REMEMBER!!!!!

Pagina 6 din 11 Înapoi  1, 2, 3 ... 5, 6, 7 ... 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

REMEMBER!!!!!

Mesaj Scris de Admin la data de 08.05.06 18:54

Rezumarea primului mesaj :

O scrisoare deschisa lumii
Draga lume,inteleg ca din cauza noastra , a celor din Israel, devii
nelinistitaba mai mult, foarte enervata,chiar revoltata.

Intradevar se poate observa ca la fiecare cativa ani iti iesi din fire din cauza
noastra. Astazi este "asuprirea brutala a palestinienilor" , ieri a
fost Libanul, inainte de el bombardarea reactorului atomic din
Bagdad , Razboiul Iom Kipur si expeditia militara din Sinai. Se pare
ca evreii, care obtin o victorie si ca urmareraman in viata, te
deranjeaza intr-un mod iesit din comun.

Desigur noi poporul evreu, te-am enervat cu mult inainte de
infiintarea statului Israel. Am fost un motiv de poticnire pentru
poporul german, care l-a votat pe Hitler, pentru poporul austriac,
care a sarbatorit intrarea lui in Viena, si un tepus pentru o
sumedenie de popoare :Polonia, Slovacia, Letonia , Ucraina,
Rusia,Ungaria si Romania.Putem trasa o linie lunga inapoi in istoria
enervarii acestei lumi. Cazacii lui Cmielnitki s-au suparat pe noi,
masacrand intre anii 1648-1649 zeci de mii de evrei: i-am enervat si
pe cruciati, care in drum spre eliberarea Tarii Sfinte s-au
dezlantuit atat de mult impotriva evreilor , incat i-au macelarit pe
multi.

Timp de secole am deranjat Biserica Romano-Catolica ,care a facut tot
cei-a stat in putinta pentru a dovedi prin inchizitii apartenenta
noastra la poporul evreu , si l-am enervat si pe dusmanul de moarte
al Bisericii,Marthin Luther, care in chemarea sa adresata natiunii ,
a cerut arderea sinagogilor impreuna cu evreii, dand dovada astfel de
un spirit crestin-ecumenic uimitor. Si fiindca ne-a deranjat si pe
noi ca te-am enervat mereu, draga lume, am decis, sa te parasim intr-
o anumita masura si sa infiintam propiul stat. Argumentul era ca tot
te-am enervat, te-am incurcat, te-am deranjat, atat timpcat traiam
intr-o legatura stransa cu tine, ca niste cetateni straini in
diferitele tari din care esti compusa. Ce idee mai buna am fii gasit,
decat sa te parasim si astfel sa dovedim dragostea noastra fata de
tine- ca sa-ti cream o situatie in care si tu sa ne poti iubi? Si
astfel am decis sa venim aici- in aceeasi patrie, din care am fost
izgoniti cu 1900 de ani in urma de catre lumea romana, pe care in mod
evident am enervat-o.

Din pacate, draga lume, se pare ca este greu sa te satisfacem. Dupa
ce te-am parasit pe tine,pogromurile, inchizitiile,cruciadele si
holocausturile tale, dupa ce am parasit lumea in general ca sa traim
in statul nostru, iata am devenit din nou un prilej de poticnire
pentru tine. Te superi pe noi din cauza asupririi palestinienilor.
Esti tare dearnjata de faptul ca nu cedam teritoriile din 1967 , care
in mod vadit reprezinta piedica in calea pacii din Orientul
Apropiat .Moscova si Washingtonul sunt maniate. Arabii "radicali"
sunt maniati si arabii moderati sunt maniati.

Draga lume , gandeste putin la reactia unui evreu din Israel .In
1920 , 1921 si 1929 nu exista problema teritoriilor din 1967, care sa
fi fost un obstacol in calea realizarii pacii dintre evrei si arabi.
Pe atunci nu exista nici macar statul Israel, care putea sa deranjeze
pe cineva.Totu-si aceeasi palestinieni asupriti au ucis multi evrei
in Ierusalim , Iaffa ,Safed si Hebron.

In 1929 au fost ucisi 67 de evrei in Hebron. Draga lume,de ce au
masacrat arabii -palestinieni-in 1929 intr-o singura zi 67 de evrei?
Putea sa fie oare din cauza maniei lor provocata de agresiunea
israeliana din 1967? -Si de ce au fost macelariti intre 1936-1939
barbati, femei si copii evrei? Oare din cauza ca arabii sau maniat pe
1967?...Si atunci cand tu, draga lume, ai inaintat in 1947 un plan de
divizare in cadrul ONU care propunea formarea unui "stat palestinian"
pe langa un Israel foarte mic, iar arabii strigau in cor "nu"
declansand imediat un razboi si omorand 6000 de evrei -sa fi fost
aceasta manie provocata tot de 1967? Si, in treacat, vreau sa te
intreb, draga lume , de ce nu am auzit cu acele ocazii "protestul"
tau?

Sarmanii palestinieni, care astazi omoara evreii cu explozive, bombe
inciendare si pietre sunt parte integranta a aceluiasi popor, care-
in timp ce detinea toate teritoriile, pe care astazi le cer inapoi,
ca saa-si infiinteze un stat- a incercat sa alunge Israelul in apele
marii. Aceleasi fete schimonosite, acelasi strigat: "itbach-al-
yahud!" (Omorati evreii!) , pe care-l auzim si il vedem astazi, le-am
vazut si le-am auzit deja atunci. Acelasi popor, acelasi vis-
distrugeti Israelul.

Ceea ce nu le-a reusit ieri, devine obiectulvisului lor in prezent;
dar noi sa nu indraznim sa-i "asuprim" .
Draga lume ,ai fost un spectator atat al Holocaustului, cat si al
evenimentelor care au avut loc in 1948, cand sapte state au
dezlantuit un razboi,. pe care Liga Araba il compara cu "masacrele
mongolilor". Ai fost un spectator, cand in 1967 Nasser se angaja in
fata multimii furioase din toate capitalele arabe, sa-i alunge pe
toti evreii inmare. Iar maine ai fi din nou un spectator, cand
Israelul ar fi amenintat cu distrugerea.

Si fiindca stim ca arabii palestinieni viseaza in fiecare zi la
aceasta nimicire, vom face tot ceea ce ne sta in putinta ca sa
supravietuim in tara noatra. Daca acest lucru te deranjeaza, draga
lume, atunci gandestete la nenumaratele ocazii cand ne-ai deranjat tu
pe noi. In orice caz, draga lume, daca te simti necajita din cauza
noastra , iata un evreu din Israel, caruia nu-i pasa deloc ce
gandesti tu despre noi.

www.geocities.com

Scuza noastra (a evreilor)
Sub acest titlu ironic s-a scris un articol cu urmatorul mesaj:
Dupa unul din ultimele atentate teroriste sinucigase din Ierusalim ,
secretarul de stat America i-a fortat pe palestinieni sa condamne
intr-un fel sau altul cele intamplate. Prim ministrul palestinian s-a
plans apoi ca numai partii palestiniene i se cere mereu sa condamne
terorismul.

Asa cum era de asteptat, condamnarea palestiniana a atentatului a
continut printre altele remarci de genul : " Noi deplangem uciderea
civililor de ambele parti"Poate ca palestinienii au dreptate . De
aceea vreau sa pun lucrurile la punct si imi exprim regretul in
numele poporului evreu pentru urmatoarele acte de violenta:
1. Atentatele sinucigase evreiesti , care au fost comise impotriva
arabilor
2. autobuzele arabe care au fost aruncate in aer de catre evrei.
3.pizzeriile ,magazinele ,discotecile si restaurantele arabe care au
fost distruse de teroristii evrei
4.avioanele care au fost deturnate de evrei ,incepand cu anul 1903.
5.Sarbatorile de Ramadam care au devenit cadrul bombelor evreiesti.
6.Arabii care au fost linsati in orasele israeliene ; sportivii arabi
la fjocurile olimpice , care au fost ucisi de catre evrei;ambasadele
tarilor arabe care au fost aruncate in aer de catre evrei.
7.moscheile ,cimitirele si scolile religioase care au fost profanate
sau inciendate de catre evrei in Africa de Nord ,Franta ,Belgia,
Germania, Anglia sau vreo alta tara.
8. distrugerea unor institutii militare si civile ale SUA din Kenia,
Pakistan,Iran,Arabia Saudita si Yemen precum si uciderea puscasilor
marini si a personalului diplomatic al SUA.
9. manualele scolare evreiesti care afirma ca arabii au otravit
fantanile,au folosit sangele crestinilor ,au controlat lumea
financiara si l-au ucis pe Isus ;sau pe batranii din Mecca ce
planuiesc o preluare a puterii mondiale.
10. Dar indeosebi imi este rusine pentru concetatenii mei care pe 11
septembrie 2001 au atacat World Trade Center ,Pentagonul si aviatia
civila ,in timp ce ceilalti dansau in strada si sarbatoreau acest
eveniment.
Fara cuvinte.
www.geocities.com


Ultima editare efectuata de catre Admin in 29.07.11 12:13, editata de 14 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Israelul are tot dreptul să se apere împotriva HAMAS

Mesaj Scris de Admin la data de 11.01.09 18:58

Israelul are tot dreptul să se apere împotriva HAMAShttp://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=8868

Provocarea grosolană a Hamasului a dus la actuala replică militară a Israelului. Publicul mondial privește la TV și judecă lucrurile după numărul de victime per acțiune. Nimeni nu ia în calcul că locuitorii din sudul Israelului trăiesc de cîțiva ani sub focul sporadic al rachetelor. O populație sub teroare psihologică.

Puncte de vedere ale Hamasului

- Israelul nu are drept la existență.
- Comunitatea Mondială este bună numai pentru gesturi umanitare față de restriștea ce Israelul provoacă locuitorilor din Gaza Strip.
- Fatah este o organizație care trebue să fie sub Hamas și nu invers.
- Pace cu un stat care nu există? Eventual un armistițiu cu inamicul Sionului
- Lumea Arabă trebue să refacă pagubele provocate de Israel, Israel ce trebue condamnat pentru crime împotriva umanității.

Puncte de vedere ale Israelului:

- Hamas este o organizație teroristă, deci nu este partener de negocieri
- Comunitatea Mondială trebue să condamne această Organizație, recunoscînd numai Fatah-ul
- Hamas trebue să înceteze orice fel de ostilități față de statul suzeran Israel, iar Comunitatea Mondială trebue să condamne Hamasul pentru orice încălcare a suzeranității statului Israel.

În aceste condiții, oricît de imparțial aș dori să fiu, consider că numai o forță Internațională poate să rezolve deocamdată un armistițiu în zonă.

După ce lucrurile vor lua o întorsătură pașnică, iar Hamasul și Fatah-ul vor ajunge la o coexistență se va putea ajunge la negocieri cu Israelul. Așa cum încheierea discuțiilor de Pace dintre Israel și Fatah sunt imprevizibile, tot atît de imprevizibilă este rezolvarea problemei din Gaza Strip.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Fasia Gaza - Prezentare generala si scurt istoric

Mesaj Scris de Admin la data de 08.01.09 17:07

Fasia Gaza - Prezentare generala si scurt istoric
Dan Stefan

Fasia Gaza este un teritoriu autonom palestinian care se intinde de-a lungul Marii Mediterane pe circa 41 de kilometri lungime si intre 6 si 12 kilometri latime, avand o suprafata totala de 360 de kilometri patrati si o populatie de circa 1,4 milioane de locuitori, in totalitate arabi, si niciun fel de resurse naturale. Regiunea este practic o enclava intre Israel cu care se invecineaza la nord si la est si Egipt, cu care are granite in sud si in Vest, fiind total separat de cealalta componenta a Teritoriilor Palestiniene Autonome, Cisiordania. In temeiul Acordurilor de la Oslo, din 1993, controlul spatiului aerian, al apelor teritoriale, al punctelor de trecere a frontierei (inclusiv a celui de la Rafah, cu Egiptul), precum si al comertului exterior si al colectarii taxelor este exercitat de statul Israel, pana la semnarea unui acord final referitor la crearea unui stat palestinian independent.
Restul atributiunilor administrative, precum mentinerea ordinii publice, organizarea de alegeri generale si locale revin Autoritatii Nationale Palestiniene, al carei Consiliu Legislativ dominat de miscarea integrista Hamas a fost dizolvat de presedintele mahmud Abbas (foto dreapta) apartinand gruparii rivale Al-Fatah. In urma loviturii de forta din iunie 2007, teritoriul palestinian este controlat de facto de integristii musulmani, a caror popularitate aici este covarsitoare incepand de la crearea in anii 1980 a miscarii.
Dominata succesiv de Imperiul Otoman 1517-1799 si de cel britanic 1800-1948, apoi de catre Egipt 1948-1967 si Israel (1967-1994), Fasia Gaza a fost locuita pana in 1929 atat de arabi cat si de catre evrei, care au fost pentru prima data izgoniti de britanici in urma unor conflicte inter-etnice cu arabii, pentru a reveni in anii 1930 si a fonda Kibbutz-ul Kfar Darom, distrus in timpul revoltelor arabe din anii 1936-1939 si reconstruit in 1946.
Dupa cel de-al doilea razboi Mondial, odata cu incetarea mandatului acordat britanicilor de catre Natiunile Unite in Palestina, cu impartirea teritoriala intre arabi si evrei a acesteia si nasterea in 1948 a statului Israel, Gaza a fost ocupata in acelasi an de Egipt, moment care a declansat si primul conflict israelo-arab. Dupa sfarsitul acestuia, Gaza ramane sub control egiptean pana la razboiul de sase zile din 1967 cand este ocupata de Israel si ulterior colonizata pe 20 la suta din suprafata. In cursul dominatiei egiptene afluxul de populatie araba creste prin imigrarea unui mare numar de palestinieni refugiati dupa victoriile militare ale statului evreu impotriva vecinilor sai arabi.
Dupa ocuparea totala a teritoriilor palestiniene, Israelul procedeaza la colonizarea lor cu scopul nedeclarat de a schimba compozitia lor etnica in favoarea evreilor, insa numarul colonistilor evrei nu va atinge niciodata mai mult de 9.000, lucru care va conduce, in final si la decizia abandonarii finale a procesului de catre Israel. Creata initial ca o extensie a ramurii egiptene a organizatiei clandestine “Fratii Musulmani”, Miscarii Islamice de Rezistenta (abreviata in arabeste Hamas, cuvantul fara puncte intre litere insemnand in aceeasi limba “Entuziasm”) s-a impus destul de rapid ca o forta politica si spirituala palestiniana, mai ales datorita ajutorului furnizat saracilor si celor afectati de razboi si de ocupatia israeliana.
In anii 1980 guvernul de dreapta al Blocului Likud, din care facea parte si viitorul premier Ariel Sharon, pe atunci doar ministru al Apararii, favorizeaza consolidarea Hamas, cu scopul de a submina pozitia Al-Fatah-ului, condus pe atunci de liderul istoric palestinian Yasser Arafat, care se revendica a fi “singurul reprezentant legitim al poporului palestinian”. Miscare ce se va dovedi pe termen lung un adevarat “pion otravit” dupa cum se poate observa in ultimii ani, in care popularitatea integristilor o depaseste clar pe cea a rivalilor lor, dispusi la dialog si negocieri cu statul evreu pentru realizarea pacii.
Cele 19 colonii israeliene sunt dezmembrate abia in noiembrie 2005 de premierul israelian Ariel Sharon intr-un act unilateral al statului evreu. Unii analisti au atribuit aceasta decizie incapacitatii strategice si financiare a statului evreu de a putea coloniza eficient teritoriul si chiar de a proteja coloniile de atacurile militantilor palestinieni. Abandonarea coloniilor din gaza impreuna cu inca doua mici colonii din Cisiordania a condus, conform statisticilor oficiale israeliene la o crestere cu 10 la suta a PIB-ului tarii in 2006, anul imediat urmator.
Retragerea militara israeliana nu a pus insa capat confruntarilor dintre cele doua parti, atacurile cu rachete ale militantilor palestinieni si cele aeriene ale Israelului alternand cu perioade de armistitii si cu blocade economice, evitate insa de integristi prin saparea unei vaste retele de tuneluri pe sub punctul de frontiera cu egiptul, unele surse occidentale serioase, precum cotidianul spaniol “El Pais”, vorbind chiar despre existenta a peste 1.000 de astfel de cai subterane.
Conflictul istoric cu israelul a inceput sa fie dublat de un conflict fratricid palestinian dupa victoria surprinzatoare pentru unii, asteptata, insa, de analistii familiarizati cu problemele regiunii, a Hamas la alegerile generale palestiniene din ianuarie 2006, atat in fieful din Gaza al islamistilor, cat si in Cisiordania. Investirea cabinetului integrist condus de ismail haniyeh (foto stanga) a fost, insa, de la inceput boicotata atat de SUA cat si de UE datorita faptului ca Hamas nu recunoaste dreptul la existenta al statului evreu si refuza sa semneze Charta OEP prin care se renunta la distrugerea acestuia. Spre deosebire de statele occidentale, cel de-al patrulea actor important in Orientul Mijlociu, Rusia, care este si membru al Cvartetului pentru aceasta regiune, alaturi de SUA, UE si ONU, are relatii atat cu presedintele moderat Mahmud Abbas si cu statul israel, cat si cu Hamas-ul dominant de facto in Gaza. alti sprijinitori importanti ai Hamas sunt Iranul si Siria, conducerea in exil a miscarii, in frunte cu Khaled Meshaal si Mahmud Zahar beneficiind de azil la Damasc. Fapt semnificativ in acest sens, emisarul special pentru Orientul Mijlociu al presedintelui Medvedev, Aleksandr Saltanov, s-a intalnit, ieri, la Damasc, cu conducerea miscarii integriste palestiniene.
http://www.cronicaromana.ro/fasia-gaza-prezentare-generala-si-scurt-istoric.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Hamas, luată prin surprindere de operațiunea din Gaza

Mesaj Scris de Admin la data de 29.12.08 4:40

Hamas, luată prin surprindere de operațiunea din Gaza


http://www.mediafax.ro/externe/hamas-luata-prin-surprindere-de-operatiunea-din-gaza.html?3614;3685435
O campanie de intoxicare destinată Hamas, un secret total și pregătiri minuțioase au precedat declanșarea raidurilor israeliene din Fâșia Gaza, care au provocat o surpriză totală în rândurile mișcării islamiste.
Atât presa locală, cât și oficialii sunt de acord că "dezinformarea, secretul și minciunile" au incitat Hamas să nu trateze cu seriozitate iminența unei operațiuni masive a Israelului.
Atitudinea reținută a Israelului miercuri, în timpul și după lansarea celor 70 de tiruri de rachete, majoritatea ale Hamas, a ridicat unele semne de întrebare în Israel și în străinătate.
Este vorba, într-adevăr, despre cel mai grav tir al Hamas de la încheierea armistițiului cu Israelul, la 19 decembrie.
Hamas a emis chiar un comunicat în care lua în derâdere în mod deschis Cabinetul israelian, "care își petrece timpul discutând decizii pentru a stopa tirurile", în timp ce combatanții "bombardează (teritoriul israelian) cu zeci de rachete și obuze de mortier".
Dar totul pare să fi fost programat pentru a lua prin surprindere Hamas.
Joi, cu 48 de ore înainte de declanșarea raidurilor aeriene care au provocat moartea a 280 de [color:d88a=#0494e1! important]persoane, ministrul israelian de Externe Tzipi Livni s-a deplasat la Cairo, pentru a se întâlni cu președintele Hosni Mubarak.
Dar, pe teren, armata nu s-a mișcat.
În ziua următoare, ministrul Apărării, Ehud Barak, a mers până la a permite accesul convoaielor umanitare în Gaza.
Această decizie a fost luată "atât pentru a înșela Hamas, cât și pentru a lăsa impresia că operațiunea nu este pentru perioada imediat următoare", a declarat un oficial israelian de rang înalt.
Vineri, biroul de presă al premierului a avut grijă să informeze că Guvernul se va reuni duminică, pentru a "discuta" despre eventualitatea unei operațiuni masive în Gaza.
Această abordare confirma speculațiile conform cărora nu va fi luată nici o măsură până duminică.
Mai mult, cotidianul Haaretz anunța plecarea în permisie a comandantului din regiunea de sud, care se ocupă de Gaza.
"Acest lucru nu a scăpat Hamas", scrie Haaretz, citând un oficial din cadrul Apărării, care a menționat că mișcarea islamistă a evacuat într-o primă fază instalațiile sale înainte de a reveni, având în vedere comportamentul autorităților israeliene.
La această intoxicare, se adaugă lansarea raidurilor aeriene sâmbătă, de Shabbat, zi de odihnă a evreilor.
"Nimeni nu presupunea că Israelul va lansa un război sâmbăta. Elementul surpriză explică numărul mare de morți" în rândurile Hamas, scrie cotidianul Yediot Aharonot.
Astfel, în timp ce aproximativ 60 de avioane ale forțelor aeriene israeliene atacau în același timp instalațiile Hamas din Fâșia Gaza, numeroși membri ai mișcării islamiste erau descoperiți.
Câteva zeci dintre ei au fost uciși la sediul general al poliției din orașul Gaza, în plină defilare a forțelor de ordine ale Hamas, potrivit martorilor oculari.
"Hamas a încasat cu surprindere o lovitură dură", a declarat un oficial israelian, citânt afirmațiile șefului Statului Major Gabi Ashkenazi.
Mișcarea islamistă a fost obligată să recunoscă faptul că instalațiile sale au fost grav avariate și că un număr mare dintre combatanții săi au fost uciși sau răniți, între care trei ofițeri de rang înalt.
Pregătirea operațiunii israeliene a început în urmă cu șase luni, în timp ce mișcarea Hamas și Israelul negociau un armistițiu cu ajutorul Egiptului, potrivit Haaretz.
Barak a cerut atunci serviciilor de informații să identifice instalațiile serviciilor de securitate ale Hamas și ale altor grupări armate din Fâșia Gaza.
Odată obținută localizarea depozitelor de armament, a taberelor de antrenament și a locuințelor principalilor oficiali ai Hamas, planul de atac a fost închis într-un dulap, de unde a fost scos cu o lună înainte de declanșarea atacurilor.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

1400 de palestinieni la schimb cu un soldat israelian

Mesaj Scris de Admin la data de 01.12.08 17:52

1400 de palestinieni la schimb cu un soldat israelian
Se pare ca Executivul politic israelian a decis sa accelereze tratativele pentru eliberarea soldatului Ghilad Shalit, prizonier al unei grupari extremiste palestiniene din Gaza.


Shalit a fost rapit la 25 iunie 2006 si toate interventiile oficiale si neoficiale de pana astazi au esuat din cauza cererilor exagerate ale palestinienilor. Dupa rapirea lui Shalit, fortele de securitate israeliene au arestat sute de militanti Hamas, inclusiv 20 de deputati si cativa ministri, membri ai miscarii islamice Hamas din Cisiordania. Arestatii reprezentau o "carte de schimb" intr-un viitor schimb de prizonieri. Rapitorii cer acum eliberarea a 1400 de palestinieni detinuti in inchisorile israeliene, inclusiv cele cateva zeci de personalitatile politice Hamas arestate in urma cu doi ani. Cand contactele dintre Israel si Hamas au fost intrerupte de escaladarea actiunilor militare reciproce, negocierile au ajuns pe maini internationale. Ultimul mediator, cel de astazi, nu este altul decat insusi presedintele Egiptului, Hosni Mubarak. Ierusalimul va elibera, probabil in urmatoarele luni, majoritatea oamenilor politici gazateeni apartinand Hamasului. Printre cei care au fost deja eliberati se numara Nasser A-Din Shaar (viceprim-ministru), Hallad Abu-Arfa (ministru pentru Ierusalim), Omar Abd Al-Razek (ministrul Finantelor). Premierul Ehud Olmert doreste ca pana la sfarsitul anului prizonierul israelian sa fie acasa.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Rugăciuni în bătaia puștii

Mesaj Scris de Admin la data de 30.11.08 11:36

Rugăciuni în bătaia puștii
http://www.adevarul.ro/articole/rugaciuni-in-bataia-pustii.html
Un evreu ultraortodox, care ține la îndemână o armă automată, se roagă la mormântul lui Iosif din Nablus, Palestina, alături de alți credincioși. Imaginea a fost surprinsă vineri, la capătul unei vizite autorizate în teritoriile palestiniene.

Armata israeliană a escortat sute de evrei pe tot parcursul pelerinajului la acest loc sfânt pentru mozaici. De altfel, obiectivul religios a fost distrus în timpul celei de-a doua „Intifada” a palestinienilor, desfășurată în anul 2000.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Non-violența nu (te) prea ajută

Mesaj Scris de Admin la data de 21.11.08 17:48

Non-violența nu (te) prea ajută
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=216&cmd=articol&id=8016
Mă uit la Dalai Lama pe CNN cum aproape imploră guvernul chinez să discute cu el. Spune că e dispus să meargă la Beijing, că discută în orice condiții, numai să se termine violențele. Amenință chiar că va demisiona dacă manifestanții sînt violenți (poți să demisionezi din funcția de reîncarnare a lui Budha?). Uitîndu-mă la el mi-am adus aminte de un alt lider moderat și ignorat: Ibrahim Rugova. S-a rugat ani de zile de Slobodan Miloșevici să negocieze cu el o autonomie a provinciei Kosovo. După ce Belgradul le-a abolit autonomia în 1989, albanezii au creat o administrație neoficială, care cuprindea școli, aziluri, presă. Rugova a fost ales președinte în alegeri neoficiale și a chemat la rezistență non-violentă. În cele din urmă, tinerii nemulțumiți pentru că non-violența nu ducea nicăieri au pus mîna pe arme. Au fost ajutați de prostia guvernului sîrb, care a intrat cu tancurile acolo și a trecut la epurare etnică. Rezultatul: liderul lupilor tineri și violenți e acum premierul și întemeietorul de fapt al statului kosovar. Rugova a murit respectat și atît. Două lecții post-Kosovo. Dacă ești un stat mic și te afli pe un continent pacificat cum este Europa, abține-te de la epurări etnice, altfel pierzi totul. A doua lecție: non-violența nu a funcționat, violența a declanșat evenimentele care au dus la independență.

Mă uit tot pe CNN la un tip agitat care reprezintă congresul tinerilor tibetani. Spune că îl respectă pe Dalai Lama, dar ei sînt dispuși să lupte pentru a cîștiga un Tibet independent. Cum China nu e Serbia și NATO nu are ce-i face, vor fi masacrați ei înșiși, vor oferi pretextul pentru un masacru general și pentru ignorarea bătrînului care cere doar autonomie și negocieri. Olimpiada va trece și guvernul chinez va „rezolva“ problema cum știe mai bine. Tibetul va muri încet prin modernizare și import de colonizatori aduși de guvern. Știu că ne-am dori cu toții ca non-violența să fie mai eficace decît violența. Ne impresionează documentarele despre Gandhi, Mandela, Luther King. Dar adevărul e că non-violența funcționează doar în situații excepționale.

Cel mai trist este că violența e mai eficace chiar și în a atrage atenția opiniei publice mondiale (dacă putem vorbi despre așa ceva). Cel mai bun exemplu: comparați simpatia pentru tibetani cu cea pentru palestinieni. Tibetanii au avut un stat al lor, înapoiat și izolat, invadat de China. Palestinienii nu au avut niciodată un stat și l-ar fi putut avea de mai bine de 50 de ani, dacă nu se încăpățînau să obțină totul. Știu că mulți cititori vor spune că li s-a luat țara de către evrei. Le amintesc doar că rezoluția ONU din 1947 crea două state, cu Ierusalimul administrat de ONU. Evreii au acceptat planul, reprezentanții arabi l-au respins. Tibetanii au fost mereu pașnici și, drept urmare, lîncezesc undeva la coada listei de priorități a opiniei publice mondiale, în urma salvării urșilor polari. Palestinienii nu au practicat niciodată non-violența ca principiu, iar Yasser Arafat a obținut Premiul Nobel pentru meritul de a fi încetat să mai pună bombe, fără să-și fi regretat niciodată trecutul. Cu toate acestea, Liga studenților din universitatea mea se ceartă cu rectorul pentru că acesta refuză să instituie boicotarea academică a Israelului. Aceeași ligă care organizează regulat „săptămîni chineze“ în campus. E la modă să te lupți cu „nazismul evreu“, așa cum e la modă să speri că lumea va fi mai bună pentru că „imperiul american“ va fi balansat de puterea Chinei. Dacă Dalai Lama ar fi renunțat acum la bombe, ar fi fost salutat ca erou mondial. Problema lui este că nu s-a apucat niciodată să pună respectivele bombe.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Razboiul Arab-Israelian din 1973

Mesaj Scris de Admin la data de 08.10.08 13:18

Razboiul Arab-Izraelian din 1973
,conflict armat intre Israel si tarile arabe Egipt si Siria,s-a desfasurat in luna octombrie, 1973. Egipt si Siria, au declansat conflictul pentru a-si recupera teritoriile pe care Izraelul le-a ocupat in “Razboiul de 6 zile din 1967. Desi ambele parti au suferit pierderi grele din razboiul din 1973,Izraelul si-a mentinut controlul asupra teritoriilor. Deoarece conflictul a inceput de sarbatoare evreiasca Yom Kippur si s-a desfasurat de-a lungul sfintei luni musulmane a Ramadamului, razboiul a mai fost numit si Razboiul Yom Kippur de catre Izraeleni si Razboiul Ramadamului sau Razboiul din Octombrie de catre Arabi.
Desi nu a adus schimbari semnificabile granitelor teritoriilor,razboiul din 1973 si consecintele sale au avut efecte numeroase asupra natiunilor participante si asupra relatiilor lor cu marile puteri mondiale. Egiptul a iesit din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS),care i-au furnizat ajutor militar si economic inca din anii ’50, si a incheiat stranse relatii cu Statele Unite. Siria a iesit din razboi, fiind un aparator ferm al drepturilor arabilor si cel mai apropiat aliat al Orientului Mijlociu pentru URSS .In Izrael,razboiul a declansat atitudini dezaprobatoare fata de conducatorii statelor, care, in cele din urma, au demisionat. Razboiul a semnalat o implicare crescanda a Statelor Unite pentru negocierea si garantarea intelegirilor arabo-izraeliene.Aceste intelegeri se accentuau pe returnarea terenurilor stapanite de izraeleni controlului arabilor in schimbul recunoasterii de catre arabi de securitate.
II Cauzele razboiului.
Lungul conflict dintre evrei si arabi privind conrolul asupra teritoriului (istorie) Palestina s-a materializat in razboaie in anii :1948, 1956 si 1967.Opozitia arabilor fata de statul evru Izrael a inclus si statele vecine arabilor si dupa 1964, Organizatia pentru eliberarea Palestinei, un corp politic preocupat de crearea unui stat pentru arabii palestieni.In “Razboiul de 6 zile “ din 1967,Izraelul a obtinut controlul asupra peninsulei Sinai si asupra Fasiei Gaza, stapanite anterior de Egipt ; asupra Inaltimilor Golan, apartinand initial Siriei ; asupra West Bank si Ierusalimului estic administrate initial de Iordania. Mai tarziu, in acelas an, Natiunile Unite au adoptat o rezolutie cerand retragerea izraelitilor din aceste teritorii in schimbul recunoasterii arabe a independentei Izraelului si a reprosurile au continuat.In 1969,presedintele egiptean Gamal Abdel Nasser a lansat o companie pe Canalul de Suez (un canal artificial intre Peninsula Sinai si teritoriul egiptean).Conflictul, care nu s-a materializat intr-un razboi propriu-zis, s-a incheiat in 1970 cu un acord de incetare a focului, propus de Satele Unite.
La inceputul anilor ’70, succesorul lui Nasser, Anwar al-Sadat, aincercat pe cai diplomatice sa determine retragerea israelitilor, pregatind, in acelas timp, Egiptul (armata) pentru razboi. In fiecare an, Natiunile Unite au emis rezolutii cerand izraelitilor sa se retraga, iar Statele Unite au avut parte de critici ale comunitatii internationale vizand suportul acordat Izraelului. In acest timp, negocierile au continuat.Natiunile Arabe refuzau sa negcieze inainte ca Izraelul sa se ratraga fara garantii pentru pace si securitate, isi intarea pozitiile in teritoriile arabe ocupate.
Nici Statele Unite si nici Izraelul nu credeau ca fortele arabe ar putea provoca puterea militara bine-cunoscuta a izraelenilor. URSS-ul, care sprijinise natiunile arabe in timpul razboiului anterior cu Izraelul si aprovizionase Egiptul cu armament, stia ca Egiptul se pregateste de razboi, dar subestimat hotararea lui Sadat de a folosi o posibilitate armata impotriva Izraelului. Mai mult chiar, nici Wachington-ul si nici Moscova nu erau la curesnt cu diferentele adanci in politica dintre conducatorii egipteni si sirieni.Deci scopul pentru ambii conducatori era sa-si recastige teritoriile de la Izrael, Sadat era gata sa combine mijloacele armate cu inceperea unui proces diplomatic, in timp ce presedintele Sirian Hafez-al-Assad nu voia sa semneze nici un acord (cu Izraelul )care putea sa recunosca legalitatea Izraelului. Sadat, spre deosebire de Assad, era deasemenea gata sa indrepte politica externa cu Egiptul intr-o alta directie decat cea urmata de URSS, apropiind-o de cea urmata de Statele Unite. Lansand presiune economice acasa, Sadat credea ca Stale Unite, si URSS-ul, vor ajuta Egiptul mai mult si pe o perioada mai indelungata.
In ciuda acestor diferente, in cele din urma, nerabdarea si frustrarile reciproce la nivelul statului diplomatic i-au adus pe Sadat si Assad sa planuiasca atacul. Deoarece cai doi conducatori arabi se concetrau mai mult pe propriile interese nationale, decat pe altele probleme arabo-izraelene, ca de exemplu viitorul West Bank-ului si al Ierusalimului sau problema statului Palestinei, ei au omis Iordania si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, din planuirea razboiului.
III Desfasurarea razboiului.
Egiptul si Siria si-au lansat ataculimpotriva Izraelului pe 6 octombrie ,1973. Era Yom Kippur, ziua sfanta a anunlui evreisc. Avand multi civicli inarmati in sinagogi, radioul care emitea, iar oamenii aflandu-se intr-o stare relaxata, Izraelul a fost surprins cu garda in jos de atacurile coordonate. Sursele de informatie izraelite nu au tinut seama de probabilitaea unui atac arab, iar armata izrailina nu era pregatitapentru un razboi. Armatele lui Sadat au traversat rapid Canalul de Suez. Astfel, Egiptul spargea randul de fortificatii izraeliene aflate de-a lungul malului estic al Canalului, numit linia Bar-Lev, pe care izraelienii il credeau inipenetrabil. Egiptul a intarit regiunea pentru a-si apara pozitia. Constient de puterea limitata a armatei sale in privinta modului de atac, Sadatnu o ordonat o inaintare spre tinul detinut de Izrael in Sinai. Dimpotriva , armatele sale au luat o mica parte din tinutulaflat pe intreaga lungime a malului estic al Canalului. Intre timp, fortele siriene avansau in teritoriul Inaltimilor Galon.
In timpul primei saptamani de razboi, si Siria si Egiptul ar fi facut multe ravagii armatei israelene, ar fi putut lua multe teritorii si ai r putut provoca distrugeri grave centrelor civile israelene. Cu toate acestea, ambele armate nu au putut obtine un avantaj al castigurilor anterioare, asupra lipsei de pregatire israeliana si asupra primelor pierderi ale acestora. Sistemul de comunicare neregulat si lipsit de acuratete dintre Moscova si aceste capitale arabe, a inhibat succesele armate arabe.
Pe la mijlocul lui Octombrie, Israelul si-a mobilizat trupele si a lansat o serie de contraatcacuri pe ambele fronturi. In ciuda unor grave pierderi initiale, israeletii au recucerit terenul pe care Siria il capturase si au trecut prin forta dincolo de granitele Siriei, facandusi curand drum prin artileria Damascului. Intre timp Israelul a lansat a contraofensiva impotriva Egiptului, traversand Canalul de Suez, avansand in Egipt si incojurand Armata a III-a a Egiptului. Pana la sfarsitul razboiului, fortele israelene au avansat pana la 100 km de Cairo si 40 km de Damasc.Cu toate acestea, Israelul n-a considerat necesar din punct de vedere politic sa ocupe cele doau capitale arabe.
IV Incetarea focului si retaragerea.
Starea precara in care se aflau armatele arabe au grabit incheiarea razboiului. A incurajat de asemenea de asemenea interventia imediata a Statelor Unite, acer au furinzat arme Israelului in timpul razboiului, si Uniunii Sovietice, care au aprovizionat fortele arabe. Amenintarea Israelului de a eradica armata a III-a a Egiptului l-a convins pe secretarul de stat al Statelor Unite, Henry Kissinger sa viziteze Moscova pentru a negocia un acord de incetare a focului cu comandantul sovietic Leonid Brejnev. Pe 23 octombrie, Natiunile Unite au aprobat rezolutia, ceea ce ducea la negocieri intre israeliti si arabi.
Si Israelul si Egiptul au incalcat termeni de incetare a focului,iar Israelul si-a continuat incercuirea Armatei a III-a egiptene. Brejnev, vaznd intr-o victorie a Egiptului o posibila destabilizare a guvernului lui Sadat, a sugerat indisscutiile cu presedintele Statelor Unite, Richard Nixon, ca un esec al actinilor armate ale Israelului ar determina un raspuns sobietic, incluzand interventia in favoarea salvarii Armatei a III-a. La raspuns, Kissniger a cerut si a primit totodata permisiunea lui Noxon de a pune trupele americane in alerta nucleara. Si sovieticii si americanii s-au retras aproape emidiat dintr-o confruntare. Incetarea focului a avut loc pe 25 octimbrie.
Dorinta Israelului de a i se returna prizonierii de razboi cu existenta precara a Armatei a III-a a Egiptului au grabit discutiile la nivel militar intre Israel si Egipt. Aceste tratatine au avut loc la kilometrul 101 pe drumul Cairo-Suez din 28 octombrie pana pe la sfarsitul noiembrie. Kissinger, dorind o participare mai mare a americanilor, a angajat o Conferinta de pace a Orintului Mijlociu, avand Statele Unite si Uniunea Sovieticadrept co-presedinti, pentru a continua negocierile. Desi a participat si Iordanul, Siria a renuntatsa participe, air Organizatia de Eliberare a Palestinei nu a fost invitata. Dupa 2 zile de negocieri publice, conferinta a fost suspendata si nu a mai reusit sa se reuneasca.
In urmatorii 2 ani, Kissinger a folosit o tehnica de negociere numita “politica suveicii “, zburand inspre si dinspre capitale arabe si Israel, si comportandu-se ca un mediato. Aceasta tehnica a dus la primul acord de dezarmare egipto-israelene, cerand retragerea Israelului dincolo de Canalul de Suez si instaurarea in ianuarie 1974 a unei forte de instaurare a pacii in zona Canalului. (Forta Ntiunilor Unite fusese instaurata dupa razboiul din 1956si a durat pana in 1967). In mai 1974, Siria si Israelul, cu ajutorul lui Kissinger a concluzionat un acord de dezarmare prin care Israelul returna Siriei teritoriul capturat in razboiul din 1973, impreuna cu orasul Al Qunaytrah din regiunea Golan. Au stabilit deasemenea o zona a Natiunilor Unite, fortele israelite si cele siriene in Golan. Un al doilea acord egipto-israelian a fost incheiat in septembrie 1975.
V Consecintele razboiului.
Desi razboiul nu a pretins concesii terotoriale, a avut multe efecte la un nivel mult mai inalt si complex al conflictului arabo-israelian. In timp ce pierdele arabe eraupe departe mai mari decat cele ale israelitilor, ambele parti au pretins victoria. Fortele arabe dovedisera ca pot lansa cu succes un atac coordonat . Cu castigurile initiale,ei au scufundat din temelii mitul invicibilitatii israelitilor care dura din razboiul din 1967. Intre timp, in ciuda unor pierderi semnificante, Israelul s-a regrupat cu succes in cateva zile, imprejurand fortele arabe inapoi, dincolo de granitele din 1967.
In timp ce razboiul nu a afectat relatiile de alinta dintre Siria si Uniunea Sovietica si a opus mai mult Siria si Statele Unite, Israelul, a initiat totusi schimbari drastice in relatiile extreme ale Egiptului. Noua relatie pe care Kissinger incepuse s-o lege cu Sadat a redus influenta sovieticilor asupra Egiptului si a adus tara mai aproape de Statele Unite. Fiecare acord incheat cu succes, genera incredere intre Israel si Egipt. Fiecare dintre aceste realizari stabilea o fundatie la tratatul de pace dintre Egipt si Israel din 1973. Cu toate acestea, relatiile imbunatatite ale Egiptului cu Statele Unite si cu Israelul au adus la repararea si izolareasa de afacirile inter-arabe din anii ’80. Intre timp, succesul diplomatic al Statelor Unite in perioada de dupa razboi le-au preferat ca mediator, confident si girant diplomatic al arabilor si israelitilor de asemenea in viitoarele negocieri.
Razboiul din 1973 a mai marcat si prima intrebuintare cu succes a petrolului ca arma politica in conflictul arabo-israelian. Din octombrie 1973 pana in noiembrie 1974, tarile arabe producatoare de petrol catre natinunile occidentale prietene ci Israelul, determinand cauze de gazolina/benzina si crestere ale preturilor la petrol. Embargoul a avut, in special, un efect negativ asupra economiei Statelor Unite.
In final, razboiul a produs probleme interne si in Israel. Lipsa de pregatire militara aisraelitilor a pus problema competentei conducatorilor. Rezultatele investigarilor are au urmat au foat extrem de critice privind armata, ducand la demisia primului ministru Golda Meir si a ministrului apararii Mosshe Dayan.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

14 ani de la sângerosul atentat de la sediul Asociației Mutu

Mesaj Scris de Admin la data de 19.07.08 13:15

14 ani de la sângerosul atentat de la sediul Asociației Mutuale Israeliano-Argentiniene

În cei 14 de anchetă, procurorii argentinieni nu au putut demonstra cu probe directe implicarea Iranului și a militanților Hezbollah în atentatul de la sediul AMIA, soldat cu 30 de morți și 200 de răniți. Pe fondul lipsei acestor probe concludente au apărut tot felul de teorii în care sunt implicate Mossadul, CIA și SIDE.
Membrii Delegației Asociațiilor israeliene din Argentina (n.a. - DAIA) au cerut ieri tuturor țărilor să colaboreze la arestarea celor responsabili de atentatul comis împotriva Asociației Mutuale Israeliano-Argentiniene (n.a. - AMIA) în 1994. Astfel, membrii Asociației au admis că „au fost înregistrate progrese semnificative în atribuirea responsabilităț ilor unor înalți oficiali ai regimului iranian, dar și organizației teroriste Hezbollah, pentru care Argentina a emis mandate internaționale de arestare”. Potrivit AMIA, „toate statele, fără excepție, trebuie să colaboreze pentru a permite arestarea unor responsabili pentru ca angajamentul asumat de a combate terorismul să nu rămână o simplă declarație de intenție”.

Iranul, principalul suspect în viziunea justiției argentiniene

Pe 25 octombrie 2006, justiția argentiniană a inculpat o serie de responsabili iranieni și ai mișcării libaneze Hezbollah pentru atentatul de la 18 iulie 1994 împotriva Asociației Mutuale Israeliano-Argentiniene (AMIA). La originea atentatului s-a aflat un comando islamic necunoscut care, potrivit oficialilor centralei CIA de la Lima (n.a. - capitala republicii Peru) a avut o legătură directă cu biroul atașatului cultural al ambasadei iraniene de la Buenos Aires, Moshe Rabbani. Printre alte ipoteze luate în calcul de CIA și de serviciile speciale ale armatei argentiniene în cazul atentatului din 1994, se referă la carapintadas (n.a. - grup de militari care s-au revoltat în 1989). Această grupare a fost implicată în ultima etapă a regimului dictatorial al generalilor argentinieni (1976- 1984), fiind exponenții unui antisemitism generalizat împotriva evreilor naturalizați pe pământ argentinian. Această ipoteză tinde să fie credibilă deoarece, la finele celui de-al Doilea Război Mondial, în Argentina și-au găsit refugiul sub patronajul regimului condus de Juan Peron mii de refugiați naziști și de luptători croați din cadrul celebrelor escadraone ale ustașilor (n.a.- fasciștii croați). În noiembrie 2006, procurorii federali Alberto Nisman și Marcelo Burgos au acuzat oficial guvernul iranian și pe liderii Hezbollahului libanez de comiterea odiosului atentat, cerându-i totodată judecătorului Rodolfo Caniboca să emită mandate internaționale de arestare pe numele a șapte demnitari, șase iranieni și un libanez.

Atentatul de la sediul AMIA, izvor de teorii ale conspirației

În opinia Procuraturii Centrale din Buenos Aires, distrugerea sediului AMIA a fost un act de represalii legat de faptul că, în 1991, președintele Carlos Menem (de origine siriană după mamă) a suspendat unilateral asistența tehnologică nucleară acordată până atunci de Buenos Aires autorităților de la Teheran. După unele opinii, acest „resentiment al musulmanilor“ a fost cauzat de pierderile suferite de Irak, care era unul dintre finanțatorii Egiptului și potențialul beneficiar al proiectului de înarmare Condor, elaborat în colaborare cu Argentina, dar abandonat de președintele Menem; dar și de decepția resimțită la Tripoli după ce Libia investise fonduri în campania electorală a președintelui Menem. Acuzațiile îndreptate împotriva Teheranului de implicare în atentatul din 1994, de la Buenos Aires, nu s-au întemeiat pe dovezi directe descoperite în Argentina, ci pe cele indirecte furnizate de rapoartele CIA și ale specialiștilor Mossadului. Astfel, în opinia lui Zeev Schiff, specialist în chestiuni militare, „serviciile de informații israeliene au descoperit multe detalii cu privire la participarea iraniană“. Nici Mossadul, nici CIA și nici Serviciul de Informații Externe Argentinian (n.a. - SIDE) nu prevăzuseră ce avea să urmeze. Nimeni nu fusese în stare să anticipeze atacurile de pe 17 martie 1992 împotriva ambasadei israeliene din Buenos Aires (n.a. - soldate cu 29 de morți și 242 de răniți) și nici atacurile împotriva AMIA care au avut loc cu doi ani mai târziu, tot în timpul mandatului lui Menem. Niciuna dintre afirmațiile de până acum nu conduc la înlăturarea vreuneia dintre ipotezele privitoare la atentat, fie ele legate de Orientul Apropiat, de fundamentalism sau de orice altceva.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Atentat cu buldozer la Ierusalim

Mesaj Scris de Admin la data de 03.07.08 10:09

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

De te vom uita, Israel...

Mesaj Scris de Admin la data de 15.05.08 7:39

De te vom uita, Israel...
http://www.cotidianul.ro/de_te_vom_uita_israel-45822.html
Pe 29 noiembrie 1947, abia creata Organizație a Națiunilor Unite a decis împărțirea în două a ținutului Palestinei pentru ca două noi state, unul evreu și altul arab, să se nască. Evreii au acceptat împărțirea, arabii nu.
Cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic asupra Palestinei, pe 14 mai 1948, David Ben Gurion a citit Declarația de Independență a statului Israel într-o sală a muzeului din Tel Aviv dominată de portretul lui Herzl, în cadrul unei ceremonii al cărei secret s-a păstrat până cu o jumătate de oră înainte de începere (invitațiile fuseseră distribuite personal, prin curieri, în acea dimineață, și cuprindeau, expres, dorința organizatorilor ca invitatul să păstreze discreția asupra evenimentului).

Încă nenăscut, Israelul avea mulți dușmani. La câteva ore după ceremonie, câteva state ale lumii au recunoscut statul Israel. Înainte de toate, bineînțeles, Statele Unite.

În aceeași zi au urmat alte câteva, nu multe.
Printre acestea, spre onoarea ei, și România. URSS va recunoaște Israelul câteva zile mai târziu. A doua zi după proclamarea statului Israel, armatele a cinci țări arabe îi invadează teritoriul. De atunci, din prima sa zi de existență, și până astăzi, nimic nu a fost mai important pentru statul Israel decât propria securitate.

În toți acești ani, secundă de secundă, miza a fost maximă: nimic mai puțin decât propria existență. În lumea postbelică, nu cred că există o altă țară care să-și fi petrecut primii 60 de ani de existență luptând atât de crâncen pentru propria ființare. Și lupta este departe de a se fi terminat.

Așezat într-un spațiu deșertic, lipsit de resurse naturale, strivit între un colos arab care îl urăște furibund și o mare, Israelul este una dintre cele mai impunătoare lecții de istorie pentru oricine tocmai pentru că, în acest context geopolitic, a devenit o democrație prosperă și o importantă putere a lumii.

Într-o carte celebră, Hegel spune că istoria se poate gândi în trei feluri, fiecare dintre acestea corespunzând, de fapt, unui palier de înțelegere a lumii. Primul, numit de el „istoria nemijlocită“, cuprinde faptele înaintașilor noștri, evenimentele istorice așa cum au fost ele sau, mai bine zis, așa cum știm noi că au fost ele.

Al doilea, „istoria reflectată“, cuprinde identificarea spiritului unui anume timp sau al unui anume popor și interpretarea faptelor și a evenimentelor „istoriei nemijlocite“ prin prisma acestuia. În fine, al treilea, „istoria filozofică“, folosește arsenalul de date al „istoriei nemijlocite“ și al celei „reflectate“ pentru a ținti cel mai sus: identificarea sensului de dezvoltare al istoriei, găsirea rațiunii sale fundamentale, a sensului ei.

Pe fiecare dintre aceste trei paliere, istoria Israelului, deși scurtă, este bogată până la luxurianță și pilduitoare. Dar, mai ales, este o istorie eroică și victorioasă, căci este plină de evenimente uimitoare, de spirit și de sensuri. Istoria Israelului este, la rândul ei, doar o parte a istoriei unui popor fundamental, care a dat lumii ,,Cartea Cărților’’ și, ca și cum asta nu ar fi fost de-ajuns, un șir interminabil de talente copleșitoare și de minți admirabile.

Cred că a fi astăzi alături de Israel este, înainte de toate, o datorie morală cu mult mai puternică decât orice calcul economic sau orice logică strategică.

Iar o întreagă civilizație născută din binefacerile ,,Cărții’’ ar trebui să își jure, parafrazând pe evreii exilați după cucerirea babiloniană a Ierusalimului din 586: „De te vom uita, Israel...“
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Trei soldati israelieni

Mesaj Scris de Admin la data de 18.04.08 10:47

Trei soldați israelieni, uciși în luptele din Fâșia Gaza

Trei soldați israelieni au fost uciși în zorii zilei de ieri, în cadrul schimbului de focuri cu palestinienii înarmați, în timpul unei acțiuni a armatei israeliene (Zahal), în Fâșia Gaza. Familiile acestora au fost imediat înștiințate.

O forță Zahal a identificat o bandă de teroriști înarmați în vecinătatea gardului de separare din dreptul kibuțului Bari și a intrat pe teritoriul Fâșiei Gaza. Imediat după aceea, forța Zahal s-a aflat într-o urmărire premeditată a palestinienilor înarmați. Asupra soldaților s-a deschis un foc violent, însoțit de un tir de rachete antitanc și de obuze de mortieră. În acest tir, prin surprindere și-au pierdut viața cei trei soldați, iar alți doi au fost răniți ușor, spre nivel mediu. Soldații au fost transportați cu un elicopter la spitalul Soroka din Beer Sheva. Aripa militară a Hamas-ului, Brigăzile Ezzedine El-Kassam, și-a asumat răspunderea pentru uciderea soldaților. Într-un manifest publicat de organziație se comunică: „Vom continua să inițiem numeroase acțiuni contra ocupației și vom organiza încercuiri ale morții contra soldaților săi fricoși. Soldații din Zahal care intră în Fâșia Gaza au patru posibilități: să fie uciși, să fie luați prizonieri, să fie grav răniți sau să-și piardă mințile“. Acum două zile, un alt soldat a fost rănit grav, într-un tir al palestinienilor în apropierea gardului de securitate, din regiunea Sadjia. Și acesta a fost transportat la spitalul Soroka. În același atac, s-au tras încă din orele dimineții cinci rachete Kassam asupra Neghevului. Acestea au căzut pe teren viran, în apropiere de Sderot, fără a provoca pagube umane sau materiale. După o scurtă perioadă de relativă liniște în vestul Neghevului, palestinienii au reînceput tirul cu rachete Kassam și cu obuze de mortieră asupra așezărilor israeliene. Purtătoarea de cuvânt a poliției din regiunea Lachiș, Keren Toledano, a transmis că în cursul nopții s-au tras asupra localității Sderot două serii de rachete Kassam.

Nou val de rachete și obuze asupra teritoriului israelian

Șapte rachete au căzut în teritoriu viran, fără a provoca pagube. De asemenea, palestinienii au tras două rachete asupra orașului Netivot. Acestea au căzut pe un teren agricol din apropierea orașului, fără a produce pagube. În acelați timp, continuă violente schimburi de focuri între forțele Zahal și palestinienii înarmați. Acestea sunt însoțite de un tir continuu de rachete antitanc și obuze de mortieră. În confruntările dintre cele două tabere au fost uciși 19 luptători palestinieni și un jurnalist al agenției internaționale de presă Reuters. Fadel Shana (foto), de naționalitate palestiniană, filma pentru Reuters, în zona în care au intervenit forțele armate israeliene. În momentul în care a coborât din mașină, vehiculul a fost lovit de un obuz tras, după cum arată ultimele imagini filmate de jurnalistul de 23 ani, de un tanc israelian, aflat la câteva sute de metri, pe o înălțime. Odată cu el, au fost omorâți doi trecători, iar tehnicianul său de sunet a fost grav rănit.

Olmert propune o soluție în chestiunea Ierusalimului

„Israelul a propus Autorității Palestiniene numai 64% din teritoriile Cisiordaniei, în cadrul tratativelor dintre ele“, a relatat ieri dimineaț a publicația „A-Sharak Al- Ewest“, care apare la Londra. Această publicație știe din sursele sale că primul -minist ru Ehud Olmert a comunicat liderului Autorității Palestiniene, M a h m u d Abbas, că palestinienii „pot să uite de teritoriile de dincolo de zidul de separare“. Aceleași surse au mai relatat că Olmert i-a prezentat lui Abbas o serie de propuneri în vederea soluționă rii chestiunii Ierusalimului, una dintre acestea stabilind că Israelul ar continua stăpânirea unor cartiere arabe din Ierusalimul Răsăritean și din locurile sfinte, care va permite circulația palestinienilor către acestea din urmă. „Abu-Mazen este interesat să-i prezinte poporului palestinian acordul permanent după ce acesta va fi formulat“, s-a mai transmis. Surse apropiate de conducătorul echipei palestiniene de tratative, Abu Ala, au transmis ziarului că acesta este îngrijorat în privința existenței altei căi de tratative, desfășurate în secret între părți. „Abu-All știe că există o a doua cale și este foarte neliniștit, chiar furios că nu participă la întâlnirile dintre Abbas și Olmert“.

Ehud Olmert exclude un război cu Iranul

„În ajun de Pessah (Paștele evreiesc, n. red.), le pot spune israelienilor că, din ceea ce știu și am studiat, cred că eforturile comunității internaționale vor reuși, iar Iranul nu va deveni o putere nucleară“, a declarat premierul isrelian Ehud Olmert. Afirmația a fost făcută în cadrul unui interviu publicat în ediția de joi a ziarului „Maariv“. Oficialul de la Tel Aviv și-a motivat această convingere prin faptul că „organizațiile și intituțiile internaționale depun un efort uriaș pentru a împiedica Iranul să devină o țară nucleară“. El a ținut, totuși, să sublinieze că „Israelul ia parte la aceste eforturi, fără a fi însă în situația de a lupta, motiv pentru care el nu trebuie să profereze amenințări, așa cum s-a întâmplat în ultima perioadă“, referindu-se la recentele declarații ale ministrului infrastructurilor, Binyamin Ben Eliezer, care a amenințat că Israelul va iniția o „ripostă dură“ și va distruge Iranul, dacă Teheranul va lansa un atac asupra statului evreu. Statele Unite ale Americii și Israelul, singura țară din Orientul Mijlociu despre care se afirmă că deține arsenal nuclear, acuză Iranul că își ascunde ambițiile militare nucleare sub masca unui proiect atomic în scopuri pașnice. La rândul său, Teheranul respinge acuzațiile și refuză suspendarea activităților sale nucleare sensibile, în pofida sanc- țiunilor impuse de Consiliul de Securitate al ONU. La 23 martie, ministrul israelian al Apărării, Ehud Barak, nu a exclus „nicio opțiune“ pentru a opri programul nuclear iranian.
[citeste]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

EXERCIȚIUL ISRAELIAN DE APĂRARE CIVILĂ - Țările arabe se tem

Mesaj Scris de Admin la data de 08.04.08 13:10

EXERCIȚIUL ISRAELIAN DE APĂRARE CIVILĂ - Țările arabe se tem de un atac israelian La mai puțin de doi ani de la cel de al doilea război din Liban, Israelul a lansat duminică cel mai mare exercițiu de apărare pasivă din istoria sa și a asigurat că nu are nicio intenție ostilă față de vecinii săi.

Acest exercițiu, care va dura cinci zile, numit „Moment critic“, are drept scop pregătirea populației israeliene în cazul unor atacuri cu arme convenționale - precum rachetele Katiușa trase de Hizballah în vara anului 2006 - sau atacuri cu rachete cu încărcătură chimică sau biologică. Duminică dimineață, posturile de radio militare și publice cereau populației să verifice adăposturile, cu sloganul: „A fi protejat înseamnă să fii gata“. Exercițiul a intrat marți în cea de a treia zi și, conform deciziei primuluiministru Ehud Olmert, care a declarat stare de război, cabinetul politic și de apărare exersează luarea de decizii în stare de urgență. La rândul ei, comisia economică, condusă de ministrul Apărării, Ehud Barak, a intrat și ea în stare de urgență și exersează confruntarea și luarea de hotărâri în situații de lipsă de alimente și medicamente în zonele cu mare concentrare civilă de pe tot cuprinsul țării. Pe parcursul exercițiului se vor crea situații generate de căderea unui mare număr de rachete cu încărcătură chimică și biologică. Responsabili din cadrul sistemului de apărare au specificat că în cazul acestor situații se vor simula atacuri cu rachete din Iran, Liban, Siria și Fâșia Gaza. În paralel, Departamentul pentru explicații va intra într-o ședință specială și se va exersa transmiterea de informații liniștitoare către cetățeni. „Scopul nostru nu este să generăm panică în rândul populației, ci pur și simplu să-i pregătim pe locuitorii țării pentru cazuri de urgență“, a declarat un înalt responsabil din cadrul Apărării civile. Acesta a subliniat: „Știm că țările care ne înconjoară se află în posesia rachetelor cu rază lungă de acțiune, pe care chiar le-au și folosit în trecut. Astăzi, fiecare cetățean al țării trebuie să fie pregătit pentru caz de război. Cu cât un cetățean este mai pregătit, cu atât va fi mai apărat în cazul unui război“.

Sirenele sună în toată țara

Exercițiul este condus de ministrul adjunct al Apărării, Matan Vilnai, și de Departamentul pentru cazuri de urgență (RAHEL), constituit după cel de al doilea război din Liban și care urmează să coordoneze toți factorii de urgență și apărare din cadrul Apărării civile, în cazul unui atac asupra Israelului. La exercițiu participă toate birourile ministeriale, primăriile și sistemul de învățământ. Vilnai a constituit, de asemenea, în colaborare cu responsabilii pentru salvare, un departament de analiză a situației, din care fac parte directorul RAHEL, directoarea secției „Economia în caz de urgență“ și conducătorii secțiilor de salvare. La ora 10.00, ieri, a fost acționat sistemul național de alarmă și, în același moment, în toate instituțiile de învățământ se va exersa coborârea în adăposturi și retragerea în spații apărate. De asemenea, primăriile vor analiza situația, iar echipele locale pentru cazuri de urgență vor exersa o serie de misiuni conform dispozițiilor care le vor fi transmise. Miercuri și joi, războiul va trece „pe teren“. În aceste condiții, echipele de salvare ale Apărării civile, pompierii și Serviciul de ambulanțe și prim ajutor vor exersa misiuni diferite, printre care simularea unui atac cu rachete asupra fabricilor cu materiale periculoase din Golful Haifa, precum și exerciții de salvare în zonele Națeret și Meiron, unde se pare că se vor efectua exerciții în caz de cutremur de pământ. De asemenea, în marile orașe se vor exersa situații de atac cu rachete solsol chimice, care vor „lovi“ zone centrale. În plus, spitalul „Emek“ din Afula va exersa un scenariu în care sunt evacuate sute de persoane rănite de substanțe periculoase.

„Exercițiul militar israelian - pretext pentru mascarea unui atac“

În ultimele zile, primul-ministru libanez, Fuad Siniora, a cerut forțelor UNIFIL, desfășurate de-a lungul graniței cu Israelul, să dea dovadă de „vigilență ridicată“, de teamă ca nu cumva marele exercițiu militar care se desfășoară în Israel să nu folosească drept pretext pentru mascarea „unor acțiuni militare din partea Israelului ce ar putea amplifica tensiunea dintre țări“. Mai mult, Siniora a cerut armatei libaneze să fie pregătită în vederea exercițiului militar israelian și „să-i apere pe cetățeni în fața unor acțiuni de atac din partea Israelului“. Într-un anunț dat publicității de Biroul lui Siniora, se accentuează asupra bănuielii că Israelul s-ar putea folosi de acest exercițiu pentru a modifica condițiile rezoluției 1701 decise de ONU după încheierea celui de al doilea război din Liban. Drept reacție, înalți factori israelieni au transmis forțelor UNIFIL că acest exercițiu militar nu are intenții ostile. Exercițiul a generat o creștere a tensiunii la granița de nord, iar ziarele de limba arabă au relatat că Siria a început să-și concentreze rezerviștii. În schimb, înalți responsabili israelieni au anunțat că Israelul și Siria au schimbat mesaje liniștitoare, iar Ierusalimul a dezmințit știrea privind concentrarea rezerviștilor sirieni. (Anima News)
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israelienii pregatesc populatia pentru atacuri cu arme conve

Mesaj Scris de Admin la data de 07.04.08 16:36

Israelienii pregatesc populatia pentru atacuri cu arme conventionale!
http://www.ultima-ora.ro/articles.php?action=toArticle&article_id=3800

La aproape doi ani de la razboiul din Liban, Israelul a lansat, ieri, cel mai amplu exercitiu de aparare pasiva din istoria sa, dând asigurari ca nu are nicio intentie ostila fata de vecinii sai. Exercitiul, intitulat, „Moment critic”, va dura cinci zile si are drept scop pregatirea populatiei israeliene pentru atacuri cu arme conventionale. Mâine, sirenele vor fi auzite in tot Israelul, în institutiile publice si în scoli, iar locuitorii vor trebui sa se refugieze în adaposturi. În acelasi timp, Protectia Civila va explica pentru prima data la posturile de televiziune cum trebuie sa se comporte populatia în timpul unui atac. In contextul tensiunii dintre Israel si Siria, spitalele, serviciile de urgenta, administratiile locale si ministerele vor fi mobilizate pentru acest exercitiu. Ehud Barak, ministrul israelian al Apararii, este de parere ca „în razboaiele din ziua de azi, pregatirea pentru a face fata atacurilor reprezinta un element esential pentru victorie”. In urma razboiului din Liban, autoritatile de la Ierusalim au fost aspru criticate, pentru lipsa de pregatire si dezorganizarea serviciilor însarcinate cu protectia civililor.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Razboi sau pace in Israel- ne intereseaza?

Mesaj Scris de Admin la data de 07.04.08 15:49

Razboi sau pace in Israel- ne intereseaza?
Israelul nu este o tara ci o stare de spirit care incepe cu un salut “shalom” adica pace. Cu toate acestea este un teritoriu despre care cel putin jurnalele de stiri nu rateaza prea multe zile dintr-un an fara vreo nouate –fie ca e vorba de victimele unui nou atentat, fie ca se pune la cale vreo noua negociere in privinta opririi escaladarii violentelor.
Cinci milioane de evrei isi traiesc viata de zi cu zi cu normalitate greu de inteles din afara cu toate ca nu exista familie sa nu-si fi dat dat tributul de viata unuia dintre cele 6 razboaie prin care a trecut Israelul, ca stat, timp de 60 de ani de la infiintarea sa. Paradoxal, cred ca sunt cei mai zambitori oameni. Poate pentru ca “Ce nu te omoara te face mai puternic” iar fiecare clipa poate fi ultima clipa. Am batut tara in lung si-n lat si nimic nu pare ciudat sau altfel decat de pilda la noi, cu exceptia faptului ca in locurile publice exista intotdeauna cineva care te priveste atent si iti cere obligatoriu poseta la control. Nimeni nu pare sa se sinchiseasca de aceste secunde in care e vorba pana la urma de securiatea ta si a celorlalti din jur. Zambeste si gardianul si cel controlat , totul e ceva atat de obisnuit incat nici nu se mai observa. Daca n-as citi stirile zi de zi nici nu mi-as putea inchipui ca aici, in Israel sa fi fost vreodata vreun conflict armat si ca, de fapt, si acum tara e in razboi cu Siria si Libanul atata vreme cat nu sunt semnate Tratate de pace. NU SUNT urme vizuale dupa atatea razboaie. Nu am vazut drumuri desfundate de bombe, cladiri prabusite, lume cernita, cimitire mai multe decat mall-urile sau monumente ale eroilor din suta in suta de metri. Dimpotriva. Am parcurs sute de km pe drumuri impecabile indiferent ca e vorba de o straduta de cartier sau de de autostrazi. Marcate cum trebuie, si pentru timp de zi si pentru timp de noapte, m-a lovit singura invidie pe care am avut-o vreodata pentru ceva; cum de au reusit sa le faca cu toate cele 6 razboaie peste ei iar noi ne tot impotmolim undeva intre km 100 si 300 de autostrada ca in rest totul e desfundat ca in Evul Mediu?. In plus am sentimentul descoperirii unei a doua Romanii. Cam una din 10 persoane stie si vorbeste romaneste bine sau foarte bine. Multe dintre acestea, plecate de zeci de ani, duc dorul locurilor in care s-au nascut, vorbesc cu drag si nostalgie despre Romania iar dupa “90 majoritatea lor au revenit sa-si vada prietenii, cunostintele. Culmea e ca unii, desi sunt plecati de-o viata, stiu bine limba romana, poate pe ici colo cate o vocala mai cantata, asa cam cum o facea marele actor Ion Fintesteanu in celebra piesa de teatru Ianche, Tache si Cadar unde trec prin intamlari de viata un roman, un evreu si un turc, dar n-o pocesc in asa hal asa cum fac unii dintre compatriotii nostri plecati de o luna- doua in Spania sau Italia. Si ce m-a uimit e ca vorbesc cu placere si de placere limba romana.
Asadar, cine poate sti si vorbi mai bine despre viata din vreme de pace decat cel care vegheaza la mentinerea ei aici in Israel? O legenda vie este unul dintre fostii sefi ai serviciilor secrete ale armatei israeline, Shalom Harari. Discutia s-a legat tocmai pentru ca mama sa e originara din Romania, din Tecuci iar de la etajul 11 al unui bloc din orasul Ashdod (220 000 de locuitori) se vede bine pe timp de noapte locul de unde se trage cand-cum cu munitie mai grea sau mai usoara peste linistea orasului: la nici 30 de km in linie dreapta stralucesc luminile din fasia Gaza. Asadar cine este, mai précis, Shalom Harari? Este un general de brigada (R ) care a petrecut 20 de ani in Ministerul Apararii din Israel si este apreciat ca o autoritate de prestigiu in problema araba si in special cea palestiniana.
“Numele meu este Shalom Harari si sunt general de brigada in rezerva in armata israeliana. M-am retras la sfarsitul anului 96 cand am infiintat Institutul pentru Cercetare a Terorismului din Tel Aviv, e un centru interdisciplinar. Pe website-ul institutului avem cel putin 8 milioane de intrari intr-o singura luna din intreaga lume deoarece foarte multi sunt interesati de ceea ce se intampla in lumea islamica, rezultatele cercetarii fiind traduse in mai multe limbi internationale si in 6 limbi arabe . O alta initiativa, este cea a turismului in Teritoriile palestiniene. Ideea e ca nu e cunoastem vecinii, pentru ca in acesti ani, cand suntem intr-un varf al negocierilor …am gasit cateva companii mici mici de transport,care timp de trei ani, in fiecare saptamana au fost in Gaza, in Herbron, Shem-Nablus. Eram insotiti in tururi de o zi de palestinieni inarmati cu kalasnikov. Veneau de obicei profesori, medici, avocati, oameni de afaceri…
Ce ziceau cei din Gaza?
Depinde din ce punct de vedere privim acest lucru. Cei care mergeau acolo nu puteau merge, in siguranta, singuri. De ce? Pentru ca sunt multe elemente in interior care se manifesta impotriva pacii, ca de pilda Hamas, Jihad, PFLP si altii si de aceea aveam nevoie sa fim escortati de fortele de securitate. Cine erau cei interesati? Erau interesati mai ales oamenii de afaceri, patronii hotelurilor, restaurantelor. Inca mai am numerele de telefon ale acelor oameni, ne sunam de sarbatori sa ne felicitam: “shalom, ce mai faceti?” chiar daca in urma cu cateva zile am tras unii in altii. Vedeti, in restaurante totul era la jumatate de pret fata de Ashdod, era bine si pentru cei de acolo si pentru cei care mergeau. De fapt cand ne sunam de sarbatori si spuneau “shalom, unde sunt autobuzele, de fapt intrebarea era unde sunt banii. Nu ne mai puteam duce pentru ca de acolo mai ieseam doar ca “siskebab”. Am vizitat, aeroportul, portul, taberele de refugiati, universitatea din Gaza, Sectia de Politie, pentru a vedea mai multe institutii care apartin arabilor ca sa vedem cum se traieste acolo. Era important chiar si pentru palestinieni, asadar sa mergem acolo pentru ca era o resursa de bani pentru ei dar dupa 2000 acest demers a incetat desi, va spun, ca am vazut foarte multi israelieni in Teritorii mai ales in comertul de baza.”
De la etajul 11 al blocului unde stau de vorba cu generalul israelian palpaie luminile litoralului. Undeva, in cel mai indepartat punct, este Fasia Gaza. Locul din care se trage cu arme adevarate, cu gloante adevarate ceea ce mi-e imposibil sa-mi inchipui uitandu-ma spre acel loc cand acum e atata liniste. De sus se vad palmierii si multime de ronduri cu flori ca in gardina bunicilor, gura leului .
ISRAELUL ESTE UN MIRACOL.
Ati vazut probabil moartea fata in fata mai mult decat oricine altcineva…cum de mai aveti puterea dvs si ceilalti sa zambiti?
‘In primul rand israelienii au avut 6 razboaie in ultimii 60 de ani. Daca e sa comparam cu ceeea ce era in 48 sau chiar si mai tarziu…acum se traieste cu mult mai bine. Vorbeam cu mama mea despre anii 50 si din ce imi aduc aminte si eu economia era foarte saraca, oamenii nu aveau ce manca, de fapt nu aveau nimic. Ce s-a intamplat? Israel a crescut in asa masura incat a ajuns lider in democratia Orientului Apropiat aplicand ceea ce se numeste “villa in the jungle” adica 6 milioane de oameni, cu mari probleme privind securitatea lor dar cu sprijinul in primul rand evreilor din intreaga lume-multe si mai ales mari eforturi in dezvoltarea inaltei tehnologii si a democratiei. Comparand , asadar fata de ceea ce era in urma cu 60 de ani in Israel este un miracol care s-a produs in primul rand ca urmare a abilitatii de a aduce aici foarte multi oameni din diaspora. Au venit aici evrei din 110 tari. Una dintre cele mai importante comunitati care au venit aici dar nu I s-a oferit prea mare credit este cea romaneasca ce numara aproximativ
400 000 de oameni. I se mai spune “silent immigration, emigratia tacuta pentru niciodata nu a avut nimic de cerut deoarece erau obisnuiti cu viata grea dar a avut si cele mai mari abilitati in a-I ajuta pe emigrantii din alte tari sa se adapteze. Priviti in jurul nostru…in Orientul Mijlociu Israelul este o oaza de reala democratie si mai ales ne-am dezvoltat intr-atat incat suntem economia cea mai puternica din zona… chiar daca este libertatea cuvantului, avem o reala democratie iar viata este mai buna cu plusuri dar si minusuri pentru fiecare, oamenii vor zambi dar este vorba de un zambet care intodeauna este insotit de teama si este pregatit pentru orice.”
Intr-adevar, Israelul poate fi numit cu usurinta un miracol asa cum o facea Alvin Toffler cand vorbea despre Japonia. In 1948, in Orientul Mijlociu, s-a nascut o tara dintr-un desert de piatra. Numai daca vezi cu ochii tai poti sa intelegi acest lucru. Mii si mii de kilometri de irigatii care trec asa de usor neobservate stropesc discret picatura cu picatura tot ceea ce e verde. Orasele sunt atat de curate si sunt atatea flori si arbori incat poti crede cu usurinta ca cea mai mica problema in Israel ar fi apa. Cu toate acestea pamantul rosu, dogorit de arsita da roade inimaginabile. Pietele de legume si fructe sunt de-a dreptul paradisiace, iti zapacesc ochii si simturile si toate acestea s-au nascut din piatra, imaginatie si pana la urma cred ca si din dragoste fata de tara. In timp ce, ca simplu turist imi scald privirea fara nici un soi de teama, cei de aici sunt tot timpul pregatiti ca raiul lor sa fie sfasiat de bombe. Fiecare secunda de pace si liniste ascunde aici, in Israel, munca voluntara. Dimineata mergi la un ghiseu postal, spui “shalom” adica pace, zambesti angajatului din fata ta dupa care, dupa amiaza il revezi intr-o intersectie, dirijand circulatia, in uniforma de politist. 40% din politistii israeleini sunt de fapt voluntari, muncesc fara plata, isi doneaza timpul liber comunitatii. Si multi dintre pensionari pot fi vazuti zilnic, supraveghind locurile aglomerate din interesectii, mai ales cele aflate in preajma unor scoli,la sosirea si plecarea elevilor.Voluntari si ei. Tot fara bani.Copiii afla inca din prima zi de scoala ce trebuie sa faca in cazul unui atac aerian sau atentat. Harari explica; “Ne-am obisnuit sa traim cu astfel de pregatiri si asta nu e doar un slogan. Vorbind de starea de veghe, de a fi mereu pregatiti…iata, in fiecare apartament, in fiecare locuinta dupa razboiul cu iraqienii din 99 cu cand s-a tras cu rachete SCUD, s-au facut adaposturi din beton si otel pentru a putea face fata unor posibile atacuri cu diferite tipuri de arme, inclusive cele chimice. De altfel este lege acest lucru de atunci:. Inainte erau adaposturi publice penru 200 de personae dar s-a intamplat ca in cele 6 razboaie sa observam ca cele mai multe victime erau din randul celor care alergau sa se adaposteasca . Iata de ce ideea ca fiecare sa aiba propriul sau adapost, sa poate sa ajunga chiar in pijama din propriul dormitor. Ultima mare alarma si ordin la care s-au supus toti israelienii a fost in 2002-2003 cand fiecare a stat in adapostul sau deoarece era teama ca Sadam Hussein va ataca Israelul cu rachete. De fapt trebuie subliniat ca se pune un accent foarte mare in domeniul securitatii , chiar mai mare decat in cel al invatamantului, de pilda …”
Generalul israelian ma conduce in apartamentul prietenului sau unde suntem in vizita sa-mi arata adapostul. Bate in pereti, se aude zgomotul sec de otel, trage, in dreptul ferestrei, de sub transperante, o placa groasa de doua degete de fier. Ar incapea aici cel putin 10 persoane fara probleme. Ca sa fie si mai convingator ca a-ti apara propria viata e extrem de important si orice detaliu conteaza, aduce cu sine, in sufragerie, o cutie din care scoate o masca de gaze si mai spune ca fiecare dintre cei de fata este pregatit sa-si faca injectia salvatoare cu atropina in cazul unui atac chimic. Cei de fata vorbesc atat de linistiti despre acest gen de pregatire incat ma scutura frica. Generalul continua:
“Frica? Nu simti frica… lumea este obisnuita cu asa ceva. Priviti aici, unde suntem noi, la o intalnire obisnuita de vineri seara, unde discutam de fiecare data despre asta pentru ca presa zilnic relateaza despre astfel de probleme de securitoate. Avem un fel de cantec national, numit “vanatoarea” compus de Hava Alberstein care spune cam asa :” noi ii vanam in fiecare zi pe teroristi iar ei la randul lor ne vaneaza pe noi”. Traim in aceasta tara cu sentimentul ca tremuri in fiecare zi pentru viata ta dar in acelasi timp am invatat sa traim foarte intens. De altfel fiecare familie are pe cineva in armata. Baietii fac trei ani iar fetele doi incepand de la 18 ani, cu exceptia evreilor ultraortodocsi. Am 4 copii iar 3 fac parte din fortele combatante israeliene . Unul dintre ei a fost foarte aproape de a fi omorat de rachete si chiar eu am trecut printr-un astfel de moment. Si la fel I s-a intamplat si tatalui meu, refugiat din Ungaria. Dar trebuie sa va spun ca noi traim cu sentimental de linsite, de pace chiar daca asupra fiecarei zile pluteste frica unui nou alt atac terrorist. Invatam sa traim cu o astfel de frica, intr-adevar. De altfel oamenii sunt invatati ca in timpul calatoriilor sa nu vorbeasca prea tare in limba evreiasca, sa nu –si lase bagajele nesupravegheate si cu inscriptii in limba ebraica, sunt masuri cu care ne-am obisnuit si fac parte din firescul existentei noastre”
Mi se mai spune ca in timpul primului razboi din Golf cu Iraqul israelienii aveau cu ei tot timpul mastile de gaze. Atunci, de pilda, nici o companie aeriana nu mai efectua zboruri pe aeroportul BenGurion cu exceptia EL AL-compania aeriana israeliana. Cu toate acestea activitatea nu s-a intererupt deloc. Cum suna alarma, angajatii isi puneau pe fata mastile de gaze si-si continuau activitatea absolut normal. Centrele medicale israeline si spitatelele sunt pregatite sa reactioneze in orice clipa si ce este extrem de important, trateaza voluntar si poplatia araba din Israel sau din teritoriile palestiniene. Nimic nu poate fi mai potrivit ca incheiere decat o stire a saptamanii. Medicii tocmai au facut un transplant de cord reusit de la un copil apartinand unei familii de evrei ultrareligiosi care a suferit un accident la un copil arab. Uneori sangele nu are culoare, etnie si nu se ocupa de politica. Pana la urma, daca este razboi sau pace in Israel nu ne poate lasa indiferenti, pentru ca evreii romani sunt, intr-un fel sau altul, de –ai nostri pentru ca ne leaga locul in care ne-am nascut cu totii, o tara numita Romania
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Scenarii apocaliptice, în cazul unui război Israel - Iran -

Mesaj Scris de Admin la data de 25.03.08 18:10

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Scenariu de groaza pentru israelieni

Mesaj Scris de Admin la data de 25.03.08 16:10

Scenariu de groaza pentru israelieni

Gruparea Hezbollah si Iranul ar lovi Tel Aviv-ul in cazul unui razboi.

Hezbollahul siit libanez si Iranul ar lansa rachete asupra Tel Aviv-ului si zonelor invecinate in cazul unui razboi cu Israelul, potrivit unui raport oficial publicat ieri de ziarul Yediot Aharonot. Raportul secret a fost intocmit de administratia pentru gestionarea situatiilor de urgenta si a fost transmis ministerelor vizate. "Sute de morti, mii de raniti, tiruri cu rachete impotriva regiunii Tel Aviv, blocarea totala a aeroportului Ben Gurion, axe rutiere bombardate fara incetare, prabusirea sistemului de aductie a apei, pene de curent: aceste lucruri s-ar intimpla intr-un viitor razboi", potrivit raportului. Documentul spune ca acest scenariu catastrofal este rezultatul unei reflectii asupra razboiului din Liban din 2006 impotriva Hezbollah.

Noul conflict ar putea fi provocat de represaliile Hezbollah in urma recentei asasinari a unuia dintre liderii sai, imputata Israelului, potrivit raportului. Ziarul informeaza ca autorii raportului au imaginat "evenimente rezonabil de grave, pentru ca Israelul sa se poata pregati". Acest conflict s-ar putea prelungi circa o luna si ar implica si Siria. Miile de rachete ar viza si Galileea, precum si Haifa. Israelul ar fi lovit si de rachete balistice iraniene cu ogive conventionale, de asemenea ar fi comise atentate sinucigase palestiniene si s-ar lansa rachete din Gaza si Cisiordania.

Raiduri aeriene impotriva unor obictive militare si strategice israeliene ar urma sa aiba loc, la fel ca si tentative de rapire a civililor si militarilor.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Hamas se foloseste de scuturi umane

Mesaj Scris de Admin la data de 15.03.08 12:48

Hamas se folosește de scuturi umane

Un parlamentar Hamas a admis promovarea unei „culturi a morții“, în care femeile, copiii și vârstnicii sunt folosiți pe post de scuturi umane împotriva atacurilor militare ale Israelului.

Dușmanii lui Allah nu știu că palestinienii au dezvoltat metode de a căuta și de a ieși în întâmpinarea morții“, a declarat parlamentarul Hamas Fathi Hammad, într-un discurs transmis de televiziunea Hamas Al-Aksa, în urmă cu două săptămâni, a cărui transcriere a fost pusă la dispoziție, joi, de Institutul de Cercetare pentru massmedia din Orientul Mijlociu. „Pentru palestinieni, moartea a devenit o industrie, la care femeile se pricep cel mai bine, ca și toți oamenii care trăiesc în aceste teritorii. Și bătrânii se pricep la asta, precum și mujahedinii și copiii“, a mai spus Hammad. „De aceea au fost formate scuturi umane, din femei, copii, bătrâni și mujahedini, pentru a combate bombardamentele sioniste. E ca și cum le-ar fi spus dușmanilor sioniști: „Noi ne dorim moartea așa cum voi vă doriți viața“. La câteva zile după acest discurs, Israelul a lansat o operațiune militară în Fâșia Gaza, pentru stoparea atacurilor cu rachete împotriva populației civile, în care au fost uciși peste 100 de palestinieni. Israelul a susținut că 90% dintre aceștia erau militanți înarmați, dar palestinienii s-au plâns că jumătate erau civili, între care și mulți copii, motiv pentru care Israelul a fost sever criticat de comunitatea internațională.

Hamas lansează deliberat rachete din zone populate cu civili

În replică, Ministerul israelian de Externe a acuzat Hamas, pe website-ul instituției, că lansează deliberat rachete din zone populate cu civili, că folosește reședințe civile pentru ascunderea armelor și a laboratoarelor în care confecționează materialele explozibile, precum și că recurge la civili pe post de scuturi umane, în zonele unde sunt anticipate loviturile armatei israeliene. „Pentru a evita victimele civile, Israelul trimite mesaje de avertisment înainte de a ataca țintele teroriste, sfătuindu-i pe civili să se retragă (...), chiar dacă în acest fel și teroriștii sunt avertizați și își pot salva viața“, susține ministrul de Externe israelian. „Pe de altă parte, Hamas convoacă civilii să protejeze cu trupurile lor locațiile exacte unde așteaptă atacurile israeliene. Întrucât știu că Israelul atacă de obicei pe calea aerului, trimit copii să stea pe acoperișuri, pentru a împiedica forțele aeriene să țintească respectivele clădiri“. Strategia scuturilor umane nu este nouă. În noiembrie 2006, o duzină de palestinieni înarmați au evitat să fie luați captivi în Gaza de către israelieni, după ce s-au refugiat într-o moschee din care și au asigurat retragerea, după ce s-au înconjurat de femei și copii.
[citeste]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Atac sangeros

Mesaj Scris de Admin la data de 07.03.08 3:31

Atac sangeros


Stiri/ International

Cel putin opt oameni au fost ucisi si 35 au fost raniti, intr-un atentat comis in aceasta seara la un seminar din apropiere de Ierusalim. Atacatorii au intrat in sala de mese si au deschis focul. Unul dintre atacatori a fost ucis. Numeroase ambulante si echipaje de politie s-au deplasat imediat la fata locului si au izolat zona.
Cel putin opt oameni au fost ucisi si 35 au fost raniti, intr-un atentat comis in aceasta seara la un seminar din apropiere de Ierusalim. Atacatorii au intrat in sala de mese si au deschis focul. Unul dintre atacatori a fost ucis. Numeroase ambulante si echipaje de politie s-au deplasat imediat la fata locului si au izolat zona.
Cladirile din apropiere au fost evacuate. Incidentul s-a produs in Yeshivah Merkaz Harav, un important institut de studii talmudice.In momentul atacului, in cladire se aflau 80 de persoane. Nu se cunosc inca date privitoare la atacatori.

Purtatorul de cuvant al politiei a declarat ca atacatorii „au deschis focul asupra unor tineri care nu aveau nicio vina si care se aflau la studii. Ofiterii erau aseara mobilizati la fata locului, existand posibilitatea ca cel de-al doilea barbat care a stat la baza atentatului sa fie in cladire, barbat ce era cautat insistent.

Potrivit CNN, in Fasia Gaza oamenii au marcat cu focuri de arma tragedia din Israel. In prezent, Fasia Gaza trece prin cea mai grava criza umanitara din ultimii 40 de ani. Un raport intocmit de 8 organizatii care militeaza pentru drepturile omului arata ca peste un milion de oameni depinde acum de hrana primita din ajutoare. Oficialii israelieni refuza insa permanent sa negocieze cu miscarea militara Hamas, pe care o considera terorista.
Cladirile din apropiere au fost evacuate. Incidentul s-a produs in Yeshivah Merkaz Harav, un important institut de studii talmudice.In momentul atacului, in cladire se aflau 80 de persoane. Nu se cunosc inca date privitoare la atacatori.

Purtatorul de cuvant al politiei a declarat ca atacatorii „au deschis focul asupra unor tineri care nu aveau nicio vina si care se aflau la studii. Ofiterii erau aseara mobilizati la fata locului, existand posibilitatea ca cel de-al doilea barbat care a stat la baza atentatului sa fie in cladire, barbat ce era cautat insistent.

Potrivit CNN, in Fasia Gaza oamenii au marcat cu focuri de arma tragedia din Israel. In prezent, Fasia Gaza trece prin cea mai grava criza umanitara din ultimii 40 de ani. Un raport intocmit de 8 organizatii care militeaza pentru drepturile omului arata ca peste un milion de oameni depinde acum de hrana primita din ajutoare. Oficialii israelieni refuza insa permanent sa negocieze cu miscarea militara Hamas, pe care o considera terorista.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Liderul Hezbollah declară război deschis Israelului

Mesaj Scris de Admin la data de 15.02.08 7:54

Liderul Hezbollah declară război deschis Israelului
http://www.gandul.info/lumea/liderul-hezbollah-declara-razboi-deschis-israelului.html?3929;2386196
Mossadul îl considera „strategul terorismului”
Siria, sancționată de SUA pentru implicarea în Liban și Irak
Asasinarea șefului operațiunilor armate ale Hezbollah, Imad Moughnieh, într-un atentat în Damasc, nu a rămas fără ecou. Liderul grupării șiite libaneze, Hassan Nasrallah, a declarat, ieri, „război deschis” Israelului, considerând statul evreu responsabil de asasinarea unuia dintre membrii săi marcanți.
„Dacă sioniștii doresc război deschis, îl vor avea”, a avertizat liderul islamist într-un discurs transmis pe un ecran uriaș, cu ocazia funeraliilor lui Moughnieh. Israelul a negat orice implicare în atentatul cu autovehicul capcană comis marți, la Damasc.
Moughnieh este cel mai important responsabil Hezbollah asasinat după moartea fostului secretar general al mișcării șiite, Abbas Moussaoui, ucis în 1992 în sudul Libanului de o rachetă lansată dintr-un elicopter israelian.
Unul dintre cei mai căutați oameni de către serviciile israeliene și cele occidentale, Moughnieh, în vârstă de 45 de ani, a fost personaj-cheie în diferite operațiuni militare, răpiri de persoane, atentate sinucigașe ale Hezbollah împotriva intereselor americane și implicat în activitatea secretă a grupării.
De asemenea, Moughnieh a fost considerat un model de către teroristul numărul unu, Osama bin Laden, iar pentru capturarea lui, FBI oferea cinci milioane de dolari. Chiar dacă oficial Israelul a dezmințit orice implicare în moartea lui Moughnieh, Mossadul îl considera ca fiind „strategul terorismului” și mulți experți sunt convinși că serviciile israeliene au jucat un rol în asasinatul de la Damasc.
În plus, măsurile de securitate la sediile reprezentanțelor diplomatice și ale altor organizații israeliene din lume au fost sporite, pentru a preveni eventuale atentate, pe fondul asasinării liderului grupării Hezbollah. Siria, unul dintre susținătorii Hezbollah, a condamnat asasinatul, anunțând că ancheta continuă pentru identificarea autorilor. În aceeași zi, printre altele, pentru sponsorizarea și adăpostirea teroriștilor Hezbollah, Casa Albă a decis extinderea sancțiunilor împotriva Siriei.
Pe motiv că Damascul încalcă drepturile omului și afectează pacea și stabilitatea în regiune, în special în Irak, președintele George W. Bush a extins sancțiunile impuse în 2004, care interzic exporturile către Siria, cu excepția alimentelor și medicamentelor
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ținta trebuia să fie un bordel, nu Ambasada Israelului

Mesaj Scris de Admin la data de 12.02.08 13:28

Ținta trebuia să fie un… bordel, nu Ambasada Israelului
http://www.gandul.info/planeta-nebunilor/tinta-trebuia-sa-fie-un-bordel-nu-ambasada-israelului.html?3938;2376598
Presa din întreaga lume a informat pe larg despre ultimul atentat terorist grav, revendicat de Al-Qaida, împotriva Ambasadei Israelului de la Nouakchott, capitala Mauritaniei.
Săptămâna trecută, persoane îmbrăcate în costume tradiționale au deschis focul împotriva Ambasadei, militarii care păzeau clădirea au replicat, iar atacatorii au fugit. În schimbul de focuri a fost afectat și un restaurant din apropiere.

Acum, se pare că lucrurile au luat o altă întorsătură. Al Qaida și-ar fi schimbat declarația, afirmând că ținta atacului a fost de fapt restaurantul VIP, considerat un fel de bordel pentru că mai multe prostituate își fac veacul pe acolo. În plus, restaurantul nu respectă nici alte precepte ale religiei musulmane. Faptul că s-a tras și în Ambasada Israeliană a fost o eroare, ea doar “a stat în drum”.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Explozie în Israel: cel puțin trei morți

Mesaj Scris de Admin la data de 04.02.08 16:14

Explozie în Israel: cel puțin trei morți



http://www.realitatea.net/141627_Explozie-in-Israel--cel-putin-trei-morti-.htmlLuni 04 februarie 2008, 13:10

Cel puțin trei persoane au fost ucise, iar alte 10 rănite într-un atentat sinucigaș produs astăzi într-un centru comercial din orașul Dimona, în sudul Israelului.

Explozia a avut loc la numai 10 kilometri de principala centrală nucleară a Israelului.

Poliția locală a anunțat că au fost doi atentatori, dar numai unul a reușit să își detoneze centura explozivă. Cel de-al doilea kamikaze a fost împușcat de poliție.

Ambulanțe și echipaje de poliție au fost trimise urgent la locul atacului, iar centrul comercial a fost evacuat.

Atacul a fost revendicat de gruparea radicală Brigăzile Martirilor Al-Aqsa, care a anunțat că a folosit doi kamikaze din orașul Gaza. Atentatul are loc în contextul în care Israelul își menține blocada asupra Fâșiei Gaza.

Măsura, impusă la 23 ianuarie, riscă să arunce această regiune într-o gravă criză umanitară. Orașul Dimona este situat între Fâșia Gaza și Egipt, țara în care mii de palestinieni au intrat cu forța pentru a-și cumpăra alimente.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CONTINUARE.............

Mesaj Scris de Admin la data de 03.02.08 18:00

Propuneri de pace
Planurile de pace oficiale sunt Road Map-ul conceput de Cvartet și inițiativa Ligii Arabe privind pacea arabo-israeliană. Au fost propuse și diverse inițiative informale de rezolvare a conflictului israeliano-palestinian. Cea mai cunoscută este Acordul de la Geneva, conform căruia Israelul ar trebui să restituie un teritoriu aproxi­ma­tiv egal cu cel aflat în afara traiec­toriei actuale a barierei de securitate și să cedeze zone din Ierusalim pales­ti­nienilor, în timp ce refugiații pales­ti­nieni ar trebui să se întoarcă în statul palestinian, dar nu și în Israel. Acordul Ayalon Nusseibeh cuprinde principii similare, dar este mult mai puțin detaliat. Nici unul dintre acordurile infor­male nu a fost aprobat de guvernul israelian sau palestinian.
Summitul de la Annapolis. Privind înapoi, tot ce s-a întâmplat la summitul de pace din Annapolis - Maryland, tot ce noi spuneam că nu se poate întâmpla ni se pare acum inevitabil, nu-i așa? Și totuși, ce s-a întâmplat? Și-au asumat arabii vreun angajament ferm privind încheierea păcii cu Israelul? Nimeni nu a zis nimic despre asta încă. A acceptat Israelul să pună capăt ocupației, măcar în parte? Au acceptat palestinienii vreun compro­mis pe vreun aspect oarecare, astfel încât să fie posibil un acord de etapă? A propus cineva vreo metodă de rezolvare a problemei Hamas? Hamas e acolo, în Gaza, dar nu s-ar zice după declarațiile publice făcute de părți. De fapt, a spus cineva ceva care să nu fi fost spus înainte? Poate că da și poate că nu.
Au fost discursuri, fotografii și o declarație. „Misiune îndeplinită“ – admi­nistrația Bush poate demonstra acum că există „progrese“ în ce privește pacea israeliano-palestiniană și că se poate întoarce la Irak și Iran.
Dar care sunt aceste progrese? Care este diferența dintre vorbăria de la Annapolis și declarațiile de la summitul din Sharm El Sheikh din 2000? Doar vorbe care au dus la rapoarte și comentarii goale, și toate acestea la și mai multă nefericire și violență.
George Bush observa, într-un inter­viu pentru AP, că este nevoie de timp pentru ca israelienii și palestinienii să ajungă la o înțelegere. O subestimare enormă și ambiguă. Ce se așteaptă să se întâmple în următoarele 14 luni dife­rit de ceea ce s-a întâmplat de la semnarea Acordurilor de la Oslo? De ce este această conferință diferită de celelalte? Și atunci, ca și acum, s-au făcut promisiuni. Dar probabil că pro­mi­siunile sunt făcute pentru a fi încălcate.
Nu este nevoie doar de timp pentru încheierea păcii. Este nevoie de efor­turi serioase. Prăpastia care desparte cele două părți a fost acoperită prin simpla omisiune. Singura parte care chiar a obținut ceea ce a dorit a fost SUA. Părțile au căzut de acord, încă o dată, cu implementarea Road Map-ului și cu monitorizarea de către SUA a respectării acestuia. Au hotărât să negocieze un acord de pace, rezolvând toate problemele principale, dar implementarea unui astfel de acord, dacă se ajunge la unul, depinde de percepția americanilor asupra imple­mentării Road Map-ului. Ce înseamnă asta? Să presupunem că toată lumea cade de acord că trebuie să existe un stat palestinian și se ajunge la un acord privind granițele de stat și toate celelalte probleme, dar Israelul nu evacuează avanposturile ilegale și nu-și asumă nici un alt angajament. SUA vor spune că palestinienii nu pot avea un stat deoarece Israelul nu a res­pec­tat Road Map-ul? Firește că nu. Asta înseamnă că palestinienii vor avea un stat dacă George Bush consideră că îl merită. La prima vedere, nu există sancțiuni pentru Israel, dar desigur SUA au o influență uriașă asupra Israelului, dacă decid să o folosească. Dar vor decide să o folosească?
Palestinienii își vor avea statul dorit dacă își rezolvă problemele și pun capăt terorismului. La prima vedere, americanii au o influență uriașă asupra părții palestiniene, întrucât pot suspen­da ajutoarele umanitare și le pot nega statutul de stat. Dar asta ar duce doar la căderea lui Abbas și Salem Fayyad și la înlocuirea lor cu facțiuni mai dure. Așadar, nu e sigur că SUA se pot folosi de aceste atuuri. Iar dacă Abbas va obține statul palestinian și va fi imediat după aceea răsturnat de la putere de către Hamas?
Declarația comună recomandă și continuarea negocierilor, dar nu există principii sau un cadru general pentru acordul care urmează a fi negociat. Nu există criterii de evaluare a respectării Road Map-ului. Declarațiile seamănă cu discursurile din finalul cinelor fes­tive sau de primire a premiilor Oscar.
Putem spune că întrunirea de la Annapolis nu a generat nici un rezultat concret. Nici obligații, nici discutarea “problemelor de fond” nu au fost men­ționate în declarația generală. Sum­mitul s-ar putea numi cu greu un suc­ces, însă nu se poate numi nici un eșec total. Participarea unui număr atât de mare de state arabe și alte părți inte­resate este semnificativă, dar rămâne de văzut care va fi relevanța sa în ter­meni reali. Nu prea există loc de opti­mism. Dacă soluția cu două state este de neatins, eșecul ar putea stimula discuții despre o soluție cu un singur stat în viitorul nu foarte îndepărtat. Există semnale că această opțiune se discută în diverse forumuri academice și că ar putea câștiga teren.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CONTINUARE.............

Mesaj Scris de Admin la data de 03.02.08 17:59

Apa
Regiunea se confruntă dintotdeau­na cu lipsa apei. Serviciul Național de Alimentare cu Apă al Israelului a făcut posibilă o densitate mare a populației și un nivel de viață bun. Serviciul pom­pează apa din Marea Galileei și o trans­portă în zonele din centrul și sudul Israelului, precum și în teritoriile palestiniene. Într-o singură zi este livrată o cantitate de apă egală cu cea folosită în întreg anul 1948, dar tot nu este suficient. Pânzele freatice din care se pompează apa ce alimentează centrul Israelului sunt cele din Cisior­dania. Râul Iordan curge într-o regiune care ar trebui să facă parte din Pales­tina. Ambele părți au nevoie de apă pentru supraviețuire și dezvoltare, și vor să-și asigure cantități adecvate de apă din resursele limitate pe care le au la dispoziție. Israelul rezervă pentru uz propriu o mare parte din apa din pânzele freatice din Cisiordania.

Ierusalim
Ierusalimul urma să fie internațio­nalizat, conform planului de împărțire al ONU. Ambele părți revendică partea estică a Ierusalimului. Orașul a fost în antichitate capitala Iudeei și adăpos­teș­te templul sfânt evreiesc din care s-a păstrat doar Zidul de Vest. Tot aici se află însă și moscheea Al-Aqsa – consi­derată de mulți drept cel de-al treilea loc sfânt ca importanță în islam. Cartie­rele evreiești și arabe se întrepătrund și ar fi foarte greu de separat.

Probleme actuale în conflictul israeliano-palestinian

Moartea lui Yasser Arafat. După moartea lui Yasser Arafat, a început o nouă eră în istoria Palestinei și a relațiilor israeliano-palestiniene. Mah­moud Abbas a fost ales președinte al Autorității Palestiniene cu o majoritate confortabilă, în alegeri libere și demo­cratice. Abbas a promis să pună capăt terorismului și să negocieze o pace bazată pe retragerea completă a Israelului din Cisiordania și Gaza, o capitală palestiniană la Ierusalim și „întoarcerea refugiaților palestinieni.“
Victoria electorală a Hamas. În alegerile din ianuarie 2006, mișcarea Hamas a câștigat majoritatea locurilor în Consiliul Legislativ Palestinian și a format guvernul. Acesta a fost lărgit ulterior, transformându-se într-un gu­vern de unitate națională care a inclus și Fatah, până în iunie 2007. Hamas a refuzat să recunoască dreptul la exis­tență al Israelului sau să încheie pace cu acesta.
Recunoașterea Israelului. Majori­ta­tea palestinienilor vor ca mișcarea radicală Hamas, care a obținut o victorie clară în fața Fatah în Consiliul Legislativ Palestinian, în ianuarie 2006, să recunoască Israelul și să negocieze un acord de pace. Liderii Hamas spun că „recunosc că Israelul există“, dar că niciodată nu vor recu­noaște dreptul Israelului la existență ca stat evreu și că nu vor încheia nicio­dată pace cu Israelul. Oficialii europeni și americani au amenințat că nu vor negocia cu Hamas și vor sista aju­toarele pentru palestinieni dacă Ha­mas nu acceptă să se dezarmeze și să recunoască Israelul. Purtătorii de cu­vânt Hamas au transmis mesaje contradictorii, dar au promis că nu vor recunoaște Israelul și nu vor renunța niciodată la revendicările asupra întregului teritoriu palestinian, deși se pare că majoritatea palestinienilor ar prefera să fie aleasă calea negocierilor și a păcii.
Unitatea palestiniană și boicotul Cvartetului. Cvartetul este format din reprezentanții Rusiei, Uniunii Euro­pe­ne, Statelor Unite și Națiunilor Unite, care se întâlnesc regulat pentru a-și coordona efortul diplomatic (deși fiecare acționează și independent de ceilalți). Cvartetul a fost creat ca o reacție la Intifada din anul 2000. Această organizație dă comunicate regulate despre situația din regiune și mersul negocierilor. Tony Blair a fost numit emisar al Cvartetului pe 27 iunie 2007. Statele membre ale Cvartetului au boicotat oficial guvernul condus de Hamas, până când acesta a acceptat să recunoască Israelul și să pună capăt violențelor. Boicotul a fost însă evitat, astfel încât fondurile pentru salarii au fost acordate direct anga­jaților palestinieni. În martie 2007, Hamas și Fatah au semnat un accord de uniune la Mecca, permițând for­ma­rea unui guvern de unitate națională cu o platformă destul de neclară. Pales­ti­nienii au cerut guvernelor occidentale să recunoască noul guvern și să pună capăt boicotului. Membrii Cvartetului vor colabora cu membrii non-Hamas din noul guvern. Israelul a insistat că nu va avea relații oficiale decât cu Mah­moud Abbas, care este președinte și nu face parte din guvern.
Prăbușirea Autorității Palestiniene. În iunie 2007, pe fondul anarhiei în creștere în Gaza, militanții Hamas au atacat obiectivele Fatah/Autorității Palestiniene din Gaza, inclusiv unități militare, instituții publice și spitale, alungând Fatah din Fâșia Gaza. Mahmoud Abbas a dizolvat guvernul de uniune și a anunțat că va forma un alt guvern cu sediul în Cisiordania. Aici, militanții Fatah au arestat oficiali și luptători Hamas. Din iunie 2007 există două guverne separate în Cisiordania și Gaza, ceea ce pune procesul de pace sub semnul întrebării.
Armistițiu și violență. Mahmoud Abbas a încercat să convingă mișcările militante palestiniene să declare ar­mis­­tițiu și să nu atace Israelul, în timp ce Israelul a declarat că nu va mai recurge la asasinate și la vânarea tero­riș­tilor căutați, cu excepția situațiilor de urgență. Armistițiul nu a fost respectat în totalitate (iunie 2007), perioadele de respectare alternând cu încălcări evidente. Israelul a continuat să ares­teze palestinieni suspectați de aten­tate teroriste în Cisiordania, în timp ce palestinienii au continuat să lanseze rachete Qassam (vezi mai jos) din Ga­za. În represaliile israeliene din Gaza au fost uciși atât civili, cât și teroriști înarmați.
Securitate. Abbas a declarat în repetate rânduri că nu va folosi forța împotriva grupărilor înarmate. În același timp, el a accentuat că „legea va fi aplicată“ și că Autoritatea Națională Palestiniană nu va permite acestor grupări să dezlănțuie haosul în țară. Anul 2005 însă a fost marcat de numeroase atentate ale facțiunilor Fatah și Hamas împotriva instituțiilor palestiniene, precum și de un atentat sinucigaș instigat, se pare, de ramura siriană a Jihadului Islamic.
Stat provizoriu versus statut final. Road Map-ul conceput de Cvartet recomandă ca posibilă opțiune un stat palestinian cu granițe provizorii, opțiu­ne susținută de israelieni și SUA, în timp ce Abbas insistă asupra reluării negocierilor privind statutul final și afirmă că nu dorește granițe provizorii.
Rachetele Qassam. Începând din 2001, grupările palestiniene din Fâșia Gaza lansează rachete Qassam, inițial îndreptate împotriva coloniilor israe­lie­ne din Gaza, iar ulterior împotriva unor ținte civile de pe teritoriul israelian. Atacurile au escaladat după preluarea puterii de către Hamas. Rachetele au făcut peste zece victime și au produs pagube însemnate. Orașul Sderot a fost bombardat zilnic cu rachete Qassam în 2007.
Soldatul răpit. În iunie 2006, gru­pări afiliate la Hamas, inclusiv cele care ulterior l-au răpit pe reporterul BBC Alan Johnston, au trecut granița în Israel și l-au răpit pe caporalul Gilad Shalit. În schimbul răscumpărării sale, răpitorii cer eliberarea unui număr mare (nespecificat) de prizonieri pales­tinieni. Israelul afirmă că nu pot fi relan­sate negocieri serioase privind statutul final până când nu este eliberat Shalit. Se pare că nego­cia­torilor palestinieni li s-a oferit elibe­ra­rea a peste 1.000 de deținuți în schim­bul lui Shalit, dar aceștia au refuzat.
Transferul atribuțiilor de securitate. Israelul ar trebui să transfere atribuțiile legate de securitate în orașele din Cisiordania, ridicând treptat asediul și revenind la situația de dinainte de izbucnirea violențelor în 2000.
„Bariera de securitate“. O „barieră de securitate„ în curs de construire în Cisiordania îi desparte pe palestinieni de pământurile lor și de alte orașe, și distruge, potrivit lor, livezile de măslini și alte proprietăți. Traseul zidului a fost modificat de câteva ori, la presiunea comunității internaționale. În prezent ea include porțiuni din teritoriul Cisior­daniei de partea israeliană a barierei. O recomandare a Curții Internaționale de Justiție (ICJ) afirmă că bariera este o încălcare a legilor internaționale. De când a fost construită bariera, numărul de victime israeliene a scăzut semni­fi­cativ, iar FAI afirmă că este un elemen-cheie în prevenirea atentatelor teroris­te. O hotărâre a Curții Supreme israe­lie­ne stipulează că bariera nu este ilegală în principiu, dar traseul ei trebuie modificat pentru a optimiza echilibrul între aspectele legate de securitate și cele umanitare.
Prizonierii. Israelul ține prizonieri mii de palestinieni. Un număr mare de prizonieri au fost eliberați, dar pales­tinienii cer eliberarea tuturor prizo­nierilor, mai ales femei și minori. Israe­lul nu acceptă eliberarea deți­nuților care au îndeplinit mai puțin de două treimi din sentință și care au fost direct implicați în atentate.
Retragerea. Guvernul Israelului a decis retragerea unilaterală din Fâșia Gaza și din 4 așezări din Cisiordania, evacuând aproape 8.000 de coloniști. După moartea lui Yasser Arafat, mă­su­ra a fost parțial coordonată cu partea palestiniană. Retragerea s-a realizat fără incidente majore până în septem­brie 2005, dar a fost urmată de con­fuzie și haos în Gaza.
Trecere sigură și frontiere des­chise. Accesul palestinienilor din Gaza la lumea din afară este semnificativ restricționat. Acordurile de la Oslo stipulau realizarea unei rute de trecere sigură dinspre Gaza spre Cisiordania. Israelul a promis o soluție pentru trecerea sigură a frontierei. În Cisior­dania, numeroase puncte de control res­tric­ționează circulația pales­tinie­nilor.
Avanposturile israeliene. Conform Road Map, Israel s-a angajat să eva­cueze “avanposturile” ilegale înființate de coloniști cu știrea guvernului, dar fără aprobare oficială, după martie 2001. Guvernul estimează că există în jur de 28 de astfel de avanposturi, dar conform Peace Now sunt 53. În total există peste 100 de avanposturi, incluzându-le pe cele ridicate înainte de data interdicției. Raportul Sasson publicat pe 9 martie 2005 vorbește despre cheltuirea improprie a fon­du­rilor publice pentru construcția de așezări, dar cea mai mare parte a informațiilor erau deja cunoscute. Premierul israelian Ariel Sharon a promis încă o dată că avanposturile vor fi evacuate. Până în toamna anului 2007 însă nu se înregistraseră progrese semnificative.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israel-Palestina: istoria unui conflict

Mesaj Scris de Admin la data de 03.02.08 17:55

[url=http://www.cadranpolitic.ro/view_article.asp?item=2444&title=Israel-Palestina: istoria unui conflict]Israel-Palestina: istoria unui conflict[/url]
Moștenirea istoriei a creat probleme care îi dezbină pe palestinieni și israelieni. Iudeea, patria evreilor în antichitate, a fost cucerită de romani și redenumită Palestina. Ulterior, Palestina a fost cucerită și colonizată de arabi timp de o mie de ani. Mișcarea sionistă a vizat revenirea evreilor în Israel, neținând cont de populația arabă stabilită aici. În urma Declarației de la Balfour din 1917, Marea Britanie a fost însărcinată cu construirea unui stat pentru poporul israelian în Palestina.
Istorie conflictuală
Arabii au primit cu dușmănie încercarea evreilor de a le lua pământul. Conduși de ma­rele muftiu Hajj Amin El Husseini, ei s-au răsculat în repetate rânduri, luând astfel naștere o îndelungată ostilitate între evreii și arabii din Palestina. Marea Britanie a oprit imigrația israe­liană spre Palestina. În urma Holo­cau­s­tului, în care 6 milioane de evrei au fost uciși de naziști, au crescut pre­siunile asupra Marii Britanii pentru ac­cep­tarea imigranților evrei în Pales­ti­na. În 1947, ONU a împărțit teritoriul între statele arab și israelian. Arabii nu au fost de acord cu împărțirea, și astfel a izbucnit războiul. Evreii au obținut o victorie decisivă și și-au extins statul, iar câteva sute de mii de palestinieni au fost siliți să se refugieze. Statele ara­be au refuzat să recunoască Israelul sau să încheie pace cu acesta. Au izbucnit războaie în 1956, 1967, 1973 și 1982, plus numeroase raiduri și contralovituri israeliene. Fiecare parte crede în versiuni diferite ale ace­leiași istorii. Fiecare parte consideră că celălalt este în întregime vinovat pentru conflict, și așteaptă scuze.

Ocupație, teritoriu și colonii
Israelul a ocupat Cisiordania și Fâșia Gaza (aproape 2.200 de mile pătrate) în urma războiului de șase zile din 1967, și a construit colonii cu o populație de aproximativ 220.000 de oameni, majoritatea în Cisiordania. Palestinienii cer retragerea de pe teri­toriile ocupate în 1967 și evacuarea coloniilor. Israelul a continuat să extin­dă așezările pe întreaga perioadă a pro­cesului de pace inițiat în 1993, și face același lucru în prezent. La negocierile privind statutul final al teritoriilor palestiniene, desfășurate la Camp David și Taba, Israelul s-a oferit să retrocedeze 97% din teritoriul Cisiordaniei și întreaga Gaza, precum și cartierele arabe din Ierusalim. Oferta a fost refuzată de palestinieni.

Statul palestinian
Înființată în vederea recuceririi întregii Palestine de către arabii pales­tinieni, Organizația pentru Elibe­ra­rea Palestinei a dat de înțeles în 1988 că ar putea accepta soluția celor două sta­te diferite. Acordurile de la Oslo, din 1993, ar fi trebuit să conducă la o stin­gere pașnică a conflictului, dar con­tinuarea ocupației israeliene, violen­țe­le și ostilitatea palestinienilor au de­generat în conflict deschis în sep­tem­brie 2000.
Palestinienii vor formarea unui stat în Cisiordania și Gaza. Israelienii de dreapta se opun creării unui stat, deoa­rece, afirmă ei, acesta ar funcțio­na ca bază pentru grupările teroriste. În negocierile privind statutul final, guvernul israelian a acceptat existența unui stat palestinian demilitarizat, cu con­trol limitat asupra frontierelor și resurselor, un „cvasistat“. Palestinienii au obținut promisiunea ONU și a președintelui SUA privind formarea statului. Planul de pace “Road Map” are ca obiectiv înființarea unui stat palestinian. Acordurile de la Oslo și “Road Map” sunt contestate de grupuri palestiniene extremiste ca Hamas și de extremiștii sioniști.

Refugiații
În jur de 726.000 de palestinieni au fost expulzați sau au părăsit locurile natale în 1948, în timpul războiului care a urmat înființării statului Israel, iar alți palestinieni au fugit în 1967. În prezent există aproape 4 milioane de refugiați palestinieni. Mulți locuiesc în condiții mizere în tabere de refugiați supraaglomerate în Cisiordania și Gaza, în Iordania, Siria, Liban și Irak. Palestinienii cer ca acești refugiați să aibă dreptul de a se întoarce în casele lor din Israel, în virtutea Rezoluției nr. 194 a Adunării Generale a ONU. Israelienii afirmă că un număr aproape egal de evrei au părăsit teritoriile arabe venind în Israel în 1948. Israelienii se opun întoarcerii refugiaților, deoarece s-ar crea o majoritate arabă în Pales­tina, care ar însemna sfârșitul Israe­lului ca stat evreu. Majoritatea grupă­rilor palestiniene, inclusiv Fatah, sunt de acord, și afirmă public că rezolvarea problemei refugiaților prin acordarea permisiunii de revenire ar însemna sfârșitul Israelului.

Terorismul palestinian
Aproape toate grupurile palesti­nie­ne au fost înființate cu țelul declarat de a distruge Israelul prin violență și au desfășurat o îndelungată activitate tero­ristă în acest scop. OEP (Orga­niza­ția pentru Eliberarea Palestinei) este singura care a renunțat oficial la acest obiectiv. În 1993, OEP a semnat Decla­rația de Principii de la Oslo, renunțând la violență și acceptând să respecte Rezoluția nr. 242 a Consiliului de Secu­ritate al ONU, ceea ce recunoaște impli­cit dreptul la existență al Israe­lului. În schimb, Israelul a permis ac­cesul OEP în Cisiordania și Fâșia Gaza, iar palestinienii au obținut autonomia majorității populației din aceste zo­ne. Grupările palestiniene extremiste care s-au opus acestor acorduri au inițiat o campanie de ambuscade și aten­tate sinucigașe împotriva Israe­lului. Autoritatea Națională Pales­tinia­nă a declarat că nu poate ține sub con­trol grupările disidente. Negocierile pri­vind statutul final au eșuat în septem­brie 2000. Ariel Sharon a vizitat pe 28 septembrie Muntele Templului (Haram as Sharif), unde se găsește și mos­cheea Al-Aqsa, dar nu a intrat în nici o moschee. Acest fapt a stârnit proteste violen­te, înăbușite cu brutalitate de forțele armate israeliene. Violența s-a trans­format într-o “rezistență” gene­rali­zată, numită „intifadă“, în care au fost implicate procente semnificative din populație și chiar Autoritatea Națională Palestiniană și forțele de poliție pales­tiniene înființate în conformitate cu acor­durile de la Oslo. Sondajele de opinie arată că aproape jumătate din palestinieni cred că scopul intifadei este de a distruge Israelul. Din 28 septembrie 2000, palestinienii au ucis peste o mie de israelieni în atentate tero­riste și sinucigașe. Israelienii au omorât peste 3.500 de palestinieni, inclusive numeroși civili, în operațiuni de „apărare„ și represalii. Intifada a distrus încrederea multor israelieni în posi­bilitatea încheierii păcii și a distrus credibilitatea lui Yasser Arafat și a OEP ca parteneri de negociere. Represaliile și regimul represiv israelian au sporit și mai mult resentimentele palesti­nie­ni­lor.
Regimul represiv israelian
Israelul a răspuns violențelor pales­tiniene la începutul procesului de la Oslo prin limitarea fluxului de mun­citori palestinieni în Israel, pentru a preveni infiltrarea teroriștilor, și prin con­troale stricte la punctele de frontieră. Închiderea granițelor a redus drastic standardele de viață ale pales­ti­nienilor. Palestinienii care ve­neau să se angajeze erau supuși la percheziții umilitoare și stăteau la cozi inter­mi­na­bile la punctele de control. În urma aten­tatelor teroriste la punctele de frontieră, membrii FAI (Forțele Armate Israeliene – armata israeliană), tensio­nați, se grăbeau să deschidă focul asupra vehiculelor suspecte, ucigând civili nevinovați. Punctele de control din jurul Ierusalimului împiedicau pales­ti­nie­nii să își găsească de lucru în Ieru­salim și să călătorească între diferite orașe palestiniene.
După septembrie 2000, repre­sali­ile israeliene provocate de raidurile teroriste palestiniene au devenit tot mai dure, incluzând asasinarea tero­riș­tilor căutați pentru cercetări pe care palestinienii refuzau să îi aresteze. În urma unei serii de atentate sinucigașe în martie 2002, Israelul a lansat ope­rațiunea Zidul de Apărare în Cisiordania și de atunci a reocupat aproa­pe întreg teritoriul cedat pales­ti­nienilor în Cisiordania. FAI a înființat noi puncte de control și a instituit un adevărat asediu asupra orașelor, cu lungi perioade de alarmă care afectau viața zilnică, munca și învățământul. Orașele au fost împrejmuite cu șanțuri, împiedicând plecarea locuitorilor. FAI a ucis peste 3.500 de palestinieni, a demolat case și a distrus livezi de măslini. După ce un studiu recent al FAI a indicat că demolările nu împie­dică atentatele sinucigașe, s-a renun­țat la demolarea caselor atentatorilor sinucigași, dar se demolează în conti­nua­re clădiri, sub alte pretexte.
Pe lângă măsurile de securitate, colo­niștii extremiști israelieni îi hăr­țu­iesc pe palestinieni, le distrug proprie­tățile, distrug livezile de măslini; câțiva palestinieni au fost uciși în condiții suspecte. Autorii faptelor sunt rareori identificați, și aproape niciodată trimiși în judecată.

Securitatea Israelului
Suprafața Israelului în granițele de dinainte de armistițiul din 1967 este puțin sub 8.000 de mile pătrate. Distanța de la Tel Aviv la granița verde a Israelului (Cisiordania) este de aproape 11 mile. Tel Aviv, Ierusalim și alte orașe israeliene sunt în raza de acțiune a artileriei palestiniene. De ace­ea Israelul insistă să primească garanții că viitorul stat palestinian va fi demilitarizat. Cisiordania are o impor­tanță strategică enormă pentru orice țară care ar intenționa să atace Israelul. Ca atare, acesta din urmă cere garanții că statul palestinian nu va permite accesul pe teritoriul său nici unei armate străine și a insistat să aibă baze proprii în Cisiordania.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Pagina 6 din 11 Înapoi  1, 2, 3 ... 5, 6, 7 ... 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum