ISTORIE=RUSIA

Pagina 9 din 9 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9

In jos

ISTORIE=RUSIA

Mesaj Scris de Admin la data de 17.01.07 14:16

Rezumarea primului mesaj :


Odiseea spatiala rusa


Dupa 1990, in Rusia urmeaza un deceniu de delincventa politica si economica care nu pune insa in umbra sectorul spatial. Apar insa voci autorizate care declara ca spatiul care a servit ideologei comuniste este „sovietic” si apartine trecutului. Pe de alta parte, si populatia e indignata de costurile uriase ale misiunilor spatiale (5 miliarde de dolari in 1989) care accentueaza starea de saracie.
Americanii sunt dispusi sa le intinda o mana calda, antrenandu-i in aventura Statiei Spatiale internationale care beneficiaza de importante sume de bani, mai ales din partea americanilor si ca urmare a turismului spatial. Pe piata internationala, rusii se simt confortabil. Intr-un deceniu, lansatoarele lor prolifereaza.
Soiuz, Molnya sau Proton sunt mai ieftine, mai fiabile si mai robuste decat cele straine. Un deceniu in care se produce un boom al satelitilor comerciali de telecomunicatii. Cererea de lansatoare rusesti depaseste oferta. Comercializarea serviciilor acestor lansatoare e asigurata de o serie de societati la care se asociaza americani, germani, francezi...
Lansatoarele Soiuz devin adevarate staruri spatiale, efectuand pana in prezent peste 1700 de plasari pe orbita ale satelitilor sau asigurand zboruri cu prezenta umana. Sectorul spatial a adus Rusiei in aceasta perioada intre 500 de milioane si 1 miliard de dolari anual. Odata cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, industria spatiala intra intr-o noua epoca beneficiind de un buget superior (de la 150 milioane de dolari in 1990, la 700 milioane de dolari in 2000 si la 1,3 miliarde de dolari in 2007).
Mai mic insa de 20 de ori decat cel al SUA, si de 5 ori decat cel european. Un buget al carui nivel e asigurat de cresterea pretului la petrol si gaze naturale de care Rusia beneficiaza din plin. Pentru a moderniza sectorul spatial, guvernul intentioneaza sa creeze mari grupuri internationale care sa reuneasca cele mai importante societati occidentale si sa elaboreze programe extrem de ambitioase cum ar fi cel al unei super-rachete cu destinatia Luna-Marte. Sau proiecte vizand democratizarea transportului spatial.
La 50 de ani dupa lansarea satelitului Sputnik, Rusia redevine o forta redutabila in domeniul spatial dovedind faptul ca valorile occidentale nu sunt de nedepasit. Pe de alta parte, incearca sa convinga Occidentul ca eforturile sale sunt indreptate spre un nou echilibru mondial in domeniul spatial.


Ultima editare efectuata de catre in 16.12.07 17:35, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


CONTINUARE.......................

Mesaj Scris de Admin la data de 31.08.07 4:48

Noii lideri de la Kremlin fac eforturi teribile, la acest început de secol XXI, pentru păstrarea, cu orice preț, a potențialului strategic al Federației Ruse, la nivel intercontinental, pentru a rămâne „o superputere“, chiar dacă într-o variantă redusă, micșorată, acceptând o serie de compromisuri politice, geopolitice, economice și teritoriale, și fiind convinși că orice concesie teritorială făcută astăzi va fi revizuită mâine în folosul rușilor.

Analizând perspectivele de evoluție geopolitică și geostrategică ale zonei eurasiatice, analiștii Institutului Stratfor (SUA) apreciau, în anul 2000, că Rusia s-a eliberat de obsesia modului cum este percepută în Occident și că politica internă a Rusiei nu mai este trasată cu gândul la ce vor spune FMI sau bancherii occidentali, iar rezultatul este apariția lui Vladimir Putin. „Occidentalizarea Rusiei a dat greș, iar Moscova nu va mai juca după regulile Vestului (...) În ultimii ani, Rusia a căutat să încheie alianțe cu China și cu Iranul pentru a contracara puterea hegemonică a Statelor Unite. Acum, ea încearcă să restabilească relațiile sale cu Coreea de Nord și cu Vietnamul. (...) Toate aceste state pot fi folosite ca pârghii de presiune asupra Vestului în regiuni de importanță globală: Golful Persic, apoi triunghiul China-Coreea-Japonia și de-a lungul rutelor navale din sud-estul Asiei. (...) Spre sfârșitul anilor ‘90, Occidentul a abandonat în mare parte Rusia și a încercat să o marginalizeze. Ca răspuns, rușii încearcă să reînvie trei din alianțele lor din timpul războiului rece pentru a le folosi ca pârghii geopolitice. Paradoxal, aceste relații amenință să deterioreze legăturile cu cele două țări de care rușii au nevoie pentru a îngrădi hegemonia SUA, adică Iran și China. Felul în care aceste două state vor reacționa la insistența Rusiei va configura viitorul alianței antioccidentale a Rusiei“, concluzionau analiștii de la Stratfor.

Interesul crescând al Statelor Unite și al țărilor membre ale UE pentru zona Mării Caspice au generat nervozitate la Kremlin și proteste din partea Federației Ruse, cu privire la intervenția în sfera sa de influență. Guvernul de la Washington a acordat Georgiei, în 1997, un împrumut de 113 milioane de dolari, cel mai mare împrumut, în raport cu numărul locuitorilor, primit vreodată de o țară din partea SUA. Interesele americane au prins contur de-a lungul axei geopolitice Marea Caspică-Marea Neagră-Marea Mediterană, pe direcția dinspre Vest spre Est, iar Zbigniew Brzezinski consideră această regiune drept axul geopolitic mondial, astfel încât cel care va domina această axă și, mai apoi, Eurasia, va avea influența decisivă asupra a două din cele mai bogate trei regiuni mondiale. Existența în Eurasia a aproape 75% din populația globului, a 3/4 din resursele energetice ale lumii precum și deținerea a 60% din PNB, întăresc convingerea că „Puterea“ care va domina Eurasia, în secolul XXI, va controla două din cele trei zone, cele mai avansate și mai performante, sub aspect economic, din lume. „în Eurasia se află statele cele mai dinamice și mai active din punct de vedere politic. După Statele Unite, primele șase mari puteri economice și primele șase state cu cele mai mari cheltuieli pentru înarmare se află în Eurasia. Toate puterile nucleare declarate ale lumii, în afară de una, și toate cele nedeclarate, în afară de una, se află în Eurasia. Cele două state din lume cele mai dens populate aspirante la hegemonie regională și influență mondială sunt eurasiatice. Toți potențialii rivali politici și/sau economici ai supremației Americii sunt eurasiatici. Cumulată, puterea Eurasiei o depășește de departe pe cea a Americii. Din fericire pentru America, Eurasia e prea mare pentru a fi o unitate din punct de vedere politic. Astfel, Eurasia este tabla de șah pe care se dă în continuare lupta pentru supremație mondială“, concluzionează analistul politic Zbigniew Brzezinski.

Analiștii politici și geopoliticienii ruși apreciază că, în momentul de față, Europa nu are o geopolitică și o voință geografică proprie, iar funcțiile ei se reduc la faptul că ea servește drept bază auxiliară a SUA în Eurasia și loc pentru cel mai verosimil conflict cu Eurasia, ceea ce impune ca liderii politici ai Federației Ruse să participe, ba chiar să genereze, o reorganizare a spațiului european care ar face din acest sector geopolitic un aliat strategic de nădejde al Moscovei, păstrându-i suveranitatea, autonomia și autarhia. Scopul geopolitic al Federației Ruse este de a scoate Europa de sub controlul SUA (NATO), de-a contribui la unificarea ei și de-a consolida legăturile de integrare cu Europa Centrală sub semnul axei Moscova-Berlin, axa de bază a politicii externe ruse. Din punct de vedere militar, UE nu va prezenta, încă mult timp, fără sprijinul SUA, un pericol serios, iar cooperarea economică cu o Europă neutră poate să rezolve majoritatea problemelor tehnologice ale Rusiei și Asiei în schimbul resurselor și al parteneriatului strategic. Evoluțiile din arena relațiilor internaționale ale Rusiei par să confirme într-o proporție foarte mare aceste principii de acțiune geopolitică care nu mai par, astfel, doar niște simple teorii. Mutările rusești pe tabla de șah a geopoliticii mondiale par să fie dictate de principiile geopolitice ale lui Alexandr Dughin.

Pe măsură ce eterne și discrete alianțe se revigorează, geopoliticienii atlantiști, care intuiesc foarte bine pericolul strategic al unei alianțe ruso-europene, cu precădere cea rusogermană, încearcă să instituie un „cordon sanitar“ format din câteva state limitrofe dușmane, atât vecinului din Est, cât și celui din Vest, și legate direct de polul atlantic.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CONTINUARE.....................

Mesaj Scris de Admin la data de 28.08.07 8:34

Terapia de șoc“ avea să aducă haosul în viața rușilor
Guvernarea președintelui Boris Elțîn a avut drept prioritate politică aceea de a cultiva existența unui mediu politic dominat de un artificial și efervescent pluripartitism. Perioada de după 1991 a fost una în care, fără a avea o bază reală, partidele politice se scindau, fuzionau și apăreau mereu noi partide, blocuri, fronturi și alianțe. Micile partide patriotice rusești, lipsite de fonduri financiare, au ajuns să se bucure de sprijinul și bunăvoința financiară a comuniștilor, care au putut, astfel, să se proclame „patrioți ruși“.

Dualitatea puterii și intensificarea contradicțiilor dintre președintele Boris Elțîn și Parlamentul lui Hasbulatov au avut drept consecință o cursă „către republici“ a regiunilor rusești, ceea ce putea duce, în mod inevitabil, la destrămarea Federației Ruse. Integritatea Rusiei nu putea fi asigurată decât prin lichidarea acestei dualități a puterii (Președinte versus Parlament), indiferent de cel victorios. Lucrurile au fost tranșate, de-o manieră violentă, în octombrie 1993, iar noua Constituție a Rusiei, adoptată numai de 31% dintre cei cu drept de vot, avea să ofere drepturi mai mari președintelui.

În plan economic, reformele lui Egor Gaidar, artizan al „terapiei de șoc“, aveau să introducă haosul în viața socialeconomică, deoarece concepția despre reformă, conform căreia „dacă mijloacele de producție vor fi date în mâini private, îndată se va instaura și va începe să funcționeze capitalismul“, s-a dovedit falimentară pentru un popor din ce în ce mai umilit. Totul a fost, în fapt, un uriaș jaf executat de către responsabilii guvernamentali în favoarea lor, în numele ideilor de liberalism economic. „Să ne mai mirăm că după tot acest jaf visteria s-a golit și pentru mulți ani este în incapacitate de plată a salariilor și pensiilor? Răbdătorul popor rus a suferit de foame, copiii au crescut anemici întru gloria „tânărului capital rusesc“. Din partea înalților diriguitori au răsunat în repetate rânduri laude adresate poporului Rusiei pentru faptul că „a fost la înălțimea încrederii“: nu s-a produs nicio explozie socială. Ce mai, am renunțat, pare-se, pentru totdeauna la „răzvrătirea nesocotită și necruțătoare“. Nici că se poate imagina un popor mai neputincios ca al nostru“, scria Alexandr Soljenițîn.

În ciuda faptului că Occidentul s-a amăgit, totuși, să vadă în Boris Elțîn un „bastion plauzibil al democrației“, acțiunile lui din ultimii ani ai celui de-al doilea mandat prezidențial au relevat, din ce în ce mai mult, tendințe tot mai autocrate. Alternanța politicii de mână forte cu ciudate dispariții, anturajul format din indivizi cu prea puțină simpatie pentru democrație sau legi, tentativele de refacere a imperiului, chiar dacă într-o variantă modernă, au reamintit comportarea vechilor stăpâni ai Kremlinului. Încet, dar sigur, după o serie de experiențe extrem de dureroase pentru poporul rus, președintele Boris Elțîn a devenit exponentul unui regim autoritar în formare, al cărui obiectiv strategic a devenit salvarea Rusiei și a rușilor. Totodată, mulți liberali ruși se simțeau respinși de instituțiile occidentale, în ciuda faptului că ei angajaseră Rusia pe drumul unor reforme radicale.

Serviciile de informații aveau să rămână principalul instrument de politică externă a Rusiei
Academicianul Evgheni Primakov, fost prim-ministru al Federației Ruse și fost ministru de Externe și director al Serviciului de Informații Externe Rus (SVR), afirma, în 1996, cu referire la situația politico-economică a Federației Ruse: „La sfârșitul secolului XX, Rusia traversează una dintre cele mai delicate etape ale istoriei sale. Criza economică, nereglementarea relațiilor între centru și o parte a periferiei, amenințarea cu dezintegrarea teritorială sau, în orice caz, răpirea unor teritorii ce aparțin țării, rezistenț a la procesele de reintegrare pe teritoriul CSI, necesitatea politică de sedimentare a poziției sale de mare putere independentă pe eșichierul internațional, temerile că Federația Rusă va intra în economia mondială preponderent prin materiile ei prime, în vreme ce alte mari puteri se manifestă deja ca puteri ale științei, ca producătoare de tehnologie înaltă - toate acestea sunt trăsături ale unei perioade dificile. Dar și în cele mai grele momente niciun om politic matur nu s-a temut că Rusia - cu enormul său potențial uman, cu marea sa istorie, cu imensa ei contribuție la civilizația mondială, cu resursele-i naturale nenumărate, cu marile rezerve din știința fundamentală - se va împotmoli în această etapă. Ea a fost, este și va fi o mare putere. Alături de alte mecanisme de stat importante, serviciile secrete au ajutat-o, de-a lungul întregii sale istorii, să depășească vremurile grele“.

În acest context, misiunea Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse, în opinia academicianului Primakov, este creșterea potențialului de apărare și intensificarea ritmului de dezvoltare socialeconomică a Rusiei. „Mulți au prezis că dezideologizarea Serviciului de informații externe, în condițiile actuale, ne va priva de colaborarea unor surse străine de informații. S-a dovedit fals. Acum nu mai vorbim despre baza ideologică a obținerii colaborărilor străine. Dar continuă să acționeze interesarea politică a multor oameni în cooperarea cu serviciile noastre secrete, care sunt acum rusești, și nu sovietice. Au un cuvânt de spus și preocuparea de a nu se crea o lume „unipolară“, și amenințarea unor revizuiri de granițe europene postbelice, și înțelegerea rolului Rusiei ca factor de stabilitate în Europa și în lume. Așa încât dezideologizarea serviciilor de informații nici nu le-a lichidat, nici nu le-a afectat statutul de cel mai important instrument al politicii ruse“, declara Evgheni Primakov.

În primăvara și toamna anului 1993 au fost adoptate, de către factorii de decizie politico-militară de la Kremlin, o serie de documente politice esențiale, inclusiv conceptul de politică externă și noua doctrină militară rusă, ceea ce semnifica hotărârea de a restabili poziția globală a Rusiei. Ministrul de Externe al Federației Ruse, Andrei Kozârev, a adoptat, alternativ, poziții amabile și dure, în funcție de audiența pe care o avea și de intensitatea criticilor interne din partea naționaliștilor și a comuniștilor. În ciuda eforturilor sale de-a reafirma supremația Rusiei în fostele colonii, în ciuda slăbiciunii materiale și morale a statului rus, Andrei Kozârev avea să fie înlocuit, sub presiunea naționaliștilor, comuniștilor și a armatei, cu Evgheni Primakov. Tatiana Samolis, purtătorul de cuvânt al SVR, afirma, în decembrie 1993, că serviciul a renunțat la vechile gusturi și operează acolo unde avem interese reale, nu imaginare. SVR-ul s-a implicat profund în orientările de politică externă ale Moscovei, dând totodată publicității trei evaluări majore ale politicii externe ruse. În ianuarie 1993, SVR-ul informa guvernul rus și opinia publică mondială că răspândirea armelor nucleare submina speranțele într-o ordine mondială stabilă, iar „unele din fostele state sovietice de la granița cu Rusia dispuneau de armament nuclear și, în același timp, erau măcinate de conflicte etnice și instabilitate politică ceea ce crea o situație extrem de schimbătoare și primejdioasă“.

Raportul SVR, din noiembrie 1993, susținea că includerea statelor din estul și centrul Europei în NATO va afecta direct interesele de securitate ale Rusiei și de aceea se solicita o evaluare amănunțită a situației.

Responsabilii ruși din domeniul informaț iilor secrete externe erau îngrijorați de faptul că NATO nu va putea să se transforme rapid dintr-o alianță militară și politică îndreptată împotriva Rusiei într-un instrument pentru asigurarea păcii și stabilităț ii, iar problema se complica în cazul în care NATO includea țări est-europene. Cel de-al treilea raport al SVR, dat publicităț ii în ajunul vizitei președintelui Boris Elțîn la Washington, la sfârșitul lui septembrie 1994, demonstra că Serviciul rus de informații externe își depășea prerogativele de culegere și analizare a informaț iilor și încerca să influențeze politica.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Renașterea Rusiei

Mesaj Scris de Admin la data de 28.08.07 8:33

Renașterea Rusiei (1)

La 25 decembrie 1991, ora 19.00, Mihail S. Gorbaciov și-a prezentat demisia din calitatea de președinte al URSS, afirmând, cu această ocazie, în fața massmedia interne și internaționale, că a renunțat la luptă în condițiile în care a câștigat linia pentru dezmembrarea țării și dizlocarea statului.

În fața presei și, implicit, a compatrioților săi, Mihail Gorbaciov avea să declare: „Îmi părăsesc postul cu neliniș te. Dar și cu speranță, cu încredere în voi, în înțelepciunea și forța voastră de spirit. Suntem moștenitorii unei mari civilizații și, în prezent, depinde de toți și de fiecare în parte ca ea să renască la o nouă viață, modernă și demnă“. Rememorâ nd drumul parcurs pe scena politică sovietică, de la 11 martie 1985 și până în acele clipe, Mihail Gorbaciov reamintea concetățenilor săi faptul că societatea sovietică, la venirea lui la putere, „se sufoca în constrângerea sistemului de comandament administrativ, condamnat să servească ideologia și să poarte greutatea îngrozitoare a militarizării fără limită“, înregistrându-se, astfel, un șir de eșecuri al încercărilor de reforme parțiale. Convins de justețea istorică a reformelor democratice începute în primăvara anului 1985, fostul secretar general al CC al PCUS era de părere că „ceea ce s-a făcut trebuie să fie apreciat la justa sa valoare“. Ziarul „Moskovskaia Pravda“ scria, la 26 decembrie 1991, că „perestroika ne-a adus libertatea cuvântului și a gândirii“, și, totodată, perestroika „ne-a dăruit și ne-a spulberat multe speranțe“.

Plecarea lui Mihail Gorbaciov a spulberat speranțele tuturor sovieticilor
Îndepărtarea lui Mihail Gorbaciov din prim-planul scenei politice sovietice era rezultatul deciziei conducătorilor Rusiei, Ucrainei și Bielorusiei care apreciaseră, la 8 decembrie 1991, că URSS nu mai exista ca subiect de drept internațional și realitate geopolitică. Cei trei lideri politici exsovietici hotărăsc, la 21 decembrie 1991, crearea Comunității Statelor Independente (CSI), ca o formulă menită să mențină legătura între fostele republici ale URSS. În întâlnirea de rămas bun cu jurnaliștii sovietici, la 12 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov a făcut apel la scrierile gânditorului rus, Ivan Ilin: „Separarea unui organism în mai multe părți nu oferă niciodată și nicăieri o asanare, nici echilibru creator, nici pace. (...) Diferende neîntrerupte, confruntări și războaie civile vor clocoti pe teritoriul Rusiei și se vor extinde în permanență în conflicte mondiale. Iar această perioadă va fi absolut inevitabilă, căci puterile din întreaga lume, europeni și asiatici, își vor investi banii, interesele comerciale și calculele strategice în micile state nou create. Ele își vor face concurență și vor încerca să domine punctele cheie. În plus, vecini imperialiști vor aspira la supremația directă sau ascunsă asupra noilor formațiuni neorganizate și neapărate, și trebuie să ne pregătim să-i vedem pe cei ce au disecat Rusia încercând să-și desfășoare experienț a ostilă și necuviincioasă, chiar în haosul postbolșevic, prezentând-o în mod fraudulos ca pe triumful suprem al libertății, al democrației și al federalismului. Două posibilități se deschid: fie va apărea o dictatură națională rusă și va prelua frâiele guvernului pentru a conduce Rusia spre unitate, oprind toate mișcările separatiste din țară, fie că ea nu va apărea și se va instaura un haos inimaginabil cu deplasări ale populației, răzbunări, pogromuri, dezastrul transporturilor, șomaj, foamete, frig și anarhie“.

Chestiunea rusă însemna „a fi sau a nu fi“ la început de secol XXI

La 25 decembrie 1991, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste înceta să mai existe, iar locul ei era luat de o serie de state dintre care cel mai important avea să se dovedească, în perspectiva secolului XXI, Federația Rusă. Începea „epoca Boris Elțîn“ generatoare de mari turbulențe economice, sociale și politice, ceea ce îl va determina pe Aleksandr Soljenițîn să scrie: „Chestiunea rusă la sfârșit de secol XX se pune pentru poporul nostru în termeni fără echivoc: a fi sau a nu fi“. Destructurarea Uniunii Sovietice se va desfășura într-un mod programatic, urmărindu-se două ținte precise: a) să nu se înregistreze nicio modificare de frontiere între republicile componente ale URSS și b) minoritatea rusă să rămână în cuprinsul acestora, evitându-se, astfel, mișcări masive de populație.

La începutul secolului XX, Rusia era o țară a contrastelor: 80% din populație era formată din țărani, care duceau o viață ca în evul mediu, iar la extrema cealaltă se aflau artiștii, scriitorii, compozitorii, oamenii de știință, perfect familiarizați cu stilul de viață occidental. Păturile educate sperau ca Rusia să facă saltul în modernitate și să ajungă din urmă Europa Occidentală, sau poate chiar să o depășească. Oamenii de stat ruși au realizat, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, că Rusia nu putea rămâne o mare putere dacă nu-și crea o industrie proprie și o bază economică capabilă să-i asigure independența în raport cu capitalul străin. Rusia a adoptat, în 1897, standardul aur ceea ce a făcut din rublă una din cele mai stabile valute din lume și a stimulat investițiile străine. Între 1892 și 1914 au fost investiți, în întreprinderile rusești, peste un miliard de dolari americani (echivalentul a 20 de miliarde de dolari-aur, la nivelul anului 1995), astfel încât Rusia a cunoscut un salt al dezvoltării industriale care avea să aducă țării, împreună cu agricultura și resursele ei miniere, locul al cincilea între economiile lumii. Un economist francez previziona în 1912 că Rusia, dacă își menținea ritmul de creștere economică pe care îl cunoscuse cu începere din 1900, ar fi ajuns să domine Europa din punct de vedere economic, politic și financiar.

Calculele efectuate de către specialiș tii ruși privind sporirea avuției naționale în perioada 1917 - 1991 au condus la urmă toarele observații: în perioada lui V.I. Lenin (1917-1924) are loc o sporire cu 20,8%, în guvernarea lui Stalin (1924- 1953) cu 240%, în epoca Hrușciov (1953- 1964) cu 64%, epoca Brejnev (1964-1982) a însemnat un procent de 186%, iar epoca Gorbaciov a însemnat o creștere de 28%. Reformele economice haotice din timpul guvernării președintelui Boris Elțîn a generat o scădere a costului avuției naționale a Rusiei cu 10%. Evaluarea făcută de către specialiștii Comitetului de Stat pentru Statistică al Rusiei (Goskomstat), la sfârșitul anului 2000, a evidențiat că valoarea acesteia era de 24 trilioane de dolari, respectiv 670 trilioane 614 miliarde de ruble. La evaluarea costului avuției naționale se au în vedere: 1) activele industriale nefinanciare (fonduri de bază, rezerve ale fondurilor materiale de rulment); 2) active neindustriale, inclusiv materiale (pământ, rezerve minerale, resurse naturale bilogice și subterane); 3) rezerve nemateriale (licențe de folosire a invențiilor, know-how, acorduri etc.); 4) active financiare (aur monetar, valută, acțiuni ale companiilor industriale, hârtii valorice de stat, îndatoriri ale țărilor străine etc.). În „Publicațiile statistice oficiale“, la capitolul costului avuției naționale a Rusiei sunt incluse: 1) fonduri de bază; 2) fonduri materiale de rulment și 3) averea casnică acumulată. La sfârșitul anilor ‘90, fondurile de bază (clădiri, construcții, mașini și utilaje, mijloace de transport, instrumente de lucru și de producție etc.) ale Rusiei reprezentau aproximativ 90% din avuția națională a Rusiei.

Rusia dispune de cele mai mari rezerve de minereuri explorate din lume: apatite (64,5%), gaze naturale (35,4%), fier (32%), nichel (31%) cărbune brut (29%), cositor (27%), petrol (13%), plumb (12%), aramă (11%), uraniu (14%), zinc (16%), cobalt (21%). Pe teritoriul Rusiei sunt deficitare, prin absența unor zăcăminte masive, unele tipuri de materii prime, precum mangan, crom, titan, zirconiu, bauxită de înaltă calitate și uraniu. La începutul mileniului trei, Rusia utiliza 2,5% din totalul resurselor sale sociale, în timp ce statele din Europa utilizau 30% din resurse, iar SUA aproape 50%. „În condițiile unei utilizări raționale a avuției naționale, Rusia va depăși încă mult timp de acum înainte țările dezvoltate din punct de vedere industrial“, apreciază economistul Vladimir Andrianov.

La peste 80 de ani de la evenimentele din acel „octombrie roșu“, numeroși istorici ruși sunt convinși că revoluția rusă a fost un accident, ce a deturnat Rusia de la drumul ei pre-revoluționar, de la cursul ei, „natural“, de țară bogată, muncitoare, ce putea fi orientată spre democrație. În interviurile acordate, în anii 1966 și 1967, corespondentului Agenției „Novosti“ la New York, Ghenrih Borovik, fostul premier rus din februarie - octombrie 1917, Aleksandr Feodorovici Kerenski, își afirma convingerea că, totuși, niciodată Rusia nu va ajunge la tipul de capitalism care funcționează în SUA sau în Europa, însă era convins că dacă regimul social se va schimba și Rusia va deveni o țară democratică. „De aceea nu-mi place Brzezinski (viitorul consilier pentru securitate națională, al președintelui Jimmy Carter în perioada 1977-1981- n.n.), pentru că el nu crede că în Rusia este posibilă democrația“, mărturisea A. F. Kerenski în 1966. Evenimentele din perioada anilor 1985-1991, dispariția surprinză toare a URSS (decembrie 1991), frământata „epocă Boris Elțîn“ precum și „misterioasa“ ascensiune a lui Vladimir Putin la Kremlin ne îndreptățesc să concluzionă m că Rusia continuă să fie sfâșiată între tendința de-a fi un imperiu sau o democrație.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

70 de ani de la "Marea Teroare"

Mesaj Scris de Admin la data de 06.08.07 19:24

70 de ani de la "Marea Teroare"
In Rusia au inceput, ieri, ceremoniile de comemorare a victimelor gulagului sovietic, odata cu implinirea a 70 de ani de la inceperea masivelor epurari staliniste din 1937.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

ANASTASIA LA BUCURESTI

Mesaj Scris de Admin la data de 21.07.07 14:21

ANASTASIA LA BUCURESTI

Drama familiei imperiale ruse, petrecuta în timpul revolutiei bolsevice, a facut obiectul a zeci de carti, articole si filme. Caci povestea continea aproape toate ingredientele pentru a deveni una de succes. In plus, aparitia unui supravietuitor, care bântuia Europa, a reusit sa mentina atentia treaza.

S-a nascut astfel mult discutatul caz al Anastasiei, fiica cea mica a tarului, ultima supravietuitoare a Romanovilor. Scapata în mod miraculos din macelul de la Ekaterinburg, a încercat, în mod repetat, sa obtina recunoasterea din partea celor care o cunoscusera în perioada marilor baluri si petreceri de la curtea Rusiei. Si cum ultima familie regala europeana care se întâlnise cu tarul Nicolae si cu fetele sale era tocmai cea de la Bucuresti, aici au si sosit, pentru testarea si recunoasterea finala, toate candidatele ce se pretindeau a fi disparuta Anastasia.
Printre ele, Ana Anderson, cea care a fost pe punctul de a primi confirmarea definitiva. Sa urmarim povestea acestei vizite ce a acaparat atentia presei române, dar si internationale contemporane, nerabdatoare sa cunoasca verdictul: Ana Anderson era într-adevar Anastasia?

In iunie 1914 familia imperiala rusa - tarul Nicolae II (1894-1917), sotia sa Alexandra si copiii: Alexei (1904-1918), mostenitorul tronului, surorile sale Olga (1895-1918), Tatiana (1897-1918), Maria (1899-1918), Anastasia (1901-?) - se afla în vacanta la Marea Neagra. O vacanta extrem de placuta la bordul iahtului "Standard", presarata cu baluri si petreceri. Si doar o singura oprire, la Constanta, unde familia regala româna si cea imperiala rusa urma sa se întâlneasca pentru a stabili daca printul mostenitor al României, Carol (viitorul Carol II), era persoana potrivita pentru o casatorie cu Olga Romanov. Tânara nu se aratase prea încântata sa paraseasca frumoasa si stralucitoarea curte de la Tarskoe Selo pentru mica Românie, de aceea tarul îi promisese mâna libera în luarea deciziei.

Proiectul esuat al unei casatorii

Pierre Gillard, institutorul elvetian al familiei imperiale, îsi aminteste una dintre discutiile pe care le-a purtat cu printesa la bordul iahtului "Standard", în drum spre Constanta. La întrebarea destul de retorica a Olgai despre scopul calatoriei si luând seama la ezitarile lui Gillard, care nu stia daca aceasta fusese informata de posibilitatea târgului matrimonial al carui obiect era, tot tânara ar fi replicat sec: «Este vorba de casatoria mea, dar tata mi-a promis ca daca nu vreau sa merg, nu trebuie.»

Intâlnirea dintre cei doi s-a dovedit un dezastru. Inca din primele momente, Carol si Olga s-au antipatizat. Principele român i-a facut curte Mariei, fiica mai mica a tarului (ce-i drept si cea mai frumoasa!). Gestul a fost imediat considerat ca un afront, si planurile de casatorie au fost abandonate. Familia tarului s-a urcat la bordul iahtului si a parasit Constanta. Regina Maria, care-i pastra varului sentimente dintre cele mai calde, a marturisit ca a privit iahtul îndepartându-se pâna când în amurgul serii a disparut în larg si a avut sentimentul clar ca era ultima oara când îsi vedea îndragita ruda.

In februarie 1917, o prima revolutie l-a silit pe tar sa abdice. S-a proclamat republica. Romanovii deveneau primii ei prizonieri. Initial au fost tinuti în confort, în palatul Alexandru de lânga Petersburg, dar mai apoi familia a fost exilata în îndepartata Siberie, la Tobolsk. Se dadea astfel satisfactie celor care cereau pedepsirea tarului pentru dezastrul abatut asupra Rusiei.

Din octombrie 1917, situatia familiei imperiale a devenit si mai dura. In Rusia puterea fusese preluata de guvernul comunist condus de Vladimir Ilici Lenin. Ura acestuia fata de familia fostului tar era nemasurata. In balanta atârna greu faptul ca, în tinerete, fratele sau fusese condamnat pentru complot si executat. Mai mult chiar, însusi Lenin fusese trimis sase ani în exil în Siberia. Acum putea raspunde cu aceeasi moneda.

Cunoscând marea dragoste a tarului pentru copiii sai, Lenin ordonase la început separarea familiei: parintii la Ekaterinburg, odraslele la Tobolsk. Când, în iulie 1918, familia s-a reunit, bucuria a fost maxima. Romanovii nu stiau însa ca Lenin luase aceasta decizie deoarece le pregatea asasinarea. Sperau ca poate liderul comunist se mai îmblânzise. Imparateasa Alexandra îsi nota plina de încredere în jurnal: "pentru a fi fericit este suficient sa respiri aer curat si sa ai pe cei dragi lânga tine".

Sfârsitul era aproape. In noaptea de 17 iulie 1918, familia imperiala a fost coborâta într-o pivnita si macelarita cu focuri de arma si cu lovituri de baioneta. Apoi, cadavrele au fost duse într-o padure si sfârtecate cu ajutorul grenadelor si arse cu acid. Orice urma trebuia sa fie distrusa. Lenin se razbunase (Magazin istoric, 10, 11/1990, 2/1991).

O minciuna si neasteptatele ei urmari

Dupa violenta, venise si timpul politicii. Caci, daca uciderea tarului si a tarinei - personaje destul de urâte de întreaga Rusie, considerate singurele vinovate pentru dezastrul în care se gasea tara - ar fi fost cât de cât acceptata, macelul copiilor, cu vârste cuprinse între 14 si 23 de ani, nu mai avea nici un fel de ratiune. Asa ca, în telegrama oficiala s-a anuntat numai uciderea tarului si trimiterea familiei la loc sigur. Ulterior, comunistii au declarat rudelor Romanovilor din Germania ca familia a fost urcata la bordul iahtului Standard si lasata sa plece spre ce destinatie doreste. Alte zvonuri pomeneau ca familia ar fi luat din nou drumul Siberiei. De-abia dupa câtiva ani a devenit clar ca macelul fusese general si ca, probabil, nimeni nu-i supravietuise.

Iar când, în acea atmosfera de incertitudine si dezaprobare generala, a aparut o tânara, slaba si bolnava, semanând extraordinar de bine cu Anastasia, socul a fost teribil. O senzationala poveste prindea contur.

Tânara a fost remarcata pentru prima data la Berlin, în iunie 1920, dupa ce a fost salvata dintr-o tentativa de sinucidere în râul Spree. Adusa la mal de trecatori, fata, fara acte si inconstienta, a fost internata într-un spital de boli mintale. Acolo, directorul a fost cel care a sesizat primul asemanarea izbitoare cu vlastarul Romanovilor. Memoria violentului gest din îndepartata Rusie era înca vie, caci trecusera numai doi ani. Dupa mai multe interogatorii, a reusit sa-i smulga marturisirea care a zguduit lumea: ea era Anastasia.

Fata a povestit ca, desi împuscata în noaptea fatala, unuia dintre asasinii Garzilor Rosii, pe numele sau Ceaikovski, i s-a facut mila de ea, ascunzându-i trupul spre a nu fi supus ritualului salbatic aplicat întregii familii. Apoi a adapostit-o la taranii din zona, care au îngrijit-o si ascuns-o. Când aceasta a mai capatat ceva puteri, iar Ceaikovski a putut parasi, fara suspiciuni, Ekaterinburgul, au luat amândoi drumul strainatatii. Pe drum, pentru a-si usura deplasarea, dar si datorita sentimentelor care se înfiripasera între ei, cei doi au decis sa se casatoreasca. Tânara urmasa a Romanovilor si soldatul comunist Ceaikovski - o pereche cel putin ciudata!
Folosindu-se de adapostul noptii, ei au trecut Nistrul si s-au îndreptat spre Bucuresti. Din nefericire, în prima noapte petrecuta aici, Ceaikovski a intrat în conflict cu o banda de tigani. Urmarea: dupa ce l-au atacat, acestia l-au si lasat mort la locul altercatiei. Temându-se sa ramâna singura în capitala româna, tânara a pornit spre Germania. Ajunsa acolo, într-un moment de ratacire si deznadejde, a comis gestul care a adus-o la spital. Incurajata de doctori, Ana Anderson, viitoarea Anastasia, a decis sa-si faca publice pretentiile la recunoastere.

Miza acesteia era enorma: averea Romanovilor, compusa din palate, tablouri, opere de arta (printre care si vestitele oua create de celebrul orfevru al Curtii, Karl Fabergé) si conturi ramase în afara Rusiei Sovietice (în special, la Banca Angliei), se cifra la aproape 5 miliarde de dolari. Iar singura supravietuitoare îi devenea automat beneficiara.

In calea recunoasterii se ridicau însa doua obstacole: acceptarea, pe de o parte, de catre împarateasa mama, Maria Feodorovna, bunica Anastasiei, care reusise sa fuga din Rusia, si, pe de alta, de catre cuplul regal al României, Ferdinand si Maria, ultimii care se întâlnisera cu membrii familiei imperiale a Romanovilor.

Primul contact cu Maria Feodorovna a fost încununat de succes. Ana Anderson a reusit sa obtina recunoasterea împaratesei. Mai mult chiar, dupa ce s-a întretinut cu ea aproape o ora, batrâna a parasit în lacrimi încaperea, declarând ca tânara era, fara nici o îndoiala, nepoata sa, Anastasia. Un succes asemanator l-a înregistrat si la întâlnirea cu fosta doica, Alexandra Gillard (sotia lui Pierre Gillard, pomenit anterior), care a recunoscut-o, la rândul ei.

Proba de foc a Bucurestiului

Nu mai ramânea decât Bucurestiul. Ca atare, pretendenta a revenit în capitala româna, de data aceasta nu incognito, precum în 1918, ci urmata de puhoaie de fotografi si de reporteri de senzatie. Caci subiectul era unul dintre cele mai fierbinti: fiica tarului fusese gasita. Era un titlu într-adevar de prima pagina al tuturor ziarelor momentului.

Insa, chiar de la început, regina Maria s-a dovedit extrem de rezervata. Dupa câteva zile în care presa româneasca a vuit si ea pe acest subiect, la cererea expresa a suveranei, cu ocazia mult asteptatei audiente, jurnalistii au fost tinuti la distanta. La sfârsitul întrevederii, verdictul reginei si al lui Ferdinand a fost clar: Ana Anderson era o impostoare. Ca urmare, Maria i-a scris imediat Mariei Feodorovna, informând-o despre cele constatate. Desi îi recunostea finetea, considerând-o un personaj demn de toata simpatia, cu o viata fara îndoiala tragica si oglindita în trupul slab si bolnav, Ana nu era Anastasia.

"Descendenta" Romanovilor intrase parca sub zodia ghinionului. Pe drumul de întoarcere, dupa esecul înregistrat la Bucuresti, Ana a cazut bolnava de tifos. Maladia s-a manifestat cu o asemenea putere, încât tânara a ajuns în Germania aproape în stare de coma. Situatie în care milostiva Maria Feodorovna s-a prezentat la capatâiul patului sau, pentru a o veghea si plânge. Nu se stie daca ultima descendenta deplângea astfel suferinta unei tinere sau sperantele pierdute odata cu nerecunoasterea nepoatei de catre cuplul regal român. Oricum, dupa putin timp, tarina a parasit-o, lasând-o prada bolii si deznadejdii.

Dupa însanatosirea Anei, Maria Feodorovna, încrezatoare în perspicacitatea reginei Maria, n-a mai vrut sa o întâlneasca. Orice încercare de schimbare a acelei decizii a fost zadarnica: plânsete, amenintari cu sinuciderea, scrisori. Imparateasa mama s-a mentinut pe pozitii. Se temea sa nu cada victima unei înselatorii.
Astfel, pâna pe patul de moarte (1984), Ana Anderson si-a clamat neîncetat dreptul la mostenirea Romanovilor, cerând recunoasterea oficiala ca Anastasia. Si pentru multi, parea ca nu mai exista nici un fel de urma de îndoiala. Povestile ei, extrem de detaliate, reprezentau adevarate probe de foc.

Nu însa si pentru familia imperiala. Aceasta, în 1928, a angajat un detectiv particular german, Martin Kropf, care a reusit s-o identifice pe presupusa Anastasia în persoana unei lucratoare textiliste poloneze, Franziuska Schanzkowsky. La aflarea rezultatelor investigatiilor, Ana Anderson a considerat ca asa-zisa ancheta a fost un fals menit sa o lipseasca de mostenirea cuvenita si a acuzat-o inclusiv pe regina Maria de implicare de partea rudelor ce doreau, la rândul lor, excluderea acesteia de la masa succesorala.

Multi au fost si cei care au considerat-o pe Anastasia o victima. Oricum, aura din jurul personajului nu a disparut usor. In 1929, Statele Unite ale Americii i-au pregatit o primire cu adevarat triumfal. Un miliardar american, John Manahan, ferm convins de veridicitatea afirmatiilor Anastasiei, i-a sponsorizat încercarile de a-si face publica drama. Mai mult, fascinat nu numai de poveste, a si luat-o în casatorie.

Odata cu aparitia metodelor ADN de stabilire a identitatii, a parut ca misterul poate fi dezlegat. Ana Anderson îsi putea stabili, astfel, identitatea atât de mult râvnita. Dar, surpriza, ea a refuzat sa o faca. Mai mult, a lasat dispozitii testamentare cu privire la incinerarea trupului dupa moarte, spre a împiedica o cercetare ulterioara.

Totusi aceasta a avut loc. In urma unei operatii de cancer, prelevându-se unele probe din organul afectat, s-au putut efectua si mult doritele teste. Acestea nu au mai lasat nici o umbra în ceea ce privea adevarata identitate: Ana Anderson nu era Anastasia.

Misterul continua

Numai ca misterul a continuat sa stârneasca adevarate controverse si dupa aflarea acestei vesti. In 1992, când osemintele Romanovilor au fost descoperite si recunoscute genetic (prin testarea unor mostre de sânge, pentru recunoasterea ADN-ului, provenite chiar de la sotul reginei Elisabeta II, printul Philip de Mountbatten, cea mai apropiata ruda în viata a Romanovilor), rezultatele au fost clare: osemintele apartineau familiei Romanov. Dar printre ele nu a fost depistata prezenta nici a lui Alexei si nici a Anastasiei. (Alti cercetatori sustin ca osemintele Anastasiei au fost descoperite, în schimb, nu si cele ale surorii sale Maria). Spre a adânci si mai mult misterul, cercetatorii rusi Vadim Petrov, Gheorghi Egorov si Igor Lîssenko au publicat lucrarea Scaparea lui Alexei, fiul tarului Nicolae al II-lea, în care sustin ca acesta si Anastasia au fost salvati. Alexei, separat de sora sa, a trait, sub numele de Vasili Filiatov, în orasul Sadrinsk. Ramâne si aceasta o enigma... Numai din punctul de vedere al oficialitatilor ruse, cazul a fost închis.
Familia imperiala a fost lichidata în teribila noapte de 17 iulie 1918. Peste aproape un secol mai târziu, în 2000, Biserica Ortodoxa Rusa i-a sanctificat ca martiri. Numai Anastasia mai poate trai, prin legenda.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CABINETUL MORTII

Mesaj Scris de Admin la data de 19.07.07 16:14

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ororile staliniste, scoase de la secret

Mesaj Scris de Admin la data de 11.07.07 20:31

Ororile staliniste, scoase de la secret

Serviciul federal de Securitate din Rusia a declasificat dosarele a milioane de victime ale represiunii staliniste, datând din perioada 1920-1950. Documentele vor putea fi consultate de urmașii victimelor în săli de lectură speciale.


Rudele victimelor represiunii staliniste vor avea acces la dosarele întocmite acestora de forțele de represiune. Anunțul a fost făcut de Serviciul federal de Securitate și a fost preluat de mass-media internaționale.

Torturi și epurări. Obiectul documentelor declasificate îl reprezintă persoanele care au fost închise, torturate, trimise în lagăre din pricina epurărilor politice din perioada 1920-1950. Dosarele aduc noi dovezi privind regimul comunist sovietic și abuzurile comise, inclusiv colectivizarea forțată, care a dus la moartea a aproape 10 milioane de persoane, sau epurarea politică a sute de mii de așa-ziși “contrarevoluționari” care au putrezit în lagăre.


SCEPTICI. Totuși, istoricii și militanții pentru drepturile omului s-au arătat prudenți față de inițiativa Moscovei. “Salutăm această măsură, dar nu este senzațională. Procesul de deschidere a arhivelor a început în perioada lui Boris Elțîn, în 1992. Problema este că Serviciul Federal de Securitate (FSB, «urmașul» KGB – n.r.) este cel care decide ce declasifică și ce rămâne secret. Multe dintre aceste documente se referă la persoane care au fost deja reabilitate”, a declarat Arseni Roginski, purtător de cuvânt al asociației pentru drepturile omului Memorial. “Nu există nici o comisie independentă care să evalueze materialele. Relațiile din timpul războiului dintre URSS și alte state sunt complet excluse în ceea ce privește declasificarea, iar cele mai mari probleme sunt create de faptul că nu există un registru, iar găsirea documentelor este foarte dificilă”, a mai spus el.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

24 iunie 1709 - Batalia de la Poltava

Mesaj Scris de Admin la data de 01.07.07 17:48


24 iunie 1709 - Batalia de la Poltava


Cea mai faimoasa dintre bataliile asa-numitului „razboi nordic”, Poltava a marcat inceputul ascensiunii rusesti ca mare putere europeana. Incurajat de victoria de la Narva, regele scandinav Carol a hotarat ca sosise momentul sa distruga Rusia, atacand-o chiar la ea acasa.In plus, el era incurajat de alianta incheiata cu hatmanul cazacilor, Mazepa, dornic sa scoata Ucraina de sub influenta ruseasca. In primavara lui 1709, regele Suediei a inceput asediul cetatii Poltava, de pe raul ucrainean Vorskla, punct strategic important pentru ambele armate. Dar, la inceputul lui iunie, Carol era instiintat ca o mare armata condusa de insusi tarul Petru cel Mare se apropie, taindu-i liniile de aprovizionare si totodata orice posibilitate de retragere.
Inferioritatii numerice evidente a suedezilor (20.000 soldati fata de cei 45.000 ai lui Petru) i s-a adaugat si faptul ca, pe 17 iunie, Carol a fost atins de o schija la picior, in timp ce inspecta pozitiile trupelor. Din aceasta cauza, el a fost silit sa predea comanda efectiva a armatei suedeze maresalului Rehnskiold si generalului Lewenhaupt, doi militari extrem de capabili dar care nu se suportau unul pe celalalt. Dupa unii istorici, aceasta decizie ar fi hotarat soarta bataliei. Lupta a inceput inainte de ivirea zorilor, printr-un atac sustinut al suedezilor, care au ocupat cateva pozitii rusesti.
Cand s-a luminat, intelegand ca atacul nu are totusi sorti de izbanda, Lewenhaupt a ordonat retragerea, fara insa sa-si anunte toti subordonatii, astfel ca un important detasament suedez, condus de generalul Roos, a ramas izolat, intre liniile rusesti, fiind obligat sa se predea, cu mari pierderi. Maresalul Rehnskiold a ignorat ordinul dat de colegul sau si a cerut infanteriei sa continue sa atace. 4000 de suedezi au inaintat intr-o ordine perfecta, impotriva a 20.000 de rusi.
Disproportia evidenta a facut ca foarte repede, suedezii sa fie inconjurati, printr-o miscare de flancuri, si macelariti. Cand, la ora 11, Carol, ce urmarise lupta de pe un delusor, a ordonat retragerea, armata lui era deja distrusa... Rehnskiold a fost capturat imediat dupa lupta, iar Lewenhaupt silit sa se predea, pe 1 iulie. Regele Carol a reusit sa fuga spre Moldova, cerand adapost turcilor si ramanand in exil, la Istanbul, vreme de cinci ani.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Istoria Kremlinului

Mesaj Scris de Admin la data de 26.05.07 7:15

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Rusia marchizului

Mesaj Scris de Admin la data de 20.05.07 18:20

Rusia marchizului
Un suflet național ținut anume într-un infantilism vecin cu inconștiența. "Deveniți maturi, scria Ceadaaev despre ruși la 1837, întreaga lor cunoaștere rămâne la suprafața ființei, întregul lor suflet este în afara lor." La numai doi ani după astfel de verdicte – părtinitoare, pasionale, reducționiste, desigur – este rândul unui călător francez, marchizul Astolphe Louis Leonor de Custine (1790-1858), să redacteze o serie de Scrisori din Rusia, traduse și reeditate acum de Irina Negrea la Humanitas, cu un dosar de Pierre Nora.

"Ce țară ciudată care nu zămislește decât sclavi, care primesc în genunchi părerea ce li se transmite, spioni ce se lipsesc de orice opinie personală pentru a surprinde mai bine gândul celorlalți, sau zeflemiști care exacerbează răul, ceea ce reprezintă un fel subtil de a scăpa privirii scrutătoare a străinilor."

"Ne înșelăm cu privire la rolul acestui stat în Europa. Potrivit principiului său constitutiv, ar întruchipa ordinea. Dar după caracterul oamenilor ar părea că propagă tirania sub pretextul de a îndrepta anarhia. Acestei națiuni îi lipsește elementulmoral. Cu moravurile ei cazone și amintirea cotropirilor, ea a rămas la războaiele de cucerire." "Guvernarea rusească înseamnă disciplina taberei militare pusă în locul ordinii cetății, starea de asediu devenită stare normală a societății." "Guvernarea rusă este o monarhie absolută, domolită prin omoruri. Or, când suveranul tremură înseamnă că nu se mai plictisește. El trăiește deci între teroare și dezgust."

DISIMULARE. "Răul disimulării se întinde aici mai mult decât ai crede. Poliția rusă, atât de sprintenă când e vorba să chinuiască oamenii, este înceată când e vorba de a-i lămuri, când aceștia i se adresează."
"Aerul acestei țări este potrivnic artelor. Tot ceea ce în altă parte vine cunaturalețe aici nu crește decât în sere încălzite. Arta rusească nu va fi niciodată decât o plantă de grădină." "Probabil că natura a înzestrat sufletul rușilor, popor ironic și melancolic, cu un adânc simțământ poetic, în țara cea mai tristă și cea mai goală de pe pământ. șesuri nesfârșite, pustietăți întunecoase și serbede – iată Rusia!".
În fine, în Rusia, "ceea ce vine din Europanu este de natură să se amestece pe deplin cu ceea ce a fost adus din Asia".
Câte nu recunoaștem aici din cele scrise de atâția călători străini în... țările Române acum două, trei veacuri! De bună seamă că există sumedenie de mărturii situate la cealaltă extremă, a admirației totale, iar arta și "sufletul rus" aveau să aibă efecte uriașe asupra culturii europene și universale. Da, Pierre Nora are dreptate ("Custine n-a văzut nici provincia, nici poporul") citându-l pe George Kennan: "Dacă nu este o carte foarte bună despre Rusia în 1839, este în mod sigur o carte excelentă despre Rusia lui Stalin, Brejnev și Kosîghin". Și, îndrăznesc să adaug, despre prelungirile acestei Rusii în actualitate.
Aristocrat rafinat și hedonist (la festinurile sale se întâlneau Hugo, Lamartine, Balzac, Stendhal, Baudelaire, George Sand), catolic, tată de familie, dar și homosexual împătimit (unele efecte ale tribulațiilor de acest gen și-au pus amprenta inclusiv pe aceste Scrisori), Marchizul de Custine va fi fost, pe bună dreptate, agasat de birocrația, corupția, despotismul, militarismul, decorativismul, intoleranța religioasă și cruzimea "asiată" a Rusiei "sale". Că, dincolo de acestea, multă lume a putut (și poate) foarte bine să citească totul și invers – asta nu schimbă, în esență, lucrurile.

"Rusia este o națiune de muți. Un vrăjitor a preschimbat 60 de milioane de oameni în automate, care așteaptă bagheta unui alt vrăjitor spre a renaște și a trăi. Țara aceasta mi se pare aidoma palatului Frumoasei din pădurea adormită: este strălucitor și magnific, nu-i lipsește decât libertatea, adică viața."Marchizul de Custine, 1839
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

SEFII K.G.B. (1917-1991)

Mesaj Scris de Admin la data de 08.05.07 20:28

SEFII K.G.B. (1917-1991)

* 1917-1926
Feliks Edmundovici Dzerjinski (Ceka/GPU/OGPU)
* 1926-1934
Viaceslav Rudolfovici Menjinski (OGPU)
* 1934-1936
Ghenrik Grigorievici Iagoda (NKVD)
* 1936-1938
Nicolai Ivanovici Ejov (NKVD)
* 1938-1941
Lavrenti Pavlovici Beria (NKVD)
* 1941 (februarie-iulie)
Vsevelod Nikolaievici Merkulov (NKGB)
* 1941-1943
Lavrenti Pavlovici Beria (NKVD)
* 1943-1946
Vsevelod Nikolaievici Merkulov (NKGB/MGB)
* 1946-1951
Viktor Semionovici Abakumov (MGB)
* 1951-1953
Semion Denisovici Ignatiev (MGB)
* 1953 (martie-iunie)
Lavrenti Pavlovici Beria (MGB)
* 1953-1954
Serghei Nikiforovici Kruglov (MGB)
* 1954-1958
Ivan Aleksandrovici Serov (KGB)
* 1958-1961
Aleksandr Nikolaievici Selepin (KGB)
* 1961-1967
Vladimir Efimovici Semiciastni (KGB)
* 1967-1982
Iuri Vladimirovici Andropov (KGB)
* 1982 (mai-decembrie)
Vitali Vasilievici Fedorciuk (KGB)
* 1982-1988
Viktor Mihailovici Cebrikov (KGB)
* 1988-1991
Vladimir Aleksandrovici Kriucikov (KGB)
* 1991 (august-decembrie)
Vadim Viktorovici Bakatin (KGB)
http://www.ziarultricolorul.ro/externe.html?aid=7363
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Locul unde s-a pregatit otrava pentru Litvinenko

Mesaj Scris de Admin la data de 22.04.07 8:52

Locul unde s-a pregatit otrava pentru Litvinenko


Laboratorul 12, supranumit si "Camera", este locul secret in care s-a pregatit doza letala de otrava pentru anihilarea lui Litvinenko.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Scrisorile de dragoste ale fondatorului KGB, Felix Dzerjinsk

Mesaj Scris de Admin la data de 19.04.07 17:55

Scrisorile de dragoste ale fondatorului KGB, Felix Dzerjinski, vor fi declasificateServiciul Federal de Securitate (FSB) din Rusia a declasificat circa două milioane de documente secrete în ultimii 15 ani. Printre acestea se află și scrisorile de dragoste ale temutului fondator al KGB, Felix Dzerjinski (foto). Totuși, există anumite dosare care nu vor fi niciodată declasificate, a precizat Vasili Hristoforov, șeful Direcției Arhivelor Serviciului Federal de Securitate rus. Acestea sunt dosare care conțin informații despre agenții FSB, despre formele și metodele de lucru", a adăugat el. Fondatorul legendarei poliții secrete ruse, care a devenit ulterior KGB-ul sovietic, Felix Dzerjinski, a avut și o latură sensibilă, pe care serviciile de spionaj rusești FSB intenționează să o dezvăluie publicând o culegere de scrisori adresate de el iubitei sale Margarita, scrie Reuters.
FSB intenționează să publice în septembrie epistolele de dragoste scrise de Dzerjinski, în 1989-1899, pentru iubirea vieții sale, Margarita Nikolaieva. Cartea se va intitula "Te iubesc" și va fi publicată în 11 septembrie, pentru a marca 130 de ani de la moartea lui Dzerjinski. Sovieticii l-au poreclit pe Dzerjinski "Felix cel de Fier", datorită devotamentului său pentru cauza bolșevică și pentru că a creat cel mai dur sistem de informații interne din lume. Slab, cu cioc și auster, Dzerjinski era devotat în totalitate comunismului.
Născut în 1877, într-o familie poloneză din Imperiul Rus, el a devenit militant bolșevic încă din adolescență. Lenin, liderul revoluției bolșevice, îl considera un erou și l-a însărcinat cu crearea CEKA, o unitate puternică vizând zdrobirea și pedepsirea opoziției. CEKA a fost precursoarea serviciilor secrete din Uniunea Sovietică. Dzerjinski a murit în 1926, în urma unui atac de cord. Liderii comuniști i-au ridicat, în 1958, o statuie în fața sediului KGB, Lubianka.

În 1991, după prăbușirea URSS, manifestanții entuziaști i-au dărâmat statuia, iar numele său a fost șters de pe străzile și din piețele fostelor republici comuniste. În ultimii ani însă, imaginea sa a început să fie promovată din nou. Autoritățile ruse au amplasat un bust al său în curtea sediului central al poliției.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Faberge o istorie tumultoasa

Mesaj Scris de Admin la data de 16.04.07 7:23

Faberge o istorie tumultoasa Esenta a esteticului in aristocratia rusa o unor vremuri apuse, dar memorabile, echilibru distins, finisat intr-o forma aproape ideala, valoare istorica, joc de culori pretioase si o poveste rupta din realitatea istoriei: Faberge. Peter Carl Faberge (sau Carl Gustavovich) s-a nascut la data de 30 mai 1846, in St. Petersburg, Capitala Imperiului Rus, intr-o familie de bijutieri respectati. La virsta de 18 ani, este trimis sa-si perfectioneze cunostintele alaturi de cei mai buni profesori in Europa. Dupa opt ani de studii, se intoarce acasa, animat de o dorinta puternica de a face ceva remarcabil, de a-si lasa amprenta asupra fascinantei lumi a obiectelor de pret. Nu a stat deloc pe ginduri si s-a oferit voluntar pentru restaurarea Palatului Hermitage. Activitatea de la Palat si dezvol ...


avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

O civilizatie disparuta in mod misterios

Mesaj Scris de Admin la data de 08.04.07 21:21

O civilizatie disparuta in mod misterios
In urma cu 8000 de ani, un popor de vanatori-culegatori a disparut brutal in sudul Siberiei. Un fenomen misterios datorat probabil unei bulversari climatice. O echipa de oameni de stiinta incearca sa afle adevarul. Un sit aflat pe malul locului Baikal. Locul e strajuit de doua imense faleze intunecate, nelinistitoare, intre care se afla un luminis.Intre 1998 si 2005 au fost efectuate sapaturi care au pus in evidenta urme ale unei culturi nomade apartinand unei populatii care traia exclusiv din vanarea focilor, pestilor si a renilor, fara sa foloseasca unelte metalice. Toate astea pana la inceputul neoliticului. Urmele dispar insa pana in epoca de bronz. Noile urme atesta prezenta unui popor ce cunostea metalul si care prezenta caracteristici genetice diferite de cele ale predecesorilor. E vorba, asadar, de o noua civilizatie. Cum a fost posibila disparitia vechii populatii la inceputul neoliticului? A parasit aceasta in mod deliberat Baikalul? A disparut brusc?
Specialistii nu au nici o certitudine. Presupun doar ca disparitia ar fi legata de bulversari climatice. 12 secole mai tarziu, o alta populatie, diferita genetic si cultural, ar fi luat in posesie aceste locuri. Un program de cercetare cu o subventie de 1,3 milioane de euro si o durata de 4 ani a fost pus la punct de canadieni, fiind cooptati 30 de oameni de stiinta printre care figureaza rusi, americani, englezi, si, evident, canadieni, reprezentand o larga paleta de discipline: arheologie, antropologie, biologie moleculara, etnografie, geofizica, geochimie si paleontologie.
Sunt vizate patru situri: Sagan-Zaba, Shamanka (necropola descoperita in partea sudica a lacului) Arky Nur si Shara Nur, doua rezervoare de apa naturala foarte atractive pentru climatologi. Toate datele obtinute vor fi colectate, analizate si sintetizate. O munca de cursa lunga avand in vedere doar faptul ca datarile cu carbon 14 sau analizele ADN pot dura 10-18 luni.
Programul zilnic e de 16 ore iar lucrarile sunt dirijate cu o rigoare de metronom de doi specialisti. Situl e cunoscut din 1974 cand un celebru arheolog rus (Alexei Okladnikov) a inceput aici primele sapaturi. Din nefericire, nu a gasit nimic. In orice caz, nimic semnificativ. Peste 30 de ani au fost descoperite fragmente de oase si vase de pamant. Situl a fost impartit de noua echipa de specialisti in doua parti. De-o parte plaja, unde altadata se transau si se stocau animalele vanate - in special foci, pesti si uneori, reni.
Aici au fost descoperite obiecte de olarit, varfuri de sageti si oase. Cea de-a doua zona, de prerie, era locul de viata al populatiei. Locuitorii din Sagan-Zaba erau nomazi care frecventau acest loc primavara, in perioada de reproducere a focilor din Baikal - cand acestea puteau fi observate si, deci, vanate. Analizandu-se sectiunea dintilor animalelor gasite (constituite din cercuri concentrice, asemenea trunchiurilor de arbori) a putut fi aflata varsta animalelor si perioada din an in care au fost ucise. Au fost de asemenea gasite pe falezele care flancheaza plaja, petroglife si gravuri rupestre executate intr-o perioada geroasa, cand suprafata lacului era inghetata
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Rusia si Ucraina se cearta pe un document românesc, emis de

Mesaj Scris de Admin la data de 14.03.07 16:21

Rusia si Ucraina se cearta pe un document românesc, emis de Alexandru cel Bun, în 1408

Ambasadorul Rusiei în Ucraina, Victor Cernomîrdin, a refuzat sa ajute administratia Municipiului Cernauti în returnarea Gramotei din secolul al XV-lea, în care, dupa cum afirma istoricii, este pomenita pentru prima data denumirea acestei localitati, informeaza UNIAN. Partea ucrainiana doreste sa primeasca originalul Gramotei, referitoare la facilitatile comerciale pe care domnitorul moldovean (asa i se zicea conducatorului Cnezatului Moldovenesc din acea perioada) Alexandru I cel Bun le-a acordat negustorilor din Lvov, în anul 1408. Arhiva regionala Cernauti detine doar copia acestui document, originalul, care pîna nu demult se pastra la Lvov, aflîndu-se în prezent la Muzeul Istoric de Stat din Rusia. Ca raspuns la cererea primarului din Cernauti, Nicolai Fedoruc, Victor Cernomîrdin a specificat ca toate documentele care se pastreaza la Muzeele de Stat ale Federatiei Ruse sînt proprietatea Statului si nu pot fi retrocedate altor tari. În decembrie 2006, premierul ucrainian Viktor Ianucovici a dat indicatii Ministerului de Externe al Ucrainei sa ajute la retrocedarea acestui document pîna la aniversarea a 600 de ani a Cernautilor, care va fi în luna octombrie 2008.http://www.ziarultricolorul.ro/externe.html?aid=6357
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

8 martie 1917 - Inceputul revolutiei burgheze din Rusia

Mesaj Scris de Admin la data de 11.03.07 17:51

8 martie 1917 - Inceputul revolutiei burgheze din Rusia

In furtunosul an 1917, in aceasta zi s-a declansat la Petrograd (actualmente Sankt Petersburg) revolutia burgheza din Rusia. Din cauza faptului ca rusii foloseau calendarul iulian si nu pe cel gregorian, ca majoritatea tarilor Europei, aceasta revolutie, desi inceputa in martie, a ramas cunoscuta in istorie drept „revolutia din februarie”, dupa cum revolutia bolsevica din noiembrie 1917 va fi cunoscuta, timp de multe generatii, drept „Marea Revolutie din Octombrie”.Deja la sfarsitul anului 1916, majoritatea rusilor isi pierdusera increderea in regimul tarist. Coruptia autoritatilor atinsese cote alarmante, economia rusa era la pamant, tarul Nicolae, ultimul autocrat al Europei isi tinea poporul in mizerie, saracie si foamete, pedepsind cu brutalitate orice incercare de revolta, asa cum se intamplase in 1905.
De asta data, spiritele erau si mai aprinse, din cauza pierderilor masive suferite de armata tarista pe fronturile primului razboi mondial. Din punct de vedere militar, rusii nu se puteau compara cu masina de razboi germana si de aici un adevarat dezastru, caruia i-au cazut victime sute de mii de soldati. Pe 8 martie 1917, demonstrantii, cerand paine si pace, au iesit pe strazile din Petrograd, in vreme ce aproape o suta de mii de muncitori au intrat in greva. Respinsi de fortele de represiune, a doua zi ei au ocupat orasul, distrugand sediile politiei locale.
Mai multe fabrici si-au trimis reprezentantii pentru asa-numitele „soviete” ale muncitorilor, create dupa modelul preconizat de Lenin, in timpul revolutiei din 1905. Pe 11 martie, trupele din garnizoana Petrogradului au tras in demonstranti, in mai multe puncte din oras, ceea ce a sporit si mai mult furia revolutionarilor. Curand, soldatii au fraternizat cu manifestantii iar tarul a fost nevoit sa dizolve camerele Parlamentului - Duma si sa demita guvernul, in locul caruia a fost numit un guvern provizoriu. Trei zile mai tarziu, Nicolae abdica, punand capat pentru totdeauna regimului tarist.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Batrânul amiral

Mesaj Scris de Admin la data de 02.02.07 19:56

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Gagauzii, pagini de istorie

Mesaj Scris de Admin la data de 02.02.07 19:49

Gagauzii, pagini de istorie
http://chisinau.novopress.info/?p=3
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

26 ianuarie 1547 – inceputul domniei lui Ivan al I

Mesaj Scris de Admin la data de 20.01.07 18:40

26 ianuarie 1547 – inceputul domniei lui Ivan al IV-lea Ivan cel Groaznic al Rusiei

Inainte de nasterea lui Ivan, un calugar, Domitian, i-a prorocit mamei acestuia, tarina Elena Glinski, ca va fi „mama unui genial Titus”. Ivan, cel care a fost supranumit mai tarziu cel Groaznic, s-a nascut la 15 august 1530. O legenda spune ca la nasterea lui cerul a fost zguduit de un tunet si un traznet a lovit Kremlinul. Ghicitorii curtii au tras concluzia ca aceste semne anuntau o domnie grandioasa. Tatal lui Ivan, marele cneaz al Moscovei, Vasili al III-lea, a murit la sfarsitul anului 1533, dupa ce, in timpul unei partide de vanatoare desfasurata in apropiere de Volokolamsk, a inceput sa-i supureze un abces violaceu in soldul stang pe larg[...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

GENERAL ANTIBOLSEVIC REINHUMAT LA MOSCOVA CU MARI ONORURI

Mesaj Scris de Admin la data de 18.01.07 19:18

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

ISTORIE=RUSIA

Mesaj Scris de Admin la data de 17.01.07 14:16


Odiseea spatiala rusa


Dupa 1990, in Rusia urmeaza un deceniu de delincventa politica si economica care nu pune insa in umbra sectorul spatial. Apar insa voci autorizate care declara ca spatiul care a servit ideologei comuniste este „sovietic” si apartine trecutului. Pe de alta parte, si populatia e indignata de costurile uriase ale misiunilor spatiale (5 miliarde de dolari in 1989) care accentueaza starea de saracie.
Americanii sunt dispusi sa le intinda o mana calda, antrenandu-i in aventura Statiei Spatiale internationale care beneficiaza de importante sume de bani, mai ales din partea americanilor si ca urmare a turismului spatial. Pe piata internationala, rusii se simt confortabil. Intr-un deceniu, lansatoarele lor prolifereaza.
Soiuz, Molnya sau Proton sunt mai ieftine, mai fiabile si mai robuste decat cele straine. Un deceniu in care se produce un boom al satelitilor comerciali de telecomunicatii. Cererea de lansatoare rusesti depaseste oferta. Comercializarea serviciilor acestor lansatoare e asigurata de o serie de societati la care se asociaza americani, germani, francezi...
Lansatoarele Soiuz devin adevarate staruri spatiale, efectuand pana in prezent peste 1700 de plasari pe orbita ale satelitilor sau asigurand zboruri cu prezenta umana. Sectorul spatial a adus Rusiei in aceasta perioada intre 500 de milioane si 1 miliard de dolari anual. Odata cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, industria spatiala intra intr-o noua epoca beneficiind de un buget superior (de la 150 milioane de dolari in 1990, la 700 milioane de dolari in 2000 si la 1,3 miliarde de dolari in 2007).
Mai mic insa de 20 de ori decat cel al SUA, si de 5 ori decat cel european. Un buget al carui nivel e asigurat de cresterea pretului la petrol si gaze naturale de care Rusia beneficiaza din plin. Pentru a moderniza sectorul spatial, guvernul intentioneaza sa creeze mari grupuri internationale care sa reuneasca cele mai importante societati occidentale si sa elaboreze programe extrem de ambitioase cum ar fi cel al unei super-rachete cu destinatia Luna-Marte. Sau proiecte vizand democratizarea transportului spatial.
La 50 de ani dupa lansarea satelitului Sputnik, Rusia redevine o forta redutabila in domeniul spatial dovedind faptul ca valorile occidentale nu sunt de nedepasit. Pe de alta parte, incearca sa convinga Occidentul ca eforturile sale sunt indreptate spre un nou echilibru mondial in domeniul spatial.


Ultima editare efectuata de catre in 16.12.07 17:35, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=RUSIA

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 9 din 9 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum