ISTORIE=RUSIA

Pagina 7 din 9 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

ISTORIE=RUSIA

Mesaj Scris de Admin la data de 17.01.07 14:16

Rezumarea primului mesaj :


Odiseea spatiala rusa


Dupa 1990, in Rusia urmeaza un deceniu de delincventa politica si economica care nu pune insa in umbra sectorul spatial. Apar insa voci autorizate care declara ca spatiul care a servit ideologei comuniste este „sovietic” si apartine trecutului. Pe de alta parte, si populatia e indignata de costurile uriase ale misiunilor spatiale (5 miliarde de dolari in 1989) care accentueaza starea de saracie.
Americanii sunt dispusi sa le intinda o mana calda, antrenandu-i in aventura Statiei Spatiale internationale care beneficiaza de importante sume de bani, mai ales din partea americanilor si ca urmare a turismului spatial. Pe piata internationala, rusii se simt confortabil. Intr-un deceniu, lansatoarele lor prolifereaza.
Soiuz, Molnya sau Proton sunt mai ieftine, mai fiabile si mai robuste decat cele straine. Un deceniu in care se produce un boom al satelitilor comerciali de telecomunicatii. Cererea de lansatoare rusesti depaseste oferta. Comercializarea serviciilor acestor lansatoare e asigurata de o serie de societati la care se asociaza americani, germani, francezi...
Lansatoarele Soiuz devin adevarate staruri spatiale, efectuand pana in prezent peste 1700 de plasari pe orbita ale satelitilor sau asigurand zboruri cu prezenta umana. Sectorul spatial a adus Rusiei in aceasta perioada intre 500 de milioane si 1 miliard de dolari anual. Odata cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, industria spatiala intra intr-o noua epoca beneficiind de un buget superior (de la 150 milioane de dolari in 1990, la 700 milioane de dolari in 2000 si la 1,3 miliarde de dolari in 2007).
Mai mic insa de 20 de ori decat cel al SUA, si de 5 ori decat cel european. Un buget al carui nivel e asigurat de cresterea pretului la petrol si gaze naturale de care Rusia beneficiaza din plin. Pentru a moderniza sectorul spatial, guvernul intentioneaza sa creeze mari grupuri internationale care sa reuneasca cele mai importante societati occidentale si sa elaboreze programe extrem de ambitioase cum ar fi cel al unei super-rachete cu destinatia Luna-Marte. Sau proiecte vizand democratizarea transportului spatial.
La 50 de ani dupa lansarea satelitului Sputnik, Rusia redevine o forta redutabila in domeniul spatial dovedind faptul ca valorile occidentale nu sunt de nedepasit. Pe de alta parte, incearca sa convinga Occidentul ca eforturile sale sunt indreptate spre un nou echilibru mondial in domeniul spatial.


Ultima editare efectuata de catre in 16.12.07 17:35, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


16 septembrie 1745 - S-a nascut maresalul Kutuzov

Mesaj Scris de Admin la data de 19.09.10 14:01


16 septembrie 1745 - S-a nascut maresalul Kutuzov

Unul dintre cei mai redutabili militari rusi Mihail Ilarionovici Goleniscev-Kutuzov s-a nascut la Sankt Petersburg si a intrat inca din adolescenta in rândurile armatei ruse, in calitate de cadet, in 1760. Aflat in serviciul activ in Polonia (1764-1769) si impotriva turcilor (1770-1774), el si-a pierdut un ochi in batalie, petrecându-si convalescenta intr-o lunga calatorie in centrul si vestul Europei.
In 1784 a fost numit general-maior, iar in 1787 guvernator general al Crimeei. A servit sub Suvorov, al carui discipol fidel a devenit, in razboiul ruso-turc din 1787-1792, dupa care a servit, succesiv, ca ambasador la Istanbul, guvernator-general al Finlandei, comandant al trupelor de cadeti din Sankt Petersburg, ambasador la Berlin si guvernator general de Sankt Petersburg. Favorit al tarului Pavel I, el a cazut in dizgratie dupa venirea pe tron a unui nou suveran, Alexandru I, caruia insa i-a ramas fidel. El l-a avertizat pe tar sa refuze lupta de la Austerlitz, incheiata cu un dezastru pentru coalitia anti-napoleoniana, dar a luptat cu curaj, fiind ranit.
Intre 1806 si 1811 a fost guvernator al Lituaniei si Ucrainei, dupa care a primit comanda armatei ruse in conflictul cu turcii din 1812, obtinând o stralucita victorie, concretizata prin alipirea Basarabiei la Imperiul Tarist. Momentul sau de glorie l-a constituit insa Razboiul Patriotic, contra lui Napoleon. Dupa batalia indecisa de la Borodino, in septembrie 1812, el a decis sa abandoneze Moscova, ducând o campanie de hartuire care in cele din urma a dat roade, uriasa armata a lui Napoleon fiind nevoita sa se retraga, invinsa. Numit maresal si cneaz de Smolensk, batrânul soldat, bolnav si epuizat de excesul de alcool, nu si-a putut savura prea mult triumful, decedând pe 28 aprilie 1813.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Misterul "Țarului cu Masca de Fier" a fost descifrat

Mesaj Scris de Admin la data de 16.09.10 7:51

Misterul "Țarului cu Masca de Fier" a fost descifrat
"Am descoperit rămășițele țarului rus Ivan Antonovici, sau Ivan al VI-lea, al cărui mormânt era necunoscut până acum", a anunțat Anatoli Karanin, organizatorul unei expediții științifice în regiunea Arkhangelsk din nordul Rusiei, citat de agenția de presă RIA Novosti și Mediafax.
Ivan al VI-lea, denumit "omul cu Masca de Fier", după imaginea unuia dintre cei mai renumiți prizonieri din Franța secolului al XVII-lea, a fost țarul Rusiei între 1740 și 1741, înainte de a fi înlăturat de către rivalii săi din dinastia Romanovilor.
Ivan al VI-lea a fost asasinat la vârsta de 23 de ani de către paznicii închisorii, în timpul unei operațiuni organizate de prietenii săi care au încercat să îl elibereze pe țar din acea închisoare de maximă securitate din Sankt Petersburg. Rămășițele sale pământești nu au fost niciodată descoperite.
Arheologii, coordonați de Anatoli Karanin, au descoperit un "sicriu bizar" din lemn în apropiere de o biserică din Kholmogory, un oraș din regiunea Arkhangelsk, cu ocazia unor cercetări arheologice întreprinse pentru a descoperi rămășițele pământești ale tatălui lui Ivan al VI-lea.
În cele din urmă, experții au realizat că scheletul aparținea unei "persoane mult mai tinere", a cărui vârstă corespundea cu cea a țarului Ivan al VI-lea.
Scheletul prezenta urmele lăsate de lovitura unui cuțit de același tip cu acela care l-a ucis pe țar.
Anatoli Karanin, care locuiește în Arkhangelsk și este proprietarul unei societăți de echipamente de securitate, a declarat că nu își permite din punct de vedere financiar să facă teste ADN după această descoperire: "Nu putem să continuăm singuri această operațiune".
Pentru efectuarea testelor ADN va fi nevoie de exhumarea rămășițelor pământești ale rudelor tânărului țar rus, ce sunt înhumate în Danemarca.
Născut în 1740, Ivan al VI-lea a fost proclamat țar la vârsta de doar două luni, după moartea împărătesei Anna Ivanovna. Copilul-împărat a fost repede destituit de către Elisabeta, fiica țarului Petru cel Mare, și de partizanii acesteia.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Aproximativ 250.000 de obiecte de artă au dispărut din...

Mesaj Scris de Admin la data de 10.09.10 5:09

Aproximativ 250.000 de obiecte de artă au dispărut din...
Aproximativ 250.000 de obiecte de artă au fost furate sau pierdute din muzeele din Rusia, a declarat Ministerul rus al Culturii, în contextul anunțării rezultatelor unui audit realizat în ultimii trei ani.
"La nivelul întregului teritoriu al Rusiei, 242.000 de piese lipsesc la inventar", a declarat Liubov Moltchanova, reprezentant al departamentului Muzee al Ministerului rus al Culturii.
"Circa 24.500 de piese furate sunt căutate de Ministerul de Interne, în timp ce 219.000 de alte piese au dispărut din rațiuni necunoscute sau care nu au fost documentate încă", a precizat acesta.
Muzeele din Rusia se confruntă cu o acută lipsă de fonduri, nivelul de corupție este foarte mare, în timp ce măsurile de securitate nu sunt fiabile. În acest context, reprezentanții guvernamentali sau ai autorităților regionale se "servesc" din colecțiile muzeelor, a mai spus Moltchanova.
"Anumiți guvernatori spun lucruri de tipul: «dați-ne niște obiecte din muzee»", a mai spus aceasta.
Ministerul rus al Culturii a realizat un audit la 1.881 de muzee din Rusia, ceea ce reprezintă circa 97% din numărul total al acestora. Această anchetă a fost deschisă în 2007.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Războiul de șase zile din Georgia

Mesaj Scris de Admin la data de 06.09.10 7:45

Războiul de șase zile din Georgia
Declarațiile oficiale din timpul puținelor zile ale războiului georgian, dar mai ales după încetarea operațiunilor militare, dovedesc cât de premeditat emoțională și destinată doar consumului maselor largi populare a fost prestația fiecărui actor internațional, care nu avea în vedere decât propriul public spectator din țara sa: liderii de la Kremlin dădeau satisfacție doar rușilor, în timp ce liderii occidentali răspundeau doar conform așteptărilor propriului electorat. Toată lumea condamna vehement, invoca principii pe un ton solemn și grav, pe măsura imaginilor cumplite culese din teatrul de operații georgian.
În planificarea acțiunii militare georgiene, propagandei prin intermediul mass-media internaționale i-a fost rezervat, fără îndoială, un rol însemnat. Georgia nu avea cum să nu fie perfect conștientă de marea sa inferioritate militară și politică în fața colosului rusesc și de aceea nu putea avea altă șansă decât pe baza unui puternic sprijin internațional. Acesta se putea obține și prin specularea în fața opiniei publice euro-atlantice a imaginii unui stat mic, strivit de un stat mare și puternic.
Nici momentul declanșării operațiunilor militare, exact atunci când liderii mondiali erau reuniți la Beijing pentru a asista la deschiderea Jocurilor Olimpice, nu a fost ales întâmplător, mizându-se probabil pe o coagulare la nivelul cel mai înalt a unui sentiment de sprijin sau de simpatie față de Georgia. Georgia a reușit să-și mențină cu abilitate inițiativa pe frontul bătăliei propagandistice în timpul desfășurării operațiilor militare, în timp ce Rusia a trebuit să reacționeze justificativ și în defensivă, chiar dacă după război lucrurile au apărut într-o altă lumină.
Propaganda prin media, arma georgienilor

În timpul conflictului armat dintre Federația Rusă și Georgia din august 2008, denumit de presa rusă drept un „blietzkrieg mediatic antirus”, cotidianul britanic The Guardian a publicat știrea potrivit căreia guvernul de la Tbilisi a utilizat serviciile unei firme de relații publice, Aspect Consulting, care avea filiale la Bruxelles, Londra și Paris, și care număra printre clienții săi branduri sonore precum Exxon Mobil sau Procter&Gamble.
Astfel se explica „bombardarea” mediei occidentale și în special a agențiilor internaționale de presă, imediat după declanșarea operațiilor militare ale forțelor georgiene în Osetia de Sud, cu informații despre contraatacul în forță și disproporționat al trupelor rusești care atacau civili, despre amenințarea asupra rezervelor energetice ale Europei, despre epurare etnică.
În zona georgiană a frontului, similar conflictelor armate puternic mediatizate din Bosnia sau Kosovo, prin grija autorităților georgiene, ziariștii occidentali au fost duși îndeosebi la Gori și în acele puncte ale confruntărilor în care relatările mediatice generau dovezi, informații, comentarii favorabile Georgiei și defavorabile Rusiei.
Militarii ruși – cel puțin cei din prima linie – nu au arătat prea multă bunăvoință (sau nu au fost instruiți în acest sens) față de corespondenții de război aflați în teren, de la care porneau imaginile și știrile, alimentând astfel trendul anti-rus asupra cursului evenimentelor.
Președintele georgian și-a concentrat ofensiva sa mediatică prin apariții pe televiziunile occidentale (conferințe de presă, interviuri), exploatând educația sa universitară americană. În acest sens, fie că a fost regizat sau nu, episodul filmat (întâmplător sau nu) al evacuării dramatice de către gărzile sale de corp în fața unei posibile amenințări create de survolul unui elicopter rusesc, inclusiv secvența privirii panicate spre cer a președintelui, a contribuit la credibilizarea percepției internaționale privind micuța-și-democratica-Georgie-invadată-brutal-de-atotputernica-Rusie.
La fel ca în orice confruntare propagandistică pe timp de război, nici de data aceasta nu a lipsit cenzura, Georgia interzicând retransmisia programelor de televiziune rusești pe teritoriul său, acuzându-le de... propagandă.
Georgienii au reclamat și puternice atacuri cibernetice asupra site-urilor oficiale ale lui Mihail Saakașvili, precum și ale Ministerelor de Externe și ale Apărării georgiene, atacuri care au fost atribuite, nu și dovedite însă, rețelei de hackeri ruși RBN – Russian Business Network –, bănuită a avea legături atât cu mafia rusă, cât și cu guvernul de la Moscova.
Imediat, Estonia, țară cu una dintre cele mai avansate tehnologii informatice din Europa, și care suferise un atac similar din partea rusă în 2007, după ce mutase monumentul ostașului sovietic din centrul capitalei Tallinn, și-a oferit sprijinul și consultanța.
Din încleștarea propagandistică a acestui război nu au lipsit nici falsurile și denaturările, servite, intenționat sau nu, spre consum opiniei publice internaționale. Este vorba în primul rând de acele imagini dramatice cu localități în ruine, cu civili bombardați sau aflați în suferință.
O permutare de imagini filmate și fotografiate s-a produs între cele două orașe care au avut cel mai mult de suferit de pe urma războiului și anume capitala Osetiei de Sud, Țkinvali, și orașul Gori: imagini filmate ale dezastrului umanitar din Țkinvali produs de ofensiva forțelor georgiene au fost prezentate de CNN drept urmări ale bombardamentului rus asupra orașului Gori; fotografii purtând sigla Reuters extrem de impresionante, privind drama civililor georgieni, au fost acuzate a fi în realitate nu instantanee fotografice, ci fotoreportaje regizate anume.
O simpatie prudentă față de Georgia

Profesorul de științe politice de la Universitatea din Viena, Hans-Georg Heinrich, împreună cu ziaristul moscovit Kirill Tanaev au întreprins o cercetare privind trendurile mediatizării războiului de șase zile din Georgia și ale ecourilor acestuia într-o selecție de ziare occidentale (New York Times, Le Monde, The Guardian, Washington Post, Der Standard) și desigur, georgiene, Mesagerul Georgian (independent), și rusești, Rossiiskaia Gazeta (al puterii) și Novaia Gazeta (de opoziție).
Concluzia lor a fost aceea că în ciuda unor percepții contrare, deși ziarele occidentale au susținut inițial poziția Georgiei și a președintelui Saakașvili și au acuzat Rusia, ulterior, aceleași ziare au devenit mult mai critice și mai circumspecte asupra împrejurărilor în care a fost declanșat conflictul, recunoscând practic falsitatea teoriei cum că Georgia ar fi fost victima inocentă a agresiunii rusești.
Astfel, New York Times, deși își prevenea cititorii asupra tendințelor neo-imperialismului rusesc, a recunoscut la 19 august 2008 că Rusia nu a vrut acest război, pentru ca, prin noiembrie, să pună în discuție acuratețea și sinceritatea poziției georgiene și a modului în care armata georgiană a utilizat puternicul sprijin american. â
Cotidianul austriac Der Standard a criticat și el neo-imperialismul rusesc, avertizând la 16 august 2008 că statele baltice și Ucraina vor fi următoarele victime, dar în același timp a luat și o poziție anti-NATO, afirmând la 19 septembrie 2008, că Uniunea Europeană poate asigura condiții mai bune de pace și stabilitate decât Alianța Nord-Atlantică.
Britanicul The Guardian semnala tendința de a acuza doar Rusia dintr-un reflex rămas de pe timpul Războiului Rece, dar avertiza la 16 august 2008, asupra finlandizării Georgiei și a considerat că reacția militară masivă a Moscovei era de fapt o formă de represalii la declararea unilaterală a independenței provinciei Kosovo, recunoscută de unele state occidentale.
Cei doi analiști media au apreciat că Washington Post și Le Monde au fost ziarele cele mai echilibrate în publicarea de știri și comentarii despre conflictul ruso-georgian.
Varietatea și dinamismul deosebit de mare al nuanțelor și al aspectelor mediatizării occidentale a conflictului infirmă atât acuzațiile de partizanat anti-rus, cât și pe cele de victorie mediatică georgiană.
Chiar dacă, în primele zile ale războiului, Georgia (David cel mititel) a atras mai multă simpatie și Rusia (uriașul Goliath), mai multă antipatie pe plan internațional, lucrurile au început apoi să se așeze la locul lor. Cancelariile occidentale, deși au încercat să ofere o imagine de fermitate și principialitate, până la urmă au căzut la pace cu beligeranții, astfel încât marile interese europene și rusești să nu fie lezate.
Reacția monolitică a Maicii Rusia

Chiar dacă guvernul de la Moscova a beneficiat și el de serviciile unor firme de relații publice, precum Gplus din Bruxelles sau Ketchum din Washington, așa cum a recunoscut chiar ministrul de Externe rus ,Serghei Lavrov, rușii sunt încă niște copii în comparație cu americanii în materie de utilizare a mass-media.
Cu toate acestea, media rusă a fost cvasi-unanimă în a susține cu vehemență politica dură a Kremlinului împotriva Georgiei, demonizându-i pe georgieni, la un nivel comparabil doar cu cecenii.
În spațiul fostei URSS, trimiterea la fascism reprezintă una dintre cele mai grave injurii, din pricina traumelor holocaustice lăsate de cel de-Al Doilea Război Mondial.
Demonizările reciproce îndreptate cu precădere asupra liderilor au dovedit încrâncenarea ieșită din comun a acestui nou război propagandistic: Saakașvili a fost portretizat drept un nou Hitler din Caucaz, în timp ce georgienii au afișat la Tbilisi un poster cu cei doi lideri ruși, deghizați în „Adolf Putin” și „Benito Medvedev”.
Tonul președintelui Medvedev a fost mult mai moderat și retorica sa mult mai rațională decât cele ale omologului său georgian, chiar dacă amândoi, fiind juriști, au făcut apel simultan la respectarea legilor internaționale (desigur, fiecare în folosul țării sale).
Ziarul Rossiiskaia Gazeta a avut tot timpul o linie ferm pro-rusă, criticând chiar guvernul pentru pasivitatea sa în războiul propagandistic și acuzând mass-media occidentală de a fi portavocea belicoasei propagande georgiene (20 august 2008).
Dimpotrivă, ziarul de opoziție Novaia Gazeta, deținut de fostul președinte Gorbaciov și omul de afaceri Lebedev, a avut o poziție mult mai echilibrată, denunțând atât „crima“ georgiană, cât și invazia rusă care ar duce la „palestinizarea Caucazului” (25 august 2008).
Pe de altă parte, analistul Evgheni Morozov semnala chiar în timpul conflictului, pe 13 august 2008, o nouă strategie a propagandei pe Internet a Kremlinului, care-i viza pe numeroșii bloggeri sau forumiști ruși, din ce în ce mai activi în a-și afirma opiniile și a crea trenduri de opinie pe site-urile marilor ziare și posturi de televiziune occidentale.
Morozov afirma că site-uri precum Inosmi.ru, deținut de agenția RIA Novosti, traducea în rusește și posta selectiv articole și comentarii din presa occidentală și nord-americană de natură să-i înfurie cât mai tare pe ruși împotriva unei mass-media ignorante, răuvoitoare, ostentativ anti-rusești și tendențios partizane, rezultând astfel un fel de „spălare de creiere rusești”, al cărei efect era, în final, susținerea poziției Kremlinului.
Atunci când site-urile occidentale nu postau comentariile rusești cu caracter extremist sau incitator, ele erau acuzate de cenzură și partizanat. Mai mult decât atât, mulți bloggeri și forumiști ruși au ajuns să ceară socoteală Kremlinului de ce nu lua o poziție mai fermă, fie și doar în spațiul virtual al Internetului, pentru a apăra onoarea Maicii Rusia.
În timp ce majoritatea covârșitoare a americanilor sau britanicilor ar fi incapabili să numească un post de televiziune, ziar, comentator, editorialist de la Moscova cu atitudini anti-occidentale, rușii puteau identifica ușor pe cei răuvoitori și ignoranți, cu opinii anti-ruse.
În război prima victimă este adevărul. Restul e politică și emoție
În timpul conflictului militar din Georgia, s-au resimțit accentele unei polarizări și uneori chiar radicalizări ale atitudinilor publice față de cele două tabere, în sensul unui sprijin fățiș acordat uneia dintre părțile aflate în conflict, deși, chiar și această atitudine partizană nu a fost constantă. Acest lucru a fost evident prin modul în care media internațională s-a raportat la eveniment, la cele două extreme situându-se, desigur, presa și instituțiile din Georgia și Rusia. Media occidentală nu s-a dovedit a fi nici prea neutră, nici prea angajată, resimțindu-se totuși un trend de simpatie față de georgieni și de antipatie sau susceptibilitate față de perspectiva evenimentelor furnizată de Moscova. Federația Rusă, chiar dacă își normalizase relațiile cu Beijingul și chiar dacă a semnat un acord cu această mare putere, în criza georgiană singurele voci răspicate care s-au auzit în sprijinul necondiționat al Rusiei (în timp ce restul lumii o blama mai voalat sau nu) au fost cele ale Siriei lui Bachar al-Assad, ale Venezuelei, prin discursul gălăgios și deloc dezinteresat al lui Hugo Chavez, și ale Belarusului, prin binecunoscuta atitudine pro-rusă a președintelui Alexandr Lukașenko.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Poltava nasterea marii puteri a Rusiei

Mesaj Scris de Admin la data de 29.06.10 20:55

Poltava nasterea marii puteri a Rusiei
* Cea mai faimoasa dintre bataliile asa-numitului „razboi nordic”, Poltava, a insemnat inceputul ascensiunii rusesti ca mare putere europeana. Batalia de la Poltava a marcat punctul de cotitura al Marelui Razboi Nordic (1700-1721), care a inclinat balanta de putere in nordul Europei si a evidentiat aparitia Rusiei ca mare putere militara. Razboiul a inceput ca un atac combinat al Rusiei, Danemarcei, Saxoniei si Poloniei pe larg [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Dinastia Rurik solicită retrocedarea Kremlinului

Mesaj Scris de Admin la data de 19.06.10 8:03

Dinastia Rurik solicită retrocedarea Kremlinului

Descendenții dinastiei Rurik, considerată fondatoarea Rusiei Kievene, care a condus Imperiul Țarist până în secolul al XVI-lea, cer acces nelimitat la Kremlin, în numele „justiției istorice” relatează „The Moscow Times”. Dinastia Rurik a fost la conducerea statului din secolul al IX-lea până în 1598, iar din 1613 a fost succedată de Romanovi.

La Curtea de Arbitraj de la Moscova a avut loc miercuri o audiere preliminară cu privire la procesul intentat de Fundația Princes care reprezintă descendenții dinastiei Rurik. Procesul contestă statutul curent al Kremlinului, folosit de președintele Dmitri Medvedev, spunând că cetatea aparține de drept poporului rus. Prințul Valery Kubarev, citat de „The Moscow Times”, a declarat că dorește să folosească proprietatea nu să o dețină, să fie un centru spiritual. Inculpații în proces sunt Ministerul Culturii și Agenția de Management a Proprietății Federale. Reprezentantul Agenției a afirmat la audieri că nu va fi cedată nicio parte din proprietatea revendicată. Kubarev a afirmat că Curtea de Arbitraj a luat la cunoștință că „nu există nici un act care să dovedească faptul că Kremlinul ar fi în proprietatea cuiva. Nu există nicio hotărâre care să stabilească faptul că acesta este reședința președintelui”, a mai adăugat Kubarev. Kremlinul este proprietate de stat gestionată de Agenția Proprietății, fiind inclus și în Patrimoniul Mondial.

Descedenții familiei Rurik au început să organizeze întâlniri în urmă cu câțiva ani, punând și bazele Fondului de Asistență a Consensului Național și Religios Princes, care a fost înregistrată la Ministerul Justiției în mai 2009, conform spuselor lui Kubarev. Obiectivele fundației cuprind pacea între națiuni, îmbunătățirea din punct de vedere spiritual și politic a umanității.

Istoricul Fyodor Uspensky, membru al Academiei de Științe Ruse, a declarat pentru „The Moscow Times” că ar fi logic ca drepturile asupra Kremlinului să fie revendicate de Romanovi decât de dinastia Rurik, de vreme ce cei dintâi au fost ultima dinastie la conducerea Imperiului. Uspensky a mai declarat că „abordarea este puțin naivă, deși intenția de a deschide Kremlinul pentru public este una foarte bună”.

Totodată, Alexander Zakatov, istoric și reprezentant al Casei Romanovilor a ridiculizat întregul demers, considerându-l nebun, îndemnându-i pe descedenții dinastiei Rurik să treacă pe la un spital psihiatric înainte de a merge la Curte. El a mai adăugat că Romanovii nu au cerut niciodată drepturi asupra clăridilor statului fiindcă acestea aparțin națiunii, nu unei singure familii, că un astfel de demers din partea Romanovilor nu ar fi făcut nici dacă Rusia ar deveni din nou stat condus de o monarhie, dar și că restricținarea accesului la Kremlin este cât se poate de normală din cauza motivelor ce țin de securitate. „Este important ca pentru prestigiul țării, reședința președintelui să fie într-un astfel de loc istoric precum Kremlinul”, a mai afirmat Zakatov.

Următoarea audiere în cazul procesului Rurik este programată pentru 18 august. Fundația plănuiește să ceară drepturile și asupra a alte 60 de locuri și construcții istorice. Guvernul federal nu se opune de principiu restituirii istorice, astfel că în Duma de Stat a fost introdusă o propunere de transferare a numeroase clădiri confiscate de bolșevici de la diverse organizații religioase, în special de la Biserica Ortodoxă Rusă.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ciuvașii sunt un popor din Rusia

Mesaj Scris de Admin la data de 19.06.10 8:02

Ciuvașii sunt un popor din Rusia

Ciuvașii sunt o populație turco-tătară din Europa răsăriteană stabilită în regiunea Samara și Kazan, pe cursul mediu al Volgăi.

Tributari bulgarilor de pe Volga, între secolele VIII-X, apoi hanatului mongol al Hoardei de Aur, între secolele XIII-XV, în secolul al XVI-lea au fost supuși de ruși. Ciuvașii alcătuiesc republica autonomă cu același nume din Federația Rusă. Capitala republicii este și cel mai mare oraș al țării, Cebocsari.Ciuvașia este considerată una din republicile bogate ale Rusiei. Cele mai importante sectoare economice sunt: construcțiile de mașini, industria ușoară, prelucrarea lemnului și industria alimentară.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Tarskoe-Selo, un loc imperial innobilat de un poet

Mesaj Scris de Admin la data de 02.05.10 15:06


Tarskoe-Selo, un loc imperial innobilat de un poet


Aflata la circa 16 kilometri de Sankt-Petersburg, resedinta imperiala de la Tarskoe-Selo a fost unul dintre cele mai indragite locuri ale familiilor tarilor Rusiei. Numele ei vine din finlandezul „Sari masetu”, ceea ce insemna un sat foarte mic. Aceasta denumire este intalnita prima oara intr-o nota din 24 august 1702 adresata de Piotr Apraxim tarului Petru I. In anul 1710, tarul a oferit satul sotiei sale, Ecaterina, si, in 1717, a inceput aici, constructia unui palat de piatra dupa proiectul lui Braunstein, lucrare terminata in 1724. In acelasi timp, pe panta dealului pe care se ridica palatul, maestrul peisagist Jan Roosen, ajutat de Johan Focht, a amenajat gradina si terasele, cu tot felul de lacuri, livezi, sere, orangerie si moara.
Dupa moartea Ecaterinei I, domeniul a trecut in proprietatea fiicei sale, Elisabeta. Aceasta a impus aici construirea unei mici biserici dedicata Sfintei Fecioare. Lucrarea a fost executata in 1730 de arhitectii Zemtsov si Blank iar in interiorul edificiului, Elisabeta a depus icoana Fecioarei, pe care o avea de la bunicul ei, tarul Alexei Fiodorovici. Devenita imparateasa ea a dorit sa faca din aceasta resedinta un loc de o frumusete unica in lume. De aceea s-a angajat in uriase munci de transformare a palatului mamei sale, caruia din respect pentru memoria ei, i-a lasat numele. In acelasi timp s-a ocupat de largirea parcului si impodobirea acestuia cu noi edificii.
In 1752 au inceput lucrarile pentru noul palat, acestea fiind conduse de arhitectul Francesco Rastrelli. Terminat in 1756, palatul are o lungime de 300 de metri, suprafata fiind impodobita cu atlanti, pilastri coloane si admirabile stucaturi in jurul ferestrelor. Se spunea ca numai pentru decoratiile exterioare arhitectul a folosit peste 100 de kilograme de aur. In interior se remarca de asemenea multimea ornamentelor din apartamentele oficiale dedicate imparatesei.
Deosebit de frumos este si Holul de Onoare, impodobit cu oglinzi, stralucind sub povara aurului risipit pretutindeni si avand pictata pe tavan o alegorie reprezentand „Triumful Rusiei”. Sufrageria cavalerilor, pictata in alb, este si ea decorata cu oglinzi inalte inconjurata de stucaturi aurite. In Salonul Albastru principalul motiv decorativ il constituie florile de culoarea cerului pictate pe matase.
Ecaterina a II-a (Ecaterina cea Mare) a preferat stilul neoclasic, mai rece decat barocul flamboyant a lui Rastrelli. De aceea in 1779 ea l-a adus in Rusia pe arhitectul scotian Charles Cameron. El a redecorat multe dintre camerele palatului si, in 1780, i-a adaugat o serie de cladiri elegante, sofisticate, in stil neoclasic. Deosebit de impresionanta este Galeria Cameron cu parterul din piatra necioplita si un peristil in stil neoclasic, impodobit cu 44 de coloane ionice. Trebuie amintit de asemenea Pavilionul de Agata, numit astfel pentru ca peretii sai sunt incarcati de pietre semipretioase, folosindu-se cu precadere agate din Ural.
Pot fi amintite si cele doua bai imperiale, cea de sus si cea de jos, incaperi de un rafinament impresionant. Parcul a fost si el refacut de arhitectii Vassili Neyelov si fiul sau Ilia, dupa ce revenisera din Anglia, unde se specializasera in domeniu. Intins pe o suprafata de 567 hectare, contine pe langa pavilioane o multime de canale si cascade si monumente consacrate razboiului impotriva turcilor.
In 1791 Ecaterina a II-a a instaurat la Tarskoe Selo clase de studii pentru copiii care locuiau cu ea la palat: mostenitorul Alexandru si fratele sau Constantin. Clasele se aflau intr-un corp de cladire alaturat, realizat de arhitectul Quarenghi. In 1811 Alexandru I a transformat scoala intr-un liceu, destinat fiilor de nobili, care urmau sa devina functionari ai imperiului. Printre elevii din prima promotie s-a numarat si Alexandru Puskin, liceul capatand astfel un renume universal si innobiland cu puterea talentului un loc impregnat pana atunci de nobletea imperiala.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cel mai prolific calau al istoriei

Mesaj Scris de Admin la data de 02.05.10 14:57


Cel mai prolific calau al istoriei


Daca traditia spune care ar fi cea mai veche meserie din lume, in ceea ce le priveste pe femei, probabil ca in cazul barbatilor parerile sunt impartite. Cert este totusi ca meseria de calau poate candida cu succes la acest titlu; din timpuri imemoriale, cand s-au format primele comunitati umane, suveranii au avut pe langa ei un calau, gata oricand sa duca la indeplinire asprele porunci; Harun al-Rasid, de pilda, inteleptul calif arab, era, in egala masura, si un tiran crud, al carui insotitor permanent era un calau, dovada ca pentru el justitia avea tais ascutit... In Evul Mediu, meseria de calau a fost temuta si, desi calaii se bucurau de avantaje materiale considerabile, ei erau dispretuiti si marginalizati – pana si in cimitire, locul lor de veci era departe de al celorlalti oameni. Am putea crede ca din aceasta epoca istorica provine calaul cu cel mai mare „randament”. O convingere falsa, intrucat macabrul record in domeniu ii apartine unui individ care a trait in secolul trecut...
La „munca neagra”
Nascut in 1895, intr-o familie saraca de mujici, Vasili Mihailovici Blohin a servit ca simplu soldat in armata tarista, in Primul Razboi Mondial; propaganda bolsevica l-a prins rapid pe tanarul taran si in martie 1921 a fost acceptat in CEKA, politia secreta a lui Lenin. Cruzimea si lipsa lui de scrupule au atras atentia superiorilor sai iar Stalin a inteles rapid ca Blohin este omul potrivit pentru ceea ce el numea „munca neagra”: asasinari, torturi, intimidari si executii clandestine. De indata ce si-a atras simpatia viitorului „tatuc”, Blohin a cunoscut o cariera fulminanta: in sase ani ajunsese deja in fruntea unui departament din cadrul NKVD – noua denumire a CEKA. Era un departament numit Kommandatura, format doar din cateva companii, dar de o importanta vitala pentru regimul sovietic, lucru demonstrat si de faptul ca se afla sub ordinele directe ale lui Stalin.
Avand sediul la Lubianka, in Moscova, unitatea lui Blohin nu se ocupa decat cu lichidarea adversarilor politici ai dictatorului si timp de trei decenii a fost o forta de temut, intrucat nici una dintre cele trei epurari masive ale NKVD, soldate cu executii si deportari, nu au afectat-o. Dimpotriva, Blohin a fost „unealta” prin care Stalin si-a lichidat adversarii, reali sau inchipuiti, supravietuind celor trei lideri NKVD – Iagoda, Iejov si Beria. Fidelitatea absoluta dovedita de calau fata de Stalin a fost rasplatita cum se cuvine: avantaje materiale, influenta si numeroase distinctii si medalii. Istoricii apreciaza ca intr-o perioada de 26 de ani, cat a fost calaul personal al lui Stalin, Blohin ar fi ucis, prin intermediul unitatii sale, 828.000 oameni, el personal avand la activ cateva zeci de mii de victime! Spre deosebire de alti lideri inzestrati cu la fel de mult sadism, precum Himmler sau Beria, care au preferat sa ordone altora sa duca la indeplinire executiile, Blohin n-a ezitat sa actioneze personal.
„Ingerul mortii” de la Lubianka
In calitate de comandant al inchisorii Lubianka, Blohin a fost „ingerul mortii” pentru numerosi prizonieri. Nu putem decat banui amploarea reala a crimelor sale, intrucat de cele mai multe ori el si-a dus la indeplinire terifianta misiune fara ordine scrise si fara documente oficiale. Desi unele executii au fost incredintate subordonatilor sai, Blohin, fara indoiala un psihopat sadic care intr-o tara civilizata ar fi fost un subiect de competenta psihiatrilor, a dus personal la indeplinire numeroase sentinte, inclusiv impuscarea liderilor bolsevici din vechea garda, condamnati in cadrul proceselor publice de la Moscova, din anii ’30, si chiar doi dintre liderii NKVD – Iagoda, in 1938, si Iejov, in 1940.
Dar cea mai lugubra misiune a lui Blohin, de care s-a achitat, de asemenea, personal, a vizat uciderea a 7.000 de ofiteri polonezi luati prizonieri dupa invazia sovietica in Polonia, in cadrul a ceea ce avea sa devina cunoscut drept „masacrul de la Katyn”. Acest act abominabil este unul dintre putinele asupra carora exista date certe, in ceea ce-l priveste pe Blohin. Prin ordinul secret 00485, din 4 aprilie 1940, Lavrenti Beria, noul sef al NKVD, l-a insarcinat personal pe Blohin cu punerea in aplicare a sentintei. Executiile s-au desfasurat timp de 28 de nopti consecutive, intr-o incapere subterana de la cartierul general al NKVD din Kalinin (astazi Tver).
O executie la fiecare trei minute
Initial, Blohin a decis sa indeplineasca o „cota” de 300 de executii pe noapte si a pus la punct un sistem eficient, prin care prizonierii erau condusi pe rand, mai intai intr-o mica anticamera vopsita in rosu – de aici denumirea „camera leninista” – unde erau identificati, inainte de a fi incatusati si condusi in camera de executii de alaturi. Aceasta avea peretii izolati fonic, podeaua inclinata si inzestrata cu o gura de scurgere care ducea direct in sistemul de canalizare. Imbracat cu un sort de macelar, o scufie si manusi lungi pana la umeri, pentru a nu-si murdari uniforma de sange, Blohin impingea prizonierii cu fata la zid, ii punea sa ingenuncheze si ii executa cu un singur foc de pistol la baza craniului. Arma era un pistol german Walther 2.25ACP – calaul avea o valiza intreaga de pistoale de acest tip, intrucat nu avea incredere in revolverele de fabricatie sovietica TT-30, ce nu puteau rezista la o utilizare atat de frecventa.
In plus, folosirea unui pistol german ar fi putut duce la invinovatirea nazistilor de crime, daca acestea ar fi fost vreodata descoperite – cum de altfel s-a si intamplat. Intre 20 si 30 de ofiteri NKVD au fost implicati in aceasta misiune; ei ii conduceau pe prizonieri in subsol, confirmau identificarea lor si apoi carau cadavrele si curatau de sange subsolul. Toate executiile au avut loc noaptea; ele incepeau odata cu caderea intunericului si se desfasurau pana dimineata, fara oprire, timp de zece ore. Blohin si echipa sa au dovedit o eficacitate uluitoare, executia fiecarui ofiter polonez durand circa 3 minute. La capatul unei asemenea nopti de groaza, Blohin ordona ca oamenilor lui sa li se distribuie din belsug vodca. De obicei, calaii dormeau toata ziua, urmand ca seara sa ia de la capat „activitatea”.
S-a sinucis sau a fost „sinucis”?
Este evident astazi ca uciderea ofiterilor polonezi a reprezentat un preambul al planului lui Stalin de distrugere a elitei tarii vecine, pentru a o subjuga ulterior, transformand-o intr-un stat comunist – rivalitatea dintre Rusia si Polonia datand, dupa cum se stie, de secole. In cadrul aceluiasi plan diabolic se incadreaza si refuzul dictatorului sovietic de a interveni in ajutorul insurectiei din 1944, din Varsovia, permitand astfel nazistilor sa lichideze restul armatei poloneze.
Blohin a incercat sa stearga urmele masacrului, ingropand cadavrele ofiterilor ucisi in mai multe gropi comune. Cea mai mare va fi descoperita mai tarziu de nazisti, in padurea Katyn, dar Stalin va reusi sa-i convinga pe Aliati ca totul nu e decat o inscenare a lui Hitler – iar Churchill a muscat momeala.
Pe 27 aprilie, Blohin a primit in secret Ordinul Steaua Rosie si o recompensa financiara din partea lui Stalin, „pentru priceperea cu care si-a indeplinit misiunile speciale”. Disparitia tiranului, in martie 1953, l-a prins pe „calaul-sef” in postura de general-maior al NKVD. Dar deja steaua lui era pe cale sa apuna: caderea lui Beria, cel care in repetate randuri il evidentiase, pentru „servicii ireprosabile”, a dus si la prabusirea lui. Destituit din fortele de securitate in cadrul campaniei de destalinizare initiate de Hrusciov si pensionat fortat, Blohin a cazut in patima alcoolului, a innebunit si a disparut in februarie 1955, cauza oficiala a mortii fiind „sinuciderea”, desi este foarte probabil ca el sa fi fost mai curand „sinucis”...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

11 martie 1801 - Moartea tarului Pavel I

Mesaj Scris de Admin la data de 14.03.10 16:36


11 martie 1801 - Moartea tarului Pavel I


Oficial, Pavel I a fost fiul tarului Petru III al Rusiei si al sotiei acestuia, faimoasa Ecaterina II. In memoriile sale, Ecaterina sugereaza insa ca adevaratul tata ar fi putut fi amantul ei din acea perioada, Serghei Saltikov. O ipoteza putin probabila, daca tinem seama ca Pavel semana foarte mult, din punct de vedere fizic, cu Petru. Ecaterina l-a tinut, pe tot timpul copilariei, adolescentei si tineretii sale, intr-o colivie aurita, fara sa-i permita sa ia nici o decizie fara sa o consulte. Dupa moartea primei sotii, Wilhelmina Louisa, Ecaterina i-a aranjat, in octombrie 1776, o alta casatorie, cu printesa Sophie Dorothea de Wurttemberg.
Nu incape nici o indoiala ca tarina nu-l suferea dar cu toate astea s-a straduit sa faca din el un tar destoinic. Pavel a crescut insa in atmosfera de intrigi de la curte si a ajuns sa fie obsedat ca ar putea fi tinta unui complot. A ajuns chiar pana acolo incat si-a acuzat mama ca ar fi vrut sa-l ucida dandu-i sa manance sticla pisata! Pe 5 noiembrie 1796, Ecaterina a suferit un atac de apoplexie si Pavel, abia urcat pe tron, a cerut sa fie cautat si distrus testamentul tarinei, intrucat se zvonea ca ea l-ar fi exclus de la succesiune, numindu-l mostenitor pe Alexandru, nepotul ei. In primii ani de domnie, Pavel a practicat o politica total opusa celei desfasurate de mama lui.
Excentricitatile sale – voia sa transforme curtea rusa intr-una medievala, similara celei a legendarului rege Arthur si a facut tot posibilul sa fie numit Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor de Malta – i-au atras dusmania nu doar a traditionalistilor rusi, dar si a moderatilor si liberalilor, cu atat mai mult cu cat tarul a interzis importul de carti si corespondenta cu strainii, ingrozit fiind de Revolutia franceza. In cele din urma, mai multi nobili si militari au organizat un complot, ucigandu-l pe tar in dormitorul sau, in noaptea de 11 spre 12 martie 1801, dupa ce mai intai il obligasera sa-si semneze abdicarea.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

4 februarie 1746 - S-a nascut Tadeusz Kosciuszko

Mesaj Scris de Admin la data de 07.02.10 13:41


4 februarie 1746 - S-a nascut Tadeusz Kosciuszko


Considerat erou national in nu mai putin de patru tari – Polonia, Belarus, Lituania si Statele Unite – Tadeusz Kosciuszko a fost una dintre cele mai remarcabile personalitati de la cumpana secolelor XVIII-XIX. Nascut intr-un satuc azi disparut, nu departe de orasul Kosava, din Belarus, Kosciuszko era fiul unui boiernas de tara si, pentru a face pe placul mamei sale, care era catolica, a fost botezat de doua ori, ortodox si catolic, primind si numele de Andrei. In 1765 a intrat la Szkola Rycerska (Scoala Cavalerilor), o institutie militara pe care o va absolvi, cu gradul de locotenent, pentru ca apoi sa fie promovat capitan.
In 1769 pleaca, beneficiind de o bursa, la Paris, unde vine in contact cu ideile iluministe. Impartirea Poloniei intre marile puteri – Rusia, Austria si Prusia – a reprezentat o grea lovitura pentru Kosciuszko. Lipsit de slujba, el se decide, in 1775, sa emigreze la Paris. Dar, afland de izbucnirea razboiului revolutionar din America pleaca peste Atlantic si, dupa ce lupta ca simplu soldat voluntar, este numit colonel al Armatei Revolutionare. Declaratia de independenta a coloniilor americane reprezinta pentru el o revelatie si devine bun prieten cu autorul acesteia, Thomas Jefferson. Lucrarile de fortificatii realizate de Kosciuszko ii atrag laudele lui George Washington; dupa ce primeste titlul de general si cetatenia americana, viteazul polonez renunta insa la o cariera ce se anunta infloritoare si pleaca sa lupte pentru libertatea tarii natale.
In 1789 este reangajat in armata si se remarca in lupta poporului sau contra jugului rusesc, dar este infrant si obligat sa se refugieze la Paris. Pentru vitejia si curajul sau Adunarea Legislativa a Frantei ii ofera cetatenia onorifica. Pe 15 martie 1794, Kosciuszko declanseaza o insurectie in Polonia dar este iar infrant, ranit si luat prizonier, fiind dus la Sankt Petersburg. Eliberat, revine in Franta si incearca in zadar sa-l determine pe Napoleon sa acorde independenta Poloniei. Nici tarul Alexandru I nu accepta planul sau si dezamagit, imbatranit si epuizat, Kosciuszko moare in Elvetia, pe 15 octombrie 1817.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

7 ianuarie 1598 - Boris Godunov devine tar al Rusiei

Mesaj Scris de Admin la data de 10.01.10 17:13






7 ianuarie 1598 - Boris Godunov devine tar al Rusiei
Personaj celebru mai ales in literatura si arta, dar cu un rol destul de redus in istoria Rusiei, Boris Godunov provenea dintr-o familie de origine tatara, apartinand Hoardei de Aur. El era fiul lui Fiodor Ivanovici Godunov, poreclit Krivoi („Chiorul”), un boier cu rang inalt la curtea tarului Ivan cel Groaznic, unde Boris si-a inceput cariera politica. In 1570, el a luat parte la campania din Serpeisk, ca arcas al garzii. In anul urmator, a devenit membru al temutei organizatii Opricina. In 1570, si-a intarit pozitia, casatorindu-se cu Maria Skuratova, fiica abominabilei favorite a lui Ivan, Malyta Skuratova, iar zece ani mai tarziu tarul a ales-o pe sora lui Godunov, Irina, ca sotie pentru fiul sau, tareviciul Fiodor.
Pe patul de moarte, tarul a numit un consiliu de regenta, format din mai multi boieri, spre a-l calauzi pe fiul sau, debil la minte si la trup. De fapt, adevaratul conducator va deveni Boris Godunov, care a zdrobit cu cruzime toate tentativele celorlalti boieri de a-l rasturna. La moartea lui Fiodor, pe 7 ianuarie 1598, Boris a acaparat tronul, cu ajutorul patriarhului Iov al Moscovei.
Domnia sa a inceput cu dreptul, tarul luand multe masuri benefice pentru dezvoltarea economica, dar legandu-i pe tarani de glie. Calitatile sale au fost insa umbrite de paranoia tot mai accentuata de care a dat dovada. A incurajat delatiunea si si-a format o temuta retea de informatori, persecutandu-i pe boieri, cu precadere pe cei din familia Romanov. pe plan extern, a cautat sa realizeze o alianta a tarilor crestine contra Imperiului Otoman si a triumfat in razboiul contra Suediei. Boris a murit pe neasteptate, pe 13 aprilie 1605, probabil in urma unui atac de apoplexie, fiul sau, Fiodor II, ca si vaduva sa, fiind ucisi dupa doar cateva luni, de boierii rivali lui Godunov.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Incredibila viață a revoluționarului rus Azev, spion al Poli

Mesaj Scris de Admin la data de 11.12.09 19:56

Incredibila viață a revoluționarului rus Azev, spion al Poliției secrete ruse Pretinzând că este revoluționar în timp ce opera ca informator al poliției ruse, organizând asasinate ale unor politicieni de vârf ca apoi să îi prindă în capcană, să îi trimită la închisoare și la execuție pe complotiști, Ievno Azev este unul dintre puținii agenți dubli pe care...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

7 noiembrie 1917: Marea Revoluție Socialistă e de fapt

Mesaj Scris de Admin la data de 07.11.09 17:10

7 noiembrie 1917: “Marea Revoluție Socialistă” e de fapt “planul secret Marburg”
Instaurarea comunismului în Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost
– câtuși de puțin – un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect
secret (”Planul Marburg”), pregătit minuțios în afară Rusiei. Și
finanțat generos...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cum își omorî în bătaie țarul Ivan cel Groaznic fiul său

Mesaj Scris de Admin la data de 29.10.09 18:14

Cum își omorî în bătaie țarul Ivan cel Groaznic fiul său Pe 15 noiembrie 1581, țarul Rusiei Ivan cel Groaznic o întâlni pe coridoarele palatului pe nora sa, Elena, și băgă de seamă că aceasta nu purta cele trei rochii trase una peste alta cerute de etichetă, ci, din pricina sarcinii înaintate, doar o rochie ușoară. Socotindu-i ținuta necuviincioasă,...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Satele lui Potemkino înșelătorie ce n-a existat niciodat

Mesaj Scris de Admin la data de 12.10.09 18:00

“Satele lui Potemkin”, o înșelătorie ce n-a existat niciodată
Multe cărți de istorie, altminteri respectabile, ne asigură că în 1787, când Ecaterina cea Mare (împărăteasa Rusiei) a călătorit în Crimeea pentru a vizita noile teritorii rusești cucerite de la Imperiul Otoman, favoritul ei, prințul Potemkin, a ordonat ca pe traseul împărătesei să...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ivan cel Groaznic, țarul Rusiei care muri amenințând să ardă

Mesaj Scris de Admin la data de 12.10.09 11:05

Ivan cel Groaznic, țarul Rusiei care muri amenințând să ardă pe rug 60 de vrăjitori Ultimul an al sângeroasei sale domnii, țarul Ivan și l-a petrecut făcând socoteala celor ce pieriseră din voia lui: o listă număra 3148, alta 3750 de victime; pe a treia n-a mai terminat-o… Desfrânat și hulpav, își ruinase sănătatea. De trei ani, de când într-o izbucnire de furie...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Comorile ascunse din palatul Iusupov

Mesaj Scris de Admin la data de 08.10.09 16:39

Comorile ascunse din palatul IusupovImediat după înfăptuirea așa-zisei Revoluții din Octombrie din Rusia anului 1917, palatele și casele familiei imperiale, ale demnitarilor, bogătașilor – cu toate valorile existente în ele – au fost naționalizate de regimul bolșevic care a cucerit puterea. Admirabilele colecții ale familiilor Stroganov, Șeremetiev, Șuvalov, Demidov au fost transmise unor muzee. Dar palatul cnejilor Iusupov, unde a fost omorât Grigori Rasputin, favoritul familiei țarului, rămânea neatins. Mai întâi acolo s-a aflat consulatul suedez, apoi cel german.
Comisarul Poporului (ministrul) pentru afacerile externe a eliberat un act de protecție valabil în privința nu numai a palatului, ci și a comorilor acumulate de familia Iusupov. În anul 1919 toate consulatele au părăsit țara, și inviolabilitatea diplomatică a edificiului a încetat să existe. A fost elaborat un document referitor la naționalizarea palatului Iusupov și a tuturor valorilor din incinta lui.
Cnejii Iusupov au constituit una din cele mai bogate familii din Rusia, în galeriile lor se aflau pânze ale tuturor marilor pictori ai lumii. Serviciile lor de gală din porțelan, cristal, argint, aur le puneau în umbră pe cele regale. O parte din valori, membrii familiei Iusupov le-au dus cu ei atunci când au plecat în străinătate. Desigur, nu au putut lua totul. Acum, pentru bolșevici era necesar a nu se permite scoaterea lor peste hotare de către diplomații străini care părăseau țara.
Sarcina de a efectua o percheziție în palat a revenit unei patrule comsomoliste în frunte cu Pavel Usanov. După mulți ani el a relatat despre aceste evenimente în ziarul „Smena” editat la Leningrad.
,,Într-o noapte geroasă de februarie ne-am apropiat de intrarea principală. Am bătut în de lung… în sfârșit, în vestibul a licărit lumina unei lumânări. Un om somnoros ne-a arătat actul de protecție lipit pe geamul ușii, și a plecat. A trebuit să tragem un foc de armă. El și-a făcut efectul. Au apărut cam 15 funcționari, împreună cu administratorul cuprins de furie.
,,Începând de astăzi, actul dumneavoastră nu mai este valabil, iată și mandatul de percheziție” – i-am spus. Câți oameni aveți și câte camere sunt în palat?”
- „Avem 40 de funcționari și sunt mai mult de o sută de camere, precis nu-mi amintesc”— a ripostat el sec.
Am străbătut camerele lungi. În galeria de tablouri ramele erau goale. În afară de mobilă în săli nu se găsea nimic de preț. Poate că membrii familiei Iusupov au luat cu ei toate comorile? Atunci la ce bun un personal atât de numeros? Am început să cercetăm pereții în speranța că vom găsi ascunzători. Noaptea era pe sfârșite, dar căutările nu aveau niciun rezultat. Am coborât la subsol, la fochiști. Ei ne-au spus că înainte de plecarea cneazului în străinătate la palat au fost aduse multe plăci de teracotă și de faianță. De ce? Poate pentru a se masca ascunzișurile? Au fost găsiți pereții acoperiți cu plăci de teracotă. A trebuit să le spargem. Ranga s-a lovit de o ușă metalică. „Unde-i cheia?”— „N-am nicio cheie, nu știu nimic”— a răspuns administratorul.
Ușa a fost forțată. O cameră mare era tixită de stelaje, lăzi și scrinuri încuiate. Fiecare avea un număr și o cheie. Cele ascunse erau într-adevăr o comoară – farfurii și tacâmuri de argint și aurite. Luxoase servicii de sufragerie pentru multe persoane. Automobilul cu care au fost transportate a făcut cinci curse.
După încă patru zile a fost descoperită o nouă ascunzătoare. Lăzi imense cu obiecte scumpe din 27 porțelan, cristal, faianță.

Unde sunt, însă, tablourile, principala valoare a colecției de artă a cnejilor Iusupov? Tremurând de frică, administratorul a acceptat să arate unde se aflau ele. A rotit o plăcuță abia vizibilă, a împins o parte dintr-un perete, de asemenea acoperit cu plăci de teracotă. Era ușa unui depozit. Încăperea era împărțită prin stelaje de lemn pe care erau puse pânze. S-a găsit ceea ce a fost căutat atît de asiduu – colecția de pictură cunoscută în Europa! O zi întreagă comsomoliștii au scos pînzele din depozit. La palat au venit specialiști, plasticieni.
Lista comorilor găsite a fost dictată de bolșevicul Eduard Essen, tovarăș de luptă al lui Lenin, care a urmat cândva cursurile Academiei de arte din Petersburg: opere de David, Corot, Boucher, Greuze, Fragonard, Luca Giordano, Guido Reni, Tiepolo, Rubens, Van Dyck. Între timp, căutările continuau. În două cufere au fost găsite viori din vechime lucrate de Stradivarius, Amati…”.
La 20 septembrie 1919 la palat a fost inaugurată o expoziție de artă din colecția cnejilor Iusupov.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=RUSIA

Mesaj Scris de Admin la data de 22.08.09 11:16

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=RUSIA

Mesaj Scris de Admin la data de 22.08.09 11:14

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Planul Marburg Wallstreet-ul a finantat revolutia bolsevica

Mesaj Scris de Admin la data de 22.08.09 11:14

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

19 februarie 1861 - Abolirea iobagiei in Rusia

Mesaj Scris de Admin la data de 22.02.09 16:31



19 februarie 1861 - Abolirea iobagiei in Rusia
Fara indoiala ca uriasul Imperiu Tarist se afla, la mijlocul secolului XIX, cu mult in urma celorlalte mari puteri europene, una dintre principalele cauze fiind existenta iobagiei, care facea ca Rusia sa ramana, intr-un fel, atasata realitatilor medievale. A fost meritul lui Alexandru II, fiul cel mare al tarului Nicolae I, de a desfiinta aceasta institutie hulita, facand loc modernizarilor. Nascut la 17 aprilie 1818, Alexandru a primit o educatie militara riguroasa, care i-a afectat sanatatea.
Fire pasnica, el s-a grabit, dupa moartea tatalui sau, in 1855, sa incheie Razboiul Crimeei, dezastruos pentru Rusia. Acest conflict l-a facut pe proaspatul tar sa realizeze ca tara sa nu mai era o mare putere militara si ca economia ruseasca, bazata pe munca iobagilor, nu putea rivaliza cu economiile capitaliste in plin avant ale unor state industrializate, precum Marea Britanie sau Franta. Desi nobilimea s-a opus desfiintarii serbiei, Alexandru a declarat: „Este mai bine sa abolim iobagia de sus decat sa asteptam timpul cand ea va incepe sa se desfiinteze de jos”. Astfel ca, pe 19 februarie 1861, el a emis asa-numitul „manifest al emanciparii”, prin care propunea 17 acte legislative destinate eliberarii iobagilor din Rusia.
De altfel iobagia rusa era o adevarata sclavie, boierul avand uneori chiar drept de viata si de moate asupra iobagului. Alexandru a decis ca toti taranii sa poata cumpara pamant de la stapanii lor. Statul urma sa dea bani mosierilor si sa-i recupereze, ulterior, de la tarani, in 49 de rate, cunoscute ca plati de rascumparare. Reforma a insemnat un imens pas inainte pentru Rusia, deschizand calea dezvoltarii sale economice. Mai mult, Alexandru a introdus si alte reforme, dintre care cea mai importanta a fost infiintarea Zemstvo, consilii locale in ale caror atributii intrau construirea de drumuri, scoli sau spitale, desi dreptul de a alege membrii acestor consilii era acordat doar cetatenilor bogati.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Omul care a invins radiatia

Mesaj Scris de Admin la data de 15.02.09 11:39


Omul care a invins radiatia


Inaugurarea controversatului colidron de hadroni din adancurile Alpilor a reaprins discutia despre riscurile la care se expun savantii, in incercarea lor de a descifra tainele materiei. Nu de putine ori ei au fost victimele propriei curiozitati, jertfindu-se fie voit, fie accidental pe altarul stiintei – exemplul ilustrilor membri ai familiei Curie este relevant in acest context. Un caz cu totul deosebit este insa cel al savantului rus Anatoli Bugorski care, desi s-a expus unui pericol considerat letal, a reusit totusi sa supravietuiasca, in mod incredibil si inexplicabil.
Accidentul
Zilele acestea, toata lumea vorbeste despre acceleratoare de particule, despre recrearea conditiilor existente in momentul Big-Bang, despre fascicule de protoni ciocnite cu viteze superlumice ori despre ipotetice gauri negre ce ar putea inghiti Pamantul intr-o milionime de secunda. Dar putini stiu cu ce „foc” se joaca de fapt oamenii de stiinta din cadrul CERN. Pentru a va face o idee despre ce inseamna energia uluitoare ascunsa in miezul atomilor sa ne intoarcem in timp, cu trei decenii in urma, si sa cunoastem povestea unui om de stiinta din (pe atunci) Uniunea Sovietica, singurul pamantean care a simtit pe propria piele radiatii inimaginabile si a supravietuit, putand sa-si destainuie experienta.
Cercetator la Institutul de Fizica Atomica din orasul Protvino, Anatoli Bugorski a fost implicat, in anii 70, in proiectul celui mai mare accelerator de particule sovietic, sincotronul U-70. Pe 13 iulie 1978, o zi care se va dovedi in egala masura plina de ghinion dar si de un noroc incredibil pentru tanarul savant, Bugorski verifica o piesa defecta in momentul cand s-a produs unul dintre cele mai bizare accidente din istorie. Din cauza unei erori a mecanismelor de siguranta, Anatoli a fost expus, pentru o singura secunda, jetului de protoni. Ulterior, isi va aminti ca in clipa aceea a vazut „o lumina mai puternica decat o mie de sori” dar nu a simtit nici un fel de durere. Raza letala a avut 200.000 razi in momentul cand a patruns in capul lui Bugorski si 300.000 razi cand a iesit, dupa coliziunea cu creierul (radul este unitatea de masura a dozei de radiatii absorbita de un gram de substanta iradiata).
Nimeni nu i-a dat vreo sansa de supravietuire
Jumatatea stanga a craniului lui Bugorski s-a umflat groaznic, in asa fel incat fata acestuia a devenit de nerecunoscut. In urmatoarele cateva zile, pielea si parul au inceput sa cada, lasand sa se vada traiectoria fasciculului de protoni, care strabatuse capul nefericitului cu o viteza apropiata de a luminii si ii arsese fata, oasele si tesutul cerebral. In craniul lui, substanta cenusie continua sa arda, ca intr-un film de groaza; nervii de pe partea stanga au fost distrusi, lasandu-l cu o paralizie partiala.
Cum se stie ca un nivel de 500-600 razi sunt suficienti pentru a ucide un om, nimeni nu i-a mai dat savantului rus vreo sansa de supravietuire. Transportat la o clinica din Moscova, pentru a fi urmarit in ceea ce se credea ca vor fi ultimele lui zile, Bugorski si-a revenit, in mod incredibil. Mai mult, desi creierul lui fusese practic ars pe jumatate, savantul a fost in curand capabil sa-si reia slujba, sa-si dea teza de doctorat si sa devina coordonator al experimentelor de fizica atomica la acceleratorul de particule. Pana in ziua de astazi, singurele probleme pe care le-a manifestat au fost o oboseala accentuata, la suprasolicitarile mentale si lesinuri subite, dar din fericire tot mai rare in ultima vreme. De asemenea, el si-a pierdut auzul la urechea stanga, ramanand cu un tinitus suparator.
Obrazul sau stang nu vrea sa-mbatraneasca
Dar cu adevarat senzational este ce s-a intamplat cu partea de cap vatamata: in vreme ce obrazul drept a imbatranit si s-a umplut de riduri, din cauza varstei, cel stang a ramas intact, tanar, ca in momentul incidentului. Chiar si cand se incrunta sau se concentreaza, lui Anatoli nu-i apar riduri decat pe jumatate de frunte! Din cauza secretomaniei practicate in fosta Uniune Sovietica, nimeni nu a stiut despre acest incident bizar, vreme de multi ani. Bugorski a fost obligat sa nu faca dezvaluiri presei si tuturor celor care au fost martori la accident sau au venit in contact cu savantul rus li s-a interzis categoric chiar si sa-i rosteasca numele!
Cand s-a aflat povestea lui, in Occident, savantii au fost stupefiati. Si totusi cazul era real si documentatia de la momentul accidentului a fost desecretizata, relevand aspecte socante. Ani de zile, Bugorski a mers cu regularitate la controale medicale, la o clinica din Moscova, dar niciodata nu a fost gasit bolnav. Saracia in care traia l-a obligat in cele din urma in 1996 sa solicite pensie de handicap, spre a putea primi medicamente gratuite impotriva lesinurilor sale, similare celor manifestate in epilepsie. Astazi, la 56 de ani, Bugorski este un pensionar asemenea altor milioane de pensionari rusi, ducandu-si viata intr-un modest apartament de bloc, alaturi de sotia sa, Vera, si de fiul Piotr. Ceea ce-l diferentiaza de ei, ca si de oricare alt locuitor al planetei, este faptul ca, pentru o secunda, acest om a fost, poate, martor fara voie la inceputurile universului...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Maretia Tarilor

Mesaj Scris de Admin la data de 24.11.08 19:59

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Tarina Ekaterina a II-a a vrut sa refaca Dacia

Mesaj Scris de Admin la data de 13.11.08 12:31

Tarina Ekaterina a II-a a vrut sa refaca Dacia
http://www.gardianul.ro/Tarina-Ekaterina-a-II-a-a-vrut-sa-refaca-Dacia-s124223.html
Rusia si Romania marcheaza in aceasta toamna 130 de ani de relatii diplomatice. La Moscova s-a organizat un concert cu participarea Ansamblului Aleksandrov si a naistului Gheorghe Zamfir. Diplomatii celor doua tari cauta aspectele pozitive din trecutul lor, apreciaza Viaceslav Samoskin pentru ziarul “Vremia Novostei”. Prezentand opiniile istoricilor Florin Constantiniu si Neagu Djuvara, autorul aminteste de tentativa imparatesei Ekaterina a II-a de a reface regatul Daciei. “In timpul razboaielor ruso-turce din a doua jumatate a secolului XVIII, Ekaterina a II-a a elaborat planul crearii statului Dacia, care sa cuprinda Valahia, Moldova si Transilvania, stat care sa joace rol de tampon intre cele trei imperii – Rus, Austriac si Otoman. Dupa opinia Ekaterinei, conducerea Daciei trebuia incredintata cneazului Potiomkin, favoritul ei. Impotrivirea Imperiului Habsburgic a impiedicat concretizarea acestui proiect. Romanii si-au facut stat abia in secolul XIX”, crede autorul. Tarina stia ca romanii erau un popor unitar si ca aveau stat inca din timpul lui Burebista, dar voia sa refaca Dacia sub obladuirea Rusiei, ceea ce, evident, nu le-ar fi convenit nici turcilor, nici austriecilor. In acea perioada, teritoriile locuite de romani deveneau deja moneda de schimb intre cele trei imperii. Atunci, Basarabia si Bucovina inca faceau parte din Moldova istorica, iar Potiomkin era bine informat cu privire la unitatea teritoriala si lingvistica a romanilor pentru a se gandi la refacerea Daciei.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=RUSIA

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 7 din 9 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum