Himmler[v=]

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.10.15 9:58

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.10.15 10:13

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.07.15 17:02

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 23.07.15 16:46

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 11.06.15 12:59

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 17.03.15 9:35

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 17.11.14 17:23

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.06.14 1:45

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 25.02.14 10:37

http://cultural.bzi.ro/razboiul-lui-himmler-impotriva-evreilor-11022
 
Dupa noaptea cutitelor lungi, organizarea si administrarea lagarelor de concentrare au fost puse pe seama trupelor SS-Totenkopf („cap de mort”). Atributia le-a fost extinsa in 1941 si asupra lagarelor de exterminare din Polonia. SS, prin intermediul serviciului de informatii SD (Sicherheitsdienst), a avut drept obiectiv identificarea evreilor, tiganilor (populatia sinti si roma), a homosexualilor, a comunistilor si a altor persoane cu afiliatii culturale, religioase, rasiale sau politice considerate de nazisti incompatibile cu ideologia nazista sau vazute apartinand altor rase, considerate ideologic drept „rase inferioare”, de Untermenschen („suboameni”). Aceste segmente de populatie urmau sa fie internate in lagare de munca fortata si cu regim de exterminare. Himmler a infiintat primul lagar de concentrare la Dachau, langa München (vezi imaginea), la 22 martie 1933, si devenit unul dintre principalii arhitecti ai holocaustului. El si regimul s-au folosit elemente de credinta pagana si fanatism rasist nazist pentru a justifica genocidul multor milioane de oameni. Himmler avea planuri similare pentru Polonia, intelectualii polonezi urmand a fi lichidati, restul populatiei urmand sa beneficieze numai de un nivel scolar primar.

Vezi si Liderul nazist Heinrich Himmler, fotografiat imediat dupa sinucidere - FOTO 

In contrast cu Hitler, Himmler inspecta periodic lagarele. In timpul unei de vizite, Himmler a asistat la o executie in masa a evreilor polonezi si se spune ca i s-a facut rau cand stropi din creierul unei victime sarisera pe haina sa. Dupa eveniment au fost adoptate modalitati mai „igienice” de exterminare, culminand cu camerele de gazare a victimelor.

Himmler era agrenat in activitatea menita sa „primeneasca” rasa, in vederea sporirii elementelor asa-zisei „rase superioare”, de „arieni” (blonzi, cu ochi albastri), la aceasta el crezand ca ii erau utile cunostintele si experienta acumulate la o ferma ca crescator pasari.


Vezi si 
Heinrich Himmler si ascensiunea sa in SS
Discursul din Poznań


La 4 octombrie 1943, in timpul unuei intruniri secrete a personalului SS in Poznań (fostul Posen, astazi in Polonia) Himmler s-a referit explicit in discursul rostit cu acel prilej la exterminarea evreilor:

Vreau sa mai mentionez, in fata dvs., un capitol foarte dificil. Sa ramana rostit pe sleau intre noi, si totusi in public nu vom vorbi niciodata despre aceasta. Tot atat de putin (vom vorbi) pe cat am ezitat la 30 iunie sa ne achitam de obligatia impusa de ordinul sa punem la zid si sa impuscam camarazi care au avut abateri. Nu am vorbit niciodata despre aceasta si nu vom vorbi. A fost in noi, slava Domnului, un tact de la sine inteles, sa nu discutam niciodata unii cu altii despre aceasta, desi pe fiecare l-au trecut fiorii si fiecaruia i-a fost clar ca data viitoare va face din nou la fel, daca i se ordona si daca este necesar.

Ma refer (acum) la „evacuarea evreilor”: la nimicirea poporului evreu. Tine de chestiunile rostite cu usurinta. Orice tovaras de partid va va spune „Poporul evreu este nimicit, doar sta scris foarte clar in programul nostru, facem lichidarea evreilor, nimicirea, mare scofala, o nimica toata!” Si pe urma vin toti, toti cei 80 de milioane de nemti cuminti si fiecare are cate un evreu cumsecade. Spune: toti ceilalti sunt porci si acesta este un evreu exceptional.

Si nimeni nu a vazut, nu a trait aceasta. Dintre voi, cei mai multi veti sti (curand) cum este cand zac laolalta 100 de cadavre, cand zac 500 sau 1000. Si sa induri asa ceva si sa ramai cu o purtare ireprosabila (cu exceptia unor slabiciuni omenesti) este ceea ce ne-a calit si ceea ce este o fila de glorie niciodata pomenita si niciodata de mentionat.

Dat fiind ca stim cat de greu ne-ar fi daca in fiece oras in toiul bombardamentelor, la greutatile razboiului si la toate privatiunile i-am mai avea pe evrei sabotand pe ascuns, agitand si instigand. Ne-am afla in situatia anilor 1916-1917, avandu-i pe evrei in continuare in trupul poporului.

Le-am luat bogatiile, iar eu am dat ordin strict, executat de obergruppenführerul Pohl, am transferat toate aceste bogatii fara exceptie in Reich, catre stat. Nu am oprit nimic pentru noi. Unii, care au contravenit ordinului vor fi pedepsiti, in baza unui ordin dat de mine, pe care l-am dat de la inceput: cine isi insuseste doar o marca va fi al mortii.

S-au inregistrat in acest sens abateri ale unui numar de SS-isti. Nu sint foarte multi, dar vor fi ai mortii – FARA MILA! Avem dreptul moral, am avut obligatia fata de poporul acesta, care voia sa ne omoare, sa-l omorim. Dar nu avem dreptul sa ne imbogatim nici macar cu o blana, cu o marca, cu o tigareta, cu un ceasornic sau altceva. Nu avem acest drept. Caci nu vrem ca la urma, deoarece exterminam bacilul, sa ne imbolnavim de bacil si sa murim.

Nu voi tolera niciodata nici macar aparitia si stabilirea unui mic putregai. Ci, acolo unde va aparea vom cauteriza impreuna locul contaminat. Dar putem spune: ne-am achitat de aceasta cea mai grea sarcina din dragoste pentru poporul nostru. Si nu ne-am ales din aceasta cu nicio dauna interioara, in sufletul, in caracterul nostru.”
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 27.01.14 9:37

Notite inedite a lui Himmler, descoperita in Israel
Sute de fotografii si notite inedite ale lui Heinrich Himmler au fost pastrate de o familie din Israel, scrie Die Welt. Publicatia germana pregateste acum publicarea in exclusivitate a arhivei lui Heinrich Himmler, unul din cei mai cunoscuti lideri nazisti.

Echipa de la Die Welt lucreaza la aceasta colectie din anul 2011, cand au aflat ca arhiva se afla in posesia familiei regizoarei Vanessa Lapa, de origine israeliana.

Heinrich Himmler (October 1900 – May 1945) s-a aflat in varful ierarhiei naziste in calitate de sef al Waffen-SS, al Gestapo si al Politiei, precum si al sistemului de lagare de concentrare in care si-au pierdut viata milioane de oameni, scriu cei de la istoriesicultura.ro.

Pana recent, se credea ca aceste documente personale ale lui Himmler s-au pierdut. Insa la aproape sapte decenii de la moartea acestuia, familia Lapa a hotarat, in sfarsit, sa faca publca arhiva.

Documentele, pastrate intr-un seif bancar din Tel Aviv, acopera perioada 1927-1945. Este vorba de scrisorile de dragoste trimise de Himmler sotiei sale, Margareta ; ultima scrisoare dateaza din aprilie 1945, cu cateva saptamani inainte de sfarsitul celui de-al Treilea Reich. Colectia contine si un numar insemnat de fotografii necunoscute pana acum si alte documente mai putin importante, precum carti de retete.

Se presupune ca documentele au fost scoase din seiful din casa familiei Himmler de soldatii americani si ca acestea au ajuns ulterior in posesia tatalui Vanessei Lapa.

Autenticitatea documentelor a fost confirmata de mai multi experti, inclusiv de specialisti de la Arhiva Federala Germana (Bundesarchiv). Scrisul din hartii a fost identificat ca apartinand lui Himmler, iar scrisorile Margaretei Himmler, pastrate la Bundesarchiv, corespund exact celor din colectia Lapa.

Potrivit istoricului german Michael Wildt, aceasta colectie reprezinta o sursa unica de informatii privind conducerea nazista, mai ales in conditiile in care ceilalti lideri nazisti – precum Hitler sau Goebbels – nu au lasat documente personale. Astfel, aceste sute de pagini vor oferi informatii valoroase nu doar despre Himmler insusi, dar si despre natura regimului nazist.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 18.08.13 19:18

Heinrich Himmler

Heinrich Himmler, arhitectul Holocaustului, este considerat a fi cel mai mare criminal în masă din toate timpurile. Holocaustul nu ar fi existat fără această persoană. A încercat să obțină o rasă cu aspect nordic, rasa Ariană.  Planurile sale pentru puritate rasială au fost oprite de dorința lui Hitler de a lua decizii militare în dauna generalilor săi, ceea ce a condus la o terminare prematură a războiului. Himmler a fost capturat după război. A eșuat în încercările de a negocia cu vestul și a fost șocat că este tratat ca un criminal după capturare. S-a sinucis înghițind o capsulă de cianură.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 06.02.13 18:37

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9976/8/

Invazia Poloniei de catre Germania nazista, la 1 septembrie 1939, a reprezentat debutul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Acest act agresiv nu a fost o surpriza, dar propaganda nazista a dorit cu orice pret sa dea impresia ca germanii ar fi fost victimele unor violente poloneze, in cadrul unor imaginare actiuni de purificare etnica. In consecinta, Heinrich Himmler (mare lider nazist si ministru de interne) a pus la cale o diversiune dezgustatoare in incercarea de "a adormi opinia publica occidentala". Si asta pentru ca Polonia avea tratate de aparare cu Franta si Marea Britanie.

Invazia programata
Cu mai multe luni inainte de data invaziei, Hitler vorbea public despre suferintele germanilor din Polonia, afirmand ca aceasta ar putea fi "o cauza pentru un razboi de aparare". Ca urmare, Himmler a stabilit un plan diversionist din categoria "falsul drapel" (aluzie la navele care arboreaza ilicit alte steaguri decat cel autorizat). Astfel, a infiltrat mai multe sute de agenti SS si SD (serviciul de informatii al partidului nazist), toti purtand uniforme poloneze si atacand posturi de la frontiera cu Germania. Pentru a lasa impresia unor confruntari sangeroase, SS si SD au adus cadavre din lagarele de munca, imbracate nemteste, "demonstrand" cat de agresivi au fost polonezii. Abominabila actiune s-a numit "Operatiunea Conserva".
Apogeul diversiunilor a constat in atacul sangeros asupra postului de radio Gliwice, de unde, tot trupe SS deghizate in polonezi au emis amenintari si mesaje dure la adresa Germaniei. Si acolo au lasat cadavre aduse din lagare. In aceeasi seara, Hitler anunta ca 21 de posturi germane au fost atacate de forte poloneze. Urmarea: trupele naziste au invadat Polonia la 1 septembrie 1939, prin nord, sud si vest. La 17 septembrie, trupele URSS au invadat la randul lor Polonia, dinspre est. Luptele au durat pana la 6 octombrie 1939, cand intreaga tara a fost ocupata. Era clar pentru intreaga lume ca a fost o actiune coordonata a celor doua armate, care nu s-au intrepatruns nici o clipa si n-au avut intentia sa execute vreo manevra care sa "deranjeze" cealalta parte.
Tristul inceput al celui de-al Doilea Razboi Mondial fusese stabilit la 23 august 1939, prin Pactul Ribbentrop-Molotov. Asadar, diversiunea lui Himmler si incercarea de a da vina pe polonezi a fost inutila. Cu toate acestea, trebuie subliniat urmatorul fapt: tarile aliate ale Poloniei, Franta si Marea Britanie, au acordat un ajutor foarte limitat acelei tari invadate. Pactul ruso-german, pe langa angajamentele de neagresiune, includea un protocol secret prin care cele doua puteri reimparteau sferele de influenta, in intelegerea lor existand si divizarea Poloniei. Acest pact distructiv a avut efect pana la 22 iunie 1941, cand Hitler a invadat URSS.
Urmari dezastruoase
Invadarea Poloniei la 1 septembrie 1939 a determinat declaratiile de razboi ale Frantei si Marii Britanii, la 3 septembrie, dar numai impotriva Germaniei. Pentru poporul polonez si pentru minoritatea evreiasca a acelei tari, acea ocupatie a fost o catastrofa fara precedent, intrucat a fost una dintre cele mai brutale si neomenoase actiuni din intreg razboiul. Au murit pe front, in timpul masacrelor si in lagare aproape 6 milioane de polonezi... Sentimentele anti-poloneze ale germanilor erau inspirate si de Frederick cel Mare, regele Prusiei care a cucerit Polonia in secolul al XVIII-lea.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 04.02.13 18:58

Recomandare Documentar: Templul lui Himmler

Ce legături există, oare, între un misterios vas din aur descoperit într-un lac bavarez, un castel proiectat ca un accelerator de particule, Lancea Sfântă, căutată de Hitler, și vânătoarea pentru descoperirea Sfântului Graal? » citeste mai mult
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 09.10.12 20:22

Arhanghelul morții

Heinrich Luitpold Himmler s-a născut la 7 octombrie 1900, în München și a rămas cunoscut ca unul dintre cei mai mari criminali de război naziști și un important colaborator al lui Adolf Hitler. Himmler a fost comandantul organizației de partid rasiste SS (Schutzstaffel) și unul dintre liderii naziști de prim rang ai Germaniei naziste.



Heinrich Luitpold Himmler s-a născut în 7 octombrie 1900, la München, într-o familie bavareză din clasa de mijloc. Tatăl său, Joseph Gebhard Himmler, a fost profesor la prestigiosul liceu Wittelsbacher Gymnasium din München și o vreme directorul liceului. Mama sa a fost Anna Maria Himmler (născută Heyder), de religie romano-catolică. Himmler a avut doi frați, Gebhard Ludwig Himmler și Ernst Hermann.

Copilăria lui Himmler a fost relativ normală, cu toate că părinii erau severi, ocupându-se activ de educația copiilor lor. Prenumele Heinrich i-a fost ales după nașul său, prințul Heinrich de Wittelsbach din familia regală a Bavariei, căruia Himmler tatăl îi fusese tutore. Din 1910, Himmler a fost elev la liceul umanist „Wilhelm” din München, apoi la liceul umanist din Landshut (astăzi “Liceul Hans Carossa”), după ce familia se mutase în acest oraș bavarez. Himmler a fost un elev bun, făcând față cu mai puțin succes orelor de educație fizică. A avut și activități extrașcolare: șahul, clavecinul, filatelia și horticultura.

Potrivit însemnărilor din jurnalul său, după izbucnirea primului război mondial, Himmler s-a interesat mult de situația de pe front. A insistat ca tatăl său să se folosească de relațiile cu casa regală Wittelsbach, pentru a-i obține un post de ofițer cadet. Părinții s-au opus, dar i-au permis să se pregătească, după absolvirea școlii, în 1918, în regimentul nr. 11 bavarez. Tot în 1918 războiul s-a terminat, cu înfrângerea Germaniei. Odată cu Tratatul de la Versailles, care obliga Germania să-și reducă drastic forța armată, au fost curmate aspirațiile privind cariera de ofițer de carieră. Himmler a fost scos din cadrul activ al armatei.

Între 1919 și 1922, Himmler a studiat agronomia la Universitatea Tehnică München, după ce fusese ucenic la o fermă. A fost apoi salariat al laboratorului unei fabrici de îngrășăminte chimice din München. În studenție, a fost membru în două asociații studențești naționaliste, în care se practica duelul cu sabia și „mensura” (aplicarea de tăieturi pe obraz, în duel ritualizat).


În noiembrie 1923, Himmler a participat la puciul Luddendorff-Hitler (zis „Puciul berii”) coordonat militar de fostul căpitan Ernst Röhm. În 1928, s-a însurat cu Margarete Siegroth, care era cu șapte ani mai în vârstă decât Himmler, divorțată și de confesiune lutherană. Din punct de vedere fizic, ea reprezenta pentru Himmler idealul rasial nordic (blondă cu ochi albaștri). Cei doi au avut o fiică, Gudrun, născută la 8 august 1929, pe care Himmler a adorat-o, alintând-o „păpușică”. Mai târziu Margarete a adoptat un fiu, neglijat de Himmler. Soții s-au separat în 1940, fără a divorța. Himmler a mai avut doi copii ilegitimi: Helge și Nanette Dorothea, cu secretara sa, Hedwig Potthast.

Între 1919-1923, Himmler a fost membru în Bayerische Volkspartei (Partidul Popular Bavarez), conservator catolic și regionalist. Aderarea la Partidul Muncitoresc Național-Socialist German (nazist) a avut loc la 2 august 1923, prin intermediul „ligii artamanilor”, aripa naționalistă a „mișcării tineretului” („Jugendbewegung”), la care aderase tot în 1923.

La puciul lui Hitler și al generalului Erich Ludendorff, Himmler a luat parte ca membru în unitatea paramilitară Freikorps, sub comanda lui Ernst Röhm. În 1924, Himmler s-a alăturat organizației „Mișcarea național-socialistă pentru libertate” a generalului Ludendorff. A mai făcut parte până în 1926 dintr-o asociație a ofițerilor naționaliști, avându-l coleg pe șeful său ierarhic Ernst Röhm. În 1925, Himmler a aderat și la SA (Sturmabteilung), formațiunea paramilitară a partidului nazist. După câteva luni, a aderat la noua forță paramilitară a partidului, la SS (Schutzstaffel).

În 1927, Himmler a fost numit Reichsführer-SS adjunct. După retragerea în 1929 a comandatului SS Erhard Heiden (asasinat în 1933 din ordinul lui Himmler de subordonații lui Heydrich), Himmler a devenit șeful suprem al organizației, Reichsführer-SS. SS-ul avea atunci 280 de membri și era doar un batalion în sânul forței paramilitare SA. În 1933, când naziștii au ajuns la putere în Germania, SS-ul a avut un efectiv de 52.000 de membri. Aderarea se făcea pe criteriul rasist de apartenență la așa-zisa rasă „ariană”.

Himmler a început demersurile vizând scoaterea SS-ului de sub tutela SA-ului. În toamna anului 1933, SS-ul a adoptat uniforme negre (concepute de Hugo Boss), în locul celor brune ale combatanților SA. Ceva mai târziu, Himmler a fost avansat în rangurile de SS-Obergruppenführer și Reichsführer-SS, devenind egalul comandanților SA. Himmler, Hermann Göring și generalul Werner von Blomberg, cu asentimentul lui Hitler, au decis în 1934 că SA și comandantul său Ernst Röhm erau o amenințare pentru conducerea nazistă.

Hitler i-a împuternicit pe Göring și pe Himmler să se ocupe de aceasta. Cei doi, asistați de Reinhard Heydrich, Kurt Daluege și Walter Schellenberg, au dispus atât execuția lui Röhm și a altor comandanți SA. Cu același prilej au fost lichidate unele personalități indezirabile, printre care unul dintre activiștii și ideologii naziști, Gregor Strasser, precum și fostul cancelar, generalul de armată Kurt von Schleicher, regizorul din culise, în iarna 1932/1933, a numirii lui Hitler în funcția de cancelar al Germaniei). Asasinatele au avut loc la 30 iunie 1934, data intrând în istorie sub denumirea de „noaptea cuțitelor lungi”. A doua zi, SS-ul a devenit o organizație independentă a partidului nazist.


În 1936 Himmler a căpătat autoritatea polițienească supremă, fiind comandantul organizației Ordnungspolizei, căreia îi erau subordonate toate serviciile de poliție din Germania. Autoritatea deplină de șef al polițiilor, Himmler a avut-o însă abia în 1943, când a fost numit ministru de interne. Himmler a pus bazele atât poliției politice Gestapo (Geheime Staatspolizei, „Poliția secretă de stat”), cât și ale rețelei de centre de detenție, între care temutele lagăre de concentrare.

Odată cu numirea sa din 1936, Himmler a primit autoritate ministerială și asupra poliției judiciare (Kripo, Kriminalpolizei), care a fuzionat cu Gestapo formând Sicherheitspolizei (poliția de securitate), sub comanda lui Reinhard Heydrich. Astfel, Himmler devenea șeful tuturor polițiilor civile. După izbucnirea conflagrației mondiale, Himmler a înființat structura umbrelă a forțelor polițienești numită Reichssicherheitshauptamt (Oficiul suprem al Securității Reichului), în cadrul căreia Gestapo, Kripo și SD (Sicherheitsdienst, „Serviciul de Securitate”) au fost subordonate ca servicii departamentale (direcții). Totodată, SS și-a creat forța armată proprie, numită inițial SS-Verfügungstruppe și redenumită apoi Waffen-SS („SS-Arme”).

După „noaptea cuțitelor lungi”, organizarea și administrarea lagărelor de concentrare au fost puse pe seama trupelor SS-Totenkopf („cap de mort”). Atribuția le-a fost extinsă în 1941 și asupra lagărelor de exterminare din Polonia. SS, prin intermediul serviciului de informații SD (Sicherheitsdienst), a avut drept obiectiv identificarea evreilor, țiganilor, a homosexualilor, a comuniștilor și a altor persoane cu afiliații culturale, religioase, rasiale sau politice considerate de naziști incompatibile cu ideologia nazistă sau văzute aparținând altor rase, considerate ideologic drept „rase inferioare”, de „suboameni”. Aceste segmente de populație urmau să fie internate în lagăre de muncă forțată și cu regim de exterminare.


Himmler a înființat primul lagăr de concentrare la Dachau, lângă München, la 22 martie 1933, și devenit unul dintre principalii arhitecți ai holocaustului. Himmler avea planuri similare pentru Polonia, intelectualii polonezi urmând a fi lichidați, restul populației urmând să beneficieze numai de un nivel școlar primar. În contrast cu Hitler, Himmler inspecta periodic lagărele. În timpul unei de vizite, Himmler a asistat la o execuție în masă a evreilor polonezi și se spune că i s-a făcut rău când stropi din creierul unei victime au sărit pe haina sa. După eveniment au fost adoptate modalități mai „igienice” de exterminare, culminând cu camerele de gazare a victimelor.

Înainte de invadarea la 22 iunie 1941 a Uniunii Sovietice, Himmler a dispus pregătirea SS-ului pentru lichidarea a ceea ce propaganda nazistă numea forțele „iudeo-bolșevice”. Himmler obișnuia să facă o analogie între Germania nazistă și cruciadele creștine. SS-ul a adunat voluntari din toată Europa, între care danezi, norvegieni, suedezi, olandezi, belgieni, francezi, iar după izbucnirea războiului ucraineni, letoni, lituanieni, estoni, chiar și musulmani bosniaci și tătari. Propaganda nazistă încerca să acrediteze ideea că ar fi fost o cruciadă paneuropeană pentru salvgardarea valorilor europene.


Ca fondator și comandant al lagărelor de concentrare naziste și al unităților SS operative înființate pentru a lichida victimele regimului în teritoriile ocupate, Himmler a avut răspunderea supremă pentru exterminarea a milioane de oameni inocenți, care, potrivit ideologiei oficiale și convingerilor lui, nu „meritau să trăiască”. Himmler a fost un adept și un promotor fanatic al ideologiei naziste de exterminare, în cadrul așa-zisei „soluții finale”, a populațiilor considerate de ideologia nazistă ca „rase inferioare”.

Spre sfârșitul războiului, Himmler a crezut că Germania ar fi putut obține pacea cu Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. L-a contactat la Lübeck pe contele Folke Bernadotte al Suediei și a început negocierile vizând capitularea pe frontul de vest. Hitler l-a declarat trădător și i-a anulat toate titlurile și funcțiile. Negocierile cu contele Bernadotte au eșuat. Nemaiputându-se întoarce la Berlin, Himmler s-a alăturat amiralului Karl Dönitz, comandantul forțelor germane din nordul frontului vestic, lângă orașul Plön. Dönitz l-a respins pe Himmler, spunându-i că nu mai avea loc în guvernarea Germaniei.


Himmler l-a contactat pe generalul american Dwight Eisenhower, comunicându-i că va capitula față de Aliații occidentali cu condiția să nu fie judecat ca lider nazist. Eisenhower a refuzat să aibă vreo legătură cu Himmler. Nedorit de foștii colegi și vânat de Aliați, Himmler a „rătăcit” câteva zile în împrejurimile orașului Flensburg. Încercând să scape de arestare, s-a deghizat în sergent-major al poliției militare, cu numele „Heinrich Hitzinger” și și-a ras mustața. Himmler avea asupra sa un set complet de documente contrafăcute, însă a stârnit suspiciune în orașul Bremen, la un punct de control militar britanic.

La două săptămâni după capitularea Germaniei, Himmler a fost arestat de o unitate militară britanică și, la 23 mai 1945, s-a sinucis în timpul unei examinări medicale, strivind între dinți o capsulă cu cianură de potasiu. Cadavrul lui Himmler a fost înhumat într-un mormânt nemarcat, rămas necunoscut până în ziua de azi, din cimitirul orașului Lüneburg.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 04.03.12 21:45

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 18.12.11 11:34

Himmler


Aceasta este viața unuia dintre cei mai inteligenți și mai proeminenți conducători naziști, care, în calitate de șef al temutului SS și al sadicului Gestapo, ... Citește articolul
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ce-i scria nazistul Himmler iubitei sale mame: “Dragă mami,

Mesaj Scris de Admin la data de 16.11.11 16:02

Ce-i scria nazistul Himmler iubitei sale mame: “Dragă mami, salutări de la Paris, oraș pe care tocmai l-am ocupat”

Ce-i scria nazistul Himmler iubitei sale mame: “Dragă mami, salutări de la Paris, oraș pe care tocmai l-am ocupat”


Unul dintre cei mai sângeroși criminali din istorie, nazistul Heinrich Himmler, era de fapt o persoană foarte apropiată de mama sa, căreia i-a trimis scrisori și cărți poștale din fiecare oraș în care a fost și de fiecare aniversare a ei, relatează Daily Mail.

Șeful Gestapo-ului, în ciuda milioanelor de crime pe care le-a comis și a caracterului violent pe care îl avea, Himmler s-a dovedit a fi un fel de "băiețelul mamei", trimițându-i numeroase cărți poștale pline de afecțiune. Una dintre vederi a fost trimisă chiar la trei zile după ce naziștii au ocupat Parisul, în iunie 1940, în care Himmler i se adresa mamei lui cu "dragă mami" și o anunța de victorie.

"Draga mea mămică, Astăzi îți trimit cele mai calde salutări din Paris. Sper că ești bine. Al tău, Heinrich"- așa sună cartea poștală din 1940. O altă vedere a fost trimisă de Himmler în 1941, din orașul Dombas, Norvegia, în care acesta îi povestea cum a călătorit prin țară.
Una dintre cele mai paradoxale cărți poștale trimise de comandantul SS a fost cea cu chipul liderul fascist italian Mussolini, în 1932. De asemenea, chiar și Hitler i-a urat la mulți ani doamnei Himmler, cu ocazia aniversării a 75 de ani.

După moartea lui Himmler, în biroul său au fost descoperite mai multe documente, fotografii, cărți, picturi, dar și un certificat de comuniune din partea Bisericii Catolice, lucru care demonstrează că șeful SS era un catolic strict, iar acest fapt pare să-I fi motivat și mai mult în uciderea evreilor.

Arhiva lui Himmler, pusă în vânzare de familia locotenentului Richard J. Wills, se așteaptă să fie vândută la prețul de 47.000 de euro. Heinrich Himmler, mâna dreaptă a lui Hitler, a fost unul dintre cei mai mari criminali din istorie, fiind unul dintre responsabilii holocaustului. Acesta s-a sinucis, la fel ca șeful său, în 1945, după ce a fost capturat de aliați.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

DIPLOMATII ROMANI SI-AU FACUT DATORIA

Mesaj Scris de Admin la data de 29.07.11 4:06

DIPLOMATII ROMANI SI-AU FACUT DATORIA
Exista numeroase episoade în istoria corpului diplomatic românesc în care reprezentanti ai sai au probat nu numai deosebite calitati profesionale, ci si o atitudine umanista, de întelegere si sprijin fata de conationalii lor aflati pe meleaguri straine în conditiile atât de vitrege ale celui de al doilea razboi mondial. Din pacate, datorita valului de tacere care, în perioada totalitarismului, s-a abatut si asupra existentei corpului diplomatic românesc de dinainte de 1944, multe din aceste momente de referinta au ramas nerelevate. Un asemenea episod, în care diplomati români au actionat asumându-si riscuri reale, însufletiti de sentimente de compasiune fata de concetatenii lor, indiferent de originea si apartenenta lor religioasa, face obiectul acestui articol. Este vorba de reconstituirea, pe baza unor marturii documentare necunoscute pâna în momentul de fata, din câte stim, apartinând chiar celor care au participat la evenimente, a împrejurarilor în care diplomati de la Consulatul român din Viena au avut un rol decisiv, în perioada 1941-1944, în salvarea unor familii de evrei originari din România de la pericolul extrem care îi pândea în acel moment: deportarea în lagarele de exterminare germane.



Himmler: �In România nu este nimic de facut"

Inainte de a ne ocupa de împrejurarile concrete ale acestui episod, ne vom referi, pe scurt, la contextul, atmosfera în care el s-a derulat, deci la atitudinea guvernului român fata de evrei începând de la sfârsitul anului 1942 când, pe fondul constatarii ca victoria Germaniei nu mai era sigura, apar o serie de modificari, este drept într-un moment în care legislatia si masurile rasiste produsesera numeroase victime (doua treimi din evreii deportati în Transnistria murisera). Ne vom referi la o serie de documente aflate în Arhiva Institutului de istorie contemporana din Stuttgart, putin folosite, dupa cunostinta noastra, de cercetatori, care atesta reparticiparea României la �solutia finala" în acceptionarea sa germana. Deja, în ianuarie 1945, însusi Himmler se adresa sefului Gestapoului Müller, aratând: �Dupa parerea mea, în România nu este nimic de facut. Sunt de parere ca ar fi mai bine daca însarcinatii germani pentru rezolvarea problemei evreiesti ar fi retrasi în România". Un raport al �Volksdeutsche Mittelstelle", care tinea legatura cu organizatia etnicilor germani din România, din aprilie 1944, deci dupa ce, în teritoriile rapite României prin dictatul de la Viena, autoritatile maghiare trecusera la aplicarea �solutiei finale" prin deportarea masiva a evreilor, este de parere ca �Guvernul [român] nu întreprinde în chestiunea evreiasca nimic. Din contra, guvernul si autoritatile combat orice actiune dusmanoase împotriva evreilor". Acestea sunt, între altele, motivele pentru care, în cursul întrevederii sale cu Mihai Antonescu din 5 ianuarie 1944, Ribbentrop îi imputa tratamentul �prea lax" fata de evrei, ca si faptul ca, în continuare, are o atitudine �prea concilianta fata de evrei". O alta afirmatie a se atrage atentia în contextul subiectului care ne intereseaza. Ribbentrop arata ca i s-a comunicat de catre seful misiunii diplomatice a Germaniei la Bucuresti ca guvernul român i-a informat pe reprezentantii sai diplomatici în capitalele europene de precautiune cu care sunt tratati evreii din România.

In volumul aparut în 1996, la Viena, intitulat Geisterbescwörung. Eine judische Jugend im Wiem der Kriegsjahre (Conjuratia spiritelor. O tânara evreica la Viena în timpul razboiului) de Elisabeth Trahan, care traieste în momentul de fata în Statele Unite ale Americii, sunt narate, alaturi de alte episoade ale existentei autoarei în capitala Austriei dupa anexarea acestei tari de catre Reichul nazist, împrejurarile în care familia sa, ca si alte familii de evrei originare din România, au fost ajutate de consulii generali ai României la Viena, în perioada 1941-1944, Constantin Mares si Radu Flondor. Dupa �Anschluss", Legatia României fusese transformata în consulat dependent de misiunea diplomatica a României la Berlin.

Intr-o scrisoare adresata Ambasadei României la Viena (septembrie 1997), doamna Trahan ofera si alte informatii referitoare la familia sa si la împrejurarile premergatoare evenimentelor narate în volum. Tatal ei, inginer Albert Welt, nascut la Cernauti, era fiul lui Sigmund Welt, redactor sef al ziarului Czernowitzer Morgenzeitung si luptase în armata româna în primul razboi mondial, deci beneficia, potrivit legii din februarie 1924, de tratamentul special aplicat evreilor care dobândisera cetatenia româna înainte de 1918-1919. Din 1936 traia la Viena (a murit în 1956). In 1941, membrii familiei sale primisera din partea sefului consulatului român la Viena pasapoarte românesti valabile pe sase luni. Prin primirea acestui pasaport, care, asa cum arata doamna Trahan, �o datoram, în exclusivitate, consului român" (Constantin Mares), �am fost salvati de deportarile de atunci" (în lagarele germane).



Ministerul Afacerilor Externe al României intervine

Urmeaza episodului de la începutul lunii iunie, 1943, amintit în volum, când, în fata întetirii masurilor de deportare, familia Welt se îndreapta spre singurul lor unde mai spera sa primeasca ajutor: consulatul român. Aici întâlnesc si alte familii de evrei originare din România care solicitau, de asemenea, ajutor. Asa cum se remarca textual, consulul român, Radu Flondor, pus în fata acestei situatii, este �revoltat", afirmând ca �germanii nu au dreptul sa aresteze români". Consulul se hotaraste sa preia initiativa si permite familiilor refugiate în consulat sa ramâna aici pâna ce pericolul transportarii în lagare va trece. Familiile diplomatilor ofera ajutor si hrana grupului de evrei, ceea ce o impresioneaza în mod deosebit pe autoarea volumului. Este inutil sa mai subliniem riscul la care se expuneau diplomatii români, cunoscuta fiind duritatea cu care actiona Gestapoul, mai ales în cazul unor persoane care se opuneau masurilor de deportare a evreilor.

Pentru a-i pune la adapost de pericolul viitoarelor deportari în lagarele de exterminare, în perioada urmatoare, consulul român îsi da concursul pentru ca evreii originari din România, aflati în acel moment la Viena, sa se poata întoarce în tara, unde masurile antisemite scazusera în intensitate, existând chiar posibilitatea emigrarii lor în Palestina. In ceea ce priveste familia Welt, membrii sai primesc din partea consulului o adeverinta prin care se arata ca ar fi �pe jumatate evrei", ceea ce îi punea la adapost de a fi retinuti de politie si puteau capata atât de pretioasele cartele de alimente. Ar mai fi de amintit ca, asa cum arata autoarea, între consulul Flondor si tatal ei existau si legaturi afective, dat fiind ca se cunoscusera, înca înainte de primul razboi mondial, la Cernauti.

Faptul ca nu a fost vorba de initiativele izolate este atestat de constatarea ca, si în perioada urmatoare, evrei originari din România erau adapostiti la Consulatul român ori de câte ori se ivea pericolul unor deportari.

De fapt. se poate spune ca aceste initiative fusesera pregatite prin chiar unele instructiuni ale Ministerului de Externe, asa cum ne-o atesta o informare transmisa de catre consulul C. Mares, la 9 martie 1942, catre Raoul Bossy, trimis extraordinar si ministru plenipotentiar al României la Berlin, în subordinea caruia se afla si Consulatul din Viena. Se arata ca, fata de ordonanta politiei, dupa care si evreii originari din România urmau sa poarte �steaua lui David", s-a protestat pe lânga autoritati, mentionându-se ca nu s-au primit instructiuni în acest sens din partea Legatiei din Berlin sau din partea Ministerului Afacerilor Externe român. Pâna la primirea unor asemenea instructiuni, consulul C. Mares arata ca el se va prevala de circulara Ministerului Afacerilor Externe al României din 11 noiembrie 1941 care prevedea ca �sa se acorde întreaga protectiune tuturor cetatenilor români din strainatate, fara nici o distinctiune, semnalându-se toate cazurile în care persoana sau proprietatea lor ar fi lovite de masuri speciale discriminatorii". Este vorba si de aceasta data de un document putin folosit de cercetatorii români, dar cu atât mai important cu cât atesta ca Ministerul Afacerilor Externe al României daduse instructiuni privind protejarea cetatenilor români, inclusiv a evreilor originari din România, ceea ce a permis si consulilor români de la Viena sa ia masurile la care ne-am referit mai sus. De fapt, nu este vorba de o initiativa izolata, dat fiind ca, în toamna anului 1941, când se pusese problema ca evreii sa poarte semnul distinctiv al �stelei lui David", Consulatul român din Paris ceruse ca evreii, cetateni români, aflati în Franta, sa fie exceptati de la aceasta masura.



Urmasii lor sa stie

Potrivit documentelor aflate în Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, în perioada 15 octombrie 1941-1 ianuarie 1943, postul de consul general al României la Viena a fost ocupat de Constantin Mares. Nascut în 1905, el urmase cursurile de drept privat si public ale Universitatii din Paris, obtinând, în 1932, titlul de doctor. Dobândise, prin concurs, gradul de secretar de legatie si mai îndeplinise misiuni diplomatice la Vatican (1938).

Radu Flondor a fost consul al României la Viena în perioada 1 aprilie 1943-1 aprilie 1944. Se tragea dintr-o ilustra familie bucovineana, care a avut un rol major în istoria acestor pamânturi românesti, mai ales cu prilejul unirii cu cu România, în 1918, fiind fiul lui Nicolae, cavaler de Flondor, si al Elenei, si al Elenei, nascuta Grigorcea. A avut o cariera diplomatica prodigioasa, dobândind gradul de consilier de legatie si ministru. A îndeplinit misiuni diplomatice la Sofia, Tokio, Rio de Janeiro, iar dupa Viena, a activat, pâna în august 1944, ca delegat pe lânga Consiliul Dunarii. Si-a încetat activitatea în cadrul Ministerul de Externe în 1947, fiind supus, ca si multi alti diiplomati de valoare, masurilor de epurare din acea perioada. Dupa aceasta data, a fost angajat al Academiei Române. A decedat în 1956.

In scrisoarea mentionata, adresata Ambasadei României din Viena, doamna Trahan arata: �Nu stiu câte din persoanele care atunci au fost primite în Consulat au supravietuit, dar, în tot cazul, si ele datoreaza multe multumiri domnului consul general si colaboratorilor sai deoarece, în acele zile critice, ne-au permis sa ramânem la Consulat si s-au straduit sa faca ceva pentru noi. Din aceasta veti întelege de ce doresc ca vaduva si urmasii dr. Flondor sa afle de eforturile depuse de el pentru noi, românii evrei, în acele vremuri de prigoana nazista în Viena... Ar fi de dorit ca, postum, sa fie onorata memoria consului Flondor pentru solicitudinea si riscul pe care singur si la asumat si ca urmasii sai, în caz ca mai exista, sa afle aceasta".

Din pacate, investigatiile preliminare în vederea depistarii unor urmasi ai diplomatilor amintiti nu au fost încununate de succes. Nu ne ramâne decât sa speam ca printre cititorii Magazinului istoric se vor afla persoane care sa ofere informatii în acest sens, ceea ce ar înlesni îndeplinirea unui act de cinstire a memoriei unor diplomati români care si-au facut datoria.



http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1999/current3/mi49.htm
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Fiica lui Himmler, fostul șef al trupelor SS, ajută și astăz

Mesaj Scris de Admin la data de 09.07.11 13:22

Fiica lui Himmler, fostul șef al trupelor SS, ajută și astăzi naziștii să evite pușcăria

Are 81 de ani, părul alb împletit în stil bavarez și o dorință aprigă de a păstra viu spiritul nazist. Este Gudrun Burwitz, fiica lui Heinrich Himmler și creierul din spatele unui grup de suport numit Stille Hilfe (Ajutor silențios), care îi sprijină financiar și juridic pe foștii membri ai regimului nazist din conducerea căruia a făcut parte și tatăl său, informează Daily Mail.

Foto: Gudrun, alături de tatăl său, Heinrich Himmler

Tatăl lui Gudrun Burwitz, Heinrich Himmler, a fost șeful suprem al SS, trupele speciale ale regimului nazist al lui Hitler. Acesta a condus în calitate de ministru de Interne poliția secretă nazistă Gestapo. De asemenea, Himmler a fost responsabil și pentru punerea în aplicare a planului lui Hitler de exterminare a evreilor. În perioada în care naziștii au condus Germania, 6 milioane de oameni au fost uciși.
Gudrun Burwitz, la venerabila vârstă de 81 de ani, este unul dintre oamenii la care foștii lideri naziști apelează cu încredere atunci când au nevoie de susținere pentru a scăpa din ghearele justiției care i-a condamnat pentru crime de război și genocid.
Grupul de suport numit Stille Hilfe (Ajutor silențios) a fost creat în 1951, de câțiva foști înalți ofițeri SS și de funcționari germani de dreapta. Scopul acestuia este acela de "a furniza asistență discretă, dar activă celor care și-au pierdut libertatea în timpul războiului sau după încheierea acestuia".
Printre cei apărați de Stille Hilfe se numără Klaas Carel Faber, un fost membru al trupelor SS din Olanda, condamnat pentru uciderea mai multor evrei. Acesta are acum 89 de ani, iar grupul de ajutor condus de Gudrun Burwitz vrea să împiedice extrădarea acestuia în Germania natală.
Fostul ofițer SS din Danemarca Soren Kamm este un alt client al grupului. Stille Hilfe încearcă să împiedice extrădarea acestuia, acum în vârstă de 90 de ani, din Germania în Danemarca, unde este acuzat printre altele și de execuția unui editor de ziar din Copenhaga. Kamm și-a recunoscut vina într-un interviu televizat, înă Germania a refuzat, cel puțin deocamdată, să-l dea pe mâna autorităților daneze.


Foto: Gudrun are acum 81 de ani (Daily Mail)
"Prințesa nazistă", așa cum a fost poreclită Gudrun Burwitz de către un istoric, locuiește la Munchen împreună cu soțul ei.
"Nu vorbesc niciodată despre muncă mea. Fac doar ceea ce pot atunci când pot", le-a declarat ea jurnaliștilor britanici.
Potrivit unui oficial al serviciilor de informații, a declarat că Burwitz, deși are peste 80 de ani, "are o minte brici".
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 17.02.11 19:34

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 03.01.11 18:25

Trăirile urmașilor celui de-al Treilea Reich
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/trairile-urmasilor-celui-de-al-treilea-reich-211765.html



La 65 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, unii dintre urmașii conducătorilor naziști vorbesc despre cum le-a fost influențată viața de moștenirea macabră lăsată de rudele lor, responsabile de cele mai odioase crime din istoria umanității.

Hermann Göring, comandant suprem al aviației germane, s-a căsătorit în 1935 cu actrița Emmy Sonnemann cu care a avut o fiică, pe Edda Göring în 1938.
La ordinul lui Göring, 500 de avioane au zburat deasupra Berlinului, pentru a sărbători nașterea ei. Dacă el ar fi avut un băiat, atunci 1000 de avioane erau pregătite să facă un zbor în onoarea odraslei.
Emmy a murit în 1974, Edda Göring a dus o viață discretă, s-a măritat cu un dentist și până prin anii 1990 a trăit în Munchen.
Bettina Göring, strănepoata lui Hermann Göring, s-a născut în 1956. Tatăl ei, Heinz, a fost nepotul lui Hermann Göring. Heinz a decedat în 1981 și nu a vorbit niciodată despre unchiul său și despre Holocaust.
Bettina trăiește în Santa Fe, Mexic, alături de soțul său, Adi, și este Doctor în Medicină Orientală. În documentarul „Hitler’s Children” al regizorului Chanoch Zeevi, Bettina Göring declară că seamănă înspăimântător de mult cu Hermann Göring și că a ales sterilizarea pentru a nu transmite mai departe genele unui monstru.

La procesul de la Nuremberg, adjunctul lui Hitler, Rudolf Franz Ferdinand Hess a fost considerat criminal de război și a fost condamnat pe viață, fiind trimis la închisoarea Spandau, unde s-a sinucis în 1987. Fiul său, arhitectul Wolf Rüdiger Hess (1937-2001) și-a vizitat tătăl la închisoare de 102 ori. A susținut că tatăl său a fost ucis de agenți MI6, ca să nu dezvăluie informații compromițătoare despre acțiunile Marii Britanii în cel de-al Doilea Război Mondial.
Wolf Rüdiger Hess a scris trei cărți despre tatăl său: „Tatăl meu, Rudolf Hess”, „Cine l-a ucis pe tatăl meu, Rudolf Hess?” și „Rudolf Hess: Nu regret nimic”. W.R Hess a fost căsătorit și a lăsat în urma sa trei copii.

Monika Hertwig este fata lui Amon Göth, comandantul lagărului polonez de la Płaszów între anii 1943-1944. Mama Monikai a fost actrița Ruth Irene Kalder, secretara lui Oscar Schindler apoi amanta lui Amon Göth. Ruth s-a sinucis în 1983, fiindu-i imposibil să înțeleagă faptele comise de bărbatul pe care îl iubise.
Hertwig avea 1 an când tatăl său a fost executat în 1946, fiind spânzurat nu departe de lagărul polonez. Când o întreba pe bunica ei ce s-a întâmplat cu tatăl său, aceasta îi răspundea scurt: „A murit pentru țară”.
Dorind să afle mai multe despre tatăl său, Monika i-a scris lui Helen Jonas, fosta servitoare a lui Amon Göth în casa acestuia din lagărul de la Płaszów. Există și un documentar despre întâlnirea celor două, „Inheritance”, regizat de James Moll. În documentar, Helen Jonas a povestit despre cum „se distra” Amon Göth: „Când am ajuns în lagărul Płaszów am fost repartizată la curățarea barăcilor. În a treia zi, a apărut un ofițer SS înalt. Era Amon Göth. La acel moment nu știam cine e. A poruncit femeii care avea grijă de noi să mă trimită la casa lui. Nu aveam idee cât de brutal putea să fie dar s-a dovedit a fi un nebun. Stătea la balconul casei sale, se uita în curtea lagărului și în mână ținea o mitralieră. Spunea: „Vedeți acele capete seci? Stau pur și simplu și nu fac nimic. O să trag în ei”. Și puteai să-l auzi cu cât patos trăgea și fredona în același timp o melodie. Câtă satisfacție era întipărită pe fața sa! Nu am să uit asta niciodată”, declara în documentar Helen Jonas.
Helen Jonas a mărturisit că Monika este foarte afectată de crimele făcute de tatăl său.

Șeful SS, Heinrich Himmler a cunoscut-o în 1926 pe cea care avea să-i devină soție, Margarete Siegroth. A avut un copil cu ea, pe Gudrun Himmler, născută în 1929.
În 1940, după despărțirea de Margarete, Himmler a avut o aventură cu o secretară, Hedwig Potthast, cu care a avut doi copii, pe Helge (născut în 1942) și pe Nanette Dorothea (născută în 1944).
Himmler a adorat-o pe Gudrun, pe care o alinta Püppi, și pe care o lua în vizite în lagăre și în misiuni oficiale.
Gudrun, acum în vârstă de 81 de ani, s-a căsătorit cu jurnalistul Wulf Dieter Burwitz și a rămas toată viața o susținătoare înflăcărată a neo-nazismului, fiind membră a organizației „Stille Hilfe” („Ajutorul tăcut”) ce oferă sprijin foștilor naziști. A fost numită „Prințesa nazistă” de Oliver Schröm în cartea sa „Stille Hilfe”.
În schimb, scriitoarea Katrin Himmler, în vârstă de 43 de ani, este strănepoata lui Ernst Himmler, fratele lui Heinrich Himmler, și s-a căsătorit cu un evreu.
În documentarul „Hitler’s Children”, Katrin declară că nu crede că a moștenit răutatatea strămoșului ei. Realizează că este nepoata unui criminal, dar nu este responsabilă pentru faptele acestuia.

Martin Bormann a fost secretarul particular al lui Rudolf Hess, apoi al lui Hitler, și șeful cancelariei partidului nazist. A avut 10 copii cu Gerda Bormann (Ilse, Irmgard, Rudolf, Heinrich Hugo, Eva Ute, Gerda, Fred Harmut și Volker).
Adolf Martin Bormann, născut în 1930, este cel mai mare fiu al lui Martin Bormann și finul lui Adolf Hitler.
În 1947, Adolf Martin a renunțat la luteranism, a devenit romano-catolic și s-a făcut preot în 1953. A renunțat la veștmântul preoțesc prin anii ’60 și a fost profesor de teologie până în anul 1992 când a ieșit la pensie. A făcut numeroase vizite în școli din Germania și Austria, vorbind despre ororile comise sub cel de-al Treilea Reich și a vizitat Israelul întâlnindu-se cu supraviețuitorii Holocaustului. Îi este dragă o scrisoare îngălbenită de timp, pe care tatăl său i-a trimis-o în 1943 numindu-l „copilul meu drag”.
Irmgard Bormann a descris relația cu tatăl său ca fiind una normală, deloc diferită față de cea din alte familii. Consideră că Martin Bormann a încercat să pună în practică ce i-a cerut Hitler și nu-l judecă pentru faptele sale.

Deși nu a avut copii, Adolf Hitler are în continuare numeroși descendenți. 39 la număr după descoperirile făcute de doi jurnaliști belgieni. Hitler a avut o soră, pe Paula, care a murit în 1960, un frate vitreg, pe Alois Hitler Jr. și o soră vitregă, pe Angela Hitler.
Nepotul lui Hitler, William Patrick Hitler, fiul lui Alois, a trăit până în 1987. Alți doi nepoți ai lui Adolf au murit în 1931 și 1942.
Ceilalți urmași ai lui Adolf Hitler trăiesc fie în SUA, fie în Austria, și-au schimbat numele de familie devenind Hüttler, Hietler, Hiedler, Hütler sau Stuart-Houston, iar unii dintre ei au decis să nu aibă copii.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

"Castelul lui Himmler", transformat in muzeu al SS

Mesaj Scris de Admin la data de 16.04.10 16:27

"Castelul lui Himmler", transformat in muzeu al SS
Un muzeu care reface istoria SS (Schutzstaffel - Esalonul de protectie) al lui Adolf Hitler si-a deschis portile, in aceasta saptamana, in Germania, in interiorul unui castel secret ce ar fi trebuit sa reprezinte caminul spiritual al nazistilor.

Acest muzeu, primul din lume consacrat SS, reface drumul catre putere al garzii de elita a lui Adolf Hitler, care ajunsese sa numere peste un milion de membri, responsabili cu cele mai abominabile crime comise in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Printre obiectele expuse in acest muzeu se numara si agenda liderului SS, Heinrich Himmler, mai multe uniforme negre si cateva inele de argint pe care Himmler le acorda ofiterilor superiori, alaturi de cruci cu bratele indoite, capete de mort si rune stilizate pe sigla SS.

Moritz Pfeiffer, un istoric de 27 de ani care a ajutat la amenajarea muzeului, a precizat ca obiectele sunt expuse alaturi de specificari care sa aminteasca de crimele savarsite de nazisti, pentru a fi evitata astfel orice acuzatie de tentativa de glorificare a SS.

"Ideologia rasista nu trebuie reprezentata fara a tine seama de contextul crimelor la care a dus", a reamintit Pfeiffer, citat de AFP.

Castelul, construit in secolul al XVII-lea pe un deal din centrul Germaniei, in apropiere de Hanovra, a jucat un rol extrem de important in istoria SS. Himmler a preluat controlul castelului in 1934, imediat dupa ce nazistii au ajuns la putere, cu intentia de a face aici o scoala de elita pentru ofiterii SS.

Ulterior, Himmler a decis sa transforme castelul intr-un centru spiritual nazist, in mijlocul caruia ar fi trebuit sa arda o flacara eterna intr-o cripta circulara.

Potrivit legendei, deasupra criptei, intr-o alta sala circulara, denumita "sala liderilor supremi ai SS", Himmler ar fi trebuit sa participe la reuniuni in jurul mesei rotunde alaturi de cei 12 generali principali ai sai.

Chiar si in prezent, castelul atrage neonazisti, iar autoritatile incearca sa evite transformarea acestuia intr-un loc de pelerinaj.

"Am vazut oameni care veneau la castel si care faceau salutul hitlerian", a explicat Heinz Kohler, un responsabil local, adaugand ca "acest mod de a gandi nu poate fi schimbat decat aratand unde duce".

"Muzeul are un regulament. Vizitatorii nu au dreptul sa spuna anumite lucruri, sa faca anumite semne sau sa poarte anumite haine", a tinut sa sublinieze Pfeiffer.
http://www.intactnews.ro/arta-cultura/muzee/-castelul-lui-himmler-transformat-in-muzeu-al-ss.html?74;25015
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cuțitul nazist, scos la licitație

Mesaj Scris de Admin la data de 02.10.09 18:10

Cuțitul nazist, scos la licitație

Un cuțit de vânătoare care a aparținut lui Heinrich Himmler, liderul armatelor SS ale lui Adolf Hitler și șeful Gestapo-ului, va fi scos la licitație, în Marea Britanie, pe 6 noiembrie.

Cuțitul are mânerul confecționat din corn de animal și o lamă lungă de aproximativ 10 centimetri. Pe o parte a lamei este gravată semnătura lui Himmler, iar pe cealaltă parte este gravat simbolul SS.

Cuțitul i-a aparținut lui Heinrich Himmler, unul dintre cei mai de temuți naziști din Germania, care i l-a dăruit bunului său prieten, Herman Barth, responsabil cu educația SS în școlile din Berlin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Barth a uitat acest cuțit în sediul general SS după o partidă de vânătoare, dar Himmler i l-a trimis înapoi, împreună cu o scrisoare în care susținea că acel cuțit era un cadou din partea lui Hitler însuși.

Himmler s-a născut la Munchen și a fost fiul unui predicator romano-catolic. Și-a efectuat serviciul militar în armata germană, în 1918, și a prins ultimele zile din timpul Primului Război Mondial. După război, a devenit agent comercial pentru o firmă de îngrășăminte și fertilizanți. S-a înscris în Partidul Nazist în 1923, creându-și foarte repede reputația unui bărbat conștiincios și eficient. Începând cu 1933, a primit sarcini tot mai importante în cadrul SS. Prima dintre ele constă în depistarea amenințărilor existente la adresa Partidului Nazist. În 1934, Himmler a fost numit șef al Gestapo-ului, care era poliția secretă a naziștilor. Himmler a fost cel care a înființat lagărele de concentrare din Germania și din estul Europei.

Hermann Barth a supraviețuit războiului și a murit în 2005. Cuțitul este considerat de către specialiști un artefact istoric de o mare importanță, deoarece reamintește umanității de răul făcut de naziști.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

HIMMLER

Mesaj Scris de Admin la data de 01.10.09 14:12

HIMMLER
Călău prin vocație, Heinrich Himmler organiza asasinatele din pasiune și calcul. Contrar lui Göring, nu-i plăcea să se afișeze în public, să facă paradă de ranguri, titluri, decorații și bogățiile jefuite. Instalat în camera nr. 318, la etajul IV, în faimoasa clădire de pe Prinz Albertstrasse nr. 8, din Berlin, dirija asasinatele – de la uciderile individuale până la exterminările în masă – în toată Europa și chiar pe celelalte continente.Își privea subordonații cu ochi ficși, acoperiți de lentilele pince-nez-ului, și le ordona – în timp ce-și mângâia mustăcioara – locul, proporțiile și ritmul exterminărilor.Uneori avea senzația că sângele victimelor îl stropesc, îl mânjesc. Inima lui de măcelar”, cum i-o caracterizase unul din fondatorii partidului nazist, Gregor Strasser, nu se sinchisea; îl deranja totuși, pedant cum era, că cineva ar putea observa petele de sânge de pe trupul său. De aceea, locul său preferat pentru studierea dosarelor și hotărârea execuțiilor nu era camera nr. 318 de la etajul IV, ci un apartament compus din două mici încăperi amenajate la subsolul aceleiași clădiri. Își aroga descoperirea că asasinatele cu cât sunt de proporții mai mari cu atât se cer inițiate, planificate și dirijate mai pe ascuns, în taină.Nu avea nici 30 de ani când, în 1929, s-a cocoțat în vârful SS-ului. În 1927, la întemeierea sa, Schutz-Staffel-ul, SS-ul, cuprindea abia 280 de membri. Peste doi ani, numărul lor crescuse la 52 000. Heinrich Himmler a făcut apoi din SS cea mai monstruoasă instituție de teroare, un aparat de ucidere cu zeci și zeci de ramificații, dispunând de o armată de ucigași ce ajunsese la câteva sute de mii. Acaparase și înglobase Gestapo-ul și SD-ul, toate organismele, și nu erau puține, ce se ocupau de supravegherea și lichidarea oamenilor care aveau, erau denunțați ori bănuiți că au în cap alte idei, alte gânduri decât cele debitate de Führer. La baza SS-ului a pus două principii: selecția rasială și supunerea oarbă. Cel care va fi necredincios, fie numai cu gândul, va fi izgonit din SS și vom avea grijă – amenința lugubru Himmler – să dispară din lumea celor vii.Ober-călău peste o armată de călăi, Himmler își asumase o grămadă de funcții; Reichsführer SS, șef al Gestapo-ului, ministru de interne, Reischsleiter al partidului nazist, comandant-șef al grupului de armate Vistula …Dar funcția lui cea mai de temut, pentru care toți din Reich, inclusiv toți potentații, tremurau în fața lui era alta: Heinrich Himmler reprezenta „ochii, urechile și biciullui Hitler.Participant și părtaș la Bierputsch”-ul din 9 Noiembrie 1923, s-a apucat, de pe atunci, să întocmească liste de dosare. Înșira la nesfârșit numele adversarilor lui Hitler. Începând cu 1929, ajuns Reichsführer SS, a condusnemijlocit toate asasinatele, ciocnirile și răfuielile cu cei care se opuneau nazismului.După venirea la putere a lui Hitler, Himmler și-a continuat cu zel sporit meseria.
Adept al unei răfuieli de proporții, bruște și radicale cu toți adversarii potențiali ai Führer-ului și ai lui personal, s-a numărat printre inițiatorii faimoasei nopți a cuțitelor lungi(30 Iunie 1934). SS-iștii și Gestapo-viștii, în echipe de câte doi, sunau la ușa cabinetelor de lucru sau a apartamentelor unor generali și foști miniștri, directori și avocați, politicieni și naziști care cunoșteau prea multe despre trecutul mișcării și nu-și țineau gura. SS-iștii și Gestapo-viștii așteptau să li se deschidă ușa și, în loc de salut, apăsau pe trăgaci. Lăsau victimele să se zbată pe covor într-o baltă de sânge și ei plecau repede. Nu că le era frică. Dar aveau multe cabinete și apartamente la care trebuiau să sune. Listele cu adrese fuseseră alcătuite din vreme.Himmler și-a perfecționat această îndeletnicire toată viața. Întocmea dosare despre toți și despre toate. Despre vârfurile ierarhiei naziste, despre șefii mai mari și mai mici, despre oameni de rând.În aceste dosare se înregistra totul. Cine cu cine se întâlnește, când, unde și ce vorbește. Cine ce slăbiciune are, ce aventuri extraconjugale a avut; cui îi plac banii, cui jocul de cărți, cui femeile. Cine a ascuns o urmă de impuritate în sânge, chiar dacă acel sânge străin” a pătruns cu trei sau chiar cu patru generații în urmă. Cu aceste dosare, Himmler țesea intrigi, șantaja, teroriza, stăpânea. Era cel mai temut din Reich, după Hitler.Marea pasiune a lui Himmler, pe lângă multiplele treburi polițienești, a fost și a rămas apărarea „purității sângeluiÛbermensch-ilor. A conceput SS-ul „ca un centru de iradiere a rasei pure.” O fată pentru a se putea căsători cu un simplu SS-ist sau cu un subofițer trebuia să dovedească ascendența sa ariană până în 1800 și până în 1750 dacă vroia să devină soția unui ofițer din SS. Pentru a grăbi înmulțirea rasei a fost gata să introducă poligamia și a aprobat ca la Birkenau, Häftling-ii să fie supuși unor degradante și chinuitoare experiențe ce urmăreau sporirea fertilității femeilor germane. Și tot sub pretextul apărării sângelui și rasei pure s-a ocupat nemijlocit de organizarea lagărelor de concentrare, de buna funcționare a tuturor fabricilor morții.A inițiat și patronat toate experiențele pe oameni vii. Mai mult, îi plăcea să fie considerat chiar autorul unor idei inedite în materie. Urmărind experiențele lui Rascher, la Dachau, de înghețare a oamenilor, a sugerat ca readucerea lor la viață să se încerce prin obligarea a câte două femei goale să se lipească de trupurile congelate ale victimelor. În acest scop a dispus să se trimită la Dachau deținute din lagărul de femei de la Rawensbrück. A inspectat personal KZ Birkenau și a urmărit prin vizetă cum se sufocă deportații în camerele de gazare; la Mauthausena asistat la o execuție în masă prin împușcare; după ce a vizitat Rawensbrück-ul, s-a introdus și în acest lagăr de femei metoda împușcării în ceafă; zilnic, cel puțin 50 de deținute trebuiau exterminate astfel. Ținea legături directe și permanente cu comandanții principalelor lagăre de concentrare.Anii treceau, lagărele se înmulțeau, exterminările se amplificau. El participa nemijlocit la ele și le urmărea cu aceeași insensibilă „inimă de măcelar”, cu aceeiași ochi ficși, ascunși sub lentilele pince-nez-ului, mimând același zâmbet dulceag în timp ce-și mângâia mustăcioara.
Se simțea călit. Se adersa emfatic, arogant SS-iștilor; „Majoritatea dintre voi știe ce înseamnă 100 de cadavre așezate unul lângă altul, 500 sau 1 000 de cadavre. Am rezistat la aceasta până la capăt ... Aceasta ne-a călit”.În realitate, când a ajuns la capăt, când Reich-ul s-a prăbușit, călitul Ober-călău a luat-o la fugă ca un iepure; a încercat să se ascundă ca un laș. Și-a ras mustăcioara pe care o mângâia cu atâta tandrețe când asista la execuții, și-a aruncat pince-nez-ul prin lentilele căruia privea cu ochi ficși, de plumb, cum se zbat în chinurile morții Häftling-ii asfixiați și și-a legat un ochi cu o bandă de pânză neagră; dar pe trup simțea mai tare ca oricând pete de sânge și-l chinuia ideea că acele pete de sânge s-ar putea vedea prin uniforma lui neagră de Reichsführer; brusc, a rupt-o de pe el și s-a îmbrăcat cu niște pantaloni civili, cu o tunică de simplu soldat al Wermacht-ului și a pornit-o spre apus, în mijlocul unui torent de refugiați.O viață întreagă a mințit, a înșelat și s-a prefăcut. Era sigur că-i va reuși și de data aceasta să mintă, să înșele, să se prefacă. Ajuns în fața unui post de control britanic, s-a grăbit să întindă un bilet de liberă trecere pe numele de Heinrich Hitzinger. Era sigur de sine, biletul era nou nouț. Or, tocmai acest lucru a generat suspiciune. În mulțimea aceea pestriță, aproape toți erau fără acte. Până la clarificare a fost trimis în cel mai apropiat lagăr și închis într-o celulă. S-a lăsat percheziționat, dar, când i s-a spus să deschidă gura, a zdrobit brusc între dinți o fiolă de cianură și, peste câteva secunde, Ober-călăul în fața căruia a tremurat o țară, o Europă întreagă - era întins pe cimentul celulei, cu picioarele puțin chircite, ca orice câine otrăvit.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Colonie nazistă în jungla amazoniană

Mesaj Scris de Admin la data de 25.10.08 11:05

Colonie nazistă în jungla amazoniană
Regimul nazist intenționa să extindă “spațiul vital” al populației germane prin construirea unei colonii în jungla amazoniană din Brazilia, susține Jens Glüsing, corespondent pentru America Latină al revistei “Der Spiegel” și autor al cărții “Proiectul Guyana”.

Trei cercetători germani au fost trimiși în 1935 într-o expediție pentru a cerceta pădurile virgine din Brazilia Timp de 17 luni, cei trei cercetători, conduși de Otto Schulz-Kampfhenkel, membru al SS, și însoțiți de o adevărată armată de indigeni, au studiat în amănunțime teritorul amazonian aflat în apropiere de Guyana Franceză. La cererea Institutului Kaiser Wilhelm au vânat animale ciudate pe care le-au dus în Germania, au descoperit noi cursuri de apă și au vizitat triburi izolate.
Nopțile toride i-au luat se pare mințile lui Schulz, notează Jens Glüsing. Cercetătorul a pus la punct un plan de colonizare a zonei. Potrivit proiectului său, armata germană ar fi urmat să cucerească Guyana Franceză, precum și teritoriile britanice și olandeze învecinate. După ce s-a întors la Berlin, Schulz-Kampfhenkel i-a trimis șefului SS, Heinrich Himmler, planul său. “Siberia și America de Sud sunt zone pline de resurse și cu locuitori puțini.

Ideale pentru a fi colonizate de germani”, îi scria el lui Himmler. Siberia era însă prea aproape de China, astfel că Otto Schulz-Kampfhenkel conchidea că doar America de Sud poate fi folosită pentru extinderea “spațiul vital al germanilor”. Conform calculelor sale, peste un milion de germani ar fi putut locui fără nici o problemă în jungla amazoniană. Mai mult, o astfel de inițiativă ar fi contracarat și influența americană în zonă.

Heinrich Himmler a considerat că proiectul este interesant, dar nu urgent. Așa că l-a amânat. Din planurile mărețe ale lui Schulz-Kampfhenkel nu a mai rămas decât mormântul lui Joseph Greiner, răpus de febră sau malarie, în 1936. Mormântul este acum o atracție turistică, chiar dacă nimeni nu știe cine a fost Greiner, pe a cărui cruce tronează zvastica nazistă.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Himmler[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum