Eliad[v=]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Eliad[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 15.08.15 18:37

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Eliad[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 07.08.12 14:41

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Harry Eliad, un contemporan fericitIn Bucuresti, strada Iuli

Mesaj Scris de Admin la data de 16.07.11 16:50

Harry Eliad, un contemporan fericitIn Bucuresti, strada Iuliu Barasch este ca o carte veche pe care norocul sau poate intamplarea te ajuta sa o descoperi, la un moment dat, intr-un raft de biblioteca.
O strada care pastreaza,” pe bucatele” marturii ale unor vremuri trecute... Daca urci de la Piata Unirii pe stanga si pe dreapta se prezinta ochiului un cvartal de blocuri aliniat cazon in stilul dinaintea Revolutiei din decembrie 1989, apoi un maidan si, aproape imediat dupa gramezile de pamant si iarba, biserica Sfantul Nicolae Udricani, monument istoric, fosta manastire de maici, datand de mai bine de trei sute de ani. Curiosii gasesc suficiente informatii pe internet la adresa” www.udricani.ro”.
Strada aliniaza in continuare si parca in graba vreo cateva case jerpelite de care se rusineaza si isi reface imaginea sifonata cu un corp de cladiri cu etaj, imbracate cu sobrietate si eleganta in culoarea gris inchis: Teatrul Evreiesc de Stat. O placa bilingva precizeaza: “intre anii 1941-1945 in aceasta cladire a functionat teatrul evreiesc Baraseum, pastrand vie flacara culturii evreiesti si spiritul rezistentei”...
Au trecut deja multe saptamani din momentul in care, dupa un spectacol cu piesa “Foc la Vacaresti”, maestrul Harry Eliad, “o combinatie de oltean cu evreu“ cum se defineste zambitor, mi-a promis ca vom purta un dialog. Despre ce anume? Despre teatru, pasiune, iudaism, iubire de oameni, convietuire, acceptare si inca multe altele...
Incepusem sa pierd din speranta ca intalnirea noastra va avea loc, cand, iata ca primavara asta indecisa, cu respiratia inghetata de iarna inca dominatoare mi-a adus confirmarea ca s-a gasit un spatiu pentru o conversatie... cu directorul Teatrului Evreiesc de Stat, maestrul Harry Eliad.
Incaperea in care sunt primita are piese de mobilier stil, peretii incarcati cu afise, pe birou si intr-o vitrina insemne traditionale evreiesti si carti, carti, carti, un numar impresionant de volume asezate grijuliu, parca ferite de ochii curiosilor.
Discutia incepe brusc, interlocutorul meu are un calm si o exactitate a povestirii care ma duce cu gandul mai degraba spre un practicant al stiintelor exacte decat spre un artist care si-a inceput calatoria in lumea zeitei Thalia de la o varsta frageda dupa cum marturiseste...
”Aveam 7 ani cand ma ascundeam in podul teatrului de la Craiova sa nu scap nici o miscare, nici un detaliu din pregatirea spectacolelor. Ma imprietenisem cu masinistii, plasatoarele, baietii care montau decorul. Devenisem «de-al casei», asteptam cu nerabdare momentul «oficializarii adoptiei», debutul! Care a venit... lasa-ma sa socotesc, a trecut de atunci mai bine de o jumatate de secol!”
- Mai exact, in ce an?
- Am debutat in stagiunea 1949-1950, pe scena craioveana cu piesa lui Victor Eftimiu “Insir-te margarite”.
- Epoca generatiei de aur in teatru...
- In afara societarilor de onoare ai teatrului am cunoscut toata galeria de mari actori, Roman Bulfinsky, Ion Manolescu, Elvira Godeanu, Dan Pop Martian, George Storin. Imi place sa spun si sa cred, am pasit cu dreptul in marea familie a artistilor.
-Deci un oltean evreu care, peste trei ani...
- Care, in 1953 dupa ce Toma Caragiu i-a facut o oferta, s-a mutat la Teatrul de Stat din Ploiesti unde, dupa plecarea la Bucuresti a lui Toma, a devenit director ... si asa a ramas pana in 1989.
A fost, pentru mine ca regizor, o perioada foarte prolifica, am regizat peste 30 de spectacole. Poate te intrebi, cum a fost posibil, era totusi provincie... Explicatia e una simpla, Ploiestiul fiind aproape de Capitala, naveta era usoara si asa aveam in permanenta in distributie mari actori bucuresteni. Am colaborat cu Toma Caragiu, Margareta Pogonat, Stefan Banica, Dumitru Furdui, Adela Marculescu. Mari actori, pentru care am avut o materie de lucru deosebita, piesele unor mari dramaturgi! Si toti mi-au devenit prieteni. Asa ma laud eu cu cele mai amicale relatii pe care le-am avut cu Aurel Baranga,Victor Eftimiu, Paul Everac. Am legat multe prietenii in tara, la fel de multe si in strainatate. Tot la Ploiesti am cunoscut colaborarea cu televiziunea si cu filmul. Eram director, o pozitie importanta care te departeaza putin de oameni dar, de la bun inceput am invatat - de la Craiova am invatat - ca actorul trebuie sa simta ca stii ceva mai mult decat el dar mai ales ca propunerea ta, ca regizor, se poate concretiza, va exista, daca reusiti sa ganditi la fel: tu regizor, el actor... In viata teatrala, directorul trebuie sa impuna reguli dar, tine minte de la mine un lucru, daca nu exista dragoste si, mai ales, dragostea fata de actor nu se poate concepe o colaborare reusita. Eu stiu aceste lucruri pentru ca mi-am conceput profesia si ca psiholog si ca indrumator. Am facut permanent introspectie in sufletul actorului.
- Ati ramas ani multi la Ploiesti…
Pana in decembrie 1989, cand am venit la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti. A fost o mare provocare, un teatru cu o vechime de 130 de ani! Intemeietorul lui, Avram Goldfaden de la Iasi, si-a legat numele de Mihai Eminescu. La primul lui spectacol Mihai Eminescu a scris cronica Inceputurile teatrului romanesc se intrepatrund cu inceputurile teatrului evreiesc cu influente reciproce care au avut drept urmare... doua mari culturi teatrale.
- O schimbare de loc si chiar de limba...
- Venirea la Teatrul Evreiesc a insemnat o etapa importanta a vietii mele dar si o miza de a repune pe linia de plutire un teatru in deriva. Un teatru care nu-si mai gasea linia de plutire. Eu nu sunt un ratacitor, o dovedeste viata mea, in 53 de ani de teatru, este vorba totusi, de mai bine de jumatate de secol! Am fost doar in trei locuri. De data asta ma impingea aproape fizic dorinta de a face cunoscut in tara si strainatate un teatru care avea un trecut important! Mai mult decat atat, doream sa demonstrez ca in aceiasi institutie pot coabita oameni de diferite culturi, cu apartenente religioase diverse iar notiunea de interculturalitate se sustine mai ales in teatru. Astazi, in teatrul nostru se lucreaza pe un repertoriu clasic si contemporan in ideea de a sluji cultura iudaica. In turneele din strainatatea mergem cu repertoriul in limba idis. Acasa jucam si in limba romana. Acest teatru este slujit de actori de mai multe nationalitati care s-au pus in slujba acestei idei a universalitatii. Abordam cu curaj mijloacele teatrului contemporan, jucand alternativ in spiritul teatrului evreiesc drama si comedie muzicala, muzical la moda, trupa noastra danseaza si canta.
Am spus, pentru mine Teatrul Evreiesc a devenit o miza cu dorinta declarata de a-l impune ca facand parte din extraordinara scoala de teatru romanesc. In numeroasele turnee internationale ne-am prezentat si ne prezentam ca un teatru din Romania, reprezentand Romania si identitatea iudaica. Demonstram astfel, in lume, sprijinul pe care il acorda statul roman teatrului nostru si credem ca prin activitatea noastra interna si externa facem politica, politica minoritatilor.
- Dar politica dumneavoastra?
- Politica... pentru politica e nevoie de un partid si partidul meu e teatrul evreiesc. Eu, personal am o politica cu trei directii: o trupa antrenata pentru specificul repertoriului, texte de buna si foarte buna calitate si regizori cu proiecte de inalta tinuta.
Vrei sa fac o lista cu regizorii cu care am lucrat? Dar te previn ca e tare lunga lista, nu este exhaustiva. Uite, este vorba de Catalina Buzoianu, Dominik Dembinsky, Grigore Gonta, Horea Popescu, Ion Cojar, Alexandru Dabija, Alexander Hausvater, Radu Afrim, Mihai Manutiu, iar de la Chisinau Iosif Satz, de la New York Moshea Yassur, din Germania regizorii de la Habeltheater din Berlin. Avem o surpriza in pregatire, ni s-au promis drepturile de autor pentru o piesa scrisa de Woody Allen, alta din repertoriul contemporan argentinian si un autor modern american. Ideea globalizarii care isi are pericolele ei, in teatru va da mult avant creatiei, va ajuta la deschidera lumii. O imensa cutie cu informatii, senzatii, culori si lumini, cutia creatiei universale.
- Ce proiect aveti in pregatire?
- Proiectul numarul unu: teatrul. Anul 2006 se anunta foarte bogat in proiecte ambitioase, numeroase turnee si participari la festivaluri in tara. Vom incepe cu un turneu in statul Israel, altul in Ucraina, la Kiev unde se va desfasura Festivalul Teatrului Evreiesc, un turneu lung care necesita pregatire serioasa, este o calatorie planuita demult peste mari si tari, in America Latina, America de Nord si Canada.
Avem, noi echipa de aici de la TES proiecte intinse pe cativa ani, proiecte legate de Uniunea Europeana, dar si proiecte legate de turnee in tarile vecine cu Romania. Eu sper sa reusesc sa dau viata unei dorinte mari, infiintarea unui centru international de cultura teatrala iudaica, ce ar servi emanciparii si creativitatii actorilor, studentilor, profesorilor, cercetatorilor si a tuturor celor care se ocupa de pastrarea si valorificarea limbii idis. In sediul nostru proaspat renovat cu sprijinul primariei. Putem spune ca viata noastra zilnica este influentata de toate evenimentele importante pe care le traim in Romania, ca am avut si avem sprijinul fortelor politice si ale institutiilor guvernamentale.
- Dar un proiect personal legat de pasiunea dumneavoastra pentru arta condeiului...
- Da, este un proiect “dublu”, adica doua carti de memorialistica. Doua in acelsi timp ca sa pot cuprinde cat mai mult din viata teatrului dar si a Actorului, scris si interpretat, adica inteles cu Majuscule.
Eu sunt un adept al lui Freud, sunt pasionat de psihologia teatrala, am facut studii la Viena si cred ca fantezia poate fi valorificata prin mijloacele psihologiei. Freud si muzica clasica, Chopin si Mozart, opera si baletul, toate contopite cu dragostea dintotdeauna pentru teatru m-au facut sa fiu un om fericit. Fiecare zi in teatru ma face sa ma simt implinit, sa fiu bucuros ca am trait si traiesc frumos. Si ma simt bine... in pielea mea.
- Maestrul Harry Eliad un om modern, un contemporan fericit, un pasionat al dialogului!
- Chiar asa, eu sunt un om al dialogului, doresc intelegere si comunicare. In familia mea, de la mama in primul rand - eu si fratele meu suntem de mici orfani de tata - am invatat ca trebuie sa-ti respecti aproapele, sa intelegi si durerile si bucuriile semenilor. Si va spune acest lucru un om care, personal, nu a avut necazuri legate de faptul ca este evreu. Am plecat din fiecare teatru, de la fiecare intalnire cu amintiri frumoase, cu multe amintiri frumoase iar de la Craiova, dragostea mea dintai am invatat ce inseamna rigoarea, seriozitatea, studiul aprofundat si iubirea de teatru.
Scoala pe care am absolvit-o acolo, scoala actorilor societari a fost o scoala a respectului, a muncii indarjite, a efortului depus cu pasiune. A unor oameni adevarati pe care sunt fericit ca i-am cunoscut.



http://www.cronicaromana.ro/harry-eliad-un-contemporan-fericit.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

In lunga sa cariera directoriala, de vreo 16 ani, regizorul

Mesaj Scris de Admin la data de 15.07.11 23:12

In lunga sa cariera directoriala, de vreo 16 ani, regizorul Hary Eliad s-a straduit si a reusit sa respecte traditiile unui teatru in care se joaca in limba idis, TES fiind singurul teatru de stat din lume care utilizeaza aceasta limba.
Cu toate ca nu tot publicul stie idis, calitatea spectacolelor creeaza o importanta audienta, la care contribuie si impecabila traducere la casca a textelor. Realizand cate 4-5 premiere pe stagiune, TES se ocupa, cu consecventa, de o bogata si diversa activitate culturala cu caracter international.
- Stimate domnule Hary Eliad, inainte de a vorbi despre realizarile din stagiunea care s-a incheiat si despre proiectele celei viitoare, spuneti-ne, succint, cateva elemente ce caracterizeaza limba si cultura idis, carora va dedicati.
- Un umorist avea o butada: “Un evreu e strain si in tara lui, daca nu stie idis”. Poate ca nu e chiar asa, dar limba idis, specifica maselor largi de vorbitori, este o limba naturala si adecvabila oricarui subiect, este cuprinzatoare, melodioasa si spritara, copilaroasa, sugubeata, lirica, dramatica sau taioasa. Evident, idisul nu este singurul mod de comunicare al evreilor. Cu milenii mai veche decat idisul, mai bogata si mai concisa in acelasi timp, mai maiestoasa si mai poetica este ebraica, astazi limba oficiala a statului Israel. Unii considera, totusi, ca idisul are un plus de spontaneitate si de farmec. O recunoaste, mucalit, si scriitorul Moshe Nadir, atunci cand afirma: “Limba poporului evreu este ebraica, dar ea ar trebui vorbita in idis”. Studierea limbii idis a cunoscut in ultimii ani, un reviriment notabil. O serie de mari universitati ale lumii au introdus catedre de limba idis, frecventate de un numar mereu crescand de studenti. Idisul continua sa fie vorbit in tarile Europei, in Israel, in Statele Unite, in America Latina, ca si in unele tari din Asia, Australia, Africa de Sud. Dar nu putem vorbi despre limba idis, fara a sublinia faptul ca exista o ampla literatura scrisa in aceasta limba, din care si teatrul nostru isi trage seva, abordandu-i textele dramatice sau dramatizand lucrari in proza. In 1978, cand i s-a inmanat Premiul Nobel pentru literatura, ilustrul prozator Isaac Beshevis-Singer a spus: “Inalta cinste pe care mi-o aduce Academia Suedeza este si o recunoastere a limbii idis, a limba a diasporei, o limba fara de tara, fara de granite...”.
- Jucati exclusiv in limba idis?
- Majoritatea spectacolelor si toate cu care mergem in turnee peste hotare. Dar unele montari le prezentam si in limba romana, tocmai pentru a atrage atentia unui public cat mai larg asupra calitatilor interpretative ale actorilor nostri.
- Trupa dumneavoastra e numeroasa?
- Numara 38 de actori, plus o serie de colaboratori permanenti sau ocazionali. Tin sa precizez faptul ca suntem o trupa vie, dinamica. Pe langa artisti consacrati, cu experienta, cum ar fi Leonie Waldman-Eliad, Rudi Rosenfeld, Maia Morgenstern, Cornel Ciupercescu, Boris Petroff, Theodor Danetti, Nicolae Calugarita, Mihai Ciuca, am angajat, periodic, oameni tineri care s-au integrat , prin talentul si stradania lor, in colectivul nostru. Ma refer la Natalie Ester, Eugenia Brenda, Marius Calugarita, Arabela Neazi, Mihai Nicolae Alexandru, Ion Grosu, Viaceslav Grosu.
- Ce ati infaptuit cu ei in stagiunea 2004-2005?
- Am adaugat spectacolelor din repertoriul curent premiere ca “Anna Frank” in regia lui Alexander Hausvater, “Tango final”, montat de Mosche Yassur, cu Maia Morgenstern si fiul ei Tudor Aron Istodor, “Ultimul joc de taroc” de Andreea Valean, care a semnat si regia, musicalul “Foc in Calea Vacaresti” de Dorel Dorian, dupa cartile lui I. Peltz, cu muzica de Bogdan Dragulescu. Dar activitatea noastra s-a desfasurat si in afara institutiei, dar avand acelasi tel, promovarea culturii idis in lume. Astfel, am realizat doua festivaluri internationale de teatru idis, un duplex Bucuresti-Tel Aviv, cu participarea unor personalitati din ambele capitale, si cu fragmente din montarile noastre. Tot in colaborare cu Televiziunea publica s-au facut cateva tele-playuri, inregistrandu-se pentru viitorime, spectacole ca “Vanzatorii de haloimas” dupa Salom Alehem, “Sonata Kreutzert” de Gordin, “Anna Frank”, dupa “Jurnalul Annei Frank”. N-as omite nici seminarul mondial despre limba, literatura si teatrul idis, organizat in colaborare cu Ambasada Austriei la Bucuresti. In fine, am intreprins un turneu in Israel, Germania, Franta, Rusia, Ucraina, Republica Moldova.
- Ce va fi in stagiunea viitoare?
- In 2006 vom organiza, cu prilejul implinirii a 130 de ani de la infiintarea primului teatru idis din lume, “Pomul verde” de la Iasi, al treilea Festival International de teatru idis. De asemenea, vom participa la estivalurile teatrale de la Oradea, Piatra Neamt, Iasi. Totodata, vom intreprinde un turneu prin 15 orase din Israel, cu”Anna Frank” si cu un spectacol muzical.
- Cu ce premiere va veti intampina spectatorii dupa 15 septembrie?
- Eu conduc repetitiile la musicalul “Romanul unui om de afaceri”, dupa Salom Alehem. La randul sau, regizorul Dominic Dembinschi va monta “Estera” spectacol scris de Octavian Sava, dupa o poveste biblica. Va fi un musical, autorul muzicii fiind Marius Teicu. Un alt musical va fi “Ghimpel netotul”, dupa nuvela lui Isaac Basihevis-Singer, laureat al premiului Nobel, pe care-l va pune in scena regizorul Musche Yassur. Ana Margineanu va monta piesa “Cel care primeste palme” de Leonid Andreev, iar Radu Afrim va aborda un text de Dery Tybor intitulat “Povestea imaginara a unui festival pop”. In fine, dar nu in ultimul rand, avem in proiect un spectacol cu “Nathan inteleptul” de Lessing, al carui regizor nu a fost inca stabilit.
- Domnule Hary Eliad, cladirea teatrului pe care il conduceti, foarte frumoasa si functionala, n-a mai cunoscut o renovare din 1948. N-a sosit timpul si pentru asta?
- Sunt bucuros ca actualul primar al Capitalei, Adriean Videanu, continua preocuparea predecesorului sau, Traian Basescu, de a restaura sali de spectacole, teatre intregi. Anul viitor va veni si randul nostru. Acum se fac planurile pentru aceasta restaurare, care va cuprinde atat cladirea cat si sala de spectacole si scena. Cu acest prilej, vor fi inlocuite instalatiile tehnice, cu unele de ultima generatie, ca si instalatia de traducere simultana, foarte importanta pentru noi.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Eliad[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 14.07.11 18:27

"Asta-seara: Lola Blau", piesa ce se va juca cu casa închisa
interviu cu Harry Eliad, directorul Teatrului Evreiesc de Stat

Actorii Teatrului Evreiesc de Stat din Bucuresti au plecat în turneu
în cincisprezece orase israeliene cu piesele "Fericirea
furata", "Asta-seara: Lola Blau!" si "Vânzatorii de Haloimas". Vedeta
turneului este actrita Maia Morgenstern care interpreteaza rolul
Lolei Blau. Dupa cum ne declara Harry Eliad, directorul Teatrului
Evreiesc de Stat din Bucuresti, turneul se înscrie într-o serie de
evenimente culturale, între care mentionam inaugurarea Institutului
Cultural Român din Tel Aviv si de dezvelirea unei placi comemorative
la Ierusalim în memoria patriotului George Beza, care a condus un
radio antifascist în limba româna în timpul celui de-al doilea razboi
mondial.

- Veti pleca în turneu în Israel cu trei piese de renume pentru
repertoriul teatrului.
- Teatrul merge cu trei productii, piese clasice ale literaturii
idis. Cu acest prilej o vom avea ca vedeta absoluta pe Maia
Morgenstern care s-a întors din SUA, unde a asistat la premiera
filmului "Patimile lui Isus" si pleaca acum cu teatrul nostru sa
joace doua spectacole. "Asta-seara: Lola Blau" este piesa cu care s-
au facut zeci de turnee în strainatate si pentru care am informatii
ca sunt toate biletele vândute în Israel. Mergem cu artileria grea a
teatrului Rudy Rosenfeld, Roxana Guttman, Leoni Eliad, cu actori
importanti care au realizat creatii memorabile, spectacole
competitive în teatrul bucurestean.

- Care este mesajul piesei "Vânzatorii de haloimas" a carei regie
este semnata de dumneavoastra?
- Haloimas înseamna vis, toti oamenii viseaza sa fie mai bine, sa fie
fericiti… Aici este vorba despre niste oameni saraci care visau sa se
îmbogateasca. Omul la final îsi da seama ca fericirea consta într-o
viata normala pentru ca aceasta comoara îngropata într-un cimitir,
din perioada razboaielor napoleoniene, de fapt nu exista. Este doar o
legenda preluata din generatii si care nu este adevarata. Pe
parcursul piesei, în stilul caracteristic al umorului universal al
lui Salom Alehem, au loc qui-pro-quo-uri de diverse feluri în
cautarea acestei comori, în care muzica si dansul, pe care eu l-am
asezonat spectacolului, dau o anumita culoare, prospetime si un
anumit farmec.

- Ce turnee mai pregateste echipa Teatrului Evreiesc si ce noutati
veti include în repertoriu în urmatoarele luni?
- Ne pregatim sa participam în vara aceasta la doua manifestari
foarte importante, Festivalul teatrelor minoritare de la Sighisoara
si la Târgul de Teatru de la Sibiu, unde ne vom prezenta cu "Ana
Frank". În SUA trebuia sa plecam de anul trecut, dar nu am avut sala,
apoi nu am avut bani, dar acum suntem în relatii strânse cu un
impresar si vom juca în special la New York, Washington si Miami. În
ceea ce priveste repertoriul viitor, Petre Bocor va pune în scena
piesa "Fani si orchestra" a dramaturgului american Arthur Miller,
povestea tulburatoare a unei orchestre de femei din lagarul de la
Auschwitz. Anul acesta suntem axati pe ideea teatrelor avertisment,
pe rememorare. În fata crimelor si a fundamentalismului, trebuie sa
aducem aminte oamenilor ce s-a întâmplat. Ne axam repertoriul pe
aceasta idee si sper sa ne facem datoria si ca toate nationalitatile
din România vor face front comun împotriva crimei odioase si a
nationalismului si, mai ales, a antisemitismului.

- Care au fost succesele recente ale echipei de actori pe care o
coordonati?
- În lunile octombrie, noiembrie anul trecut am fost la Berlin cu
piesa "Fericirea furata", unde am facut o foarte buna impresie, am
participat la festivalurile de la Iasi si de la Piatra Neamt. Ultima
premiera, care este relevanta si foarte bine primita, spectacolul "În
direct din Amsterdam: Aneee Frank!", realizat de regizorul canadian
Alexander Hausvater. Este un spectacol avertisment, un spectacol
tulburator, un spectacol emotional care da întreaga valoare a
colectivului nostru. Probabil ca vom face un turneu special cu el, în
partea a doua a anului.

- Ca director si regizor al Teatrului Evreiesc, ati initiat punerea
în scena a pieselor lui Salom Alehem.
- Eu am un proiect de câtiva ani, o integrala Salom Alehem. Chiar
acum suntem în repetitii la ultimul spectacol care se va
numi "Romanul unui om de afaceri", dupa opera lui Alehem si facut
într-un stil foarte american. Peste doi ani, la proiectatul festival
mondial al teatrelor de limba idis, pe care doresc sa-l aduc la
Bucuresti, cu prilejul celei de-a 130-a aniversari a TES vom realiza
si ultimul spectacol care se va numi "Stele ratacitoare".
(a consemnat Adina ZAMFIR)
[url=http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?]http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?[/url]
_init=art.view&art_key=751&cat_load=NEWS&archive=yes
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Eliad[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 03.10.06 19:34

Harry
LEONIE  WALDMAN


Ultima editare efectuata de catre Admin in 15.08.15 18:39, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Eliad[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum