Modiano[v=]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Modiano[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.07.15 16:27

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Modiano[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 15.04.15 15:29

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Modiano[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 11.04.15 17:18

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Modiano[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 02.12.14 10:32

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Modiano[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 27.11.14 9:16

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Modiano[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 24.07.11 14:19

Lumea fără Dora Bruder
Născut imediat după război, în 1945, Patrick Modiano este un romancier al Memoriei oricât de patetică ar fi majuscula. Tatăl, italian evreu, mama belgiană îi oferă o ascendență ce va justifica permanenta sa preocupare pentru tema identității.
Cu o bibliografie numărând peste 30 de titluri, autor de scenarii, laureat în 1972 cu Marele premiu pentru roman al Academiei franceze pentru Les boulevards de ceinture și al Premiului Goncourt în 1978 pentru Rue de boutiques obscures, este unul dintre promotorii francezi ai unei autoficțiuni înțelese ca asumarea istoriei. Cea "mare", dar și cea personală. Deși nu a cunoscut ocupația, ea este una dintre temele sale favorite. Ceea ce duce, s-a spus, la o poetică a penumbrei, a absenței, precum în romanul recent tradus în românește: Dora Bruder1. Este vorba despre un mic "roman anchetă" cu un epic minimal. Naratorul citește prin 1988 într-un ziar vechi din 31 decembrie 1941 un anunț privind dispariția unei adolescente. Este începutul unei minuțioase anchete, un travaliu al memoriei, o călătorie în trecut care este "cartografiat", dacă mi se îngăduie barbarismul: fiecare stradă, fiecare cvartal, fiecare clădire legate de biografia necunoscutei sunt reconstituite cu minuțiozitate. Pentru că este o coborâre și în propria copilărie. Să observ în paranteză că fie și numai titlurile cărților lui Modiano trimit la această sferă semantică a "hărții interioare": stradă, cartier, bulevard etc. Devine limpede, la capătul unor îndelungi cercetări și lupte cu birocrații "paznici ai uitării", că Dora, fiica unor evrei refugiați din Austro-Ungaria, adăpostită o vreme într-un așezământ monahal-școlar, Saint-Coeur-de-Marie din strada Picpus, a fugit (nu se va ști de ce), a picat într-una din numeroasele razii germane, a trecut prin mai multe lagăre pentru a se pierde la Auschwitz. Odată cu tatăl său. Atât. Ar fi greșit să vedem în Dora doar personajul absent din poeticile romanului clasic. În fond, însăși absența ei este personajul principal. Împreună cu travaliul obsesional al lui Modiano de a umple această absență cu detalii. Și cu misterioase "coincidențe" biografice între narator și personajul său.
Stră- și răs-bătând străzile cartierului Clignancourt, răsfoind arhive ale administrației sau ziare vechi, amintiri personale (cum arăta o dubă de poliție?) sau poze de familie, discutând cu bătrânii martori ai epocii, privind, privind, privind, pe măsură ce străbate spații lui însuși familiare din copilărie, Modiano lasă în suspensie marea întrebare despre această fată anonimă: cum a fost posibil? "Când era mică, trebuie să se fi jucat în scuarul Clignancourt. Uneori, cartierul semăna cu un sat. Pe seară, vecinii își instalau scaunele pe trotuar și stăteau la taclale. Mergeau să bea o limonadă pe terasa unei cafenele. Uneori, treceau pe acolo niște bărbați însoțiți de câteva capre, despre care nu se știa dacă sunt circari sau căprari și care, pentru zece bănuți, vindeau un pahar mare de lapte. Făceai mustăți albe de spumă". Imagine idilică, contrapunct mereu păstrat, intervenția necesară a imaginației care umple golurile documentare, împletirea discretă și dureroasă dintre cele două biografii, toate sunt în acest citat în aparență atât de simplu. Forma fiind uneori a jurnalului: "Am scris paginile acestea în noiembrie 1996. () Iar în mijlocul acestor lumini și al agitației îmi vine greu să cred că mă aflu în același oraș în care au trăit Dora Brauer, părinții ei și tatăl meu pe când avea cu douăzeci de ani mai puțin decât mine. Mi se pare că sunt singurul care face legătura între Parisul de atunci și cel de azi, singurul care își amintește toate aceste amănunte. Când și când, legătura se subțiază și riscă să se rupă: în alte seri, sub masca orașului de azi îmi apar imagini fugare ale celui de atunci". Această răbdurie ("Dar am răbdare. Pot să aștept în ploaie ore în șir") acumulare de amănunte creează un specific efect de apropiere. Este ca și cum ai privi de foarte aproape un tablou. Fără ca prin aceasta efectul de i-realitate să scadă, dimpotrivă.
Aș îndrăzni să spun că devine aproape balzacian prin precizia descrierii mediului. "Mediul" având, firește, o cu totul altă funcție narativă. Drama Dorei, a unei umanități condamnate să fie hăituită, să se ascundă, să fie lichidată, este redată metonimic prin drama celui ce încearcă să-i ofere din praful puzzle-ului de amintiri un chip. În această tonalitate se încheie romanul: "Orașul era pustiu, ca și cînd ar fi vrut să marcheze absența Dorei. De atunci, Parisul în care am încercat să-i dau de urmă a rămas la fel de tăcut și de abandonat ca în acea zi () Nu mă pot împiedica să nu mă gândesc la ea și, în anumite cartiere, să simt ecoul prezenței sale () N-am să știu niciodată ce făcea, unde se ascundea, cu cine se întâlnea în lunile de iarnă ale primei sale fugi și în cele câteva săptămâni de primăvară când a reușit iar să scape. Acesta este secretul ei. Un secret umil și prețios pe care ordinele, călăii, așa-zisele autorități din timpul ocupației, închisoarea de la prefectura poliției, cazărmile, lagărele, Istoria, timpul tot ceea ce pângărește și distruge nu vor putea să i-l afle". Romanul se închide asupra acestui secret al unei lumi din care Dora Bruder lipsește pentru totdeauna.
http://www.adevarulonline.ro/2006-12-13/Adevarul%20literar%20si%20artistic/lumea-fara-dora-bruder_210327.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Modiano[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 13.12.06 16:23

Patrik  


Ultima editare efectuata de catre Admin in 11.04.15 17:19, editata de 4 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Modiano[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum