ISTORIE=CEHIA

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 26.06.15 9:15

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 07.07.14 8:27

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 06.07.14 10:46

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 14.06.14 15:40

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 19.05.14 11:40

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 15.04.14 10:57

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 16.07.13 17:39

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 21.08.12 18:05

Primăvara care s-a sfârșit în august

În primăvara anului 1968, odată cu venirea la putere în Cehoslovacia a lui Alexander Dubèek, a început o perioadă de reforme în cadrul sistemului comunist cehoslovac, perioadă care avea să poarte numele de “Primăvara de la Praga”. În noaptea de 20 spre 21 august 1968, trupele Tratatului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia și au reprimat mișcarea reformatoare născută în Praga.



În primăvara anului 1968, comuniștii cehoslovaci păreau convinși că sovieticii vor fi de acord cu reformele pe care încercau să le introducă în Cehoslovacia.


Leonid Brejnev era îngrijorat din cauza reformelor lui Alexander Dubèek, pe care le privea ca pe acțiuni care slăbeau pozițiile blocului comunist în plin război rece. La sfârșitul lui iunie 1968, în Cehoslovacia, au avut loc manevre militare de exercițiu ale membrilor Pactului de la Varșovia.

Conducerea sovietică a încercat să oprească sau să limiteze schimbările din Cehoslovacia printr-o serie de negocieri.

Pe 3 august, reprezentanții Uniunii Sovietice, Republicii Democrate Germane, Ungariei, Poloniei, Bulgariei și Cehoslovaciei s-au întâlnit la Bratislava, unde au semnat “Declarația de la Bratislava”. Aceasta reafirma atașamentul nemăsurat față de doctrina marxist-leninistă și declara război împotriva ideologiei “burghezo-moșierești și a tuturor forțelor antisocialiste”


Uniunea Sovietică și-a declarat intenția de a interveni în orice țară a Pactului de la Varșovia, în care se va stabili un sistem burghez multipartinic. Politica Uniunii Sovietice de a cere guvernelor socialiste ale statelor-satelit să își subordoneze propriile interese naționale intereselor blocului comunist (prin acțiuni militare, dacă era necesar) a devenit cunoscută sub Doctrina Brejnev.

Relativ la oportunitatea intervenției militare, documentele vremii confirmă poziția ambivalentă jucată de generalii Armatei Roșii. Inițial, o sensibilă majoritate în fruntea căreia se afla mareșalul Andrei Grechko, veteran al Armatei Roșii și fost ministru al Apărării, s-a pronunțat în defavoarea invaziei. Argumentele acesteia accentuau buna cooperare cu Cehoslovacia în decursul ultimelor două decenii, teama de represaliile Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și, nu în ultimul rând, dificultățile de natură logistică (o mișcare colectivă de trupe ar fi comportat timp, bani și energie). Pe măsură însă ce evenimentele evoluau, făcând incontrolabil cursul inițiat de Alexander Dubèek, balanța a înclinat în favoarea intervenției militare. Interesant de spus, dacă ierarhia militară a optat pentru represalii armate, nu același lucru s-a întâmplat cu leadershipul politic care nu tot timpul a părut convins că aceasta este cea mai potrivită alternativă.


În final, sovieticii, nefiind satisfăcuți de reformele cehoslovace, au pus în practică invazia țării. În noaptea de 20-21 august 1968, forțele militare din Uniunea Sovietică, RDG, Ungaria, Polonia și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Peste 7.000 de tancuri au ocupat străzile capitalei, ele fiind însoțite de un mare număr de trupe (cifrele oscilează între 200.000 și 600.000 de soldați, cea mai probabil fiind cea de aproximativ 300.000).


În noaptea invaziei, Prezidiumul Cehoslovac a declarat că trupele invadatoare au intrat în țară fără cunoștința Cehoslovaciei. Imediat după intervenție, a fost convocat în secret al XIV-lea congres de partid și aici s-a subliniat faptul că nimeni nu a cerut intervenția. Cu toate acestea, ziarele centrale sovietice au publicat o cerere nesemnată, care se pretindea că ar fi fost trimisă de către Cehoslovacia, prin care s-ar fi solicitat “asistență imediată, inclusiv armată”.

Pe durata atacului armat, între 70 și 120 de cehi și slovaci au fost uciși și sute de civili au fost răniți. Alexander Dubèek a cerut populației să nu opună rezistență armată. Opoziția populației a fost exprimată prin numeroase date de rezistență nonviolentă. În Praga și în alte orașe, cehii și slovacii i-au întâmpinat pe soldații Pactului de la Varșovia cu argumente și reproșuri. Invadatorilor li s-a refuzat orice sprijin, ajutor sau asistență, inclusiv aprovizionarea cu mâncare și apă. Pancarte și graffiti pe pereți sau străzi denunțau invadatorii, liderii sovietici și colaboratorii suspectați. Peste tot erau postate portrete ale lui Alexander Dubèek.


Rezistența întâmpinată a determinat Uniunea Sovietică să abandoneze planurile inițiale de a-l elimina pe Dubèek. Liderul comuniștilor cehoslovaci a fost arestat și dus la Moscova, împreună cu alți patru lideri ai partidului comunist care susțineau reformele, într-un avion militar sovietic. Sovieticii și-au propus să negocieze cu Alexander Dubèek revenirea la vechile stări de lucruri. Cu această ocazie, s-a stabilit că Dubèek își va păstra funcțiile în cadrul Partidului Comunist și că se va continua un program de reforme moderate.

Ocupația a produs un val masiv de emigrație estimat la 70.000 de oameni, imediat, și 300.000, în total, aceștia fiind, în general, oameni cu o înaltă calificare tehnică, cărora țările vestice le-au permis șederea și unde aceștia s-au integrat fără probleme.

Pe 16 ianuarie 1969, studentul Jan Palach și-a dat foc în Piața Wenceslav din Praga, în semn de protest față de noua suprimare a liberei exprimări. În aprilie 1969, Alexander Dubèek a fost înlocuit din funcția de prim secretar cu Gustáv Husák. Acesta a anulat reformele lui Dubèek și a curățat partidul de membri cu vederi reformiste.


Țările democratice s-au rezumat la a critica invazia, ele nefiind în poziția de a provoca forțele militare sovietice din Europa Centrală, în timpul războiului rece. O reacție mai vizibilă a avut loc în România comunistă, unde Ceaușescu, opozant ferm al influențelor sovietice și susținător declarat al lui Alexander Dubèek, a ținut în ziua invaziei un discurs politic la București, unde a criticat politica sovietică în termeni neobișnuit de duri. Această opoziție a consolidat imaginea României în Occident pentru următoarele decenii. În contrapartidă, RDG i-a acuzat pe liderii cehoslovaci că au pactizat cu imperialiștii și că făceau jocul celor de la Bonn.


În Finlanda, țară cu o puternică influență sovietică la acea dată, intervenția sovietică a provocat un imens scandal. Partidul Comunist din Finlanda a denunțat ocuparea Cehoslovaciei, atitudine adoptată și de Partidul Comunist Italian și Partidul Comunist Francez. Președintele Finlandei, Urko Kekkonen, a fost primul politician dintr-o țară necomunistă care a vizitat, oficial, Cehoslovacia, după august 1968, fiind întâmpinat cu cele mai înalte onoruri cehoslovace de către președintele Ludwig Svoboda, la 4 octombrie 1969. Occidentul nu a acordat un sprijin semnificativ reformiștilor cehi. Evenimentele prilejuite de intervenția trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia au adâncit și mai mult deziluziile unor persoane vestice cu vederi de stânga, care aveau simpatii pentru doctrina lui Lenin, contribuind astfel la dizolvarea unor grupări politice de stânga. Cu toate că a fost reprimată în urma intervenției dictate de sovietici, “Primăvara de la Praga” a rămas un simbol, împrumutând numele unei perioade similare de liberalizare politică din China, perioadă cunoscută drept “Primăvara de la Beijing”. În același timp, “Primăvara de la Praga” a inspirat perestroika, după cum mărturisea Mihail Gorbaciov.


Acesta susține că a avut curajul și forța de a lansa schimbările fundamentale în URSS sub influența “Primăverii de la Praga”, care, după cum declara fostul lider de la Kremlin, “a reprezentat începutul sfârșitului sistemului totalitar, fără de care perestroika nu ar fi fost posibilă”. Probabil cea mai importantă lecție a “Primăverii de la Praga”, urmată de invazia militară a Cehoslovaciei o constituie imposibilitatea reformării sistemului comunist.


Stoparea infecției liberale


“De fapt, cursul incontrolabil al reformelor pragheze prezenta o primejduire de natură ideologică, politică sau militară? Analizate în perspectivă, evenimentele par să confirme că amenințarea semnificativă a fost militară. Atunci, la fel ca și acum, nu încape nicio urmă de îndoială ca o dată slobozite, reformele periclitau socialismul cehoslovac (politic și ideologic) și apartenența la Pactul de la Varșovia. Ce ar fi însemnat retragerea statului din blocul militar estic și întărirea legăturilor cu Occidentul? Se poate răspunde că, dată fiind poziția geopolitică a țării (punte între Ucraina și Germania de Est și poartă către Austria), ar fi înlesnit drumul esticilor către lumea liberă. Fără a insinua că ce s-a spus până aici este incorect, întrebarea merită reformulată în felul următor: ce a câștigat, de fapt, Uniunea Sovietică ca urmare a intervenției militare? Oficial, motivul invaziei din noaptea de 20 spre 21 august susținută de un dispozitiv militar disproporționat în raport cu amenințarea (300.000 de militari, 7.500 de tancuri și 1.500 de avioane de luptă) a fost stoparea infecției “liberale” ce ar fi avut consecințe de nebănuit (contaminarea vecinilor și chiar retragerea Cehoslovaciei din blocul sovietic). În realitate, Cehoslovacia deținea cele mai importante resurse de uraniu, exploatate în minele de la Jachimov. O Cehoslovacie în afara sferei directe de influență sovietică însemna o lovitură puternică dată Rusiei ca forță nucleară. Mai mult, Rusia a câștigat un obiectiv esențial al viziunii politico-militare pe care retragerea din Austria în 1955 l-a făcut mai dificil de atins decât oricând: prezența militară sovietică în centrul Europei.” – Nicolae Drăgușin.


Nașterea “Doctrinei Brejnev”


Invazia din august 1968 în Cehoslovacia a schimbat raportul de forțe din această parte a Europei. Pentru a-și legitima prezența, sovieticii au forțat semnarea la 16 octombrie a unui tratat de staționare “temporară” a trupelor sovietice, care a conferit o aură de legalitate în dreptul internațional, și au pus la punct argumentul ideologic al “suveranității limitate”, cunoscut și sub numele de “Doctrina Brejnev”. Sub pretextul că intervenția militară a unui stat este justificată pentru a bloca deturnarea cursului istoriei, așa cum figurează în “axiomele” marxiste de către influența capitalismului, Brejnev a avut în vedere, de fapt, un argument geopolitic. Înțelesul real al doctrinei “suveranității limitate” reconfirma rolul Uniunii Sovietice ca protectoare a Europei de Est împotriva Vestului. Anticipată în declarația lui Brejnev din 3 iulie, aplicată de facto în cursul nopții de 20 spre 21 august 1968, doctrina s-a dotat cu aparat teoretic abia în 26 septembrie 1969, în paginile ziarului “Pravda”.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.12 9:58

Invazia Republicii Socialiste Cehoslovace. Reacția...


Dorința de detașare a conducătorilor români față de URSS s-a facut simțită încă din ultima parte a perioadei de conducere a Partidului Comunist Roman de către Gheorghe-Gheorghiu Dej. Însă, tensiunile dintre cele doua state au atins un nivel înalt odată cu preluarea frâielor puterii de către Nicolae Ceaușescu. Un moment semnificativ pentru ilustrarea neîntelegerilor dintre cele două state este acela al invaziei Republicii Socialiste Cehoslovace de către trupele Pactului de la Varșovia, din 21 august 1968.


La scurt timp de la întâlnirea dintre conducătorii RS Române și RS Cehoslovace (16-17 august 1968), lucrurile au evoluat într-un mod dezastruos pentru cei din urmă. Astfel, ora 0 a zilei de 21 august, trupele unor state participante la Pactul de la Varșovia au intrat în Cehoslovacia pe itineralele recunoscute de unitățile de cercetare încă de la sfârșitul lunii mai, când se pregătea aplicația „Șumava” și au ocupat sau blocat zonele și punctele strategice identificate tot atunci: aeroporturi, lucrări de artă, instituții guvernamentale și de partid, cazărmi. Operațiunea „Dunărea” fusese declanțată, iar „solidaritatea internațională proletară” își arăta adevărata față.



Ca de obicei, diplomația românească de la Praga, prin reprezentantul ei, Ion Obradovici, își face datoria și descrie situația din RS Cehoslovacă în urma invaziei trupelor Tratatului de la Varșovia: “În cursul acestei nopți, Radio Praga a transmis comunicatul privind trecerea ilegală a frontierei de stat cehoslovace de către trupele sovietice, poloneze, democrat germane, ungare și bulgare. În comunicat se arată că, în ședința sa, Prezidiul CC al PC din Cehoslovacia a chemat populația la calm și liniște și a cerut să nu se împotrivească trupelor. Trecerea frontiereleor de stat ale RS Cehoslovace este considerată ca o încălcare a normelor privind relațiile între țările socialiste”.



În ciuda invaziei, nu s-a reușit înlocuirea lui Dubcek, controlul asupra presei nu a fost instaurat imediat, Svoboda a respins formulele politice fără participarea conducătorilor legitimi, iar „guvernul muncitoresc-țărănesc” nu a mai părăsit ambasada sovietică, unde aștepta rezultatele acțiunii militare.# Acest lucru este reflectat de asemenea într-o altă telegramă a lui Ion Obradovici:” radiolul „Vltava” al forțelor ocupante repetă cu impertinență că armatele celor cinci se află în RS Cehoslovacă legal și că nu vor părăsi teritoriul cehoslovac până când pericolul care amenință socialismul nu va fi înlăturat.

Celelalte posturi de radio cehoslovace fidele lui Al. Dubcek și L. Svoboda au transmis teama lor că vor fi ocupate de trupele sovietice, arătând că vor continua emisiunile până când vor dispune de mijloacele tehnice necesare”.



Iritarea românească este reflectată și în presa vremii. Astfel, în ziarul Informația Bucureștiului, purtând titlul „Solidaritate deplină cu poporul frate cehoslovac”, apare următorul articol: „Comitetul Central, Consiliul de Stat și Consiliul de Miniștrii au exprimat în unanimitate profunda lor îngrijorare în legătură cu acest act, subliniind că el reprezintă o încălcare flagrantă a suveranității naționale a unui stat socialist frățesc, liber și independent, a principiilor pe care se bazează relațiile între țările socialiste, a normelor unamin recunoscute ale dreptului internațional. Nimic nu poate justifica săvârșirea acestui act, ocuparea militară a Cehoslovaciei socialiste. Amestecul în treburile interne ale partidului comunist și poporului cehoslovac, intervenția armată în Cehoslovacia reprezintă o grea lovitură dată intereselor unității sistemului socialist, mișcării comuniste și muncitorești internaționale, prestigiului socialismului în întreaga lume, cauzei păcii. Partidul și guvernul, întregul nostru popor își exprimă convingerea că singura cale pentru lichidarea consecințelor grave create de intervenția armată în Cehoslovacia, este retragerea grabnică a trupelor celor cinci țări, asigurarea condițiilor ca poporul cehoslovac să-și poată rezolva singur treburile interne, fără niciun amestec din afară. Partidul și guvernul, întregul popor își exprimă și cu acest prilej întreaga solidaritate cu poporul frate cehoslovac și cu Partidul Comunist din Cehoslovacia”.



În același număr al ziarului este publicată și cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu în fața adunării populației din capitală: ”Dragi tovarăși, cetățeni ai țării românești, în aceste momente grele pentru poporul frate cehoslovac, pentru situația din Europa, doresc ca, în numele Comitetului Central, al Consiliului de Stat și al Guvernului, să mă adresez dumneavoastră, exprimând încrederea noastră deplină în hotărârea poporului român de a asigura construcția pașnică a socialismului în patria noastră.



Pătrunderea trupelor celor cinci țări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greșeală și o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume. Este de neconceput în lumea de astăzi, când popoarele se ridică la luptă pentru a-și apăra independența națională, pentru egalitate în drepturi, ca un stat socialist, ca state socialiste să încalce libertatea și independența altui stat. Nu există nicio justificare, nu poate fi acceptat niciun motiv de a admite, pentru o clipă numai, ideea intervenției militare în treburile unui stat socialist frățesc.



Delegația noastră de partid și de stat, care a vizitat săptămâna trecută Cehoslovacia, s-a convins că poporul Cehoslovac, Partidul Comunist Cehoslovac,clasa muncitoare cehoslovacă, bătrâni, femei, tineri, în unanimitate, sprijină conducerea de partid și de stat în efortul pentru a îndrepta stările de lucruri negative moștenite din trecut, pentru a asigura triumful socialismului din această țară. (...)



Am hotărât ca începând de astăzi să trecem la constituirea gărzilor patriotice înarmate, alcătuite din muncitori, țărani și intelectuali, apărătoare ale independeței patriei noastre socialiste. Dorim ca poporul nostru să-și aibă unitățile sale înarmate pentru a-și apăra cuceririle revoluționare, pentru a-și asigura munca pașnică, independența și securitatea patriei socialiste. (...)



S-a spus că în Cehoslovacia există pericolul contrarevoluției; se vor găsi poate mâine unii care să spună ca și aici, în această adunare, se manifestă tendințe contrarevoluționare. Răspundem tuturor: întregul popor român nu va permite nimănui să încalce teritoriul patriei noastre”.



Diplomația românească este pusă de asemenea în mișcare. Astfel, Petru Burlacu, adjunct al ministrului de Externe, transmite șefilor tuturor misiunilor diplomatice ale RS România o circulară referitoare la comunicarea ce trebuia prezentată conducerii PC din țara de reședintă cu privire la poziția PC Român față de situația din RS Cehoslovacă în urma intervenției militare străine: „Din însărcinarea conducerii partidului, cereți de urgență o întâlnire la primul secretar al Comitetului Central al Partidului Comnist din țara dv. de reședință, sau, dacă nu este posibil, la altcineva din conducerea partidului.



În cursul întâlnirii, subliniind bunele relații de prietenie și colaborare tovărășească dintre PCR și partidele respective, să prezentați verbal ( repetăm verbal ! ) o comunicare conform textului pe care vi l-am transmis prin circulara noastră nr. 23/002586 și să ne relatați imediat despre discuția care a avut loc.



Aveți indicația expresă de a nu lăsa ( repetăm a nu lăsa !) sub nicio formă textul scris al comunicării”.# Remarcăm din această telegramă, precauțiile pe care diplomații români și le-au luat față de partidele celorlalte state comuniste, cerându-se doar prezentarea verbală a poziției Republicii Socialiste România.



Divergența de opinii dintre conducerea românească și cea a inițiatoarei atacului Cehoslovaciei, este reflectată în Telegram lui Teodor Marinescu, ambasador extraordinar și plenipotențiar la Moscova, către George Macovescu, referitoare la comunicarea înaintată Ministerului Afacerilor Externe al URSS: „La 21 august 1968, orele 23:15, am fost primit de L. Iliciov, adjunct al ministrului Afacerilor Externe al URSS, căruia i-am făcut comunicarea în legătură cu intrarea și ocuparea RS Cehoslovace de către trupe ale Uniunii Sovietice, Poloniei, RD Germane, Bulgariei și Ungariei.



Iliciov a ascultat fără a face întreruperi și a pune întrebări, după care a spus că nu poate împărtăși punctul de vedere exprimat în comunicare: „Resping cu hotărâre chiar și terminologia folosită, ca de exemplu ocuparea RS Cehoslovace. Trebuie să vă atrag atenția că în Comunicatul TASS este vorba de o cerere a unui grup de activiști de partid și din Cehoslovacia, în care se exprimă rugămintea de a acorda ajutor în lupta contra forțelor antisocialiste din Cehoslovacia. Declarația pe care ați citit-o, în care se arată că delegația română nu a observat forțe antisocialiste în Cehoslovacia, constituie numai un mod de aprecia situația. Resping comunicarea dumneavoastră pentru că nu redă realitatea obiectivă din Cehoslovacia și nu este în conformitate cu situația adevărată din această țară”.



Repetând rugămintea de a aduce la conștința guvernului sovietic comunicarea făcută, am arătat că termenii din comunicare sunt corespunzători actului fără precedent în relațiile dintre partidele comuniste și statele socialiste, săvârșite împotriva suveranității unei țări socialiste, peste capul conducerii de partid și de stat a Cehoslovaciei, incompatibil cu principiile relațiilor dintre țările socialiste, cu prevederile Tratatului de la Varșovia și cu normele de drept internațional.



Desigur că pot fi aprecieri diferite asupra situației, însă singurele în drept să o aprecieze și să tragă concluziile ce se impun sunt partidul și poporul cehoslovac, conducerea sa. Nu poate exista nicio justificare a acestui act, care va fi apreciat cum se cuvine în Cehoslovacia și în intreaga lume.



Iliciov a „protestat” față de aprecierea că actul care a avut loc este îndreptat împotriva unei țări socialiste. A repetat că este vorba de un act întreprins la cererea unui grup de activiști de partid și de stat ai Cehoslovaciei, îndreptat contra forțelor antisocialiste din Cehoslovacia, ajutate de forțele antisocialiste din afară, care se împotrivesc procesului de democrație socialistă ce se desfășoară din luna ianuarie.



A adăugat că actul a fost întreprins la cererea „forțelor progresiste comuniste din conducerea cehoslovacă”. A apreciat că în ce privește încălcarea Tratatului de la Varșovia, a normelor de drept internațional și „alte expresii ce au fost folosite”, acestea ar constitui „denaturări ale stării de fapt”. Comunicarea română și poziția expusă, a continuat el, „vor găsi, de asemenea, aprecierea covenită a forțelor progresiste și în mișcarea comunistă”.



Am răspuns că în ce privește aprecierile cuprinse în comunicare, faptele vorbesc de la sine. Am repetat rugămintea să aducă la cunoștința guvernului URSS comunicarea făcută.



Iliciov a spus în încheiere că „m-a ascultat, cu acele comentarii pe care le-a făcut.”



În urma invaziei Cehoslovaciei, conducerea română a luat și măsuri de ordin militar; la Ședința Comitetului Executiv și în plenară s-a propus crearea gărzilor patriotice pentru apărarea patriei. Prin ordinul nr. OK 00355/21 august, Ministerul Forțelor Armate comunică planul de măsuri pentru situația specială creată în urma invaziei: sistarea părăsirii garnizoanelor de reședință de către marile unități și unități; comandanții și șefii statelor majore să se găsească în permanență în garnizoanele de reședință, iar continuitatea la comandă să fie asigurată de comandant sau locțiitorii săi; rechemarea din concendiu a tuturor comandanților până la eșalon regiment/batalion independent; sistarea plecărilor în concediu, a învoirilor și a permisiilor tuturor cadrelor ofițerești; rechemarea efectivelor detașate la munci agricole, pe șantiere de construcții sau în alte locuri de muncă; sistarea trimiterii în URSS a unităților planificate să execute trageri în poligoanele armate sovietice; sistarea trimiterii personalului militar în misiuni în străinătate; trecerea pe recepție pemanentă a stațiilor de radio de garnizoană și verificarea tuturor legăturilor.



În ziua succesivă invaziei RS Cehoslovace, în presa românească a fost publicată declarația Marii Adunări Naționale a Republicii Socialiste România cu privire la principiile de bază ale politicii externe a României; astfel cetățenii români erau informați cu privire la hotărârile conducătorilor lor: “(...) Marea Adunare Națională, ca și întregul popor român, acordă o importanță deosebită dezvoltării colaborării tovărășești cu statele sistemului socialist. Colaborarea și cooperarea multilaterală economică, politică, științifică și culturală dintre țările C.A.E.R. – la care România ia parte activă, - dintre toate statele socialiste, permite accelerarea propășirii fiecărei țări în parte, întărirea forței și prestigiului în lume a întregului sistem socialist.



Condiția fundamentală a desfășurării cu succes a acestei colaborări, a întăririi alianței lor militare și politice, a consolidării unității și coeziunii lor, a lichidării divergențelor existente – condiție asupra careia partidul și statul nostru s-au pronunțat și se pronunță cu consecvență – este așezarea relațiilor pe baza principiilor marxism-leninismului, ale internaționalismului proletar, pe baza respectării independenței și suveranității fiecărui stat, e egalității în drepturi și neamestecului în treburile interne, a avantajului reciproc și într-ajutorării tovărășești.



M.A.D. a R.S.R. își exprimă convingerea că nimic nu poate dăuna mai mult prestigiului internațional al socialismului, autorității statelor socialiste pe arena mondială, influenței ideilor comunismului în lumea întreagă decât încălcarea acestor principii în relațiile dintre statele socialiste, folosirea metodelor, reprobabile, de amestec în treburile interne ale unei țări socialiste. Recurgerea la asemenea metode, codamnate demult de mișcarea comunistă și muncitorească internațional și incriminate la timpul său de toate țările socialiste – și cu atât mai mult intervenția armată, ocuparea militară a unui stat frățesc – aduce cel mai grav prejudiciu luptei forțelor revoluționare din toate țările pentru idealurile de libertate socială și națională, pentru triumul cauzei lui Marx, Engels și Lenin.



(...) Totodată, considerăm că în niciun caz deosebirile de vederi – care pot surveni între țările socialiste în legătură cu interpretarea uneia sau alteia dintre problemele construcției socialismului, mișcării comuniste și situației internaționale, nu trebuie să aibă repercusiuni pe planul relațiilor interstatale, să ducă la presiuni economice, politice sau de orice altă natură. Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adresează Sovietului Suprem al U.R.S.S., parlamentelor din celelalte țări frățești, guvernelor și partidelor comuniste din toate țările socialiste frățești, un apel solemn de a face totul pentru promovarea fermă a principiilor internaționaliste în relațiile din sânul sistemului socialist, de a nu permite niciun fel de încalcare a acestor principii, niciun fel de știrbire a libertății, independeței și suveranității naționale a vreunui popor.



(...) Considerăm că atât timp cât va exista blocul N.A.T.O. este necesară și menținerea Organizației Tratatului de la Varșovia. În același timp, România subliniază cu toata fermitatea că Tratatul de la Varșovia a fost creat exclusiv ca instrument de apărare a țărilor socialiste, împotriva unei agresiuni dinafară, a unui atac imperialist. Aceasta a fost, este și va fi unica rațiune a existenței sale. Sub niciun motiv, în niciun caz și în nicio formă Organizația Tratatului de la Varșovia nu poate fi folosită sau invocată pentru acțiuni militare împotriva vreunei țări socialiste.

(...)Singura cale pentru stingerea conflictului creat este retragerea neîntârziată a tuturor trupelor străine de pe teritoriul Republicii Socialiste Cehoslovace”.



În ciuda oprobiului exprimat de conducerea românească față de acțiunea trupelor Tratatului de la Varșovia, concluziile venite de peste Canal sau de peste Ocean nu erau deloc încurajatoare: deși se nega politica sferelor de influență, invadarea Cehoslovaciei era considerată o problem internă a Pactului de la Varșovia; prelungirea situației României este, de asemenea, o afacere a blocului comunist; dată fiind apartenența României la pact, ea nu va putea fi sprijinită militar; așa că România șă-și desfășoare politica cu prudență. Cel puțin acestea sunt punctele central ale telegramelor trimise de oficiile diplomatice românești din cele mai importante capitale NATO, în primele două zile după producerea invaziei.



Privind acest capitol din istoria României, ne putem da seama că în contextul „Primăverii de la Praga” conducătorii români, în special Nicolae Ceaușescu, au dat dovadă de un curaj pe care l-am putea numi „nebun”, anume acela de a se împotrivi deciziei celei mai mari puteri din blocul comunist de a invada RS Cehoslovacă, decizie susțitută de încă patru state comuniste, hotărând să apere cu înverșunare cauzele Republicii Socialiste Cehoslovace. Cu toate că această înverșunare se va diminua în momentul în care liderii români și-au dat seama de situția deloc confortabilă în care se aflau, niciun stat nefiind disponibil să susțină cauza românilor, putem afirma că în acel moment (poate singurul din ultimele decenii) Republica Socialistă Română, s-a aflat în centrul atenției mondiale, multe state ale Occidentului așteptându-se la o ripostă mult mai dură din partea sovieticilor. În momentul invaziei teritoriului statului lor, rezistența cehoslovacilor a fost mai mult simbolică; în schimb atunci când românii s-au opus deciziei statelor membre ale Tratatului de la Varșovia de a invada RS Cehoslovacă, ei erau conștienți de posibilitatea unui atac din partea statelor a căror opinie nu au îmbrățișat-o.

Refuzul Republicii Socialiste România de a se alătura trupelor Tratatului de la Varșovia, poziția de neclintit de care a dat dovadă Nicolae Ceaușescu în momentul declanșării atacului, discursurile tranșante pe care le-a ținut în mijlocul populației, dar și hotărârea sovieticilor de nu a ataca România, au reprezentat deschiderea drumului către o politică externă lipsită de imixtiunea factorului sovietic, dar și o accentuare a naționalismului din interiorul regimului comunist românesc, lucru care a dus la acceptarea unei politici interne dogmatice implicând serioase constrângeri existențiale.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 28.04.12 8:26

Procesul Slánskę, sau epurările din Partidul Comunist...


Procesul Slánskę, denumit oficial Procesul conspirației antistatale din jurul lui Rudolf Slánskę, a fost unul dintre cele mai cunoscute procese-spectacol din blocul sovietic. El a avut loc în Cehoslovacia anului 1952 și a fost direcționat împotriva unor elemente din Partidul Comunist Cehoslovac care ar fi adoptat o „politică de tip titoist”.

Pe 20 noiembrie 1952, Rudolf Slánskę, Secretarul General al Partidului și alți 13 lideri comuniși sau funcționari de rang înalt au fost acuzați și condamnați că ar fi participat la o conspirație troțkisto-titoisto-sionistă. Conform acuzațiilor, Slánskę servise drept spion într-o conspirație organizată de capitaliștii occidentali ce avea ca scop subminarea socialismului. 11 dintre acuzați au fost executați, iar ceilalți trei au fost condamnați la închisoare pe viață.

11 dintre acuzați erau de origine evreiască, fapt pe care propaganda de partid nu a ezitat să-l sublinieze în presă. Ca și în celelalte cazuri în care oficiali evrei au fost epurați din partidele comuniste din Europa, era vorba de oameni care-și abandonaseră identitatea evreiască în numele cauzei comuniste în care credeau. Ca și alții, ei fuseseră atrași de partea comunismului tocmai datorită faptului că, în teorie, această ideologie nu ține cont de aspectele rasiale.

Procesul era rezultatul unei rupturi apărute în interioriul conducerii comuniste din Cehoslovacia asupra unei chestiuni destul de delicate: în ce măsură statul trebuia să concureze cu Uniunea Sovietică. Cazul Slánskę a făcut parte dintr-un val mai mare de epurări staliniste ce avea ca țintă elementele „neloiale” din partidele comuniste din Europa Centrală și de Est, precum și din procesul de epurare a evreilor din conducerea respectivelor partide. În acest sens, în cazul României ne putem referi la epurarea grupului Pauker-Teohari-Georgescu din PMR în același an, 1952, sau eliminarea lui Lucrețiu Pătrășcanu.

Se pare că Gottwald, președintele Cehoslovaciei și liderul Partidului Comunist, se temea că și el ar putea fi eliminat din partid și a decis să-l sacrifice pe Slánskę, un vechi colaborator și prieten apropiat. Ceilalți au fost aleși pentru a întâri ideea că exista o amenințare clară din partea diverselor grupuri din birocrația de stat. Unii dintre ei (precum ©vába sau Reicin) erau cunoscuți ca fiind niște personaje sadice și foarte brutale, astfel că au fost aleși pentru a da o tentă mai realistă procesului.

Unii istorici au sugerat însă că exista o mai veche rivalitate între Gottwald și Slánskę, apărută după lovitura de stat de la începutul lui 1948. Slánskę a început atunci să-și consolideze poziția și autoritatea în Secretariatul de Partid și și-a plasat fidelii în poziții guvernamentale, punând astfel în pericol puterea lui Gottwald ca președinte. Slánskę a avut de suferit și din cauza imaginii sale oarecum cosmopolite. Gottwald și aliatul lui Antonín Zápotockę au profitat de acest fapt și l-au acuzat pe Slánskę că ar aparține de fapt burgheziei.

De asemenea, unii istorici au considerat că Stalin a ales să-l sprijine pe Gottwald în favoarea lui Slánskę deoarece primul ar fi avut șanse mai mari de a consolida economia cehoslovacă; creșterea economică a Cehoslovaciei îl interesa în mod direct pe Stalin deoarece Uniunea Sovietică ar fi putut beneficia de pe urma acesteia prin intermediul importurilor.

„Slánskę a fost ales tocmai pentru că fusese atât de loial lui Stalin. Pentru că omorându-l pe el, mesajul lui Stalin către restul conducătorilor comuniști din Europa de Est era «dacă el poate să moară, dacă nici el nu e în siguranță, atunci nimeni nu e».”

La urma urmei, e oarecum inutil să căutăm astăzi o explicație rațională pentru epurarea și eliminarea unor oameni care își dovediseră timp de atâția ani loialitatea față de cauza comunistă. Istoricul Igor Lukeč consideră că nu putem găsi o explicație satisfăcătoare pentru eliminarea lui Slánskę, însă el crede că un rol important în soarta acestuia l-a jucat credința lui Stalin în principiul de origine machiavelică potrivit căruia un lider trebuie mai degrabă temut decât iubit. „De fapt, mie îmi pare că Slánskę a fost ales tocmai pentru că fusese atât de loial lui Stalin. Pentru că omorându-l pe el, mesajul lui Stalin către restul conducătorilor comuniști din Europa de Est era «dacă el poate să moară, dacă nici el nu e în siguranță, atunci nimeni nu e». Poate că principala motivație din spatele acestui proces, precum și al altor procese-spectacol care au împânzit Europa de Est, a fost să-i terorizeze pe șefii comuniști și de a-i aduce într-o stare de supunere absolută, totală.”

Procesul - și teroarea care a urmat în Cehoslovacia – a fost orchestrat la ordinul Moscovei prin intermediul consilierilor sovietici aflați în țară. În mod ironic, aceștia fuseseră invitați în Cehoslovacia de Rudolf Slánskę și Gottwald după un alt proces faimos, cel al lui László Rajk, organizat în Ungaria, în septembrie 1949.

Acuzații și-au recunoscut vinovăția pentru toate crimele de care au fost învinuiți (în urma presiunilor și torturii la care au fost supuși). În timp ce se afla în închisoare, Slánskę a încercat să se sinucidă. Între timp, acuzatorii strângeau semnături din partea populației pentru condamnarea la moarte a așa-zișilor trădători.

Ca și în cazul proceslor de la Moscova de la sfârșitul anilor '30, care au fost sursa de inspirație pentru toate epurările ce au avut loc în blocul sovietic după război, acuzații au fost forțați să-și recunoască vina și să ceară să fie condamnați la moarte pentru faptul că au trădat cauza comunistă. Slánskę a fost găsit vinovat pentru activități de sorginte troțkisto-titoisto-sionistă în serviciul imperialismului american, fapt pentru care a fost spânzurat pe 3 decembrie 1952.

După moartea lui Stalin, în marie 1953, persecuțiile au scăzut în intensitate, iar victimele acestui proces au fost reabilitați, inclusiv cei trei care scăpaseră de pedeapsa cu moartea. Ulterior, istoriografia oficială a Partidului Comunist a trecut în umbră povestea procesului, spunând în mod vag că procesul a fost o eroare rezultată dintr-un cult al personalității.

Antonín Novotnę (Secretar General al Partidului Comunist Cehoslovac în perioada 1953 1968 și președinte între anii 1957-1968) l-a considerat pe Slánskę vinovat pentru introducerea în Cehoslovacia a metodelor staliniste de interogare. Însă tot în vremea sa, Slánskę și celelalte victime ale procesului din 1952 au fost reabilitate. După 1989, noul președinte ale Cehoslovaciei, Havel, l-a numit pe fiul lui Slánskę ambasador al Cehoslovaciei în Uniunea Sovietică.

Exemplu de interogatoriu în sala de judecată:


Judecătorul: De ce naționalitate sunteți?

Geminder: Cehă.

Judecătorul: Puteți vorbi limba cehă bine?

Geminder: Da.

Judecătorul: Doriți un interpret?

Geminder: Nu.

Judecătorul: Puteți înțelege întrebările și veți putea răspunde la ele în limba cehă?

Geminder: Da.

Judecătorul: Sunteți pe deplin conștient de crima de care ați fost acuzat [...]?

Geminder: Da, pledez vinovat la fiecare acuzație.

Procurorul: Care a fost atitudinea dvs. față de muncitorii din Cehoslovacia?

Geminder: Am fost indiferent față de interesele poporului ceh și nu am avut niciodată vreun fel de afinitate pentru el. Interesele sale naționale mi-au fost întotdeauna străine.

Procurorul: Ce școală ați frecventat?

Geminder: Am fost la școala germană din Ostrava. Am părăsit Cehoslovacia în 1919 și mi-am terminat studiile secundare la Berlin, de unde mi-am luat certificatul. La sfârșitul studiilor, am frecventat cercuri mic-burgheze, cosmopolite și sioniste, unde am întâlnit oameni de naționalitate germană. Toate astea contribuie la faptul că nu cunosc limba cehă prea bine.

Procurorul: În tot acest timp nu ați învățat cu adevărat să vorbiți limba cehă bine, nici măcar în 1946 când ați venit în Cehoslovacia și ați ocupat poziții importante în Partidul Comunist?

Geminder: Nu, nu am învățat să vorbesc cehă cum trebuie.

Procurorul: Ce limbă puteți vorbi la perfecție?

Geminder: Germana.

Procurorul: Chiar puteți vorbi germana cum trebuie?

Geminder: Nu am mai vorbit-o de mult, dar o știu bine.

Procurorul: Puteți vorbi germana la fel de bine ca ceha?

Geminder: Da.

Procurorul: Deci de fapt nu puteți vorbi nicio limbă cum trebuie. Sunteți un cosmopolit tipic. Astfel v-ați strecurat în Partidul Comunist.'

Geminder: Am intrat în Partidul Comunist Cehoslovac în 1921 și am rămas membru până când am fost demascat, în 1951.



Lista acuzaților


  1. Rudolf Slánskę (n.1901), Secretar General al Partidului (executat)
  2. Vladimír Clementis (n.1902), Ministru al Afacerilor Externe (executat)
  3. Otto Fischl (n.1902), Ministru adjunct de Finanțe (executat)
  4. Josef Frank (n.1909), Secretar General adjunct al Partidului (executat)
  5. Ludvík Frejka (n.1904), Șeful Comitetului Economic al Cancelariei Prezidențiale (executat)
  6. Bedűich Geminder (n.1901), Șeful Secției Internaționale a Secretariatului de Partid (executat)
  7. Vavro Hajdù (n.1913), Ministru adjunct al Afacerilor Externe (închisoare pe viață)
  8. EvŸen Löbl (n.1907), Ministru adjunct al Comerțului Extern (închisoare pe viață)
  9. Artur London (n.1915), Ministru adjunct al Afacerilor Externe (închisoare pe viață)
  10. Rudolf Margolius (n.1913), Ministru adjunct al Comerțului Extern (executat)
  11. Bedűich Reicin (n.1911), Ministru adjunct al Apărării Naționale (executat)
  12. André Simone (n.1895), editor al ziarului oficial al Partidului, Rudé právo (executat)
  13. Otto ©ling (n.1912), Secretar de Partid Regional (executat)
  14. Karel ©váb (n.1904), Ministru adjunct al Securității Statului (executat)
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 22.03.12 22:07

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 23.05.11 22:15


Uimitoarele peregrinari ale Bibliei Diavolului

Biblia, scriere de capatai a omenirii, este considerata de sute de milioane de pamanteni drept cea mai importanta lucrare a civilizatiei umane. De-a lungul vremii au fost concepute nenumarate editii ale acestei lucrari, unele scrise cu infinita rabdare de calugarii din manastirile medievale, altele aparute dupa inventarea tiparului. Cu siguranta insa cel mai faimos exemplar al „Cartii Cartilor” ramane asa-numita „Biblia Diavolului”, realizata in urma cu opt secole, in circumstante misterioase.


Un singur calugar a scris-o, in peste douazeci de ani!

Cartea, numita oficial „Codex Gigas” (Codicele gigant), cuprinde de fapt o intreaga biblioteca, este scrisa in intregime in limba latina si contine o varietate de texte, nu neaparat religioase. Printre ele se numara fragmente din Vechiul si Noul Testament, un confesional, formule magice impotriva bolilor si deochiului, un calendar, cronici istorice, descrieri ale unor plante si animale. Desigur, cel mai important fragment al acestei autentice enciclopedii ramane Chronica Bohemorum, scrisa de arhimandritul Cosmas din Praga (1045-1125), prima istorie cunoscuta a cehilor – transcrierea acestei cronici in Codex Gigas fiind cea mai veche si mai valoroasa din cate exista. Realizarea vastei lucrari a inceput pe la 1220, la manastirea benedictina din Podlazice. Nu exista documente referitoare la autorul cartii sau de ce a fost ea scrisa. Cu toate acestea, lucrarea este extraordinar de uniforma, iar examenele grafologice efectuate demonstreaza ca a fost realizata de un singur om, care si-a dus la indeplinire efortul titanic in cel putin douazeci de ani!

Tocmai uniformitatea literelor si desenelor asternute pe ea au dus poate la aparitia mitului ce inconjoara scrierea cartii. Potrivit legendei, un calugar condamnat la moarte pentru ca pacatuise grav a avut sansa de a fi iertat daca ar fi reusit sa realizeze cea mai mare carte scrisa vreodata, intr-o singura noapte. Calugarul s-a apucat de lucru, cu asiduitate dar, pe la miezul noptii, si-a dat seama ca nu va putea termina cartea singur, asa ca l-a invocat pe diavol, cerandu-i ajutorul pentru scrierea lucrarii. Necuratul l-a ascultat, pretinzandu-i in schimb sa-l portretizeze in paginile cartii, asa cum ii aparuse, in chilia sa. Si asa se face ca o imagine a diavolului, inalta de aproape o jumatate de metru, este infatisata in cartea ce va primi numele de „Biblia Diavolului”. Calugarul a supravietuit, mai spune legenda, dar a dus o viata marcata de nefericire si suferinta. Interesant e ca, in ciuda acestei legende macabre, codexul nu a fost interzis de Inchizitie si a putut fi studiat de multi savanti in Evul Mediu.

Peregrinarile unei carti


Lucrarea a fost luata de la manastirea unde fusese creata si daruita calugarilor cistercieni de la manastirea Sedlecclose, din Kutna Hora. De aici, a fost cumparata mai tarziu de abatele Pavel Bavor, pentru biblioteca manastirii Brevnov. In timpul razboaielor civile declansate de husiti, manastirea a fost jefuita, dar calugarii au reusit sa salveze odoarele de pret, inclusiv Codex Gigas, baricadandu-se in manastirea fortificata Broumov, unde rasculatii n-au putut patrunde.

Pe la 1594, imparatul Rudolf, cunoscut pentru patima sa pentru curiozitati si excentricitati, si-a atribuit Biblia, adaugand-o colectiei lui de la castelul regal din Praga. La finalul razboiului de 30 de ani, fortele de invazie suedeze au asediat Praga si manuscrisul, alaturi de alte comori nepretuite, a luat drumul Suediei, intrand in posesia unui alt personaj controversat, regina Cristina. De atunci, cartea nu a mai parasit Suedia decat de trei ori: prima data in 1970, cand a fost expusa in Statele Unite, apoi, opt ani mai tarziu, cand a fost dusa la Berlin si acum doi ani, cand a revenit la Praga dupa o absenta de trei secole si jumatate.
Manuscrisul a fost trimis aici sub forma de imprumut, din partea Bibliotecii Regale din Stockholm, si a fost expus la Biblioteca Nationala Ceha, sub paza cea mai stricta. Interesul manifestat de publicul praghez a fost peste asteptari si mii de oameni au luat cu asalt edificiul, pentru a vedea misterioasa lucrare.

De ce a fost pictat Necuratul aici?

Desigur, ceea ce atrage in primul rand atentia la acest tom sunt dimensiunile iesite din comun. Coperta este realizata din lemn masiv iar cartea masoara 92 x 50,5 cm si cantareste aproape 75 kilograme! Ea este alcatuita din 312 coli de pergament, avand in total 624 pagini. Initial au fost 320 coli, dar opt pagini au fost taiate, din ratiuni necunoscute, si au disparut pentru totdeauna. Nu se stie ce contineau si disparitia lor a generat tot felul de teorii ale conspiratiei. Specialistii moderni estimeaza ca pentru a obtine pergamentul necesar realizarii cartii a fost nevoie de pielea, tabacita dupa metode speciale, a 160 de vitei!
Paginile pastrate cuprind, precum spuneam, texte din Biblie, dar si o transcriere a enciclopediei faimosului carturar Isidor din Sevilla, „Etymologiae”, o suma a cunostintelor unuiversale de la inceputul Evului Mediu, printre care se numara si ideea ca Pamantul este rotund, si nu plat! In legatura cu imaginea diavolului, care este insotita de mai multe ritualuri de exorcizare, s-a speculat ca autorul le-a inserat spre a alunga raul din el (in perioada medievala, calugarii pacatosi erau pedepsiti sa scrie de mana Biblia, considerandu-se ca bunavointa Domnului va pogori astfel asupra lor).
Cartea mai contine si o copie a „Antichitatilor Iudaice”, apartinand lui Flavius Iosephus, primul autor care a amintit despre Iisus Hristos, dar si liste cu oameni, date si notite adaugate, de-a lungul secolelor, de diferitii posesori ai acestei minuni a geniului uman.

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Biblia diavolului

Mesaj Scris de Admin la data de 22.09.07 13:52

Biblia diavolului
Biblioteca nationala din Praga expune incepand de ieri un manuscris unic, cunoscut drept Codex Gigas, sau Biblia diavolului.

Manuscrisul din secolul al 13-lea a fost furat din Cehia in urma cu peste 350 de ani de trupele suedeze, la finele Razboiului de 30 de ani (1618-1648). Realizata pe pergament, Biblia diavolului cantareste 75 kg si are 624 de pagini, pe care sunt scrise Vechiul si Noul Testament, precum si alte texte [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

6 iulie - comemorarea morții lui Jan Hus

Mesaj Scris de Admin la data de 10.07.07 20:34

6 iulie - comemorarea morții lui Jan Hus

Jan Hus a fost un important gînditor și filosof religios ceh, precum și promotorul reformelor Bisericii Protestante alături de Martin Luther, John Knox, Charles Wesley, William Tyndale, William Carrey. Cu toate că provenea dintr-o familie modestă, el a urmat Școala Latină în localitatea Prahatice și a studiat din anul 1386 în Praga, la Universitatea Karl, obținînd la absolvire gradul de "Magister Artium". Ca profesor, predă limba cehă, stabilind reguli de scriere a limbii cehe literare. Prin intermediul lui Hieronymus din Praga a cunoscut operele profesorului de teologie din Oxford, John Wycliffe, scrieri care l-au atras în mod deosebit. Nobilii cehi, după căsătoria surorii regelui Wenzel, Anne von Böhmen, cu Richard II al Angliei în 1382, au adus la Praga operele teologice ale lui John Wycliffe. În baza acestora, Jan Hus a adus o critică la adresa clerului, care era îndemnat să renunțe la avuție, influență și putere politică, reîntorcîndu-se la o viață modestă și morală. În anul 1400, a studiat teologia, iar în 1401 a devenit preot, ajungînd decanul Facultății de Filosofie din Praga. În anul 1402 a devenit rectorul acestei Universități, unde a predat în perioada 1409-1410 teolgia și filosofia. A reușit să-l determine pe regele Wenzel să aprobe Decretul lui Kuttenberg, document prin care se admitea înscrierea unui număr mai mare de cetățeni cehi la Universitatea Karl. După 1402, predicile și cîntecele corale din timpul slujbelor susținute în Capela Bethleem din Praga au fost rostite în limba cehă. Jan Hus devine foarte popular, fiind și preotul reginei Sophia de Bavaria și Boemia. Hus a promovat în predicile sale o viață severă, morală și plină de virtuozitate, condamnînd ușurința, luxul și moda. Criticile sale severe la adresa nobilimii au determinat nemulțumirea unor reprezentanți ai breslelor, cum ar fi: cizmari, bijutieri, croitori, cîrciumari. Înfluențat de învățătura lui Wycliffe, a criticat lăcomia și viața de desfrîu a clerului, proprietățile și avuțiile lumești ale bisericii. A luptat neobosit și înflăcărat pentru reformarea bisericii, a militat pentru libertatea gîndirii și introducerea limbii cehe în slujbele bisericești, recunoscînd Biblia ca fiind singura autoritate supremă în credința creștină, neadmițînd că Papa ar fi o persoană desăvîrșită. Aflînd de conținutul predicilor lui, în anul 1408 episcopul din Praga îi suspendă dreptul de a mai ține slujbe religioase. Hus nu respectă această interdicție, criticînd în continuare corupția înaltei societăți a vremii și chiar a Papei. Prin poziția sa fermă a reușit să atragă simpatia majorității populației din Boemia. Episcopul din Praga a obținut de la Papa Alexander V o "Bulă papală" (9 mai 1410) prin care să poată intra în posesia lucrărilor lui Wycliffe, pentru ca acestea să nu mai fie predicate credincioșilor din și în afara bisericii. Din ordinul episcopului au fost arse peste 200 de manuscrise ale lui Wycliffe, iar Jan Hus a fost denunțat Romei. Reprezentanții săi au încercat în zadar să-i apere ideile la Roma. În anul 1410, Papa Johannes XXIII nu l-a sprijinit de teama de a nu își pierde înalta funcție, iar în anul 1411 Jan Hus a fost alungat din Praga, ceea ce a provocat nemulțumiri și revolte în oraș. Prin protejarea lui de către rege și datorită revoltelor maselor, el a avut posibilitatea de a mai predica încă un an. Hus a condamnat cruciadele și Bula Papală care prevedea că păcatele se puteau ierta prin Indulgențe (plătind bani Bisericii). În acel timp, în Boemia trăia și o populație minoritară germană; discursurile lui Jan Hus erau interpretate ca fiind îndreptate nu numai împotriva clerului german, ci și împotriva acestei etnii. Aceasta explică și ura husiților față de germani, în general. Tensiunea dintre naționalitățile germane și cehe s-a amplificat cînd 1000 de studenți germani au părăsit Praga după aprobarea "Decretului Kuttenberg", fondînd "Universitatea Leipzig", ceea ce a dus la scăderea prestigiului Universității din Praga în Europa de atunci. Între 1412 și 1414, Jan Hus s-a refugiat în Boemia de Sud, în Ziegenburg, și în cetatea Krakovec, din Boemia Centrală. În perioada refugiului, a scris mai multe lucrări în limba cehă, realizînd o adevărată limbă literară, contribuind la traducerea Bibliei pentru ca Sfînta Scriptură să fie cunoscută de masele largi (1413). Deoarece Papa Johannes XXIII a pornit o nouă cruciadă împotriva orașului Neapole și a promis iertarea păcatelor celor care participă la această cruciadă, Jan Hus a declanșat o nouă ofensivă prin discursurile sale. În Praga au izbucnit noi revolte. Hus a străbătut Boemia ca predicator, localnicii alăturîndu-i-se. În anul 1412, Hus a scris lucrarea "De Ecclesia" (Despre Biserică), în care și-a precizat opinia față de ierarhie, susținînd convingerea că numai Isus Christos poate să fie călăuzitor și conducător în ale credinței. Această afirmație este citată de acuzatorii lui la Konstanz (localitate situată pe malul lacului Bodensee). Hus s-a hotărît să-și prezinte și să-și apere personal ideile în fața reprezentanților clerului. La data de 3 noiembrie, cînd a ajuns în Konstanz, a fost imediat arestat, fiind forțat să locuiască în casa unui prelat bisericesc. Regele Sigismund, aflînd de arestarea sa, a amenințat că părăsește Consiliul Wycliffe, afirmînd că ideile "eretice" ale lui Hus nu sînt de competență lumească (regală), ci de cea bisericească. Hus a ajuns la Gottlieben pe Rin, care aparținea de episcopia din Konstanz, unde a fost tratat inuman, fiind ținut în cătușe și noaptea. La data de 4 mai 1411, el este excomunicat din Consiliul Wycliffe. La 5 iunie 1415, Hus a fost dus la Mînăstirea Franciscană, unde și-a petrecut ultimele săptămîni de viață, fiind dus în Refektorium și interogat (5-8 iunie). Nu i s-a mai acordat posibilitatea de a-și apăra ideile sale, pretinzîndu-i-se retragerea și dezmințirea tuturor afirmațiilor, ceea ce Hus a refuzat în mod repetat. La data de 6 iulie 1415 este condamnat de Consiliul de la Konstanz ca eretic cu arderea pe rug, împreună cu cărțile sale, cenușa fiindu-i împrăștiată în Rin. Astăzi, o piatră funerară amintește locul execuției. Execuția lui Hus s-a făcut sub comanda lui Friedrich I, mai tîrziu Prinț von Brandenburg, strămoș al dinastiei de Hohenzollern. În epistola de rămas-bun adresată prietenilor săi, Hus a scris: "Mă bucură faptul că totuși cărțile mele au fost citite și că în speranța găsirii unor erezii, acuzatorii mei le-au citit mai sîrguincios decît Sfînta Scriptură". Execuția lui Hus a provocat prima "defenestrație" (din Praga), care a declanșat Războiul de Treizeci de Ani și războaiele husite (1419-1436).
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

ISTORIE=CEHIA

Mesaj Scris de Admin la data de 17.01.07 16:44

Jan Ziska - uimitorul general orb
Razboaiele husite au reprezentat un capitol extrem de sangeros in istoria Europei. Declansate ca reactie la abuzurile Bisericii si ale nobilimii, de catre taranii cehi, ele au zguduit centrul Europei ani la rand. Desi pretextul initial a fost unul de natura religioasa - Jan Hus, primul conducator al rascoalei, era adept al reformatorului religios John Wycliff - curand, revendicarile au devenit politice si sociale. Moartea pe rug a lui Hus nu a dus la innabusirea razmeritei, asa cum sperau clasele superioare, ci dimpotriva, l-au transformat pe acesta intr-un martir. Rasculatii au inceput sa se numeasca „husiti” si l-au ales conducator pe Jan Ziska, unul dintre cei mai talentati razboinici din Evul Mediu.Citeste mai departe...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum