Coja[v=]

Pagina 2 din 2 Inapoi  1, 2

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Coja[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 10:00

Rezumarea primului mesaj :

ION


Ultima editare efectuata de catre Admin in 28.07.15 22:36, editata de 14 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Re: Coja[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 01.02.09 16:39

Acest reproș (sau atac?) al autorului la adresa liderilor evrei care au negociat rebeliunea cu Eugen Cristescu și au participat la organizarea și desfășurarea rebeliunii, mă determină să nuanțez ipotezele deja formulate: o parte cel puțin din crimele invocate s-ar părea că au fost chiar crime crime, adică au existat și evrei uciși în acele zile. Dar nu de legionari, ci „de bandele ucigătoare și jefuitoare” revărsate din periferie. Se înțelege, citind printre rânduri, că aceste bande au scăpat de sub controlul celor care le-au organizat și le-au dirijat la început. Pe acești organizatori îi vizează cu discreție reproșurile lui Matatias Carp. El nu putea să le spună propriu zis pe nume și nici să fie prea explicit, căci ar fi însemnat să dea în vileag lucruri extrem de neplăcute pentru comunitate. Dar măcar atâta și-a putut permite: acest reproș aluziv, pe care nu-l puteau înțelege decât cei dinlăuntrul afacerii...
Să recitim și descrierea „pogromului”: „Cartierele evreiești au fost invadate de bandele ucigătoare și jefuitoare, o dată cu primele semne ale răzmeriței, ba chiar mai înainte. începând de marți, pe la vremea prânzului, până către revărsatul zorilor de vineri, deci multă vreme după capitularea rebelilor (s.n.), bunurile și viețile evreiești au stat sub puterea pistolului, a târnăcopului și călcâiului legionar. Aproape 70 de ore, o masă ce cuprindea câteva zeci de mii de oameni, bărbați, femei și copii, n-au avut altă preocupare decât maltratarea, distrugerea, incendierea, furtul și asasinatul.
Atacul s-a produs concomitent în toate cartierele și împotriva tuturor obiectivelor.(...) Periferia a revărsat în zilele acestea spre mahalalele evreiești pe toți amatorii de bunul altuia sub scutul celei mai sigure impunități.”
(s.n.) Așadar, rebeliunea a continuat și multă vreme după capitularea legionarilor! Ce poate asta să denote altceva decât faptul că legionarii nu aveau nici o legătură cu „bandele ucigătoare și jefuitoare”?!
Iar informația că acele bande acționau „sub scutul celei mai sigure impunități” devine decisivă: legionarii erau ultimii care puteau oferi impunitate cuiva. Cum să-ți mai închipui că legionarii, deja arestați majoritatea („câteva mii”), mai puteau proteja ei pe cineva?! S-ar fi protejat pe ei înșiși dacă ar mai fi putut! Repet, citită atent, pagina 75 a vestitei cărți, spulberă tot restul cărții. De ce o fi scris-o domnul Carp?...
Un alt moment de sinceritate al autorului se produce atunci când recunoaște rolul pe care comunitatea evreiască din România a înțeles că trebuie să-l joace în acele împrejurări: anume să facă tot ce era posibil pentru a-i învrăjbi pe legionari și generalul Ion Antonescu. Citez de la pag. 71, pagină revelatorie și ea: „Regimul legionar s-a prăbușit în sânge și cenușă și unul din elementele care au contribuit la această prăbușire a fost activitatea conducerii evreiești (s.n.). (...) încă din luna octombrie, numai după câteva săptămâni de guvernare laolaltă, Antonescu și Horia Sima își trimiteau reciproc în scris amenințări cu falimentul regimului și al țării și azvârleau unul asupra celuilalt, răspunderea dezastrului. Discordia aceasta trebuia cu orice preț întreținută. (s.n.) Chiar dacă se întrezăreau pericolele și suferințele pe care o eventuală convulsie le-ar abate asupra tuturor ea trebuia provocată, (s.n.) pentru că în acel moment cealaltă alternativă era prăbușirea țării și exterminarea totală a populației evreiești.” Așadar, conducerea evreiască a considerat că este nevoie absolută de „o convulsie”, în urma căreia discordia dintre general și legionari să ducă la un divorț total, fiind perfect conștientă că o asemenea convulsie, care să scoată de la guvernare pe legionari, ar putea abate asupra tuturor (evreilor) mari pericole și suferințe. Dar ea, dumneaei convulsia, „trebuia provocată”. Cum poate fi interpretat acest text altfel decât ca o recunoaștere a rolului pe care l-a jucat „conducerea evreiască” în planificarea, organizarea, declanșarea și desfășurarea rebeliunii, a „convulsiei”?!
„Discordia aceasta (dintre Antonescu și legionari) trebuia cu orice preț întreținută”, zice Matatias Carp. Iar prețul a fost în primul rând minciuna, sutele de reclamații împotriva legionarilor cu care conducerea evreiască l-a bombardat pe General. Reclamații nefondate, false, incorecte, dar numărul lor mare făcea dificilă verificarea fiecăreia. Conform dictonului „calomniați, calomniați, ceva tot rămâne!”, și au rămas în arhive acele reclamații mincinoase până în ziua de azi, când sunt interpretate ca documente istorice, dovezi ale sălbăticiei legionare... La data aceea însă, cu fiecare memoriu mincinos – consemnează Matatias Carp, „s-a mai rupt un fir din legăturile șubrede dintre General și Mișcarea Legionară. Conducerea evreiască a continuat această acțiune până în ultimul moment”.
...Să ne amintim puțin în ce condiții tragice pentru România s-a ajuns, ca unică soluție politică posibilă, la colaborarea dintre General și Mișcarea Legionară. Cât de mult a regretat fiecare voitor de bine al acestui neam românesc ruptura dintre General și tineretul legionar! Ce șansă mare pentru români s-a irosit atunci, nefructificată?! Poate că cel care a regretat cel mai mult acest divorț sângeros a fost Ion Antonescu însuși. Acum aflăm cine a fost artizanul acestui dezastru național românesc: conducerea evreiască, din care făcea parte și Matatias Carp!... Se adaugă astfel o pagină nouă și neașteptată la inventarul crimelor și trădărilor de care de-a lungul istoriei românii au avut parte din partea evreilor! (...Mă rog, a unor evrei, unii mai lideri!)
Rebeliunea legionară a fost așadar opera „conducerii evreiești”, care a dus astfel până la capăt acțiunea fundamental anti-românească de a-l separa pe Antonescu de legionari, de a-i scoate pe legionari de la guvernare și de a-i compromite prin crimele și ororile din ianuarie 1941, crime care nu s-au produs niciodată sau, de se vor fi săvârșit, nu legionarii le-au făptuit.
Rămâne deci cum a spus Țuțea: Legionarii nu au omorît niciun evreu!
Cartea Neagră ne mai oferă o șansă de a ne dumiri ca lumea la pagina 93:
„5 octombrie 1940.
Un nou comunicat semnat de conducătorul statului, arată starea de amenințare permanentă în care se găsește populația evreiască. Textual, comunicatul spune, între altele:
„Unele elemente îmbrăcate clandestin în cămașă verde (...) merg din casă în casă și din întreprindere în întreprindere, în capitală și în țară, pentru a amenința, a teroriza și a stoarce bani”.
Informația că unii derbedei îmbrăcau „clandestin” cămașa verde ne pune pe gânduri. Mai întâi ne amintim că după numai câteva luni, în ianuarie 1941, circa 10.000 de cămăși verzi, procurate de evreul comunist Constantin David din URSS, au fost îmbrăcate de „bandele ucigătoare și jefuitoare”, recurgându-se astfel la un truc diversionist, exersat deja, precum se vede, cu câteva luni înainte de diversiunea cea mare din ianuarie, confirmând-o! Cel mai plauzibil este ca acele „elemente” să fi fost evrei! Ipoteza ne este sugerată și de documente comuniste de mai târziu. într-o ședință a Comitetului Central al Partidului Comunist din România, ținută în 5 octombrie 1945, „care se referă la populația evreiască”, printre multe alte accente șocant de critice la adresa evreilor, înregistrăm și dezvăluirea făcută de Vasile Luca cum că mulți evrei după 23 august 1944 „s-au îmbrăcat în haine rusești și au luat vitele de la țărani”! (Vezi Teodor Wexler și Mihaela Popov, Anchete și procese uitate 1945-1960, vol.I, pag. 26.) Așadar stratagema, sigur de niște evrei efectuată în 1945, de ce nu i-ar fi avut ca executanți tot pe evrei în ianuarie 1941 sau in octombrie 1940?!... Oricum, să îmbraci cămașa verde legionară și să comiți acte de abuz și jaf, era un gest menit să șubrezească legăturile dintre legionari și General. Se încadra perfect în strategia „conducerii evreiești”.
Să menționăm că în timpul războiului, în zonele ocupate de germani, politrucii sovietici, în majoritate evrei, sub conducerea unuia Leonid Brejnev, au organizat mici grupuri de diversiune: indivizi îmbrăcați în uniforme militare nemțești, care săvârșeau felurite acte criminale împotriva populației civile, pentru a compromite relațiile dintre această populație și armata germană, pentru a sădi ură și neîncredere față de germani și pentru a împiedica astfel colaborarea armatelor de ocupație cu populația locală... Truc clasic, dar niciodată folosit de români.
Un cuvînt în plus despre documentul citat mai sus: este deosebit de important. Nu ne mirăm că a rămas necunoscut până la data când Teodor Wexler l-a publicat. în acest document găsim informații și mențiuni cu totul neașteptate despre Transnistria, în totală contradicție cu afirmațiile din Cartea Neagră, vol.III. Astfel, la un moment dat Vasile Luca spune:
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Polemici: Ion Coja. O lectura atenta. Cartea Neagra (1948) d

Mesaj Scris de Admin la data de 01.02.09 16:38

Polemici: Ion Coja. O lectura atenta. Cartea Neagra (1948) de Matatias Carp
Scris la Tuesday, January 27 @ 23:40:24 CET de catre asymetria
Eu, ca român și ca om, citind la această carte, am fost mereu încercat de două sentimente contradictorii, iar fiecare dintre aceste sentimente mă zorea să las mai repede cartea din mână: (1) sentimentul rușinii că au putut fi săvârșite crimele descrise și inventariate, și (2) sentimentul rușinii că autorul inventează aceste crime sau măcar le exagerează numai, cu bună știință, că adică minte!
Ion Coja



Cartea Neagră citită atent
Cartea Neagră, scrisă de evreul Matatis Carp și publicată în anii 1947-48, are trei volume, dedicate, în ordine, momentelor de grea cumpănă prin care au trecut evreii din România: guvernarea legionară, pogromul de la Iași și deportarea în Transnistria. Cartea Neagră se citește în mare grabă. Mai exact spus, se frunzărește. Este o carte ...jenantă. Nu cred că s-a găsit cineva s-o citească atent de la cap la coadă.
Eu, ca român și ca om, citind la această carte, am fost mereu încercat de două sentimente contradictorii, iar fiecare dintre aceste sentimente mă zorea să las mai repede cartea din mână: (1) sentimentul rușinii că au putut fi săvârșite crimele descrise și inventariate, și (2) sentimentul rușinii că autorul inventează aceste crime sau măcar le exagerează numai, cu bună știință, că adică minte!
Zilele trecute mi-am propus să mai citesc o dată volumul I din Cartea Neagră, dar să-l „lecturez” metodic, cu creionul în mână, având trează atenția spre a descoperi (1) în ce fel autorul se contrazice pe el însuși și (2) în ce măsură pot fi găsite confirmări – desigur, involuntare, pe care autorul le aduce ipotezei „noastre”, ipotezei că în ianuarie 1941 o bună parte din evenimentele cuprinse în ceea ce unii numesc azi „pogromul de la București” sunt de fapt materializarea unei diversiuni la a cărei organizare și desfășurare lideri evrei importanți, precum și o parte dintre „victime”, și-au dat concursul. închei această lectură cu o concluzie: dacă procedam de la bun început așa, citind cu maximă atenție textul, nu ar fi fost greu să găsesc ceea ce am căutat apoi aiurea. Aș zice că Matatias Carp a fost cât se poate de corect și ne-a spus tot adevărul, dar nu ni l-a servit „mură-n gură”, iar noi nu ne-am priceput să decriptăm corect mesajul său! Iată acest mesaj:
Lucrul cel mai important pe care l-am scăpat, l-am trecut cu vederea, este acela că însuși Matatias Carp știe, recunoaște și ne informează, corect, că nu legionarii au organizat și declanșat rebeliunea, ci autoritățile. Textul este inechivoc, la pagina 73: „De aceea, provocând rebeliunea, care în acel moment periculos a scăpat populația evreiască de la exterminare, generalul Antonescu nu a fost însuflețit de vreun îndemn generos sau umanitar cu privire la cei ce erau atunci cele mai apăsate victime ale legionarismului. A provocat rebeliunea pentru că avea nevoie de dânsa.” Așadar, Ion Antonescu „a provocat rebeliunea pentru că avea nevoie de dînsa”!! Spus cât se poate de clar! Deci nu legionarii au provocat rebeliunea! Deci sintagma „rebeliunea legionară” nu este corectă. Legionarii nu au avut controlul „rebeliunii” devreme ce nu ei au organizat-o și declanșat-o!
Paginile 74-75 sunt paginile care trebuie citite cu atenția cea mai mare. Mai întâi se face o succintă descriere a ostilităților. Matatias Carp separă desfășurarea rebeliunii „în sectorul nordic al Capitalei țării”, de felul cum „s-a desfășurat rebeliunea în cealaltă emisferă a orașului”. Spune „că nu a fost nevoie de cine știe ce desfășurare de forțe” pentru a-i scoate pe legionari din centrele lor de rezistență: „Când Generalul s-a hotărît să lichideze rebeliunea, n-a avut nevoie decât de câteva ceasuri: de la orele 2p.m. până spre noapte.”
Care au fost „centrele de rezistență legionară”? „Prefectura Poliției Capitalei, Direcțiunea Generală a Securității Statului, Cazarma Gardienilor publici, Casa Verde din str.Roma, Sediul Corpului Muncitoresc Legionar din str.Călărași etc.” Cu alte cuvinte, Matatias Carp confirmă toate sursele legionare care afirmă că în ianuarie 1941, în timpul rebeliunii, legionarii nu au atacat pe nimeni, ci au mărșăluit prin centrul Capitalei, scandând lozinci anti-masonice (sau anti iudeo-masonice), apoi s-au baricadat în clădirile pe care le administraseră până atunci, de unde, fără să opună o rezistență serioasă, au fost scoși de armată, „împleticindu-se în lungi și dezgustătoare convoaie printre santinele”. Câți au fost aceștia? „Câteva mii”. Confruntarea dintre legionari și armată s-a lăsat cu „câteva victime căzute de o parte și de alta în luptă dreaptă(sic!), câteva geamuri sparte, câteva ziduri zdrelite de schije, un oficiu public jefuit și incendiat, câteva birouri publice răvășite (...)” care astfel „au marcat sfârșitul „erei legionare”, pe care Horia Sima o anunțase emfatic în mesajul său de anul nou.”
în continuare, la pagina 75 textul descrie jaful și prăpădul la care este supusă „cealaltă emisferă a orașului, acolo unde bolnave tradiții au făcut să se îngrămădească, una lângă alta, așezările evreiești. (...) Deși sectorul cel mai amenințat, știut ca atare de cei ce au făcut totul ca rebeliunea să izbucnească, totuși nimeni nu s-a îngrijit să ia din vreme vreo măsură de pază, dacă nu a avutului, cel puțin a vieților omenești. Din indolență sau cu dinadinsul (s.n.), o populație de aproape o sută de mii de oameni a fost lăsată pradă bestiilor dezlănțuite.” Este, probabil, fraza cheie a Cărții Negre. Invit onor cititorii s-o mai ...lectureze (oribile dictu!) o dată, pentru a trece apoi la o analiză de text atentă. Nu zăbovim prea mult asupra expresiei „bolnave tradiții”, care nu pare a fi critică la adresa bucureștenilor, ci a evreilor bucureșteni, traiul în ghettou fiind o tradiție evreiască. Iar la București nu se poate vorbi chiar de un ghettou. Starea de spirit exagerat de normală (sic!) a localnicilor îi va fi împiedicat pe evreii bucureșteni să-și urmeze genotipul...
Importantă, extrem de importantă este secvența care urmează, în care sunt pomeniți „cei ce au făcut totul ca rebeliunea să izbucnească”. Cine sunt aceștia? în nici un caz legionarii. Ci sunt unii care au știut bine că „sectorul cel mai amenințat” era cartierul evreiesc și care au neglijat, „din indolență sau cu dinadinsul”, „să ia din vreme vreo măsură de pază”. Din tonul de reproș care li se face acestora, deducem că ei aceștia, care au făcut totul pentru ca rebeliunea să izbucnească, nu aveau cum să fie legionarii, ci unii care aveau anumite obligații față de cartierul evreiesc, dar „din indolență sau cu dinadinsul” „totuși nimeni nu s-a îngrijit să ia din vreme vreo măsură de pază”. Din acest „totuși” se înțelege limpede că „cei care au făcut totul ca rebeliunea să izbucnească” ar fi trebuit, ar fi avut obligația să se gândească și la securitatea evreilor, „să ia din vreme vreo măsură de pază”. Mi se pare evident că Matatias Carp nu are astfel în vedere nici măcar autoritățile. Coroborând pagina 75 din Cartea Neagră cu documentele descoperite și publicate de Vladimir Alexe, ar rezulta că (1) cei vinovați de indolență față de populația evreiască a cartierului evreiesc aparțineau acestei populații, erau evrei, și că (2) înscenarea pusă la cale cu concursul acestor evrei a fost realizată cu un exces de elan distructiv, cu un surplus categoric de victime, atât bunuri materiale, cât și vieți omenești. Victime pe care planificatorii nu s-au învrednicit să le prevadă și să le evite. Caracterul aluziv al reproșului, descifrabil numai pentru cei în temă, iar nu pentru cititorii de duzină ca alde subsemnatul, este elementul care ne face să credem că cei vizați de reproșul lui Matatias Carp, la acea dată secretar general al Uniunii Comunităților Evreești din Vechiul Regat, erau evrei cu rang important în comunitatea evreiască. Este un reproș adresat unor colegi din fruntea evreimii românești, adresat acelor evrei care, în colaborare cu oamenii lui Eugen Cristescu, au declanșat rebeliunea. Căci, se mai înțelege și asta din textul de la această pagină 75, Antonescu a provocat rebeliunea, dar alții „au făcut totul ca rebeliunea să izbucnească”. Iar acești alții, după modul voalat și aluziv în care se referă la ei autorul, nu pot fi decât niște lideri ai evreilor, bine cunoscuți de autor, colegi sau tovarăși ai acestuia. Au făcut ei o treabă bună, nimic de zis, dar o puteau face mult mai bine dacă nu dovedeau oarece indolență! ...Cam acesta pare înțelesul ciudatelor vorbe ale lui Matatias Carp.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Naționaliști din toate țările, uniti-va!

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.08 11:46

“Naționaliști din toate țările, uniți-vă!”
Zilele trecute am avut ocazia – și de data asta n-am mai ignorat-o, de a răsfoi revista Realitatea Evreiască, chiar cu riscul de a da din nou de poza lui Aurel Vainer pe fiecare pagină. O revistă chiar și așa plăcută, alertă, cu materiale bine scrise, mai ales atunci când nu mă înjură decât aluziv și numai pentru cunoscători. Deși am dat în judecată revista, mă bucur ca prostul atunci când, destul de des, dau în cuprinsul ei peste lucruri deosebit de interesante, cum au fost, bunăoară, cele, deloc puține, despre Mihail Sebastian și mai ales semnate de acesta. Mi-aș fi dorit, cu prilejul centenarului Sebastian, să aflăm mai multe și din surse sigure despre moartea marelui brăilean. Pe un bun cunoscător al subiectului l-am auzit vorbind despre un asasinat, un foarte probabil asasinat, iar nu accident de circulație… Nu! Nu de legionari asasinat, ci dimpotrivă, aș putea spune. …Dar mai departe nu mai zic nimic căci nu am nici o competență sau măcar vreo informație mai acătării. Și intru direct în subiectul acestor rânduri: marele rabin Menachen Hacohen. Nu știu mai nimic despre Eminența Sa, nimic mai mult decât am spus deja, deloc puțin : că este mare rabin! Și că în numărul 287(1087) al Realității Evreiești a publicat un text extraordinar de important pentru naționalistul de mine și alții eiusdem farinae… De teapa mea, adică!
Textul se intitulează Victoria Macabeilor – o victorie a monoteismului. Victoria macabeilor, adică victoria unor evrei, în urmă cu vreo două milenii și mai bine, când au avut a se confrunta cu primejdia de a-și pierde nu libertatea sau viața, ci ceva mult mai de preț: religia și cultura proprie, identitatea spirituală etnică, unică și inconfundabilă. Aceasta a fost miza confruntării cu grecii lui Antiohus Epifanes, într-un soi de reeditare a confruntării inegale cu un nou Goliath. Îl citez pe Marele Rabi Menachen Hacohen: “Macabeii au demonstrat prin lupta lor că popoarele au dreptul nu numai la libertate fizică, ci și la cultură și religie proprie. Că nu există globalizare culturală.” Repet fraza magică : “nu există globalizare culturală.” Cu sensul – pe care îmi permit să-l fac mai deslușit, că nimeni nu are dreptul să țintească la o globalizare culturală a planetei noastre, o globalizare a stilurilor, a mentalităților, a weltanschaung-urilor ce s-au decantat după milenii de istorie a fiecărui popor. Această policromie spirituală, stilistică, culturală, aceste acorduri simfonice, la care fiecare neam participă cu un sunet și un răsunet propriu, numit îndeobște «specific național», este avuția cea mai de preț a omenirii. Ea trebuie sporită și, mai ales, păzită și salvgardată dinaintea tentației diavolești de a o minimaliza până la aneantizare. Cum aneantizată ? Prin globalizare!, precizează Marele Rabin.

Da, zice marele Rabi, intrarea noastră în Uniunea Europeană se va solda cu beneficii materiale, economice, care deja au început să se facă evidente. “Dar, ne avertizează Menachen Hacohen cu o luciditate aș numi-o rabinică, românii, ca și evreii, să nu uite și să înțeleagă asta și din semnificația evenimetului istoric înnemurit prin Hanuka: din punct de vedere cultural, fiecare popor are dreptul la personalitate proprie, exprimată prin cultură. Frază și ea, dînsa!, de referință. După care urmează alta, «și mai și»: «Biblia ne oferă un exemplu grăitor a ceea ce a însemnat tendința de globalizare a culturii: Turnul Babel.» Desigur, mitul Turnului Babel este unul dintre miturile fondatoare ale culturii universale, iar semnificațiile cu care s-a încărcat de-a lungul veacurilor sunt nenumărate. Acum, grație Eminenței Sale Menachen Hacohen, i se adaugă o nouă semnificație, marcată de problematica, de dilemele și îngrijorările epocii noastre: o facem sau nu? (pe globalizare!) S-o facem !, ne îndeamnă marele Rabi, dar fără să ne atingem de partea spirituală, culturală, sufletească a fiecărui popor. Adică să luăm aminte la lecția ce ne-o oferă eșecul proiectului de a construi un edificiu pe ale cărui trepte pășind să ajungi la cer, la Dumnezeu. Mi-a făcut plăcere să-l aud pomenit pe profetul Zaharia, patronul onomastic al tatălui meu. Parafrazez : “acolo sus de tot, la Dumnezeu, la înțelegerea cea mai adâncă a rostului nostru, nu poți ajunge pășind pe trepte de piatră, ale materialității, ci urcând pe treptele învățăturii, ale edificării spirituale, de sine.”
Textul rabinic nu poate să treacă neremarcat de unul ca mine. Rareori mai citesc, în ultima vreme, texte pe care le-aș semna și eu, de data aceasta cu amândouă mâinile. Este un text care îmi întărește veche convingerea mea că naționaliștii autentici se înțeleg foarte bine între ei, fără rest, adică gândesc la fel, punând prăpastie afundă între a fi naționalist și a fi șovin. Naționalismul este o stare de normalitate, ține de firescul ființei noastre, iar a fi șovin este o boală mentală, o dereglare a percepției lumii, lume care prin însăși alcătuirea ei ne îndeamnă la armonie, la liniștită împăcare cu existența și propășirea Celuilalt. A confunda naționalismul cu șovinismul este totuna cu a nu deosebi între sunetul flautului și lătratul câinelui…
Mă simt așadar încurajat și întărit de poziția afirmată de marele rabin. Nu suntem puțini cei care gândim la Uniunea Europeană ca la o Europă a Patriilor. Riscul este imens, riscul este ca în locul acestei Europe să ne trezim cu o Europă de tip URSS, care să inventeze un homo europaeus, variantă a omului sovietic, acea aberație care a încercat, și în mare parte a reușit, să aneantizeze sute de etnii, vărsându-le în creuzetul sovietizării, a cărei principală victimă s-ar putea, până la urmă, să fie însuși marele popor rus… Căci orice etnie rusificată produce o scădere a proporției rușilor autentici din formula etnică rusească. Se vorbea prin anii ’80 de o „îngălbenire” a Armatei Roșii, iar procesul a mers mai departe și însuși poporul rus „s-a îngălbenit”, adică a deznaționalizat un mare număr de asiatici, ceea ce a modificat vizibil tiparul slav, tot mai rar și mai greu de regăsit printre cei care se declară ruși… Rușii blonzi sunt tot mai puțini, iar rușii cu ochii teșiți, „oblici”, sunt tot mai mulți… Asta au vrut țarii ruși și marii pravoslavnici în nesațiul lor de spațiu? Mă îndoiesc. Se pare că i-a bătut Dumnezeu cum nu se putea mai rău…
La prima vedere, cea superficială, pare surprinzător că un mesaj atât de naționalist ne vine de la un rabin evreu. Sunt mulți euroscepticii care cred că globalizarea, mai ales în componenta ei etno-distructivă, este operă iudaică. „Oculta iudeo-masonică”, nu?! Marele Rabin Menachen Hacohen ne obligă însă să fim ceva mai deștepți și să pricepem că evreii sunt, ca popor, ca nație, cei mai interesați în salvgardarea diversității culturale și spirituale. Nimeni nu ignoră marele număr de evrei care au însemnat ceva pentru cultura și știința universală. Numai că cei mai mulți s-au afirmat în cadrul unor culturi naționale ne-evreiești, aducând un spor prea mic la ceea ce am putea numi „specificul național” evreiesc. Acest specific, pentru a se fixa și dezvolta, mai avea nevoie de două elemente care le-au lipsit evreilor în ultimele aproape două milenii: teritoriu național și limbă națională. Le-au dobândit de curând și încă nu pe deplin. Va mai curge multă apă pe valea Iordanului până când limba ivrit va fi limba de care au nevoie evreii. Dar fără ea consistența e-vre-i-tă-ții este în mare primejdie. Ca și fără un teritoriu național bine delimitat și bine individualizat. Adică fără o patrie. Experiența rătăcirii prin lume, cu toate părțile ei bune, trebuie să i se pună capăt!, au decis evreii sioniști. Și tocmai acum, când, după 2000 de ani, evreii au în fine o patrie și o limbă națională, se ivește proiectul globalizării, în contradicție stridentă cu proiectul sionist al lui Eretz Israel…
Cu alte cuvinte, după ce au avut deseori o contribuție notabilă la cultura unor popoare, evreii trăiesc azi într-o epocă în care ei edifică, la ei acasă, după o planificare relativ riguroasă, o cultură națională evreiască, inclusiv una de masă, populară. Care este și mai ales trebuie să fie deosebită de culturile naționale din care provine fiecare familie de emigranți evrei din Israel și mai ales deosebită de modelul hollyhoodian, american, în care mulți evrei naționaliști văd principalul pericol pentru viitorul evreimii. Mai mare chiar decât pericolul arab, căci este un pericol care atentează, ca pe vremea macabeilor, la sufletul evreiesc!
Trebuie să precizez că toate astea le-am aflat și înțeles cu ani în urmă, când am avut ocazia să discut pe îndelete cu parlamentari evrei din comisia de cultură, veniți la București să învețe din experiența românească… Chiar așa au zis, „experiența românească” în materie de cultură națională populară. M-am foarte mirat la început și abia apoi am priceput…
Voi reveni asupra textului „rabinic” discutat mai sus, atât de important pentru orice doctrină autentic naționalistă. Este un text pe linia de gândire afirmată mereu de Vatra Românească. Este „al nostru”.
Deocamdată închei cu un gând polemic, regretând că actuala Constituție îl trimite în Parlament, ca reprezentant al evreilor, nu pe Menachen Hacohen, ci pe un Aurel Vainer. Vechea Constituție, interbelică, l-a propulsat la vremea aceea în Parlamentul României, în Senat, pe Marele Rabin Alexandru Șafran. Viitoarea Constituție a Românie va trebui „amendată” în acest sens.
Propun așadar amendamentul Vainer, prin care să fie desființat așa zisul grup parlamentar al minorităților și înlocuit cu calitatea de „senator de drept” atribuită fiecărui lider de cult religios din România. De ce să se numească acest amendament cu numele deputatului Aurel Vainer? Pentru că acest Aurel Vainer, prin activitatea sa, a ilustrat cel mai bine precaritatea morală și politică a deputaților așa ziși lideri ai etniei lor. Am în vedere, pe lângă altele, străduința penibilă și scandaloasă, inadmisibilă, depusă de numitul Aurel Vainer, pentru a-și convinge colegii de grup parlamentar, „al minoritarilor”, să se alăture UDMR-ului și să susțină proiectul de autonomie lansat de acest partid infractor la legea penală… Ilustrând astfel, fără mandat din partea celorlalți evrei, povestea cu șarpele încălzit la sîn… Căci, nota bene, nu trebuie uitat că grupul minoritarilor din Parlamentul Românie s-a lăsat îmbrobodit de manevrele Vainerului și a decis să se alieze cu UDMR-ul împotriva românilor… Pentru acest act de trădare națională când va da socoteală Aurel Vainer în fața Marelui Rabin Menachen Hacohen și a celorlalți evrei din România?
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Boul si spionii

Mesaj Scris de Admin la data de 14.08.07 17:25

Boul si spionii

http://www.evz.ro/article.php?artid=3727

Radu Berceanu a spus despre Ion Coja ca "este un bou". Nu stiu ce reactie merita o asemenea explozie. In primul moment iti vine sa rizi. Apoi te opresti, zicind ca bou e totusi prea mult pentru un profesor universitar. Scena politica romaneasca a fost totdeauna patimasa si in toata nebunia ei e si un dram de adevar. Profesorul Coja a fost si ramine un personaj straniu, nitel cam chiomb si cu o ureche bine aplecata spre surse specializate. Asa cum si marturiseste singur in declaratie, profesorul a venit in piata publica avind in "coarne" o informatie provenind de la oameni de incredere din fosta Securitate. Aceste persoane, evident binevoitoare, i-au spus ca in Guvernul Romaniei se afla ministri urmariti de serviciile secrete pentru relatiile lor cu agentii straine de spionaj. Iesirea lui Coja a enervat si a facut pe multa lume sa zimbeasca. Noi o luam ca atare si incercam sa o descifram. In primul rind, trebuie spus ca toti romanii urmariti de Securitate pe vremea lui Ceausescu erau catalogati ca agenti straini. La mintea de atunci, nici Ceausescu si nici Securitatea nu-si putea imagina ca un om poate fi impotriva sistemului doar asa, de amorul artei sau de dragul gindirii libere. Trebuia neaparat sa fii agentul cuiva daca aveai ceva de spus impotriva. Sint gata sa fac pariu ca in toate dosarele celor care au avut curajul sa cricneasca exista asemenea trimiteri la activitatea in slujba unor puteri straine. Mai mult, toate aceste persoane cu activitati impotriva dictaturii ar putea fi acuzate de contacte cu agenti straini. Acestia chiar au incercat si, in cele mai multe cazuri, au reusit sa intre in relatie cu mai micii sau mai marii disidenti romani, urmariti de Securitate. Cine altcineva ar fi putut ajunge la ei? Romanii se fereau de disidenti ca de ciumati si din lasitate, dar si din cauza faptului ca partidul si baietii erau cu ochii in patru. Singura modalitate de a tine legatura cu bruma de rezistenta din Romania era prin agenti acoperiti, diplomati sau ziaristi cu dubla conditie. In ce masura aceasta forma de disidenta (cu consecintele ei) mai poate fi taxata drept spionaj e o chestiune destul de delicata, chiar daca poate stirni risul. Dosarele sint ferecate, diagnostice sau sentinte lipsesc si, dupa colt, oricine poate scoate un document valabil inainte de 1989, dar suficient de absurd astazi.Geaba ridem noi de Ion Coja. In nevinovatia sa de bolovan gata sa pice in capul cui trebuie se afla si putina nemernicie. Informatiile i s-au dat pentru a le impinge cu coarnele in mijlocul pietei. Mult mai important e ce si, mai ales, cine se afla indarat. Si ce urmareste. Se vede clar ca de aceasta data tinta este guvernul. Spionita a fost o boala care a vizat presa si partidele. Pentru a tinti in presedintele Constantinescu a fost folosita Tigareta II (in care el a jucat lamentabil), iar acum se pune la cale bulversarea guvernului. Pas de zi ca nu-i adevarat! Mai ales ca Doru Ioan Taracila a vorbit si el despre doua persoane din guvern, vinovate de tradare, iar capitanul Alexa a facut o serie de dezvaluiri in fata unei comisii senatoriale incit alesii poporului s-au speriat de moarte. Ei au hotarit sa trimita inregistrarea si raportul audierii direct la Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Asta ne poate duce la presupunerea ca undeva trebuie sa fie un simbure de adevar. Si daca privim lucrurile din perspectiva fostei Securitati, activa si ea prin tot felul de "difuzoare publice", tara este plina de spioni si agenti. Daca ne asezam de partea cealalta, nu mai sint atit de multi, dar speta nu dispare cu desavirsire atita vreme cit nu avem un verdict din partea unei institutii specializate, pentru ca acesta nu poate fi dat. In mod normal, serviciile secrete ar fi trebuit totusi sa intocmeasca un raport despre persoanele vizate sa conduca institutii importante. Exista asemenea verificari sau in graba improvizatiei politice s-a sarit peste ele? Dupa insistenta cu care unii imping subiectul sub lumina reflectoarelor, sintem tentati sa credem ca anumite obiectii au existat, dar ele au fost ignorate. Altfel, la ce bun atita garagata? Asta ar insemna ca in curind sa avem referiri mai concrete. Si ne-ar arata si tintele exacte ale mutarilor efectuate prin Ion Coja.Hazul si frumusetea vietii pe Dimbovita e ca mereu explodeaza o bomba, dar niciodata nu moare sau nu cade cineva. Toate curg, lumea se distreaza, iar institutiile se ruineaza incet, dar sigur.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ion Coja, dat in judecata pentru negarea Holocaustului

Mesaj Scris de Admin la data de 01.02.07 12:52

Evreii din Romania:
Ion Coja, dat in judecata pentru negarea Holocaustului

CR
Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER) si Asociatia Evreilor Romani Victime ale Holocaustului (AERVH) au anuntat, ieri, ca au depus pe 10 ianuarie o plangere penala impotriva lui Ion Coja pentru negarea Holocaustului. Este a doua plangere penala depusa impotriva profesorului universitar Ion Coja, prima fiind intentata de FCER in anul 2005, dupa cum a declarat, in cadrul unei conferinte de presa, presedintele Federatiei, deputatul Aurel Vainer. Avocatul Nasty Vladoiu, cel care reprezinta
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

xxx=De ce n-are ac cojocul domnului Coja

Mesaj Scris de Admin la data de 10.12.06 14:28

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Coja

Mesaj Scris de Admin la data de 25.11.06 12:00

Intr-o scrisoare adresata presedintelui Traian Basescu
Coja neaga Holocaustul din Romania

Presedintele filialei bucurestene a Uniunii Vatra Romaneasca, Ion Coja,
i-a adresat o scrisoare deschisa presedintelui Traian Basescu, in care sustine ca in Romania nu a existat un holocaust. ‘Parintii nostri nu s-ar fi putut gandi la un astfel de genocid si nici nu ar fi putut sa il puna in aplicare. (...) In Romania nu a fost niciun Holocaust. Nici macar in vizita. Nici Holocaust, nici genocid, nici progrom’, se arata in scrisoarea citata. Ion Coja a prezentat scrisoarea cu ocazia celei de-a saptea editii a simpozionului cu tema ‘Romanism si Anti-Romanism’, in textul respectiv aratandu-se ca seful statului nu cunoaste aspecte suficiente referitoare la ‘Holocaustul pe cat de ireal, pe atat de important din punct de vedere financiar’. Epistola, despre care Ion Coja, aprobat de o parte dintre cei din sala, a spus ca este un text reprezentativ pentru un grup de participanti la simpozion, mai cere presedintelui sa sesizeze Parchetul in vederea unei analize profesioniste a motivelor pentru care ‘parintii nostri sunt acuzati de astfel de crime’. In cadrul aceluiasi simpozion, Ion Coja a vorbit despre utilitatea unei Internationale a nationalistilor, care ar putea contracara efectele negative ale mondializarii. Detaliind acest aspect, liderul organizatiei bucurestene a precizat ca este posibila stabilirea unor contacte cu formatiuni nationaliste din Ungaria. A fost abordata si tema uniunii fortelor nationaliste din Romania si a reprezentarii lor parlamentare. In acest sens, presedintele Partidului Socialist Unit, Ilie Neacsu, fost deputat al Partidului Romania Mare (PRM), a declarat ca ar fi bine ca, pe viitor, astfel de intruniri sa se desfasoare intr-un cadru mai larg, fiind invitati de asemenea presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, si presedintele Partidului Noua Generatie, Gigi Becali. Florea Dumitrescu, fost ministru de finante al Romaniei, si-a exprimat nemultumirea in legatura cu faptul ca autoritatile nu discuta suficient despre etapa post-aderare.
http://www.cronicaromana.ro/intr-o-scrisoare-adresata-presedintelui-traian-basescucoja-neaga-holocaustul-din-romania.html


Ultima editare efectuata de catre in 05.02.08 12:54, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Coja[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 10:00

ION


Ultima editare efectuata de catre Admin in 28.07.15 22:36, editata de 14 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Coja[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 2 Inapoi  1, 2

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum