ea, acea biserică ale căror pitorești ruine se mai văd și astăzi, pe un deal, în mijlocul grădinii publice din acel orășel de provincie, fostă glorioasă capitală a Țării Românești".

Sub influența ei, Vladislav I (1364-1377) a chemat în Țara Românească un episcop catolic din Transilvania, ca să sfințească biserici și altare. Voievodul a refuzat să-și schimbe credința. Mai mult, în 1370, a înființat Mitropolia ortodoxă a Severinului, la granița cu Regatul Ungar.

Epitaful de la Cozia

La Cozia s-a realizat o capodoperă a broderiei liturgice bizantine. În 1395 și 1396, călugării au țesut pe mătase, cu fire din argint și argint aurit, un epitaf de o frumusețe aparte. Ca obiect liturgic, epitaful este un văl de procesiune, scos din altar în Vinerea Mare, așezat pe o masă în mijlocul bisericii, purtat la Slujba Prohodului, care acoperă Sfânta Masă din altar până la Înălțarea Domnului.

Tema piesei religioase de la Cozia este Plângerea. Iisus este reprezentat întins pe „piatra ungerii", alături de Maica Domnului și Sfântul Ioan Teologul. Scena conține și patru îngeri, dintre care doi au aripile desfăcute. În chenar, în slavonă, se află inscripția ce reproduce troparul din Sâmbăta Mare de la Liturghia Sfântului Vasile: „Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cutremur și nimic pământesc întru sine să nu gândească; că Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge să se junghie și să se dea spre mâncare credincioșilor și merg înaintea Lui cetele îngerești, cu toată căpetenia și puterea, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, fețele acoperind și cântând cântarea: Sfânt, Sfânt, Sfânt". Epitaful, reprezentativ pentru ultima epocă de înflorire a artei bizantine, este expus la Muzeul Național de Artă al României.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Manastirea Cozia

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 9:21

Turism


Parcul National Cozia
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Umbra lui Mircea la Cozia nu mai exista

Mesaj Scris de Admin la data de 12.05.07 13:54

Umbra lui Mircea la Cozia nu mai exista Manastirea Cozia nu mai pastreaza aproape nicio urma autentica de pe vremea ctitorului manastirii Mircea cel Batran.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Manastirea Cozia

Mesaj Scris de Admin la data de 08.02.07 21:12


Manastirea Cozia


Ultima editare efectuata de catre Admin in 05.07.11 9:21, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Manastirea Cozia

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum