REMEMBER!!!!!

Pagina 5 din 11 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

REMEMBER!!!!!

Mesaj Scris de Admin la data de 08.05.06 18:54

Rezumarea primului mesaj :

O scrisoare deschisa lumii
Draga lume,inteleg ca din cauza noastra , a celor din Israel, devii
nelinistitaba mai mult, foarte enervata,chiar revoltata.

Intradevar se poate observa ca la fiecare cativa ani iti iesi din fire din cauza
noastra. Astazi este "asuprirea brutala a palestinienilor" , ieri a
fost Libanul, inainte de el bombardarea reactorului atomic din
Bagdad , Razboiul Iom Kipur si expeditia militara din Sinai. Se pare
ca evreii, care obtin o victorie si ca urmareraman in viata, te
deranjeaza intr-un mod iesit din comun.

Desigur noi poporul evreu, te-am enervat cu mult inainte de
infiintarea statului Israel. Am fost un motiv de poticnire pentru
poporul german, care l-a votat pe Hitler, pentru poporul austriac,
care a sarbatorit intrarea lui in Viena, si un tepus pentru o
sumedenie de popoare :Polonia, Slovacia, Letonia , Ucraina,
Rusia,Ungaria si Romania.Putem trasa o linie lunga inapoi in istoria
enervarii acestei lumi. Cazacii lui Cmielnitki s-au suparat pe noi,
masacrand intre anii 1648-1649 zeci de mii de evrei: i-am enervat si
pe cruciati, care in drum spre eliberarea Tarii Sfinte s-au
dezlantuit atat de mult impotriva evreilor , incat i-au macelarit pe
multi.

Timp de secole am deranjat Biserica Romano-Catolica ,care a facut tot
cei-a stat in putinta pentru a dovedi prin inchizitii apartenenta
noastra la poporul evreu , si l-am enervat si pe dusmanul de moarte
al Bisericii,Marthin Luther, care in chemarea sa adresata natiunii ,
a cerut arderea sinagogilor impreuna cu evreii, dand dovada astfel de
un spirit crestin-ecumenic uimitor. Si fiindca ne-a deranjat si pe
noi ca te-am enervat mereu, draga lume, am decis, sa te parasim intr-
o anumita masura si sa infiintam propiul stat. Argumentul era ca tot
te-am enervat, te-am incurcat, te-am deranjat, atat timpcat traiam
intr-o legatura stransa cu tine, ca niste cetateni straini in
diferitele tari din care esti compusa. Ce idee mai buna am fii gasit,
decat sa te parasim si astfel sa dovedim dragostea noastra fata de
tine- ca sa-ti cream o situatie in care si tu sa ne poti iubi? Si
astfel am decis sa venim aici- in aceeasi patrie, din care am fost
izgoniti cu 1900 de ani in urma de catre lumea romana, pe care in mod
evident am enervat-o.

Din pacate, draga lume, se pare ca este greu sa te satisfacem. Dupa
ce te-am parasit pe tine,pogromurile, inchizitiile,cruciadele si
holocausturile tale, dupa ce am parasit lumea in general ca sa traim
in statul nostru, iata am devenit din nou un prilej de poticnire
pentru tine. Te superi pe noi din cauza asupririi palestinienilor.
Esti tare dearnjata de faptul ca nu cedam teritoriile din 1967 , care
in mod vadit reprezinta piedica in calea pacii din Orientul
Apropiat .Moscova si Washingtonul sunt maniate. Arabii "radicali"
sunt maniati si arabii moderati sunt maniati.

Draga lume , gandeste putin la reactia unui evreu din Israel .In
1920 , 1921 si 1929 nu exista problema teritoriilor din 1967, care sa
fi fost un obstacol in calea realizarii pacii dintre evrei si arabi.
Pe atunci nu exista nici macar statul Israel, care putea sa deranjeze
pe cineva.Totu-si aceeasi palestinieni asupriti au ucis multi evrei
in Ierusalim , Iaffa ,Safed si Hebron.

In 1929 au fost ucisi 67 de evrei in Hebron. Draga lume,de ce au
masacrat arabii -palestinieni-in 1929 intr-o singura zi 67 de evrei?
Putea sa fie oare din cauza maniei lor provocata de agresiunea
israeliana din 1967? -Si de ce au fost macelariti intre 1936-1939
barbati, femei si copii evrei? Oare din cauza ca arabii sau maniat pe
1967?...Si atunci cand tu, draga lume, ai inaintat in 1947 un plan de
divizare in cadrul ONU care propunea formarea unui "stat palestinian"
pe langa un Israel foarte mic, iar arabii strigau in cor "nu"
declansand imediat un razboi si omorand 6000 de evrei -sa fi fost
aceasta manie provocata tot de 1967? Si, in treacat, vreau sa te
intreb, draga lume , de ce nu am auzit cu acele ocazii "protestul"
tau?

Sarmanii palestinieni, care astazi omoara evreii cu explozive, bombe
inciendare si pietre sunt parte integranta a aceluiasi popor, care-
in timp ce detinea toate teritoriile, pe care astazi le cer inapoi,
ca saa-si infiinteze un stat- a incercat sa alunge Israelul in apele
marii. Aceleasi fete schimonosite, acelasi strigat: "itbach-al-
yahud!" (Omorati evreii!) , pe care-l auzim si il vedem astazi, le-am
vazut si le-am auzit deja atunci. Acelasi popor, acelasi vis-
distrugeti Israelul.

Ceea ce nu le-a reusit ieri, devine obiectulvisului lor in prezent;
dar noi sa nu indraznim sa-i "asuprim" .
Draga lume ,ai fost un spectator atat al Holocaustului, cat si al
evenimentelor care au avut loc in 1948, cand sapte state au
dezlantuit un razboi,. pe care Liga Araba il compara cu "masacrele
mongolilor". Ai fost un spectator, cand in 1967 Nasser se angaja in
fata multimii furioase din toate capitalele arabe, sa-i alunge pe
toti evreii inmare. Iar maine ai fi din nou un spectator, cand
Israelul ar fi amenintat cu distrugerea.

Si fiindca stim ca arabii palestinieni viseaza in fiecare zi la
aceasta nimicire, vom face tot ceea ce ne sta in putinta ca sa
supravietuim in tara noatra. Daca acest lucru te deranjeaza, draga
lume, atunci gandestete la nenumaratele ocazii cand ne-ai deranjat tu
pe noi. In orice caz, draga lume, daca te simti necajita din cauza
noastra , iata un evreu din Israel, caruia nu-i pasa deloc ce
gandesti tu despre noi.

www.geocities.com

Scuza noastra (a evreilor)
Sub acest titlu ironic s-a scris un articol cu urmatorul mesaj:
Dupa unul din ultimele atentate teroriste sinucigase din Ierusalim ,
secretarul de stat America i-a fortat pe palestinieni sa condamne
intr-un fel sau altul cele intamplate. Prim ministrul palestinian s-a
plans apoi ca numai partii palestiniene i se cere mereu sa condamne
terorismul.

Asa cum era de asteptat, condamnarea palestiniana a atentatului a
continut printre altele remarci de genul : " Noi deplangem uciderea
civililor de ambele parti"Poate ca palestinienii au dreptate . De
aceea vreau sa pun lucrurile la punct si imi exprim regretul in
numele poporului evreu pentru urmatoarele acte de violenta:
1. Atentatele sinucigase evreiesti , care au fost comise impotriva
arabilor
2. autobuzele arabe care au fost aruncate in aer de catre evrei.
3.pizzeriile ,magazinele ,discotecile si restaurantele arabe care au
fost distruse de teroristii evrei
4.avioanele care au fost deturnate de evrei ,incepand cu anul 1903.
5.Sarbatorile de Ramadam care au devenit cadrul bombelor evreiesti.
6.Arabii care au fost linsati in orasele israeliene ; sportivii arabi
la fjocurile olimpice , care au fost ucisi de catre evrei;ambasadele
tarilor arabe care au fost aruncate in aer de catre evrei.
7.moscheile ,cimitirele si scolile religioase care au fost profanate
sau inciendate de catre evrei in Africa de Nord ,Franta ,Belgia,
Germania, Anglia sau vreo alta tara.
8. distrugerea unor institutii militare si civile ale SUA din Kenia,
Pakistan,Iran,Arabia Saudita si Yemen precum si uciderea puscasilor
marini si a personalului diplomatic al SUA.
9. manualele scolare evreiesti care afirma ca arabii au otravit
fantanile,au folosit sangele crestinilor ,au controlat lumea
financiara si l-au ucis pe Isus ;sau pe batranii din Mecca ce
planuiesc o preluare a puterii mondiale.
10. Dar indeosebi imi este rusine pentru concetatenii mei care pe 11
septembrie 2001 au atacat World Trade Center ,Pentagonul si aviatia
civila ,in timp ce ceilalti dansau in strada si sarbatoreau acest
eveniment.
Fara cuvinte.
www.geocities.com


Ultima editare efectuata de catre Admin in 29.07.11 12:13, editata de 14 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Patru israelieni au fost uciși în Cisiordania, ...

Mesaj Scris de Admin la data de 01.09.10 5:37

Patru israelieni au fost uciși în Cisiordania, ...
Patru israelieni au fost uciși, marți seara, într-un "atac terorist", în apropiere de colonia evreiască Kyriat Arba, în regiunea Hebron (sudul Cisiordaniei), a anunțat purtătorul de cuvânt al poliției israeliene, Micky Rosenfeld.
Acest atac are loc cu o zi înainte de reluarea negocierilor de pace directe între israelieni și palestinieni
, la Washington.
Potrivit serviciilor de ambulanță, victimele sunt doi bărbați și două femei.
Mașina la bordul căreia circulau aceștia a fost ținta unor tiruri, pe drumul între Kyriat Arba și localitatea palestiniană Bani Naim, în apropiere de Hebron, a precizat purtătorul de cuvânt.
"Este vorba despre un atac terorist", a apreciat el.
Acest drum este frecventat de coloniști din regiune, într-o zonă de tensiuni puternice și frecvente, între israelieni și palestinieni.
Mișcarea islamistă Hamas a salutat, marți seara, asasinarea celor patru israelieni.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Dacă se prăbușește Israelul, ne prăbușim cu toții

Mesaj Scris de Admin la data de 04.07.10 17:12

Dacă se prăbușește Israelul, ne prăbușim cu toții



http://animanews.com/component/content/article/14-articole/2064-jose-maria-aznar-dac-se-prbuete-israelul-ne-prbuim-cu-toii.html



Furia în legătură cu Gaza este o diversiune. Nu putem să uităm că Israelul este cel mai bun aliat al Vestului într-o zonă tulbure.
De prea multă vreme nu dă bine să vorbești în favoarea Israelului. După recentul incident de la bordul unui vas din Mediterana plin cu activiști anti-israelieni, e greu să gândești să promovezi o cauză mai puțin populară.
Într-o lume ideală, asaltul făcut de comandourile israeliene asupra vasului Mavi Marmara nu s-ar fi sfârșit cu nouă morți și douăzeci de răniți. Într-o lume ideală, soldații ar fi fost primiți pașnic pe vas. Într-o lume ideală, nici un stat, cu atât mai puțin un aliat recent al Israelului ca Turcia, ar fi sponsorizat și organizat o flotilă a cărui singur scop a fost să creeze o situație imposbilă pentru Israel: să îl facă să aleagă între a reununța la politica sa de securitate și la blocada navală, sau a ridica asupra-și mânia lumii.
În purtarea noastră față de Israel, trebuie să spuberăm pâcla roșie a furiei care înorează adesea judecata. O abordare rezonabilă și echilibrată ar trebui să cuprindă următoarele realități : în primul rând, statul Israel a fost creat în urma unei decizii a ONU, așadar legitimitatea sa nu trebuie pusă în discuție. Israelul are instituții democratice adânc înrădăcinate. Este o societate dinamică și deschisă care a atins în mod repetat excelența în cultură, știință și tehnologie.
În al doilea rand, datorită rădăcinilor, istoriei și valorilor sale, Israelul este pe deplin o țară occidentală. Într-adevăr, este o țară occidentală normală, care însă se confruntată cu împrejurări anormale.
În mod unic în Occident, este singura democrație a cărei însăși existență a fost pusă în discuție încă de la început. Din prima clipă a fost atacată de vecinii săi cu arme convenționale de război. Apoi a trebuit să se confrunte cu terorismul, care a culminat cu val după val de atacuri sinucigașe. Acum, la porunca islamiștilor radicali și ai simpatizanților lor, se confruntă cu o campanie de delegitimizare prin mijlocirea legislației internaționale și diplomației.
La șaizeci și doi de ani de la creare, Israelul încă luptă pentru supraviețuire. Pedepsit cu bombe care plouă din Nord și din Sud, amenințat cu distrugerea de un Iran care țintește să achiziționeze arme nucleare și înghesuit de prieteni și de dușmani, Israelul se pare că nu a avut nici un moment de pace.
E de înțeles că timp de ani de zile, atenția Vestului a fost concentrată pe procesul de pace dintre israelieni și palestinieni. Însă dacă acum Israelul este în pericol și toată regiunea alunecă către un îngrijorător viitor problematic, aceasta nu se datorează lipsei de înțelegere între părți cu privire la modul de rezolvare a conflictului. Parametrii oricărui acord de pace sunt clari, oricât de greu ar părea pentru ambele părți să facă ultima sforțare pentru o înțelegere.
Adevăratele amenințări la stabilitatea regională trebuie găsite în creșterea radicalismului islamic care vede în distrugerea Israelului o împlinire a destinului său religios și, totodată, în Iran, cu ambiția sa pentru hegemonie regională. Ambele fenomene sunt amenințări care afectează nu numai Israelul, dar și Vestul în mod extins și lumea în general.
Miezul problemei se află în maniera ambiguă și uneori eronată în care prea multe țări reacționează acum la situație. Este ușor să blamezi Israelul pentru toate problemele din Orientul Mijlociu. Unii chiar acționează și vorbesc ca și cum o nouă înțelegere cu lumea musulmană ar putea fi atinsă dacă am fi pregătiți să jertfim statul evreu pe altar. Aceasta ar fi o nebunie.
Israelul este linia noastră de apărare într-o regiune turbulentă care în mod constant riscă să cadă în haos, o regiune vitală pentru securitatea energetică datorită supradependenței noastre de petrolul din Orientul Mijlociu, o regiune care este linia frontului în lupta cu extremismul. Dacă se duce Isralul, ne ducem toți. A apăra dreptul Israelului de a exista în pace, înăuntrul unor granițe sigure, cere un grad de claritate morală și strategică care prea adesea pare să fi dispărut din Europa. Statele Unite dau semne îngrijorătoare că se îndreaptă în aceiași direcție.
Occidentul trece printr-o perioadă se confuzie cu privire la forma viitorului lumii. În mare parte, această confuzie este cauzată de un fel de îndoială masochistă asupra identității noastre, de domnia corectitudinii politice, de un multiculturalism care ne îngenunchează în fața altora, și de un secularim care – ironia ironiilor! – ne orbește chiar atunci când suntem confruntați cu jihadiști care promovează cea mai fanatică întrupare a credinței lor. A lasă Israelul în voia soartei, acum mai mult decât oricând, ne-ar servi numai ca să ne arate ce adânc ne-am scufundat și cât de inexorabil apare acum declinul nostru.
Așa ceva nu poate fi pemis. Motivat de nevoia de a se reconstrui valorile occidentale, exprimând profunda îngrojorare pentru valul de agresiune împotriva Israelului, și conștient fiind de faptul că slăbirea Israelului este slăbirea noastră, am hotărât să promovez o nouă inițiativă numită Prietenii Israelului, cu ajutorul unor persoanlități proeminente, printre care David Trimble, Andrew Roberts, John Bolton, Alejandro Toledo (fostul președinte al Peru), Marcello Pera (filosof și fost președinte al Senatului Italian), Fiamma Nirenstein (politician și scriitor italian), expertul financiar Robert Agostinelli și intelectualul catolic George Weigel.
Nu este în intenția noastră să apărăm o anumită politică a unui anumit guvern al Israelului. Sprijinitorii acestei inițiative sunt convinși că vor fi uneori în dezacord cu hotărârile luate la Ierusalim. Suntem democrați și credem în diversitate.
Cu toate acestea, ceea ce ne unește este refuzul concesiilor în ce privește dreptul Israelului de a exista și de a se apăra. Nu este numai o gravă greșeală morală, ci și o gravă eroare strategică de primă mărime ca țările vestice să se așeze de partea celor care pun în discuție legitimitatea Israelului, să se joace pe la organisemele internaționale cu chestiunile vitale ale securității Israelului, să fie împăciuitori cu cei care se opun valorilor Occidentului în loc să se ridice în mod viguros în apărarea acestora.
Israelul este o parte fundamentală a Occidentului. Occidentul este ceea ce este datorită rădăcinilor sale iudeo-creștine. Dacă elementul evreiesc al acestor rădăcini este răsturnat și este pierdut Israelul, atunci suntem și noi pierduți. Ne place sau nu, sorțile noastre sunt împletite în mod inextricabil.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Drum printre oameni

Mesaj Scris de Admin la data de 23.06.10 19:17

Drum printre oameni
Istorii israeliene (V)

http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=50473
Ultimele discutii in legatura cu achizitionarea unor avioane fara pilot au avut loc cand presedintele de stat al Israelului, Simon Peres, a vizitat Brazilia. Politia braziliana a comandat la Industria Aerospatiala a Israelului aparate de zbor fara pilot, care urmeaza sa fie folosite pentru a spori masurile de securitate necesare organizarii Campionatului Mondial de Fotbal din anul 2014. Aparatele de zbor israeliene vor fi folosite si pentru asigurarea securitatii Olimpiadei de la Rio de Janiero din anul 2016. Israelul le va livra brazilienilor avioane fara pilot, care sunt in general folosite in scopuri militare. Aparatele de zbor de acest gen au fost cumparate de la IAI pentru armatele proprii, de catre mai multe tari care intretin relatii bune cu Israelul. Pe langa folosirea lor cu ocazia evenimentelor sportive, aceste aparate de zbor teleghidate se vor afla la dispozitia politiei Braziliei si pentru alte operatiuni de supraveghere. In plus, politia braziliana doreste sa foloseasca aparatele de zbor pentru securizarea granitelor tarii. In modul acesta, se doreste prevenirea infiltrarii teroristilor, a contrabandei cu arme si stoparea activitatilor bandelor criminale si ale traficantilor de droguri. Brazilia a primit mai multe oferte de la diferite firme. Inainte de a se decide, brazilienii au cerut zboruri de proba intr-una din regiunile cele mai dificile ale tarii, din punct de vedere al tehnicii aviatiei, si anume statul Paraná. De asemenea, in timpul zborurilor de proba, conditiile meteorologice au fost extrem de rele. In cele din urma, insa, sistemul israelian al avioanelor fara pilot i-a convins pe brazilieni de eficienta acestora. Suma de achizitionare a aparatelor de zbor se ridica la aproximativ 250 de milioane de euro. Pentru inceput, vor fi livrate Braziliei trei aparate de zbor cu sistemele lor de coordonare si control, urmand ca in urmatorii doi ani sa fie livrate inca 11 astfel de avioane. Intre timp, mai multi politisti brazilieni vor fi instruiti de Israel in ce priveste folosirea acestor aparate.

Trebuie mentionat faptul ca Israelul detine cea mai puternica industrie aerospatiala din lume. Marii specialisti evrei din fosta URSS lucreaza, dupa revenirea in Israel, doar in cadrul acestei industrii.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Drum printre oameni

Mesaj Scris de Admin la data de 21.06.10 16:57

Drum printre oameni
Istorii
israeliene

http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=50422
In anul 1948, nou-nascutul stat al Israelului a fost imediat atacat de natiunile arabe inconjuratoare. Armatele lor includeau 4.000 de oameni in armatele Palestinei de Nord, Siriei si Irakului, 4.000 de mercenari si beduini intr-o armata din Palestina de Est, recrutati in Transiordania, sub ochii armatei britanice, 3.000 de oameni intr-o armata din Palestina de Vest care au ocupat Telaviv si drumul spre Ierusalim, si 10.000 de oameni apartinand Egiptului. Cand Israel a renascut, aceste armate au preluat controlul asupra drumului Haifatel Aviv, un drum vital, izoland Kibuturile din Negev. Ei au izolat cu desavarsire evreii din Ierusalim si Kibuturile de langa Betleem. Erau in pozitia de a ataca Tel Aviv-ul, inchizand drumul spre Ierusalim. Cand britanicii au predat mandatul din Palestina, adesea au abandonat in favoarea arabilor posturile lor, impreuna cu armele lor. Situatia evreilor parea deznadajduita. Liga Araba a ordonat arabilor din zona sa paraseasca Israelul, in timp ce ei urmau sa-i termine pe evrei. Arabii se gandeau ca statul evreiesc va fi sters de pe harta in doua saptamani. Parea incredibil ca o natiune de 600.000 de evrei sa poata supravietui unui atac orchestrat de liderii a 45 de milioane de dusmani care-i inconjurau. Cuvantul "miracol" era pe buzele tuturor, Dumnezeu a luptat de partea poporului evreu, ca in zilele Vechiului Testament. De asemenea, la evenimentele din 1956, cand, la scurt timp dupa nationalizarea Canalului Suez, presedintele Nasser al Egiptului a declarat ca e gata sa rezolve problema evreiasca o data pentru totdeauna. Israelul, insa, si-a luat revansa, a traversat desertul Sinai si, in scurt timp, statea pe marginea canalului Suez. In bagajele soldatilor arabi care fusesera capturati s-au gasit zeci de exemplare ale cartii Mein Kampf, traduse in araba.

In 1967, exact la a 19-a aniversare a independentei Israelului, Nasser si-a adus din nou tancurile in Sinai, a inchis golful Aqaba si a amenintat ca va folosi fortele aeriene pentru a bombarda orase evreiesti. Fortele aeriene israeliene au lansat un atac indraznet care a distrus la sol intreaga forta aeriana a egiptenilor. Iordania a fost infranta. Bancul de Vest al raului Iordan (pe care Iordania il ocupase inca din 1948) si Ierusalimul de Est au fost returnate Israelului. Pentru prima data in aproape 2000 de ani, Ierusalimul era din nou capitala neimpartita a Israelului, statul evreu. Si iata ca nici de aceasta data nu au fost stersi de pe harta. Israelul a fost si este Tara Fagaduintei… Daca ne uitam din perspectiva biblica la situatia statului evreu al Israelului, care acum exista de peste 50 de ani, nu putem trece cu vederea situatia politica sau istorica. Un lucru este cert: miracolul existentei Israelului continua sa ramana chiar si in istoria recenta. Israel se afla in tara sa si acolo va ramane. Nu vor mai fi smulsi din ea.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Familiile diplomaților israelieni au părăsit Turcia

Mesaj Scris de Admin la data de 06.06.10 14:29

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Bloc anti-israelian

Mesaj Scris de Admin la data de 06.06.10 14:28

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Justiția israeliană: Operațiunea marinei militare a fost leg

Mesaj Scris de Admin la data de 06.06.10 14:28

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Hamas blochează ajutoarele umanitare

Mesaj Scris de Admin la data de 06.06.10 14:27

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israel compară raidul asupra flotilei cu al Doilea Război Mo

Mesaj Scris de Admin la data de 06.06.10 14:27

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cine se află în spatele Flotilei pentru Gaza?

Mesaj Scris de Admin la data de 06.06.10 14:27

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Comunicat din parte Organizațiile evreiești din România

Mesaj Scris de Admin la data de 06.06.10 14:26

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Trei soldați israelieni au fost răpiți în timpul abordării n

Mesaj Scris de Admin la data de 06.06.10 14:25

Trei soldați israelieni au fost răpiți în timpul abordării navei Mavi Marmara
După o trecere în revistă a evenimentelor care au însoțit abordarea navei Mavi Marmara, armata israeliană (Zahal) a descoperit că trei soldați au fost răpiți exact în primele momente ale operațiunii. Cei trei au fost bătuți imediat ce au pus piciorul pe punte, apoi, răniți și amețiți, au fost târâți într-o cabină și încuiați acolo.
Puțin timp după aceea, o duzină dintre tovarășii lor au început să scotocească nava. Când pasagerii au constatat că soldații au preluat cu succes controlul asupra navei, i-au eliberat pe cei trei captivi.
După ce și-au revenit, soldații captivi, odată eliberați, s-au întors la grupul de care aparțineau.
Comandanții Zahal au privit cu îngrijorare acest raport, realizând că dacă vase similare vor continua să-și croiască drum spre Gaza, atunci soldații ar putea fi folosiți ca monedă de schimb în negocieri.
Reuters a publicat mărturia unui martor ocular care confirmă raportul făcut de Zahal. Andre Abu Khalil, un libanez cameraman al televiziunii Al Jazeera, a fost la bordul navei Mavi Marmara când trupele de comando au ajuns la bord. El a povestit agenției Reuters că au fost patru soldați răniți și târâți sub punte.
Când un al doilea val de soldați a ajuns la bord, operatorul libanez povestește că „douăzeci de turci au format un scut uman pentru a-i împiedica pe soldații israelieni să avanseze. Erau înarmați cu praștii, țevi metalice și ciomege. După o scurtă așteptare, după ce primul val de militari a fost tacat cu violenșă, israelienii au deschis focul, a mai completat el.
Trupele speciale au declarat că au deschis focul numai după ce au fost atacate.
Un al doilea pasager, vorbind pentru agenția Reuters, a recunoscut că, într-o primă fază, pasagerii navei au confiscat pistoale aflate în dotarea militarilor israelieni, dar a negat că militanții ar fi tras asupra soldaților. Cu toate acestea, soldații au afirmat că au fost împușcați și la examinare s-a constatat că au fost răniți de focuri trase din aceste pistoale.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Anul 1967

Mesaj Scris de Admin la data de 23.11.09 17:17

Anul 1967


Un autor controversat despre Războiul de Șase Zile


Obiectivitatea în istorie este o condiție, dar pentru cititor istoria apare în mai multe culori. La Ed. Hasefer, a apărut o carte incitantă, sub redația neobositului Vily Auerbach,”1967 – anul care a transformat Israelul și Orientul Mijlociu”, de Tom Segev. Autorul s-a născut ( revin cu observația, cred, justificată că redactorii nu-și prezintă autorii cărților, lăsându-ne în voia Internetului) la 1 martie 1945, deci face parte din generația care a construit Statul, nu l-a creat. Este istoric și jurnalist, are rubrică la HAARETZ, a fost visiting profesor la diverse universități americane, înclusiv la cea din California. Pentru criticile aduse politicii israeliene și nu numai a fost la rândul său criticat de oameni politici israelieni și chiar de Papa Benedict XVI. Opiniile lui se apropie de cele ale unui Philip Roth, dar nu se suprapun în nici un caz cu cele ale negaționistului evreu Norman Finkelstein. Cartea are, în ediția romnână peste 75o de pagini, plus ilustrații, o bogată bibliografie, note la fiecare capitol. Este scrisă sub forma u nui reportaj documentar, cu personaje reale, mersul evenimentelor fiind împletit cu soarta unor oameni apropiați. Cartea este tradusă de Carol Bines, cu unele erori nesemnificative, de exprimare. Se pune accentul pe dorința israelienilor de a controla ambele maluri ale Iordanului, pe lipsa de atenție față de palestinienii care ți-au părăsit căminele, în 1948, de moștenirea nedorită lăsată de Ben Gurion. Optica autorului este aceea a politicienilor din generația de după „făuritori”. Este ușor să critici ceea ce au făcu alții înaintea ta. Aflăm că la câteva luni înaintea războiului din Orient, Moshe Dayan a vizitat Vietnamul și a constatat eșecul americanilor în zonă. Izolat pe plan local, puțin susținut pe plan internațional, Israelul a avut permanent de înfruntat ostilități de tot felul. Economia a progresat, totuși, datorită eforturilor proprii, sprijinului unor evrei din SUA, Germania, ș.a.In 1966 s-a manifestat o criză economică de supraproducție. Autorul critică unele șovăieli ale prim –ministrului Levi Eshkol, urmașul lui Ben Gurion. Se știe, țara era și este sfâșiată de conflicte, contradicții, așkenazim, sefardim, moderați, ultrareligioși, dreapta politică, stânga, arabi proisraelieni, antiisraelieni, etc. Creșterea demografică, prin legiferarea la islamici a poligamiei, este un factor îngrijorător. In conflictele politice interne s-au implicat și politicieni, lideri din alte țări, vecine și de peste Ocean.Președintele Johnson nutrea o simpatie față de evrei și, personal, față de Eshkol.Presa israeliană și internațională a avut rolul ei în declanșarea războiului. S-au intensificat acțiunile teroriste ale Al Fatah împotriva populației civile israeliene.In 1966 , Zahalul a mobilizat primii soldați născuți în Statul Israel, adică în 1948. Rabin a văzut în această mobilizare primul semn al stabilității statale. Ygal Alon,unul dintre cei care va conduce operațiunile din Războiul de Șase Zile a exprimat clar regretul că în 1948 Ierusalimul nu a fost integral inclus în Noul Stat. Tensiunea creată de prezența trupelor iordaniene, murdăria în care trăia populația din Vechiul Oraș, în care locuiau palestinienii creau nemulțumiri populației Israelului. Begin și Tabenkin, mai radicali, cereau unificarea tuturor teritoriilor în care locuiau palestinieni, în granițele unui Israel extins. Sirienii au atacat în câteva rânduri Israelul cu rachete, ripostele au urmat, pe măsură. Pe de altă parte, Egiptul a cerut retragerea forțelor ONU din Sinai, postate încă de la războiul din 1956.Atmosfera devenea tot mai încinsă, iar senzația că se pregătește o încercuire a Statului Israel se accentua. Americanii căutau să modereze , diplomatic, situația. Se bănuia și o manevră de culise , de inspirație moscovită, ceea ce nu era deloc de ignorat. Egiptul a blocat una dintre strâmtorile prin care vasele israeliene treceau libere în Marea Roșie. Decizia de declanțare a operațiunilor militare a fost luată după numeroase consultări interne, mulți politicieni temându-se de o înfrângere militară cu urmări catastrofale pentru Israel. Președintele Ezer Weizman a fost , tacit, de acord cu militarii care erau convinși că vor reuși. Eshkol era evaziv, singurul om hotărât era Moshe Dayan, istoria i-a dat dreptate.Ben Gurion l-a susținut.Iordania, sub presiunea țărilor arabe vecine s-a declarat aliata acestora. La 5 iunie 1967 a început atacul, la solicitarea expresă a strategilor militari. A fost victoria care i-a creat Israelui mulți admiratori, dar și dușmani neîmpăcați. Zidul Plângerii revenea Orașului Sfânt, cele două moschei ale Islamului au fost neatinse.Dar nici azi pacea nu este prea aproape de mult încercatul Ereț Israel.

BORIS MARIAN
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cele două fețe ale aceluiași război

Mesaj Scris de Admin la data de 15.10.09 16:59

Cele două fețe ale aceluiași război



Nu este vorba despre cel actual între arabi și israelieni, este vorba despre cel din 1948 între aceiași combatanți. După decizia ONU de înființare a statului Israel, care arăta pe hârtie ca în poză (dacă ne uităm la hartă vedem că statul Israel era mult mai mic), pe care arabii nu au acceptat-o, decizia, a început războiul, nu s-a sfârșit încă.

În urma războiului din 1948 toată lumea știe că au rezultat câteva sute de mii (711.000 conform ONU) de refugiați palestinieni. Conform statisticilor din statele arabe între 1948 și 1970 din aceste țări au plecat 856.000 de evrei. Terenurile lăsate în urmă de acești evrei fac de 4 ori suprafața statului Israel. Normalitatea unei soluții raționale de schimb de populație și terenuri putea conduce la lipsa vărsării de sânge.

E adevărat că nimănui nu-i place să-și lase agoniseala și să plece în bejenie. De voie, de nevoie, și arabii și evreii au făcut-o. Diferența între cele două nații este că evreii au avut unde să se ducă, în Israel, palestinienii nu.

De ce nu?
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Statele Unite au fost la un pas de a ataca Israelul

Mesaj Scris de Admin la data de 21.09.09 8:57

Statele Unite au fost la un pas de a ataca Israelul




Dezvăluiri șocante, la 40 de ani de la Războiul de Șase Zile.
Americanii s-au temut că Israelul va intra adânc în Egipt, provocând
reacția ostilă a URSS




SUA au avut în 1967 un plan care lua în considerare atacul asupra
Israelului. Elaborat în regim de urgență, planul era menit să împiedice
extinderea statului evreu spre sud și est, în Cisiordania și Sinai.
Informația a fost publicată de cotidianul "Haaretz" pe baza unor
documente istorice recent declasificate. Potrivit acestora, Statele
Unite puseseră la punct strategia cu cel puțin o lună înainte de
Războiul de Șase Zile.


Este vorba de o fațetă necunoscută a îndelungatelor relații
israeliano-americane. Dezvăluirile au fost făcute inițial într-un
studiu top-secret realizat de Institutul pentru Analize de Apărare din
Washington. În februarie 1968, un expert de la acest institut, pe nume
L. Weinstein, a scris un articol intitulat "Incidentul periculos nr.
14", care trata implicarea SUA în criza din mai-iunie 1967. Numai 30 de
exemplare din acest studiu au fost tipărite pentru a se distribui. După
ani de zile, materialul a fost declasificat și acum poate fi citit,
deși detaliile care ar putea deconspira identitatea surselor și ideile
operaționale au rămas secrete. Strike Command, entitatea care urma să
lanseze atacul asupra Israelului, nu mai există. A dispărut în 1971,
din motive interne, fiind înlocuită de Readiness Command, care și-a
încetat și ea existența în anii 1980, în favoarea Central Command
(CENTCOM) care include astăzi forțe din Irak, Iran, Siria, Liban,
Egipt, Iordania și Afganistan, și Special Operations Command (SOCOM).


Joc la două capete



Generalul care a supervizat planul a fost Theodore John ("Ted") Conway,
care conducea Strike Command. Potrivit studiului lui Weinstein, la 20
mai 1967, s-a dat ordinul de pregătire a planurilor de urgență pentru o
intervenție militară în cazul unui nou război arabo-israelian. Ordinul
includea un plan în sprijinul Israelului și un altul în sprijinul
arabilor. Obiectivul era garantarea existenței și a frontierelor
fiecăruia din statele din regiune. Potrivit politicii sale,
Washingtonul nu putea permite Egiptului sau altei coaliții de state să
distrugă Israelul, dar nici Israelului să se extindă spre vest, în
Sinai, și la est, în West Bank. Conway, care avea dubii asupra
intervenției, a luat totuși în considerare evacuarea civililor
americani din Israel și statele arabe.


Păstrarea "echilibrului terorii" cu orice preț



Luând partea Israelului, SUA ar fi putut crea o stare conflictuală cu
sovieticii. De aceea, generalul a recomandat o "strictă neutralitate"
și evitarea unui sprijin deschis pentru această țară. Interesul pentru
Orientul Mijlociu trebuia considerat în contextul Războiului Rece, a
avertizat Conway, și poziția americană trebuia să țină cont de aceste
realități, nu de "problemele locale". Numai în ultimă instanță, SUA
urmau să intre într-o acțiune unilaterală - și aceasta doar pentru a
pune capăt luptei. Orice intervenție americană trebuia lansată numai
pentru a asigura integritatea teritorială a tuturor țărilor implicate.






Returnarea teritoriilor



Răspunsul SUA urma să fie identic în ambele cazuri: o acțiune navală și
aeriană pentru stabilizarea situației. După încetarea focului, forțele
terestre ale SUA trebuiau să fie deplasate pentru misiuni de păstrarea
păcii. Returnarea teritoriilor trebuia să fie făcută pe cale
diplomatică, folosirea forței fiind preconizată numai "dacă era absolut
necesar". Generalul Earle Wheeler, șeful Statului Major Combinat, a
oprit distribuirea planului la niveluri subordonate. La 6 iunie, când
succesul forțelor aeriene israeliene a fost cunoscut și diviziile
generalilor Ariel Sharon și Avraham Yaffe au avansat în Sinai, Wheeler
a transmis un memorandum top-secret care recomanda ca SUA să nu
intervină militar. De asemenea, recomanda continuarea - pe canale
diplomatice - a consultărilor cu sovieticii pentru a opri războiul și
suspendarea susținerii logistice de ambele părți. Teama că Israelul
putea fi distrus a fost înlocuită de îngrijorarea că înfrângerea arabă
putea fi atât de zdrobitoare, încât să determine o intervenție a
sovieticilor. Chiar dacă, oficial, SUA nu știau scopul final al
atacurilor, în ciuda declarațiilor făcute de ministrul apărării, Moshe
Dayan, că Israelul nu avea ambiții teritoriale, administrația americană
a simțit nevoia "să limiteze succesul (Israelului) în limite
rezonabile". Doi generali maiori în retragere, Israel Tal și Shlomo
Gazit, care conduceau la acea vreme serviciile de informații militare,
afirmă că au aflat de planul SUA abia acum.


Debutul relațiilor speciale SUA - Israel

La 14 mai 1948, David Ben Gurion a proclamat statul evreu. Sioniștii
și-au văzut astfel încununate eforturile începute încă de la sfârșitul
secolului al XIX-lea. După tragedia Holocaustului, instanțele
internaționale recunoscuseră necesitatea de a da evreilor europeni o
țară. Statele musulmane au reacționat negativ, în bloc, considerând
inițiativa o sechelă a colonialismului. Estul și Vestul nu au întârziat
să intre în această dispută. Dacă, la început, s-a arătat favorabilă
creării statului Israel, URSS s-a răzgândit, devenind rapid campioana
cauzei arabe, în timp ce SUA au continuat să fie de partea sioniștilor.
În 1948, tânărul stat evreu a fost la un pas de a dispărea înainte de a
fi recunoscut pe plan internațional. Luând-o înaintea Națiunilor Unite,
care tergiversau decizia, Statele Unite au fost prima țară care a dat
semnalul recunoașterii Israelului, inclinând decisiv balanța în
favoarea evreilor.


O campanie unică în analele militare







Evenimentele din Războiul de șase zile s-au desfășurat cu o iuțeală
uluitoare. Experții au apreciat că ceea ce s-a petrecut în mai puțin de
o săptămână a depășit tot ce era cunoscut în analele războiului,
campania israeliană fiind catalogată drept "una dintre cele mai
strălucite din istoria militară". Forțele egiptene desfășuraseră în
Sinai șapte divizii (un total de 120.000 de oameni), dintre care două
divizii de tancuri. Armata de eliberare a Palestinei avea câte o
divizie de tancuri în regiunile Aza, Rafah, Cazima și la Giabe Libni… o
forță extraordinară. Egiptenii aveau peste 1.000 de tancuri, nenumărate
guri de tun și un număr imens de soldați, sub comanda lui Gamal Abdel
Nasser. În fața acestor forțe au stat doar trei divizii evreiești ale
generalului Tal, generalului Jaffe și generalului Sharon.
Superioritatea armatei israeliene nu a constat în armament, ci în
calitatea combatanților. Egiptenii aveau tancuri dintre cele mai noi și
moderne, T-55 și Stalin-3, iar evreii, tancuri "Centurion" și "Patton",
pe lângă câteva din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe care
le-au modificat și pus în acțiune pentru a fi folosite în momentele
decisive.


Anecdote de război



În epocă circula o anecdotă, care a ajuns și în România: Armata
israeliană trebuia să defileze prin fața președintelui evreu. Tancurile
trec, aviația - la fel, dar infanteria rămâne invizibilă. Îngrijorat,
președintele își trimite adjutantul pentru a cerceta cauzele
întârzierii. Acesta se întoarce după un scurt timp. "Domnule
președinte, vedeți, pe traseu se găsește un pod la capătul căruia stă
un câine foarte rău". Presa arabă a repetat la nesfârșit anecdota,
caricaturiștii delectându-se să improvizeze pe aceeași temă. Dar
câinele rău a devenit arab… Infanteria israeliană a trecut podul,
câinele a rupt-o la fugă peste Suez. Țările arabe au ordonat o anchetă
pentru descoperirea și arestarea celui care a inventat anecdota, despre
care se crede că s-a refugiat în Siria.


Războaiele israeliano-arabe și-au disputat "Țara Sfântă"



Conflictul israeliano-arab a apărut imediat după sfârșitul mandatului
britanic asupra Palestinei, între statele arabe și populația arabă care
trăiește în Palestina, pe de o parte, și populația evreiască, apoi
statul Israel, de cealaltă parte. Dar ciocnirile dintre arabi și evrei
au început din 1920 și au culminat cu revolta arabă din 1936-1939 și
războiul din 1948.


Israelienii și arabii au angajat șase conflicte armate majore, din 1948
până anul trecut: războiul din care s-a născut oficial statul Israel
(1948), criza Suezului (1956), Războiul de șase zile (1967), războiul
de Yom Kippur (1973), primul război din Liban (1982) și cel de-al
doilea război din Liban (2006). Cele două Intifada (războiul pietrelor,
început în 9 decembrie 1987, și cel de la Moscheea Al-Aqsa, început în
septembrie 2000), nu intră în categoria conflictelor mari, ținând mai
degrabă de războiul de uzură.


Lupta pentru recunoașterea statului



Refuzul țărilor Ligii Arabe de a recunoaște statul Israel duce la
izbucnirea primului război arabo-israelian la 15 mai 1948. În timpul
conflictului, teritoriile atribuite statului palestinian de către ONU
sunt ocupate de părțile beligerante. Mulți arabi se refugiază în
statele vecine, născându-se astfel problema palestiniană. Războiul se
încheie în februarie-iulie 1949 prin acorduri bilaterale de armistițiu.



Criza Suezului și amenințarea nucleară



Criza Suezului a izbucnit în 1956, când Egiptul a naționalizat canalul.
Conflictul a opus această țară unei alianțe secrete între Israel,
Franța și Marea Britanie. Criza a survenit în plin război rece. La 29
octombrie 1956, Israelul a invadat Fâșia Gaza și Sinaiul. La 31
octombrie, Franța și Marea Britanie au bombardat Egiptul.


Bizuindu-se pe ajutorul sovietic, egiptenii au încercat să reziste, dar
în fața rapidității invaziei au capitulat. Avântul ofensivei israeliene
e stopat de intervenția URSS, sub amenințarea unei riposte nucleare.
Israelul se repliază între frontierele din 1949.


O rezoluție cu efect nociv



Războiul de șase zile s-a desfășurat între 5 iunie-11 iunie 1967.
Israelul s-a confruntat cu o coaliție formată din Egipt, Iordania și
Siria. Printr-un "atac preventiv", Israelul cucerește Gaza, peninsula
Sinai, Cisiordania și platoul Golan. Rezultatele influențează încă și
astăzi geopolitica regiunii. Atacul preventiv a fost forțat de
manevrele ostentative ale Egiptului, în deșertul Sinaiului.


După numai șase zile de luptă, Israelul a repurtat victorii importante,
în urma cărora Consiliul de Securitate a adoptat Rezoluția 242 prin
care a cerut încheierea imediată a ocupației militare. Rezoluția nu a
precizat însă cui revin teritoriile din care se ceruse evacuarea
Israelului.


Seism politic după conflictul din 1973



Războiul de Yom Kippur, numit și războiul din octombrie 1973, a opus
Israelului o coaliție condusă de Egipt și Siria. Chiar în ziua postului
din Ziua Răscumpărării - zi stabilită de Dumnezeu pentru a aduce
împăcare între oameni -, egiptenii au trecut la atacuri simultane, în
peninsula Sinai și platoul Golan. După două zile, situația s-a inversat
în favoarea armatei israeliene. Incapacitatea serviciilor secrete
israeliene de a depista semnalele de război a provocat un seism politic
intern. Pemierul Golda Meir, supranumită "doamna de fier", a
demisionat. Dar Războiul de Yom Kippur a întărit reputația de
invincibilitate a Israelului, fapt ce a dus în final la deschiderea
negocierilor secrete de pace încheiate cu acordurile de la Camp David.


Operațiunea "Pace în Galileea" și OLP



La 3 iunie 1982, un comando al organizației palestiniene Abu Nidal
încearcă să-l asasineze pe ambasadorul israelian de la Londra, Shlomo
Argov. Ca represalii, armata israeliană bombardează taberele
Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OLP) din Liban. OLP răspunde
cu atacuri de rachetă asupra nordului Israelului, iar Țahal (armata
israeliană) ripostează. La 6 iunie, armata israeliană declanșează
operațiunea "Pace în Galileea", intrând în Liban și înaintând până la
Beirut. Dreapta israeliană era hotărâtă să termine cu OLP odată pentru
totdeauna, generalii israelieni considerând că simpla ei existență
reînvie naționalismul palestinian în teritoriile ocupate, închizând
calea spre orice negociere.


În doar o săptămână, Țahalul, cu ajutorul forțele libaneze ale lui
Bachir Gemayel, înfrânge fedaynii palestinieni și trupele siriene. La
21 august, în urma unui acord american, OLP părăsește Beirutul sub
supraveghere internațională.


Semieșecul din vara lui 2006



Conflictul israelo-libanez a debutat la 12 iulie 2006 cu un incident
între Hezbollahul lui Hassan Nasrallah și armata israeliană la
frontieră, care a dus la capturarea a doi soldați israelieni. Israelul
a decis lansarea operațiunii cu numele de cod "Schimbare de direcție".
Obiectivul a fost eradicarea implantărilor Mișcării Hezbollah în Liban,
capabile să atace cu rachete nordul Israelului.


Rezoluția Consiliului de Securitate din 11 august a hotărât încetarea
ostilităților. Dar conflictul israeliano-arab nu a fost rezolvat.
Premierul israelian Ehud Olmert a examinat miercurea trecută o
eventuală ripostă la recrudescența tirurilor cu rachetă palestiniene
din Fâșia Gaza.




http://www.adevarul.ro/articole/2007/statele-unite-au-fost-la-un-pas-de-a-ataca-israelul.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Anul 1967 Un autor controversat despre Războiul de Șase Zile

Mesaj Scris de Admin la data de 20.09.09 10:12


Anul 1967





Un autor controversat despre Războiul de Șase Zile


Obiectivitatea
în istorie este o condiție, dar pentru cititor istoria apare în mai
multe culori. La Ed. Hasefer, a apărut o carte incitantă, sub redația
neobositului Vily Auerbach,”1967 – anul care a transformat Israelul și
Orientul Mijlociu”, de Tom Segev. Autorul s-a născut ( revin cu
observația, cred, justificată că redactorii nu-și prezintă autorii
cărților, lăsându-ne în voia Internetului) la 1 martie 1945, deci face
parte din generația care a construit Statul, nu l-a creat. Este istoric
și jurnalist, are rubrică la HAARETZ, a fost visiting profesor la
diverse universități americane, înclusiv la cea din California. Pentru
criticile aduse politicii israeliene și nu numai a fost la rândul său
criticat de oameni politici israelieni și chiar de Papa Benedict XVI.
Opiniile lui se apropie de cele ale unui Philip Roth, dar nu se
suprapun în nici un caz cu cele ale negaționistului evreu Norman
Finkelstein. Cartea are, în ediția romnână peste 75o de pagini, plus
ilustrații, o bogată bibliografie, note la fiecare capitol. Este scrisă
sub forma u nui reportaj documentar, cu personaje reale, mersul
evenimentelor fiind împletit cu soarta unor oameni apropiați. Cartea
este tradusă de Carol Bines, cu unele erori nesemnificative, de
exprimare. Se pune accentul pe dorința israelienilor de a controla
ambele maluri ale Iordanului, pe lipsa de atenție față de palestinienii
care ți-au părăsit căminele, în 1948, de moștenirea nedorită lăsată de
Ben Gurion. Optica autorului este aceea a politicienilor din generația
de după „făuritori”. Este ușor să critici ceea ce au făcu alții
înaintea ta. Aflăm că la câteva luni înaintea războiului din Orient,
Moshe Dayan a vizitat Vietnamul și a constatat eșecul americanilor în
zonă. Izolat pe plan local, puțin susținut pe plan internațional,
Israelul a avut permanent de înfruntat ostilități de tot felul.
Economia a progresat, totuși, datorită eforturilor proprii, sprijinului
unor evrei din SUA, Germania, ș.a.In 1966 s-a manifestat o criză
economică de supraproducție. Autorul critică unele șovăieli ale prim
–ministrului Levi Eshkol, urmașul lui Ben Gurion. Se știe, țara era și
este sfâșiată de conflicte, contradicții, așkenazim, sefardim,
moderați, ultrareligioși, dreapta politică, stânga, arabi
proisraelieni, antiisraelieni, etc. Creșterea demografică, prin
legiferarea la islamici a poligamiei, este un factor îngrijorător. In
conflictele politice interne s-au implicat și politicieni, lideri din
alte țări, vecine și de peste Ocean.Președintele Johnson nutrea o
simpatie față de evrei și, personal, față de Eshkol.Presa israeliană și
internațională a avut rolul ei în declanșarea războiului. S-au
intensificat acțiunile teroriste ale Al Fatah împotriva populației
civile israeliene.In 1966 , Zahalul a mobilizat primii soldați născuți
în Statul Israel, adică în 1948. Rabin a văzut în această mobilizare
primul semn al stabilității statale. Ygal Alon,unul dintre cei care va
conduce operațiunile din Războiul de Șase Zile a exprimat clar regretul
că în 1948, Ierusalimul nu a fost integral inclus în Noul Stat.
Tensiunea creată de prezența trupelor iordaniene, murdăria în care
trăia populația din Vechiul Oraș, în care locuiau palestinienii creau
nemulțumiri populației Israelului. Begin și Tabenkin, mai radicali,
cereau unificarea tuturor teritoriilor în care locuiau palestinieni, în
granițele unui Israel extins. Sirienii au atacat în câteva rânduri
Israelul cu rachete, ripostele au urmat, pe măsură. Pe de altă parte,
Egiptul a cerut retragerea forțelor ONU din Sinai, postate încă de la
războiul din 1956.Atmosfera devenea tot mai încinsă, iar senzația că se
pregătește o încercuire a Statului Israel se accentua. Americanii
căutau să modereze , diplomatic, situația. Se bănuia și o manevră de
culise , de inspirație moscovită, ceea ce nu era deloc de ignorat.
Egiptul a blocat una dintre strâmtorile prin care vasele israeliene
treceau libere în Marea Roșie. Decizia de declanțare a operațiunilor
militare a fost luată după numeroase consultări interne, mulți
politicieni temându-se de o înfrângere militară cu urmări catastrofale
pentru Israel. Președintele Ezer Weizman a fost , tacit, de acord cu
militarii care erau convinși că vor reuși. Eshkol era evaziv, singurul
om hotărât era Moshe Dayan, istoria i-a dat dreptate.Ben Gurion l-a
susținut.Iordania, sub presiunea țărilor arabe vecine s-a declarat
aliata acestora. La 5 iunie 1967 a început atacul, la solicitarea
expresă a strategilor militari. A fost victoria care i-a creat Israelui
mulți admiratori, dar și dușmani neîmpăcați. Zidul Plângerii revenea
Orașului Sfânt, cele două moschei ale Islamului au fost neatinse.Dar
nici azi pacea nu este prea aproape de mult încercatul Ereț Israel.


http://boris-mehr.blogspot.com/2009_09_01_archive.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cronica celui de-al III-lea razboi din Liban

Mesaj Scris de Admin la data de 01.09.09 13:13

Cronica celui de-al III-lea razboi din LibanCasandrele
politice prevestesc un nou razboi Israel-Hezbollah, al treilea.
Intotdeauna vor exista motive pentru o noua confruntare. Hezbollah,
masiv sponsorizat de regimul ayatolahilor din Iran, va trebuie sa
acopere azi-maine nota de plata fata de stapanii din Teheran, iar in
ceea ce-i priveste pe israelieni, acestia nu vor suporta la infinit
existenta unui grup terorist fundamentalist, care-si propune lichidarea
Statului Israel, in imediata sa vecinatate.

In plus, esecul
ultimului razboi cu gherilele Hezbollah le-a lasat un gust amar
generalilor israelieni. Care abia asteapta prilejul sa le dea o lectie
distrugatoare. Presedintele Israelului Shimon Peres a avertizat zilele
trecute asupra anormalitatii si pericolului celor 80.000 de rachete dn
arsenalul Hezbollah. Pentru prima oara, si premierul Benjamin Netanyahu
s-a referit la cresterea tensiunii la granita israeliano-libaneza,
avertizand Libanul
asupra responsabilitatii in ceea ce priveste orice actiune terorista
care poarta marca Hezbollah. Totusi, premierul israelian a respins
probabilitatea unui nou razboi israeliano-Hezbollah, subliniind ca
asa-zisa "tensiune razboinica"este o fantezie a mass-mediei. Pe de alta
parte, serviciile de securitate israeliene avertizeaza asupra
intentiilor Hezbollah de a lovi obiective israeliene si a atenta la
viata unor turisti israelieni in strainatate.
"Daca un singur fir de
par al vreunui diplomat sau turist israelian va cadea, indiferent unde
in lume, ca urmare a unui atac terorist ordonat de seicul Nassrallah,
Hezbollah va plati ingrozitor", ameninta ministrul adjunct de Externe
Dany Ayalon. O acumulare de amenintari nelinistitoare. Liderii
Hezbollah au reactionat acuzand Israelul ca pregateste un nou razboi in
sudul Libanului. "Daca israelienii vor face prostia sa atace, atunci
ultimul razboi din 2006 va parea o joaca de copii fata de ce-i
asteapta", a declarat emfatic unul din liderii Hezbollah. O acumulare
de amenintari nelinistitoare, pentru ca se stie ca vorbele, in Orientul
Mijlociu, au adesea o dinamica exploziva. Tensiunea dintre Israel si
Hezbollah a crescut dupa explozia care a distrus un depozit de armament
din sudul Libanului, proba evidenta ca Hezbollah stocheaza in mod
ilegal arme. Explicatiile puerile libaneze precum ca depozitul era plin
cu armele aruncate de soldatii israelieni sau capturate de Hezbollah in
cursul razboiului din 2006 nu au convins pe nimeni. Nu e un secret ca
Hezbollah continua sa se inarmeze. Se stie, de pilda, ca arsenalul
Hezbollah s-a intarit cu rachete sol-aer SA-8 si rachete Fateh-110, cu
raza de actiune pana la 200 km, ceea ce fac vulnerabile Tel Aviv-ul,
Ierusalimul si Reactorul atomic de la Dimona. Ritmul acesta al
inarmarii si armele sofisticate care ajung in arsenalul Hezbollah
radicalizeaza vointa Executivului politic israelian si justifica
nerabdarea generalilor israelieni de a ataca.
Dilema Hezbollah
urmeaza sa se lamureasca pasnic sau belicos, fie respectand regulile
jocului politic, in cazul participarii ministrilor Hezbollah la
formarea noului guvern libanez, fie pastrandu-si statutul de
organizatie terorista, continuand sa se inarmeze si invitand astfel
fortele armate israeliene sa actioneze.
Pana va opta definitiv
pentru ce vrea sa fie, terorist sau om politic, seicul Hassan
Nasrallah, seful Hezbollah, continua sa traiasca ascuns, undeva intr-un
bunker din sudul Libanului.
Si bine face!

http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-09-01&id=257808
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Viitorul premier libanez nu va negocia unilateral cu Israelu

Mesaj Scris de Admin la data de 11.06.09 10:31

Viitorul premier libanez nu va negocia unilateral cu Israelul
Saad Al-Hariri (foto dreapta) liderul “Miscarii 14 martie”, blocul politic invingator in alegerile libaneze din 7 iunie si principal candidat la functia de prim-ministru al Libanului, a declarat ca nu intentioneaza sa negocieze cu Israelul, sustine canalul american de televiziune CNN.
“Libanul va actiona impreuna cu statele arabe pentru a promova pacea in Orientul Mijlociu conform planului de pace arab”, a declarat Saad el-Hariri, fiul fostului premier libanez Rafik Al-Hariri, asasinat la Beirut in 2005.
Liderul “Miscarii 14 martie” a respins orice posibilitate de infiintare a unui canal de comunicatii separat cu Israelul precizand ca Libanul va fi ultimul stat care va face pace cu Israelul, si a declarat ca va colabora strans cu restul tarilor care sprijina initiativa araba de pace.
Declaratia lui Hariri survine la numai o zi dupa anuntul fostului general Michel Aoun (foto stanga) referitor la disponibilitatea formatiunii sale, Curentul Patriotic Liber (crestin-nationalist) de a participa la un guvern de uniune nationala, desi urmeaza sa ramana in alianta care o leaga de gherila siita Hezbollah. Gestul lui Saad Hariri ar putea fi un prim pas spre un guvern libanez de larga concentrare care sa sustina asa-numitul “plan saudit” de pace cu Israelul, plan sustinut de majoritatea statelor arabe pro-americane, inclusiv Egiptul, si care prevede recunoasterea statului evreu de catre toate statele arabe simultan cu retragerea israeliana in cadrul frontierei din 1967 a statului evreu, adica din Teritoriile Palestiniene, unde urmeaza sa fie fondat un stat independent si de pe Inaltimile Golan, ce ar trebui retrocedate Siriei si din Fermele Sheba’a, care ar trebui sa revina Libanului.
Foarte semnificativ este si faptul ca Arabia Saudita a fost si sprijinitorul principal al lui Rafik Al-Hariri, iar pe de alta parte ramane de vazut cum vor reusi crestinii libanezi sa se reconcilieze intre ei, din coalitia “14 martie” facand parte Flanga crestina (Katae, in araba) printre deputatii careia se numara si fostul presedinte din timpul razboiului civil, Amin Gemayel, si rivalul de-o viata pe campul de lupta al lui Aoun, Samir Geagea.
Daca acest scenariu se va confirma, constituirea unui guvern libanez solid va majora semnificativ presiunile americane asupra Israelului, mai ales ca gherila Hezbollah ar urma sa ramana in afara aranjamentului, pozitia sa fiind aparata in guvern de Aoun.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Razboiul de sase zile

Mesaj Scris de Admin la data de 07.06.09 19:41

Razboiul de sase zile
Desfasurat intre 5 si 10 iunie 1967, razboiul de sase zile a fost cel mai scurt razboi din istoria lumii, exceptandu-l pe cel dintre Anglia si Zanzibar, care a durat doar 45 de minute. Razboiul de sase zile a opus Israelul aliantei formate din trei state arabe: Egipt, Iordania si Siria, fiind cel de-al treilea conflict armat arabo-israelian.

La inceputul anului 1967, niciun analist politic sau observator militar nu a prevazut iminenta izbucnirii unui razboi intre Israel si Republica Araba Unita, cum era cunoscuta alianta politica si militara existenta la vremea respectiva intre Siria si Egipt, condusa de Gamal Abder Nasser. Cu toate acestea, tensiunile dintre Israel si tarile arabe vecine erau intr-o continua crestere incepand cu anul 1964, an in care Israelul a deviat cursul Iordanului pe teritoriul sau, Siria replicand prin incercarea de a schimba cursul afluentilor acestui rau. Bombardamentele aviatiei israeliene, dublate de refuzul Libiei si Iordaniei de a se implica in conflict, au determinat esecul sirienilor. In sanul lumii arabe, existau dezbinari cauzate de simpatia aratata fie Uniunii Sovietice, fie statelor occidentale. Pana la vremea respectiva, niciunul dintre statele arabe nu recunoscuse inca independenta statului Israel, iar statul evreu se simtea amenintat de influenta Uniunii Sovietice in regiune. Pe teritoriul Israelului, functionau mai multe miscari de gherila sprijinite de Siria, aceasta fiind, la randul ei, sprijinita de Moscova.

In urma unui armistitiu semnat in 1949, intre Siria si Israel exista o zona demilitarizata. Itzhak Rabin, la vremea respectiva seful Statului Major al armatei israeliene, a incercat printr-o politica militara agresiva sa mute conflictul armat pe teritoriul sirian. In conceptia lui Rabin, securitatea Israelului nu putea fi garantata decat printr-un acord de pace la care sa adere toate statele arabe. In lipsa unui asemenea acord, Rabin si Statul Major al armatei israeliene se considerau indreptatiti sa extinda spatiul controlat de Israel inspre nord, est si sud, pentru a asigura apararea statului evreu. In replica, in 1964, a luat fiinta Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP), iar in 1965, au avut loc primele atentate teroriste anti-israeliene ale miscarii Fatah. Presiunile palestiniene au determinat statele arabe din regiune sa adopte un ton anti-israelian mai radical.

Doua incidente militare au prevestit inceperea conflictului. La 13 noiembrie 1966, armata israeliana a atacat satul Samu din Cisiordania, pretextand ca urmareste adepti ai miscarii Fatah, iar la 7 aprilie 1967, aviatia israeliana a doborat sase avioane militare siriene, aparate de tip MIG.
La 13 mai 1967, Uniunea Sovietica si-a avertizat aliatii de la Cairo si Damasc asupra unei invazii iminente a Israelului in Siria. Avertismentul se baza pe informatiile oferite de serviciile secrete sovietice. In urma avertismentului furnizat de Uniunea Sovietica, incepand din 14 mai 1967, Egiptul a mobilizat unitati de lupta in Peninsula Sinai, dupa ce a obtinut din partea ONU retragerea trupelor UNEF (United Nations Emergency Force) din zona, forte care supravegheasera pana atunci respectarea acordului de incetare a ostilitatilor provocate de criza Suezului din 1956. Demonstratia de forta egipteana se voia un avertisment dat Israelului, dar avea si scopul de a convinge Iordania sa adopte o pozitie mai ferma in conflictul care se prefigura.

Israelul a fost obligat sa accepte prezenta militara egipteana in apropierea granitelor sale, situatie pe care reusise s-o evite incepand cu 1956. Teama israelienilor de a fi atacati de egipteni a crescut in 17 mai 1967, zi in care doua avioane de supraveghere egiptene, pornite de la o baza militara din Iordania, au survolat reactorul atomic de la Dimona, fara a putea fi oprite de artileria anti-aeriana israeliana.
In urma acestui act de agresiune, guvernul israelian a luat in considerare eventualitatea unui atac aerian al Egiptului impotriva centrelor atomice israeliene, precum si justificarea unui asemenea atac pe plan international. In aceste circumstante, guvernul israelian a ordonat mobilizarea armatei si a fortelor de rezerva.

La 22 mai 1967, Nasser a continuat politica de provocare prin blocarea Stramtorii Tiran, blocand transportul naval israelian din Marea Rosie. Se revenea astfel la starea de fapt din 1956, care a dus la declansarea conflictului arabo-israelian. Nasser a supraestimat puterea militara egipteana, considerand ca Israelul era incapabil sa porneasca si sa sustina un razboi fara sprijinul militar al S.U.A., implicate din 1965 in razboiul din Vietnam. Mai mult, in Statul Major al armatei egiptene existau militari care erau adeptii unui conflict deschis cu Israelul.
Prin blocarea stramtorii Tiran, Nasser a castigat o imensa popularitate in lumea araba. Devenit protagonistul propagandei anti-israeliene, Nasser a reusit sa atraga Iordania in coalitia sa, pentru a convinge apoi Arabia Saudita, care a pastrat totusi unele rezerve, sa sustina cauza egipteana. Ca om politic mai degraba moderat, Nasser s-a lasat antrenat de dinamica acestei propagande si a incurajat mass-media sa raspandeasca lozinci care anuntau distrugerea imanenta a Israelului. Schimbarea de situatie s-a produs pe 4 iunie 1967, atunci cand consilierul presedintelui american in chestiuni de securitate a semnalizat printr-un memorandum aprobarea unei actiuni militare israeliene. In aceeasi zi, avand in vedere avantajul strategic obtinut de egipteni prin blocarea stramtorii Tiran, guvernul israelian a decis inceperea ofensivei militare impotriva coalitiei arabe.
Armata israeliana a declansat ofensiva ca replica la ceea ce credea ca este mobilizarea araba pentru distrugerea statului Israel. In dimineata zilei de 5 iunie (incepand de la ora 7.45), fortele aeriene israeliene au bombardat simultan unsprezece baze aeriene egiptene, distrugand cea mai mare parte a aviatiei militare egiptene. In acelasi timp cu decolarea celor 200 de bombardiere egiptene, au pornit spre Egipt si Siria diviziile de blindate. In replica, Iordania a bombardat Ierusalimul si orasele de coasta din apropiere de Tel Aviv. A doua zi, trupele israeliene au ocupat fasia Gaza, in vreme ce unitati israeliene de tancuri au patruns in peninsula Sinai. Israelul a cucerit malul stang al Iordanului si partea de est a Ierusalimului pe data de 7 iunie (anexat Israelului pe data de 27 iunie 1967). In cea de-a treia zi de la inceperea conflictului, Israelul a invadat Cisiordania. In ziua urmatoare, tancurile israeliene au ajuns pana la Canalul Suez, desi fortele egiptene erau mult superioare din punct de vedere numeric. In aceeasi zi, Egiptul a acceptat infrangerea si a capitulat. Presedintele Gamal Abdel Nasser si-a depus demisia, dar si-a retras-o peste doar o zi, in urma demonstratiilor masive in favoarea sa. In 9 iunie, fortele armate israeliene au atacat Siria si au cucerit dupa lupte grele cea mai mare parte a Platoului Golan, iar in 10 iunie ostilitatile au luat sfarsit. Razboiul s-a incheiat cu o umilitoare infrangere a coalitiei arabe.
In urma victoriei militare obtinute asupra coalitiei arabe, Israelul a ocupat Fasia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan si Cisiordania. Dupa razboi, Israelul a dominat un teritoriu de patru ori mai mare decat la inceputul razboiului. Pe langa Cisiordania si Ierusalimul de est, Israelul a ocupat Golanul sirian si Muntele Hermon, care domina Siria si Libanul, Sinaiul si Fasia Gaza, aflate anterior sub stapanire egipteana. 400.000 de palestinieni s-au refugiat in Iordania, in vreme ce Israelul a capatat siguranta de care avea nevoie pentru miscarea de colonizare. In septembrie 1967, a aparut prima colonie evreiasca, Kfar Etzion, in Cisiordania, pe locul unui kibbutz evacuat in timpul razboiului din 1948. Razboiul de sase zile a fost vazut ca o catastrofa (naqba) in lumea araba.

Multa vreme razboiul din 1967 a fost considerat rezultatul unor erori diplomatice si strategice ale partilor implicate in conflict. In 1967, dupa terminarea razboiului, Natiunile Unite au adoptat o rezolutie cerand retragerea israelienilor din teritoriile ocupate in schimbul recunoasterii arabe a independentei Israelului.

O chestiune mondiala

In general, Occidentul a respins cu indignare formele propagandei arabe. Sloganul folosit de arabi „Aruncati-i pe evrei in mare!” s-a dovedit a fi dezastruos pentru imaginea arabilor pe plan international, discreditand cauza palestiniana. Pe plan mondial, se intrevedea o atitudine critica fata de blocarea stramtorii Tiran, dar, initial, atat Washingtonul cat si Londra s-au exprimat impotriva unui razboi cauzat de aceasta blocare. Mai mult, presedintele Frantei, de Gaulle, a mers chiar mai departe si a declarat ca Franta se va opune partii care va declansa razboiul. Dupa ocuparea stramtorii Tiran, Marea Britanie si S.U.A. au propus, ca actiune internationala cu valoare simbolica, organizarea unei „Regate a Marii Rosii”, un fel de demonstratie pentru libertatea cailor maritime din Golful Aqaba, initiativa esuata. Dupa o perioada de ezitari, presedintele Johnson a asigurat Israelul de sprijinul american, declarand la 27 mai 1967 ca, desi prefera o solutionare politica a conflictului, S.U.A. nu vor lasa singur Israelul. Marea Britanie se temea ca, in caz de razboi, lira sterlina se va devaloriza ca urmare a unei eventuale retrageri de capital arab din bancile britanice. Pozitia U.R.S.S. a fost ambigua inaintea izbucnirii razboiului, probabil datorita unei disensiuni in cadrul Biroului Politic al C.C. Dupa izbucnirea razboiului, statele Pactului de la Varsovia, cu exceptia Romaniei, au condamnat agresiunea israeliana. Pozitia Romaniei care intretinea relatii politice si diplomatice cu Israelul si adoptase in 1965 „Declaratia de independenta” in politica externa, a fost interpretata de Uniunea Sovietica drept o sfidare.
Nasser a refuzat toate propunerile care vizau gasirea unui compromis cu privire la blocarea Stramtorii Tiran. Nu mai era demult vorba doar de interesele Israelului sau ale Egiptului, ci de chestiunea controlului asupra rezervelor de petrol si a potentialului financiar din Orientul Mijlociu. O implicare a S.U.A. sau a Marii Britanii in conflict de partea Israelului ar fi determinat o mai mare popularitate a nasserismului in lumea araba si, implicit, cresterea credibilitatii Uniunii Sovietice in regiune.
pe larg [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israel: școli cu tencuială antirachete

Mesaj Scris de Admin la data de 11.03.09 10:31

Israel: școli cu tencuială antirachete
http://www.adevarul.ro/articole/israel-scoli-cu-tencuiala-antirachete.html
Autoritățile israeliene au început să protejeze cu o tencuială din plastic zidurile școlilor din sudul teritoriului lor contra tirurilor de rachete.
Potrivit unui reportaj difuzat pe un post privat israelian, după ce au fost tencuite cu acest produs cu ajutorul unui pistolet special, zidurile sunt capabile să absoarbă șocul rachetelor palestiniene trase din Fâșia Gaza.

Canalul Doi a difuzat, relatează Agerpres, imagini cu bucăți de zid de beton supuse unor tiruri de testare, care se prăbușeau parțial în exterior în timp ce partea lor internă tencuită cu acest produs se umfla și rezista.

Armata israeliană a procedat între 27 decembrie și 18 ianuarie la o ofensivă în Fâșia Gaza, făcând 1.300 de morți palestinieni, pentru a încerca să pună capăt tirurilor de rachete și obuze de mortieră trase din acest teritoriu, amintește AFP.

După încetarea focului, peste 150 de asemenea dispozitive au continuat să fie trase asupra Israelului, declanșând numeroase raiduri aeriene israeliene ca represalii.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

"Când și cum se poate încheia un război...."

Mesaj Scris de Admin la data de 26.01.09 19:51

"Când și cum se poate încheia un război...."

Încă o zi de liniște.... În Israel școlarii au ieșit din adăposturi ca să învețe în clase normale, Muncitorii s-au întors cu toții la lucru, s-au deschis magazinele și locurile de distracție. Soldații au dat jos cele 5 kg de echipament și au aruncat ranițele pe podea, la fel rezerviștii... În Gaza locuitorii care au fugit s-au întors acasă și s-au luat cu mâinile de cap...distrugere, prăpăd. Mulți nu și-au mai găsit casa, uneori nici rudele.


Corespondenții agențiilor de știri străine. care sunt în totalitate palestinieni, au început renumerotarea victimelor, căci se pare că totuși Hamasul a exagerat puțin. Nu-i vorba că și fără exagerare, tot sunt multe victime. Tot agențiile de știri constată că au avut unele "scăpări",că pozele victimelor nu provin din același loc și nu aparțin aceluiași timp. Unele chiar sunt rezultatul unor "accidente de muncă" ale celor ce fabricau bombițe. Israelienii, ieșiți din maximă tensiune a ultimilor ani, speră ca acordul de încetare a focului să țină cât mai mult, descoperă și ei distrugerile din partea cealaltă a liniei focului și încearcă să ajute.

Copii de la o grădiniță, alții de la o școală, au făcut pachete cu jucării, au desenat desene și le-au trimis în Gaza.... Ajută...? nu ajută.....? este târziu....? este inutil...? Nimeni nu are răspunsul.

Camioanele cu ajutoare umanitare trec zilnic prin punctele de frontieră, zeci de camioane trec, anonim și cu bănuiala că nu vor ajunge la destinație. Este gata și spitalul de campanie. După ce au făcut scut viu din femei și copii, Hamas împiedică bolnavii să apeleze la el. Cei prinși între două focuri, vor stă în continuare 5 ore la coadă la pite și cam atât, căci din altele nu se prea găsesc.

Conducerea Hamsului afirmă că a câștigat războiul, cântece patriotice și declarații războinice se aud din nou la postul de televiziune. Dar din buncăre căci le este frică să iasă la lumina unde se știe că sunt căutați în continuare. Populația înțelege și nu prea înțelege de unde îi vine nenorocirea. Oamenii Hamasului, înarmați, îi obligă să meargă într-o direcție pe care nu toți o vor, dar se supun. După corupția extremă a fatah-ului și deturnările de fonduri de ajutorare, nici Hamasul nu este o soluție. Dar cel puțin acesta din urmă împarte bomboane la cine este cu el.

Ar trebui să fie alegeri, dar s-a întârziat - Abbu Mazen de fapt nu mai este președinte, iar oamenii lui sunt vânați și împușcați prin străduțele înguste. Și în Israel se apropie alegerile. Pentru mulți nici acum nu este clar dacă războiul a început din cauza alegerilor sau s-a terminat din cauza alegerilor. Oricum, așa cum era de prevăzut, aripă dreaptă se întărește. Partidele naționaliste câștiga teren, își dublează - conform sondajelor - numărul de mandate. Cum se va realiza pacea cu un guvern războinic? La cheltuielile mari ale războiului se adaugă acum altele - destul de inutile ași zice - pentru a se schimba primul ministru.... Prim ministru care împreună cu restul cabinetului a reușit să pregătească trupele și confruntarea nu rău, nu rău de loc. Și atunci la ce bun? Răspunsul este ..."politică domnule....ce ști dumneata!!"

Este bine? Este rău? Violența, chiar și de limbaj, ia locul rațiunii și calmului. Și la noi și la palestinieni. Dar dacă mâine ar merge la vot, palestinienii ar vota tot Hamas. În fond de ce nu ?

Încă nu s-a anulat de către biroul executiv Fatah declarația care nu recunoaște Israelul că stat. Nici Iranul nu recunoaște Israelul, nici alte câteva state arabe. Politicienii noștrii încearcă să explice ce s-a întâmplat. Explicațiile prind greu în lume, căci oricum ai întoarce-o este o disproporție între anvergura angajată a celor două părți... Israelul are, pentru a se apăra, -armată. Palestinienii au, pentru a ataca, grupuri răzlețe și mobile de comando. Nu, nu este luptă clasică de guerilă, unde răzvrătiții revoluționari atacă autoritățile și instituțiile lor. Aici se atacă populația civilă, se trimite cu adresă precisă oameni ca să omoare și să se omoare.... Cum ne putem confrunta cu acest nou fel de luptă?

Încă nu știm...Israelul încearcă să găsească cheia de care să sperăm că nu vor avea nevoie și alte state. Între timp un vapor iranian cu arme a fost întors din drum de o navă de patrulare americană.

În goană după un minim salariu, locuitorii Gazei refac tunelurile, unele de 700 - 800 metri. Și depozitele de arme se vor reface încet-încet. Iranul că și în trecut are pregătite valize cu bani și mari cantități de arme și explozive pentru luptătorii Hamas. Toate vor trece prin noile tunele, cu toată afirmația fermă a Egiptului de a le anihila. Așa că cine să vadă cele câteva zeci de camioane cu ajutor umanitar trimise din Israel? Și alte state vor să doneze pentru refacerea Gazei. Dar cui? Cine să gestioneze banii când o parte este coruptă iar cealaltă are o singură țintă - înarmarea cât mai intensă pentru a distruge dușmanul sionist...

Coloniștii evrei se așează lângă așezările arabe legal sau mai puțin, zeci de mii de refugiați palestinieni vor să revină acasă. Ierusalimul împărțit de facto în două părți, încearcă să supraviețuiască ca centru spiritual a trei religii. Arabii israelieni murmura. Spun că sunt marginalizați. Noi spunem că nu prezintă încredere. Două state pentru două popoare..... Așa a pornit totul. Unde s-a împotmolit această corectă idee? Cine i-a pus bețe în roate...? Dar mai ales - mai poate fi considerată reală? Și dacă nu, cum va fi viitorul conflict? Cu rachete până la Tel Aviv? Cu două fronturi în sud și în nord? Cu mai mulți morți și mai multe distrugeri și la noi și la palestinieni? Deocamdată lumea înconjurătoare ezită să vadă adevărul. A vedea adevărul și a nu te implică este condamnabil în ochii celorlalți. Că și în sport, simpatiile - sau interesele - sunt pentru partea mai slabă a conflictului. Cine are dreptate trece pe locul doi. Speranțe se leagă de noul președinte de la Casa Albă. "Nu exita conflict care să nu se poată rezolva" a spus el.

Om trăi și om vedea...
(O corespondenta din Israel de Mihai Barbu)
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Revista ACUM și conflictul dintre Israel și palestinieni, de

Mesaj Scris de Admin la data de 18.01.09 17:00

Revista ACUM și conflictul dintre Israel și palestinieni, de Petru CLEJ:
Săptămâna trecută atenția cititorilor noștri a fost atrasă de două articole despre conflictul din Gaza. Primul era un scurt articol favorabil Israelului, scris de George Gross “Israelul are tot dreptul să se apere împotriva HAMAS” http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=8868, iar al doilea, critic la adresa Israelului, era scris de rabinul Michael Lerner, intitulat “Mi se rupe inima când văd stupiditatea Israelului” http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=8894 și a fost preluat din cotidianul londonez Times.

Aparent, potrivit aprecierilor date de cititori, precum și a votului din sondajul de opinie http://www.romanialibera.com/voxpopuli/voxpopuli.php?n=507 audiența revistei ACUM se situează în majoritatea sa de partea Israelului în conflictul din Gaza. Spun aparent pentru că atât aprecierile cât și votul din sondajul de opinie sunt voluntare și deci nu respectă regulile unui sondaj sociologic, care este realizat în mod aleatoriu.

Dar acest lucru are mai puțină importanță în contextul dat, deoarece revista ACUM nu se pliază pe dorințele presupusei majorități, nici în acest caz, așa cum nu a făcut-o nici în alte circumstanțe când a fost vorba de chestiunea homosexualității sau a raportului dintre religie și știință.

Am încercat pe cât posibil să păstrăm o poziție imparțială și să veghem ca în paginile noastre să nu se strecoare dezinformări așa cum a încercat să facă un cititor cu vederi clar anti-sioniste, scriind că palestinienii au avut “milioane de victime în ultimii 40 de ani”.

Un alt cititor cu poziții extrem de critice la adresa Israelului m-a întrebat ce poziție am în acest conflict. Am refuzat să-i răspund, pentru că în calitatea mea de editor trebuie să evit influențarea opiniilor în acest conflict extrem de delicat.

Una este să te pronunți în privința formării guvernului în România și alta e să te hazardezi să dai soluții de rezolvare a unui conflict de anvergură internațională (așa cum îmi cerea respectivul cititor) care durează într-o formă sau alta de peste un secol, așa cum scrie în articolul său Lucian-Zeev Herșcovici.

Două fapte sunt incontestabile din punctul de vedere al revistei ACUM: Israel este un stat democrat care are dreptul la existență, iar organizația Hamas are prin carta sa constitutivă obiectivul strategic de a distruge statul Israel. Dincolo de aceste fapte de netăgăduit încep divergențele.

Cât de justificată este folosirea forței de Israel care ucide ca victime “colaterale” civili palestinieni? Este justificată interdicția accesului jurnaliștilor străini în Gaza de către Israel? Sunt civilii palestinieni parțial responsabili de acțiunile militanților Hamas? – sunt doar câteva întrebări care-mi vin în minte cu privire la evenimentele tragice ce au loc acum în Orientul Apropiat.

Nu cred că este de datoria editorilor revistei ACUM să înceapă să-și dea cu părerea despr toate aceste chestiuni. De aceea am deschis o dezbatere unde sunt binevenite orice păreri, cu condiția să nu fie extremiste și să fie exprimate într-un limbaj civilizat.

Am invitat și palestinieni vorbitori de limbă română să-ți exprime opiniile, dar până acum nu am primit un răspuns pozitiv.

În acest context este utilă și revederea recenziei cărții istoricului israelian Benny Morris “1948. Primul război arabo-israelian” (http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7781).

Orientul Apropiat nu e buricul pământului

Când eram la BBC am organizat – în premieră pentru mass media de limbă română – dezbateri israelo-palestiniene.

Îmi aduc aminte că pe data de 28 septembrie 2000 – după izbucnirea Intifadei “Moscheilor”, ziua în care doi soldați israelieni care se rătăciseră au fost linșați de o mulțime furioasă la Ramallah – am organizat o dezbatere între inginerul Hossam Abu-al-Rup, de la Ramallah și diplomatul Meir Rosen, fost ambasador al Israelului la ONU.

Au urmat și alte discuții, între care una între medicul ginecolog Mustafa Bărburaș (intervievat și de revista ACUM http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7402) și regretatul jurnalist Martin Marcus (http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=8174).

În limita posibilităților, încercăm la revista ACUM să facem același lucru, dar pentru aceasta trebuie să evităm partizanatul, microbismul politic, atât de înrădăcinat la români, oriunde s-ar afla ei.

Revista ACUM nu promovează nici cauza Israelului și nici cauza palestinienilor. Și încă ceva: acest conflict este unul hiper-mediatizat și nu este nici singurul și nici cel mai sângeros conflict de pe planetă. Așa cum am spus-o unui cititor din Israel pe timpul campaniei electorale care părea obsedat de alegerea unui deputat al Diasporei votat și de cetățenii români din acea țară: Israel (sau în cazul de față Orientul Apropiat) nu este buricul pământului.

Conflictul din Congo, despre care nu se vorbește decât arareori și de care imensa majoritate a românilor habar nu are, a făcut peste patru milioane de victime, fiind cel mai sângeros de după cel de-al doilea război mondial. Conflicte sângeroase au fost și sunt în Kașmir, Irak, Afganistan, Sudan, Somalia, Columbia, Cecenia, Tibet, Zimbabwe, doar că ele nu se bucură de PR-ul pe care îl au la dispoziție Israelul și palestinienii.

Să păstrăm în minte acest lucru, să punem lucrurile în context și să încercăm să lăsăm patimile la o parte. Nu va rezolva revista ACUM conflictul din Orientul Apropiat (nu ne-am pierdut simțul ridicolului) și dacă vom putea asigura o dezbatere de idei civilizată atunci ne vom fi îndeplinit obiectivul.

P.S. Ziua de 12 ianuarie 2009 a adus un nou record de audență pentru revista ACUM - 719 utilizatori unici au vizitat pagina noastră. Vechiul record era 707 și data din 10 noiembrie 2008.
citeste[...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Amintiri care unesc pentru totdeauna - prietenii evrei ai ti

Mesaj Scris de Admin la data de 18.01.09 16:58

Amintiri care unesc pentru totdeauna - prietenii evrei ai tinereții mele, de Angela FURTUNĂ:
Recent, Colegiul National Stefan cel Mare din Suceava si-a afisat o pagina pe net http://www.cnstefancelmare.ro/ , unde, la capitolul Arhiva, sectiunea Absolventi, apar multe nume de elevi. M-am regasit acolo, ca sefa de promotie intre anii 1972-1976, alaturi de numele multor colegi români și evrei. Înaintea noastră, a fost aici elev Norman Manea. A fost o perioada frumoasa din viata noastra, din viata mea. Iar anii de scoala serioasa nu se compara cu nimic. Amintirile cele mai vii: in cartierul evreiesc comercial, unde zilnic aveam drum. Cofetăria, mărunțișurile, hrana, pâinea. La Scoala de pian - fie acasa, fie la Scoala de Arte, cu profesoara Nussbrauch. Cand a plecat, prin anii 73-74, m-a chemat la ea si m-a incarcat cu un munte de partituri la care cant si astazi. Evident, numai pentru mine. Alta amintire: biblioteca publica - era o inima a acestui stetl. Lume de carti, lume de pilde si de invataturi.

Amada, Agnita, Zamir, Iurin, Frida, Lya, Silvia, Klaris, Liviu, Marius, Dan, Nicoleta, Ionuț, Gabriela. (Imi este dor de voi, voi sunteti aici, desi nu va voi mai revedea niciodata). Numele oamenilor importanti din copilarie si adolescenta. Restul: carti, carti, carti, scriitori, multa munca, olimpiade scolare si scris-citit. Din clasa a IX-a, cafeaua nocturna (pe furiș), pentru a castiga timp de citit, citit, citit. Obsesia cititului și scrisului.

Vârstă petrecută între oameni plini de povețe și iubire pentru copii. Sfaturi, pilde. Profesorul Riemer ne zicea mereu la ore: Câtă vreme te întrebi de ce, ești viu. Atunci când nu te mai întrebi de ce, nu mai mergi înainte, nu mai trăiești. (Asta este, am văzut mai târziu, esență talmudică, aproprierea sensului vieții și al cunoașterii).

În anii '77 am plecat de acasă. Studii, București. Cincisprezece ani, aproape. Departe de Suceava.

Revenind acasă, în jurul anilor 90. Evreii plecaseră. Cartierele lor, demolate. Rase. Un gol imens. Imens. Cartierul central comercial, ras. Altele, rase. Palatul Cultural ras. Caracterul urban al orașului s-a stins prin plecarea evreilor și germanilor. Industrializarea ceaușistă forțată a a dus urâtul în ambientul arhitectonic și social. Imaginați-vă că vine cineva și vă smulge din mediul dvs. și vă urcă într-o mașină, după care vă aruncă într-un loc nou și ostil. Astfel simțeam noul oraș natal, regăsit după nici cincisprezece ani. Populația rurală injectată acum peste tot, nivelul redus de pregătire și educație, lipsa reperelor în care mă formasem, înstrăinarea. Fabrici și uzine, vorba cântecului lui Andrieș.

Botoșaniul nu a pățit la fel. Acolo, orașul vechi a rămas în picioare. Casele vechi, frumoase, sunt la locul lor. Urmele evreilor sau ale nemților sunt la locul lor. De ce, atunci, Suceava a fost supusă unui tratament atât de diferit și brutal?

Abia în zilele din ultimii ani, am început să înțeleg: și biblioteca publică fusese curățată obsesiv de carte germană (există mărturii că au fost arse cărțile celor goniți), căci pe vremuri și germanii și evreii localnici vorbeau și scriau în germană sau yddish. Cine vrea să studieze trecutul real al Bucovinei în bibliotecă, va găsi o realitate modificată, așadar presiunea românizării (Ion Pînzari mai scrie despre asta). A fost, așadar, o epurare și o românizare. Poate că și cu ordin de la Moscova, care își însușise Bucovina de Nord, în care curăța în mod asemănător și Cernăuțiul de urmele evreiești sau germane, acceptând să facă mai multe concesii românilor decât evreilor. Deci, eu îmi dau seama, ca martor al acestui film de acțiune politică, de faptul că și mie mi s-a furat copilăria, și mi se neagă oficial amintirile.

Memoria supraviețuiește, totuși, tiraniilor. Cu o condiție: să nu uiți adevărul tău. (Lecția aceasta mi-a confirmat-o în Germania un om foarte interesant. Nonagenar, evreu, plecat cândva din Suceava la București, apoi în Israel, și stabilit ulterior în Occident. Intelectual, specialist, vorbitor egal de ivrit, yddish, germană, română, engleză. Îmi spune odată: știi, mă urc în tramvai și plec până la Ida. Tramvaiul face cam o oră prin Duss. Pe drum, îmi dau singur o propoziție în română ca să o traduc în ivrit. Apoi alta și încă alta. Și tot așa, până ajung la capătul liniei, la Ida. Și știi de ce traduc mereu și traduc mereu, singur, din română în ivrit? De ce?, insist și eu. Pentru că imi este dor să vorbesc ivrit și nu am cu cine, patria mea este în ivrit, la Ierusalim a rămas inima mea, acolo e viața mea. Patria lui este și limba română, îmi spune altădată (Scriu o carte despre el). Yerushalaim Shel Zahav.

Dar Suceava aceea nu mai există. Suceava mea. Suceava celor obligați să plece. În pribegie. În căutarea pământului sfânt. Înapoi Acasă.

Vocile copilăriei s-au mai întors de câteva ori. Acum doi - trei ani, de la Tania, de la Rădăuți, am cumpărat o carte sfântă. Lecturi, pilde, înțelepții antici. Dar memoria mea mi-a spus: sunt lecțiile copilăriei tale, sunt cuvintele care ti se spuneau în anii 50-60. De doamna Nussbrauch. De doamna Iacubovici, la franceză. Doamna Iacubovici imi spunea mereu: Cununa învățării și cununa unui bun renume să te preocupe. Îmi punea mâinile în jurul părului blond. Cuvintele se întipăreau adânc, însoțite de gesturi de iubire. Cuvinte spuse de mulți în jurul nostru. În jurul țâncilor. Cuvinte rostite mereu. De mamele și tații prietenilor mei evrei cu care împărțeam orele - puține - de joacă sau de vizite. Căci noi nu eram obsedați de entertainment. Eram buchisitori.

Cartea se numește Pirkei Avot. Profesorii mei din copilărie îmi vorbeau în aceste pilde. Iar viitorul adult se formează în primii ani.

Una dintre comorile cele mai importante ale omenirii este cartea-tezaur Pirkei Avot, ce răsfrânge asupra lumii sfaturile Bătrânilor Înțelepți. Pentru truda sa de a traduce și difuza în limba română această nestemată a iudaismului (izvor spiritual și etic), însuși Dr. Alexandru Șafran i-a mulțumit, într-o scrisoare din ianuarie 2004, dr. ing. Baruch Tercatin. Iar în Prefața cărții, dr. Menachem Hacohen arăta în 2004 importanța cărții de a fi, între altele, folositoare prin inteligența și profunzimea sa și *celor ce nu sunt de religie mozaică, să le deschidă calea pentru a cunoaște inteligența evreiască și morala iudaică*.

Zimbind, acum, peste atâția ani, când citesc: în Capitolul IV din Pirkei Avot, Mișna 13: Rabi Iehuda susținea: Fii atent când îi înveți pe alții, căci o greșeală de învățătură pricinuiește nenorociri.
Rabi Șimon spunea că: sunt trei cununi:
cununa învățăturii
cununa preoților
cununa domniei:
cununa unui renume bun este peste toate.

Așa eram noi copii în ștetl: cuminți (cu excepții), romantici (ușor bovarici), ciudat de... tocilari și politicoși, veșnic în căutarea argumentelor livrești.

Aveam un îngeraș păzitor. Doamna Nussbrauch îmi spunea mereu că îngerașul, când intră pe ușă, se lovește cu capul de mezuza și face un cucui.

Colecția mea de mezuze e sacră. Însoțită de pildele din Pirkei Avot. Patru însușiri felurite se observă la acei ce șed în fața Înțelepților. Ele se pot asemui cu un burete, o pâlnie, o strecurătoare și o sită. Ca un burete este acela care absoarbe toate. Ca o pîlnie este acela care primește pe o parte și lasă să se scurgă pe cealaltă. Ca o strecurătoare este cel ce lasă să se scurgă vinul și repede drojdia. Alții, ca sita, lasă să treacă pleava și rețin grâul.(Mișna 14 din Capitolul V)

Și acum uite, așadar, urmănd calea din Pirkei Avot, de unde vine acel fir cu care am țesut Tikkun Olam în cartea Pelerinul din Aualung:

ea își croiește drumul ei, tikkun olam printre nașteri

împăcare cu rămășițele
cu pustiul chihlimbar
împăcare prin împărtășire
trebuie să mă împac cu păsările
și totuși nu mă împac niciodată
amânând vibrația pozitivă
ca pe un străin
îl alung pe el
îl alung pe el din Ierusalimul meu
dar el revine
nici ziua
nici noaptea
el revine
îți croiețte drumul lui
se umple cu timpul lui – înghite firimituri de kotel
vorbește pe limba lui de paie
îmi spune
eu
eu
eu
eu sunt sufletul t\u
de ce mă tot alungi?
sephirot acum
sephirot atunci
sephirot mereu
doar s\ plece de unde a venit
prin ochii de bufniță
prin buretele care absoarbe nimicul
prin pâlnia care primește și varsă
prin strecurătoarea care alege drojdia
prin ciurul care împrăștie semnele
eu trebuie să aduc pace din frământare
eu trebuie să mă ocup de lucruri impure – căci nu-i este dat femeii să strălucească
precum bărbatul proaspăt născut din puterea gândului în clocot
zămislire
scriere
naștere
pierdere
aflare
lepădare
ștergere
împărțire
slujire
înțepenire
însângerare
închiderea cărnii
îndoirea grâului
arcuire
împotrivire
sfiiciunea din cuvinte
sfârșitul care dezleagă tot ce era înainte de tot ce va fi șters, pentru că neașteptarea
este însăși supunerea față de tiranul implicit, cel care pe toți îi strânge în aceeași
frică îi macină prin explozii politice când transformă omenirea în scuipat de
diavol
și mai departe trebuie să mă ocup de lucrurile impure
limpezi noroaie
poesie feriprivă
febră gotică
uscarea grâului în scorburi
somn
visarea legată
visarea dezlegată

visarea din împăcare
visul cu mâinile legate
și visând
să-l v\d acolo
pe el
cel alungat
curat luminat
așteptându-mă în exilul dinăuntru
înarmat cu explozibil și întrebări
purtând pe umeri o patrie bastardă
care nu-și dorește embrionii nici istoria
omul astrogramă
daimon din intracelestul virtual
când vine pelerinul din Aqualung
se înclină adânc și zice
eu sunt copilul grenadă făcut din cel care este pentru că este
eu am ajuns aici
am ales între două temnițe
realul sau imaginarul au devenit imagirealul
nimic nu e mai condiționat astăzi decât libertatea imagireală când conștiința și eul
din alien nu ne alienează ci ne anulează
eu am ajuns aici
locul meu natural e aici
mintea mea naturală e aici
moartea mea naturală e aici
măturând podelele exilului cu fruntea mea

citeste[...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israel contra palestinienilor - un conflict cronic ce s-a

Mesaj Scris de Admin la data de 18.01.09 16:54

Israel contra palestinienilor - un conflict cronic ce s-a reacutizat
de Lucian-Zeev HERȘCOVICI
Evenimentele care se desfasoara si se precipita - respectiv razboiul dintre Statul Israel si guvernul Hamas din regiunea Gaza - ne-au facut sa ne punem cateva intrebari. Prima, bineinteles, referitoare la cauza razboiului. A doua, referitoare la situatia acestui conflict in viitor. Este oare o solutie a lui si daca da, in ce mod? Sau, nu este nici o solutie (deocamdata) si trebuie sa ne obisnuim cu situatia existenta, acceptand numai solutii temporare, care nu pot aduce multe rezultate bune? Care este istoria conflictului arabo-israelian, cum a evoluat el in ultimii ani si ce a determinat agravarea lui in ultimele saptamani?

Pentru a raspunde la aceste intrebari mentionam ca este vorba despre un conflict cronic, in care aspectul politic este reunit cu cel religios, nationalismul modern este reunit cu traditia. Inceput inca din anii '80 ai secolului al XIX-lea, acest conflict nu s-a atenuat odata cu evolutia economica si culturala. Dimpotriva. Daca au aparut grupuri, curente si partide dornice de pace in ambele tabere, nu pot fi negate nici grupurile extremiste. Dar si problema pacii ramane deschisa: este vorba de interese diferite, considerate vitale de fiecare dintre parti. Nu putem oferi o istorie detaliata a conflictului arabo-israelian in cateva randuri.

Exista numeroase carti asupra lui, scrise din puncte de vedere diferite. Putem mentiona numai faptul ca hotararea Adunarii Generale a ONU de impartire a Palestinei intr-un stat evreu, un stat arab si o zona internationala (Ierusalimul si imprejurimile sale, respectiv Locurile Sfinte), votata la 29 noiembrie 1947, a fost acceptata de liderii populatiei evreiesti a Palestinei, dar respinsa de liderii populatiei arabe a acestui teritoriu sub mandat britanic la acea dată.

Proclamarea independentei Statului Israel a fost urmata de razboiul din anul 1948 ("razboiul de independenta al Israelului"), de razboiul din 1956 ("actiunea Sinai"), de razboiul din anul 1967 ("razboiul de 6 zile"), de razboiul din 1973 ("razboiul din octombrie" sau "razboiul de Iom Kipur"), de primul razboi din Liban (1982), de prima Intifada, a doua Intifada, cele doua razboaie din Golful Persic (cu implicatiile lor in Israel), a doua Intifada, al doilea razboi din Liban, acum "actiunea Plumb Topit", respectiv razboiul din sudul Israelului si din Fasia Gaza. Razboaie numeroase, intr-o zona conflictuala, aducand suferinte ambelor parti, uneori insotite de sperante, alteori insotite numai de durere.

Primele razboaie au fost intre Israel si intreaga lume araba, sau cel putin intre Israel si statele arabe vecine. Intre timp, unele tari arabe - si, in general, unele tari musulmane - au decis sa accepte existenta Statului Israel, iar Israelul a stabilit relatii diplomatice cu unele dintre ele. Au ramas deschise problema refugiatilor din 1948, precum si problema Locurilor Sfinte. Precum si - din partea unei parti a lumii islamice - ideea acceptarii unui stat non-islamic in mijlocul lumii islamice, considerata de islamul fanatic drept teritoriu musulman si nimic altceva. Precum si conflicte asupra integritatii Israelului, a stapanirii de catre el a intregului teritoriu al Tarii Sfinte.

Cele mai recente razboaie au avut loc intre arabii palestinieni si Israel. In cele din urma, a fost acceptat principiul a doua state, fiecare pentru cate un popor. Israelul s-a retras din orasele arabe palestiniene ocupate in 1967 ca urmare a acordurilor de la Oslo, cand s-a acordat autonomie Autoritatii Palestiniene, care a format un guvern legal si a preluat conducerea populatiei arabe palestiniene din Cisiordania si Fasia Gaza. Ulterior, in anul 2005, Israelul s-a retras complet din Fasia Gaza, in mod unilateral.

Dar au urmat prefaceri in lumea araba palestiniana. In alegerile care au avut loc nu a castigat guvernul Autoritatii Palestiniene, format de organizatia Fatah, condus de Mahmud Abbas (Abu Mazen), care ducea tratative cu guvernul Israelului, ci opozitia musulmana religioasa (Hamas). Acest partid a castigat alegerile in mod cinstit. Dar Mahmud Abbas nu a vrut sa asocieze organizatia Hamas la conducere. Motivul? Este o organizatie terorista. Lucru adevarat. Insa Hamas a reusit sa ia puterea cu forta armelor in Fasia Gaza, in care nu se mai afla armata israeliana. Organizatie musulmana extremista, Hamas afirma ca teritoriul ocupat de ea, ca si teritoriul intregii Palestine (atat cel al Autoritatii Palestiniene, cat si al Israelului) apartine lumii musulmane, islamului. Recent, guvernul Hamasului a incercat introducerea legislatiei religioase din Coran in Fasia Gaza. De exemplu, daca cineva fura, sa i se taie o mana; daca o femeie profaneaza onoarea familiei avand relatii sexuale fara a fi casatorita, sa fie omorata. Dar nu a apucat sa puna in aplicare aceasta hotarare, atat datorita opozitiei lui Mahmud Abbas, cat si datorita precipitarii evenimentelor.

Tirul de rachete din Gaza in Israel a inceput inca acum opt ani. Cu mici intreruperi. Uneori, Israelul intervenea in Gaza, dupa care se retragea, iar tirul de rachete reincepea dupa scurt timp. Cel mai afectat a fost orasul Sderot, aflat la granita cu Fasia Gaza. Dar nu numai acest oras. Au fost afectate si alte orasele, precum si sate, inclusiv sate cooperatiste (kibutzim), ai caror locuitori erau de orientare pacifista, pentru tratative cu palestinienii, pentru intemeierea unui stat palestinian, chiar si pentru tratative cu organizatia Hamas. Dar aceasta organizatie nu era dispusa sa accepte. Din punctul ei de vedere, islamic-religios si maximalist, Palestina este unica, indivizibila si musulmana in totalitate. Israelul nu este acceptat ca existent, ci numit "dusmanul sionist". Pentru "eliberarea" Palestinei, este permis orice mijloc: bombardarea oraselor, uciderea civililor, atacuri teroriste sinucigase.

In mod paradoxal, organizatia Hamas a reusit sa obtina voturi din partea multor cetateni arabi palestinieni laici, unii chiar crestini sau complet nepracticanti, chiar si intelectuali. Imi amintesc o conversatie pe care am avut-o cu o studenta palestiniana complet laica, de origine partial britanica crestina, dintr-o familie complet nepracticanta religios. Printre altele, ea studia si limba ebraica la Montpellier, in Franta, si manifesta admiratie pentru Israel. Ea spunea ca Hamasul nu va aplica legislatia musulmana niciodata, va fi suficient de puternic pentru a face pace cu Israelul si va lupta impotriva coruptiei, specificand ca Mahmud Abbas este corupt, iar coruptia este cauza tuturor relelor atat in Autoritatea Palestiniana, cat si in Israel. In privinta coruptiei, nu am contrazis-o, ci am aprobat-o, dar mi-am pus intrebarea: pe ce cale se poate lupta impotriva coruptiei, cu adevarat un pericol social? M-am gandit si eu ca o pace adevarata va fi intre oameni politici cinstiti, adevarati reprezentanti ai ambelor popoare - si nu intre politicieni venali si corupti. Dar cum, unde, cand?

In cele din urma, s-a ajuns la un acord de incetare temporara a focului, in vara anului 2008. Ea a durat o perioada relativ scurta, sase luni. Imediat dupa incheierea ei, tirul de rachete din Gaza impotriva Israelului a reinceput, lovind localitatile din regiunea de granita. Motivul declarat: Israelul nu permite trecerea in Gaza si din Gaza, sub controlul reprezentantilor Hamasului. Lucru pe care nu il permite nici Egiptul. Justificarea: aspecte umanitare. Pe buna dreptate. Dar guvernul Hamasului (care, practic, s-a separat de guvernul lui Mahmud Abbas, de la Ramallah) a folosit aceste puncte de trecere pentru introducere de armament, ca si pentru introducerea de teroristi sinucigasi in Israel.

Dupa sfarsitul perioadei de "linistire relativa", tirul de rachete a fost reluat de guvernul Hamas din Gaza, afirmandu-se de acesta motivul: neacceptarea trecerii libere prin punctele de granita. Viata locuitorilor din localitatile din sudul Israelului a redevenit un calvar: bombe, alarma, intreprinderi si magazine care se inchid, raniti (sau afectati psihologic), printre care si copii, refugiati in alte regiuni ale tarii. Nesiguranta locuitorilor din sud a provocat nemultumiri in societatea israeliana, inclusiv neincredere in guvern. Totusi, Israelul a continuat sa furnizeze electricitate si benzina in Fasia Gaza si sa permita trecerea unor camioane cu ajutor umanitar. Deci, nu este vorba de viata zilnica a populatiei.

Organizatia Hamas este considerata terorista de catre guvernul american, de guvernele europene, de guvernul rus. Din acest motiv, ea este respinsa. Desi Hamas a castigat alegerile in mod cinstit (initial), el s-a instalat la putere in Gaza cu forta armelor. Adversari politici au fost arestati sau chiar ucisi. Desigur, se pune problema ce inseamna terorism. Se poate afirma: atitudinea unui grup mic fata de restul societatii pentru a demonstra existenta lui proprie, pentru a fi luat in considerare. Dar este acest lucru valabil pentru Hamas? O alta intrebare care se pune este: Hamas detine puterea numai prin teroare, sau este acceptat de majoritatea populatiei din Gaza, un milion si jumatate de persoane, sau chiar sustinut si iubit de majoritatea acestei populatii? Sunt oare liberi locuitorii Gazei sa se manifeste liber, sau se tem de represiunea guvernului Hamasului?
Dupa ce situatia a devenit insuportabila, guvernul Israelului a decis sa riposteze. La 27 decembrie 2008 au inceput bombardamentele aeriene asupra Gazei. Din nenorocire, alaturi de militantii Hamas, au murit si civili. Dupa afirmatii confirmate, guvernul Hamas foloseste acesti civili ca o asa-zisa "aparare formala", ca oameni de sacrificiu, pentru a demonstra atacurile israeliene impotriva civililor. Guvernul Hamas (nerecunoscut oficial de nimeni) nu a vrut sa inceteze tirul de rachete, ci dimpotriva. Orase mari din sudul Israelului, precun Beer Sheva, Ashkelon, Ashdod, au devenit victime. Tot victima a devenit oraselul Netivot, centru religios in care preocuparile militare erau departe de campul de interese al locuitorilor. Suferintele au crescut de ambele parti. Este adevarat ca numarul mortilor este mai mare de partea palestiniana, dar atacul israelian a venit ca o replica la atacul palestinian. Propunerea de incetare temporara a focului a fost respinsa de ambele parti.

La 3 ianuarie 2009, armata israeliana a intrat pe teritoriul Gazei. Este o faza noua a razboiului. Situatia nu s-a imbunatatit. Actiunile diplomatice pentru obtinerea incetarii focului continua. Dar este vorba de mai multe elemente. Principalul este inlaturarea terorismului. Aceasta inseamna controlul asupra Hamasului de catre alte state arabe; garantarea linistii Israelului de catre state arabe, state europene, SUA si ONU; conditionarea ajutorului umanitar pentru Gaza de incetarea oricarei actiuni teroriste. Acestea sunt conditii ale Israelului. Conditia Hamasului este de a fi controlor al punctelor de trecere, ceea ce i-ar crea impresia victoriei in randul palestinienilor. Sa ne amintim ca Hamas a sapat numeroase tunele pentru introducerea de armament in Gaza (ajutorul umanitar intra oficial, prin punctele de trecere), tunele care au fost descoperite si - partial - distruse de Israel in razboi. De data aceasta, exista riscul ca ulterior, fara un control international, Hamas sa se intareasca militar si sa reia tirul de rachete asupra Israelului dupa cateva luni sau - in cel mai bun caz - dupa cativa ani. O alta problema este a guvernelor care cer incetarea focului. Vor ele recunoasterea guvernului Hamas, sau intarirea guvernului lui Mahmud Abbas pe calea slabirii guvernului Hamas si inlaturarea acestei organizatii de la putere?

Greu de raspuns la aceste intrebari, greu de perceput toate aspectele acestui razboi tragic. Ambele parti sufera. Dar pentru ca razboiul sa inceteze, pentru ca incetarea focului sa duca la tratative si la garantarea linistii in regiune, trebuie luate in considersatie interesele tuturor. Pacea nu inseamna o simpla incetare a focului pentru o perioada scurta, ci pentru totdeauna. Altfel, inseamna o prefata pentru un nou razboi. Dar chiar daca o pace reala nu poate fi realizata, cel putin suferinta sa fie cat mai mica. De ambele parti.

citeste[...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: REMEMBER!!!!!

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 5 din 11 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum