ISTORIE=GERMANIA

Pagina 4 din 4 Înapoi  1, 2, 3, 4

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

ISTORIE=GERMANIA

Mesaj Scris de Admin la data de 17.01.07 11:25

Rezumarea primului mesaj :

Mostenirea unui rege „nebun”


In aplauzele entuziaste ale supusilor sai, la tanara varsta de 18 ani, pe tronul Bavariei se urca un chipes print, sub numele de Ludwig al II-lea. La 40 de ani era deja obez si ducea un trai...


Ultima editare efectuata de catre Admin in 19.05.12 11:28, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Eckart[v]

Mesaj Scris de Admin la data de 06.07.10 7:32


Politica este profesia cea mai ignorantă de pe pămînt.
=====
Dietrich Eckart (03.23.1868-12.26.1923) a fost un politician german, unul dintre membrii importanți începutul Național Socialist German al Muncitorilor (NSDAP, sau partidul nazist) și un participant din 1923 Puciul de la berărie.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Moara din Sanssouci

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.10 21:34


Moara din Sanssouci

Frumosul Sanssouci (Schloss Sanssouci), cum ii spun locuitorii din Potsdam si nu numai ei, este nu doar un simbol al orasului ci si un loc in care adevarul si legenda pasesc umar la umar. Multe dintre acestea se leaga de numele lui Frederick al II-lea, supranumit Cel Mare, asa cum este cea privitoare la moara de vant din apropierea parcului palatului. Moara este aproape la fel de vestita ca ilustrul ei vecin, minunatul palat. Aceasta asociere a stralucirii regale cu munca grea a omului de rand face locurile si mai interesante, tesand o serie de alte povesti in jur.
Se spune astfel ca Frederick al II-lea era de-a dreptul enervat de moara din vecinatate. Il irita aspectul ei saracacios, zgomotul pe care il facea, multimea oamenilor care se adunau aici. De aceea i-a cerut morarului sa-i vanda moara, dar omul a refuzat categoric. I-a sugerat apoi sa se mute in alta parte, intr-un loc pe care i-l va darui el insusi si a intampinat acelasi refuz. Cand regele a incercat sa-l ameninte ca va darama moara, morarul i-a raspuns: „Sire, mai exista judecatori la Berlin”. Povestea care dorea sa spuna ca in Prusia nimeni nu este mai presus de lege este insa prea frumoasa ca sa fie adevarata.
Istoricii au descoperit ca imprejurarile au fost usor diferite. Cel care a declansat un adevarat scandal a fost morarul care se plangea ca palatul si constructiile din jur influentau puternic vanturile si moara nu putea functiona asa cum trebuie. Dupa o serie de proteste regele i-a oferit o alta moara intr-un alt loc unde nu mai existau asemenea vecinatati. De fapt regele nu avusese nicio clipa intentia sa darame moara. Dimpotriva, cum arata Gerhard Prause in cartea sa „Nimeni nu a ras de Columb”, suveranul voia s-o pastreze ca o recuzita a parcului sau amenajat nu dupa modelul francez ci dupa cel englez. In parcul englezesc moara de vant era obligatorie ca si pavilionul chinezesc sau „ruinele” unui teatru antic.
Morarul a jucat in aceasta poveste rolul unui figurant platit si nu i-a pricinuit niciun necaz „solitarului de la Sanssouci”. Raspunsul morarului asa cum este prezentat in legenda nu l-ar fi impresionat pe suveranul care stia ca-si poate impune vointa in fata judecatorilor. Faptul ca a reusit sa-l convinga pe morar sa plece, oferindu-i un loc mai bun nu demonstreaza altceva decat ca suveranul era grabit sa-si vada parcul palatului asa cum si-l imaginase.
Vechea moara a ramas pe loc si a fost inlocuita in 1791 de o moara noua olandeza, mai mare. Aceasta s-a integrat perfect locului, multa lume uitand-o chiar pe cea dinante. Moara a ars complet in 1945, in ultimele zile ale Celui de al Doilea Razboi Mondial si multi ani a ramas ca un ciot negru si urias in varful dealului. Iubitorii morilor de vant din intreaga Germanie au contribuit la restaurarea ei fidela si amanuntita. In plus noua moara a fost dotata cu utilaje noi si de aceea macina si acum, asa cum facuse cu 300 de ani in urma. Restaurarea a fost terminata in 1993 si faina macinata aici este folosita in prepararea unor feluri traditionale. Din galeria morii actuale se pot contempla cele mai frumoase colturi ale parcului din jurul palatului.
La vremea in care s-a ridicat palatul, erau in Potsdam in jur de 40 de mori de vant. Ele au inceput sa dispara insa indata ce au fost construite cele care functionau prin puterea aburilor. Regele Frederick William al IV-lea a reusit sa profite de aceasta situatie creand o companie regala a morilor cu aburi. Acest act a facut ca morile de vant sa iasa din peisaj si multi morari au fost ruinati. Moara din Sanssouci pare a fi singurul supravietuitor si aceasta poate si datorita actiunilor intelepte ale arhitectilor peisagisti care au facut din ea un simbol. Alaturi de simbol a supravietuit legenda.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Casa Verde și Salonul Kitty, bordeluri de renume mondial

Mesaj Scris de Admin la data de 12.06.10 16:43

Casa Verde și Salonul Kitty, bordeluri de renume mondial

Au existat și continuă să existe și „instituții” speciale prin care sexul ca armă secretă a făcut și face adevărate ravagii. Este vorba despre bordelurile de lux, acoperite sub cele mai diferite firme și denumiri exotice. În acest domeniu s-au făcut remarcați nemții. Un asemenea...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Moartea unui rege: Frederick Wilhelm I își sfârși viața ca u

Mesaj Scris de Admin la data de 03.12.09 15:03

Moartea unui rege: Frederick Wilhelm I își sfârși viața ca un turbat Frederick Wilhelm I (1688-1740) a fost rege al Prusiei, fiind denumit și “regele-sergent”. Enorm, diform din cauza gutei, cu chipul buhăit și congestionat, țintuit într-un fotoliu rulant, Regele-Sergent își petrecu ultimele zile organizându-și în cele mai mici amănunte funeraliile....
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

24 septembrie 1583 - S-a nascut Albrecht von Wallenstein

Mesaj Scris de Admin la data de 28.09.09 18:23


24 septembrie 1583 - S-a nascut Albrecht von Wallenstein


Militar iscusit si politician abil, Wallenstein l-a slujit, in timpul Razboiului de 30 de ani, pe imparatul Sfantului Imperiu German, Ferdinand II, devenind cel mai renumit general al acestuia si comandant suprem al armatelor habsburgice. Nascut la Hermanice, in Boemia, din ramura protestanta a unei familii nobiliare scapatate, Wallenstein a ramas orfan de ambii parinti la 12 ani, fiind crescut de unchiul sau, Albrecht Slavata. Educat la universitatile din Altdorf, Bologna si Padova, tanarul parea inclinat spre stiinta si umanism dar, spre surprinderea tuturor, prefera sa se inroleze in armata si serveste timp de de doi ani (1604-1606) in trupele generalului Basta care luptau impotriva turcilor.
In 1606 s-a convertit la catolicism si va jura credinta Habsburgilor, ca membru al Ordinului Lana de Aur. Casatorit, la revenirea in Boemia, cu o vaduva cu trei ani mai mare, Lucretia von Landeck, va mosteni, la moartea acesteia, in 1614, intinse domenii si se va casatori cu tanara Isabella, contesa Harrach, si acest mariaj facandu-l unul dintre cei mai bogati oameni din centrul Europei. La declansarea Razboiului de 30 de ani, Wallenstein s-a alaturat partidei catolice si va obtine cateva victorii de rasunet, asumandu-si in cele din urma titlul de „amiral al Marii Nordului si al Marii Baltice”.
Dar faima sa ii va aduce si caderea: temandu-se ca indraznetul general urmareste sa-i ia tronul, Ferdinand il demite. Esecurile suferite de succesorul sau, generalul Tilly, la Breitenfeld si Lech, duc la rechemarea lui Wallenstein. Reizbucnirea conflictului cu imparatul german il determina pe acesta sa porunceasca in secret asasinarea lui Wallenstein. Incoltit la Eger de o grupa de mercenari scotieni si irlandezi, viteazul general este ucis miseleste, in noaptea de 25 spre 26 februarie 1634, fiind ingropat in orasul Jicin.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Batalia de la Lechfeld

Mesaj Scris de Admin la data de 11.08.09 8:09

Batalia de la Lechfeld
Batalia de la Lechfeld a fost una dintre cele mai importante batalii
din evul mediu european, comparabila, ca insemnatate, cu batalia de la
Poitiers, care a oprit invazia araba spre centrul Europei. Desfasurata
la 10 august 955, batalia de la Lechfeld s-a soldat cu victoria
armatelor germane, in fruntea carora se afla Otto cel Mare, asupra
maghiarilor condusi de Bulcsu, Lehel si Sur.



Pentru a nu periclita unitatea fragila a regatului german, Henric I
Pasararul a reusit, cu putina vreme inainte de moartea sa, sa impuna
mai marilor regatului numirea ca succesor a fiului sau Otto. Acesta a
preluat coroana in anul 936, intr-o festivitate desfasurata la 7 august
in vechea resedinta imperiala a lui Carol cel mare de la Aachen.
Printul saxon Otto a aparut imbracat in port francon in atriumul
Domului imperial, unde a fost recunoscut ca rege de mai marii
Germaniei. Dupa ce a fost uns, dupa traditia carolingiana din vremea
lui Pepin cel Scund, cu ulei sfant, Otto s-a asezat pe celebrul tron al
lui Carol cel Mare din tribuna domului, purtand insemnele puterii
regale, coroana, spada si sceptrul.
In primii ani de domnie, Otto a trebuit sa faca fata pretentiilor la
tron a doi dintre fratii sai. Un frate mai in varsta a fost ucis in
938, iar Henric a fost adus la ascultare in 941. In planul politicii
externe, Otto a reusit cu greu sa opreasca in vest trupele franceze si
sa pastreze Lutharingia.
Dupa depasirea acestor probleme de inceput ale domniei, Otto a inceput
sa reformeze administratia regatului. Noile functii ducale au fost
atribuite doar rudelor apropiate, iar in vechile ducate domeniile
ducale au fost scoase de sub administratia ducilor si date in grija
unor conti palatini ce aveau si rolul de controlori ai activitatii
ducale.

Cu toata aceasta abila politica, au existat si disfunctionalitati, asa
cum s-a intamplat in anul 953, cand chiar printul mostenitor, Liudorf,
impus ca duce in Suabia, s-a revoltat si i-a chemat in ajutor pe
maghiari impotriva propriului tata. Raspandirea acestei vesti si
imaginea inca vie a invaziilor maghiare din vremea lui Konrad si Henric
I, au facut ca toate fortele sa se coalizeze in jurul regelui si
impotriva printului mostenitor, obligat sa se supuna in anul 954.
Impacare dintre rege si print nu i-a impiedicat insa pe maghiari sa
incerce din nou o invazie in Germania, in anul 955, considerand ca
problemele interne ale germanilor le-ar fi favorabile. La vestea ca
maghiarii au intrat in teritoriile germane, sub comanda lui Otto s-a
strans o oaste cu unitati venite din toate provinciile regatului. Pe
baza cronicilor latino-occidentale si latino-maghiare, la care se
adauga descoperirile arheologice, s-au putut reconstitui, intr-o
oarecare masura, atacurile maghiarilor spre vestul Europei. Intre 899
si 955, s-au desfasurat treizeci si trei de atacuri maghiare in
Germania si Italia, urmate de alte incursiuni care au ajuns pana pe
teritoriul Frantei de azi. Marile campanii ale maghiarilor alternau, in
teritoriile mai apropiate de cele locuite de ei, cu altele mai mici,
dar mai frecvente, mentinand aceste regiuni intr-o permanenta alarma,
justificandu-se astfel asertiunea cronicarilor ca incursiunile se
repetau cu regularitate in toti anii.
Locul in care s-a desfasurat inclestarea dintre germani si maghiari se
afla situat la sud de Augsburg, in apropierea raului Lech. Pe malul
acestuia si-a asezat tabara Otto, asteptand armata maghiara. In
sprijinul suveranului german au sosit contingentele lui Henric I,
ducele Bavariei, si Condra, ducele Franconiei. Oastea germana numara
pana la 10.000 de oameni, in vreme ce maghiarii erau de cinci ori mai
numerosi. Numarul celor porniti spre teritoriile germane a fost atat de
impresionant pentru cronicarii epocii, incat unul dintre acestia scria
ca „Multimea lor este atat de mare, incat se cred invincibili, numai
daca pamantul nu se despica sub pasii lor sau cerul nu se prabuseste
peste ei.” Avantajul lui Otto cel Mare a fost ca majoritatea trupelor
sale era reprezentata de cavaleria grea, in vreme ce maghiarii aveau
doar cavalerie usoara.
Se pare ca entuziasmati de sosirea ajutoarelor din Bavaria si
Franconia, cavalerii germani au trecut raul Lech printr-un vad si au
atacat liniile maghiare aflate pe celalalt mal. Surprinsi initial de
atacul germanilor, maghiarii s-au regrupat si, profitand de
superioritatea lor numerica covarsitoare, au reusit sa-i respinga pe
germani si sa-i urmareasca pana in tabara acestora. Se parea ca
maghiarii vor obtine o victorie mai facila decat crezusera chiar ei,
dar tentatia de a jefuit tabara germana i-a pierdut. Corpul de oaste
insarcinat de Bulcsu sa atace armata germana din flanc a patruns in
tabara adversa pe care au inceput sa o prade. Un puternic detasament de
cavalerie grea trimis de Otto, profitand de faptul ca maghiarii
descalecasera pentru a putea jefui tabara, a reusit sa distruga corpul
de oaste al lui Bulcsu. Intreaga armata maghiara a fost cuprinsa de
panica si toate eforturile disperate ale lui Bulcsu de a restabili
ordinea in randurile oastei maghiare au fost zadarnice. Infrangerea
germanilor s-a transformat intr-o mare victorie pentru acestia. Timp de
cateva zile, cavaleria germana a urmarit resturile armatei maghiare,
decimand-o. Urmariti de cavaleria germana pana in Panonia, doar cinci
mii de maghiari au scapat cu viata din aceasta confruntare. Bolcsu a
fost prins imediat dupa batalie si spanzurat.

Otto a fost proclamat imparat de trupele sale chiar pe campul de lupta,
printr-un ceremonial preluat din lumea romana: ridicarea pe scuturile
soldatilor. Otto a fost sarbatorit si aclamat de trupele sale pe campul
de lupta ca „Pater patriae” si salvator al crestinatatii, facand sa
renasca din nou ideea unui „imperium cristianum” in Occidentul si
centrul Europei. Peste cativa ani, papa avea sa-l incoroneze pe Otto
cel Mare ca imparat al tuturor germanilor. In toamna anului 961, Otto
cel Mare a trecut Alpii si intr-un adevarat mars triumfal a inaintat
spre Roma, unde a fost incoronat ca imparat de papa Ioan al XII-lea.
Dupa infrangerea germanilor de la Lechfeld, mai bine de doua secole,
pana la marea invazie mongola din 1241, nici o alta invazie nu a mai
tulburat linistea Europei centrale si de vest. Opriti in expansiunea
lor spre apus, regii maghiari si-au concentrat eforturile in vederea
extinderii teritoriilor stapanite de ei inspre est si sud, in dauna
slavilor si romanilor, ajungand chiar sa atace teritorii aflate in
stapanirea Imperiului bizantin. Pusi in situatia de a alege intre
disparitia lor de pe harta politica a Europei sau acceptarea unei vieti
sedentare si acceptarea crestinismului, maghiarii au ales a doua
varianta, situatie care se impune in vremea lui Geza si mai ales a
fiului acestuia, Stefan I.
Otto cel Mare a stabilit granitele imperiului si a pus temelia Austriei
de azi, ca o marca de aparare a imperiului impotriva unor eventuale noi
atacuri venite din rasarit. Noua structura statala inaugurata de Otto
cel Mare, Sfantul Imperiu Romano-German, va dainui pana in 1806, an in
care, in urma campaniilor lui Napoleon Bonaparte, isi va inceta
existenta ca entitate statala central-europeana.



Inainte de Lechfeld

Primul raid de prada al hoardelor maghiare a fost inregistrat in 899,
atunci cand prada Lombardia si Venetia. In 908 sunt pradate Turingia si
Saxa, dupa ce, in 906, teritoriile germane Bavaria si Saxa au fost
devastate salbatic. In anii 911, 912, 913 si 915 maghiarii au pradat
Bavaria, Franconia, Turingia, Suabia si Saxa. In 913, au trecut Rinul
si au pradat Lotharingia, iar in 917 au ajuns pana la Bale, pe care il
jefuiesc, dupa care urmeaza incursiuni in Alsacia si Lorena. In 921
sunt pradate teritoriile italiene din jurul Bresciei; in 922 Pouille;
in 924 intra in Saxa, de unde pornesc spre Italia si Burgundia. In
drumul lor spre Lanquedoc, au incendiat Pavia, „patruzeci si patru de
biserici”, dupa cum spune o cronica a timpului, au jefuit Piemontul, au
trecut Ronul aparand in fata orasului Nimes. In 926 a venit din nou
randul Bavariei, Suabiei, Franconiei, Alsaciei, Lorenei, Verdunul e
incendiat si regiunea Ardenilor pustiita. In 933 maghiarii pornesc spre
Saxa, unde, in fine, sunt invinsi in doua batalii de catre Henric I,
tatal lui Otto cel Mare. In acelasi an sunt lovite de maghiari
Burgundia si Italia, abia refacute dupa raidurile anterioare. In 937
calaretii maghiari se abat peste Bavaria, Suabia, Franconia, Lorena,
Champagne, Berry, Bourgogne, Piemont, Lombardia, Toscana, Campania si
Venetia. In 943 Italia este parjolita pana in apropiere de Roma, si o
incursiune maghiara ajunge pana la Wels si Traun. In 948-950 au avut
loc mai multe incercari nereusite de a patrunde in Bavaria, condusa si
aparata de Henric, fratele lui Otto cel Mare, care ii respinge si ii
urmareste pana in Aquilea. Dupa acest insucces, ungurii patrund in
Italia, Burgundia si Aquitania. In anul 954 maghiarii, ridicati in
masa, intra in Franconia si traversand-o ajung la Rin si de aici in
Lorena, Ardeni, Hainaut, Cambrai, Lyon, Reims, Chalons, Bourgogne si
Lombardia. La jumatatea secolului al IX-lea, lumea crestina a fost
ingrozita de acest popor al stepei, ce folosea o tactica de lupta
bazata pe atacuri si retrageri surprinzatoare, inventivitate si o
disciplina stricta.



Otto cel Mare

A fost fiul lui Henric I Pasararul, rege intre anii 919 si 936.
Supranumit cel Mare, Otto I a fost rege al germanilor din anul 936, iar
din 962 a fost imparat romano-german. Dinastia ottoniana, de origine
saxona, din care facea parte si Otto, a condus statul german intre anii
919 si 1024. Numind membri ai familiei sau persoane de incredere ca
duci si sprijinindu-se pe Biserica germana, care i-a permis sa numeasca
episcopi, a reusit sa-si impuna controlul asupra functiilor importante
in stat. Dintre ierarhii bisericesti si-a ales consilieri, dar a fost
nevoit, in schimb, sa extinda privilegiile si imunitatile clerului. A
actionat si impotriva tendintei de a fi impusa ereditatea functiilor
din stat. Pe planul politicii externe, primul mare succes a fost cel
din anul 955, cand i-a invins pe maghiari in batalia de la Lechfeld,
oprind astfel incursiunile acestora spre vest.
Din anii 951-952, s-a amestecat in Peninsula Italica, obligandu-l pe
Berengar de Iureea, regele Italiei, sa-i recunoasca suzeranitatea.
Avand drept model actiunea lui Carol cel Mare in Italia, unde acesta
isi impusese autoritatea, si dorind si el sa-si exercite controlul
asupra Papalitatii, Otto a intervenit din nou in Italia, inlaturand
stapanirea lui Berengar, in anul 962. La data de 2 februarie 962, a
primit coroana imperiala la Roma, din mana papei Ioan al XII-lea,
punand bazele Imperiului Romano-German. El a respins titlul de
imperator Romanorum pentru cel de imperator augustus, bula sa purtand
titlul de restaurator al regatului francilor si a pastrat capitala
statului sau la Aachen, acolo unde fusese si capitala imperiului lui
Carol cel Mare. pe larg [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Balastul istoriei germane

Mesaj Scris de Admin la data de 07.03.09 16:44

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Chestiunea germana si impasul NATO

Mesaj Scris de Admin la data de 07.03.09 16:44

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

15 ianuarie 1919 - Asasinarea Rozei Luxemburg si a lui Karl

Mesaj Scris de Admin la data de 18.01.09 16:29


15 ianuarie 1919 - Asasinarea Rozei Luxemburg si a lui Karl Liebknecht


Personaje controversate, hulite de unii, pe considerentul ca ar fi fost niste „teroristi avant la lettre” dar apreciate de altii pentru rolul lor in crearea miscarii socialiste, revolutionarii germani Roza Luxemburg si Karl Liebknecht au ramas totusi in istorie nu doar ca fondatori ai Internationalei dar si ca martiri ai cauzei socialiste. In august 1914, ei au pus bazele unui grup al muncitorilor de pretutindeni, devenit ulterior Internationala Socialista, care se va transforma in Liga Spartacus, in ianuarie 1916.
Cei doi vor semna, cu pseudonimul „Spartacus”, pamflete anti-razboinice, articolele scrise de Roza purtand si semnatura Iunius, in memoria lui Lucius Iunius Brutus, cel ce a pus bazele Republicii Romane. Liga Spartacus s-a opus vehement razboiului si ca urmare, in iunie 1916, Roza si Karl vor fi intemnitati. Din inchisoare, vor continua totusi sa scrie articole de demascare a regimului imperial, pledand pentru „dictatura proletariatului”. In acest context, Roza a publicat un articol continand o fraza ce va ramane celebra: „Libertatea este intotdeauna libertatea celui care gandeste altfel”.
In noiembrie 1918, dupa adbicarea Kaiserului, puterea in Germania este preluata de social-democrati care insa se temeau ca socialistii vor proclama o Raterepublik (republica sovietica), dupa modelul Rusiei. Eliberati din inchisoare pe 8 noiembrie, Roza Luxemburg si Karl Liebknecht au proclamat Republica Socialista Libera, la Berlin, solicitand amnistia generala pentru detinutii politici si abolirea pedepsei capitale. Intre 29 si 31 decembrie, socialistii germani, reuniti intr-un congres exceptional, au decis infiintarea Partidului Comunist German, sub conducerea celor doi lideri carismatici, Roza si Karl. In ianuarie 1919, un nou val revolutionar a cuprins Berlinul.
Ca riposta, conducatorul social-democrat Friedrich Ebert a ordonat garzilor nationaliste Freikorps sa se ridice impotriva revolutiei bolsevice. Capturati la Berlin, alaturi de alte sute de comunisti, Roza si Karl au fost torturati cumplit si apoi executati, Roza primind zeci de lovituri cu patul pustii si fiind apoi aruncata intr-un rau iar Karl fiind impuscat in ceafa, de la mica distanta si inhumat intr-o groapa comuna.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=GERMANIA

Mesaj Scris de Admin la data de 16.07.08 5:32



Ultima editare efectuata de catre Admin in 11.08.13 18:46, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Intoarcerea pachebotului aerian

Mesaj Scris de Admin la data de 04.03.08 15:51


Intoarcerea pachebotului aerian


Dirijabilul e poate cel mai bizar aparat de zbor si – chiar daca destinul sau parea mai mult decat promitator – cu o existenta meteorica, pana acum. Pentru ca povestea sa a inceput cum nu se poate mai prost, iar vinovatul si victima a fost gigantul Hindenburg, construit de germani in anii 1930. El avea 245 metri lungime, 40 metri diametrul, viteza de 130 km/ora si interiorul demn de un „Titanic”: restaurant, pian cu coada, vesela fina, argintarie. Din nefericire, si sfarsitul i-a fost comparabil cu cel al „Titanicului”...
Un mastodont pentru linistea armatei
Pe 6 mai 1936, la sosirea la New York, hidrogenul cu care era umflat Hindenburg a explodat. Bilantul: 36 de morti. S-a speculat ca ar fi fost un sabotaj, insa esenta a ramas in declararea dirijabilelor drept veritabile bombe zburatoare. Astfel au fost trecute la index (transportul aerian progresa vertiginos), chiar daca unele firme au mai construit cateva aparate pana prin anii 1960, pentru uz militar.
De altfel, reintoarcerea atentiei catre ele, in ultimii cinci ani, vine din acelasi domeniu; mai exact, din partea armatei SUA. Aceasta a lansat programul Wabrus („morsa”), cu un obiectiv aproape faraonic: realizarea unui dirijabil pentru transportarea a cel putin 500 tone de trupe si materiale chiar in locurile unde se desfasoara un razboi. Acesta, in mai putin de 7 zile si la o distanta maxima de 20000 de kilometri. Astfel, americanii ar putea interveni oriunde, in lume. Aparatul trebuie sa coboare la fel de bine pe orice teren si pe mare. Un prototip al dirijabilului XXI are totusi capacitatea de a transporta 30 de tone.
Mai grele decat aerul
Armata americana poseda deja aparate gigantice de transport aerian, Galaxy putand transporta 130 de tone pe 4000 de kilometri, fara escala. Este vorba insa despre un avion. De ce s-a ales varianta dirijabilului? Pentru ca, daca nu are parti metalice, nu poate fi reperat de radarele inamice si nu are nevoie de pista de aterizare. Singura problema e ca dirijabilele clasice trebuie lestate pe masura ce sunt descarcate. Altfel, fiind mai usoare decat aerul, s-ar ridica singure de la sol, iar mentinerea pe loc necesita ancore extrem de solide.
De aceea, americanii doresc un aparat mai greu decat aerul, ceea ce pune problema decolarii. Mastodontul Aeroscraft, imaginat de Worldwide Aeros, ar fi propulsat printr-un sistem de jeturi de aer verticale. Dirijabilul e lung cat doua terenuri de fotbal, poate imbarca 250 de persoane, are magazine, cabine individuale, cazinouri, ringuri de dans... Este, desigur, proiectul unui hotel zburator. Brazilienii, rusii, germanii doresc si ei sa dezvolte industria dirijabilelor, dar si Marea Britanie sau Franta.
Dirijabile multifunctionale
In prezent, trei dirijabile Zeppelin cu 20 de locuri sunt utilizate pentru diverse actiuni: in Japonia (agrement, la 350 de euro pe ora, de persoana), in Africa de Sud (depistarea surselor de diamante, cu o aparatura sofisticata) si in Germania (agrement, dar si supravegherea circulatiei rutiere). Noile aparate vor fi intesate de electronica si informatica, la fel ca avioanele moderne. Un proiect civil spectaculos se refera la dirijabilele folosite in cercetari stiintifice.
Dotate cu o pluta gonflabila, unele se vor putea aseza pe „crestetul” padurii tropicale, zona greu de explorat altfel. Altele pot urmari bancurile de pesti sau mamiferele marine, pot cerceta subsolul, pot detecta apele subterane sau zacamintele miniere, pot masura grosimea straturilor de gheturi de la Poli etc. Utilitatea acestor uriasi ai aerului pare nelimitata. Important este ca impulsul dat de proiectele deja existente sa nu fie stins din fasa. Oricum, chiar daca „Hindenburg” nu va fi uitat, noile tehnologii vor sti sa depaseasca, fara indoiala, toate problemele ivite.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Alba ca Zapada s-a nascut in 1911 ( Stiinta )

Mesaj Scris de Admin la data de 03.03.08 19:49

Alba ca Zapada s-a nascut in 1911

La Hamburg, in 1890, Oskar Troplowitz a achizitionat de la Carl Beiersdorf compania cu acelasi nume, profilata pe produse cosmetice, de sanatate si adezive.Povestea Nivea a inceput cu descoperirea primului emulgator de apa in ulei, Eucerit, care facea posibila crearea unei combinatii stabile. In 1911, Troplowitz a inceput, in colaborare cu chimistul Isaac Lifschütz si dermatologul Paul Unna, producerea unei creme de piele bazate pe o astfel de emulsie.

In decembrie acelasi an, a fost lansata pe piata prima crema de piele cu efect de lunga durata. Troplowitz a botezat-o Nivea, de la cuvantul latin „nivius“, care inseamna „alb(a) ca zapada“. Prima cutie, fabricata din tabla, era decorata in stil art-nouveau, potrivit cu imaginea femeii din acele vremuri – fragila, eterica, delicata.

Eucerit Izolat de dr. Isaac Lifschütz dupa decenii de cercetari intense, acest emulgator se baza pe grasimea din lana oilor si permitea uleiului si apei sa se combine stabil. Inaintea descoperirii lui Lifschütz, produsele cosmetice se realizau din grasimi vegetale si animale cu descompunere rapida.

Sesizand marele potential al produsului sau, Lifschütz l-a numit Eucerit – „ceara frumoasa“. O revolutie la 1924 Primul razboi mondial a redus drastic vanzarile de cosmetice, care, la vremea respectiva, erau produse de lux. Pe de alta parte, in anii conflagratiei, tot mai multe femei s-au implicat in viata politica si sociala, emanciparea lor fiind marcata, printre altele, de castigarea dreptului la vot. Idealul de frumusete feminina s-a mutat de la tenul palid, aristocratic, la cel robust si vitalist.

Conditiile economice erau insa dure. In Germania, inflatia galopanta facea ca, spre sfarsitul anului 1923, o cutie de Nivea sa coste o suta de miliarde de marci. Principala schimbare in atitudinea companiei a survenit in 1924, cand s-a luat hotararea relansarii brandului printr-o noua imagine – prima relansare din istoria marke­tin­gului.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Sanssouci - palatul din gradini

Mesaj Scris de Admin la data de 03.02.08 19:25


Sanssouci - palatul din gradini


Aflat in apropiere de Potsdam, platul Sanssouci a fost construit de regele Prusiei, Frederic al II-lea si inaugurat printr-un banchet stralucitor in 1747.Numele palatului nu era ales intamplator: „fara griji”. Fusese numit astfel tocmai pentru ca regele il concepuse ca un loc de odihna. Aici se putea retrage departe de obligatiile curtii, dedicandu-se muzicii, discutiilor si dezbaterilor filozofice cu invatatii vremii.
In calitate de principe mostenitor, era intr-un conflict permanent cu tatal sau Frederic Wilhelm I, poreclit „regele-soldat” si renumit pentru severitatea lui. Artist ca formatie, Frederic al II-lea s-a urcat pe tronul tarii la varsta de 28 de ani, in 1740, dar, ajuns rege, ii uimeste pe toti prin noua politica razboinica pe care o duce.
Profitand de slabiciunea Habsburgilor, de dupa urcarea pe tron a Mariei Tereza, el invadeaza Silezia si duce trei razboaie impotriva Austriei, facand din statul prusac o mare putere in Europa. In timpul celui de al doilea razboi regele a inceput ridicarea palatului Sanssouci, conducand in acelasi timp si armata si constructia, primind informatii permanente de la arhitectul prieten Georg Wencelaus von Knobelsdorff, care concepuse planurile si supraveghea lucrarile.
Constructia a inceput in aprilie 1475, pe locul unde exista deja o vie. Dupa cat se pare, modelul a reprezentat un echivalent al Castelului Marly din Franta. O colonada semicirculara se inalta in zona de primire si, dinspre gradina, se intra in castel pe o scara eleganta cu 132 de trepte. O cupola aramie dadea un farmec deosebit cladirii de culoare ocru-galbui cu numai 12 camere. Una dintre cele mai frumoase era camera de muzica, avand decoratii murale in stil rococo. Sala de Marmura, cu 16 coloane duble, era locul in care Frederic aduna savantii si filozofii la celebra „masa rotunda”.
El nu s-a bucurat insa de linistea acestui palat, cel mai frumos din landul Brandenburg, pentru ca, in scurta vreme, acesta a devenit sediul guvernului regal. Parcul, de circa 300 de hectare, a fost conceput de acelasi arhitect Knobelsdorff. Este decorat cu grote, fantani, insule, temple, izvoare, totul in stil baroc.
Aici au fost construite si cateva cladiri comandate special de Frederic al II-lea. Pe langa celebra galerie cu statui s-au inaltat Casa de oaspeti Neue Kammern, poarta cu obelisc si Casa Chinezeasca a Ceaiului. Intre 1763-1769 a fost construit Noul Palat, o constructie eleganta si impunatoare in care insa Frederic cel Mare nu a locuit niciodata, ramanand credincios micului Sanssouci.
In secolul al XIX-lea palatul a devenit resedinta lui Frederic-Guillaume al IV-lea si a fost largit de arhitectul Ludwig Persius, cu infrumusetarea fiind insarcinat Ferdinand von Armin. Dupa al Doilea Razboi Mondial a constituit una dintre atractiile turistice ale Germaniei Democrate iar dupa unificarea tarii, au fost aduse aici, in 1991, ramasitele pamantesti ale lui Frederic. In acest fel a fost indeplinita ultima dorinta a ctitorului, inmormantat initial in biserica garnizoanei din Postdam.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cine l-a ucis pe regele lebada

Mesaj Scris de Admin la data de 02.12.07 19:59


Cine l-a ucis pe „regele lebada”?


Unul dintre cele mai stranii personaje ale istoriei europene a fost Ludwig Friedrich Wilhelm II, rege al Bavariei din 1864 si pana in 1886. Supranumit „regele visului” sau „regele lebada” de cei care l-au apreciat, el a ramas insa in istorie mai ales prin titulatura data de inamicii sai – „regele nebun”, desi a fost niciodata supus unui control psihiatric care sa ateste acest fapt. Natura lui excentrica si mai ales neobisnuitele circumstante ale disparitiei sale au facut din Ludwig asa cum bine spunea un istoric german „un Kennedy al secolului XIX”, o personalitate a carei viata si moarte vor fi probabil pentru totdeauna invaluite in mister.
Ratiune si simtire
Ludwig s-a nascut la castelul Nymphenburg (astazi aflat intr-o suburbie a orasului Munche), ca fiu mai mare al printului mostenitor Maximilian si al sotiei acestuia, printesa Maria de Prusia. Cand avea doar doi ani, bunicul sau, Ludwig I, a fost detronat si Maximilian a devenit rege al Bavariei. Inca de mic, Ludwig a fost crescut in spiritul disciplinei si onoarei si a primit o educatie severa, pentru a fi pregatit in vederea responsabilitatilor care, ca viitor suveran, il asteptau.
Dar el era o fire sensibila si independenta si aceasta ingradire a sentimentelor, cauzata de atmosfera cazona, prusaca, in care a crescut, a fost fara indoiala responsabila de labilitatea lui psihica. Pe langa instrainarea de parintii sai, care au fost foarte reci fata de el, adolescentul va primi o noua lovitura in momentul in care printul Paul de Thurn-Taxis, cel mai bun prieten al sau, se va indragosti de o frumoasa aristocrata si va inceta sa-l mai viziteze. In aceasta atmosfera mohorata, singura raza de soare i-a adus-o verisoara lui, Elizabeta, viitoarea „Sissy”, imparateasa a Austriei.
Un rege burlac, homosexual si... evlavios
Cand Ludwig implinise abia 18 ani, tatal sau moare subit, lasand tronul acestui tanar abia iesit din adolescenta, cu o infatisare de efeb visator, care era realmente adorat de supusii dar mai ales de supusele sale. Primul lui act a fost sa-l aduca pe compozitorul Richard Wagner la curtea din Munchen; masura l-a salvat pe genialul muzician, inglodat in datorii si este clar ca fara aceasta mana de ajutor, multe dintre operele wagneriene n-ar fi putut fi compuse.
In 1867, Ludwig s-a logodit cu sora mai mica a imparatesei Elizabeta, ducesa Sofia de Bavaria dar a amanat casatoria in mai multe randuri si a anulat angajamentul, in cele din urma, preferand sa ramana toata viata burlac. De fapt, preferintele sale sexuale se indreptau spre acelasi sex si marturie in acest sens sunt propriile pagini de jurnal, in care recunoaste relatiile furtunoase cu unii dintre cei mai chipesi barbati din regat – seful grajdurilor regale, Richard Hornig, actorul Josef Kainz si curteanul Alfons Weber. Totusi, el niciodata nu si-a recunoscut deschis homosexualitatea si a cautat din rasputeri sa si-o reprime, intrucat era, in mod paradoxal, un om deosebit de evlavios.
Palate ca-n povesti
Desi un mare iubitor de pace, regele Ludwig a fost obligat, prin tratatul incheiat cu Prusia, in 1867, sa lupte de partea prusacilor in razboiul cu Franta, din 1870-1871. La presiunea cancelarului Bismarck, el ii va scrie o depesa regelui Wilhelm I al Prusiei, rugandu-l sa ia coroana Imperiului German, desi stia ca aceasta initiativa va atrage dupa sine decaderea regatului Bavariei, unul dintre cele mai bogate si mai infloritoare state germane, pe un loc secund si va duce inevitabil la pierderea totala a independentei sale.
Ramas rege doar cu numele, dezamagit de faptul ca nu era suficient de puternic pentru a lupta impotriva „cancelarului de fier”, Ludwig se va retrage, in 1880, in Alpii Bavarezi, unde va construi o serie intreaga de castele splendide: Neuschwanstein, Hohenschwangau, in cinstea legendelor nordice despre Lohengrin, Tristan si Isolda si Nibelungi, Linderhof si Herrenchiemsee, ridicate in stilul palatelor lui Ludovic XIV – Regele Soare, al carui admirator fidel suveranul bavarez era, poate si din pricina propriei sale neputinte de a fi un rege in toata puterea cuvantului.
„Ludwig n-a fost nebun”
Pe 10 iunie 1886, Ludwig a fost declarat in mod oficial incapabil de a-si mai exercita functiile, din cauza nebuniei, fiind obligat sa abdice de catre propriii sai ministri. Fratele mai tanar al tatalui sau, printul Luitpold, a fost complice la acest puci, fiind imediat declarat regent. Desi nu-l examinase niciodata pe Ludwig, psihiatrul Bernhard von Gudden l-a declarat suferind de schizofrenie paranoica, bazandu-se pe marturiile servitorilor din palat si ale adversarilor lui politici, care considerau excentricitatile suveranului drept dovezi clare ale nebuniei.
Istoricii moderni sunt convinsi ca de fapt Ludwig era perfect sanatos din punct de vedere psihic dar ca probabil multe dintre gesturile si deciziile sale erau influentate de abuzul de cloroform si alte droguri, pe care le lua pentru a scapa de durerile atroce de dinti ce-l chinuiau inca din copilarie! De altfel, insasi imparateasa Elisabeta va declara: „Ludwig n-a fost nebun, ci doar un visator, traind intr-o lume a lui. Daca oamenii din preajma lui l-ar fi tratat cu mai multa decenta si grija poate ca n-ar fi avut parte de un sfarsit atat de tragic.”
O disparitie ciudata
Inchis in castelul de la Berg, pe malul lacului Starnberg, la sud de Munchen, regele prezenta inca teoretic un prilej de ingrijorare pentru uzurpatori, cu atat mai mult cu cat popularitatea acestui suveran nefericit era mare printre bavarezi. Este evident, asadar, sa ne gandim ca s-a incercat eliminarea lui fizica. In seara zilei de 13 iunie 1886, Ludwig a cerut pazitorilor sai permisiunea de a face o plimbare pe malul lacului, in compania profesorului Gudden. Renumitul psihiatru a fost de acord si le-a cerut garzilor sa nu-i insoteasca. Cei doi nu s-au mai intors insa niciodata la castel.
Cadavrele lor au fost gasite plutind, in apropierea tarmului, cu putin timp inainte de miezul noptii, de catre soldatii ingrijorati de lipsa prizonierului lor. Autoritatile au stabilit ca Ludwig se sinucisese, nu inainte de a-l strangula pe psihiatru. Dar imediat suspiciunile au inceput sa se iveasca. Ludwig nu manifestate niciodata tendinte de suicid, era un bun inotator si in plus in plamanii sai nu s-a gasit apa, ceea ce sugera ca fusese ucis si apoi aruncat in lac. Multi oameni politici ai vremii au fost incredintati ca era vorba de un asasinat si ca Ludwig fusese probabil impuscat, in timpul unei tentative nereusite de evadare sau poate chiar fara un motiv imediat.
Medicii germani au incercat sa puna moartea subita a fostului suveran pe seama unor cauze naturale – infarct sau accident vascular cerebral, dat fiind faptul ca efebul de odinioara se ingrasase peste masura in ultimii ani ai vietii. Inca de atunci, au existat voci care au cerut deshumarea cadavrului si efectuarea unei autopsii pertinente, care sa elimine orice dubiu privitor la moartea lui Ludwig, dar familia princiara s-a opus. Astazi, lucrurile stau la fel, intrucat descendentii lui Ludwig refuza sa permita savantilor studierea ramasitelor pamantesti ale acestuia.
„Examinarea osemintelor sale ar fi singurul mod in care Ludwig ar putea fi eliberat de stigmatul de criminal, aplicat pentru presupusa ucidere a doctorului Gudden. Personal, cred ca regele a fost asasinat”, spune unul dintre cercetatorii implicati in acest proiect, Peter Glowasz. Dar, desi familia Wittelsbach, careia i-a apartinut si Ludwig al Bavariei, nu este de acord cu exhumarea fostului suveran din sarcofagul aflat in biserica Sf. Mihail din Munchen, o tehnologie de ultima ora ar putea permite rezolvarea enigmei fara ca odihna vesnica a regelui sa fie tulburata.
Denumita „virtopsie”, aceasta metoda utilizeaza imageria de rezonanta magnetica si tomografia computerizata pentru a crea un „portret” tridimensional al cadavrului. Michael Thali, seful Institutului de Medicina Legala din Berna, unde tehnologia a fost inventata, spune ca, daca familia regala va fi de acord, s-ar putea face examinarea si s-ar observa daca exista vreo rana provocata de glont, asa cum s-a speculat decenii intregi.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Lumea in carti

Mesaj Scris de Admin la data de 26.11.07 10:32

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Marturii din Berlinul tineretii

Mesaj Scris de Admin la data de 01.09.07 15:35

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Mumie din Evul Mediu, descoperită în Germania

Mesaj Scris de Admin la data de 17.04.07 15:40

Mumie din Evul Mediu, descoperită în GermaniaO echipă de arheologi germani a descoperit prima mumie datand din Evul Mediu, îmbălsămată cu ajutorul tehnicilor din Egiptul antic, într-un cimitir din Iena, Germania, transmite AFP.
Specialiștii au ajuns la această concluzie după ce au supus scheletul descoperit în 2002, într-un sit arheologic datand din Evul Mediu, la o serie de teste amănunțite. Așezat alături de alte 78 de trupuri, craniul pelerinului a atras atenția specialiștilor datorită unei substanțe negre prezentă în jurul nărilor și a ochiului stang.
După trei ani de analize specialiștii au identificat această substanță ca fiind bitum, utilizat la îmbălsămări în Egiptul antic, a explicat Sandra Bock, antropolog la Institutul regional de arheologie și conservare a monumentelor de la Thuringe. "Bitumul era introdus în craniu prin nări după ce erau eliminate creierul și meningele", a adăugat aceasta.
Cercetătorii au presupus că pelerinul a murit în Orient, cu siguranță în Egipt, pentru că a fost mumificat cu ajutorul unor tehnici care se utilizează doar în această țară. Pelerinul a fost mumificat pentru a putea fi repatriat în țara natală, potrivit cercetătorilor germani.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Berlinul si anii douazeci

Mesaj Scris de Admin la data de 27.02.07 18:16

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=GERMANIA

Mesaj Scris de Admin la data de 18.02.07 13:40

Adevarul despre pasiunile erotice ale Mariei-Tereza

Este ideea de la care a pornit istoricul german Gunther Frauberger, in articolul publicat intr-un recent numar al prestigioasei reviste franceze „L'Histoire”. Efectuand cercetari in biblioteci din Austria si Germania, Frauberger a reusit sa reconstituie viata particulara a imparatesei si in principal ultimele sale zile. Istoricul german incuviinteaza faptul ca regina iubea foarte mult caii, dar era o dragoste ce nu implica in nici un caz aspecte sexuale. „Maria-Tereza a fost mereu complexata de feminitatea ei, scrie Frauberger.
Stapana peste unul dintre cele mai mari imperii europene, tratand de la egal la egal cu puternicii barbati de stat ai continentului, ea se simtea intrucatva inferioara acestora, dar facea tot posibilul sa-i urmeze: tragea cu pistolul, se interesa de stiinta si arta, se implica in treburile economice si comerciale, si nu in ultimul rand era o foarte buna calareata, o veritabila amazoana!”.
„Decesul s-a datorat unei hemoragii cerebrale”
Aceasta pasiune pentru echitatie nu i-a fost insa de bun augur, insisi servitorii de la numeroasele castele imperiale de pe cuprinsul Austro-Ungariei scornind, se pare, primele rumori referitoare la bizarul amor carnal pe care imparateasa il impartasea cu naravasii ei armasari. In privinta sfarsitului ei, despre care legendele spun ca s-ar fi petrecut pe cand Maria-Tereza, aflata in plin elan erotic cu un armasar, l-a biciuit pe acesta, fiind apoi macinata intre copitele calului, Frauberger este cat se poate de clar: nimic nu este adevarat.
„Maria-Tereza a murit nu intr-un grajd, sub copitele vreunui armasar, ci singura, in patul ei, in seara zilei de 5 noiembrie 1780. Potrivit marturiilor, de care nu ne putem indoi, ale apropiatilor sai, in acea zi imparateasa s-a sculat dis-de-dimineata, si-a baut cafeaua si s-a tolanit inapoi in asternuturi, pregatindu-se a citi corespondenta. Dupa trei ore, sambelanul sau, nedumerit ca inca nu fusese chemat de imparateasa, ca de obicei, a intrat in camera ei si a gasit-o in pat, in stare de inconstienta.
Stare din care, cu toate eforturile depuse de medicii personali, imparateasa nu avea sa se mai trezeasca niciodata, incetand din viata la ora 9:45 p.m., in aceeasi zi. Autopsia urma sa scoata la iveala ca decesul ei s-a datorat unei hemoragii cerebrale. Cu alte cuvinte, un sfarsit deloc spectaculos, precum cel vehiculat de amatorii de zvonuri si de glume fara perdea pe socoteala impunatoarei imparatese...
http://www.revistamagazin.ro/Istorii-uitate/Adevarul-despre-pasiunile-erotice-ale-Mariei-Tereza.htm
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Salvati svastica!

Mesaj Scris de Admin la data de 18.01.07 17:53

Salvati svastica! Hindusii din Europa au protestat fata de planul Germaniei care vizeaza interzicerea afisarii svasticii pe tot teritoriul UE, ca parte a unui plan de scoatere in afara legii a tuturor simbolurilor naziste.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Regele prusian din sufletul Împaratului german

Mesaj Scris de Admin la data de 17.01.07 17:04

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

ISTORIE=GERMANIA

Mesaj Scris de Admin la data de 17.01.07 11:25

Mostenirea unui rege „nebun”


In aplauzele entuziaste ale supusilor sai, la tanara varsta de 18 ani, pe tronul Bavariei se urca un chipes print, sub numele de Ludwig al II-lea. La 40 de ani era deja obez si ducea un trai...


Ultima editare efectuata de catre Admin in 19.05.12 11:28, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=GERMANIA

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 4 din 4 Înapoi  1, 2, 3, 4

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum