REMEMBER!!!!!

Pagina 9 din 11 Înapoi  1, 2, 3 ... 8, 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

REMEMBER!!!!!

Mesaj Scris de Admin la data de 08.05.06 18:54

Rezumarea primului mesaj :

O scrisoare deschisa lumii
Draga lume,inteleg ca din cauza noastra , a celor din Israel, devii
nelinistitaba mai mult, foarte enervata,chiar revoltata.

Intradevar se poate observa ca la fiecare cativa ani iti iesi din fire din cauza
noastra. Astazi este "asuprirea brutala a palestinienilor" , ieri a
fost Libanul, inainte de el bombardarea reactorului atomic din
Bagdad , Razboiul Iom Kipur si expeditia militara din Sinai. Se pare
ca evreii, care obtin o victorie si ca urmareraman in viata, te
deranjeaza intr-un mod iesit din comun.

Desigur noi poporul evreu, te-am enervat cu mult inainte de
infiintarea statului Israel. Am fost un motiv de poticnire pentru
poporul german, care l-a votat pe Hitler, pentru poporul austriac,
care a sarbatorit intrarea lui in Viena, si un tepus pentru o
sumedenie de popoare :Polonia, Slovacia, Letonia , Ucraina,
Rusia,Ungaria si Romania.Putem trasa o linie lunga inapoi in istoria
enervarii acestei lumi. Cazacii lui Cmielnitki s-au suparat pe noi,
masacrand intre anii 1648-1649 zeci de mii de evrei: i-am enervat si
pe cruciati, care in drum spre eliberarea Tarii Sfinte s-au
dezlantuit atat de mult impotriva evreilor , incat i-au macelarit pe
multi.

Timp de secole am deranjat Biserica Romano-Catolica ,care a facut tot
cei-a stat in putinta pentru a dovedi prin inchizitii apartenenta
noastra la poporul evreu , si l-am enervat si pe dusmanul de moarte
al Bisericii,Marthin Luther, care in chemarea sa adresata natiunii ,
a cerut arderea sinagogilor impreuna cu evreii, dand dovada astfel de
un spirit crestin-ecumenic uimitor. Si fiindca ne-a deranjat si pe
noi ca te-am enervat mereu, draga lume, am decis, sa te parasim intr-
o anumita masura si sa infiintam propiul stat. Argumentul era ca tot
te-am enervat, te-am incurcat, te-am deranjat, atat timpcat traiam
intr-o legatura stransa cu tine, ca niste cetateni straini in
diferitele tari din care esti compusa. Ce idee mai buna am fii gasit,
decat sa te parasim si astfel sa dovedim dragostea noastra fata de
tine- ca sa-ti cream o situatie in care si tu sa ne poti iubi? Si
astfel am decis sa venim aici- in aceeasi patrie, din care am fost
izgoniti cu 1900 de ani in urma de catre lumea romana, pe care in mod
evident am enervat-o.

Din pacate, draga lume, se pare ca este greu sa te satisfacem. Dupa
ce te-am parasit pe tine,pogromurile, inchizitiile,cruciadele si
holocausturile tale, dupa ce am parasit lumea in general ca sa traim
in statul nostru, iata am devenit din nou un prilej de poticnire
pentru tine. Te superi pe noi din cauza asupririi palestinienilor.
Esti tare dearnjata de faptul ca nu cedam teritoriile din 1967 , care
in mod vadit reprezinta piedica in calea pacii din Orientul
Apropiat .Moscova si Washingtonul sunt maniate. Arabii "radicali"
sunt maniati si arabii moderati sunt maniati.

Draga lume , gandeste putin la reactia unui evreu din Israel .In
1920 , 1921 si 1929 nu exista problema teritoriilor din 1967, care sa
fi fost un obstacol in calea realizarii pacii dintre evrei si arabi.
Pe atunci nu exista nici macar statul Israel, care putea sa deranjeze
pe cineva.Totu-si aceeasi palestinieni asupriti au ucis multi evrei
in Ierusalim , Iaffa ,Safed si Hebron.

In 1929 au fost ucisi 67 de evrei in Hebron. Draga lume,de ce au
masacrat arabii -palestinieni-in 1929 intr-o singura zi 67 de evrei?
Putea sa fie oare din cauza maniei lor provocata de agresiunea
israeliana din 1967? -Si de ce au fost macelariti intre 1936-1939
barbati, femei si copii evrei? Oare din cauza ca arabii sau maniat pe
1967?...Si atunci cand tu, draga lume, ai inaintat in 1947 un plan de
divizare in cadrul ONU care propunea formarea unui "stat palestinian"
pe langa un Israel foarte mic, iar arabii strigau in cor "nu"
declansand imediat un razboi si omorand 6000 de evrei -sa fi fost
aceasta manie provocata tot de 1967? Si, in treacat, vreau sa te
intreb, draga lume , de ce nu am auzit cu acele ocazii "protestul"
tau?

Sarmanii palestinieni, care astazi omoara evreii cu explozive, bombe
inciendare si pietre sunt parte integranta a aceluiasi popor, care-
in timp ce detinea toate teritoriile, pe care astazi le cer inapoi,
ca saa-si infiinteze un stat- a incercat sa alunge Israelul in apele
marii. Aceleasi fete schimonosite, acelasi strigat: "itbach-al-
yahud!" (Omorati evreii!) , pe care-l auzim si il vedem astazi, le-am
vazut si le-am auzit deja atunci. Acelasi popor, acelasi vis-
distrugeti Israelul.

Ceea ce nu le-a reusit ieri, devine obiectulvisului lor in prezent;
dar noi sa nu indraznim sa-i "asuprim" .
Draga lume ,ai fost un spectator atat al Holocaustului, cat si al
evenimentelor care au avut loc in 1948, cand sapte state au
dezlantuit un razboi,. pe care Liga Araba il compara cu "masacrele
mongolilor". Ai fost un spectator, cand in 1967 Nasser se angaja in
fata multimii furioase din toate capitalele arabe, sa-i alunge pe
toti evreii inmare. Iar maine ai fi din nou un spectator, cand
Israelul ar fi amenintat cu distrugerea.

Si fiindca stim ca arabii palestinieni viseaza in fiecare zi la
aceasta nimicire, vom face tot ceea ce ne sta in putinta ca sa
supravietuim in tara noatra. Daca acest lucru te deranjeaza, draga
lume, atunci gandestete la nenumaratele ocazii cand ne-ai deranjat tu
pe noi. In orice caz, draga lume, daca te simti necajita din cauza
noastra , iata un evreu din Israel, caruia nu-i pasa deloc ce
gandesti tu despre noi.

www.geocities.com

Scuza noastra (a evreilor)
Sub acest titlu ironic s-a scris un articol cu urmatorul mesaj:
Dupa unul din ultimele atentate teroriste sinucigase din Ierusalim ,
secretarul de stat America i-a fortat pe palestinieni sa condamne
intr-un fel sau altul cele intamplate. Prim ministrul palestinian s-a
plans apoi ca numai partii palestiniene i se cere mereu sa condamne
terorismul.

Asa cum era de asteptat, condamnarea palestiniana a atentatului a
continut printre altele remarci de genul : " Noi deplangem uciderea
civililor de ambele parti"Poate ca palestinienii au dreptate . De
aceea vreau sa pun lucrurile la punct si imi exprim regretul in
numele poporului evreu pentru urmatoarele acte de violenta:
1. Atentatele sinucigase evreiesti , care au fost comise impotriva
arabilor
2. autobuzele arabe care au fost aruncate in aer de catre evrei.
3.pizzeriile ,magazinele ,discotecile si restaurantele arabe care au
fost distruse de teroristii evrei
4.avioanele care au fost deturnate de evrei ,incepand cu anul 1903.
5.Sarbatorile de Ramadam care au devenit cadrul bombelor evreiesti.
6.Arabii care au fost linsati in orasele israeliene ; sportivii arabi
la fjocurile olimpice , care au fost ucisi de catre evrei;ambasadele
tarilor arabe care au fost aruncate in aer de catre evrei.
7.moscheile ,cimitirele si scolile religioase care au fost profanate
sau inciendate de catre evrei in Africa de Nord ,Franta ,Belgia,
Germania, Anglia sau vreo alta tara.
8. distrugerea unor institutii militare si civile ale SUA din Kenia,
Pakistan,Iran,Arabia Saudita si Yemen precum si uciderea puscasilor
marini si a personalului diplomatic al SUA.
9. manualele scolare evreiesti care afirma ca arabii au otravit
fantanile,au folosit sangele crestinilor ,au controlat lumea
financiara si l-au ucis pe Isus ;sau pe batranii din Mecca ce
planuiesc o preluare a puterii mondiale.
10. Dar indeosebi imi este rusine pentru concetatenii mei care pe 11
septembrie 2001 au atacat World Trade Center ,Pentagonul si aviatia
civila ,in timp ce ceilalti dansau in strada si sarbatoreau acest
eveniment.
Fara cuvinte.
www.geocities.com


Ultima editare efectuata de catre Admin in 29.07.11 12:13, editata de 14 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Iranul va trece la rapiri ale americanilor si israelienilor

Mesaj Scris de Admin la data de 19.03.07 13:13

Iranul va trece la rapiri ale americanilor si israelienilor din Europa
Ziarul Gandul | 19 martie 2007

Times: Daca serviciile secrete occidentale continua sa rapeasca ofiteri iranieni
Iranul a amenintat ca va riposta dur la actiunile intreprinse de serviciile secrete americane pe teritoriul sau. Potrivit unor surse de la Teheran, serviciile secrete occidentale (din Europa si SUA) efectueaza operatiuni sub acoperire de amploare. Scopul ar fi, relateaza cotidianul britanic The Times, rapirea unor inalti ofiteri din cadrul corpului Gardienii Revolutiei. Potrivit acestor surse iraniene, mai multi ofiteri iranieni au fost deja rapiti in ultimele trei luni, iar Statele Unite au intocmit o lista cu numeroase alte "tinte". Serviciile in cauza vizeaza de fapt destabilizarea armatei si administratiei de la Teheran. Gardienii Revolutiei este un soi de politie religioasa care verifica aplicarea legii, dar are si propria armata, dotata inclusiv cu rachete.
Intr-un articol din Subhi Sadek, saptamanalul Gardienilor Revolutiei, Reza Faker, scriitor ce are legaturi stranse cu presedintele Ahmadinejad, a avertizat ca "Iranul va riposta" (n.r. la aceste rapiri). Si nu oricum, ci pe teritoriul Europei, avertizeaza publicatia citata de The Times. "Iranul are destui oameni care sa ajunga in inima Europei si sa rapeasca americani si israeliti", scrie Reza Faker. "Putem captura o gramada de ofiteri blonzi cu ochi albastri pe care sa-i dam de mancare cocosilor nostri luptatori", continua acesta. Primul semn al unei eventuale campanii de rapiri a ofiterilor iranieni a fost facut public chiar luna aceasta, cand s-a descoperit ca Ali Reza Asgaro, fost comandant in grupul de elita al Gardienilor Revolutiei - brigazile Al-Quds si fost ministru al Apararii, a disparut fara urma. Disparitia s-ar fi petrecut in timp ce Reza calatorea spre Istanbul si a produs panica in administratia de la Teheran deoarece, aparent, ar detine informatii secrete despre operatiunile Al-Quds din afara Iranului (probabil Liban, unde a fost Reza trimis in "misiune"). Alte surse, citate de Washington Post, afirma insa ca generalul ar fi fost rapit de serviciile israeliene.

Iar saptamana trecuta, un alt inalt oficial a disparut ca prin minune, de data aceasta in Irak: colonelul Amir Muhammed Shirazi, tot ofiter in corpul Gardienilor Revolutiei. Misterul a continuat sa se adanceasca cand s-a descoperit ca nu mai e de gasit un al treilea general iranian - insusi seful Gardienilor Revolutiei pentru Golful Persic, generalul de "brigada" Muhammed Soltani. "Nu mai este o coincidenta, este o operatiune coordonata care zguduie esalonul superior al Gardienilor Revolutiei", a recunoscut, pentru The Times, o sursa israeliana. Armata SUA a admis, in urma cu ceva vreme, capturarea in Irak a mai multor membri Al-Quds, actiune "esentiala pentru a intelege activitatea iraniana in Irak". Oficialii iranieni nu cred in ipoteza coincidentei nici cand vine vorba de atentatul in care 17 gardieni ai Revolutiei au murit. Analistii militari intervievati de cotidianul britanic considera ca amenintarile iraniene sunt credibile, avand in vedere ce s-a intamplat in trecut. Atunci cand serviciile israeliene au reusit sa il elimine pe secretarul general Hezbollah, Abbas Mussawi, pentru a-l razbuna, brigazile Al-Quds au comis un atentat de proportii la centrul cultural evreiesc din Argentina, in care 85 de persoane si-au pierdut viata. (E.F.)
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Vinerea neagra din 16 martie 1988

Mesaj Scris de Admin la data de 17.03.07 8:52

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israelul avertizeaza din nou UE privind Hamas

Mesaj Scris de Admin la data de 14.03.07 6:29

Israelul avertizeaza din nou UE privind Hamas
Ziarul Gandul | 14 martie 2007
Ministrul israelian de externe, Tzipi Livni, a avertizat Bruxelles-ul in legatura cu eventuale concesii pe care le-ar putea face guvernului palestinian din care fac parte membri ai gruparii islamiste Hamas, afirmand ca acest lucru ar putea conduce "la si mai multa teroare", informeaza Reuters, citat de Rompres. Lideri ai UE au afirmat dupa o reuniune la Bruxelles ca sunt gata sa lucreze cu un guvern palestinian care va adopta o platforma care sa reflecte principiile cerute de mediatorii Cvartetului pentru Orientul Mmijlociu - SUA, Rusia, UE si Natiunile Unite. Cvartetul cere viitorului guvern palestinian sa accepte dreptul Israelului de a exista, sa renunte la violenta si sa recunoasca acordurile de pace incheiate in trecut.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Perspectiva războiului dintre Siria și Israel

Mesaj Scris de Admin la data de 06.03.07 19:17

Perspectiva războiului dintre Siria și Israel
În ciuda intereselor economice cu lungă tradiție istorică, pe care țările europene le au în Orientul Mijlociu, Bruxelles pare să se fi retras din competiție. În afara deciziilor ce țin de calitatea de membri ai unor organisme internaționale, statele Uniunii Europene au cedat inițiativa Statelor Unite.

După întâlnirea informală de săptămâna trecută, când țările din cadrul Consiliului de Securitate al ONU au stabilit cadrul unei noi rezoluții împotriva Iranului, perspectivele au devenit mai clare. Franța și Anglia cu vechi legături comerciale în zonă se pliază exigențelor SUA în impunerea de sancțiuni guvernului de la Teheran, ca răspuns la refuzul acestuia de a-și stopa activitățile de îmbogățire a uraniului. La fel procedează și Rusia, cu toate că scopul declarat al Kremlinului este de a-și menține prezenț a în regiunile aflate, până nu demult, în sfera sa de influență. Îngrijorarea europenilor față de evoluția evenimentelor din Orientul Mijlociu este determinată atât de participare efectivă cu trupe la conflictele din Afganistan și Irak, dar și de protestele tot mai vehemente, prin care se cere revenirea acasă a militarilor din contingentele deplasate de statele Uniunii.

O nouă tentativă de a pune capăt sângeroaselor confruntări din Irak va avea loc la sfârșitul acestei sâptămâni. Premierul irakian Nuri al-Maliki a invitat țările învecinate, Egiptul și Liga Arabă, ca și membrii permanenți ai Consiliului de Securitate ONU, să se reunească, la 10 martie, la Bagdad, în încercarea de a obține sprijin pentru guvernul său și a face o tentativă să reconcilieze forțele combatante din Irak. De la această întâlnire se așteaptă multe. Chiar dacă este puțin probabil ca participanții la reuniunea pentru pace de la Bagdad să reușească să oprească atât ciocnirile dintre insurgenț i și forțele Coaliției, cât și pe cele dintre sunniți și șiiți, ea ar putea fi un prim pas spre rezolvarea, pe calea negocierilor, a unor alte diferendumuri. În primul rând, tensiunea latentă dintre Statele Unite și Iran, care ar putea degenera într-o confruntare militară, ar putea fi dezamorsată, prin discuții bilaterale.

Cu toate acestea, Zalmay Khalilzad, ambasadorul SUA în Irak și reprezentantul acestora la întâlnirea din capitala Irakului, a declarat că la Washington „nu s-a luat încă o decizie referitoare la vreo întâlnire bilaterală, dar vom fi pregătiți să ne jucăm rolul cât mai constructiv cu putință“. La râdul său, Teheranul a anunțat, prin purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Mohammad Ali Hosseini, că „Iranul nu a programat discuții bilaterale cu Statele Unite, la conferința internațională pentru Irak, la care încă nu este sigur că vor participa oficialități de la Teheran“. Este interesant de remarcat și participarea Siriei, la reuniunea din capitala Irakului. Cu atât mai mult cu cât, în acest moment, oficialitățile de la Tel Aviv și cele din Damasc nu exclud posibilitatea izbucnirii unui război între țările lor. Într-un recent interviu, acordat cotidianului „Al Anbaa“, din Kuweit, președintele sirian Bashar Al Assad a declarat că posibilitatea unui război cu Israelul crește proporțional cu amplificarea instabilității în regiune. „Dacă nu este pace în Orientul Mijlociu, este normal să ne așteptăm la război“, a spus el. În replică, guvernul israelian a întrerupt negocierile cu Damascul, până când Siria nu va înceta să sprijine ceea ce Israelul numește grupuri militante, referindu-se la mișcarea Palestiniană Hamas și la cea libaneză, Hezbollah.

Chiar și analiștii politici de la Tel Aviv sunt de părere că „este posibil ca, foarte curând, să izbucnească o confruntare militară între Israel și Siria“. Un editorial din Jerusalem Post afirma că, în cazul în care cele două țări ar intra în război, răspunsul Israelului ar fi mult mai dur decât cel la care a fost martoră comunitatea internațională îm cazul Libanului. Publicația subliniază că replica israeliană, în cazul unui atac sirian, ar fi mult mai mortală, în primul rând, pentru țintele loviturilor aeriene ar fi altele. În cazul Libanului, la câteva ore de la capturarea celor doi militari evrei de către trupele Hezbollah, guvernul de la Tel Aviv a stabilit o listă a țintelor aviației sale militare, pe care nu se gă- seau clădiri guvernamentale sau baze militare libaneze. Dacă ar fi în război cu Siria, Israelul ar bombarda infrastructura miltară, clădirile guvernamentale, centrele de comandă, uzinele energetice, rezervoarele de apă și generatoarele electrice, este de părere un oficial din cadrul Ministerului israelian al Apărării.

Conform raportului serviciului de informații militare, prezentat Statului Major, „probabilitatea unui război cu Siria este mult mai mare în 2007, decât era anul trecut“. În plus, potrivit afirma- țiilor unor membri ai guvernului de la Tel Aviv, Rusia și Siria se află în stadiul final al negocierii unui contract de armament, prin care prima va vinde Damascului mai multe mii din cele mai moderne rachete ale sale antitank și sol-aer, în schimbul a mai multor sute de milioane de dolari. Cel mai bine vândut cotidian israelian, „Yediot Aharonot“, afirmă că este vorba de rachete tip AT-15, capabile să străpungă blindajul celor mai moderne tancuri și chiar bunkere, și care au raza de acțiune mai mare cu șase kilometri decât cea de foc a tancurilor israeliene. Luna trecută, cotidianul israelian „Haaretz“ scria că trupele siriene se plasează tot mai aproape de granița cu Israelul, fapt dezmințit de parlamentarul sirian și director al Centrului de Studii Islamice, Muhammad Habash, care a insistat că țara sa nu schimbă amplasamentul trupelor sale de-a lungul graniței cu Israelul, dar „că este deplin pregătită să facă față oricărei situații care ar putea să apară, iar în cazul în care Tel Aviv-ul va face o manevră stupidă, va plăti un preț foarte mare“.

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israelul avertizeaza Rusia ca se joaca cu focul in regiune

Mesaj Scris de Admin la data de 03.03.07 9:45

Israelul avertizeaza Rusia ca se joaca cu focul in regiune

Siria se pregateste de razboi?


Oficialitati israeliene si-au exprimat ieri nelinistea privind posibila vanzare de rachete rusesti antitanc ultrasofisticate Siriei, in timp ce presa relua speculatiile persistente de ceva vreme privind un razboi intre cele doua tari.
Vicepremierul Shimon Peres a reactionat declarand ca "livrarea de arme Siriei reprezinta incurajarea intrarii in razboi", mentionand ca "nimeni nu ameninta Siria, si in nici un caz Israelul". La randul sau, fostul sef al diplomatiei israeliene, Sylvan Shalom, a criticat violent Rusia, apreciind ca "trebuie facuta sa inteleaga ca se joaca cu focul si ca acest joc poate provoca o inflamare a regiunii care ar ameninta stabilitatea mondiala", avertizand la radio ca "Israelul trebuie sa actioneze cu toate fortele pentru ca actiunile Rusiei in regiune sa inceteze".
Israelul studiaza indeaproape situatia din Siria si intarirea capacitatilor sale militare a fost subiectul unei reuniuni guvernamentale in cadrul careia seful informatiilor militare, generalul Amos Yadin, arata ca Siria "continua sa intareasca armata si sa se pregateasca de razboi". Dupa trei zile, presa relata ca exista miscari de trupe siriene in directia frontierei cu Israelul pe platoul Golan, cucerit de Israel in 1967, ca si o intarire a capacitatilor militare siriene "intr-un ritm fara precedent in toate domeniile, cu ajutor financiar iranian".
Referindu-se la vehiculata tranzactie de arme dintre Damasc si Moscova, generalul in rezerva Aharon Zeevi, fost sef al informatiilor militare, o cifra la "un miliard de dolari". Este vorba despre rachete care echipeaza armata rusa, AT-15 Hrizantema, cu o raza de actiune de 6 km, superioara celei a celor mai moderne tunuri de pe tancuri, si pot fi dirijate prin laser si radar, ceea ce le permite dejucarea sistemelor de aparare ale tancurilor. In plus, pot strapunge nu numai blindajul celor mai moderne tancuri, ci si buncarele.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un val de atentate s-a abatut asupra Israelului

Mesaj Scris de Admin la data de 25.02.07 17:10

Un val de atentate s-a abatut asupra Israelului

In timp ce popularitatea premierului israelian, Ariel Sharon, a scazut, pentru prima data de la inceputul mandatului sau, sub pragul psihologic de 50%, ca masura a unei politici esuate, dupa cum a declarat si francezul Lionel Jospin, Israelul a fost ieri paralizat de un val de violente, soldate cu numerosi morti si raniti.
Cel putin trei israelieni au fost ucisi si alti 30 raniti, in cursul noptii de luni spre marti, in centrul Tel-Aviv-ului, intr-un atentat terorist asupra unui restaurant.
Atentatul s-a produs la ora 2.13, ieri-dimineata, pe strada Petah Tikva, una dintre principalele artere rutiere ale orasului, unde se afla numeroase restaurante si discoteci, care sunt deschise toata noaptea.
Potrivit mai multor martori oculari, un terorist, care avea asupra sa o arma M16, un cutit si mai multe grenade, a inceput sa traga in directia restaurantelor de pe strada respectiva, dinspre Podul Maariv, situat in fata cotidianului cu acelasi nume. Cel mai afectat dintre restaurantele atacate a fost Sea Food Market, foarte aglomerat in momentul atacului. Teroristul a atacat, ulterior, mai multe persoane aflate in interiorul restaurantului, injunghiindu-le, inainte de a fi ucis de unul dintre cei atacati.
Potrivit Politiei, care a cercetat minutios locul atacului, in cautarea unei eventuale masini-capcana, teroristul purta asupra sa o incarcatura explozibila, pe care nu a avut timp s-o detoneze.
Un alt atentat a avut loc, tot ieri-dimineata, in localitatea Afula, din nordul Israelului. Un israelian a fost ucis in acest atentat sinucigas comis la bordul unui autobuz, in statia centrala din oras. Autorul atentatului si-a pierdut, la randul sau, viata. Afula este un oras situat in apropierea Cisiordaniei. Alte patru persoane au fost ranite in urma atacului, potrivit postului de radio public israelian Kol Israel (Vocea Israelului).
O colonista israeliana, care circula cu autoturismul in apropiere de Bethleem, in Cisiordania, a fost ucisa cam la aceeasi ora de tiruri palestiniene, iar sotul ei a fost ranit, potrivit unor surse militare israeliene. Atacul s-a produs in apropierea coloniei Beitar Elite, unde avusesera loc, anterior, schimburi de focuri intre palestinieni si soldati israelieni.
Totodata, patru palestinieni au fost raniti, marti, de explozia unei bombe in curtea unei scoli din Ierusalimul de Est, in cartierul arab Tzur Baher, a anuntat Kol Israel. La fata locului au fost descoperite alte doua bombe, care nu au explodat. Cei 600 de elevi ai scolii au fost trimisi acasa. O alta bomba a fost descoperita ulterior in apropierea unui dispensar din centrul cartierului Tzur Baher, situat in partea sudica a Ierusalimului de Est.
Postul de radio a precizat ca un interlocutor anonim, care afirma ca vorbeste in numele unui grup clandestin de extrema-dreapta israelian, a revendicat, telefonic, acest atentat, pentru a "razbuna moartea copiilor evrei, ucisi de palestinieni".

Sediul Autoritatii Palestiniene, bombardat

Marina israeliana a lansat, luni seara, o racheta si a deschis foc de mitraliere grele asupra sediului Autoritatii Palestiniene a presedintelui Yasser Arafat, a precizat o sursa palestiniana de securitate.
Racheta nu a lovit nici un imobil, cazand intr-o gradina, a adaugat sursa citata.
O sursa palestiniana de securitate anuntase, initial, ca tirul viza cladirile care adapostesc fortele de securitate palestiniene, situate in apropiere.
Surse de securitate si martori oculari au afirmat ca in largul orasului Gaza se aflau in jur de 10 nave ale marinei israeliene.

Arafat, vinovat

Un purtator de cuvant al Guvernului israelian l-a acuzat pe presedintele palestinian, Yasser Arafat, ca este "direct responsabil" de cele trei atentate comise ieri-dimineata in Israel si care au costat viata a cinci israelieni.
Purtatorul de cuvant israelian, Avi Pazner, a afirmat ca Arafat doreste sa "cufunde Israelul intr-o baie de sange".
"Pot sa va spun ca ordinul vine direct de la Arafat, care ia legatura cu zbirii lui, cum e cazul lui Barghouti sau al comandantului Fortei 17", a spus acesta, facand referire la Marwan Barghouti, liderul Fatah, miscarea politica a lui Arafat pentru Cisiordania, si garda personala a presedintelui palestinian, Forta 17. Potrivit lui Pazner, Arafat a dat acum ordinul ca "Israelul sa fie cufundat intr-o baie de sange".
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Gruparea terorista Hamas le-a declarat razboi strainilor din

Mesaj Scris de Admin la data de 23.02.07 19:04

Gruparea terorista Hamas le-a declarat razboi strainilor din Israel

14.06.2003
Organizatia islamista Hamas a dat publicitatii un comunicat in care ii avertizeaza pe toti cetatenii straini aflati in Israel sa paraseasca imediat aceasta tara pentru ca nu sunt in securitate. Avertismentul a fost difuzat la doua zile dupa atentatul sinucigas comis la Ierusalim, in care si-au pierdut viata 16 israelieni si un terorist palestinian, membru al Hamas. Drept riposta la acest atac, guvernul israelian a declarat razboi organizatiei Hamas si a decis lichidarea tuturor liderilor teroristilor palestinieni.
"Sharon (n.r. premierul Ariel Sharon) poate da ordine armatei sale pentru a distruge organizatia Hamas si pentru a-l ucide pe seicul Ahmed Yassin, fondatorul miscarii Hamas. Miscarea Hamas vede in aceasta drept o declaratie de razboi", se arata in comunicatul Hamas, citat de ziarul israelian "Ha'aretz". De asemenea, teroristii palestinieni condamna si autoritatile din Statele Unite pentru ca favorizeaza Israelul.
Seicul Yassin, tinta legitima


"Israelul ii tinteste pe toti cei aflati la conducerea gruparii Hamas, inclusiv pe seicul Yassin, liderul spiritual si fondatorul organizatiei", precizeaza o stire a postului de radio al armatei israeliene. Sursa citata mentioneaza ca, acum cateva luni, fortele de securitate israeliene au elaborat un plan privind anihilarea liderilor Hamas, dar acest proiect a fost amanat din cauza negocierilor de pace israeliano-palestiniene.
Declaratia de razboi nu este adresata doar liderilor militari ai Hamas, ci si celor religiosi, cum ar fi seicul Yassin, a anuntat Shaul Mofaz, ministrul israelian al apararii.
Zeev Boim, adjunctul lui Mofaz, a declarat ca "este imposibil de facut o delimitare intre liderii politici si cei militari ai Hamas, din moment ce toti sunt implicati in activitati teroriste".
Avi Pazner, purtatorul de cuvant al guvernului israelian, a declarat ca Hamas a incalcat orice lege morala pentru ca a fost prima care a ordonat ca femeile si copiii evrei sa fie atacati.
Porumbelul pacii de la Washington


George W. Bush, presedintele Statelor Unite, incearca sa salveze procesul de pace din Orientul Mijlociu, mai ales dupa progresele inregistrate la summit-ul de la Aqaba (Iordania), de la inceputul acestei luni. In acest sens, Bush intentioneaza sa trimita un emisar special in Orientul Mijlociu.
Powell revine in Orient


Potrivit unor surse de la Casa Alba, citate de agentia Associated Press, emisarul in Orient va fi John Wolf, adjunct al secretarului de stat, care este asteptat astazi in Israel. Colin Powell, secretarul de stat american, intentioneaza sa asiste la summit-ul din 22 iunie, de la Amman, la care vor fi si reprezentanti ai UE, ONU si ai Rusiei. (E.N.)
http://www.gardianul.ro/2003/06/14/externe-c3/gruparea_terorista_hamas_le_a_declarat_razboi_strainilor_din_israel-s20323.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

O amenintare pentru existenta Israelului

Mesaj Scris de Admin la data de 12.02.07 10:17

O amenintare pentru existenta Israelului
In timp ce guvernul cauta sa depaseasca urmarile fiascoului in razboiul din Liban, responsabilii militari trepideaza. Ei stiu ca, la o mie de kilometri nord-est, se confirma o amenintare pentru existenta tarii. Potrivit cotidianului Maariv, timpul curge in favoarea Iranului, care nu a fost niciodata atat de aproape de a dobandi bomba atomica.
Reamintind declaratiile fostului sef al Statului Major Moshe Yaalon, potrivit caruia Israelul ar dispune de o suta de mijloace de a lovi instalatiile iraniene, Ephraim Kam, director adjunct al Institutului pentru studii strategice nationale din Tel Aviv, estima ca occidentalii dispun de doua leviere in fata cazului iranian. Primul il constituie sanctiunile. Dar, desi aplicate in mod continuu si eficient, aceste sanctiuni nu vor avea nici un efect decisiv asupra regimului de la Teheran. In schimb, frontul european, care s-a constituit contra programului nuclear iranian, s-a fisurat din cauza sanctiunilor minimale adoptate sub impulsul unei Rusii prea dornice de a continua sa-i furnizeze Iranului rachete cu raza lunga de actiune. De aceea, al doilea levier fata de Iran nu mai poate fi decat de ordin militar.
Dar pentru generalul Giora Eiland, fost director al Consiliului national de securitate, nu este vorba de doua, ci de trei optiuni de care ar dispune Israelul si occidentalii. Prima consta in a lua act de faptul ca, orice ar interveni si orice s-ar face, iranienii vor avea arma nucleara. Dupa aceea Israelul va trebui sa actioneze asupra altor terenuri, de exemplu incercarea de a destabiliza regimul, facand ca liderii iranieni sa plateasca un pret personal si fizic crescut pentru alegerile lor politice. A doua optiune consta in impiedicarea Iranului de a se dota cu arma atomica. Din acest punct de vedere, Eiland estimeaza ca avertismentul folosit de occidentali este atat de derizoriu incat Teheranul nu crede o secunda in realitatea amenintarilor americane. Washingtonul ar trebui sa incante cu normalizarea relatiilor sale cu Iranul si sa il asocieze solutionarii conflictelor din Orientul Mijlociu, ceea ce le-ar permite liderilor iranieni sa revendice o simbolica victorie morala. A treia optiune este strict militara si repercusiunile ar fi extrem de grave. Ea consta in coordonarea de atacuri mortale contra instalatiilor nucleare de pe teritoriul iranian, cu riscul represaliilor. Pentru Eiland ar fi o greseala sa se creada ca a astepta ca americanii sa loveasca Iranul ar feri israelienii de acele represalii. Astfel de atacuri aeriene vor fi considerate oricum rezultatul unei politici dictate de Israel. In orice caz, situatia este grava, conchidea autorul articolului. Cu atat mai mult cu cat, daca planurile exista, din cauza crizei politice care afecteaza Israelul de sase luni nu se gaseste un lider suficient de decis a-si asuma urmarile pentru populatie in cazul unei ofensive contra Iranului. Or, aceste repercusiuni vor fi mult mai dramatice decat cele ale razboiului din Liban.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CONTINUARE.....

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.07 17:05

Trecutul recent
Noul climat agresiv instaurat de Washington in raporturile cu regimul lui Saddam Hussein este cel putin dubios, daca punem la socoteala declaratiile si actiunile anterioare. Fara a tine cont de subventiile, tehnologia pentru producerea de rachete sau imprumuturile de miliarde de dolari din timpul razboiului dintre Iran si Irak, la care s-a adaugat excluderea suspecta a Irakului de pe lista neagra a statelor teroriste, in martie 1982...
Peter Mantius, in Shell Game, a prezentat in detaliu afacerile oneroase dintre Washington si Bagdad. Din ratiuni de ordin pur strategic, dat fiind pericolul deloc de neglijat al expansiunii fundamentalismului siit de la Teheran, Statele Unite au inchis ochii la actiunile teroriste ale Irakului si nu au pregetat in a oferi alimente, dar si tehnologii avansate si agenti biologici, mijloace atat de utile in fabricarea armelor de distrugere in masa.
In octombrie 1989, in plina dezintegrare a regimurilor comuniste din Europa de Est, George Bush emite o directiva care priveste securitatea nationala, unde se stipula ca „normalizarea relatiilor dintre SUA si Irak ar sluji intereselor noastre pe termen lung si ar promova stabilitatea atat in zona Golfului, cat si in Orientul Mijlociu“.
Nu mai devreme de primele luni ale anului 1990, Departamentul de Stat a recurs la aceleasi formulari de care facuse uz si in timpul razboiului cu Iranul lui Khomeiny. Acestea sunt „formulele standard“, despre care vorbeste Noam Chomsky in Hegemony or Survival. America’s Quest for Global Dominance. Astfel, directionarea unor substantiale fonduri americane catre Saddam era „vitala“, se preciza in comunicatele oficiale, in contextul in care acestea „contribuie enorm“ la respectarea drepturilor omului, stabilitatea regionala si, nu mai putin, pacea in Orientul Mijlociu (!). Ajutoarele americane au venit pe fondul aversiunii crescande a dictatorului irakian fata de administratia de la Washington.
Sprijinul militar si logistic american oferit lui Saddam a fost dat publicitatii abia la 27 octombrie 1992, in cadrul audierilor din „The Senate Committee on Banking“. Catherine Durandin scrie: „Informatiile dezvaluite sunt impresionante prin nivelul lor de precizie si dimensiunea ajutorului oferit amicului Saddam“.

SUA se „dezmeticesc“ rapid si cauta aliati
La 2 august 1990, armata irakiana trece granita Kuwaitului si politica administratiei Bush se rasuceste cu 180 de grade. Ambitiile de lider regional ale lui Saddam Hussein sunt in mare masura asemanatoare cu actiunile imperialiste ale lui Hitler, a carui dictatura si-a mentinut un accentuat suport anglo-american pana in clipa in care Führerul german a pus in practica teoria din Mein Kampf si a dat curs invaziilor terestre.
Ratiunea interventiei in Kuwait este limpede. Economia irakiana la pamant, la antipodul PNB-ului spectaculos al micului stat vecin, coroborata cu slabiciunea pe plan militar a Kuwaitului, a fost suficienta liderului de la Bagdad, care a mizat cu naivitate pe presupusa delimitare a SUA de prezumtivul conflict.
Puse in fata unei situatii deloc convenabile, Statele Unite au luat pozitie si au actionat cu o rapiditate uimitoare in perioada imediat urmatoare invadarii Kuwaitului. Criza trebuia contracarata cu mijloace eficiente. A fost elaborat un plan cu un caracter dublu: pe de o parte ofensiv, pentru a alunga trupele lui Saddam din Kuwait, iar pe de alta, defensiv, avand in vedere amenintarea grava la adresa campurilor de petrol ale Arabiei Saudite.
Durandin relateaza demersurile administratiei Bush pentru a convinge Riyadul de pericolul irakian. In acest sens, presedintele american trimite, la 6 august, in capitala saudita „o delegatie alcatuita din Cheney, Colin Powell, Robert Gates si Norman Schwartzkopf, dotata cu harti si fotografii luate din satelit care permit sa se distinga clar fortele irakiene instalate intre Irak si Arabia Saudita“. Prezenta importantilor oameni de stat si a generalilor a fost suficienta pentru ca regele saudit Fahd sa mearga pe cartea americana si sa ofere „permis de intrare“ trupelor SUA. Tot acum, liderul de la Casa Alba anunta operatiunea „Scutul Desertului“ si trimiterea de militari in regiunea Golfului.
In 150 de ani de razboi mediatic. Armata si presa in timp de razboi, Calin Hentea vorbeste despre „reactivarea“ ad-hoc a celebrului principiu al dominoului, conform unei teorii lansate de fostul director CIA, Webster. Daca Bagdadul acaparase prin forta armelor rezervele de petrol aflate in posesia Kuwaitului, nimic nu ar fi pus stavila armatelor lui Saddam in a lansa ofensive impotriva Iranului sau chiar a Israelului. Aceasta ipoteza a fost amplu infirmata de rapoartele secrete ale serviciilor de informatii, rapid trecute sub tacere si care aratau clar intentiile de retragere ale Garzii Republicane irakiene.
Urmatoarea oprire a fost, dupa cum ne informeaza aceeasi scriitoare franceza, in Egiptul lui Hosni Mubarak, pe care il raliaza cu aceeasi viteza „cauzei americane“. Egiptului si Arabiei Saudite li s-au adaugat rapid Marea Britanie, Canada, Franta si Italia. O chestiune aparte o reprezenta Israelul, care trebuia tinut in frau in eventualitatea unui atac aerian al Bagdadului.
Nu trebuie uitata Uniunea Sovietica muribunda, dar inca un actor important al scenei internationale. Aici au intervenit complicatii ingrijoratoare pentru Washington, in perspectiva unui vot negativ in cadrul Consiliului de Securitate. Posibilitatea solutionarii pe cale pasnica a diferendului regional, evocata de Moscova, a ramas deschisa pentru Gorbaciov, contrabalansand, astfel, planurile agresive ale Casei Albe, pentru care o solutie de compromis a devenit, subit, lipsita de orice temei. In contextul geopolitic al momentului, postura URSS nu era deloc de invidiat, evenimentele derulandu-se intr-o directie favorabila liderului american. Confruntata cu pretentiile de emancipare ale entitatilor statale din interior, Uniunea Sovietica a asistat neputincioasa la actiunile concertate ale lui Bush&co. in impunerea propriei viziuni asupra lumii.

Secretomanie si demonizare
Decizia interventiei militare americane a fost luata la scurt timp de la invadarea Kuwaitului de catre Saddam Hussein. La nivelul cel mai inalt al administratiei Bush, ofensiva asupra dictatorului de la Bagdad era iminenta. Pentru a nu turna gaz peste foc, presedintele american a preferat totusi sa pastreze secretul. In memoriile sale, „lacunele“ de memorie si dezinformarea sunt omniprezente. El noteaza ca, probabil, conferinta de presa din 5 august, de la Washington, a avut un rol catalizator in vederea deciziei finale: „Dupa aceea, Colin Powell mi-a marturisit ca, dupa parerea lui, in acea zi declarasem razboi Irakului. Nu a fost singurul care a avut acest sentiment. Nu mai stiu daca decisesem ca recurgerea la forta era necesara“ (!). O mostra „memorialistica“ de ipocrizie cronica.
Secretarul apararii, Dick Cheney, a pledat fara intrerupere pentru interventia armata si a confirmat speculatiile diverselor medii de informare in ceea ce priveste momentul deciziei. Actualul vicepresedinte american nu s-a dat in laturi si a declarat transant: „Daca n-ar mai fi ramas decat Statele Unite si sauditii, fara Natiunile Unite, fara autorizarea Congresului, si tot am fi fost gata sa mergem inainte!“ Suntem indreptatiti sa credem ca, pentru republicani, o „unda verde“ din exterior conta prea putin in economia generala a pregatirilor militare.
Pentru ca Saddam sa dispara din Kuwait si pentru ca acesta sa nu ridice pretentii la bogata Arabie Saudita, Casa Alba a recurs la o adevarata campanie de dezinformare la nivel mondial, aplicand un principiu de baza - satanizarea. Conform lui Vladimir Volkoff, in Petite histoire de la désinformation, aceasta „consta, pur si simplu, in a spune cat mai multe lucruri rele posibil despre inamicul potential, adesea intr-un mod absolut gratuit, dar bazandu-se pe suporturi ale dezinformarii - informatii false, declaratii false, fotografii false“.
Precum in cazul operatiunii „Cauza dreapta“ (interventia militara americana din Panama, din decembrie 1989), pentru a justifica operatiunile de ordin armat ca acte strict eliberatoare, atentia opiniei publice trebuia directionata asupra liderului asupritor. In mintea americanilor s-a produs, dupa expresia lui Calin Hentea, o „rasturnare imagologica“.
Pana nu de mult un partener simpatic (in timpul razboiului Irak-Iran, din anii 80), Saddam Hussein devine personajul cel mai urat de pe mapamond. „Tot ceea ce era mai rau si mai teribil i-a fost atribuit cu generozitate lui Saddam“, mai noteaza Hentea, „incepand astfel sa-l depaseasca pe ayatollahul Khomeiny pe scara antipatiei opiniei publice anglo-saxone.“ Varful de lance al tiradelor virulente la adresa dictatorului irakian a fost tabloidul englez The Sun, ale carui atacuri l-au vizat atat pe liderul suprem, cat si poporul in ansamblu.
Singurul care a luat atitudine, cel putin la nivel discursiv, fata de imaginea sumbra a lui Saddam Hussein a fost generalul Colin Powell, care declara: „Aceasta demonizare nu-mi convine deloc. Prefer sa vorbesc despre regimul irakian sau regimul Hussein (...). Cred ca nu este intelept sa prezinti publicului un om ca fiind chiar incarnarea diavolului“.
Mai mult, punerea semnului de egalitate intre liderul de la Bagdad si fostul cancelar german, Adolf Hitler a constituit, in acest sens, o veritabila lovitura de imagine data primului. Aceasta imagine diabolizata a fost alimentata de rapoartele constante ale organizatiei „Amnesty International“, care culpabilizau regimul irakian de incalcari flagrante ale drepturilor omului. Propaganda americana a fost intarita, asa cum aminteste Catherine Durandin, de executia, de catre irakieni, a unui jurnalist iranian, posesor al unui pasaport britanic, la 15 martie 1990. Toate aceste informatii, redate tendentios si discretionar, au avut efectul scontat, inveninand opinia publica la nivel global si facand-o sa fie in favoarea planurilor agresive ale lui George Bush. In aceeasi ordine de idei, intalnirea la nivel inalt, din noiembrie 1990, a presedintelui american cu omologul sau cehoslovac, Vaclav Havel, a cantarit enorm. In campania sistematica de intoxicare si denigrare a lui Saddam Hussein, Bush a fost placut surprins de comparatia pe care liderul de la Praga a facut-o intre invadarea Kuwaitului si intrarea trupelor Wehrmachtului in propria tara, in martie 1939.
Fara doar si poate ca dezinformarea la acest nivel nu urmarea decat un scop precis, acela de a crea doua tabere, „cei buni“ si „cei rai“. Este inutil sa precizam din care tabara facea parte Saddam Hussein... Perceptia maniheista asupra lumii a presedintelui George Bush a constituit linia calauzitoare in contextul recrudescentei sentimentelor antiirakiene.
ONU, Gorbaciov, Israelul, mass-media, democratii si oricare alti contestatari ai politicii republicane trebuiau convinsi ca Statele Unite actioneaza in numele „Binelui“. Asimilarea acestei dimensiuni pseudoreligioase a reprezentat, probabil, lovitura decisiva. Congresul Statelor Unite a dat gir utilizarii fortei armate contra lui Saddam Hussein cu 250 de voturi pentru, in Camera Reprezentantilor (fata de 183 impotriva), si 52 favorabile (fata de 47 impotriva), in Senat.
La 16 ianuarie 1991, primele bombardamente americane lovesc Irakul...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Primul razboi din Golf - numaratoarea inversa

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.07 17:05

Primul razboi din Golf - numaratoarea inversa
Invadarea Kuwaitului de catre Saddam Hussein, la 2 august 1990, a modificat cu 180 de grade raporturile bilaterale Washington-Bagdad. Fost aliat strategic al Casei Albe in regiune, Irakul devine - aparent, peste noapte - noua tinta a factorilor de decizie republicani. Ambitiile de lider regional ale lui Saddam si pericolul destabilizarii Orientului Mijlociu contraveneau flagrant intereselor americane in zona. Un scenariu bine conturat era imperios necesar pregatirii opiniei publice si a democratilor din Congres pentru a da gir interventiei armate. Intoxicand si dezinformand, presedintele George H. W. Bush si seful Pentagonului, actualul „vice“, Dick Cheney, au dat de inteles responsabililor de la Bagdad ca probabilitatea unei invazii americane este cvasinula. Aceasta, in timp ce primul razboi din Golf se „prepara“ in laboratoarele de la Langley si Pentagon. Un nou limbaj era necesar in vederea discreditarii vechiului partener si pentru a deturna atentia de la adevaratele scopuri ale interventiei SUA: izgonirea trupelor irakiene din bogatul statulet limitrof si inabusirea din fasa a oricarei intentii de a aduce atingere Arabiei Saudite, al carei parteneriat la nivel economic cu Washingtonul era de notorietate.
Portavocea dezinformarii
In zilele premergatoare invadarii Kuwaitului, responsabilii de la Casa Alba continuau inca, la nivel declarativ, sa-si afirme fara echivoc sprijinul fata de Saddam Hussein si, totodata, sa-si anunte neutralitatea in eventualitatea unui conflict regional. Astfel, la prima si singura intrevedere care a avut loc intre ambasadorul american la Bagdad, dna April Glaspie, si liderul irakian, datata 25 iulie 1990, pozitia celei dintai a lasat loc de interpretari: „Nu avem o opinie cu privire la conflictele voastre arabo-arabe, cum este disputa cu Kuwaitul. Secretarul de stat Baker mi-a dat aceasta instructiune precisa: solutia pentru criza cu Kuwait nu este de resortul Statelor Unite“.
Pe de alta parte, ambasadoarea a motivat asa-zisa ingrijorare a superiorilor sai in ceea ce priveste miscarile de trupe de la granita cu Kuwaitul: „Cand deplasarea de trupe masive in sudul tarii se intampla in contextul celor spuse de dvs. cu ocazia Zilei nationale, cand citim detaliile celor doua scrisori ale ministrului de externe, cand urmarim punctul de vedere irakian potrivit caruia masurile luate de Emiratele Arabe Unite si Kuwait sunt identice cu o agresiune militara impotriva Irakului, avem serioase motive de ingrijorare“.
Anticipand starea de expectativa care prefigura un atac dinspre Bagdad, Glaspie s-a interesat de intentiile lui Saddam. Raspunsul acestuia a fost cat se poate de clar. Rezolvarea diferendului pe cale pasnica, prin dialog si compromis, inca mai este posibila, dar, in caz contrar, „Irakul nu va accepta moartea!“.
Aparenta pasivitate si neutralitate a Washingtonului au devenit sinonime, in unele cercuri, cu o adevarata unda verde acordata dictatorului de la Bagdad. Saddam a fost astfel inselat de jocul ambiguu al americanilor, „comitand o totala eroare de perceptie“ (Pierre Melandri, Justin Vaisse, in L’Empire du Milieu, les Etats-Units et le Monde depuis la fin de la guerre froide). Aceasta a avut o importanta covarsitoare in crearea unui necesar efect de surpriza la Casa Alba, in momentul trecerii granitei kuwaitiene de catre fortele armate ale lui Saddam, la 2 august. „Surprinderea“ era cuvantul de ordine. Dupa cum vom vedea in continuare, lucrurile au fost cat se poate de diferite. Asa-zisul efect de surpriza nu a fost decat o perdea de fum. Administratia Bush nu doar ca a stiut cu precizie, dar a si intaratat ambele tabere pentru ca Irakul sa intre in conflict cu Kuwaitul, conflict care ar fi reclamat astfel interventia „providentiala“ a Washingtonului.

Jocul dublu al CIA
A ingradi sau a trece sub tacere rolul CIA in toata aceasta poveste cusuta cu ata alba nu ar servi adevarului istoric. Pentru a da satisfactie anumitor grupuri idealiste, inca increzatoare in „puritatea“ si „inocenta“ Casei Albe, administratia republicana a desfasurat un cinic joc dublu, in care a implicat atat fortele armate, cat si Agentia Centrala de Informatii (CIA). La inceputul lui 1990, aceasta a continuat sa-i ofere pe tava dictatorului de la Bagdad diferite informatii privind masinatiunile de pe plan intern, atat din Kuwait, cat si, surprinzator, din Arabia Saudita.
La polul opus, Dick Cheney l-a insarcinat expres pe generalul Norman Schwartzkopf cu elaborarea in detaliu a unui plan de razboi. Date fiind pretentiile lui Saddam de lider regional incontestabil si de factor decizional pe piata resurselor, inaltii responsabili de la Casa Alba au fost siliti sa ia masuri urgente.
Paradoxal, dar deloc surprinzator pentru un serviciu secret de talia CIA, a fost acreditata ideea ingerintei Agentiei si in Kuwait, inca de la finalul anului 1989. Nu putine voci au reclamat „un vag complot“, stratagema destinata a instiga la neincredere si ostilitate fata de Irakul lui Saddam Hussein. Cardasia dintre serviciul de spionaj american si cel kuwaitian a fost rapid deconspirata, iar proba „vinovatiei“ a luat calea secretarului general al Natiunilor Unite.
Omniprezenta si omnipotenta Agentiei sunt descrise cu acuratete de Catherine Durandin in lucrarea La CIA en guerre. Totodata, scriitoarea franceza a admis deschis imposibilitatea practica de a cunoaste in mod real gradul ridicat de implicare a americanilor in Irak. „Presedintele Statelor Unite asculta, in fiecare dimineata, raportul Agentiei. CIA ia parte la toate reuniunile NSC (National Security Council), care vor fi aproape zilnice. Este infiltrata in Irak, e instalata la Riyad si lucreaza cu niste instrumente de observatie de ultima ora - satelitii. Totusi, chiar si astazi, raman imposibil de stabilit amploarea si limitele rolului ei.“


avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Grav atentat in Israel

Mesaj Scris de Admin la data de 29.01.07 16:42

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Superproducție cu războiul de Yom Kippur

Mesaj Scris de Admin la data de 13.12.06 16:18

Superproducție cu războiul de Yom Kippur

Președintele egiptean Hosni Mubarak dorește realizarea unui film despre războiul din 1973, numit războiul de Yom Kippur, când Egiptul a lansat un atac-surpriză asupra Israelului. Mubarak, 78 de ani, ar dori să fie produs "un film de calitate", care să arate marea traversare (a Canalului Suez) a forțelor armate, studiată încă în școlile militare egiptene. Numit în 1972 comandant al aviației militare, Mubarak a fost unul dintre artizanii reformei militare egiptene după înfrângerea suferită în 1967, care i-a permis Israelului să ocupe Sinaiul. La 6 octombrie 1973, armata egipteană a atacat prin surprindere trupele israeliene de sărbătoarea Yom Kippur, concomitent cu ofensiva lansată de Siria și aliații săi arabi pe platoul Golan
http://www.adevarulonline.ro/2006-12-13/Lumea/superproductie-cu-razboiul-de-yom-kippur_210388.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Militarii israelieni rapiti de Hezbollah - morti?

Mesaj Scris de Admin la data de 08.12.06 8:42

Militarii israelieni rapiti de Hezbollah - morti?
Un raport intern al Corpului Medical din cadrul Fortelor Armate Israeliene, publicat miercuri, dezvaluie ca este foarte probabil ca rezervistii rapiti de Hezbollah, pe 12 iulie, moment de la care au pornit ostilitatile intre israelieni si gherilele gruparii militare, sa fie grav raniti sau chiar morti. In ciuda acestor constatari, purtatorul de cuvant al Armatei israeliene a refuzat sa confirme datele din raport, iar ministrul israelian al Apararii, Amir Peretz, a tinut sa sublinieze ca astfel de informatii confidentiale nu trebuie sa mai apara in presa, pe motiv ca acestea pot induce in eroare si, prin urmare, pot provoca temeri in randul familiilor celor doi militari.
Cu toate ca au evitat sa spuna lucrurilor pe nume, oficialii israelieni au facut o serie de gafe legate de situatia lui Eldad Regev si a lui Ehud Goldwasser, militarii rapiti de Hezbollah, acum mai bine de jumatate de an, informeaza Jerusalem Post.

Premierul israelian, Ehud Omert, in cursul unei intalniri cu niste elevi de liceu, a declarat ca atunci cand a incheiat razboiul cu Hezbollah nu detinea niciun fel de informatii daca Regev si Goldwasser erau in viata. Ulterior, dupa ce si-a dat seama ca l-a luat gura pe dinainte, Olmert a tinut sa sublinieze ca afirmatiile sale au fost gresit interpretate si ca, de fapt, autoritatile israeliene "ii considera pe cei doi ca fiind inca in viata si inca se depun eforturi pentru eliberarea lor". Insa, la numai o zi de la explicatiile premierului, ambasadorul Uniunii Europene in Israel, Ramiro Cibrian-Uzal, a lasat sa se inteleaga ca premierul israelian stie mai multe decat spune, punandu-l pe Olmert, din nou, intr-o situatie ingrata. " Din informatiile pe care le am, Israelul a primit dovezi doar despre starea de sanatate a lui Gilad Shalit, militarul rapit de Hamas in Fasia Gaza, si ca pe baza acestora Israelul negociaza eliberarea lui. In schimb, niciun fel de dovezi similare nu au fost primite referitor la cei doi militari rapiti in Liban si, prin urmare, nu se poarta niciun fel de negocieri in vederea recuperarii lor", a declarat ambasadorul UE. Afirmatiile diplomatului european au primit un raspuns acid de la Amir Peretz care a spus ca " negocierile nu se conduc prin intermediul mass-media". maria.toader@gandul.info
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cronologia celor mai importante luari de ostatici din ultimi

Mesaj Scris de Admin la data de 30.11.06 18:08

Cronologia celor mai importante luari de ostatici din ultimii ani

Un grup de teroristi au patruns miercuri, 1 septembrie, intr-o scoala din Beslan (Osetia de Nord), luand cel putin 400 de ostatici, adulti si copii, care participau la festivitatea de deschidere a anului scolar. In ultimele trei decenii, in diferite regiuni ale lumii, au fost luati numerosi ostatici de grupuri de teroristi.

15 mai 1974. Trei teroristi palestinieni, imbracati in uniforme ale armatei israeliene, ocupa un liceu din orasul israelian Ma'alot. In cursul operatiunii de eliberare a celor 85 de ostatici, teroristii au ucis 24 de elevi.

22-24 august 1978. Criza ostaticilor din legislativul din Nicaragua. 60 de parlamentari si alte 340 de persoane sunt retinute de un comando sandinist in cladirea parlamentului din Managua. In acest eveniment si-au pierdut viata 14 persoane.

4 noiembrie 1979. 70 de diplomati americani care activau in cadrul ambasadei Statelor Unite din Teheran sunt luati ostatici de studentii iranieni islamisti. Ulterior, o parte din ei, femeile si cetatenii americani apartinand minoritatilor etnice, au fost eliberati. Ceilalti 52 de captivi au fost retinuti timp de 444 de zile in diferite locatii din capitala iraniana.

30 aprilie 1980. Sase teroristi iranieni ocupa sediul ambasadei acestei tari din Marea Britanie, luand 20 de ostatici. In timpul interventiei trupelor SAS, cinci teroristi sunt ucisi.

7 octombrie 1985. Pachebotul Achille Lauro, sub pavilion italian, cu 450 de persoane la bord, este capturat de un comando palestinian in Marea Mediterana. Un pasager american, Leon Klinghoffer, este ucis de rapitori. Abu Abbas, care a condus grupul terorist, a fost capturat de fortele americane in capitala irakiana in aprilie 2003, decedand in martie a.c. intr-o inchisoare, inainte de a fi judecat.

6 noiembrie 1985. Un comando terorist ocupa Palatul de Justitie din capitala Columbiei. 100 din cei 400 de ostatici isi pierd viata in timpul asaltului fortelor de ordine.

17 decembrie 1996. Resedinta ambasadorului nipon din Lima este ocupata de un comando al Miscarii Revolutionare "Tupac Amaru". In cladire se aflau aproximativ 700 de persoane. O parte din ei au fost ulterior eliberati. La 22 aprilie 1997, trupele speciale intervin; in cladire se mai aflau 72 de ostatici. In total, isi pierd viata 14 membri ai comandoului terorist, un ostatic si doi militari peruani.

28 ianuarie 1999. 570 de persoane, elevi si profesori, sunt luate ostatice de un comando al Frontului Islamic Moro de Eliberare. Rapitorii elibereaza ostaticii a doua zi, dupa ce fusesera folositi pentru protectia comandoului.

24 ianuarie 2000. Un grup de disidenti din etnia karen din Myanmar ocupa un spital din Thailanda, retinand aproximativ 500 de persoane. In interventia fortelor de securitate isi pierd viata noua teroristi.

15 mai 2001. Membrii unei grupari de extrema-dreapta din Columbia rapesc aproximativ 200 de lucratori agricoli din Villanueva. Ostaticii sunt eliberati doua zile mai tarziu.



(ROMPRES)
http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=11138
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Comandantii militari israelieni au facut "erori repetat

Mesaj Scris de Admin la data de 28.11.06 6:52

xxx=Comandantii militari israelieni au facut "erori repetate" in Liban
Razboiul dus de Israel impotriva gruparii teroriste Hezbollah in Liban s-a terminat, potrivit unei parti a opiniei publice israeliene, "in coada de peste", si aceasta din cauza unor erori de previziune, strategie si tactica militara. De la sfarsitul razboiului s-a dezlantuit o campanie de acuzatii si contraacuzatii inclusiv impotriva armatei si a conducerii ei, fapt care l-a determinat pe premierul Ehud Olmert sa accepte formarea unor comisii de investigatii pentru a clarifica situatia, a trage concluziile si a lua masurile necesare care ar putea duce chiar la inlaturarea actualului ministru al apararii, Amir Peretz, presedintele Partidului Muncii. In acest context, generalul Doron Almog, seful uneia dintre comisiile de investigatii interne ale armatei, a avertizat ca Israelul nu mai este considerat de vecini ca putere militara invincibila.
Nivelurile de comanda ale armatei, a apreciat generalul intr-un interviu acordat revistei "Der Spiegel", au facut in mod repetat erori semnificative. Astfel, rapirea celor doi militari israelieni in zona granitei cu Libanul, care a dus la declansarea razboiului, nu s-ar fi intamplat daca planul elaborat de comandantul zonei de granita pentru evitarea unor astfel de incidente ar fi fost pus in aplicare de subordonatii lui. De pilda, s-a indicat ca militarii sa se tina cat mai departe de zona de granita, iar cei ce patruleaza langa granita sa foloseasca numai vehicule blindate. Dar acest lucru nu s-a intamplat, comandantii s-au deplasat in vehicule neblindate, mai mult, unul si-a luat cu el si... sotia. Cei doi militari rapiti, abia recrutati, nu au fost instruiti corespunzator cand s-au dus sa patruleze.

Potrivit generalului Almog, s-au inregistrat o serie de erori, care tin in primul rand de lipsa de pregatire pentru un astfel de tip de razboi. Serviciile de spionaj ar fi trebuit sa stranga informatii despre bazele si rachetele Hezbollah, iar armata ar fi trebuit sa aiba pus la punct un plan clar de operatii pe care sa-l fi testat prin simulare. Armata nu a fost pregatita pentru acest razboi deoarece a fost preocupata sa combata terorismul pe teritoriile palestiniene, a aratat el. Retragerea din sudul Libanului in 2000, a mai afirmat generalul, a fost considerata de Hezbollah drept un semn de slabiciune si aici Israelul a facut doua mari greseli. Prima - trebuia sa lanseze o ofensiva impotriva gruparii teroriste inainte de retragere si sa ceara ONU crearea unei zone-tampon si indepartarea Hezbollah de granita. A doua - trebuia sa continue razboiul impotriva militiilor siite. eva.galambos@gandul.info
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

O bunicuta s-a aruncat in aer, in numele Hamas

Mesaj Scris de Admin la data de 25.11.06 8:47

O bunicuta s-a aruncat in aer, in numele Hamas
Fatima Omar Mahmud al-Najar, mama a noua copii si bunica a 41 de nepoti, s-a aruncat, ieri, in aer la Jabaliya, in nordul teritoriului palestinian, ranind usor trei militari israelieni. Atentatul sinucigas comis de Najar a fost revendicat de Brigazile Ezzedine al-Qassam, devenind astfel primul atac Hamas de tip kamikaze, care a avut loc in ultimii doi ani. Bunicuta palestiniana de 57 de ani este cel mai in varsta martir care a comis un atac antiisraelian de la inceputul Intifadei, in septembrie 2000. Curajul lui Najar este considerat de familia sa si de apropiati drept un motiv de mandrie. Najar participase la operatiunea de salvare de la Beit Hanun, organizata de mai multe sotii si mame palestiniene, care au format un scut uman pentru a elibera 12 barbati inarmati prinsi intr-o moschee de trupele israeliene.
De altfel,19 palestinieni, in mare majoritate femei si copii, au fost ucisi de tirurile de artilerie israeliene, dupa ce armata a lansat o ofensiva invocand faptul ca militantii palestinieni au lansat in acest an peste trei sute de rachete tintind Israelul din acea zona. Vadit marcata de evenimentele de la Beit Hanun, Najar " a condus aceasta operatiune ca raspuns la acest masacru, fiindca era foarte miscata de ceea ce se intamplase acolo", a declarat Azhar, una dintre cele doua fiice ale femeii martire. "Nu vreau sa fac nimic in afara faptului de a muri ca o martira", citeaza Azhar ultimele cuvinte ale mamei sale, relateaza AFP. Cu o seara inainte sa se arunce in aer, ca si alti atentatori de tip kamikaze, palestinianca si-a pregatit cu mare grija hainele cu care urma sa devina martira. "Ne-a spus ce avea de gand sa faca. Suntem foarte fericiti", a conchis Azhar. "Militarii au vazut o femeie care se apropia destul de suspicios de ei si au reperat dispozitivul explozibil pe care il purta asupra sa. Ei au aruncat in directia femeii o grenada cu gaze, dar ea s-a aruncat in aer", a explicat un purtator de cuvant al armatei israeliene.maria.toader@gandul.info
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israelul in umbra lui Ares

Mesaj Scris de Admin la data de 20.11.06 19:45

Israelul in umbra lui Ares
Este posibil ca Siria si Hezbollah sa inceapa in vara anului urmator un razboi impotriva Israelului, potrivit estimarilor facute de Statul Major al armatei israeliene, care a avut o serie de intruniri in ultimele saptamani, noteaza Amir Oren, corespondent Ha’aretz, intr-un articol dintr-o editie recenta a aceluiasi cotidian, citat de Rompres. In vreme ce nu exista estimari concrete in legatura cu momentul potentialului atac, se fac pregatiri intense pentru vara anului 2007, Israelul nedorind sa fie luat prin surprindere pe larg [...]

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un doctor în microbiologie, noul premier palestinian

Mesaj Scris de Admin la data de 14.11.06 11:01

Al-Shbeir, simpatizant Hamas fără carnet de partid, a fost școlit în America


Deși, oficial, negocierile pentru formarea guvernului palestinian de uniune națională abia au început, numele viitorului premier este deja cunoscut. Mohammad al-Shbeir, președinte al Universității islamice din Gaza, a fost propus de Hamas și acceptat de președintele Mahmoud Abbas, lider al Fatah.

Inițial, Hamas propusese trei nume pentru conducerea cabinetului ministerial, toate agreate de Abbas, indicând însă preferința pentru al-Shbeir. Misiunea noului guvern este să determine ridicarea sancțiunilor impuse teritoriilor palestiniene. Al-Shbeir, în vârstă de 60 de ani, pare să fie agreat și de Occident. El a făcut studii de farmacologie la Universitatea Alexandria din Egipt, pe care le-a continuat apoi în Statele Unite, obținând un doctorat în microbiologie la Universitatea Virginia. Ceea ce a înclinat însă net balanța în favoarea sa este că, deși simpatizează cu Hamasul, nu este membru al organizației. Informația privind noul premier din Gaza vine după ce președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, și premierul Ismail Hanieyeh, membru Hamas, au avut duminică o întrevedere pentru negocierea portofoliilor ministeriale în noul Executiv, ce urmează să fie format până la sfârșitul lunii. În aceeași zi, premierul Hanieyeh și-a anunțat, la postul de radio public, disponibilitatea de a se retrage din funcție. "Dacă sunt pus în situația de a alege între ridicarea embargoului și rămânerea la conducerea Executivului, aleg ridicarea embargoului", a declarat Hanieyeh.
Israelul nu e interesat de cine e, ci de ceea ce face noul premier
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Oficialii de la Washington au avertizat că noul guvern trebuie să îndeplinească trei condiții: recunoașterea statului Israel, renunțarea la violență și acceptarea acordurilor de pace cu Tel-Avivul. Reacția Israelului a fost moderată. "Întrebarea nu este cine va fi șeful guvernului, ci ce va face și dacă va accepta cele trei condiții cerute de întreaga lume", a declarat ministrul de externe israelian, Tzipi Livni. "După 11 luni, liderii Hamas au înțeles că nu pot aplica ideologia lor, rămânând la putere și să mai și primească bani, beneficiind de o legitimitate internațională", a conchis ministrul.
Un doctor în microbiologie, noul premier palestinian
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Jurnalistul Daniel Pearl, omorat prin decapitare

Mesaj Scris de Admin la data de 10.11.06 15:19

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Pagubele economice ale Intifadei

Mesaj Scris de Admin la data de 08.11.06 20:20

Pagubele economice ale IntifadeiEconomia Israelului a pierdut 12 miliarde de dolari, iar cea palestiniana 4,5 miliarde din cauza Intifadei, revolta palestiniana care dureaza de patru ani – transmite Associated Press, citand un economist israelian. Danny Singerman, economist-sef al firmei de cercetari Business Data Israel, a afirmat ca Intifada a redus PIB-ul palestinienilor cu 30 la suta si pe cel al Israelului cu 10 la suta. Din cauza violentelor, care au costat viata a peste 3.000 palestinieni si a peste 1.000 israelieni, investitiile straine au scazut si numarul turistilor de asemenea. Activitatea economica din teritoriile palestiniene a fost practic paralizata de blocada militara israeliana. “Am calculat ca, fara Intifada, venitul pe locuitor in Israel ar fi atins 18.500 dolari in loc de 16.700 cat este acum. In ceea ce-i priveste pe palestinieni, credem ca acest indicator ar fi fost de 1.800 dolari in loc de 1.100”, a afirmat Singerman. El a evaluat pierderile totale ale economiei israeliene la 12 miliarde dolari si pe cele ale economiei palestiniene la 4,5 miliarde. Datorita bazei de referinta diferite, pagubele suferite de palestinieni sunt de trei ori mai mari decat cele ale israelienilor. Cercetarea s-a bazat pe datele oferite de Banca Nationala si Ministerul de Finante din Israel si de Banca Mondiala.
(A. Z.)
http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?_init=art.view&art_key=2541&cat_load=NEWS&archive=yes
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Tara Sfanta isi alege un nou presedinte

Mesaj Scris de Admin la data de 07.11.06 21:35

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Orientul Mijlociu: de la războiul de tip clasic la cel de gh

Mesaj Scris de Admin la data de 29.10.06 10:04

Orientul Mijlociu: de la războiul de tip clasic la cel de gherilă>

Laurențiu CONSTANTINIU

Într-un articol, apărut în „The New York Times“, în plină desfășurare a războiului din Liban, tânărul și apreciatul scriitor israelian Etgar Keret exclama chiar din titlul articolului său: „În sfârșit, un bun război de altădată!“, exprimându-și satisfacția că locul intifadei și al atentatelor a fost luat de un conflict armat de tip clasic, la fel cu celelalte câștigate în trecut de Tsahal. Finalul articolului era pătruns de optimism: „Dați-ne Iranul, dați-ne un pic de Siria, dați-ne câțiva Hassan Nasrallah și-i devorăm pe toți în întregime. Nu suntem mai înzestrați decât alții pentru a rezolva ambiguitățile morale. Dar am știut întotdeauna să câștigăm un război“ („Courrier International“, nr. 822-824, 3-23 august 2006, p. 10).


La început au fost... prizonierii

Încrederea lui Etgar Keret în deznodământul victorios al războiului era împărtășită de oricine vedea amploarea distrugerilor provocate de loviturile aeriene israeliene și cunoștea excelenta pregătire de luptă a Tsahal-ului. Și, totuși, la încheierea confruntării, rezultatul apare atât de contradictoriu încât ambii combatanți își proclamă victoria.
Ciclul de violență, început la 12 iulie a.c., nu s-a asemănat, așa cum credea amintitul scriitor israelian, „bunelor războaie de altădată“ (1948, 1956, 1967, 1973). Acum, a intervenit un factor inedit, care a plasat acțiunile militare într-un alt tip de război.
Incidentul declanșator l-a constituit – după cum se știe – răpirea a doi soldați israelieni și uciderea altor opt la frontiera dintre Liban și Israel. Incidentul a avut loc pe fondul unei noi escaladări a confruntărilor din Fâșia Gaza, unde, de asemenea, fuseseră răpiți doi militari israelieni. Inițial, se părea că milițiile Hezbollah doreau să sprijine acțiunile palestinienilor din Gaza și că, prin urmare, cele petrecute la frontiera israeliano-libaneză constituiau un incident local, care nu depășea rutina ciocnirilor din zonă.
Reacția Israelului a fost însă masivă. De a doua zi, aeroportul din Beirut a fost ținta unui atac devastator al forțelor israeliene, care și-au extins apoi aria loviturilor în întreg Libanul, ajungând până în nord, la Tripoli, și provocând mari distrugeri în capitală și în rețeaua de drumuri. Abia renăscut din îndelungatul război civil, Libanul s-a acoperit din nou de ruine.

O reacție disproporționată

Cum se explică amploarea reacției israeliene? Răspunsul nu poate fi dat, acest lucru obligându-ne să rămânem la nivelul ipotezelor.
Prima este că Tsahal pregătea de mult timp o ofensivă în sudul Libanului pentru a distruge infrastructurile formațiunilor Hezbollah, care constituia o amenințare permanentă pentru așezările din nordul Israelului.
A doua că, fiind conștient de gravele implicații internaționale ale unei confruntări directe cu Siria și, mai ales, Iranul, „sponsorii“ Hezbollahului, Israelul s-a hotărât să dea o lecție Libanului, care acceptă pe teritoriul său activitățile militare ale milițiilor Hezbollah.
Indiferent de cele două ipoteze, un fapt este evident: Israelul a subapreciat forța combativă a adversarului. Milițiile Hezbollah s-au dovedit capabile nu numai de o rezistență înverșunată, dar ele au făcut dovada unei remarcabile instruiri în luptele de gherilă; în plus, s-au dovedit capabile să lovească cu rachetele lor un mare număr de localități din Israel, între care portul Haifa.
Pentru prima dată din 1948, Tsahal-ul s-a văzut angajat într-un război de gherilă, în cadrul căruia partea cea mai puternică – în cazul de față, Israelul – nu-și poate valorifica superioritatea în oameni (nu atât numărul, cât calitatea lor) și în tehnică de luptă, în fața unui adversar, împărțit în grupuri mici, de mare mobilitate, lovind și apoi dispărând. Clausewitz cerea acestor forțe (încadrate de el în „micul război“, cu participarea populației), fluiditate și mobilitate, evitarea concentrării într-un anumit loc, oferind, astfel, adversarului posibilitatea de a lovi (vezi observațiile lui Raymond Aron asupra cap. 26 din „Despre război“, în Clausewitz et la guerre populaire, în volumul său Sur Clausewitz, Paris, 1987, pp. 42-52).
Războiul de gherilă, ca formă a conflictului asimetric, și-a dovedit din plin eficacitatea, de n-ar fi vorba decât despre eșecul SUA în Vietnam și cel al URSS în Afganistan. O tactică contragherilă eficientă nu a fost încă elaborată.
Războiul de gherilă nu urmărește atât victoria cât supraviețuirea. Inamicul trebuie făcut să înțeleagă faptul că, oricât de sofisticate îi sunt mijloacele de luptă, nu poate obține, în final, victoria.
O condiție de bază este ca forțele de gherilă să primească, în permanență, sprijin din afară, de regulă de la țări care nu se află în zona de operațiuni. În cazul Hezbollahului, Siria și Iranul îndeplinesc funcția de furnizori de armament, fiind, deocamdată, nestingherite în această activitate.
În aceste condiții, finalul campaniei israeliene din Liban nu poate fi considerat, din unghiul de vedere al guvernului de la Ierusalim, ca satisfăcător. Noua rezoluție a Consiliului de Securitate, care cere dezarmarea milițiilor Hezbollah, nu are nici o șansă de a fi pusă în practică, urmând să aibă soarta Rezoluției 1559, care a formulat aceeași cerere.
Dar nu numai că Hezbollah a supraviețuit apocalipsei declanșate de Israel, dar și-a consolidat poziția în Liban. Fragilul echilibru politic și confesional din Liban a fost spulberat de bombele israeliene. Pierderile umane și materiale au radicalizat populația, care vede acum în Hezbollah singura forță capabilă să reziste Israelului.

O zonă din ce în ce mai greu de controlat

O reacție în lanț este de așteptat în regiune, punând elementele moderate, conciliatoare, în dificultate. Scriitorul evreu de origine irakiană Sami Michael nota că „Haifa este singurul oraș din Orientul Mijlociu care a știut să rămână sănătos. El nu vede în cineva un dușman pentru că este evreu, musulman sau creștin; aici domnește o ambianță de coabitare între evrei și arabi“. Se naște, firesc, întrebarea dacă, acum, după ce rachetele Hezbollahului au lovit acest port, atmosfera de bună coexistență se va mai menține.
În noul ciclu de violențe din Orientul Mijlociu, SUA s-au dovedit lipsite de inițiativă și de imaginație. În afară de repetarea formulelor, devenite clișee, despre „lupta împotriva terorismului“, Casa Albă nu a fost în stare să prezinte o soluție constructivă pentru noile tensiuni. Prinse în criza irakiană, al cărei sfârșit pare a fi mai îndepărtat ca oricând, SUA continuă să acționeze ca parte în conflictul din Orientul Mijlociu și nu ca mediator. Politica promovată de neoconservatori alimentează propaganda extremiștilor islamici, care găsesc tot mai lesne atentatori sinucigași, gata să îndeplinească cele mai abominabile misiuni.
Noua rundă a conflictului din Orientul Mijlociu nu s-a încheiat cu o pace, ci cu un armistițiu. Cât va dura el? Ceea ce se poate spune însă, cu siguranță, este că, îmbogățit acum cu experiența războiului de gherilă, Hezbollah va deveni mai sigur de el și mai agresiv. Legătura care se întrevede între situația din Liban, conflictul israeliano-palestinian și problema iraniană (la 31 august va expira termenul dat de ONU Teheranului pentru a înceta operațiunile de îmbogățire a uraniului) îndreaptă această zonă atât de agitată spre o criză de proporții.
Orizontul este acoperit din toate părțile de norii furtunii. Numai o acțiune novatoare, lucidă și energică poate opri catastrofa ce se conturează.


Acest articol a fost publicat în numărul 41.[CADRAN POLITIC]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israelul, acuzat de asasinarea lui Rafik Al-Hariri

Mesaj Scris de Admin la data de 25.10.06 16:16

Israelul, acuzat de asasinarea lui Rafik Al-Hariri Un inalt ofiter din Direction Générale de la Sécurité Exterieure (DGSE) a Frantei sustine ca in spatele atentatului cu masina- capcana in urma caruia fostul premier libanez Rafik Al-Hariri si-a pierdut viata s-au aflat Serviciile secrete externe israeliene, Mossad, si nu cele siriene, cum sustine ONU.
Informatia, despre care...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Remember: incidentul Achille Lauro[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 22.10.06 11:43

Memorie selectiva
Incidentul „Achille Lauro“ a revenit in actualitate in 2003, odata cu capturarea in Irak a temutului terorist Abu Abbas, cel presupus a se fi aflat in spatele deturnarii vasului de croaziera italian, la 7 octombrie 1985. Gruparea sa, Frontul de Eliberare a Palestinei, solicita in schimbul pasagerilor ostatici, eliberarea a 50 de prizonieri palestinieni detinuti in inchisorile israeliene. In timpul operatiunii de deturnare, teroristii au recurs la masura extrema a uciderii lui Leon Klinghoffer, un evreu-american invalid aflat intr-un scaun cu rotile, al carui cadavru a fost aruncat peste bord.
In timp ce - la ora respectiva - incidentul a beneficiat de o mediatizare internationala ampla, iar capturarea lui Abbas in 2003 s-a bucurat de acelasi tratament, in ideea ca nimeni sa nu uite cumva de tragedia de pe Achille Lauro, nimeni nu pare sa-si mai aminteasca de „Hammam-Plage“. La 1 octombrie 1985, in saptamana anterioara deturnarii vasului de croaziera italian, Israelul a lansat un atac aerian asupra suburbiei rezidentiale Hammam-Plage din orasul Tunis, justificand ca se cautau lideri teroristi palestinieni refugiati in Tunisia. 68 de civili au fost ucisi si peste 100 raniti. Una din cladirile bombardate era rezidenta privata a liderului OEP, Yasser Arafat. Potrivit unor articole de presa aparute in ziarul The Guardian, atacul brutal al Israelului viza tocmai resedinta lui Arafat, nicidecum o baza militara palestiniana, asa cum se justificau autoritatile israeliene: „Atacul brutal semnaleaza determinarea statului evreu de a exclude Organizatia pentru Eliberarea Palestinei de la negocierile de pace derulate in Orientul Mijlociu“, titra acelasi ziar.
Prin rezolutia Consiliului de Securitate cu numarul 573, ONU condamna raidul israelian asupra Hammam-Plage drept un act de agresiune la adresa suveranitatii Tunisiei si o amenintare la adresa pacii si securitatii din zona mediteraneana. Reprezentantul israelian la Natiunile Unite, Benjamin Netanyahu, declara la acea data ca „Israelul nu va recunoaste niciodata aceasta rezolutie a Consiliului de Securitate“.
Deturnarea vasului Achille Lauro si uciderea lui Leon Klinghoffer sunt, ambele, acte nejustificabile. Totusi, sustinatorii Israelului, care au folosit acest incident ca instrument de demonizare a arabilor, au o memorie selectiva, uitand actele de terorism comise de israelieni, soldate de nenumarate ori cu victime din randul populatiei civile.
Patru zile dupa atacul asupra vasului Achille Lauro, pe 11 octombrie 1985, o bomba plasata in sediul Comitetului antidiscriminare arabo-american din Santa Ana il ucidea pe Alex Odeh, directorul executiv regional al organizatiei, ranind alti sapte membri ai aceleiasi organizatii. Potrivit unui articol din ziarul The New York Times din ziua urmatoare, Liga de aparare a evreilor (Jewish Defense League), in dispute perpetue cu Comitetul antidiscriminare, a negat orice implicare in atacul cu bomba. Interesant este ca, in seara de dinaintea atacului, Alex Odeh aparuse intr-o emisiune televizata, comentand pe tema incidentului Achille Lauro si negand implicarea Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei in uciderea lui Leon Klinghoffer.
In loc sa condamne moartea lui Odeh, siteul oficial al Ligii de aparare a evreilor posta declaratia publica a directorului Ligii, Irv Rubin, in care acesta afirma ca „Alex Odeh a capatat ce a meritat“.
Amenintarea la adresa pacii si securitatii in regiunea mediteraneana generata de agresiunile Israelului dateaza dinaintea atacului asupra cartierului rezidential din Tunis. In iunie 1979, Consiliul de Securitate al ONU condamna actele de violenta ale Israelului impotriva Libanului, care au generat dislocarea populatiei civile, inclusiv a unor palestinieni, si pierderea de vieti omenesti. Rezolutia nr. 450 solicita Israelului incetarea imediata a actelor de agresiune la adresa integritatii teritoriale, a unitatii, suveranitatii si independentei politice a Libanului. Nerespectarea acestei rezolutii si a altora emise de Consiliul de Securitate al ONU s-a materializat in invadarea Libanului la 6 iunie 1982. In trei luni, Israelul a ucis 20 000 de oameni - in majoritatea lor civili. Cateva luni mai tarziu, sub comanda lui Ariel Sharon - pe atunci ministru al apararii - armata israeliana ataca taberele de refugiati palestinieni din Beirut, Sabra si Shatila, violand, torturand si ucigand populatia civila, in majoritatea ei formata din copii, femei si varstnici, in total peste 2 000 de victime. Comisia ONU pentru drepturile omului a condamnat masacrul la scara mare comis de Israel in taberele de refugiati de la Sabra si Shatila, catalogandu-l drept un genocid.
Deturnarea vasului Achille Lauro si alte atacuri comise de gruparile de militanti palestinieni au cauzat multe pierderi de vieti omenesti, insa, asa cum remarca si Consiliul de Securitate al ONU, mai condamnabil este terorismul finantat de stat practicat de Israel si actele de agresiune care au constituit o reala „amenintare la adresa pacii si securitatii din regiunea mediteraneana“. Uciderea lui Leon Klinghoffer este absolut condamnabila, insa la fel de condamnabile sunt miile de crime comise la Sabra si Shatila, precum si atacurile aeriene israeliene asupra zonei rezidentiale din Tunis.
Oficiul ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare - evocand uciderea lui Klinghoffer - amintea de cei doi tineri palestinieni, unul dintre ei aflat intr-un scaun cu rotile, care au fost ucisi in Gaza pe 12 ianuarie 2003, urmare a unei bombe plasate de israelieni in taxiul cu care tinerii se deplasau.
Muhammad Abu Abbas a fost condamnat in absentia pentru atacarea vasului Achille Lauro si, ulterior, capturat si incarcerat de autoritatile americane, pe cand Ariel Sharon nu a fost niciodata judecat pentru miile de victime civile cauzate de atacurile desfasurate sub comanda sa. Inainte de capturarea lui Abu Abbas in 2003, fiica lui Leon Klinghoffer declarase postului de televiziune NBC ca ar vrea ca palestinianul sa fie adus in Statele Unite, judecat si condamnat pe viata. Din pacate, putine dintre victimele masacrului de la Sabra si Shatila au avut rude supravietuitoare care sa ceara dreptate pentru cei ucisi.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Remember: incidentul Achille Lauro[1]

Mesaj Scris de Admin la data de 15.10.06 16:28

Remember: incidentul Achille Lauro
Claudia Cristescu

In tentativa de a atrage opinia publica mondiala de partea Israelului si de a provoca reactii armate constante, Mossadul orchestreaza diverse operatiuni al caror scop este denigrarea arabilor. La o asemenea stratagema a recurs serviciul secret israelian in octombrie 1985, folosindu-se de agenti arabi pentru a deturna vasul de croaziera italian Achille Lauro. La inceputul anilor 90, in cartea sa Profits of War: Inside the Secret U.S.-Israeli Arms Network, fostul ofiter de informatii israelian Ari Ben-Menashe da in vileag duplicitatea Israelului si implicarea serviciilor secrete israeliene in practica asa-numitelor „black operations“, menite sa-i discrediteze pe arabi.
Terorismul optzecist
In anii 80, majoritatea populatiei globului traia zilnic cu teama unor potentiale atacuri teroriste. Doar in 1984, numarul incidentelor cu caracter terorist ajungea la 600, inregistrand o crestere cu 20% fata de media anilor anteriori. Intre 1982 si 1985, actele teroriste din Orientul Mijlociu se dublau anual.
Aceasta crestere a numarului de asasinate, deturnari, rapiri si alte acte teroriste se datora, in mare parte, avansului tehnologic (care facilita o mai buna comunicare, un transport mai rapid si arme mai sofisticate), dar si dezvoltarii terorismului de stat promovat de Iran, Siria, Libia, Cuba, Israel sau Palestina. De regula, teroristii vizau populatia civila care isi putea pierde viata in atacuri cu bombe plasate pe strazi, aeroporturi, in discoteci sau cafenele. Rapirea unor oameni de afaceri a adus teroristilor zeci de milioane de dolari platite drept rascumparare, in timp ce atacurile asupra personalului si facilitatilor diplomatice au crescut cu 60% in 1980-81, comparativ cu anii anteriori. La mijlocul deceniului opt, Statele Unite au ajuns sa cheltuiasca 300-400 de milioane de dolari investind in securizarea facilitatilor diplomatice, in timp ce numarul personalului responsabil cu securitatea diplomatilor s-a dublat.
Asa cum anii 70 au stat sub pecetea masacrului terorist asupra sportivilor israelieni din timpul Olimpiadei de la München din 1972, deceniul opt a fost marcat de un incident neelucidat pe deplin nici pana in ziua de azi. Este vorba de deturnarea vasului de croaziera italian Achille Lauro, aparent, de membri ai gruparii teroriste Frontul de Eliberare a Palestinei. Cel putin aceasta a fost versiunea oficiala servita publicului si presei de autoritatile americane si italiene. Intr-o alta versiune a faptelor, in spatele deturnarii vasului s-ar fi aflat Israelul si a sa comunitate informativa care, prin operatiuni de tip „black propaganda“ si „false flag terrorism“, tintea demonizarea arabilor si victimizarea evreilor.

Versiunea oficiala
7 octombrie 1985: un comando palestinian preia controlul asupra vasului de croaziera italian Achille Lauro avand peste 400 de pasageri la bord plus echipajul. Principala revendicare a teroristilor viza eliberarea a 50 de palestinieni - membri ai Frontului de Eliberare a Palestinei - detinuti in inchisorile israeliene. Raspunsul Administratiei Reagan a fost ca nu se negociaza cu teroristii. In plus, a solicitat statelor riverane Marii Mediterane sa nu permita vasului Achille Lauro sa ancoreze in porturile lor. In timp ce vasul deturnat era in permanenta monitorizat de nave americane si italiene, echipe de comando britanice si italiene se pregatesc, la baza Royal Air Force din Akrotiri (Cipru), sa intervina pentru eliberarea ostaticilor. Doar ca autoritatile egiptene accepta sa negocieze cu teroristii si cu Yasser Arafat, liderul OEP, a carui „mana dreapta” si conducator al gruparii teroriste Frontul de Eliberare a Palestinei - Abu Abbas - orchestrase intreaga operatiune de deturnare a vasului. Uciderea cetateanului american de origine evreiasca Leon Klinghoffer si aruncarea cadavrului sau in mare oripileaza autoritatile americane.
In ciuda protestelor SUA, guvernul egiptean accepta solicitarea teroristilor de a le pune la dispozitie un avion care sa-i transporte pana in Tunisia, unde era localizat sediul Frontului de Eliberare a Palestinei.
Indignat, presedintele Reagan autorizeaza portavionul USS Saratoga, aflat in Marea Adriatica, sa lanseze la aer sapte Tomcaturi F-14 cu misiunea de a forta aparatul de zbor egiptean purtandu-i la bord pe teroristi sa aterizeze la baza NATO de la Sigonella, Sicilia.
Guvernul italian de la acea data, condus de Bettino Craxi, a considerat ca teroristii ar trebui judecati de un tribunal din Italia, dat fiind faptul ca Achille Lauro era un vas italian: Bassam al-Asker a fost eliberat din inchisoare in 1991 si a murit in 2004; Ahmad Marrouf al-Assadi a disparut dupa ce fusese eliberat conditionat, in 1991; Youssef al Molqi a fost condamnat la 30 de ani de inchisoare, dar desi a reusit sa fuga in Spania, profitand de eliberarea conditionata, ulterior a fost capturat si extradat inapoi in Italia; Abu Abbas a fost condamnat la inchisoare pe viata in absentia de un tribunal italian, dar a ramas un om liber pana in 2003 cand a fost capturat de fortele militare americane din Irak.

Terorismul duplicitar
Serviciile de informatii israeliene au o lunga istorie in ceea ce priveste operatiunile de black propaganda, menite sa induca suspiciuni si animozitate intre inamicii statului Israel din Orientul Mijlociu si americani. Mai precis, scopul asa-numitei black propaganda este acela de a discredita imaginea arabilor, a statelor sau organizatiilor arabe, fapt care ar actiona ca un catalizator pentru potentiale conflicte cu Statele Unite.
Alaturi de black propaganda, o alta metoda experimentata de serviciile israeliene de informatii, care si-a dovedit eficienta in destule ocazii, este asa-numitul false flag terrorism, constand in comiterea unui act terorist si imputarea lui unui alt stat in scopul de a-l demoniza in fata opiniei publice, in timp ce adevaratul autor al actului terorist apare in ochii lumii drept victima. Terorismul de tip dublu standard sau duplicitar (false flag terrorism) presupune ca teroristii sa fie convinsi ca atentatul pe care il vor comite va fi „in numele cauzei“, nerealizand ca, de fapt, in spatele ordinului de comitere a atentatului se afla alte interese care urmaresc tocmai contrariul „cauzei“.
Deturnarea vasului de croaziera italian Achille Lauro, la 7 octombrie 1985, a fost o asemenea operatiune de false flag terrorism. Versiunea oficiala asupra incidentului Achille Lauro, presupus a fi fost orchestrat de teroristi palestinieni, a fost contrazisa de o serie de agenti informativi israelieni. Unul dintre acestia, Ari Ben-Menashe - fost consilier special pe probleme de securitate al premierului israelian Yitzhak Shamir -, a avut curajul de a dezvalui, in cartea sa din 1992, Profits of War: Inside the Secret U.S.-Israeli Arms Network, faptul ca in spatele actiunii teroriste s-ar fi aflat, de fapt, serviciul de informatii al statului evreu, Mossad.

Adevarul din spatele deturnarii: versiunea neromantata
Ben-Menashe vorbeste pentru prima data despre practica serviciilor secrete israeliene de a organiza „black operations“, adica actiuni de spionaj menite sa-i prezinte pe palestinieni intr-o lumina extrem de nefavorabila. „Atacul palestinian asupra vasului Achille Lauro din 1985 nu a fost decat o operatiune de black propaganda pusa la cale de israelieni pentru a demonstra lumii instinctul criminal al arabilor”, afirma fostul ofiter de informatii. Maestrii spionajului israelian au aranjat atacul prin intermediul lui Abu Abbas, care - pentru serviciul prestat - a fost recompensat de Mossad cu cateva milioane de dolari. Misiunea lui Abbas a fost aceea de a-si forma o echipa, pe care a instruit-o ca atacul „sa iasa cat mai sangeros“. Dupa cum se stie, gruparea a impuscat un evreu-american in scaun cu rotile si l-a aruncat peste bord. „Pentru Israel, acesta este tipul de propaganda antipalestiniana cel mai eficient“, dezvaluie Ben-Menashe.
Iata detaliile operatiunii: „In 1978, Radi, un ofiter iordanian, a fost recrutat de o grupare antitero israeliana condusa de Rafi Eitan, oferindu-i-se suma de 200 000 de lire sterline in schimbul facilitarii achizitionarii de armament si a altor servicii. Eitan ii dadea instructiuni lui Radi in legatura cu necesitatea organizarii unui atac terorist palestinian, iar Radi transmitea mai departe ordinele lui Abu Abbas, care - la randu-i - urma sa fie recompensat cu milioane de dolari pentru aceasta misiune, de agenti de informatii israelieni deghizati in mafioti sicilieni“. Misiunea lui Abbas a fost aceea de a-si forma o echipa, careia i s-a spus ca trebuie ca atacul „sa iasa cat mai urat“. Pentru a demonstra lumii cat de cruzi pot fi arabii, israelienii si-au instruit agentii infiltrati in randul teroristilor palestinieni sa-i convinga pe acestia sa se poarte cat mai brutal cu evreii de pe vas. Ben-Menashe povesteste succesul metodelor lui Eitan, mare parte din acest succes datorandu-se credibilitatii Israelului: nimeni nu ar fi putut suspecta guvernul israelian ca ar putea pune la cale o actiune impotriva propriilor cetateni pe care sa-i ucida doar cu scopul de a-i demoniza pe arabi si de a le blama antisemitismul.

Abbas, exonerat de... Israel
Inca o dovada in plus care sustine aceasta versiune neromantata a faptelor este ca, in aprilie 1996, autoritatile israeliene i-au permis lui Abbas sa intre in Gaza, argumentand ca ar fi abandonat activitatile teroriste si ca ar fi devenit un sustinator al negocierilor de pace.
Israelul a ajuns chiar sa-l exonereze intr-o oarecare masura pe Abbas, catalogandu-l drept „ex-terorist“ datorita Acordurilor de la Oslo care amnistiau toate actele de terorism comise inainte de 1993, iar fostul lider al Frontului de Eliberare a Palestinei promisese ca renunta la actele violente. Statul italian, care il condamnase in absentia pe Abu Abbas la inchisoare pe viata, a solicitat in nenumarate randuri Israelului extradarea teroristului, insa in zadar. Inca un argument care face plauzibila teza finantarii atacului terorist de pe Achille Lauro de mediile informative israeliene.
De retinut ca, in baza actului normativ cu numarul 12947 din ianuarie 1995, Abu Abbas era incadrat de Departamentul de Stat al Statelor Unite in categoria „teroristilor special desemnati“ (Specially Designated Terrorists - SDT), adica a persoanelor considerate a reprezenta un risc major la adresa procesului de pace din Orientul Mijlociu si care au organizat sau finantat acte de terorism in acest scop.
La procesul intentat autorilor atacului terorist de pe Achille Lauro, Abu Abbas a fost citat doar in calitate de martor, invocandu-se argumentul ca acesta nu ar fi participat efectiv la operatiune. Mai mult chiar, in 1996, autoritatile israeliene i-au dat permisiunea lui Abu Abbas de a reveni in Gaza pentru a participa la alegerile parlamentare palestiniene. Culmea ironiei este decizia Curtii Supreme de Justitie israeliene de a-l proteja pe Abbas - adica pe cel acuzat de aceleasi autoritati israeliene ca ar fi fost „creierul“ operatiunii teroriste -, refuzand expulzarea din Israel si predarea sa Statelor Unite. In felul acesta, liderul terorist care planificase si orchestrase deturnarea vasului Achille Lauro se afla in siguranta, adapostit de cei care aparent erau dusmanii sai de moarte: israelienii. Ceilalti membri ai grupului terorist condus de Abu Abbas au trait cu convingerea ca au comis atentatul pentru a ajuta „cauza“ palestiniana, neavand idee ca uciderea unui inocent invalid (Leon Klinghoffer) le-a minimalizat „cauza“ in ochii publicului de la o lupta impotriva ocupantului evreu la una impotriva evreilor per se, de la o lupta pentru dreptatea palestinienilor la una nedreapta antievreiasca.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: REMEMBER!!!!!

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 9 din 11 Înapoi  1, 2, 3 ... 8, 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum