ISTORIE=CHINA

Pagina 3 din 3 Înapoi  1, 2, 3

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

ISTORIE=CHINA

Mesaj Scris de Admin la data de 17.01.07 16:39

Rezumarea primului mesaj :

Cixi - imparateasa neinduplecata
Impunator, straniu, elegant si primitor în acelasi timp, Orasul Interzis din capitala Chinei nu este doar o fosta resedinta regala, ci si un loc încarcat de istorie, de traditii si de taine. Fiecare pavilion poarta un nume, fiecare a avut rolul sau într-un ansamblu de ritualuri, pe cat de ciudate pentru noi, pe atat de fascinante. Unul dintre acestea este Palatul Chuxiugong (Palatul Elegantei Acumulate), cunoscut drept resedinta a concubinelor dinastiilor Ming si Qing. Tot aici a locuit imparateasa Cixi, care a condus tara vreme de 48 de ani, dupa venirea la putere în 1861.Citeste mai departe...


Ultima editare efectuata de catre in 02.02.07 19:44, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Re: ISTORIE=CHINA

Mesaj Scris de Admin la data de 26.09.11 17:21

Istoria adevărată a Tibetului


Sistemul socio-politic actual are nevoie de mituri. Miturile sunt inoculate prin intermediul mass-media și sunt elementele de bază ale percepției omului de rând asupra realității înconjurătoa­re. Fără mitul despre posibilitatea creșterii econo­mice bazată pe consum nu ar putea exista sectorul financiar-bancar, fără mitul despre virtuțile consu­merismului fără muncă nu ar putea exista economii în care [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Provocarea lui Hercule in China

Mesaj Scris de Admin la data de 19.09.11 22:43

Provocarea lui Hercule in China



Vechile Olimpiade au fost tinute in Grecia intre anii 776 i.Hr. – 393 d.Hr. si au fost rezervate doar barbatilor si baietilor greci nascuti liberi. Grecii din vechime credeau ca originile acestei competitii s-ar afla in provocarea pe care Hercule le-a aruncat-o celor patru frati ai sai, la o cursa inaintea zeilor pe campiile de la Olimpia.

La primele Olimpiade, alergarile au fost singurele probe. In timpul celei de a optsprezecea Olimpiade au fost introduse luptele si pentatlonul (aruncarea discului, aruncarea sulitei, sarituri, alergari si lupte). Apoi au fost introduse si alte probe: box, curse de care, calarie, pankration (un soi de box combinat cu lupte). Imparatul roman Teodosius a declarat Jocurile Olimpice corupte si le-a interzis. Abia in 1896 Jocurile Olimpice au fost reluate, in urma eforturilor baronului Pierre de Coubertin. Primele Jocuri Olimpice Moderne s-au desfasurat la Atena, in 1896, si desfasurarea lor din patru in patru ani nu a fost intrerupta decat de cele doua razboaie mondiale.

In 1900, la Jocurile Olimpice de la Paris, jocuri care s-au desfasurat pe cea mai intinsa perioada (14 mai – 28 octombrie) au existat probe care astazi ne-ar parea cel putin ciudate: inot cu obstacole, tir cu porumbei si concurs de zmee. In 1904, la Jocurile Olimpice de la St.Luis, gimnastul american George Eyser a cucerit sase medalii, sportivul avand un picior de lemn! La St.Luis s-au decernat pentru prima data medalii de aur, argint si bronz. In 1912, la Stoskholm, s-au desfasurat primele Jocuri Olimpice la care au participat sportivi de pe toate cele cinci continente. Tot acolo s-a inregistrat si prima victima: portughezul Francisco Lazaro, care a decedat in timpul probei de maraton. Boxul, considerat prea violent, a fost scos din program, iar in proba de pentatlon modern a concurat cel care avea sa devina cunoscutul general George S. Patton.

La Olimpiada de la Anvers (1920), suedezul Oscar Swahn a cucerit aurul la tir, devenind cel mai varstnic campion olimpic din toate timpurile, la 68 de ani. Peste patru ani, la Paris, Swahn a cucerit medalia de argint la tir, in proba de cerb alergator, devenind cel mai batran medaliat la JO. La Paris a fost introdusa deviza „Citius, Altius, Fortius”. In 1956, la Melbourne, din cauza legislatiei care restrictiona intrarea animalelor pe teritoriul australian, probele de echitatie s-au desfasurat la Stockholm, in Suedia. La aceeasi Olimpiada, ciclistul danez Knut Jensen a murit in timpul cursei, sub influenta amfetaminelor. In 1972, olimpismul a fost afectat de asasinarea a 11 atleti israelieni de catre membri ai organizatiei teroriste palestiniene „Black September”. Olimpiada din 1976, de la Montreal, a fost singura data cand tara gazda nu a obtinut nici o medalie de aur.

Ultima Olimpiada, cea de la Beijing, a doborat numeroase recorduri. Au participat 11.190 de sportivi din 205 tari, care au concurat in 302 probe din 28 de sporturi. Competitiile au fost gazduite de 31 de arene din Beijing, la care se adauga alte 6 din afara capitalei Chinei (Hong Kong, Quingdao, Tianjin, Shenyang, Shanghai si Qinhuangdao). Inainte de inceperea competitiei, au fost vandute peste 7 milioane de bilete. Peste 21.000 de jurnalisti au primit acreditari. Chinezii au mobilizat mase uriase de oameni pentru buna desfasurare a Jocurilor: 100.000 de voluntari oficiali, 400.000 de voluntari pentru servicii turistice si securitate, 1.000.000 de voluntari sociali si 100.000 de oameni in echipele de antiterorism. Cheltuielile necesitate de organizarea Jocurilor Olimpice au fost de 2,5 ori mai mari decat cele din 2004, de la Atena, ridicandu-se la 40 de miliarde de dolari.

La Beijing, au fost acordate 958 de medalii: 302 medalii de aur, 3003 de argint si 353 de bronz. Delegatia Romaniei a obtinut opt medalii: patru de aur, una de argint si trei de bronz, ocupand locul 17 pe natiuni. Aurul a fost obtinut de Alina Dumitru (judo, 48 kg), Georgeta Andrunache si Victoria Susanu (canotaj, 2 rame fara carmaci), Constantina Dita (maraton) si Sandra Izbasa (gimnastica, sol). Medalia de argint a fost cucerita de Ana Maria Branza (spada), iar cele trei medalii de bronz le-au obtinut Mihai Covaliu (sabie), echipa de gimnastica (fete) si echipa de 8+1 (canotaj feminin). Au dezamagit handbalul feminin, canotajul masculin, natatia, boxul si echipa de gimnastica a baietilor. Romania nu a mai obtinut sub 10 medalii olimpice de la Jocurile Olimpice din 1952, atunci cand reusea numai patru. Cea mai buna performanta a delegatiei Romaniei la JO a fost obtinuta in 1984: 53 de medalii, dintre care 20 de aur. Cu toate acestea, presedintele COSR, Octavian Murariu, a afirmat ca: „participarea romaneasca la competitia din China a fost una onorabila, iar delegatia se intoarce cu capul sus.”

Cuibul de pasare

Noul stadion olimpic din Beijing a fost cea mai importanta arena a ultimelor Jocuri Olimpice. Inaugurat in aprilie 2008, dupa patru ani de constructie, noul stadion a costat aproximativ 500 de milioane de dolari si are o capacitate de 91.000 de locuri si o suprafata de 204.000 metri patrati. Proiectul apartine companiei elvetiene Herzog&de mauron Architechten, Grupului pentru Design si Cercetare Arhitectonica din China si companiei britanice ARUP. Un rol important in elaborarea proiectului l-a avut artistul contemporan chinez Ai Weiwei, care a asigurat consultanta artistica pentru realizarea celui mai ambitios proiect de arhitectura din China. Pentru ridicarea acestei constructii, chinezii au inventat otelul de tip Q-460, cu o flexibilitate deosebita, astfel incat constructia rezista la un cutremur de magnitudine 8,0 pe scara Richter. „Paiele” cuibului cantaresc 42.000 de tone. Sudurile realizate de 11.000 de sudori totalizeaza 320 de kilometri. Tribuna interioara a stadionului are trei etaje, existand si un etaj subteran. Fiecare element structural de rezistenta este diferit ca dimensiune in spatiu. Stadionul are si un sistem de colectare si reciclare a apei de ploaie, un acoperis ajustabil, translucid, ce asigura lumina naturala necesara peluzei de dedesubt si un sistem natural de ventilatie. Pentru chinezi, acest stadion a devenit un simbol, astfel incat Banca centrala a Chinei a emis o bancnota speciala cu prilejul Jocurilor Olimpice, in care obisnuitul portret al lui Mao a fost inlocuit cu imaginea stadionului olimpic. Sase milioane de bancnote de 10 yuani (aproape un euro) au fost scoase pe piata.

„Glontul din Baltimore”

Michael Phelps s-a nascut la 30 iunie 1985. Diagnosticat de mic cu ADHD (deficit de atentie), Michael s-a apucat de inot la varsta de 7 ani. A debutat in echipa olimpica a SUA la Sidney, la doar 15 ani. La Jocurile Olimpice de la Atena a devenit sixtuplu campion olimpic. A fost declarat inotatorul anului in 2003, 2004, 2006 si 2007. La Beijing, Phelps l-a intrecut pe compatriotul sau Mark Spitz, care castigase sapte medalii de aur la Jocurile Olimpice de la München, din 1972, reusind sa castige aurul olimpic in opt probe: 100 si 200 de metri fluture, 200 de metri liber, 200 si 400 de metri mixt si stafetele de 4x100 si 4x200 de metri liber si 4x100 de metri mixt. Despre cel care a fost supranumit „Glontul din Baltimore” se spune ca mananca cat sase oameni (4.000 de calorii la o singura masa) si, bineinteles, dupa incredibilele performante de la Beijing, ca s-ar dopa, afirmatie ramasa fara acoperire. Sportivul cel mai titrat din istoria olimpismului a stabilit de-a lungul timpului 32 de recorduri mondiale (26 individuale si 6 cu echipa), 4 recorduri olimpice si 4 recorduri americane. Phelps a studiat marketingul si managementul sportiv la Universitatea din Michigan in perioada 2004-2008. Pentru cele opt titluri olimpice, inotatorul american a fost premiat de compania „Speedo” cu un milion de dolari, Phelps purtand in timpul competitiei costumele Lazer Lacer produse de aceasta firma si confectionate dintr-un material conceput in laboratoarele NASA.

Cubul de apa

Creat de arhitectii companiei PTW din Sidney, Centrul National de Natatie de la Beijing, cunoscut si sub numele de „Cubul de apa”, a fost inaugurat la 28 ianuarie 2008 si a gazduit probele olimpice de inot, sarituri in apa si inot sincron. Centrul a fost construit in patru ani si a costat aproximativ 136 de milioane de dolari, fiind singura dintre arenele olimpice finantata de chinezi din afara granitelor Chinei (in special din Hong Kong, Macao si Taiwan). „Cubul de apa” este prima constructie din China care utilizeaza tehnologia „pernelor de aer”, fiind de asemenea si singura constructie din lume care foloseste aceasta tehnologie pe o suprafata atat de mare. Acoperind o suprafata de 6,95 hectare, structura cubica adaposteste trei bazine si este realizata dintr-o armatura de otel si o membrana de plastic ce imita teflonul, care seamana cu niste bule de apa, ceea ce da ansamblului supranumele sau. Vazuta din exterior, fatada este compusa din peste 3000 de perne de aer, care acopera o suprafata de 100.000 de metri patrati. Acest tip special de teflon a fost creat de compania „Vector-Foiltec” din Germania si „Yuanda Group” din China astfel incat sa reactioneze la schimbarea conditiilor de luminozitate, ceea ce produce efecte vizuale impresionante. Inventata in anii ’70 ai secolului trecut, membrana a fost utilizata vreme indelungata ca un material de izolare in industria aeronautica. In fiecare „bula” exista un sistem automatizat de monitorizare a presiunii aerului, iar cand aceasta scade sub un anumit nival, se reincarca automat. Acoperisul centrului este considerat a fi ecologic, deoarece utilizeaza razele solare pentru incalzire si iluminare, ceea ce reduce cu 30% consumul de energie. „Cubul” poate gazdui 17.000 de spectatori, pe 6.000 de scaune permanente si 11.000 de locuri provizorii. Mare parte din cub este, in acest moment, neamenajata. In viitor, zona va fi convertita intr-un mall si un urias parc acvatic, cu plaja artificiala si aparatura de produs valuri. De asemenea, va exista suficient spatiu pentru restaurante, trei terenuri de tenis si alte mici constructii, cu atat mai mult cu cat capacitatea tribunelor va fi redusa de la 17.000 de locuri la 11.000.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=CHINA

Mesaj Scris de Admin la data de 11.09.10 7:49

China, pe primul loc în topul execuțiilor infractorilor
Conform datelor publicate de Amnesty International, China este țara în care au fost decise cele mai multe condamnări la moarte cu executarea în public a mii de infractori, în decursul anului trecut. De asemenea Republica Populară Chineză conduce detașat în topul țărilor care folosesc pedeapsa capitală drept cel mai eficient mijloc de pedepsire al celor care încalca legea.
Membrii Amnesty International susțin ca în anul 2009 «au avut loc mii de execuții» în China, numărul real al infractorilor uciși fiind clasificat de autoritățile de le Beijing drept "secret de stat".
În decursul aceluiași an, se estimează că un număr de 714 persoane au fost executate în alte state precum Iran, Statele Unite ale Americii, Irak și Arabia Saudită. Dacă în 2008, China a dispus executarea unui număr de 1.718 infractori, anul trecut autoritățile de la Beijing au aprobat uciderea a peste 2.390 infractori.
Pe locul second în acest sinistru top se află Iranul unde s-au aprobat anul trecut executarea a 388 de persoane, marea lor majoritate făcându-se vinovate de proteste și acte de vandalism cu ocazia alegerilor desfășurate în acesta țară.
Amnesty International arată că 2009 este primul an din istorie în care nu au fost înregistrate execuții pe bătrânul Continent. Bielorusia este singura țara europeană care mai permite execuțiile umane. În S.U.A. au fost executați 52 de infractori în 2009, dintre care 24 de execuții au avut loc doar în statul Texas.
Pedeapsa cu moartea este legală și în Bangladesh, Japonia, India, Afganistan, Pakistan, Coreea de Nord, Malaezia, Thailanda, Singapore Botswana, Sudan și Vietnam.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un masacru ce putea fi evitat: Piața Tiananmen

Mesaj Scris de Admin la data de 21.07.10 7:48

Un masacru ce putea fi evitat: Piața Tiananmen
Vara anului 1989 a rămas în memoria Occidentului prin masacrul ce a avut loc în Beijing, în piața Tiananmen. Armata a executat ordinele guvernului iar pentru prima dată după 1949, mapamondul era oripilat de atrocitățile ordonate de guvernul chinez. „The tank man” – povestea omului ce a oprit singur înaintarea blindatelor chinezești, violentele proteste și furia populară împotriva unui sistem anchilozat au evidențiat tensiunile sociale ale Chinei și au demonstrat încă odată lumii întregi că un regim impus prin forță poate fi oricând destructurat.
Mișcarea tinerilor, studenților și cetățenilor Beijingului se poate înscrie în seria de „liberalizări” europene și cereri pentru guvernări transparente denumite generic de ruși glasnost.
Astăzi istoria dar și mijloacele cotidiene de comunicare privesc retrospectiv evenimentele, unii acordându-le o atenție firescă, alții încercând să doar să uite… Cel mai bun exemplu a tratării subiective a memoriei recente este unul simplu: accesați pagina google china și tastați tiananmen apoi accesați google.com…este o diferență o atitudinii politice față de același subiect, scrie athenian-legacy.com
Masacrul din iunie 1989 în Piața Tiananmen este apogeul unei fustrări sociale cauzață de decepțiile și eșecurile din economie și politică. Reformele lui Deng (1979-1989) nu au reușit să dinamizeze China, depresia economică lovind țara la mijlocul anilor `80, iar declinul agriculturii fiind tot mai evident. Inflația a crescut, statul nemaiputând să-i protejeze cu subvenții pe locuitorii marilor orașe de prețurile din ce în ce mai mari. Mișcarea demografică sat-oraș a determinat o supraaglomerare urbană periclitând calitatea traiului urban (și așa scăzut).
Promisiunile de reformare făcut de PCC sub conducerea lui Deng Xiaoping nu au fost respectate. Foarte mulți studenți erau îngrijorați datorită faptului că după finalizarea studiilor nu puteau opera în câmpul forței de muncă conform pregătirii lor profesionale. Erau mai mulți absolvenți de facultăți decât cererea pieții. Cei mai mulți absolvenți erau redirecționați în alte domenii, prioritari pentru posturi fiind absolvenții de facultăți proveniți din familii ce activau în structuri de conducere ale Partidul Comunist Chinez (PCC).
Studenții au fost animați de moartea suspectă a fostului secretar general al PCC, Hu Yaobang (15 aprilie 1989), înlocuit cu Zhao Ziyang. Hu Yaobang nu era recunoscut ca un reformator în interiorul PCC, dar moartea acestuia a reușit să atragă tinerii în agora chinezească deoarece acesta susținuse protestele studenților în 1987. Chiar dacă ulterior a fost silit să-și facă autocritica fiind tratat nemilos de guvern acesta a fost transformat de studenți într-un simbol al rezistenței în fața acelui guvern anchilozat în practici învechite.
Refuzul premierului Li Peng de a lua petiția reprezentanților studenților la ceremonia de înmormântare a lui Hu Yaobang din piața Tiananmen a determinat participanții să afirme că prin astfel de refuzuri guvernului și PCC se distanțează de popor.
O serie de greve și boicoturi ale orelor de curs au determinat autoritățile să reflecte mai atent la ce se întâmpla în Beijing. Ziarul Poporului, oficiosul PCC chiar cerea zdrobirea manifestanților de către autorități.
În loc să descurajeze elanul studenților, anunțul oficiosului a trezit din letargie studenți de la peste 40 de universități din China alăturându-se colegilor lor din piața Tiananmen. Aceștia au reușit să călătorească până la Beijing prin complicitatea unor lucrători din transporturi (și aceștia dorind o serie de reforme). Declarația autorităților prinvind ce a scris Ziarul Poporului în care se spunea că era exagerată afirmația privind zdrobirea studenților era deja târzie. Numeroși scriitori, artiști și cetățeni ai orașului s-au alăturat protestelor studențești.
Protestatarii au speculat excelentul moment extern prin care trecea China: vizita liderului rus Mihail Gorbaciov dar și prezența a numeroși reporteri și cameramani occidentali ce nu mai considerea vizita lui Gorbaciov o prioritate ci protestele din Tiananmen. Vizita lui Gorbaciov era importantă deoarece era prima vizită, a unui președinte sovietic după răcirea relațiilor chino-sovietice.
Autoritățile erau astfel legate la mânie neputând să intervină în forță până când vizita lui Gorbaciov nu se încheia iar ziariștii occidentali erau mutați departe de viitorul „teatru de operațiuni” din piața Tiananmen.
La 16 mai 1989, după ce Gorbaciov părăsise China, Zhao Ziyang s-a dus în piață și le-a cerut protestatarilor să renunțe la manifestări. Profund afectat, acesta le-a promis că va rezolva cererile lor. În aceași seara acesta a fost dizolvat, Li Peng și Deng Xiaoping luând frâiele viitoarei represiuni. Odată aflată vestea că guvernul comasează armata în oraș, și mai mulți cetățeni au luat calea pieței pentru a apăra protestul studenților. Trupele au fost primite energic, populația împiedincându-i să pună în practică legea marțială, ordonată de guvern. Poporul spera să îi sensibilizeze pe soldații chinezi pentru ai alătura cauzei lor.
În aceste condiții, au fost trimise trupe speciale conduse de comandanți numiți personal de președintele Yang Shangkun și de Deng Xiaoping. La 2 iunie 1989, 350.000 de soldați din armata chineză înconjurau piața Tiananmen. Tancurile și blindatele nu au lipsit în această operațiune în care civilii erau neînarmați. Noaptea dintre 3-4 iunie s-a soldat cu un adevărat masacru în rândul civililor. Numărul victimelor și a răniților nu a fost făcut public de autorități dar observatori ai evenimentelor afirmă că circa 3000 de protestatari au fost uciși.
Analizând la rece evenimentele, analiștii politici și istoricii afirmă că guvernul chinez ar fi putut dispersa manifetanții cu tunuri cu apă, dar, guvernul chinez dorea să ofere un model poporului chinez pentru viitoarele rebeliuni. Masacrul din Piața Tiananmen a fost însă un gest specific tradiției chineze de a zdrobi opoziția prin cele mai dure mijloace pentru a evidenția însăși lipsa de legitimitate a opoziției.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Beijing, 1900: „Boxerii“ asediază ambasadele străine

Mesaj Scris de Admin la data de 11.06.10 8:09

Beijing, 1900: „Boxerii“ asediază ambasadele străine,

La apogeul revoltei, în perioada asediului cartierului legațiilor străine din Beijing, au fost uciși aproximativ 230 de străini, diplomați dar și militari, comercianți sau misionari, împreună cu zeci de mii de chinezi de confesiune creștină, un mare număr de rebeli asediatori, simpatizanți de‑ai acestora, precum și neutri, chinezi pașnici aflați „la locul greșit în timpul greșit“.
Răscoala iși are originea în starea de spirit de ură și dușmănie la adresa străinilor ce domnea în China de câțiva zeci de ani. Cu mai bine de șase decenii în urmă, în 1839, între China și Marea Britanie izbucnea primul „Război al opiului“.
Evident, înfruntarea era inegală, iar Anglia, victorioasă, i‑a impus Chinei inegalul și umilitorul Tratat de la Nanking (Nanjing), din 29 august 1842, primul tratat umilitor impus Chinei de o mare putere europeană. În conformitate cu stipulațiile acestuia, Anglia obținea stăpânirea asupra insulei Hong Kong și deschiderea pentru flota comercială engleză a cinci porturi, între care Canton și Shanghai. Pe fundalul derulării Războiului țărănesc antifeudal al Taipinilor (1850 – 1864), o altă mare putere, Rusia țaristă, îi impunea Chinei imperiale, la 11 iunie 1851 Tratatul de la Kulja, prin care o obliga să‑i permită deschiderea de factorii pe teritoriul ei.
Iar în intervalul octombrie 1858 – octombrie 1860, în plin „Război al Taipinilor“, Anglia, susținută de data aceasta de Franța, poartă împotriva Chinei „al doilea Război al opiului“. Ostilitățile au fost câștigate, cum era de altfel și firesc, de cele două mari puteri europene, care în decembrie 1857 ocupau orașul Canton. Anul 1858 a fost anul unor noi umilitoare și inegale tratate: cel de la Aigun, ruso‑chinez, din 28 mai (1858) și acela de la Tsientsin (Tianjin, 26‑29 iunie), impus Chinei de nu mai puțin de patru mari puteri: Franța, Marea Britanie, Rusia și S.U.A. Conținutul acestuia era cât se poate de clar: dacă cele patru mari puteri se obligau să sprijine autoritățile de la Beijing împotriva mișcărilor revoluționare și rebeliunilor interne, ele primeau în schimb importante privilegii comerciale.
Prin tratatele de la Beijing, din octombrie‑noiembrie 1860, erau deschise reprezentanțe comerciale cu caracter permanent în China, ale celor patru puteri. Au urmat apoi alte două tratate, la fel de inegale si înjositoare: Tratatul chino‑japonez de la Shimonoseki (17 aprilie 1895), prin care China ceda Japoniei, de această dată, Taiwanul și insulele Penhu și Convenția ruso‑chineză de la Beijing, din 27 martie 1898, prin care China îi ceda Rusiei, cu titlu de închiriere, pentru 25 de ani, orașele Lüșun (Port Arthur) și Talien Dalian. Cu un an în urmă, la 14 noiembrie 1897, o altă mare putere, Germania imperială, punea stăpânire pe golful Tiaociou, de pe coasta provinciei Șandun (Shandong), cu portul Qingdao. Iar Franța și Anglia îi vor urma imediat exemplul, luând în stăpânire orașele Weihai și Zhanjiang.
Revolta și asediul cartierului legațiilor
Așadar, o triplă revoltă: antiimperialistă, anticolonialistă și, evident, anticreștină, toți străinii fiind de confesiune creștină, de la diplomați la negustori și, bineînțeles, misionari. Adevărata lege străinii o făceau, căci ei aveau puterea economică, în primul rând, și apoi pe cea politică. Poporul, clericii chinezi tradiționaliști, văzându‑și ritualurile și tradițiile ponegrite, prohibite chiar, au simțit că fusese depășită o limită a răbdării.
Și atunci, ei s‑au organizat în asociații revoluționare, cum ar fi „Societatea armoniei juste“ (în limba chineză „Yihe tuan“) care mai târziu a devenit „Pumnii drepți ai armoniei“ sau „Societatea pumnilor drepți și armonioși“ (în limba engleză, prescurtat, „Boxerii“). Ei au declanșat ceea ce în istorie s‑a numit „Revolta (răscoala) Boxerilor“, care a mistuit China ca un râu de foc, făcând numeroase victime, de ambele părți, în intervalul 1898 – 1901.
Pornită în martie 1898 din regiunea nordică a Chinei, din provincia Shandong, revolta se va extinde, ajungând în 1900 și în capitală, la Beijing. Primele atacate au fost misiunile evanghelice, evident cele mai vulnerabile și lipsite de apărare, apoi contoarele și firmele comerciale. Misionarii și negustorii vor fi așadar primii loviți. Vor urma apoi, o dată boxerii intrați în Beijing, și diplomații.
Pe acest fundal va avea loc, în capitala chineză, o lovitură de palat. Tânărul împărat reformator Guangxu, inițiator al procesului reformator și modernizator, cunoscut sub denumirea de „Reforma celor 100 de zile“ (11 iunie – 21 septembrie 1898), a fost răsturnat de la putere de către mătușa sa conservatoare, împărăteasa văduvă Cixi. Aceasta i‑a lăsat pe boxeri să se dezlănțuie, deși ar fi putut cu ușurință suprima mișcarea, având ferma intenție de a‑i alunga pe străini din China, servindu‑se de ei.
Aceasta, considerându‑i pe boxeri puternici, „rezistenți“ la gloanțe, la loviturile de sabie și lance, datorită „puterilor lor magice“, a decis folosirea lor la maximum, drept „carne de tun“. Împărăteasa spera ca, în final, datorită numărului copleșitor, net superior al răsculaților, să‑i poată alunga pe străini, pentru totdeauna, din China. Așadar, neascunzându‑și intențiile, împărăteasa Cixi a emis edicte de protejare și apărare a boxerilor, determinându‑i pe diplomații străini să‑i adreseze plângeri și note de protest. Toate acestea se petreceau în ianuarie 1900.
Focul a mocnit ceva mai puțin de șase luni, înainte ca butoiul cu pulbere să fie aprins, la 21 iunie 1900. Deja la Beijing, în „Orașul Interzis“ – reședința familiei imperiale ‑ boxerii s‑au adunat în număr mare, cu gânduri clare de atac. Lor li s‑au alăturat elemente ale armatei imperiale chineze. Se aștepta doar semnalul adevăratului lider, împărăteasa văduvă Cixi. Aceasta a dat într‑adevăr semnalul de atac la 21 iunie 1900, declarând oficial război deschis străinilor. Cartierul locuințelor străinilor din Tianjin (Tsientsin) și cartierul misiunilor diplomatice din Beijing au fost imediat atacate și asediate.
Puterile străine au protestat, declarându‑i împărătesei Cixi că, în urma respectivului gest, ele se consideră a fi în stare de război. A urmat atacul de a doua zi, ordonat de împărăteasă, asupra cartierului misiunilor diplomatice. Acesta a îndurat 55 de zile de asediu, până la 14 august 1900, când trupele eliberatoare a opt națiuni l‑au despresurat.
Diplomatul și arma
Iată așadar, pentru 55 de zile, misiunile diplomatice transformate, pentru a folosi consacrata expresie a istoricului francez Jean Delumeau, în veritabile cetăți asediate. Aflate în vecinătatea „Orașului Interzis“, deci a asediatorilor care au pornit asaltul de acolo, misiunile erau clădiri solide, construite din piatră, înconjurate de ziduri înalte, puternice, care au rezistat asediului. În ceea ce‑i privește pe ocupanții lor, diplomații în primul rând, cărora li s‑au adăugat ceilalți civili, negustorii, misionarii, chinezii convertiți la creștinism, dar și străinii cu alte ocupații, au fost nevoiți să pună mâna pe arme, pentru a‑și apăra viețile lor și ale familiilor lor. Iată‑i așadar pe diplomați transformați în militari, lăsând hârtia și condeiul la o parte și apucând, pentru aproape două luni, pușca, sabia, lancea, ustensile mai puțin diplomatice.
Arma diplomatică a fost înlocuită, în consecință, cu arma militară. Comanda supremă, dacă s‑ar putea numi așa, a misiunilor diplomatice asediate, a luat‑o ministrul plenipotențiar al Marii Britanii, Claude Maxwell MacDonald, care, înainte de a fi diplomat a fost... ofițer. Așadar, „the right man in the right place“ (omul potrivit la locul potrivit). Asediații au folosit ca arme de foc puștile, pistoalele și un vechi tun, piesă de muzeu. Acesta a fost numit, în glumă, „Tunul internațional“, fiind alcătuit dintr‑o țeavă britanică, un afet italienesc și trăgând cu ghiulele rusești. Iar tunarii erau...americani.
Lângă „Orașul Inter­zis“, în „Cartierul Lega­țiilor“, erau grupate, în apropiere una față de cealaltă, Legațiile Marii Britanii, Franței, Austro‑Ungariei, Italiei, Olandei, S.U.A., Rusiei și Japoniei. La cîteva străzi distanță de ele se aflau, învecinate, Legațiile Belgiei și Spaniei. În timpul asediului, comunicarea dintre acestea două și restul misiunilor diplomatice s‑a realizat fără probleme. Cea mai nefericit așezată era Legația Germaniei, situată în partea cealaltă a orașului. Această misiune, după moartea ministrului plenipotențiar, a fost, împreună cu întreg personalul ei, cea dintâi victimă a furiei boxerilor. Rebelii au atacat‑o, au pătruns rapid în ea, au jefuit‑o și au incendiat‑o, iar personalul a fost decimat.
Folosind tactica intimidării, boxerii au incendiat, la 23 iunie 1900, un grup de clădiri vechi și de curți și grădini, aflate în vecinătatea Legației Marii Britanii, numit Hanlin Yuan. Au sperat ei că focul va cuprinde și clădirea legației, determinând predarea asediaților. Nu a fost însă așa. Spre surprinderea lor, incendiul s‑a propagat în direcția inversă, înspre asediatori, clădirea legației rămânând neatinsă.
Au luptat și militari...
Și totuși, în cursul celor 55 de zile de asediu, civilii nu fost singuri în lupta lor. Au existat și militari, este drept nu în număr mare, comparativ cu efectivele inamicului. De altfel, încă de la 31 mai 1900, la cererea diplomaților îngrijorați, 435 de militari din 8 țări, pușcași marini, au plecat de la Takou, cu trenul, spre Beijing. Și ei vor fi mai mult decât valoroși în cursul evenimentelor ulterioare, contribuind la apărarea legațiilor. Nefiind suficientă această inițiativă, la 10 iunie, 2000 de pușcași marini englezi, comandați de viceamiralul Edward Hobart Seymour, vor porni de la Tianjin (Tsientsin) către Beijing.
Au întâmpinat însă o puternică rezistență din partea boxerilor, care distruseseră deja linia de cale ferată, și au fost nevoiți să se întoarcă la Tianjin (Tsientsin), după ce au pierdut 350 de oameni. În sfârșit, un număr de 24 de marinari japonezi, aflați sub comanda colonelului Shiba, s‑au distins în timpul asediului.
La final, o forță expediționară alcătuită din militarii a opt state, denumită simbolic „Alianța celor opt națiuni“, cuprinzând 55.000 de oameni, o forță numerică într‑adevăr impresionantă, a cucerit Tianjin (Tsientsin) după numai o zi de luptă, la 14 iulie, și a ocupat Beijing, despresurând cartierul misiunilor diplomatice și împrăștiindu‑i pe asediatori, la 14 august 1900. Ea a fost comandată de generalul locotenent britanic Alfred Gaselee.

Diplomații români transmit

Nu au existat în vremea aceea relații diplomatice între România și China, așadar, nici nu a ființat vreo legație a României la Beijing. Au existat în schimb legații ale României în capitalele puterilor europene implicate în evenimentele din China, iar diplomații români, receptivi și la datorie, au transmis centralei Ministerului Afacerilor Străine preocupările și frământările oficialităților de acolo.
Iar cele mai pregnante erau legate de stoparea exportului de arme către China și de alcătuirea cât mai rapidă a unei forțe expediționare care să se îndrepte cu toată viteza spre Beijing.
De la Paris și Londra, de exemplu, cei doi miniștri plenipotențiari Grigore I. Ghika și Ion Bălăceanu îl informau, în cursul lunilor iulie, august și octombrie 1900, pe ministrul român al Afacerilor Străine, Alexandru Marghiloman, de-spre decizia guvernelor francez și britanic de a stopa exportul de arme către China. Referindu‑se în telegrama lui și la Germania, prin extensie, Bălăceanu trăgea un semnal de alarmă în privința viitorului destul de sumbru al relațiilor comerciale ale celor două Mari Puteri, Anglia a Reginei Victoria și Reichul german al lui Wilhelm al II‑lea, cu China. La fel, la București, ministrul plenipotențiar al Marii Britanii, Gordon John Kennedy, îl înștiința pe Marghiloman despre proclamația reginei Victoria din 7 august 1900, privind interzicerea exportului de arme către China.
A doua chestiune era una într‑adevăr primordială la acea vreme pentru guvernele și cancelariile puterilor europene. Din Roma, la 12 iulie (1900), Duiliu Zamfirescu, scrii­to­rul‑di­plo­mat, semnala discursul ministrului italian de Externe, marchizul de Visconti Venos­ta, rostit în Se­nat, în care vorbitorul îndemna auditoriul la alcătuirea unui corp expediționar internațional, care să fie trimis în China, în ajutorul civililor asediați. Din Bruxelles, în telegrama sa din 14 august, Mihai Mitilineu trata aceeași chestiune precum și modul în care era aceasta privită de autorități, în frunte cu regele Leopold.
Merită o atenție deosebită nota consulului general al României la Odessa, Petre P. Mavrogheni, din 8 august 1900, în care este prezentată în detaliu componența flotei ruse care transporta forța expediționară spre China, toate navele fiind ancorate în portul respectiv, și telegrama din 18 august a ministrului plenipotențiar al României la Sankt Petersburg, Gheorghe Rosetti‑Solescu, în care este evocată grija centralei Ministerului de Externe al Rusiei țariste, care a decis ca întreg personalul diplomatic, în frunte cu ministrul plenipotențiar, să părăsească neîntârziat Beijing‑ul. Deși revolta luase sfârșit de puțină vreme iar legațiile asediate fuseseră despresurate, teama și neîncrederea erau încă vii, experiența trăită nefiind defel plăcută și nefiind cazul ca ea să fie repetată. Oricând mai putea apărea situația unui asediu al misiunilor diplomatice, în care diplomații să fie nevoiți să le apere cu armele în mâini!
Imunitatea diplomatică putea fi în unele cazuri atât de relativă...

O ecranizare de succes

În anul 1963, a fost realizată o excelentă peliculă cinematografică, tratând dramaticul episod al asediului misiunilor diplomatice, de către regizorul Nicholas Ray, producător fiind Samuel Bronston. În rolurile principale ale filmului, intitulat „55 de zile la Pekin“, au „strălucit“ actorii Charlton Heston și Ava Gardner, care au interpretat două personaje de ficțiune, un ofițer american și o baroneasă rusă, precum și David Niven și Juzo Itami, care le‑au dat viață pe ecran ministrului plenipotențiar al Marii Britanii, Claude Maxwell MacDonald, și colonelului japonez Goro Shiba.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

12 noiembrie 1866 - S-a nascut Sun Iat-sen

Mesaj Scris de Admin la data de 15.11.09 13:38


12 noiembrie 1866 - S-a nascut Sun Iat-sen


Medic de profesie, om politic si revolutionar, Sun Iat-sen este unanim considerat „parintele” Chinei moderne. Nascut intr-o familie modesta, in prefectura Guangzhou, el a urmat scoala in satul natal, dupa care a fost incredintat fratelui sau mai mare, Sun Mei, care devenise un prosper negustor in Hawaii. Contactul cu civilizatia si mai ales cu democratia americana l-a marcat profund; va infiinta o organizatie pentru reinnoirea Chinei dar o tentativa de puci, in 1895, va esua, si Sun este nevoit sa plece in exil, un exil care-l poarta prin Europa, Statele Unite, Canada si Japonia. Sun devine astfel cunoscut in intreaga lume, ca un personaj carismatic; el va juca un rol esential in rasturnarea dinastiei Qing, ultima dinastie imperiala chineza, in anul 1911.
Acest eveniment a dus la o serie intreaga de schimbari revolutionare, ce au marcat practic debutul epocii moderne in istoria Chinei, prin proclamarea republicii. In 1912 a pledat pentru proclamarea Republicii China iar mai tarziu a fost unul dintre membri fondatori ai partidului Kuomintang, fiind ales lider al acestuia. Dar, dupa primele succese, Sun a inceput sa piarda rapid controlul puterii, in favoarea unor lideri razboinici locali.
Tara a fost curand divizata, din cauza ambitiilor militariste iar eforturile pe care Sun le-a depus, pentru reunificarea Chinei au esuat, odata cu moartea lui, pe 12 martie 1925, intr-un spital din Beijing, din cauza unui cancer al ficatului. Desi in timpul vietii se convertise la crestinism, trupul lui a fost depus la manastirea budista Norul Verde, de langa capitala chineza. Kuomingantul, care a format o alianta cu partidul comunist, s-a divizat dupa moartea lui, dar filosofia politica expusa de Sun, cunoscuta sub denumirea de „cele trei principii ale poporului” – nationalism, democratie si siguranta sociala”, guverneaza si astazi politica Republicii Populare Chineze.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

10 septembrie 259 - Nasterea primului imparat al Chinei, Qin

Mesaj Scris de Admin la data de 13.09.09 15:28

10 septembrie 259 - Nasterea primului imparat al Chinei, Qin Shi Huang


Qin Shi Huang ramane o figura controversata in
istoria Chinei. Dupa unificarea acestei tari, impreuna cu principalul
sau sfetnic, Li Si, a intreprins o serie de reforme politice si
economice majore. A demarat proiecte ambitioase, inclusiv o prima
versiune a Marelui Zid Chinezesc, o vasta retea de drumuri si
impresionantul mausoleu, strajuit de „armata de teracota”, proiecte
care au costat insa mii de vieti. In plus, Qin Shi s-a comportat ca un
suveran despotic, ce nu s-a ferit, spre a-si asigura stabilitatea, sa-i
masacreze pe dizidenti si sa le arda scrierile in public. Fiu al
regelui statului Qin, Zhuang Xiang, Shi i-a urmat tatalui sau, la
moartea acestuia, desi avea doar 13 ani.


Incercarile camarilei mamei sale, care actiona ca
regenta, de a-l asasina, au esuat si mai tarziu Shi se va razbuna pe
acesti curteni perfizi. In anul 230 i.Hr., cand regimul sau era pe
deplin consolidat, Shi a inceput marele si ambitiosul sau proiect de
unificare a Chinei, sfasiata pana atunci de necontenitele lupte din
perioada „statelor combatante”. Fin strateg si beneficiind de o armata
superioara logistic, Shi a cucerit pe rand statele Han, Zhao si Yan,
apoi statul Chu, cel mai important rival al sau, devenind astfel
stapanul unui vast imperiu.
Ultimul regat rival,
Qi, a fost supus in 221 i.Hr. Dar Shi nu s-a multumit cu atat si a
continuat campania de cuceriri, anexand chiar teritoriile nordice ale
Vietnamului actual. De-a lungul domniei sale, imparatul a fost
confruntat cu numeroase tentative de asasinat, dar a scapat de fiecare
data nevatamat, razbunandu-se crunt pe atentatori. Pe masura ce
imbatranea, suveranul devenea tot mai obsedat de ideea nemuririi si a
oferit averi nemasurate oricui i-ar fi putut oferi elixirul vietii
vesnice. Dar tocmai aceasta dorinta i-a fost fatala: a inghitit o
cantitate mare de pastile cu mercur, date de medicii sai drept leac, si
a murit, din cauza intoxicatiei survenite.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Paradisul arheologic din Nordul Chinei

Mesaj Scris de Admin la data de 15.02.09 11:26

Paradisul arheologic din Nordul Chinei
Vestigiile unei culturi vechi de peste trei mii de ani au fost descoperite în apropierea unui sat izolat din nordul Chinei, într-o zonă considerată leagănul civilizației chineze, informează AFP.


Descoperirea a fost făcută în provincia Shanxi, în situl arheologic din Yangshe, la o sută de kilometri de Fluviul Galben, unde a fost identificată o necropolă antică din timpul Regatului Jin.

Unul dintre mormintele scoase la lumină acolo a aparținut unei foste căpetenii Jin. Era un personaj deosebit de important căci, conform obiceiului vremii, el a plecat spre lumea cealaltă însoțit de 48 de care de luptă și 105 cai, cu tot cu harnașamentele lor. Specialiștii care au studiat aceste vestigii afirmă că sunt atelaje de paradă, lăcuite și vopsite în roșu, bogat decorate cu piese din bronz. Cimitirul antic a fost descoperit încă din 1992, dar banii necesari unor săpături arheologice de mare amploare au fost obținuți abia în 1996. De atunci, au fost excavate 19 morminte diferite. Iar la cel care conține carele de luptă s-a muncit timp de patru ani.
Analizând vestigiile găsite în interiorul acestuia specialiștii au dedus că este vorba despre mormântul unui comandant militar care s-a făcut remarcat prin faptele sale de arme din cursul unuia dintre numeroasele conflicte care au marcat istoria dinastiei Zhou de Vest, între anii 1120 și 781 î.Chr. Istoricii afirmă că aceste vestigii sunt unice pentru dinastiile Shang și Zhou și nu-și au egal decât în “oastea din lut” din Xi’an, descoperită în mormântul lui Qin Shihuangti, primul împărat care unificat China sub un singur sceptru. Atâta doar că aceasta este cu 600 de ani mai nouă decât necropola din Yangshe. Anul acesta, autoritățile chineze vor începe construirea unui muzeu dedicat vestigiilor regatului Jin descoperite până acum.

EPOCA DE AUR A ARHEOLOGIEI CHINEZE
Această descoperire nu este un unicat pentru arheologia chineză. “De la sfârșitul anilor '80 ne aflăm în plină epocă de aur a arheologiei din China”, a declarat Ji Kunzhang, cercetător în cadrul Institutului Arheologic din Shanxi și conducătorul șantierului arheologic de la Yangshe. În provincia estică Anhui, au fost descoperite câteva sute de obiecte din jad, printre care se număra și prima sculptură animalieră din China. Datând din neolitic, aceasta are în jur de 88 de kilograme și reprezintă un porc. Iar în 2007, peste 10.000 de obiecte din porțelan plus numeroase alte antichități au fost recuperate în apropierea insulei Xisha, din Marea Chinei de Sud. Ele au fost descoperite în epava unei corăbii vechi de peste 700 de ani, care s-a scufundat în timpul unei călătorii pe ruta numită de specialiști “drumul maritim al mătăsii”, care lega China de insulele din Asia de Sud-Est.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

16 octombrie 1934 - Incepe Marsul cel Lung

Mesaj Scris de Admin la data de 04.11.08 5:57


16 octombrie 1934 - Incepe Marsul cel Lung


Sub denumirea de „Marsul cel lung” a ramas in istorie operatiunea de retragere din fata trupelor nationaliste Kuomintang a armatelor Rosii, conduse de Partidul Comunist Chinez. Avand in frunte lideri militari lipsiti de experienta, comunistii au fost lesne invinsi de oamenii generalisimului Chiang Kai-shek si obligati sa fuga spre nord, spre a evita distrugerea totala.
Calauziti de Mao Zedong si Zhou Enlai, soldatii armatelor Rosii au parcurs mai bine de 12.500 km, in 370 zile, strabatand unele dintre cele mai dificile portiuni de pe teritoriul chinez. Marsul cel Lung a consfintit ascensiunea la putere a lui Mao, care a dovedit abilitati de lider si a salvat armata comunista de la dezastru, chiar daca la sfarsitul dificilei si temerarei intreprinderi mai dispunea de doar o zecime dintre soldatii cu care pornise la drum. Operatiunea a inceput cu un atac de diversiune intreprins de soldati rosii, condusi de Bo Gu si Li De, care au luat cu asalt pozitiile Kuomintang de langa Yudu. A fost, fara indoiala, un atac sinucigas, intrucat majoritatea combatantilor au fost ucisi iar cei luati prizonieri, printre care si fratele mai mic al lui Mao, Mao Zetan – executati. In acest rastimp insa, grosul trupelor comuniste a reusit sa scape, urmarite indeaproape de soldatii lui Chiang Kai-shek.
Au urmat lupte grele, in care comunistii au pierdut peste 40.000 de oameni. Demoralizarea a pus stapanire pe tabara rosie iar in acest context Gu si De au fost demisi, conducerea efectiva a operatiunilor militare fiind preluata de Mao. Sub conducerea lui, fortele comuniste, desi macinate de hartuirile continue ale trupelor nationaliste, au reusit sa scape de fiecare data din incercuire. Fortand cursuri de apa, adesea cu pretul unor asalturi eroice, precum cel, ramas faimos, de la podul Luding, traversand masive muntoase, trupele lui Mao au evitat cu pricepere capcanele intinse.
Cu acest prilej, vicleanul lider chinez a reusit sa se sustraga deciziei luate de tovarasii sai de partid, de a urma fortele celei de-a patra armate rosii, conduse de Zhang Guotao si mult superioare numeric istovitilor lui soldati. Hazardul a facut ca Guotao sa fie incercuit si nimicit de catre trupele Kuomintang, astfel incat Mao a ramas pe deplin stapan pe situatie si, la sfarsitul Marsului, desi doar 7000 de soldati rosii mai ramasesera in viata din cei 100.000 care pornisera, Zedong devenise deja liderul de necontestat al fortelor comuniste.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Orasul Interzis

Mesaj Scris de Admin la data de 04.11.08 5:43


Orasul Interzis



In marea tara a rasaritului care este China, tara a Marelui Zid si a unei impresionante armate de statui de lut, a pagodelor indraznete si a barajelor impunatoare, exista inca un loc magic in care totul pare mai presus de puterea imaginatiei noastre. Acesta este „Orasul sau Palatul Interzis”, fosta resedinta imperiala a dinastiilor Ming si Qing. Transformat in muzeu, este cel mai bine prezervat complex de palate din zilele noastre.
Numele sau intreg este „Orasul purpuriu interzis” si se trage pe de-o parte de la credinta straveche ca aici locuiau doar zeii, si, bineinteles, imparatul, ca fiu de zei, si pe de alta de la faptul ca, in afara imparatului, a familiei si favoritelor sale si a celor care slujeau aici, nimeni nu avea voie sa patrunda pe acest teritoriu sacru.
Constructia a durat 14 ani. A inceput in 1406, in al patrulea an de domnie al imparatului Young-te si s-a terminat in 1420 in al 18-lea an de domnie a aceluiasi imparat.
Un an mai tarziu, el a schimbat capitala tarii de la Nanjing la Beijing si, din acel moment, 24 de imparati au locuit in Orasul Interzis, 14 din dinastia Ming si 10 din dinastia Qing. Ocupand o suprafata de 720.000 metri patrati, complexul are patru porti marete, este inconjurat de un zid inalt de 12,5 metri si de un sant cu o latime de 5,2 metri si este presarat cu mici torente si o multime de arbori si flori.
Exista peste 8700 camere in constructiile de lemn, toate acoperite cu tigle emailate galbene, culoare pe care numai imparatii aveau voie sa o foloseasca la acoperisuri. Aceste incaperi splendid ornamentate sunt impartite simetric intre partea de nord si cea de sud, palatele fiind plasate pe ambele parti ale unei axe centrale. Totul indica atat maiestria constructorului, cat si incredibilila creativitate a arhitecturii chineze in general. Bijuterie a culturii tarii, Palatul isi pastreaza fata sa originala capatata in timpul dinastiei Ming. Multe dintre cladiri au cazut prada unor incendii dar au fost refacute identic. De aceea cele mai multe dintre pavilioane dateaza din primii ani ai dinastiei Qing.
Complexul adaposteste, pe langa palate si pavilioane, sali de receptie, curti interioare si temple, cele mai multe camere apartinand, evident, imparatului. Conform traditiei, acest „fiu al cerului” putea avea trei neveste principale, sase favorite si 72 de concubine de rang mai marunt. Au existat insa imparati care au ajuns la 2000 de concubine care purtau un fel de ecusoane aurite, cu data nasterii, care le dadea statutul de musafiri de onoare,
Cea mai importanta sala din complex este cea a „Supremei Armonii”. Dateaza din secolul al XVII-lea, are 35 metri inaltime si acoperisul este sustinut de 24 de stalpi. Pe un podium de lemn de jacarta este tronul principal si, din tavan, atarna un dragon de aur, simbol al puterii imperiale. Revolutia din 1911 a alungat dinastia Qing, exilandu-l pe imparatul Pu Yi la marginea Orasului interzis, in 1924 fiind alungat cu totul. In 1914 a fost deschisa aici prima expozitie de antichitati si, in 1925 s-a hotarat ca Palatul sa devina muzeu. In 1961, Consiliul de Stat a hotarat sa acorde o atentie speciala complexului care, din 1987, a intrat sub protectie UNESCO.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Evoluția hîrtiei

Mesaj Scris de Admin la data de 06.07.08 16:46

Evoluția hîrtiei

Alăturată busolei, prafului de pușcă și tiparului, hîrtia completează seria celor patru invenții celebre ale Chinei antice, demonstrînd tehnologia avansată de care dispunea...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

China antica, filozofia sanatatii, sexului si a longevitatii

Mesaj Scris de Admin la data de 09.03.08 13:46

China antica, filozofia sanatatii, sexului si a longevitatii
http://www.gardianul.ro/2008/03/09/dosar-c58/china_antica_filozofia_sanatatii_sexului_si_a_longevitatii-s110394.html
Oamenii luminati ai Chinei antice au pus esenta unei lumi întregi în interiorul unui cerc împartit în doua principii, legi, polaritati. Occidentalii au întotdeauna tendinta de a spune “s-a pierdut”, “s-a distrus” sau “trebuie distrus”, “trebuie sa scapam de asta” sau “trebuie sa renuntam la asta”, pe când stiinta initiatica ce pleaca din timpurile de început ale Chinei primitive spune ca “nimic nu se pierde, totul se transforma”. Aceasta afrmatie este reprezentata si de ideograma yin/yang.

Cunoasterea civilizatiei chineze contemporane constituie pentru multi o necunoscuta, iar cultura Chinei antice, un mister necitit pentru majoritatea europenilor. Am auzit vorbindu-se despre mari gânditori si filosofi greci, italieni, francezi, englezi, rusi, germani, americani etc., care au facut subiectul multor revelatii si controverse în întregul continent european si nu numai. Rar mi-au trecut pe lânga ureche exemple din istoria Chinei antice si despre filosofia acesteia. Mi se pare ciudat sa studiem dezvoltarea Europei antic e fara sa pomenim principalul izvor al spiritualitatii si gândirii antice. Bazele multor filosofii, doctrine si de ce nu si stiinte, se afla puternic ancorate în istoria Chinei de dinainte de Hristos.Ca orice alta civilizatie a acestui pamânt, China, la începuturile sale, a dezvoltat o întreaga filosofie a existentei si a manifestarii divinului pe pamânt. Din punctul meu de vedere, este cea mai echilibrata filosofie din cele ale antichitatii de pe întreaga planeta. Spun asta pentru ca au vazut în spiritualitate echilibrul perfect al celor trei structuri umane: trup, suflet si spirit. Ei acorda o importanta deosebita fiecarei structuri în parte. Ei spun ca un trup “neglijat si bolnavicios” nu poate fi locasul unui suflet si al unui spirit luminos. Daca ne gândim bine, si mântuitorul nostru Iisus Hristos a asemanat trupul cu un templu. Bineînteles, vorbim de trup în sensul spiritual, si nu în acela al placerilor si nesabuintei.
Tao este în afara dogmelor religioase
Principiul armoniei divine, puterea primordiala care da nastere tuturor fenomenelor din Univers, este denumit de chinezi Tao. Cei care învata cum sa traiasca în armonie cu Tao pot stapâni aceasta putere pentru a-si intensifica si a-si prelungi viata. Cu alte cuvinte, Tao este un întreg mod de viata. Aceasta filozofie antica ofera o imagine de ansamblu si de relatie între materie si energie, corp si minte. Tao înseamna “cale”, si nu o cale colectiva, ci una individuala. Pentru a-l întelege pe Tao si pentru a trai în armonie cu acest principiu, taoistii pun accent pe individualitate, pe calea unica ce se poate descoperi dinlauntrul fiecarei persoane. În momentul în care încerci sa institutionalizezi spiritualitatea, sa o organizezi într-un anume mod, înseamna ca te îndepartezi de cale, de Tao. Unul dintre cei mai mari gânditori ai Chinei antice, Lao Zi, spune referitor la acest lucru: “Calea care poate fi organizata nu este adevarata cale”. Ideea dogmelor religioase iese din principiile taoiste. Aceasta cale revelata de la începuturile existentei poporului chinez nu face altceva decât sa puna omul în legatura cu natura si cu manifestarea divinului pe pamânt. Reprezinta o cale pasnica, linistita, blânda si nu una agresiva, de cucerire, asa cum s-au manifestat caile occidentale. Taoistii vad întregul univers ca fiind îmbibat cu tao teh (puterea Tao). Aceasta putere cosmica primordiala a fost numita “Tai Hsu” (Marele Vid), “Tai Chi “ (Stramosul Tuturor Lucrurilor) si “Tai Yi” materialul imaterial din care a aparut întregul univers.

“Tao a nascut Unicul;Unicul a nascut doua lucruri,Apoi la trei, apoi zece mii…”
Atunci când “Big Bang” a despartit Tai Chi pentru a crea universul, au aparut manifestarile yin si yang, polii pozitiv si negativ ai unui vast câmp electromagnetic ce au pus în miscare fluxul si refluxul permanent al fortelor si fenomenelor pe care îl numim “univers”.

Yin & Yang - Adam si Eva
Filozofii chinezi sustin ca orice lucru care exista pe aceasta lume si în acest univers contine principiul yin/yang. Cu totii ati auzit despre acest yin si yang, dar ce reprezinta el? Prima referire scrisa despre acest termen o gasim în cartea “Yi Jing”, volum scris în jurul anului 1250 Î.Hr., în care se mentioneaza: “Amestecul permanent al Cerului syangt si Pamântului syint da forma tuturor lucrurilor”. Semnificatia ideogramei chineze (poza alaturata) pentru yin este “partea întunecoasa a unui deal” în timp ce yang este “partea însorita a unui deal”. Acest principiu yin si yang îl regasim peste tot în jurul nostru si în noi însine: femeie (yin) - barbat (yang), luna - soare, noapte - zi, pamânt - cer, negativ - pozitiv, malefic - benefic, greutatea - usurinta, lungimea - scurtimea etc. Toate acestea nu sunt separate, ci sunt complementare, nu pot exista una fara alta si sunt într-o transformare continua. Gânditi-va ca daca am dori sa definim, sa reprezentam negativul, greutatea, lungimea etc., nu am putea-o face daca nu am cunoaste cealalta parte, si anume pozitivul, usurimea, scurtimea etc. Cum putem sti care este binele atât timp cât nu stim care este raul, nu avem notiunea lui? Parintele Cleopa spunea în timpul vietii sale: “Cum poti cunoaste negrul daca nu stii care este albul?“ si “existenta diavolului ne ajuta pe noi, oamenii, sa ne cunoastem adevarata valoare”. Cum putem cunoaste noi binele atât timp cât nu avem si opusul sau? Si uite ca toate sunt necesare pe acest pamânt, chiar daca asociem raul cu “echipa” adversa, toate fac parte din acelasi întreg. Ideograma yin/yang reprezinta în acelasi timp echilibrul perfect al acestei lumi, acolo unde exista întuneric, se afla o farâma de lumina si acolo unde exista lumina, se afla o farâma de întuneric, si în acest fel yin se regaseste în yang si yang se regaseste în yin.

Cele 10 organe Yin & Yang
În medicina traditionala chineza, de exemplu, cele zece organe vitale sunt clasificate în cinci perechi, fiecare dintre ele fiind alcatuita dintr-un organ yin “masiv” si unul yang “gol pe dinauntru”. Organele yin sunt mai vitale decât cele yang, iar disfunctiile organelor yin provoaca problemele cele mai grave de sanatate. Organele nu sunt cuplate întâmplator. Fiecare organ yin este în legatura cu “partenerul” yang. Inima (yin), numita si “conducatorul organelor vitale”, este asociata cu intestinul subtire (yang), controleaza raportul dintre reziduurile lichide si cele solide si absoarbe elementele nutritive, pe care le trimite apoi spre inima pentru ca acestea sa poata circula prin corp. În acest fel exista o corespondenta aparte pentru fiecare organ. Ficatul (yin) are ca partener vezica biliara (yang), pancreas (yin) - stomac (yang), plamânii (yin) - intestin gros (yang), rinichii (yin, care controleaza apa) - vezica (yang). Yin controleaza sângele, iar Yang, energia, mâncatul este o activitate hranitoare Yin, în timp ce consumul de alcool este o activitate obositoare Yang. În cadrul respiratiei, inspiratia este yin si expiratia este yang, în ciclul anotimpurilor, toamna racoroasa si iarna tin de yin si primavara calda si vara fierbinte tin de yang. Lista complementelor poate fi interminabila, dar ideea este mereu aceeasi: nimic nu exista si nu merge decât în legatura directa cu opusul sau esential si toate fenomenele anormale, de la boli la furtuni, sunt produse de dezechilibre grave între aceste doua forte yin si yang. Oamenii luminati ai Chinei antice au pus esenta unei lumi întregi în interiorul unui cerc împartit în doua principii, legi, polaritati. Occidentalii au întotdeauna tendinta de a spune “s-a pierdut”, “s-a distrus” sau “trebuie distrus”, “trebuie sa scapam de asta” sau “trebuie sa renuntam la asta”, pe când stiinta initiatica ce pleaca din timpurile de început ale Chinei primitive spune ca “nimic nu se pierde, totul se transforma”. Aceasta afirmatie este reprezentata si de ideograma yin/yang. Observati ca acest simbol nu este despartit de o linie verticala rigida, ci de o linie curba, instabila, o sinusoida care transforma continuu energia yin în yang si viceversa. Aceasta teorie nu ramâne numai la nivel filozofic, ci reprezinta una din cheile importante ale lui Tao sau ale acestei vieti pe pamânt. Filozofii si medicii care se ocupa de medicina traditionala chineza spun ca nu trebuie sa te lupti cu un viciu, sa îl stopezi, sa îl elimini, ci sa câstigi stiinta de a-l transforma în ceva benefic, stiinta de a transforma manifestarea negativa într-una pozitiva, si nu eliminarea ei.

Lenea sau Întelepciunea?

Tao nu poate fi cerut prin rugaciune, dar poate fi utilizat în practica, iar cei care învata sa-i stapâneasca puterea vor descoperi ca aceasta este inepuizabila. Lucrurile facute pe jumatate nu sunt niciodata suficiente: trebuie sa mergi “pâna la capatul” Caii. Principiile Taoiste sunt cuprinse si în expresia “ching-jing wu-wei”, însemnând literal “a sta linistit fara a face nimic”. Bineînteles “a nu face nimic” nu înseamna a sta toata ziua cu burta la soare, ca un trantor cu ceafa lata, ci a face doar lucrurile cu adevarat necesare si a le face într-un mod care sa nu fie contrar ordinii naturale taoiste si modelului fluxului fortelor cosmice. Aceasta cale spune ca trebuie sa stii când sa te opresti, în loc sa fortezi lucrurile si când sa te abtii în totalitate de la comiterea unor actiuni nepotrivite. Marele spiritualist si filozof Lao Zi spunea: “Când ti-ai terminat treaba, retrage-te! Aceasta este calea cerului.“ În ceea ce priveste expresia “a sta linistit”, aceasta este de fapt sensul meditatiei. Iar meditatia pentru taoisti nu insemna a-ti umple capul cu profunzimi spirituale, ci implica efortul constient de a-ti goli mintea pentru o claritate mentala desavârsita. Cartea de capatâi a filozofiei taoiste - Tao Te Qing - a fost scrisa în urma cu aproximativ 3.000 de ani de catre ilustrul Lao Zi, rezumând în 5000 de cuvinte principiile unei vieti traite în spiritul lui Tao. Asa cum Hermes Trismegistul, Pitagora, Apollonyus din Tyana au reprezentat lumina spiritualitatii în aceasta parte a lumii, la fel si Lao Zi a fost si este personalitatea marcanta a culturii si civilizatiei chineze. În speranta ca nu va plictisesc, as dori sa va redau un pasaj din acest “manual de spiritualitate” Tao Te Qing, scris de Lao Zi:

“Punem treizeci de spite la un loc si spunem ca avem o roata;
Dar utilitatea rotii depinde de spatiul unde nu este nimic.
Framântam lutul pentru a face un vas;
Dar utilitatea vasului depinde de spatiul unde nu este nimic.
Spargem peretii unei usi sau ferestre, ca sa facem o casa;
Dar utilitatea casei depinde de spatiile unde nu este nimic.”
În câteva cuvinte, a rezumat dependenta tuturor “lucrurilor” de “nimicuri”, utilitatea functionala a vidului asupra formei.
Iar pentru ca aceasta tara are nevoie si de citate întelepte pentru conducatorii si locuitorii sai, cu riscul de a ma repeta, va redau urmatorul pasaj din aceeasi carte:
“Daca încetam sa mai cautam persoane cu superioritate morala ca sa conduca,
Nu va mai exista invidie între oameni.
Daca încetam sa mai acordam valoare produselor care sunt greu de obtinut,
Nu vor mai exista hoti.“
Va doresc un weekend minunat, linistit si zâmbitor!
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Tiranul care a unificat China

Mesaj Scris de Admin la data de 03.02.08 19:19


Tiranul care a unificat China


Armata de teracota care-i strajuieste mormantul este faimoasa in intreaga lume. Nu la fel de renumit este si numele imparatului pentru a carui „aparare” in Lumea de Apoi, aceasta armata a fost construita. Se numea Qin Shi Huangdi si a fost unul dintre cei mai mari suverani din istorie.Cruzimea lui era legendara.
Initiatorul Marelui Zid
Armatele sale au fost printre primele care au folosit o tactica facuta celebra ulterior de huni, mongoli si alte popoare ale stepei. Cavaleria deschidea lupta, atacand in palcuri mici ostile dusmane si tragand sageti din goana calului, retragandu-se strategic pentru a ataca iarasi, hartuind fara mila inamicul. Cand acesta era debusolat iar randurile i se rareau considerabil, Huangdi isi trimitea la atac infanteria, care ii masacra pe supravietuitori, cu miile. Era o tactica barbara dar eficienta. Si in acest fel, Qin Shi Huangdi a reusit sa puna capat unuia dintre cele mai sangeroase capitole din istoria Chinei, perioada „statelor combatante”, care incepuse pe la 475 i.Hr., invingandu-si toti rivalii si proclamandu-se, in 221 i.Hr. imparat al Chinei unificate.
Asprimea nu l-a parasit nici pe parcursul domniei sale, care a fost una remarcabila, desi a durat doar unsprezece ani. El a fost cel ce a initiat ridicarea Marelui Zid, punand la lucru peste un milion de muncitori, si a pus bazele unei natiuni prospere inca si astazi, dupa mai bine de doua mii de ani. Totusi, astazi imparatul Huangdi este cunoscut de lumea occidentala mai degraba pentru armata de teracota creata pentru a-l insoti in eternitate si nu pentru marile sale infaptuiri.
Necropola, cea mai intinsa din lume, a fost descoperita intamplator, cu cateva decenii in urma, de catre niste sateni din Xian, in provincia Shaanxi. Frumusetea sculpturilor este fascinanta, chipul fiecarui luptator turnat in teracota avand trasaturi specifice, ceea ce i-a determinat pe arheologii chinezi sa prespuna ca sculpturile au fost realizate dupa modele reale. Soldatii poarta arme reale si aveau armuri, care au fost insa luate de jefuitorii de morminte.
„Stapan peste pamanturile de sub cer”
Nascut pe la 259 i.Hr., sub denumirea de Ying Zheng, el era oficial fiul lui Zhuang Xiang, viitorul rege din Qin (unul dintre cele sapte state feudale care alcatuiau pe atunci China). Zvonurile sustin insa ca el ar fi fost de fapt rezultatul unei idile pe care mama sa o avusese cu un bogat negustor, Lu Buwei. Incoronat la moartea tatalui sau, cand era inca un adolescent, el s-a lansat in proiecte arhitectonice gigantice si in batalii epice, o caracteristica importanta a domiei sale. Cruzimea lui era vestita – se spune ca dupa o batalie ar fi poruncit ca toti cei 10.000 soldati inamici cazuti prizonieri sa fie executati inaintea lui.
Printr-o politica diplomatica abila dar mai ales prin purtarea de razboaie sangeroase, el a reusit sa se impuna in fruntea celor sapte state rivale, pentru a crea o singura tara – China. Megalomanul lider si-a dat numele de Qin Shi Huangdi, care insemna „imparatul din Qin, stapan peste toate pamanturile de sub cer”. Ulterior, de la provincia pe care o condusese prima data va parveni si numele intregii tari – China.
Printre marile lui realizari se numara unificarea monedei, un sistem standardizat de masuri si greutati si un sistem legal unic, in toata China, plus introducerea unui alfabet unic. Desigur, nici lipsurile nu au lipsit, majoritatea izvorate din firea lui tiranica. El a scos in afara legii invataturile lui Confucius si a ingropat de vii multi invatati confucianisti. Intr-o versiune a Revolutiei Culturale de peste doua milenii, imparatul Huangdi a ucis multi intelectuali si a ars aproape toate cartile existente la acea ora in China!
In schimb, dotarea armatei era printre cele mai bune din epoca. Inventiile militare erau binevenite si rasplatite cu pungi de aur de catre imparat – cum s-a intamplat de pilda cu arcul care tragea trei sageti simultan. Cand cateva mii de arcasi astfel dotati abateau o ploaie de sageti asupra inamicului, efectul psihologic era terifiant. Curtea acestui imparat era stralucitoare, desi totul in palatele sale era drapat in negru, culoarea favorita a lui Huangdi.
Lu Buwei, presupusul sau parinte, a devenit prim-ministru dar curand va fi obligat sa se sinucida, dupa ce s-a descoperit implicarea lui intr-un complot. Faptul ca Huangdi era un imparat eficient nu insemna insa ca era si iubit. El spera ca dinastia pe care o intemeiase sa dureze 10.000 de ani, dar asteptarile sale s-au dovedit zadarnice. Neincetalele razboaie cu vecinii, taxele samavolnice impuse si nevoia permanenta de fonduri, pentru a putea plati uriasele proiecte arhitectonice au facut din acest imparat unul dintre cei mai detestati conducatori.
De altfel, el era constient ca nu doar inamicii, ci si supusii, nu-l iubesc si, inspaimantat de posibilitatea ca sutele de mii de oameni pe care-i masacrase, sa-l urmareasca in Viata de Apoi, a dat porunca realizarii armatei de teracota, initiativa unica in lume prin dimensiunile sale. 36 de ani au fost necesari pentru terminarea mormantului, realizat cu munca a peste 700.000 de lucratori.
In cautarea nemuririi
Una dintre multele ciudatenii ale lui Huangdi a fost cautarea cu osardie a nemuririi. Viata vesnica il obseda. Muzicienii de la curte nu cantau decat melodii despre nemurire iar numerosi exploratori au fost trimisi in lumea larga, pentru a gasi elixirul vietii eterne; alchimistii lucrau in laboratoare vaste, pentru a dezlega enigma vietii si a mortii. Imparatul a trimis o expeditie in cautarea muntelui mitic Penglai, despre care se spunea ca s-ar afla spre Soare Rasare, fiind populat de oameni nemuritori, dar fiindca n-au intalnit asemenea oameni, membrii expeditiei s-au temut sa se mai intoarca in China si au ramas pe muntele Penglai.
Se crede ca acesta ar fi Fuji Yama si ca deci tara unde s-au refugiat ar fi Japonia. Dar, tot asteptand vesti despre nemurire, imparatul a murit, in plina putere, in 210 i.Hr. Cronicarul Sima Qian, care a trait la un secol dupa aceea, descrie cum suveranul a fost inhumat intr-un sicriu de bronz inconjurat de mercur, imbracat intr-un costum din aur si jad si avand gura plina de perle – aluzie la intelepciunea dovedita in timpul vietii. Totusi, spusele istoricului despre cei zece mii de soldati ingropati alaturi de imparat au fost considerate legende vreme de aproape doua milenii, pana in 1974, cand necropola a fost scoasa la iveala.
Pana in prezent insa nu s-au dezgropat decat o mie de soldati de teracota, alte cateva mii aflandu-se in adancuri. Mormantul, descoperit de arheologii chinezi, a ramas pecetluit, pentru a pastra artefactele dinauntru. In urma cu o luna, folosind o tehnologie de scanare de ultima ora, a fost localizata, in interiorul cavoului imperial o camera in forma de piramida, despre care se crede ca ar fi fost un fel de pasaj pentru ca sufletul sa calatoreasca spre stele, in viata dupa moarte. De asemenea, s-a dovedit ca mausoleul, intins pe patru nivele si o suprafata de doi kilometri patrati, adaposteste si mormintele a 600 de oameni din suita imparatului, ingropati de vii spre a-si sluji stapanul in Paradis.
Otravit cu „leacuri”
Temandu-se, ca orice dictator, ca ar putea fi asasinat, Shi Huangdi a fost intr-adevar tinta a comploturi, care i-au sporit paranoia latenta. De asemenea, un factor important in evolutia acestei maladii psihice de care cu siguranta suferea l-a reprezentat consumul constant de „pilule” de mercur, oferite de medicii sai pe post de leac, pentru a-l ajuta sa devina nemuritor.
Din nefericire, o doza prea mare de mercur s-a dovedit fatala pentru imparat, care a murit otravit accidental. Moartea lui a fost ascunsa timp de doua luni, caci imparatul se afla intr-o expeditie militara si vestea ar fi provocat haos in imperiu. Fiind vara, cadavrul a intrat rapid in putrefactie, raspandind un miros pestilential si, pentru a ascunde faptul ca imparatul murise, sfetnicii sai au adus in preajma litierei imperiale, in care se afla cadavrul acestuia, care cu peste, pretextand ca Huangdi vrea sa manance carne de peste!
Dupa moartea sa, eunucii palatului l-au obligat pe mostenitorul desemnat, Fusu, sa se sinucida, si l-au pus pe tron pe nevolnicul Huhai, cel de-al optsprezecelea fiu al imparatului. Domnia lui n-avea sa fie prea lunga, caci in 206, o noua dinastie, Han, ocupa tronul Chinei, restaurand confucianismul.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ceaiul chinezesc, trecut și prezent

Mesaj Scris de Admin la data de 20.05.07 8:37

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Revolutia culturala din China

Mesaj Scris de Admin la data de 15.05.07 20:56

Revolutia culturala din China





Specialistii in istoria comunismului afirma ca in China, numarul victimelor comunismului se ridica la 65.000.000 de oameni. Pe langa aceasta cifra, cei aproape un milion de morti citati de majoritatea autorilor cu referire la ravagiile „Marii Revolutii culturale proletare” ar putea parea niste date aproape modeste pe larg [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Primul imparat mongol al Chinei

Mesaj Scris de Admin la data de 08.05.07 22:25

Primul imparat mongol al Chinei





Dupa 1259, marele imperiu mongol a inceput sa se divida in mai multe hanate mari, independente. Kubilai, ca mare han, a mai recuperat ceva din puterea mongola din vremea lui Genghiz, dar a exercitat-o doar in China, unde dinastia infiintata de el a domnit pana in 1368. Nascut in jurul anului 1216, Kubilai Han a fost primul imparat mongol al Chinei pe larg [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Marele zid chinezesc.

Mesaj Scris de Admin la data de 10.02.07 9:04

Marele zid chinezesc.

De data asta vom afla de la Nazurici despre Marele Zid Chinezesc, una dintre cele mai grandioase constructii ale civilizatiei umane si una din minunile lumii. Insasi constructia zidului a durat peste 2 000 de ani. Are o lungime de aproximativ 12 000 km si o inaltime de 10 metri si peste 20 de dinastii feudale au participat la construirea lui. El a devenit un simbol de mindrie pentru natiunea chineza, iar in 1987 a fost inscris pe lista Patrimoniului Cultural Mondial. Cel care a poruncit sa fie construit Marele Zid Chinezesc a fost imp ...



avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Poduri celebre din China antica

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.07 19:26

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Calatorie pe muntele sacru Emei-Leshan

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.07 17:52

Legenda spune ca in anul 63, al saselea an al domniei imparatului Yongping din dinastia Han de Est (25-250), un fermier-medic numit Pu-Gong, cautand ierburi vindecatoare pe Muntele Emei, a avut o viziune stralucitoare. El l-a vazut pe marele, inteleptul, sfantul Samantabhara aparand in varf. Budismul s-a dezvoltat pe acest loc sacru in timpul domniei imparatului Longan (397-401) din dinastia Jin de Est (317-420) si datorita Maestrului Hui Chi, unul dintre fondatorii sectei Sukhavati. Atunci s-a construit Templul lui Samantabhara, primul templu de pe munte, numit astazi „Templul celor o mie de ani”.


Citeste mai departe...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

O noua istorie din trecutul antic al Chinei

Mesaj Scris de Admin la data de 02.02.07 20:54

O noua istorie din trecutul antic al Chinei
http://amalgam.supersite.ro/?page_id=27
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Descoperirea unei cărți de vizită de acum 1.700 de ani

Mesaj Scris de Admin la data de 02.02.07 20:23

Descoperirea unei cărți de vizită de acum 1.700 de ani
http://www.jurnalulbtd.ro/afarticol.php?nrarticol=38&id=819
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CHINA

Mesaj Scris de Admin la data de 02.02.07 19:45

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

ISTORIE=CHINA

Mesaj Scris de Admin la data de 17.01.07 16:39

Cixi - imparateasa neinduplecata
Impunator, straniu, elegant si primitor în acelasi timp, Orasul Interzis din capitala Chinei nu este doar o fosta resedinta regala, ci si un loc încarcat de istorie, de traditii si de taine. Fiecare pavilion poarta un nume, fiecare a avut rolul sau într-un ansamblu de ritualuri, pe cat de ciudate pentru noi, pe atat de fascinante. Unul dintre acestea este Palatul Chuxiugong (Palatul Elegantei Acumulate), cunoscut drept resedinta a concubinelor dinastiilor Ming si Qing. Tot aici a locuit imparateasa Cixi, care a condus tara vreme de 48 de ani, dupa venirea la putere în 1861.Citeste mai departe...


Ultima editare efectuata de catre in 02.02.07 19:44, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Pagina 3 din 3 Înapoi  1, 2, 3

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum