Ancel[v=]

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

JAFUL ANTISEMIT DE STAT: O POVESTE INTERBELICA

Mesaj Scris de Admin la data de 27.07.11 19:17

JAFUL ANTISEMIT DE STAT: O POVESTE INTERBELICA




Cea mai recenta carte publicata de istoricul israelian Jean Ancel,
intitulata The Economic Destruction of Romanian Jewry (Jerusalem, Yad
Vashem, 2007, 370 p.), reprezinta o revenire a expertului în fenomenul
Shoah din perimetrul românesc la tema sa predilecta: investigarea
metamorfozelor pe care „solutia finala” le-a cunoscut la Dunare si
Carpati si a manifestarilor asociate acesteia. În cartile sale
anterioare – fie ca era vorba despre serii de documente extrase din
arhive secrete de pe mapamond, fie ca erau în joc vaste si detaliate
monografii precum în Contributii la istoria României. Problema
evreiasca (1933 - 1944) (2 volume, fiecare cu câte doua parti, aparute
în original în 2000 si, respectiv, 2002, iar la Ed. Hasefer, în româna,
în 2001 si, respectiv, 2003) sau Preludiu la asasinat. Pogromul de la
Iasi, 29 iunie 1941 (editia initiala în 2003, traducerea româneasca de
la Ed. Polirom, Iasi, 2005) -, istoricul a reconstituit minutios
accentuarea masurilor antievreiesti în anii interbelici si ai celui
de-al doilea razboi mondial pâna la atingerea cotei de avarie.
Început ca manipulare politicianista si
exprimat în forma oratoriei sau publicisticii populiste, antisemitismul
românesc din a doua jumatate a sec. al XIX-lea a ajuns, imediat dupa
primul razboi mondial, un punct forte în programele unor miscari
politice si, nu mult mai târziu, a devenit chiar politica de stat.
Incidentele de tipul atacarii evreilor pe strada si al spargerii
ferestrelor de la casele lor au fost ulterior depasite si la noi prin
acte mai crude si mai ample (aruncari din trenuri, omucideri
individuale, pogromuri). La adapostul unor ideologii iresponsabile si
barbare, radicalizarea antisemita a condus, tot mai mult, catre ideea
de a pune în aplicare proiectul exterminarii evreilor, pentru care omul
providential a fost, aparent paradoxal, nu liderul Garzii de Fier, ci
un ins educat în scoli de ofiteri din tari occidentale democrate,
maresalul Ion Antonescu.
În noua lui carte, Jean Ancel întregeste însa tabloul, evocând efectele
colaterale ale fenomenului. El se ocupa de ceea ce numeste, înca din
titlu, drept „distrugerea economica” a evreimii române.
Chestiunea îi este deja, în parte, familiara
cititorului român din rapoartele diplomatice trimise în Franta de la
legatia din Bucuresti, tocmai în anii respectivi (Carol Iancu, Shoah în
România. Evreii în timpul regimului Antonescu (1940-1944). Documente
diplomatice franceze inedite, Iasi, Ed. Polirom, 2001). De asta data
însa, documentele nu mai vorbesc singure, ci devin piese de la temelia
unui ansamblu care evoca metodic organizarea spolierii evreilor de
averile pe care le posedau, în temeiul pur si simplu al apartenentei
lor la minoritatea iudaica. Pentru a pune în lucru un mecanism de
confiscare si „recuperare” al bunurilor evreiesti, birocratia din
România a facut eforturi considerabile, dovedindu-se – în rapacitatea
ei – incredibil de eficienta. Astazi stim ca acesta era doar începutul
unui proces care s-a întins pe o durata mult mai mare de timp,
continuând si în anii postbelici, sub o noua stapânire, declarat
internationalista si proletara. Istoricii elitelor din Franta, Guz
Chaussinand-Nogaret, Christophe Charles si Catherine Durandin observau
foarte bine, în Istoria elitelor în Franta (1991) ca dupa revolutia
burgheza cu noianul sau de decapitari nobiliare, statul, clasa
birocratilor, „oficialii” s-au schimbat prea putin, prezentând o
remarcabila continuitate.
La fel s-a petrecut, pesemne, si în
România, în pofida masivelor încarcerari staliniste si a translatiei de
la extrema dreapta înspre extrema stânga. În anii 60 – 70 ai secolului
trecut, atunci când exodul catre Israel a devenit posibil, cei care
plecau nu aveau dreptul decât la un bagaj de douazeci de kilograme.
Restul avutiei lor personale ori familiale ramânea rudelor, prietenilor
sau, de ce nu, statului însusi.
Trebuie spus însa ca oficialitatile nu practicau, dupa razboi, acest
„joc” profitabil doar cu evreii. Cetatenii de etnie germana – fie ei
sasi ardeleni, svabi banateni ori tipteri maramureseni – au avut de
trecut prin aceleasi masuri restrictive. În plus, asa cum se stie, pe
seama fiecaruia dintre ei trebuia platita o suma în conturile
administratiei. Din acest punct de vedere se poate deci conchide ca
deposedarea de bunuri a evreimii interbelice nu a fost un episod izolat
si nu a ramas nici apanajul statului militaro-fascist dintre cele doua
razboaie mondiale, aparând, dimpotriva, mai degraba ca expresia
intolerabila, abuziva, a unui nou tip de activitate lucrativa a
regimurilor politice succesive românesti. Ceea ce a initiat guvernul
Goga – Cuza în preambulul Dictaturii regale, sub titulatura de
sonoritati demagogic-patriotice de „românizare”, au continuat, în forme
agravate, anarhice (legionarii) sau sistematice (Antonescu) si
succesorii sai, dupa o perioada de suspendare revenindu-se la aceasta
conduita fara eliminarea fizica directa a celor deposedati, însa în
contextul disparitiei acestora din peisajul national prin emigrare.
Formula de succes, aducatoare de venituri sigure, consistente si fara
riscuri, procedurta a fost extinsa si asupra etnicilor germani, fapt
care transforma statul ceausist într-un succesor în linie dreapta, mai
pragmatic si mai putin lugubru, al dictaturilor brune antisemite.
Desigur, comparatia între cele doua epoci de
înstapânire asupra bunurilor unora dintre minoritari nu poate pune în
paranteza conotatiile specifice fiecaruia dintre cazuri. În timp ce
fascismul si ultranationalismul românesc viza retezarea sub toate
formele a posibilitatii de supravietuire a evreilor, socialismul îsi
dorea exclusiv înstapânirea nestingherita asupra bunurilor celor ce
alegeau dezertarea din mediul democrat-popular. Era, practic, o taxa
extrem de piparata, pentru libertatea de a opta pentru capitalism,
aproape o sanctiune ideologica.



Am insistat asupra acestor asocieri pentru a sublinia ca, la fel ca mereu, Jean Ancel inaugureaza, si de asta data, un
santier care este departe de a fi epuizat prin cartea de fata. Imaginea de ansamblu o vor completa, fara îndoiala, alte
contributii, în viitor. Ceea ce reuseste însa istoricul din Ierusalim, în cele zece capitole ale investigatiei sale,
este sa înfatiseze cu multa fidelitate, în urma unei explorari sistematice a surselor arhivistice, una dintre rusinoasele
proceduri ale României interbelice împotriva unei anumite categorii de locuitori ai sai, înscriind un capitol nou în
cartea prigoanei si a injustitiilor. intitulata The Economic Destruction of Romanian Jewry nu este deloc o lectura
comoda, lucru care nu s-ar putea spune despre nici una dintre cartile lui Jean Ancel. Si totusi, examinarea lucida,
critica a acestei zone întunecate a trecutului nostru e binevenita pentru oricine vrea sa cunoasca exact poverile
trecutului, asumându-le responsabil.

http://www.romanianjewish.org/ro/index_fcer2.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

JAFUL ANTISEMIT DE STAT: O POVESTE INTERBELICA

Mesaj Scris de Admin la data de 27.07.11 19:16

JAFUL ANTISEMIT DE STAT: O POVESTE INTERBELICA




Cea mai recenta carte publicata de istoricul israelian Jean Ancel,
intitulata The Economic Destruction of Romanian Jewry (Jerusalem, Yad
Vashem, 2007, 370 p.), reprezinta o revenire a expertului în fenomenul
Shoah din perimetrul românesc la tema sa predilecta: investigarea
metamorfozelor pe care „solutia finala” le-a cunoscut la Dunare si
Carpati si a manifestarilor asociate acesteia. În cartile sale
anterioare – fie ca era vorba despre serii de documente extrase din
arhive secrete de pe mapamond, fie ca erau în joc vaste si detaliate
monografii precum în Contributii la istoria României. Problema
evreiasca (1933 - 1944) (2 volume, fiecare cu câte doua parti, aparute
în original în 2000 si, respectiv, 2002, iar la Ed. Hasefer, în româna,
în 2001 si, respectiv, 2003) sau Preludiu la asasinat. Pogromul de la
Iasi, 29 iunie 1941 (editia initiala în 2003, traducerea româneasca de
la Ed. Polirom, Iasi, 2005) -, istoricul a reconstituit minutios
accentuarea masurilor antievreiesti în anii interbelici si ai celui
de-al doilea razboi mondial pâna la atingerea cotei de avarie.
Început ca manipulare politicianista si
exprimat în forma oratoriei sau publicisticii populiste, antisemitismul
românesc din a doua jumatate a sec. al XIX-lea a ajuns, imediat dupa
primul razboi mondial, un punct forte în programele unor miscari
politice si, nu mult mai târziu, a devenit chiar politica de stat.
Incidentele de tipul atacarii evreilor pe strada si al spargerii
ferestrelor de la casele lor au fost ulterior depasite si la noi prin
acte mai crude si mai ample (aruncari din trenuri, omucideri
individuale, pogromuri). La adapostul unor ideologii iresponsabile si
barbare, radicalizarea antisemita a condus, tot mai mult, catre ideea
de a pune în aplicare proiectul exterminarii evreilor, pentru care omul
providential a fost, aparent paradoxal, nu liderul Garzii de Fier, ci
un ins educat în scoli de ofiteri din tari occidentale democrate,
maresalul Ion Antonescu.
În noua lui carte, Jean Ancel întregeste însa tabloul, evocând efectele
colaterale ale fenomenului. El se ocupa de ceea ce numeste, înca din
titlu, drept „distrugerea economica” a evreimii române.
Chestiunea îi este deja, în parte, familiara
cititorului român din rapoartele diplomatice trimise în Franta de la
legatia din Bucuresti, tocmai în anii respectivi (Carol Iancu, Shoah în
România. Evreii în timpul regimului Antonescu (1940-1944). Documente
diplomatice franceze inedite, Iasi, Ed. Polirom, 2001). De asta data
însa, documentele nu mai vorbesc singure, ci devin piese de la temelia
unui ansamblu care evoca metodic organizarea spolierii evreilor de
averile pe care le posedau, în temeiul pur si simplu al apartenentei
lor la minoritatea iudaica. Pentru a pune în lucru un mecanism de
confiscare si „recuperare” al bunurilor evreiesti, birocratia din
România a facut eforturi considerabile, dovedindu-se – în rapacitatea
ei – incredibil de eficienta. Astazi stim ca acesta era doar începutul
unui proces care s-a întins pe o durata mult mai mare de timp,
continuând si în anii postbelici, sub o noua stapânire, declarat
internationalista si proletara. Istoricii elitelor din Franta, Guz
Chaussinand-Nogaret, Christophe Charles si Catherine Durandin observau
foarte bine, în Istoria elitelor în Franta (1991) ca dupa revolutia
burgheza cu noianul sau de decapitari nobiliare, statul, clasa
birocratilor, „oficialii” s-au schimbat prea putin, prezentând o
remarcabila continuitate.
La fel s-a petrecut, pesemne, si în
România, în pofida masivelor încarcerari staliniste si a translatiei de
la extrema dreapta înspre extrema stânga. În anii 60 – 70 ai secolului
trecut, atunci când exodul catre Israel a devenit posibil, cei care
plecau nu aveau dreptul decât la un bagaj de douazeci de kilograme.
Restul avutiei lor personale ori familiale ramânea rudelor, prietenilor
sau, de ce nu, statului însusi.
Trebuie spus însa ca oficialitatile nu practicau, dupa razboi, acest
„joc” profitabil doar cu evreii. Cetatenii de etnie germana – fie ei
sasi ardeleni, svabi banateni ori tipteri maramureseni – au avut de
trecut prin aceleasi masuri restrictive. În plus, asa cum se stie, pe
seama fiecaruia dintre ei trebuia platita o suma în conturile
administratiei. Din acest punct de vedere se poate deci conchide ca
deposedarea de bunuri a evreimii interbelice nu a fost un episod izolat
si nu a ramas nici apanajul statului militaro-fascist dintre cele doua
razboaie mondiale, aparând, dimpotriva, mai degraba ca expresia
intolerabila, abuziva, a unui nou tip de activitate lucrativa a
regimurilor politice succesive românesti. Ceea ce a initiat guvernul
Goga – Cuza în preambulul Dictaturii regale, sub titulatura de
sonoritati demagogic-patriotice de „românizare”, au continuat, în forme
agravate, anarhice (legionarii) sau sistematice (Antonescu) si
succesorii sai, dupa o perioada de suspendare revenindu-se la aceasta
conduita fara eliminarea fizica directa a celor deposedati, însa în
contextul disparitiei acestora din peisajul national prin emigrare.
Formula de succes, aducatoare de venituri sigure, consistente si fara
riscuri, procedurta a fost extinsa si asupra etnicilor germani, fapt
care transforma statul ceausist într-un succesor în linie dreapta, mai
pragmatic si mai putin lugubru, al dictaturilor brune antisemite.
Desigur, comparatia între cele doua epoci de
înstapânire asupra bunurilor unora dintre minoritari nu poate pune în
paranteza conotatiile specifice fiecaruia dintre cazuri. În timp ce
fascismul si ultranationalismul românesc viza retezarea sub toate
formele a posibilitatii de supravietuire a evreilor, socialismul îsi
dorea exclusiv înstapânirea nestingherita asupra bunurilor celor ce
alegeau dezertarea din mediul democrat-popular. Era, practic, o taxa
extrem de piparata, pentru libertatea de a opta pentru capitalism,
aproape o sanctiune ideologica.



Am insistat asupra acestor asocieri pentru a sublinia ca, la fel ca mereu, Jean Ancel inaugureaza, si de asta data, un
santier care este departe de a fi epuizat prin cartea de fata. Imaginea de ansamblu o vor completa, fara îndoiala, alte
contributii, în viitor. Ceea ce reuseste însa istoricul din Ierusalim, în cele zece capitole ale investigatiei sale,
este sa înfatiseze cu multa fidelitate, în urma unei explorari sistematice a surselor arhivistice, una dintre rusinoasele
proceduri ale României interbelice împotriva unei anumite categorii de locuitori ai sai, înscriind un capitol nou în
cartea prigoanei si a injustitiilor. intitulata The Economic Destruction of Romanian Jewry nu este deloc o lectura
comoda, lucru care nu s-ar putea spune despre nici una dintre cartile lui Jean Ancel. Si totusi, examinarea lucida,
critica a acestei zone întunecate a trecutului nostru e binevenita pentru oricine vrea sa cunoasca exact poverile
trecutului, asumându-le responsabil.

http://www.romanianjewish.org/ro/index_fcer2.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ancel contra Ancel

Mesaj Scris de Admin la data de 27.07.11 18:34

Ancel contra Ancel

Ancel contra Ancel

SHAUL CARMEL

Joi, 23 ianuarie a.c., va avea loc in auditoriul "Yad-Vashem", de pe Muntele Amintirii, din Ierusalim, un simpozion prilejuit de lansarea cartii "Istoria Holocaustului Romania", scrisa de cunoscutul cercetator istoric Jean Ancel.
De-a lungul unei zile intregi, vor vorbi despre Holocaust si despre cartea dr. Ancel, profesori universitari, doctori, scriitorul Aharon Appelfeld, avocatul Ithak Artzi si, bineinteles, autorul acestui important op intitulat, in mod ciudat, "Istoria Holocaustului Romania" si nu Istoria Holocaustului romanesc sau Istoria Holocaustului din Romania. Sesizarea mea de ordin semantic, interpretativ, nu este, de fapt, motivul de baza care ma determina sa scriu aceste rinduri. Ci cu totul altul, desi, nu ma pot eschiva afirmind ca ma preocupa.

"R
abinul Shafran a scris ca intilnirea sa cu mitropolitul a salvat evreii din Transilvania de la macel. Este de notat ca, o data cu deschiderea arhivelor romanesti si publicarea documentelor Vaticanului ca si a celor din alte surse, s-au elucidat urmatoarele: Rabinul Shafran n-a vizitat, in timpul guvernarii lui Antonescu, palatul regal, nu s-a intilnit cu regele sau cu regina-mama si nu a fost atunci in legatura directa cu regele si regina. Ambasadorul Elvetiei nu l-a vazut niciodata. Trimisul Vaticanului, Caluso, s-a intilnit cu rabinul dupa ianuarie 1943. Rabinul Shafran nu s-a intilnit atunci cu Maniu: prima oara cind l-a vazut, a fost in 1945. De asemenea, Bratianu si Lupu. Rabinul Shafran nu s-a intilnit niciodata fata in fata cu maresalul Antonescu. Iar, cu Mihai Antonescu, s-a intilnit, poate (s.m.), in 1944. Mitropolitul Balan, cu care rabinul s-a vazut, nu a intervenit la Antonescu sa anuleze planul evacuarii... In concluzie: Benvinistii si Rabinul Shafran nu au stiut nimic despre lupta lui Filderman, pentru ca el nu le-a povestit." Acestea sint informatiile si concluziile dr. Jean Ancel, pe care le-am tradus in romaneste, cuvint cu cuvint, si care au aparut in cartea sa, la pagina 1286.
Intr-un cuvint, rabinul minte! Marele rabin al Romaniei, din timpul prigoanei, al urgiei, ulterior, rabinul sef al Genevei, carturarul, constiinta numita dr. Alexandru Shafran, e un mincinos. Shi, alaturi de el, regretatul sau secretar particular, Israel Levanon, cel care, timp de 40 de ani, a fost membru in Consiliul Municipal si presedinte al Consiliului Rabinic din Haifa, sionistul, omul respectat si iubit de toata lumea. Alaturi de el, noi toti sintem mincinosi. Documentele din arhivele deschise in Romania sint "adevarate", spun "adevarul si numai adevarul".


*
Ma scol de la masa mea de lucru si imi ridic mina spre unul dintre rafturile bibliotecii. Scot din el doua carti: una in ebraica si cealalta in romana. Prima e "Motze hen ba mitbar" (Mi-a placut in pustiu), scrisa de Israel Levanon, cu titlul preluat de la profetul Eliahu (30-1) si editata in 1992, de Asociatia Veteranilor Sionisti din Romania impreuna cu Fondul de Cultura Ianculovici. Cea de a doua carte este "Un taciune smuls flacarilor", scrisa de Alexandru Shafran, memoriile sale, editata in versiunea romaneasca de "Hasefer", in 1996, cu o introducere semnata de Jean Ancel.
Ma asez din nou si rasfoiesc cartile, sa-mi reamintesc. Iau intii cartea lui Israel Levanon, caut in ea si gasesc raspunsul la documentele "adevarate" si la "adevarul" din ele. Iata-le: "Una dintre personalitatile cele mai importante ,care s-a ocupat de salvarea evreilor din Romania in acele timpuri, era Sef-Rabinul Romaniei, dr. Alexandru Shafran. Ca cel care a avut cinstea sa lucreze sub obladuirea sa si care a partricipat la o parte dintre intilnirile sale multiple cu capeteniile guvernamentale, cu preotimea si cu multii diplomati, eram eu, treaz la tot ce s-a intimplat. Imi aduc bine aminte de consternarea, uluirea noastra, cind am primit in 1941, instiintarea groaznica ca evreii din Bucovina si Moldova vor fi expulzati in Transnistria. Am asistat la foarte desele intilniri ale Sef-Rabinului Shafran cu Radu Leca, imputernicitul guvernului antonescian in problemele evreilor, la intilnirea reprezentantului la Bucuresti, monseniorul Caluso, cu primul ministru Mihai Antonescu si cu patriarhul Nicodin. La refuzul acestuia din urma de a se amesteca, de a face ceva sa impiedice expulzarea, ca de altfel si refuzul celorlalti, rabinul l-a implorat, avertizindu-l: ׳²ֲ²ײ²ֲ«In viitor va trebui sa dai socoteala Judecatorului din Ceruri, daca nu vei ajuta femei si copii nevinovati!׳²ֲ²ײ²ֲ». De la patriarhul Nicodin am mers direct la palatul regal. Shef-Rabinul Shafran a fost primit de catre regele Mihai I si de catre mama Sa, regina Elena. Eminenta Sa le-a expus problema, sfirsind printr-un strigat implorator: Salvati!. Doua zile dupa aceasta vizita, guvernul a ordonat ca evreii care inca nu au fost deportati sa ramina pe loc."


*
Deschid cea de-a doua carte, memoriile Rabinului Alexandru Shafran, versiunea ei romaneasca, "Un taciune smuls faclarilor", si ma opresc la prefata semnata de acelasi Jean Ancel, cercetatorul istoric de la Yad Vasem, autorul cartii, "Istoria Holocaustului Romania", in care rabinul este declarat mincinos de catre documentele din arhivele deschise in Romania, documente "adevarate". Iata o parte din concluziile dr. Ancel privindu-l atunci pe Rabinul Shafran: "Alegerea lui Alexandru Shafran n-a fost deci un accident. Era rezultatul situatiei particulare a evreilor din Romania, la inceputul anului 1940; se datora, de asemenea, calitatilor sale personale si prestigiului tatalui sau, ca si propriului sau prestigiu. Istorisirea care se va citi in acesta carte incepe de la aceasta data. Ea poate sa se imparta in doua: mai intii exterminarea, apoi salvarea. Extreminarea nu era departe; la nici patru luni dupa instalarea in postul de sef-rabin, a avut loc un pogrom la Dorohoi, facind doua sute de victime. Era la inceputul lunii iulie 1940. Dupa mai putin de un an, acela de la Iasi va face douasprezece mii de victime. Autorii: armata si politia romana cu ajutorul nemtilor." Citesc mai departe in prefata: "Reamintim ca la acea data, Alexandru Shafran avea abia 34 de ani. Va trebui sa treaca prin tot felul de incercari, sa-si asume responsabilitati, sa duca o lupta neincetata, fara alte arme decit curajul sau si ׳²ֲ²ײ²ֲ«forta spirituala׳²ֲ²ײ²ֲ». Intr-o tara hotarita sa stearga orice prezenta evreiasca de pe teritoriul ei, ce putea face un sef-rabin? Ce putea spune el unor conducatori crescuti intr-o veche traditie antisemita, hraniti cu clisee ca: ׳²ֲ²ײ²ֲ«evreii otravesc sufletele taranilor׳²ֲ²ײ²ֲ» sau ׳²ֲ²ײ²ֲ«trebuie redate drepturile romanilor׳²ֲ²ײ²ֲ».(׳³ג€™׳’ג€šֲ¬?) Ce poti face cind scriitori, in principiu elita societatii romanesti, tipa ca ׳²ֲ²ײ²ֲ«jidanii sint pe cale sa vinda tara׳²ֲ²ײ²ֲ». Cum sa-l convingi pe Patriarhul ordodox al Romaniei ca evreii nu erau raspunzatori de nenorocirile romanilor si ca deci nu ar merita sa fie pedepsiti? Cum sa-i faci pe dictatorii fascisti sa inteleaga faptul ca evreii nu au contribuit cu nimic la ruinarea economica a tarii? Trebuie sa indraznesti sa-l contrazici pe maresalul Antonescu atunci cind acesta striga ca evreii ׳²ֲ²ײ²ֲ«nu au decit pedeapsa pe care o merita׳²ֲ²ײ²ֲ», in timp ce, de fapt, el ordona ca ei sa fie impuscati sau cel putin deportati in teribila Transnistrie. Cum sa explici oamenilor politici ca evreii nu doresc decit de fapt sa plece in Palestina - reamintindu-le ca, in definitiv, intre cele doua razboaie, unul dintre cele mai raspindite slogane era tocmai acesta: ׳²ֲ²ײ²ֲ«jidanii la Palestina!׳²ֲ²ײ²ֲ»? Cum sa lupti impotriva dezlantuirii de ura avind drept scop stergerea urmelor trecutului evreiesc in Romania si care se traducea prin distrugeri si profanari in toata tara?(׳³ג€™׳’ג€šֲ¬?) El (rabinul n.m.) trebuia sa trezeasca constiinte adinc atipite, care se obisnuisera pina atunci cu crime comise pretutindeni. A cerut ajutorul acelora care reprezentau credinta crestina pe pamint. A stiut sa le vorbeasca, sa-i puna in garda, sa-i faca sa inteleaga ca dupa ce vor muri, in lumea viitoare, vor avea de ׳²ֲ²ײ²ֲ«platit׳²ֲ²ײ²ֲ», nu pentru crimele pe care nu le-au comis, fireste, ci pentru cele pe care n-au stiut sau n-au vrut sa le impiedice." Citesc mai departe in prefata: "Impreuna cu alti conducatori evrei, rabinul (n.m.) a organizat, la domiciliul sau, pe toata durata razboiului, un birou evreiesc clandestin - in proximitatea imediata a Gestapoului si a temutei politii a Sigurantei romane - pentru a-i ajuta si salva pe membrii Comunitatii Sale".


*
Ce as mai putea adauga la cele doua versiuni ale dr. Jean Ancel privind pe "sfintul de la Geneva", pe carturarul iubit de noi toti? In ce crede cercetatorul istoric? In documentele, nu de putine ori, "facute" si in "adevarul" lor, sau in afirmatiile facute chiar de el in prefata cartii Marelui Rabin Shafran? Cum ar trebui sa numesc aceasta controversa, altfel decit Ancel contra Ancel? Cine a avut interes sa fie astfel ilustrat fostul Sef-Rabin al Romaniei, alungat odata cu regele din tara lor? Cui trebuiau sa serveasca aceste documente? Cine avea si are interes sa "laude" succesele asimiliste ale dr. Fildelman impotriva sionistului credincios in Dumnezeu si oameni? Cind scriu aceste rinduri, imi amintesc de o pelicula vazuta in urma cu mai multi ani, privind pe amiralul Nelson, amiralul fara un ochi si fara o mina, care a cistigat batalia navala de la Trafalgar, in 1805, impotriva fortelor unite, dintre armata napoleoniana si cea spaniola. Amiralul, obosit, dupa ce incendiase cu flota sa vapoarele de razboi ale inamicului, urca scarile spre cabina navei-amiral, pe cind locotenentul sau de la capatul scarilor, il intreaba: "Sir, ce va spune istoria?". Nelson, murdar pe fata si pe costumul sau alb de fumul tunurilor incaierate, i-a raspuns: "Ce va spune istoria?! Minciuni, ca-ntotdeauna!"

http://viatanoastra.1colony.com/whats_new.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ancel[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 19.07.11 17:52

Anatomia unei repetate falsificari (JEAN ANCEL)

Anatomia unei repetate falsificari (JEAN ANCEL)
In 1957 a fost publicat in Occident un studiu demografic comun al fostului di­rector al Institutului Central de Statis­tica al Romaniei, Sabin Manuila, si al li­derului evreilor din Romania, dr. Filderman, despre populatia evreiasca din Ro­ma­nia: S. Manuila & W. Filderman - Regional Development of the Jewish Population in Romania (in continuare, Regional), Stabilimente Tipografice F. Failli, Roma, 1957. Acest studiu a sta­bi­lit ca circa 15.000 de evrei au murit sau au disparut pe teritoriul Romaniei in gra­nitele ei ciuntite, respectiv in Regat, sudul Bucovinei si sudul Transilvaniei; 103.919 evrei au pierit in Basarabia si Bu­covina de Nord; si 90.291 in nordul Tran­silvaniei de sub ocupatia Ungariei. Pierderile in vieti omenesti suferite pe tot teritoriul Romaniei in frontierele din 1939 s-au cifrat, dupa afirmatiile autorilor, la 27% din totalul populatiei evreiesti. Raspunderea pentru pierderile suferite de populatia evreiasca s-ar imparti in felul urmator: "2% administratiei roma­nesti, 13% actiunilor militare germano-romane desfasurate aproape exclu­siv pe frontul rasaritean si 12% ac­­tiunii gu­vernului secondat de autoritatile ger­­mane". Intemeindu-se pe un document din arhiva dr. Filderman, in studiul de­mografic se face aluzia ca "un delegat al Republicii Populare Romane ca­re a plecat la Moscova a cerut in 1947 (de la Filderman) dupa inapoierea sa la Bucuresti sa acorde ajutor la o suta de mii de evrei romani care tra­iesc in Rusia". Filderman ar fi incercat sa ajute acesti evrei prin intermediul Joint-ului, dar nu a reusit. Deci, ar rezulta ca circa o suta de mii de evrei din Ba­sa­rabia si Bucovina ar fi reusit sa fuga in Uniunea Sovietica, 3.000-4.000 ar fi fost "victimele represaliilor (!) militare la Iasi", 109.001 de evrei ar fi fost de­por­tati in Transnistria, si "se apreciaza" ca circa jumatate din ei - 54.500 - au pierit acolo. Studiul se incheia cu afirmatia ca "in nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa de mare pro­por­tie a populatiei evreiesti". Ceea ce sur­prinde in acest studiu nu este incercarea lui Manuila de a elibera Romania de raspunderea pentru exterminarea evrei­­lor ei, ci semnatura lui Filderman pe document.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ancel[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.08 18:51

Nu este deci de mirare ca studiul "co­mun", adica falsul lui Manuila, atat de lau­dat de domnul Larry Watts in Ziua, este amintit doar de catre negationisti, de cei care cred ca o brosura il poate exo­nera pe Antonescu si statul roman de crimele impotriva evreilor. Pentru a in­­­­tari "datele", Kurt Treptow, editorul stu­diului Manuila & Filderman, republicat la Iasi in 1994, a reprodus in Introdu­ce­re un fragment dintr-un asa-zis tes­­ta­ment al lui Filderman, scris intr-un lim­baj cu totul strain de liderul evreu, in care l-ar fi laudat pe Antonescu, "care a facut foarte mult pentru indulcirea soartei evreilor expusi persecutiilor rasiale naziste". Intrucat cunosc foarte bine documentele aflate in arhiva Filderman si desi acest fals a fost deja demonstrat intr-un studiu serios (Michael Shafir, Intre negare si trivializare prin comparatie: Negarea Holocaustului in tarile postcomuniste din Europa Centrala si de Est, Iasi, Poli­rom, 2002, pp. 92-95), il invit pe domnul L. Watts sa trimita ziarului Ziua o co­pie a acestui "testament", care se afla, dupa spusele sale, la Arhiva Centrului de Istorie si Civilizatie Europeana - Filiala Iasi sa fie cunoscut de toti. Pun la dispozitie ziarului amintit, daca doreste sa publice, orice document amintit de mine in aceasta scurta reactie la repetatele incercari ale domnului Watts de a falsifica istoria.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ancel[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.08 18:50

Falsificarea istoriei
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ancel[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.08 18:50

Filderman nu a reactionat la brosura "comuna" cu Manuila pentru ca era atunci deja bolnav de Alzheimer. Boala s-a agravat cu timpul, si s-a manifestat prin uitare, confuzie de date calendaristice si personalitati, precum si prin fenomene mai grave.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ancel[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.08 18:50

Filderman s-a exprimat cu claritate despre numarul victimelor si raspunderea pentru asasinarea lor. La 11 octombrie 1941 a indraznit sa-i scrie lui Antonescu ca hotararea acestuia de a deporta evreii din Basarabia este " moartea, moar­tea, fara vina, fara alta vina, de­cat aceea de a fi evrei". Intr-un me­moriu pe care l-a trimis lui Antonescu la 22 septembrie 1942, care include da­te statistice pentru a-l convinge sa anule­ze planul de deportare in Polonia, Filder­man a scris ca regimul Maresalului a mic­sorat proportia evreilor "in ultimii doi ani cu cel putin 66%, adica cu doua treimi". In toata perioada regimului fascist, Filderman a urmarit procesul de ex­terminare si deportare si a notat - uneori cu mana sa - date despre dis­pa­ri­tia evreilor din Basarabia, Bucovina si judetul Dorohoi. La 12 septembrie 1944, imediat dupa rasturnarea regimului anto­nescian, Filderman a publicat un comunicat pentru presa in engleza in care a spus: "Between June 1940 and March 1944, a number of over 220.000 Jews have perished" ("Intre iunie 1940 si martie 1944 au pierit un nu­mar de peste 220.000 evrei", Arhiva Filderman P-6, vol. 109, p. 189).
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ancel[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.08 18:49

De aceea nu putem decat sa stabilim ca "studiul" lui Manuila este o escrocherie: in primul rand pentru ca nu a luat in consideratie datele pe care i le-a trimis Fil­derman, ci a amintit doar de existenta lor; si in al doilea rand pentru ca nu a pu­blicat varianta semnata de Filderman. Acesta a constituit ultimul serviciu al familiei Manuila facut familiei Antonescu.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ancel[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.08 18:49

Manuila a citat in publicatia lui un document care ar fi provenit din arhiva lui Filderman despre cei 100.000 de evrei romani descoperiti in Uniunea Sovietica, si cu aceasta ocazie a adaugat trei minciuni grosolane: Filderman nu a notat niciodata in memoriile sale ca 100.000 de evrei romani ar fi reusit sa se refugie­ze si ca ei ar fi fost descoperiti in Uniunea Sovietica. Un delegat al Republicii Populare Romane nu a putut sa plece la Mos­cova in 1947, pentru ca atunci nu exista inca Republica Populara (ea a fost proclamata in 31 decembrie 1947). Si ultima minciuna: in 1947 Filderman nu mai indeplinea nici un rol in Joint, de­oa­rece comunisti evrei pusesera stapa­ni­re pe filiala romaneasca a acestei or­ga­ni­­zatii americane evreiesti. Pe Filderman il preocupa atunci problema cum sa fu­ga din Romania inainte de a fi arestat ca "agent anglo-american".
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ancel[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.08 18:48

In aceasta versiune, care a ramas in manuscris, sunt amintite datele statistice pe care liderul evreu le-a trimis lui Ma­nuila, dar aceste date n-au fost incluse in studiul publicat. Versiunea comuna ( Details), pe care Filderman a semnat-o si Manuila nu a publicat-o, nu este identica cu "studiul" lui Manuila (Regional). In versiunea comuna care nu a fost publicata nu exista o impartire in procente a raspunderii pentru exterminare intre ger­mani si romani. Chestiunea celor 100.000 de evrei descoperiti, chipurile, in Uniunea Sovietica este amintita in Details, care poarta, cum am mentionat, si semnatura lui Manuila, drept un zvon a carui veridicitate nu va putea fi apreciata "decat du­­pa recensamantul general al popu­latiei din Rusia Sovietica". Se mai spune acolo ca cel putin 115.000 de evrei au fost ucisi dupa reocuparea Basarabiei si Bucovinei "in actiuni ale ar­matei germane impreuna cu guvernul Antonescu" (Details, p. Cool.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CONTINUARE>>>>>

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.08 18:48

Pe baza cifrelor amintite, Filderman a pregatit, in colaborare cu Manuila, prima versiune a lucrarii statistice comune, care a fost semnata de ambii, cu titlul: Precizari asupra numarului evreilor din Romania, 1956 si in engleza: Details Concerning the Number of Jews in Romania, 1956 (in continuare Details). Manuila nu a publicat versiunea semnata cu Filderman, ci doar a amintit-o intr-o nota (Regional, p. 7).
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CONTINUARE>>>>>

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.08 18:47

Studiul "comun"
Filderman i-a trimis la inceput lui Manuila date statistice pe care le-a cules timp de ani de zile si in special in anii 1940-1944 despre numarul evreilor si numarul pierderilor evreiesti, inainte ca Manuila sa fi inceput pregatirea studiului "comun". Aceste date urmau sa serveasca ca baza pentru publicatia comuna. Filderman indica in mod explicit, bazandu-se pe recensamintele din 1912, 1930 si 1941, ca in aprilie 1941 ra­ma­se­se­ra in Romania 302.050 evrei, ca toata populatia evreiasca din sudul Bucovinei si din judetul Dorohoi (in afara de o parte din evrei din orasul Dorohoi) au fost de­portati in Transnistria, ca circa 10.000 de evrei au fost omorati in pogromul de la Iasi, iar in ce priveste Basarabia "nimeni din cei 206.958 de evrei care au trait acolo in 1930 nu a ramas in viata in prezent. "In Bucovina de Nord au ramas in viata 15.000." (Chif­fres se referaint à la population jui­ve de Roumanie - culegere de date pe care Filderman le-a pregatit si le-a tra­dus in franceza pentru a le include in me­moriile sale, Arhiva Filderman, P-6/68, pp. 99-100).
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CONTINUARE>>>>>

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.08 18:46

Valorile umaniste si repulsia fata de ra­sism i-au revenit ca prin minune lui Ma­nui­la imediat dupa caderea regimului an­to­nescian. El a fost numit ministru la Presedintia Consiliului de Ministri si s-a cutremurat retroactiv de legislatia rasista: "Adoptarea legilor rasiste a constituit o abatere de gandire care nu co­respunde secolului nostru, si este strai­na traditiei natiunii romanesti", a declarat Manuila unui ziarist evreu in de­cem­brie 1944 (Curierul Israelit, 10 decembrie 1944). Aceasta e ceea ce, desi­gur, a tinut minte Filderman cand i s-a adre­sat Manuila, probabil in 1954, pro­pu­nandu-i sa publice impreuna date statistice despre evreii din Romania, cand amandoi se aflau in exil. Manuila a reusit sa paraseasca Romania inainte de 1947, iar Filderman la inceputul lui 1948.
Filderman nu stia nimic despre "cealalta fata" a lui Manuila - despre apropie­rea sa de Antonescu sau despre propu­ne­rile sale pentru o noua verificare a nu­marului evreilor in vederea deportarii. Fil­derman, care a fost un patriot roman, adoptat cu ambele maini de catre Comitetul National Roman din exil, de catre politicieni si de catre fostele personalitati lo­iale Regelui Mihai (si el in exil), era de­si­gur plin de bunavointa fata de romanii care reprezentau democratia romaneas­­ca.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CONTINUARE>>>>>

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.08 18:44

La sfarsitul lui 1942 sectia de bioantro­po­logie a Institutului a initiat un studiu rasist in randurile romanilor din Transnistria pentru a stabili masura "apropierii lor biologice de izvorul etnic al natiunii romane". Studiul s-a desfasurat dupa toate regulile de clasificare nazista a caracteristicilor fizice ale unui popor, care includeau masurari ale craniului, nasului, urechilor, culoarea ochilor etc. Scopul studiului era, printre altele, de a veri­fi­ca conform dispozitiilor in scris ale gu­vernatorului Gheorghe Alexianu, daca in ultimele trei generatii s-au inregistrat in randurile lor casatorii mixte cu "jidani". "Fara intelegerea domnului doctor Sa­bin Manuila, directorul general al Institutului nostru, n-ar fi fost posibila aceas­ta elaborare", scria Ioan Facaoa­ru, seful echipei Institutului care a efectuat studiul, in ianuarie 1943, in brosura pe care a publicat-o cu rezultatele studiu­lui pentru descoperirea puritatii rasei ro­ma­nesti si a urmelor de sange evreiesc in venele romanilor etnici din Transnistria (Institutul Central de Statistica de lan­ga Presedintia Consiliului de Mi­nis­tri, Sectia de Bioantropologie, Cercetari antropologice in patru sate ro­ma­nesti din Transnistria, de I. Facaoanu, ianuarie 1943, brosura aflata in Arhiva Odesa, 2242-1-1214).

In calitatea lui de specialist, Manuila si Institutul in fruntea caruia a stat au fost solicitati sa ajute la pregatirile pentru solutia finala in Romania in vara lui 1942. Incepand din martie 1942, Pre­se­din­tia Consiliului de Ministri s-a ocupat, in coordonare cu alte ministere, cu im­partirea evreilor in "utili" si "inutili", pen­tru a stabili cine va fi deportat si cine va ramane pe loc. O asemenea impartire nu putea fi facuta fara datele statistice pre­cise ale Institutului. In decursul veri­fi­ca­rii s-a descoperit o diferenta de circa 13.000 de evrei intre recensamantul din aprilie 1941 si recensamantul celor cu sange evreiesc din mai 1942. Manuila i-a recomandat lui Antonescu ca Institutul de Statistica sa efectueze "o noua ve­rificare a evreilor din Romania", astfel ca nici un evreu sa nu se poata eschi­va de la deportare.

Relatiile dintre Conducator si Manui­la pot fi definite ca intime - relatii cu un prie­­ten al familiei, fata de care nu exista retineri si poti vorbi deschis despre si­tua­tia din tara si din lume si despre planuri, inclusiv planul de deportare a tuturor evreilor, care nu putea fi executat fara da­tele Institutului de Statistica al statului. Manuila apartinea cercului social apro­piat al lui Antonescu si era de fapt om de casa al familiei Antonescu si dato­rita sotiei sale Veturia, care era prietena apropiata a Mariei Antonescu, si activa in "Consiliul de Patronaj" al acesteia. Intimitatea lor l-a determinat pe comandantul Garzii de Fier, Horia Sima, sa va­da "in influenta distrugatoare" a celor trei Veturii - Veturia Goga, Veturia Manuila si Veturia Barbu - cauza infrangerii si inabusirii rebeliunii legionare din ianua­rie 1942 (H. Sima, Era Libertatii, Statul National-Legionar, Madrid, 1982, p. 94).
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CONTINUARE>>>>>

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.08 18:40

Sabin Manuila a satisfacut apetitul lui Antonescu pentru grafice si statistica, cu­noscut tuturora in guvernul si anturajul sau.

Strangerea si prelucrarea datelor sta­tis­tice in toate domeniile, intr-un stat in fruntea caruia se afla un dictator a facut din Manuila un om foarte apropiat de Ion Antonescu si unul din partasii marilor se­cre­te ale regimului. Institutul Central de Statistica facea parte integranta din Pre­se­dintia Consiliului de Ministri, iar directorul lui era direct subordonat lui Ion Antonescu. Manuila merita increderea Conducatorului. El era un om cu orizonturi largi, placut, care nu facuse nicioda­ta parte din cercurile nationaliste si antisemite, si a respins ani de zile sustinerile legionarilor ca in Romania traiau milioane de evrei. Dar, la fel ca alti romani, a reu­sit in scurt timp sa se adapteze la noul spirit care a pus stapanire pe Ro­ma­nia.

Recensamintele lui Antonescu


La inceputul lui 1941 a organizat efec­tuarea primului recensamant general sub regimul lui Antonescu si, in timpul pregatirii lui, a avut ideea de a invita observatori straini "impartiali si de renume mondial" care sa insoteasca ac­tiu­nile recensamantului si prelucrarea datelor. Acesti observatori specialisti au fost, prin natura lucrurilor in Noua Europa, presedintele Oficiului Statistic din Bavaria, prof. Franz Burgdörfer, si dr. Molinari, directorul general al Institutului Central de Statistica din Italia. In dis­cu­tiile purtate de Burgdörfer cu Manuila si colaboratorii lui apropiati, care au atins subiecte "dincolo de marginile strict statistice", specialistul nazist a auzit de la Manuila ca asa-numita "chestiu­ne evreiasca in Romania este de du­reroasa importanta" si ca "guvernarea se straduieste sa solutioneze grab­nic aceasta problema" (prof. dr. F. Burgdörfer, Dare de seama. Recen­sa­man­tul General al Romaniei, 1941, Analele Institutului Statistic al Ro­ma­niei, director dr. S. Manuila, vol. I, Bu­cu­resti, 1942, pp. 323-333).

Dupa ocuparea Transnistriei, Institutul a fost insarcinat sa efectueze un re­cen­samant primar al locuitorilor dupa im­­par­tirea etnica, si in special un inventar al bunurilor publice. Delegatii Institutului au ajuns in decembrie 1941-ianuarie 1942 in fiecare colt de pe intinsul Transnistriei. Dr. Manuila a sosit la Odesa in ianuarie 1942, in toiul campaniei de deportare a evreilor cu trenuri la Berezovca. Trimisii Institutului, care reusisera sa efectueze o numaratoare a evreilor dupa barbati, femei si copii, nu puteau sa nu vada convoaiele evreilor trimisi la moarte, miile de cadavre raspandite pe drumurile de tara si chiar executiile in masa de la Bogdanovca, Domanevca si satele din judetul Berezovca. Ei au putut sa vada mormanele de cadavre inghetate pe strazile ghetourilor din nordul si centrul Transnistriei si chiar sa raporteze fap­tele, dar acesta nu era domeniul de care se interesau.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

-----Jean Ancel și prietenii turnători

Mesaj Scris de Admin la data de 20.05.08 8:19

Jean Ancel și prietenii turnători
Istoricul evreu s-a stins recent din viață după ce România i-a livrat o porție consistentă de dezamăgire și otravă. Prin dosarul de Securitate.
În luptă cu o boală necruțătoare, Jean Ancel s-a trezit anul trecut cu dosarul de urmărire întocmit de fosta Securitate română sub ochi. Documentele au fost descoperite de istoricul Radu Ioanid, directorul Muzeului Holocaustului din Washington, și au avut rolul de a-l edifica pe prolificul cercetător de la Yad Vashem asupra pervertirii nu doar a societății românești sub comunism, ci, în mod special, a pretinșilor oameni de știință.

Dat afară de la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iași, unde studia istoria, în agitații ani ’50, Jean Ancel a reușit să plece în Israel, o dată cu miile de evrei români, vânduți practic de noua putere de la București, și să-și rescrie destinul.
A continuat studiile la Universitatea Ebraică din Ierusalim, unde a obținut titlul de doctor cu o teză despre istoria evreilor din România. Preocuparea științifică față de Holocaustul românesc, o temă în care a devenit pe parcurs cea mai avizată voce, l-a făcut să mențină o legătură permanentă cu România.

În anii ’80, acesta a și revenit în țară de trei ori, cu ocazia fie a unor manifestări științifice și așa-zise schimburi de experiență cu istoricii români, fie la invitația Federației Comunităților Evreiești din România (FCER). Vizitele în sine au constituit un motiv suficient ca Securitatea să-i deschidă un dosar de urmărire și să pună pe urmele sale o armată de ofițeri și de informatori. Aceștia din urmă au fost racolați în special din rândul istoricilor cu care colabora și pe care, la rându-i, i-a găzduit de mai multe ori în Israel, cei mai mulți angajați ai Institutului de Istorie a Partidului.

Discuții, proiecte profesionale, întâlniri private sunt redate cu acribie în dosar, grație zelului informatorilor și unui filaj bine organizat. Prietenii săi de la FCER nu s-au lăsat mai prejos, fiind, în pofida numelor de cod, cel mai lesne de recunoscut prin funcțiile lor și prin conversațiile purtate în limba ebraică, ai cărei cunoscători erau puțini în România la acea oră. Jean Ancel a mărturisit că nu și-a putut citi dosarul până la capăt.

Pe de o parte amărăciunea, pe de altă parte dorința de a-și canaliza la maximum energia asupra proiectelor în derulare, în perspectiva unui sfârșit de care era conștient că se apropie galopant. În aceste condiții, doar CNSAS ar mai putea să-i așeze pe turnători la locul pe care-l merită. Măcar întru posteritatea unui valoros istoric.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Jean Ancel (1939-2008) (LIVIU ROTMAN)

Mesaj Scris de Admin la data de 18.05.08 20:11

Jean Ancel (1939-2008) (LIVIU ROTMAN)



Joi, 1 mai, exact in ajunul zilei in care Israelul comemoreaza Ziua Holocaustului, s-a stins din viata unul dintre marii cercetatori ai Holocaustului, Jean Ancel. Nascut la Iasi, in 1939, a emigrat in anii ‘50 in Israel, unde a studiat la Universitaea Ebraica din Ierusalim.

O intreaga viata de cercetator a inchinat-o realitatii Holocaustului din Romania, devenind treptat cel mai important specialist al acestui capitol de istorie comuna atat a evreilor, cat si a romanilor.

Jean Ancel a epuizat cele mai importante fonduri documentare din Israel, Occident, Statele Unite, Rusia, Ucraina, Moldova si Romania, scotand la iveala marturii necunoscute despre o perioada dramatica. Am trait decenii printre cercetatori, dar pot spune ca nu am intalnit pe cineva cu perseverenta lui, calitate dublata de o exceptionala capacitate de a gasi documentul relevant si de a-l intelege pe deplin.

La inceputul anilor ’90, s-au deschis, treptat, arhivele din Estul Europei. Ancel a inteles importanta decisiva a momentului si s-a avantat cu incrancenare in lectura a noi orizonturi, care fusesera ascunse de un sistem politic dusman al memoriei istorice. Iar rezultatele acestei activitati sunt exceptionale. Opera sa, materializata in importante lucrari, este in fapt cea mai importanta contributie la cercetarea Holocaustului in Romania. As aminti doar cele mai importante volume. In anii 2001- 2003 apare, in paralel, la Ierusalim, la Yad Vashem, si Bucuresti, la Hasefer, monumentala lucrare - editia romaneasca este in patru volume: Contributii la Istoria Romaniei: problema evreiasca 1933-1944. Bazandu-se pe o uriasa si diversa documentatie, Ancel demonstreaza pentru prima oara faptul ca fenomenul Holocaustului este parte integranta a istoriei Romaniei, fiind produsul unei indelungate dinamici sociale, culturale religioase din interiorul spatiului romanesc.

In 2003 apare la Universitatea din Tel Aviv lucrarea, in trei volume, Transnistria, ce contine peste 2.000 de documente despre sistemul concentrational din Transnistria, organizat si administrat de regimul Antonescu. Acestea demonstreaza ca Transnistria a fost organizata in scopul precis al exterminarii evreilor si apoi si al romilor, fiind parte a originalitatii lui Antonescu in rezolvarea definitiva a problemei “minoritatilor balast”.

Pogromului de la Iasi, in care si-au gasit sfarsitul peste 13.000 de evrei, ii este inchinata lucrarea Preludiul la asasinat. Pogromul de la Iasi, 29 iunie 1941, aparuta la Polirom, in 2005. Ancel dovedeste, in aceasta carte, responsabilitatea guvernului, inclusiv a lui Ion Antonescu, si implicarea in atrocitati a institutiilor statului: armata, jandarmerie, politie.

Cea mai recenta (2007) lucrare aparuta la Ierusalim se ocupa de actiunea sistematica de jefuire economica a evreilor de catre regimul lui Antonescu (The Economic Destruction of Romanian Jewry). Cartea va fi editata in limba romana de Institutul National pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel”. Dar nu putem uita contributia de capatai a lui Jean Ancel la redactarea Raportului final al Comisiei pentru Studierea Holocaustului din Romania.

Ar mai fi de adaugat ca Ancel este printre primii care au atras atentia asupra Holocaustului romilor. Poate este semnificativ faptul ca ultimul sau drum in Romania a fost inchinat participarii la un simpozion dedicat Holocaustului romilor.

In general, vorbim de contributia importanta a unui cercetator la dezvoltarea unui domeniu stiintific. Nu este cazul lui Jean Ancel. El este ctitorul unui domeniu de cercetare si cel ce rezolva problematica acestui domeniu. Fireste, cercetarea merge mai departe. Se vor ridica si alti cercetatori importanti ai acestui spinos subiect, dar, personal, consider ca foarte greu se va putea gasi altceva, in afara celor scrise de Jean Ancel.

Jean Ancel nu a obtinut nimic usor. Pentru a-si impune punctele de vedere a avut de luptat cu cei ce tineau, in Estul Europei, arhivele zavorate, cu negationistii Holocaustului, de toate categoriile. A avut de luptat, si in Israel, cu o conceptie mult timp gresita a establishment-ul istoriografiei Holocaustului, unde nu s-a inteles, multa vreme, complexitatea si mai ales dimensiunile fenomenului Holocaustului, pe care il limitau la Germania si la teritoriile ocupate de aceasta. A avut de luptat cu aparatorii unor mituri si clisee, cu cei ce incercau sa-si cosmetizeze imaginea post factum. In aceasta lupta, Jean Ancel nu a facut niciun compromis, nu a cautat sa fie “binevoitor” fata de cei ce mutilau istoria, istorie pe care el a trait-o ca nimeni altul. Si-a sacrificat timpul sau si al familiei pentru a-si construi opera. In timpul unui congres international, un bun prieten comun spunea: “Jean nu este cu noi, el este si acum undeva, intre Berezovka si Mogilev (Transnistria)”. Nimeni nu a inteles, asemenea lui, valoarea etica a problematicii Holocaustului.

Dar Jean a stiut sa fie si un prieten, un indrumator, oferind cu multa generozitate informatii bibliografice, documente din uriasa sa arhiva. Sirul celor indrumati de el este foarte lung. Si ma tem sa nu uit pe cineva, daca ii voi insira. Personal, sunt mandru sa fiu unul dintre acestia si sa ma fi bucurat de aproape 3 decenii de prietenia sa.

Un savant nu pleaca de tot, el ramane intre noi prin cartile sale, dar si prin prietenii si admiratorii lui.


Ultima editare efectuata de catre Admin in 12.01.09 20:30, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

-----Jean Ancel: Omul din spatele istoricului

Mesaj Scris de Admin la data de 09.05.08 10:57

Jean Ancel: Omul din spatele istoricului


Jean Ancel: Omul din spatele istoriculuiAutor: Michael SHAFIR


Institutului care-i va purta cindva numele - deoarece, fara indoiala, va exista un asemenea edificiu fie in Israel, fie in Romania- - ii vor trebui ani de zile pentru a prelucra aceste arhive.

Decesul istoricului Jean Ancel la 30 aprilie lasa in urma un vid enorm. Istoricul nascut in Iasi a fost mai mult decit un om dedicat reconstituirii imprejurarilor care au dus, practic, la anihilarea comunitatii evreiesti din Romania, fie prin exterminarea holocaustiana, fie urmare a acesteia, prin emigrarea in masa care a urmat dezastrului. A fost o institutie, si nu cred ca exagerez cind afirm ca a fost in acelasi timp un institut. Uriasa cantitate de documente pe care Jean Ancel a reusit s-o acumuleze de unul singur cercetind arhive rusesti, moldovenesti, romanesti, germane si americane, de cele mai multe ori fara a beneficia decit de un simbolic sprijin financiar si citeodata nici macar de acesta, este uluitoare. Institutului care-i va purta cindva numele - deoarece, fara indoiala, va exista un asemenea edificiu fie in Israel, fie in Romania - ii vor trebui ani de zile pentru a prelucra aceste arhive. In luna martie, cind l-am vazut pe Ancel pentru ultima oara, am avut din nou ocazia sa constat, ghidat de catre prietenul Jean, ce urias este rezultatul acestor eforturi, pe care miile de pagini ale cartilor pe care a apucat sa le publice nu au putut sa il cuprinda nici in mica parte.

Jean Ancel era constient de deznodamintul fatal al nemiloasei sale boli. Se lupta cu ea cu vitejie, dar nu isi facea iluzii. Il preocupa, mai degraba, soarta acestor documente si, bineinteles, soarta familiei pe care o va lasa in urma. Cu mine vorbea deschis, posibil mai deschis decit cu altii, deoarece ne legau nu mai putin de patru decade de prietenie si colegialitate. Ne cunoscusem in 1968, cind amindoi eram redactori la postul de radio Kol Israel - Vocea Israelului. Pentru amindoi, functiile indeplinite acolo erau numai un mijloc de a ne cistiga existenta in timpul studentiei. Ceea ce ne preocupa cu adevarat erau insa studiile noastre, ale lui in istoria poporului evreu, ale mele in stiintele politice. Cind, dupa citiva ani, devenisem amindoi doctoranzi, discutiile dintre noi aveau sa se concentreze si pe pasiunea cu care dedicam fiecare minut liber subiectelor noastre de cercetare. Istoricul Jean Ancel va deveni acum, el insusi, subiectul unor cercetari ale doctoranzilor.

Nu stiu insa daca omul Jean Ancel pe care il stiu va deveni vreodata cunoscut. De aceea, as vrea sa vorbesc acum despre el, mai degraba decit sa ii trec in revista opera.

Jean Ancel avea un umor subtil, adeseori neinteles de catre cei cu care venea in contact. Un sarcasm benign, rareori sesizat de catre tintele acestuia. Imi amintesc de vizita la Ierusalim a unei delegatii de istorici de la Institutul de Istorie a Partidului, condusa de Gheorghe Zaharia. Ancel s-a oferit sa le arate Vechiul Ierusalim, inclusiv locurile sfinte crestinatatii. Prietenii romani manifestau insa un interes redus, desi aici nu era vorba de ideologie, cit de istorie. Daca doriti, de istoria comuna. Aflindu-se pe Via Dolorosa, in apropierea Sfintului Mormint, au inceput insa sa dea semne de agitatie. Descoperisera un magazin in care, pe linga obiecte de rit, de la cruci la tamiie, se vindeau produse cum ar fi pasta de dinti, sapunul si alte asemenea raritati in Romania acelor ani. Facind pe uimitul, Ancel, care era perfect la curent cu "epoca de aur" ceausista, si-a manifestat nedumerirea cu glas tare. Explicatia a venit sub forma "Ei, domnule Ancel, nu stiti, criza mondiala...". La care, hitru, Jean a replicat: "Ce noroc ca aceasta criza ne-a ocolit!".

Si daca tot e vorba de contactele lui Jean Ancel cu istorici romani, nu voi uita nicicind relatarea sa despre prima vizita in Romania in calitate de angajat al Institutului Yad Vashem pentru Memoria Holocaustului. A fost primit de Ion Popescu-Puturi, s-a vorbit despre o posibila colaborare. Ancel a spus ca institutul la care lucra atunci este dispus sa puna la dispozitia colegilor romani orice documente si l-a intrebat pe Popescu-Puturi care ar fi interesele principale ale partii romane. Uluitorul raspuns a venit sub forma cererii de documente care sa ateste continuitatea poporului roman pe vechiul teritoriu al Daciei. Cind Ancel a incercat sa explice ca Yad Vashem se ocupa numai de perioada post-1933, satrapul partinic a replicat: "Lasati, ca noi stim ca daca evreii vor, se poate". Un clasic exemplu de stereotip antisemit, care nu putea sa treaca neremarcat.

Tot de Popescu-Puturi se leaga si primele eforturi de a fabrica pentru Raul Sorban dosarul de Drept intre Popoare. Cu vastele sale cunostinte, Ancel a "mirosit" imediat despre ce este vorba si a avizat negativ. Din pacate, altfel au stat lucrurile dupa ce Jean Ancel a parasit Yad Vashem. Cind l-am vazut in martie, am incercat sa il conving sa faca publice aceste lucruri. Mi-a raspuns ca este sub demnitatea sa sa intre in polemici cu pseudo-istorici.

Aceeasi atitudine explica si relativa sa tacere in fata atacurilor la care a fost supus in Israel cind, mai recent, afirma ca miscarea sionista din Romania nu a jucat un rol important in timpul Holocaustului, cind principalele eforturi de salvare a evreimii se datorau "asimilationistului" Wilhelm Filderman. Ca sa nu mai vorbim de jalnicul exemplu al unui jurnalist israeliano-roman, patron al unei edituri din Romania, in incercarile sale de a il reabilita pe Antonescu si a servi astfel interesele unor finantatori cu pretentii de politicieni.

Ca istoric, Ancel a avut curajul sa se autocontrazica, atunci cind a descoperit ca in lucrari din tinerete nu avusese acces la documentele in baza carora s-a corectat mai tirziu. Citi istorici au curajul sa faca acest lucru? Nici din posteritate, Jean Ancel nu va sta de vorba cu pigmeii. Este, poate, cea mai importanta mostenire istorica pe care ne-o lasa cel care a fost Jean Ancel, Zichro Le-vracha - Binecuvintata-i fie memoria.




Ultima editare efectuata de catre Admin in 12.01.09 20:29, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

-----Jaful antisemit de stat: o poveste interbelică

Mesaj Scris de Admin la data de 25.11.07 17:26



Ultima editare efectuata de catre Admin in 12.01.09 20:27, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Jean Ancel: "Evreii din Romania au fost persecutati

Mesaj Scris de Admin la data de 27.10.07 18:45

Jean Ancel: "Evreii din Romania au fost persecutati de romani, nu de nazisti"Data publicarii: 19/11/2003


Cunoscutul istoric israelian isi bazeaza afirmatiile pe studierea arhivelor romanesti. In total, afirma el, regimul Antonescu are pe constiinta 420.000 de evrei

?n cadrul seminarului despre Holocaust care are loc la Centrul Memorial "Yad Vashem" din Ierusalim, sapte politicieni rom?ni au ascultat, saptam?na trecuta, un discurs al cunoscutului cercetator israelian Dr. Jean Ancel, autorul unui studiu amplu despre consecintele Holocaustului asupra evreilor din Rom?nia.

Potrivit cotidianului israelian Ha'aretz, ?n discursul sau, Ancel a trecut ?n revista persecutiile la care au fost supusi evreii din Rom?nia, ?n timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Majoritatea exemplelor sale erau extrase din documente rom?nesti, ale caror fotocopii au fost prezentate auditoriului. "Evreii care nu pot tine pasul vor fi omor?ti. La fiecare 10 kilometri, cei care ram?n ?n urma convoiului vor fi executati iar cadavrele vor fi arse", se arata ?ntr-un document ce continea instructiuni ale autoritatilor rom?ne catre organizatorii "marsurilor mortii", spre Transilvania.

?n discursul sau, Ancel s-a axat pe atitudinea taranilor rom?ni din acea perioada.

"Autorii "curatirii zonei" de populatia evreiasca nu au fost fascisti ci rom?ni get-beget", a declarat Ancel. El a dat numeroase exemple potrivit carora taranii rom?ni obisnuiau sa ?si "aleaga" un evreu si apoi sa tocmeasca un politist sa ?l ucida, pentru a obtine hainele si bunurile personale pe care victima le avea asupra sa.

Antonescu a schimbat macazul in 1942

Astfel, potrivit studiilor efectuate de Ancel, ?n timpul celui de-al doilea Razboi Mondial si a regimului condus de maresalul Ion Antonescu, ?n Rom?nia au fost ucisi circa 420 000 de evrei, dintre care 180 000 fiind evrei ucraineni. ?n finalul discursului sau, Ancel a mentionat schimbarea politicii la adresa evreilor care a avut loc ?n timpul regimului Antonescu.

"?ntre aprilie 1942 si august 1944, odata cu intrarea ?n Romania a trupelor sovietice, guvernul Antonescu a ?nceput sa ia masuri de protejare a evreilor ?mpotriva persecutiilor naziste", a declarat Ancel. Cu toate acestea, potrivit cercetatorului israelian, aceasta schimbare de atitudine nu s-a facut din motive umanitare ci din dorinta de a intra ?n gratiile guvernelor vestice. Potrivit Ha'aretz, celor sapte politicieni rom?ni prezenti la discurs le-a fost foarte greu sa asculte argumentele lui Ancel. Ei si-au vociferat protestele si chiar au parasit sala ?n care avea loc conferinta. "Jean Ancel nu a facut dec?t sa scoata ?n evidenta partile negative ale istoriei Rom?niei, ascunz?ndu-le pe cele bune. Cred ca asemenea parti rele se regasesc ?n istoria fiecarui popor, nu numai ?n cea a Rom?niei", a declarat unul dintre rom?nii participanti la seminar.

Seminarul cu privire la consecintele Holocaustului asupra evreilor din Rom?nia a avut loc la initiativa guvernelor israelian si rom?n. Oficialii de la Bucuresti au delegat sapte tineri politicieni, costurile de cazare a acestora fiind suportate de Centrul Memorial pentru Victimele Holocaustului "Yad Vashem".Jean Ancel: "Evreii din Rom?nia au fost persecutati de rom?ni, nu de nazisti"

n cunoscutul istoric israelian isi bazeaza afirmatiile pe studierea arhivelor romanesti

n in total, afirma el, regimul Antonescu are pe constiinta 420.000 de evrei

?n cadrul seminarului despre Holocaust care are loc la Centrul Memorial "Yad Vashem" din Ierusalim, sapte politicieni rom?ni au ascultat, saptam?na trecuta, un discurs al cunoscutului cercetator israelian Dr. Jean Ancel, autorul unui studiu amplu despre consecintele Holocaustului asupra evreilor din Rom?nia.

Potrivit cotidianului israelian Ha'aretz, ?n discursul sau, Ancel a trecut ?n revista persecutiile la care au fost supusi evreii din Rom?nia, ?n timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Majoritatea exemplelor sale erau extrase din documente rom?nesti, ale caror fotocopii au fost prezentate auditoriului. "Evreii care nu pot tine pasul vor fi omor?ti. La fiecare 10 kilometri, cei care ram?n ?n urma convoiului vor fi executati iar cadavrele vor fi arse", se arata ?ntr-un document ce continea instructiuni ale autoritatilor rom?ne catre organizatorii "marsurilor mortii", spre Transilvania.

?n discursul sau, Ancel s-a axat pe atitudinea taranilor rom?ni din acea perioada.

"Autorii "curatirii zonei" de populatia evreiasca nu au fost fascisti ci rom?ni get-beget", a declarat Ancel. El a dat numeroase exemple potrivit carora taranii rom?ni obisnuiau sa ?si "aleaga" un evreu si apoi sa tocmeasca un politist sa ?l ucida, pentru a obtine hainele si bunurile personale pe care victima le avea asupra sa.

Antonescu a schimbat macazul in 1942

Astfel, potrivit studiilor efectuate de Ancel, ?n timpul celui de-al doilea Razboi Mondial si a regimului condus de maresalul Ion Antonescu, ?n Rom?nia au fost ucisi circa 420 000 de evrei, dintre care 180 000 fiind evrei ucraineni. ?n finalul discursului sau, Ancel a mentionat schimbarea politicii la adresa evreilor care a avut loc ?n timpul regimului Antonescu.

"?ntre aprilie 1942 si august 1944, odata cu intrarea ?n Romania a trupelor sovietice, guvernul Antonescu a ?nceput sa ia masuri de protejare a evreilor ?mpotriva persecutiilor naziste", a declarat Ancel. Cu toate acestea, potrivit cercetatorului israelian, aceasta schimbare de atitudine nu s-a facut din motive umanitare ci din dorinta de a intra ?n gratiile guvernelor vestice. Potrivit Ha'aretz, celor sapte politicieni rom?ni prezenti la discurs le-a fost foarte greu sa asculte argumentele lui Ancel. Ei si-au vociferat protestele si chiar au parasit sala ?n care avea loc conferinta. "Jean Ancel nu a facut dec?t sa scoata ?n evidenta partile negative ale istoriei Rom?niei, ascunz?ndu-le pe cele bune. Cred ca asemenea parti rele se regasesc ?n istoria fiecarui popor, nu numai ?n cea a Rom?niei", a declarat unul dintre rom?nii participanti la seminar.

Seminarul cu privire la consecintele Holocaustului asupra evreilor din Rom?nia a avut loc la initiativa guvernelor israelian si rom?n. Oficialii de la Bucuresti au delegat sapte tineri politicieni, costurile de cazare a acestora fiind suportate de Centrul Memorial pentru Victimele Holocaustului "Yad Vashem".Jean Ancel: "Evreii din Rom?nia au fost persecutati de rom?ni, nu de nazisti"

n cunoscutul istoric israelian isi bazeaza afirmatiile pe studierea arhivelor romanesti

n in total, afirma el, regimul Antonescu are pe constiinta 420.000 de evrei

?n cadrul seminarului despre Holocaust care are loc la Centrul Memorial "Yad Vashem" din Ierusalim, sapte politicieni rom?ni au ascultat, saptam?na trecuta, un discurs al cunoscutului cercetator israelian Dr. Jean Ancel, autorul unui studiu amplu despre consecintele Holocaustului asupra evreilor din Rom?nia.

Potrivit cotidianului israelian Ha'aretz, ?n discursul sau, Ancel a trecut ?n revista persecutiile la care au fost supusi evreii din Rom?nia, ?n timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Majoritatea exemplelor sale erau extrase din documente rom?nesti, ale caror fotocopii au fost prezentate auditoriului. "Evreii care nu pot tine pasul vor fi omor?ti. La fiecare 10 kilometri, cei care ram?n ?n urma convoiului vor fi executati iar cadavrele vor fi arse", se arata ?ntr-un document ce continea instructiuni ale autoritatilor rom?ne catre organizatorii "marsurilor mortii", spre Transilvania.

?n discursul sau, Ancel s-a axat pe atitudinea taranilor rom?ni din acea perioada.

"Autorii "curatirii zonei" de populatia evreiasca nu au fost fascisti ci rom?ni get-beget", a declarat Ancel. El a dat numeroase exemple potrivit carora taranii rom?ni obisnuiau sa ?si "aleaga" un evreu si apoi sa tocmeasca un politist sa ?l ucida, pentru a obtine hainele si bunurile personale pe care victima le avea asupra sa.

Antonescu a schimbat macazul in 1942

Astfel, potrivit studiilor efectuate de Ancel, ?n timpul celui de-al doilea Razboi Mondial si a regimului condus de maresalul Ion Antonescu, ?n Rom?nia au fost ucisi circa 420 000 de evrei, dintre care 180 000 fiind evrei ucraineni. ?n finalul discursului sau, Ancel a mentionat schimbarea politicii la adresa evreilor care a avut loc ?n timpul regimului Antonescu.

"?ntre aprilie 1942 si august 1944, odata cu intrarea ?n Romania a trupelor sovietice, guvernul Antonescu a ?nceput sa ia masuri de protejare a evreilor ?mpotriva persecutiilor naziste", a declarat Ancel. Cu toate acestea, potrivit cercetatorului israelian, aceasta schimbare de atitudine nu s-a facut din motive umanitare ci din dorinta de a intra ?n gratiile guvernelor vestice. Potrivit Ha'aretz, celor sapte politicieni rom?ni prezenti la discurs le-a fost foarte greu sa asculte argumentele lui Ancel. Ei si-au vociferat protestele si chiar au parasit sala ?n care avea loc conferinta. "Jean Ancel nu a facut dec?t sa scoata ?n evidenta partile negative ale istoriei Rom?niei, ascunz?ndu-le pe cele bune. Cred ca asemenea parti rele se regasesc ?n istoria fiecarui popor, nu numai ?n cea a Rom?niei", a declarat unul dintre rom?nii participanti la seminar.

Seminarul cu privire la consecintele Holocaustului asupra evreilor din Rom?nia a avut loc la initiativa guvernelor israelian si rom?n. Oficialii de la Bucuresti au delegat sapte tineri politicieni, costurile de cazare a acestora fiind suportate de Centrul Memorial pentru Victimele Holocaustului "Yad Vashem".
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Jean Ancel: "Evreii din Romania au fost persecutati

Mesaj Scris de Admin la data de 13.10.07 17:22

Jean Ancel: "Evreii din Romania au fost persecutati de romani, nu de nazisti"Data publicarii: 19/11/2003



Cunoscutul istoric israelian isi bazeaza afirmatiile pe studierea arhivelor romanesti. In total, afirma el, regimul Antonescu are pe constiinta 420.000 de evrei

?n cadrul seminarului despre Holocaust care are loc la Centrul Memorial "Yad Vashem" din Ierusalim, sapte politicieni rom?ni au ascultat, saptam?na trecuta, un discurs al cunoscutului cercetator israelian Dr. Jean Ancel, autorul unui studiu amplu despre consecintele Holocaustului asupra evreilor din Rom?nia.

Potrivit cotidianului israelian Ha'aretz, ?n discursul sau, Ancel a trecut ?n revista persecutiile la care au fost supusi evreii din Rom?nia, ?n timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Majoritatea exemplelor sale erau extrase din documente rom?nesti, ale caror fotocopii au fost prezentate auditoriului. "Evreii care nu pot tine pasul vor fi omor?ti. La fiecare 10 kilometri, cei care ram?n ?n urma convoiului vor fi executati iar cadavrele vor fi arse", se arata ?ntr-un document ce continea instructiuni ale autoritatilor rom?ne catre organizatorii "marsurilor mortii", spre Transilvania.

?n discursul sau, Ancel s-a axat pe atitudinea taranilor rom?ni din acea perioada.

"Autorii "curatirii zonei" de populatia evreiasca nu au fost fascisti ci rom?ni get-beget", a declarat Ancel. El a dat numeroase exemple potrivit carora taranii rom?ni obisnuiau sa ?si "aleaga" un evreu si apoi sa tocmeasca un politist sa ?l ucida, pentru a obtine hainele si bunurile personale pe care victima le avea asupra sa.

Antonescu a schimbat macazul in 1942

Astfel, potrivit studiilor efectuate de Ancel, ?n timpul celui de-al doilea Razboi Mondial si a regimului condus de maresalul Ion Antonescu, ?n Rom?nia au fost ucisi circa 420 000 de evrei, dintre care 180 000 fiind evrei ucraineni. ?n finalul discursului sau, Ancel a mentionat schimbarea politicii la adresa evreilor care a avut loc ?n timpul regimului Antonescu.

"?ntre aprilie 1942 si august 1944, odata cu intrarea ?n Romania a trupelor sovietice, guvernul Antonescu a ?nceput sa ia masuri de protejare a evreilor ?mpotriva persecutiilor naziste", a declarat Ancel. Cu toate acestea, potrivit cercetatorului israelian, aceasta schimbare de atitudine nu s-a facut din motive umanitare ci din dorinta de a intra ?n gratiile guvernelor vestice. Potrivit Ha'aretz, celor sapte politicieni rom?ni prezenti la discurs le-a fost foarte greu sa asculte argumentele lui Ancel. Ei si-au vociferat protestele si chiar au parasit sala ?n care avea loc conferinta. "Jean Ancel nu a facut dec?t sa scoata ?n evidenta partile negative ale istoriei Rom?niei, ascunz?ndu-le pe cele bune. Cred ca asemenea parti rele se regasesc ?n istoria fiecarui popor, nu numai ?n cea a Rom?niei", a declarat unul dintre rom?nii participanti la seminar.

Seminarul cu privire la consecintele Holocaustului asupra evreilor din Rom?nia a avut loc la initiativa guvernelor israelian si rom?n. Oficialii de la Bucuresti au delegat sapte tineri politicieni, costurile de cazare a acestora fiind suportate de Centrul Memorial pentru Victimele Holocaustului "Yad Vashem".Jean Ancel: "Evreii din Rom?nia au fost persecutati de rom?ni, nu de nazisti"

n cunoscutul istoric israelian isi bazeaza afirmatiile pe studierea arhivelor romanesti

n in total, afirma el, regimul Antonescu are pe constiinta 420.000 de evrei

?n cadrul seminarului despre Holocaust care are loc la Centrul Memorial "Yad Vashem" din Ierusalim, sapte politicieni rom?ni au ascultat, saptam?na trecuta, un discurs al cunoscutului cercetator israelian Dr. Jean Ancel, autorul unui studiu amplu despre consecintele Holocaustului asupra evreilor din Rom?nia.

Potrivit cotidianului israelian Ha'aretz, ?n discursul sau, Ancel a trecut ?n revista persecutiile la care au fost supusi evreii din Rom?nia, ?n timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Majoritatea exemplelor sale erau extrase din documente rom?nesti, ale caror fotocopii au fost prezentate auditoriului. "Evreii care nu pot tine pasul vor fi omor?ti. La fiecare 10 kilometri, cei care ram?n ?n urma convoiului vor fi executati iar cadavrele vor fi arse", se arata ?ntr-un document ce continea instructiuni ale autoritatilor rom?ne catre organizatorii "marsurilor mortii", spre Transilvania.

?n discursul sau, Ancel s-a axat pe atitudinea taranilor rom?ni din acea perioada.

"Autorii "curatirii zonei" de populatia evreiasca nu au fost fascisti ci rom?ni get-beget", a declarat Ancel. El a dat numeroase exemple potrivit carora taranii rom?ni obisnuiau sa ?si "aleaga" un evreu si apoi sa tocmeasca un politist sa ?l ucida, pentru a obtine hainele si bunurile personale pe care victima le avea asupra sa.

Antonescu a schimbat macazul in 1942

Astfel, potrivit studiilor efectuate de Ancel, ?n timpul celui de-al doilea Razboi Mondial si a regimului condus de maresalul Ion Antonescu, ?n Rom?nia au fost ucisi circa 420 000 de evrei, dintre care 180 000 fiind evrei ucraineni. ?n finalul discursului sau, Ancel a mentionat schimbarea politicii la adresa evreilor care a avut loc ?n timpul regimului Antonescu.

"?ntre aprilie 1942 si august 1944, odata cu intrarea ?n Romania a trupelor sovietice, guvernul Antonescu a ?nceput sa ia masuri de protejare a evreilor ?mpotriva persecutiilor naziste", a declarat Ancel. Cu toate acestea, potrivit cercetatorului israelian, aceasta schimbare de atitudine nu s-a facut din motive umanitare ci din dorinta de a intra ?n gratiile guvernelor vestice. Potrivit Ha'aretz, celor sapte politicieni rom?ni prezenti la discurs le-a fost foarte greu sa asculte argumentele lui Ancel. Ei si-au vociferat protestele si chiar au parasit sala ?n care avea loc conferinta. "Jean Ancel nu a facut dec?t sa scoata ?n evidenta partile negative ale istoriei Rom?niei, ascunz?ndu-le pe cele bune. Cred ca asemenea parti rele se regasesc ?n istoria fiecarui popor, nu numai ?n cea a Rom?niei", a declarat unul dintre rom?nii participanti la seminar.

Seminarul cu privire la consecintele Holocaustului asupra evreilor din Rom?nia a avut loc la initiativa guvernelor israelian si rom?n. Oficialii de la Bucuresti au delegat sapte tineri politicieni, costurile de cazare a acestora fiind suportate de Centrul Memorial pentru Victimele Holocaustului "Yad Vashem".Jean Ancel: "Evreii din Rom?nia au fost persecutati de rom?ni, nu de nazisti"

n cunoscutul istoric israelian isi bazeaza afirmatiile pe studierea arhivelor romanesti

n in total, afirma el, regimul Antonescu are pe constiinta 420.000 de evrei

?n cadrul seminarului despre Holocaust care are loc la Centrul Memorial "Yad Vashem" din Ierusalim, sapte politicieni rom?ni au ascultat, saptam?na trecuta, un discurs al cunoscutului cercetator israelian Dr. Jean Ancel, autorul unui studiu amplu despre consecintele Holocaustului asupra evreilor din Rom?nia.

Potrivit cotidianului israelian Ha'aretz, ?n discursul sau, Ancel a trecut ?n revista persecutiile la care au fost supusi evreii din Rom?nia, ?n timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Majoritatea exemplelor sale erau extrase din documente rom?nesti, ale caror fotocopii au fost prezentate auditoriului. "Evreii care nu pot tine pasul vor fi omor?ti. La fiecare 10 kilometri, cei care ram?n ?n urma convoiului vor fi executati iar cadavrele vor fi arse", se arata ?ntr-un document ce continea instructiuni ale autoritatilor rom?ne catre organizatorii "marsurilor mortii", spre Transilvania.

?n discursul sau, Ancel s-a axat pe atitudinea taranilor rom?ni din acea perioada.

"Autorii "curatirii zonei" de populatia evreiasca nu au fost fascisti ci rom?ni get-beget", a declarat Ancel. El a dat numeroase exemple potrivit carora taranii rom?ni obisnuiau sa ?si "aleaga" un evreu si apoi sa tocmeasca un politist sa ?l ucida, pentru a obtine hainele si bunurile personale pe care victima le avea asupra sa.

Antonescu a schimbat macazul in 1942

Astfel, potrivit studiilor efectuate de Ancel, ?n timpul celui de-al doilea Razboi Mondial si a regimului condus de maresalul Ion Antonescu, ?n Rom?nia au fost ucisi circa 420 000 de evrei, dintre care 180 000 fiind evrei ucraineni. ?n finalul discursului sau, Ancel a mentionat schimbarea politicii la adresa evreilor care a avut loc ?n timpul regimului Antonescu.

"?ntre aprilie 1942 si august 1944, odata cu intrarea ?n Romania a trupelor sovietice, guvernul Antonescu a ?nceput sa ia masuri de protejare a evreilor ?mpotriva persecutiilor naziste", a declarat Ancel. Cu toate acestea, potrivit cercetatorului israelian, aceasta schimbare de atitudine nu s-a facut din motive umanitare ci din dorinta de a intra ?n gratiile guvernelor vestice. Potrivit Ha'aretz, celor sapte politicieni rom?ni prezenti la discurs le-a fost foarte greu sa asculte argumentele lui Ancel. Ei si-au vociferat protestele si chiar au parasit sala ?n care avea loc conferinta. "Jean Ancel nu a facut dec?t sa scoata ?n evidenta partile negative ale istoriei Rom?niei, ascunz?ndu-le pe cele bune. Cred ca asemenea parti rele se regasesc ?n istoria fiecarui popor, nu numai ?n cea a Rom?niei", a declarat unul dintre rom?nii participanti la seminar.

Seminarul cu privire la consecintele Holocaustului asupra evreilor din Rom?nia a avut loc la initiativa guvernelor israelian si rom?n. Oficialii de la Bucuresti au delegat sapte tineri politicieni, costurile de cazare a acestora fiind suportate de Centrul Memorial pentru Victimele Holocaustului "Yad Vashem".
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

-----Ancel contra Ancel

Mesaj Scris de Admin la data de 09.10.07 17:28

Ancel contra Ancel


"Rabinul Shafran a scris ca intilnirea sa cu mitropolitul a salvat evreii din Transilvania de la macel. Este de notat ca, o data cu deschiderea arhivelor romanesti si publicarea documentelor Vaticanului ca si a celor din alte surse, s-au elucidat urmatoarele: Rabinul Shafran n-a vizitat, in timpul guvernarii lui Antonescu, palatul regal, nu s-a intilnit cu regele sau cu regina-mama si nu a fost atunci in legatura directa cu regele si regina. Ambasadorul Elvetiei nu l-a vazut niciodata. Trimisul Vaticanului, Caluso, s-a intilnit cu rabinul dupa ianuarie 1943. Rabinul Shafran nu s-a intilnit atunci cu Maniu: prima oara cind l-a vazut, a fost in 1945. De asemenea, Bratianu si Lupu. Rabinul Shafran nu s-a intilnit niciodata fata in fata cu maresalul Antonescu. Iar, cu Mihai Antonescu, s-a intilnit, poate (s.m.), in 1944. Mitropolitul Balan, cu care rabinul s-a vazut, nu a intervenit la Antonescu sa anuleze planul evacuarii... In concluzie: Benvinistii si Rabinul Shafran nu au stiut nimic despre lupta lui Filderman, pentru ca el nu le-a povestit." Acestea sint informatiile si concluziile dr. Jean Ancel, pe care le-am tradus in romaneste, cuvint cu cuvint, si care au aparut in cartea sa, la pagina 1286.
Intr-un cuvint, rabinul minte! Marele rabin al Romaniei, din timpul prigoanei, al urgiei, ulterior, rabinul sef al Genevei, carturarul, constiinta numita dr. Alexandru Shafran, e un mincinos. Shi, alaturi de el, regretatul sau secretar particular, Israel Levanon, cel care, timp de 40 de ani, a fost membru in Consiliul Municipal si presedinte al Consiliului Rabinic din Haifa, sionistul, omul respectat si iubit de toata lumea. Alaturi de el, noi toti sintem mincinosi. Documentele din arhivele deschise in Romania sint "adevarate", spun "adevarul si numai adevarul".

*
Ma scol de la masa mea de lucru si imi ridic mina spre unul dintre rafturile bibliotecii. Scot din el doua carti: una in ebraica si cealalta in romana. Prima e "Motze hen ba mitbar" (Mi-a placut in pustiu), scrisa de Israel Levanon, cu titlul preluat de la profetul Eliahu (30-1) si editata in 1992, de Asociatia Veteranilor Sionisti din Romania impreuna cu Fondul de Cultura Ianculovici. Cea de a doua carte este "Un taciune smuls flacarilor", scrisa de Alexandru Shafran, memoriile sale, editata in versiunea romaneasca de "Hasefer", in 1996, cu o introducere semnata de Jean Ancel.
Ma asez din nou si rasfoiesc cartile, sa-mi reamintesc. Iau intii cartea lui Israel Levanon, caut in ea si gasesc raspunsul la documentele "adevarate" si la "adevarul" din ele. Iata-le: "Una dintre personalitatile cele mai importante ,care s-a ocupat de salvarea evreilor din Romania in acele timpuri, era Sef-Rabinul Romaniei, dr. Alexandru Shafran. Ca cel care a avut cinstea sa lucreze sub obladuirea sa si care a partricipat la o parte dintre intilnirile sale multiple cu capeteniile guvernamentale, cu preotimea si cu multii diplomati, eram eu, treaz la tot ce s-a intimplat. Imi aduc bine aminte de consternarea, uluirea noastra, cind am primit in 1941, instiintarea groaznica ca evreii din Bucovina si Moldova vor fi expulzati in Transnistria. Am asistat la foarte desele intilniri ale Sef-Rabinului Shafran cu Radu Leca, imputernicitul guvernului antonescian in problemele evreilor, la intilnirea reprezentantului la Bucuresti, monseniorul Caluso, cu primul ministru Mihai Antonescu si cu patriarhul Nicodin. La refuzul acestuia din urma de a se amesteca, de a face ceva sa impiedice expulzarea, ca de altfel si refuzul celorlalti, rabinul l-a implorat, avertizindu-l: ײ²ֲ«In viitor va trebui sa dai socoteala Judecatorului din Ceruri, daca nu vei ajuta femei si copii nevinovati!ײ²ֲ». De la patriarhul Nicodin am mers direct la palatul regal. Shef-Rabinul Shafran a fost primit de catre regele Mihai I si de catre mama Sa, regina Elena. Eminenta Sa le-a expus problema, sfirsind printr-un strigat implorator: Salvati!. Doua zile dupa aceasta vizita, guvernul a ordonat ca evreii care inca nu au fost deportati sa ramina pe loc."

*
Deschid cea de-a doua carte, memoriile Rabinului Alexandru Shafran, versiunea ei romaneasca, "Un taciune smuls faclarilor", si ma opresc la prefata semnata de acelasi Jean Ancel, cercetatorul istoric de la Yad Vasem, autorul cartii, "Istoria Holocaustului Romania", in care rabinul este declarat mincinos de catre documentele din arhivele deschise in Romania, documente "adevarate". Iata o parte din concluziile dr. Ancel privindu-l atunci pe Rabinul Shafran: "Alegerea lui Alexandru Shafran n-a fost deci un accident. Era rezultatul situatiei particulare a evreilor din Romania, la inceputul anului 1940; se datora, de asemenea, calitatilor sale personale si prestigiului tatalui sau, ca si propriului sau prestigiu. Istorisirea care se va citi in acesta carte incepe de la aceasta data. Ea poate sa se imparta in doua: mai intii exterminarea, apoi salvarea. Extreminarea nu era departe; la nici patru luni dupa instalarea in postul de sef-rabin, a avut loc un pogrom la Dorohoi, facind doua sute de victime. Era la inceputul lunii iulie 1940. Dupa mai putin de un an, acela de la Iasi va face douasprezece mii de victime. Autorii: armata si politia romana cu ajutorul nemtilor." Citesc mai departe in prefata: "Reamintim ca la acea data, Alexandru Shafran avea abia 34 de ani. Va trebui sa treaca prin tot felul de incercari, sa-si asume responsabilitati, sa duca o lupta neincetata, fara alte arme decit curajul sau si ײ²ֲ«forta spiritualaײ²ֲ». Intr-o tara hotarita sa stearga orice prezenta evreiasca de pe teritoriul ei, ce putea face un sef-rabin? Ce putea spune el unor conducatori crescuti intr-o veche traditie antisemita, hraniti cu clisee ca: ײ²ֲ«evreii otravesc sufletele taranilorײ²ֲ» sau ײ²ֲ«trebuie redate drepturile romanilorײ²ֲ».(׳’ג‚¬?) Ce poti face cind scriitori, in principiu elita societatii romanesti, tipa ca ײ²ֲ«jidanii sint pe cale sa vinda taraײ²ֲ». Cum sa-l convingi pe Patriarhul ordodox al Romaniei ca evreii nu erau raspunzatori de nenorocirile romanilor si ca deci nu ar merita sa fie pedepsiti? Cum sa-i faci pe dictatorii fascisti sa inteleaga faptul ca evreii nu au contribuit cu nimic la ruinarea economica a tarii? Trebuie sa indraznesti sa-l contrazici pe maresalul Antonescu atunci cind acesta striga ca evreii ײ²ֲ«nu au decit pedeapsa pe care o meritaײ²ֲ», in timp ce, de fapt, el ordona ca ei sa fie impuscati sau cel putin deportati in teribila Transnistrie. Cum sa explici oamenilor politici ca evreii nu doresc decit de fapt sa plece in Palestina - reamintindu-le ca, in definitiv, intre cele doua razboaie, unul dintre cele mai raspindite slogane era tocmai acesta: ײ²ֲ«jidanii la Palestina!ײ²ֲ»? Cum sa lupti impotriva dezlantuirii de ura avind drept scop stergerea urmelor trecutului evreiesc in Romania si care se traducea prin distrugeri si profanari in toata tara?(׳’ג‚¬?) El (rabinul n.m.) trebuia sa trezeasca constiinte adinc atipite, care se obisnuisera pina atunci cu crime comise pretutindeni. A cerut ajutorul acelora care reprezentau credinta crestina pe pamint. A stiut sa le vorbeasca, sa-i puna in garda, sa-i faca sa inteleaga ca dupa ce vor muri, in lumea viitoare, vor avea de ײ²ֲ«platitײ²ֲ», nu pentru crimele pe care nu le-au comis, fireste, ci pentru cele pe care n-au stiut sau n-au vrut sa le impiedice." Citesc mai departe in prefata: "Impreuna cu alti conducatori evrei, rabinul (n.m.) a organizat, la domiciliul sau, pe toata durata razboiului, un birou evreiesc clandestin - in proximitatea imediata a Gestapoului si a temutei politii a Sigurantei romane - pentru a-i ajuta si salva pe membrii Comunitatii Sale".

*
Ce as mai putea adauga la cele doua versiuni ale dr. Jean Ancel privind pe "sfintul de la Geneva", pe carturarul iubit de noi toti? In ce crede cercetatorul istoric? In documentele, nu de putine ori, "facute" si in "adevarul" lor, sau in afirmatiile facute chiar de el in prefata cartii Marelui Rabin Shafran? Cum ar trebui sa numesc aceasta controversa, altfel decit Ancel contra Ancel? Cine a avut interes sa fie astfel ilustrat fostul Sef-Rabin al Romaniei, alungat odata cu regele din tara lor? Cui trebuiau sa serveasca aceste documente? Cine avea si are interes sa "laude" succesele asimiliste ale dr. Fildelman impotriva sionistului credincios in Dumnezeu si oameni? Cind scriu aceste rinduri, imi amintesc de o pelicula vazuta in urma cu mai multi ani, privind pe amiralul Nelson, amiralul fara un ochi si fara o mina, care a cistigat batalia navala de la Trafalgar, in 1805, impotriva fortelor unite, dintre armata napoleoniana si cea spaniola. Amiralul, obosit, dupa ce incendiase cu flota sa vapoarele de razboi ale inamicului, urca scarile spre cabina navei-amiral, pe cind locotenentul sau de la capatul scarilor, il intreaba: "Sir, ce va spune istoria?". Nelson, murdar pe fata si pe costumul sau alb de fumul tunurilor incaierate, i-a raspuns: "Ce va spune istoria?! Minciuni, ca-ntotdeauna!"

http://viatanoastra.1colony.com/whats_new.html


Ultima editare efectuata de catre Admin in 12.01.09 20:26, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

++Un istoric al Romaniei interbelice

Mesaj Scris de Admin la data de 23.09.07 18:19

Un istoric al Romaniei interbelice
D

ificultatea de a-l situa corect în context istoriografic pe Jean Ancel vine din circumstantele biografiei sale. Prin nastere (1940, Iasi), primii ani de studii specializate - la Universitatea ieseana, în domeniul istoriei (pana în 1959) - si problematica abordata de lucrarile sale, el îsi leaga numele într-un mod solid de Romania si trecutul contemporan al acesteia. Prin emigrarea în Israel, cele doua masterate - istorie si arhivistica - prin care si-a continuat studiile din cadrul Universitatii Ebraice din Ierusalim (din 1963) si prin interesul constant, obstinat, pentru problematica Holocaustului în Romania, el apartine, neîndoielnic, cercului istoricilor israelieni. El este, în consecinta, ca o vrea sau ca nu o vrea, deopotriva, istoric roman si istoric evreu; ilustrat în campul studiilor romanesti, dar si al studiilor iudaice. De altfel, opera sa, profund conectata la locurile de unde a plecat, contine si o neîndoielnica dimensiune universalista. Iata ce spune autorul într-unul din textele sale: "Hitler a destainuit lui Antonescu cele doua mari secrete ale regimului nazist înainte de a fi puse în aplicare: Planul Barbarosa si «Liniile directoare pentru tratarea evreilor din Rasarit», adica planul de exterminare a evreilor din Uniunea Sovietica" (Surse arhivistice despre Holocaustul din Romania). Or, asemenea precizari depasesc sfera de interes a istoriei romanesti ori a holocaustologiei, încadrandu-se printre contributiile de istorie contemporana universala.

Datorita acestei împrejurari, marile carti ale lui Jean Ancel, de la colectiile de documente la monografiile ample privitoare la Shoah în Romania, merita sa fie studiate cu atentie chiar si dincolo de eventuala orientare a cititorului - specializat sau nu - catre un anume subiect particular. Ceea ce aduce autorul în pagina este, pana la urma, cea mai importanta tragedie colectiva a lumii contemporane, dincolo de criza istorica a Europei din finalul lumii interbelice si chiar neluand seama la locul unde ea s-a petrecut. Vreau sa spun ca nu trebuie sa fii interesat de Romania pentru a citi pasionat, sub presiune, într-o echilibristica sufleteasca indescriptibila, capitolele pe care, atent la acuratetea reconstituirii, scribul le codifica urmand îndeaproape documentele. Din acest punct de vedere, Jean Ancel se aseamana, îndraznesc sa spun, dincolo de orice obstacol posibil, cu un alt scotocitor al arhivelor si un alt suflet sensibil la vicisitudinile traversate de poporul lui: David Prodan. Pornind tot de la documentatia aluvionara pitita prin diverse fonduri mai mult sau mai putin accesibile, abordandu-le cu staruinta decenii de-a randul, si acest investigator transilvanean al modernitatii romanesti s-a simtit chemat sa restituie, scotand din uitare, lupta pentru supravietuire a taranimii romane ajunse în secolul al XVIII-lea la o saturatie a vicisitudinilor. Aici însa comparatia se opreste. Una este sa fii umilit si obidit, napastuit si împilat, fie si generatie de generatie, si cu totul altceva e sa se urmareasca din rasputeri, cu toate mijloacele puse la dispozitie de puterea statului, extinctia unei etnii, rase si religii.

Un suflu epopeic de tragedie traverseaza fundalul paginilor lui Jean Ancel din cele patru volume ale cartii Contributii la istoria Romaniei. Problema evreiasca (1933-1944) (2 volume, fiecare cu cate doua parti, aparute în original în 2000 si, respectiv, 2002, iar la Ed. Hasefer, în romana, în 2001 si, respectiv, 2003). Titlul cartii, cu aparenta sa cenusie, se vadeste de un sarcasm enorm odata intrat în contact cu continuturile acute ale explorarii. Guvernul Goga - Cuza ("al doilea guvern antisemit din Europa"), dictatura regala si planul ei de "înlaturare civilizata" a evreilor din Romania, "rinocerizarea" intelectualilor romani, atitudinea Patriarhiei Ortodoxe, apoi romanizarea... averilor (pradarea si confiscarea cu acte în regula a avutiilor evreimii romane), pogromurile, romanizarea... sufletelor si infernul experientei concentrationare din Transnistria, antonescianismul si solutia finala sunt, în linii mari, jaloanele stabilite de autor pe calea unei reconstituiri comparabile ca proportii si anvergura cu Arhipelagul Gulag. Însa acolo unde Soljenitan porneste în principal de la sute, mii de relatari orale ale martorilor deportarilor în lagarele sovietice ale indezirabililor regimului rosu, Ancel se bizuie pe documente oficiale irefutabile, confruntate unele cu altele si puse în oglinda, completand informatiile dintr-un fond, sa zicem, sovietic, cu altele, din arhivele naziste recuperate de învingatorii ultimei conflagratii mondiale. Si iarasi, cu precizarea ca, daca în Gulag ajungeai arestat fie si datorita unei vini imaginare, abuzive, dar totusi, a unui pretext ce se lega de o optiune anume a persoanei în cauza (lipsa de aderenta la regim sau insuficienta credibilitate a adeziunii), Shoah a presupus mereu însusi faptul apartenentei la poporul ales, necontand nici chiar convertirile religioase, abjurarile ori renegarile, deci nelasand nici o cale de scapare evreilor.

Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iasi, 29 iunie 1941 (editia initiala în 2003, traducerea romaneasca de la Ed. Polirom, Iasi, 2005) reia si detaliaza - cu o minutie pozitivista dublata de acutul simt al problematizarii de care dispune autorul - unul dintre capitolele vastei panorame reconstituite anterior, focalizand asupra unui episod de dezlantuire bestiala organizata, de factura celui surprins de Gross în Vecinii, monografia sumbra a evenimentelor din targusorul polonez Jedwabne. Dupa cum observa Alexandru-Florin Platon, "Amplu documentata, cartea lui Jean Ancel reaseaza în lumina cruda a adevarului unul din cele mai triste evenimente din istoria contemporana romaneasca. Ea ar trebui sa fie o lectura obligatorie pentru toti cei care continua sa aiba o viziune idilica despre relatiile dintre romani si evrei si sa se îndoiasca de existenta Holocaustului în Romania". (Barbaria cu fata umana, în Contrafort, nr. 7-8, iulie-august 2005) Dar si pentru ceilalti, as adauga, ca unul care, ca efect al tacerii dense ce înconjura subiectul în istoriografia romana, am fost tentat multa vreme sa îi subestimez dimensiunile chiar si dupa ce am aflat despre eveniment.

Aici este, de fapt, locul de a reveni si la identitatea de istoric roman a acestui autor israelian al Shoah. Aflata în prima etapa a receptarii operei sale, cultura noastra traverseaza înca o stare prelungita de soc, dupa cum o marturisesc sporadicele ecouri pe care traducerea cartilor lui Jean Ancel le-a starnit în mediile de specialitate. Tacerea regimului comunist, refuzul nationalistilor romani - si chiar a democratilor cu o întelegere îngusta a notiunii de patriotism - de a accepta adevarul ororii dezvaluite metodic de cercetatorul de la Institutul Yad Vashem, contestarile unor autori diversi (de la Paul Goma si Ion Coja la Tesu Solomonovici) nu împiedica întelegerea circumstantei elementare ca aceia care se intereseaza de trecutul Romaniei nu se pot limita la elogieri si lamentari. Se cuvin asumate si faptele fata de care simtim nevoia unui radical divort, a dezavuarii. Abominabile, demoralizante, ele trebuie cercetate si cunoscute, cu speranta întelegerii resorturilor care au condus la astfel de dezvoltari si cu hotararea de a nu lasa ca ele sa se repete.

Nu este deloc usor sa metabolizezi darurile facute de Jean Ancel. E vorba despre timpuri care înca se întrezaresc în geana de lumina a zilei care abia a trecut. Se cuvine însa recunoscuta maiestria profesionala a investigatorului, curajul civic al cetateanului, curajul de a reveni mereu de unde s-a plecat, în numele stradaniei de a întelege mai bine.

Din acest punct de vedere, odata în plus, Jean Ancel face un serviciu enorm istoriografiei romane, ridicand coltul draperiei mortuare ce acopera chipul hidos al intolerantei antisemite si procedand la anatomia acesteia spre binele tuturor celor afectati de cele petrecute si aspirand la un altfel de viitor. Atunci cand vorbim despre Romania dintre cele doua razboaie nu mai putem mitiza perioada, netinand seama si de drasticele somatii ale chemarii la realitate. Succesiune de dictaturi dupa 1938, cu politici minoritare antidemocratice - asa cum arata Irina Livezeanu într-o monografie -, cu o intelectualitate în buna masura xenofoba, la fel ca politicienii, dar mai ales cu un aparat de stat alunecat tot mai decis catre solutia exterminarii evreilor si a romilor, vremea dintre 1938 si 1944 face ca imaginea de pana mai ieri a unei Romanii aureolate numai de progresele de dupa întregirea statala sa trebuiasca amendata. Din panoplia istoricilor substantiali, care au avut darul si harul de a modifica perceptia publica asupra trecutului romanesc face, prin urmare, parte si Jean Ancel, membru în Comisia Wiesel pentru Studierea Holocaustului în Romania, excelent scormonitor al arhivelor lumii, dar, înainte de toate, un fost student la romana si istorie dat afara din universitatea ieseana si, mai apoi, fost combatant în cateva razboaie israeliene. Cunoscand acestea chiar din gura lui, îmi vine sa cred ca istoria pe care o scriem este, pana la urma, si o încercare a de pricepe propriul nostru trecut personal. De a-l pricepe si, eventual, accepta. De a participa la o judecata nepartinitoare.
http://www.revista22.ro/html/index.php?art=4031&nr=2007-09-21


Ultima editare efectuata de catre Admin in 12.01.09 20:25, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ancel

Mesaj Scris de Admin la data de 15.06.07 22:20

Jean Ancel
http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Ancel
istoriograf israelian, evreu născut în România.
Jean Ancel a început studiile istorice la Universitatea Alexandru Ioan Cuza și din anul 1959 a continuat să studieze la Universitatea ebraică din Ierusalim. Jean Ancel a obținut masterat în istorie universală în anul 1972 și masterat în archivistică în anul 1974. Din anul 1977 este doctor în filosofie. Jean Ancel este un foarte important cercetător al problemei evreiești din România în perioada 1933 - 1944. Ancel este cercetător principal la institutul Iad vaȘem.
Jean Ancel este autorul câtorva studii remarcabile: Enciclopedia Comunităților din România, Contribuții la istoria României, etc.


Ultima editare efectuata de catre Admin in 20.07.11 9:47, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ancel[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum