ISTORIE=ITALIA

Pagina 14 din 14 Înapoi  1 ... 8 ... 12, 13, 14

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

ISTORIE=ITALIA

Mesaj Scris de Admin la data de 21.05.06 14:03

Rezumarea primului mesaj :

ASASINATE PE TRONUL ROMEI
Cetatea Romei detine un record unic printre marile imperii ale lumii. In nici un alt stat al lumii nu au fost ucisi atatia conducatori intr-un interval de timp relativ scurt – la scara istorica. De cand Octavian Augustus a devenit imparat (anul 27 i.Ch.) si pana la ultimul suveran al Imperiului roman de apus (476 d.Ch.), deci in 503 ani, pe tronul Romei s-au succedat 84 de suverani, din care nu mai putin de 32 au fost asasinati! Asta ar insemna, in medie, o crima la fiecare 16 ani. Dar lucrurile nu stau deloc asa, sangerosul spectacol al luptei pentru putere din Cetatea eterna a avut deseori aspecte incredibile, nemaiintalnite in istoria umanitatii.

Dupa inteleptul si longevivul Octavian, si dupa mediocrul Tiberius, s-a declansat, o data cu dezechilibratul Caligula (37-41, prima victima a crimelor), o avalansa de conflicte interne in care fiecare grupare politica isi dorea propriul imperator, iar garda pretoriana (protectoarea lui) facea si desfacea domniile, luata de curentul intereselor de moment. Acestea au fost (foarte succint) cauzele acelui adevarat delir de criminalitate care a condus la slabirea Imperiului roman si dezmembrarea lui sub presiunea popoarelor migratoare. Amploarea temei ne determina sa selectam cele mai deosebite momente ale acestui sumbru fenomen (ca intr-o indoliata „Carte a recordurilor”), in incercarea de a portretiza o epoca nepereche a antichitatii.


Numai in anul 238 s-au succedat la tron sase imparati, toti asasinati; in anul 253, Imperiul a avut „doar” patru suverani;

Cea mai scurta domnie au avut-o Gordianus I si Gordianus II (tata si fiu, co-imparati), care au „semnat condica” numai cate 20 zile; urmeaza Pertinax (87 de zile) si Emilianus (88 de zile);

Cei mai tineri suverani urcati pe tron si ucisi au fost Gordianus III (la 13 ani) si Heliogabalus (la 14 ani);

Cea mai abominabila crima (daca pot exista astfel de caracterizari) a fost comisa impotriva lui Severus Alexandru, ucis impreuna cu mama sa;

Succesiune de criminali la tron: Caracala isi ucide fratele si devine imperator; Macrinus il omoara pe Caracala si-si pune coroana, dar este la randu-i asasinat dupa aproape un an.
Atat de bulversata era viata politica a Romei antice, incat reuseau sa ajunga imparati (prin mita, comploturi si crima) personaje insignifiante, propulsate de grupuri de interese in cautare de privilegii. Neavenitii erau recrutati chiar si din randul soldatilor simpli – cum a fost cazul lui Maximins Thracus sau al lui Filip Arabul. In ultima faza a agoniei Imperiului, ridicolul a atins apogeul: imparatii erau stabiliti de barbari si tot de catre ei erau inlaturati. Astfel, regele vizigot Teodoric II il „unge” pe Avitus (anul 455) si-l ucide un an mai tarziu; conducatorul suevilor, Ricimer, ii pune pe tron si-i ucide pe rand pe Majorian, Severus III, Antemius si Olibrius (intre 457 si 472); penultimul imparat al Imperiului roman de apus, Iulius Nepos, a fost protejatul unui apropiat al lui... Attila!
In aceste circumstante, nu-i de mirare ca ultimul imparat, imberbul Romulus Augustulus (475-476), a fost destituit de germanicul Odoacru, iar acesta a „parafat” desfiintarea Imperiului roman de apus, trimitand insemnele imperiale la Constantinopol. Mult mai stabil, Imperiul bizantin a mai vietuit un mileniu, pana-n 1453... „Istoria nu face daruri decat celor care nu o repeta”, spune o zicala si acest tablou oripilant al agoniei Romei antice o confirma.

http://www.magazin.ro/articole.php?Numar=20&An=2006&Domeniu=Terra+X


Ultima editare efectuata de catre in 17.01.07 9:49, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Armata romană

Mesaj Scris de Admin la data de 28.05.06 10:52

Structura
Soldații erau voluntari din toate colțurile Imperiului, care se înscriau pentru 25 de ani de serviciu militar dificil. La început erau acceptați doar proprietarii de pământuri, dar în secolul I î.e.n. deja oricine se putea înrola. Cetățenii romani deveneau legionari, iar cei ce nu erau cetățeni romani alcătuiau trupele auxiliare.

Unitatea de bază a armatei era 'contubernium', un grup de opt soldați obișnuiți, care locuiau în același cort. Un centurion (alcătuit însă în mod ciudat din 80 de soldați!) era alcătuit din 10 contubernium-uri, 6 centurioane formau o cohortă, iar 10 cohorte, o legiune. Prima cohortă avea în plus personal administrativ și de susținere, ca urmare o legiune era alcătuită din aproximativ 5.500 oameni.

Astfel se crea un lanț ierarhic strict, dar flexibil, alcătuit din unități de luptă eficiente și disciplinate.



Viața de soldat
Instrucția, luptele și marșurile neîntrerupte făceau ca viața de soldat să fie destul de grea. Nu era loc pentru greșeli, iar pedepsele erau severe: de exemplu, o companie care se retrăsese din luptă a fost decimată, adică fiecare al zecelea soldat a fost ucis în bătaie.

Soldații erau însă bine hrăniți, se bucurau de îngrijiri medicale și de un salariu decent. Un soldat se putea aștepta ca, la pensie, să ducă o viață confortabilă. În plus, soldații învățau multe lucruri noi, de pildă tehnici de construcție. Deși nu li se permitea oficial să se căsătorească, mulți soldați aveau 'soții' și copii în orașele garnizoanelor locale, unde existau hanuri, piețe și teatre.

Am aflat extrem de multe informații despre viața de soldat din tabletele Vindolanda, scrisori redactate pe tăblițe de lemn de către soldații din garnizoana de pe Zidul lui Hadrian, căci aceste tăblițe s-au conservat în noroi.

http://discovery.ro/roma_antica/armata_romana/index.shtml
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Persoane importante

Mesaj Scris de Admin la data de 28.05.06 10:50

Iulius Cezar
Iulius Cezar rămâne în istorie drept unul dintre cei mai mari lideri ai Romei, deși nu a fost niciodată împărat cu adevărat.

Provenea dintr-o familie cu multe relații și, bizuindu-se pe aceste relații pentru a câștiga sprijinul poporului, a urcat treptele ierarhiei în Senat. O vreme, a condus Roma împreună cu Pompei și Crassus, acest trio de consuli fiind numit Triumvirat. Sub domnia sa, Imperiul a cucerit Franța și Belgia și a organizat două expediții de pradă în Britania. Apoi, după un lung război civil împotriva lui Pompei, s-a autoproclamat consul și dictator.

Prăbușirea sa s-a produs în momentul când a încercat să își aroge pe viață acest titlu temporar. Inamicii său au considerat că ar fi un pas înapoi către vechiul sistem de tiranie monarhică și, pe 15 martie 44 î.e.n., un grup de conspiratori conduși de Brutus și Cassius l-a înjunghiat mortal chiar pe treptele Senatului.



Augustus
Augustus, născut Gaius Octavius, a fost moștenitorul desemnat de Cezar, ceea ce însă nu a putut împiedica o luptă aprigă pentru putere cu Marc Antoniu. Octavian, cum era numit pe atunci Augustus, l-a înfrânt pe Antoniu în lupta de la Actium, în anul 31 î.e.n. În urma înfrângerii, Antoniu și iubita sa Cleopatra s-au sinucis. În anul 27 e.n., Senatul i-a dat lui Octavian puterea legală de a guverna problemele religioase, militare și civile ale Romei, iar el și-a schimbat numele în Augustus.

Augustus a repurtat numeroase succese. A adus pacea după ani de zile de conflicte și a conferit tuturor italienilor cetățenia romană. A eliminat corupția din guvern și a permis cetățenilor din clasele inferioare să obțină funcții publice. A transformat armata dintr-un serviciu voluntar într-o forță de luptă profesionistă. A stabilit un sistem monetar solid, primul sistem poștal din lume și a ridicat numeroase clădiri frumoase.

Înainte de a muri, l-a desemnat pe Tiberius drept moștenitor al său, punând capăt pentru totdeauna Republicii ca formă de guvernare.



Caligula
Adevăratul nume al lui Caligula era Gaius Iulius Cezar Germanicus. A fost poreclit Caligula ('Mica Ghetuță') când era copil, din cauza uniformei militare în miniatură pe care o purta.

În ciuda unui început mai dubios, căci se zvonea că îl sufocase pe fostul împărat, Tiberius, și își asigurase succesiunea cerând ca fiul lui Tiberius să fie executat, la început Caligula a fost îndrăgit de popor. Organiza jocuri opulente și abolise taxele pentru sclavi. După șapte luni însă, s-a îmbolnăvit și, după această boală, s-a schimbat complet. Organiza false procese pentru a colecta bani, îi umilea pe senatori, cerea să fie tratat ca un zeu și avea relații incestuoase cu cele trei surori ale sale.

În scurtă vreme, cei aflați la putere s-au săturat și Garda Pretoriană i-a asasinat pe Caligula, fiica și soția sa. El avea doar 29 de ani la momentul respectiv.



Claudius
Legăturile imperiale ale lui Claudius erau solide, însă infirmitățile sale și lipsa de experiență militară nu îl făceau deloc candidatul ideal ca împărat.

De fapt, era un bărbat învățat și s-a dovedit un împărat capabil, care a condus un program de lucrări publice și reforme administrative importante. Lui i se datorează anexarea Britaniei la Imperiul Roman, în anul 43 î.e.n.

Era însă un personaj detestat, în special de către Senat. Soția sa Messallina a conspirat împotriva lui cu consulul Silius, iar Claudius i-a executat. A doua sa soție Agrippina a complotat pentru ca moștenitorul tronului să fie fiul ei Domitius (ulterior devenit Nero), nu fiul lui Claudius, Britannicus. Claudius l-a adoptat pe Domitius, dar Agrippina tot l-a otrăvit cu o mâncare preparată cu ciuperci, apoi l-a făcut pe Nero împărat. Foarte cinic, după moartea lui Claudius, Nero l-a zeificat.


Nero
Nero era mai interesat de artă și de aventuri sexuale decât de guvernare, astfel încât a lăsat Roma pe mâinile consilierilor săi de încredere Seneca și Burrus.

Curând însă, situația s-a înrăutățit. După ce s-a culcat cu mama sa, a pus să fie ucisă pentru că ar fi complotat împotriva lui. Pierdea vremea cu curse de care și a cerut ca soția sa să fie ucisă, pentru a se putea căsători cu amanta sa, Poppaea (pe care, ulterior, a ucis-o în bătaie când aceasta era însărcinată).

Lipsa de popularitate a făcut să fie învinuit pe nedrept pentru Marele Incendiu care a mistuit Roma în anul 64 e.n. Nero a dat vina pe creștini, pe atunci o sectă religioasă neînsemnată și lipsită de popularitate. A pus ca mii de creștini să fie uciși, fie în Colosseum, fie ungându-i cu smoală și arzându-i de vii, ca pe niște torțe umane.

Respins de toți, amenințat de comploturi, în final Nero s-a sinucis la vârsta de 30 de ani.

http://discovery.ro/roma_antica/persoane_importante/index.shtml
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Viața politică

Mesaj Scris de Admin la data de 28.05.06 10:43

Consulii
Cei doi consuli ai Romei erau magistrații-șefi. Erau aleși în mod democratic din rândul patricienilor de către Comitia Centuriata, o adunare a poporului roman, iar numele lor era utilizat pentru a data anul respectiv.

După ce monarhia a dobândit puterea absolută, romanii nu au riscat să ajungă la tiranie cu noul sistem, căci existau doi consuli. Aceștia puteau ocupa această funcție doar pe timp de un an, iar între două mandate exista o pauză obligatorie de cel puțin un an. Pentru a face sistemul funcțional, ei luau alternativ deciziile cele mai importante, fiecare câte o lună.

În pofida acestor restricții, consulii dețineau totuși o putere uriașă. Aveau autoritate civilă deplină și gradul militar suprem. Ei întruneau și prezidau Senatul și alte adunări, executau decretele, conduceau alegerile și supuneau la vot măsurile legislative.

În perioada Imperiului, funcția de consul s-a diminuat mult ca putere și importanță politică, deși încă se bucura de prestigiu.


Senatul
La fel cum Primul Ministru al zilelor noastre este sfătuit de miniștrii săi, Senatul Roman era ales pentru a-și oferi sfaturile șefului (sau șefilor) statului. În perioada Republicii Romane, Senatul îi sfătuia pe cei doi Consuli. În Roma Imperială, Senatul îl consilia pe Împărat.

Puterea Senatului a fost serios diminuată de primul împărat, Augustus, care i-a determinat pe senatori să voteze pentru a-l numi 'tribun' pe viață, ceea ce însemna că el se putea opune ('veto') oricărei decizii a lor. Cum tot el controla și armata, a obținut astfel puterea absolută și a obligat Senatul să se limiteze la chestiunile vieții de zi cu zi, situație care a rămas neschimbată timp de 1500 de ani.

În perioada sa de glorie însă, Senatul fusese un corp politic puternic. Senatorii erau la început aleși în funcție de rang și clasă socială. Ulterior, devenise obligatorie și existența unui istoric ca funcționar public. O dată aleși, senatorii dețineau această
poziție pe viață. În secolul I î.e.n. existau deja peste 300 senatori.


Adunările
În prezent, puterea guvernamentală și cea a justiției sunt separate, însă în Republica Romană aceste puteri erau combinate și împărțite de cele trei adunări.

Cea mai puternică dintre acestea era Concilium Plebis - Adunarea Poporului. Patricienii (romanii de viță nobilă) nu puteau face parte din acest consiliu, rezervat oamenilor de rând. Acest consiliu alegea reprezentanții speciali ai oamenilor de rând, numiți Tribuni - un fel de membri ai Parlamentului modern. Tot aici erau aleși edilii, cei care răspundeau de îngrijirea cetății și de organizarea festivităților publice. Cele mai importante atribuții ale Adunării Poporului eru formularea legilor și judecarea proceselor.

Celelalte două adunări includeau atât plebei, cât și patricieni. Clasa era un criteriu important în Comitetul Centuriatului (Comitia Centuriata), iar puterea era deținută de clasele superioare. Comitetul Tribal (Comitia Populi Tributa) avea reprezentanți din toate cele 35 zone 'tribale' ale Romei. Ambele adunări dețineau diverse atribuții legale și juridice.


http://discovery.ro/roma_antica/viata_politica/index.shtml
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Imperiul Roman

Mesaj Scris de Admin la data de 28.05.06 10:42

Originile Imperiului
Două figuri au dominat finalul guvernării Republicii și începuturile Imperiului: Iulius Cezar și Augustus. Iulius Cezar a fost un general și un politician genial, care a transformat în avantaje personale problemele Romei. Pentru început, el a format cu consulii Pompei și Crassus o alianță de guvernare, denumită Primul Triumvirat. Apoi, la moartea lui Crassus, el i-a declarat război lui Pompei și Senatului, pentru a guverna Roma singur. Greșeala sa a fost însă că s-a autoproclamat dictator pe viață, ceea ce a dus la asasinarea sa.

Au urmat alți 14 ani de războaie civile între moștenitorul desemnat de Cezar, Augustus, și mâna dreaptă a lui Cezar, Marc Antoniu. Când Augustus l-a înfrânt pe Antoniu la Actium, în anul 31 î.e.n., a dobândit puterea deplină asupra Romei. În mod inteligent, Augustus a decis să nu devină dictator, precum Cezar, ci să formeze Principatul, care i-a conferit puterea reală - pe viață - deși el părea să permită Senatului să joace un rol mult mai important decât în realitate. Astfel s-a născut Imperiul Roman.


Ascensiunea Imperiului
Secolul I e.n., după domnia lui Augustus, a fost o epocă de mari expansiuni pentru Imperiu, care a crescut prin cucerirea și anexarea de noi teritorii. În secolul II e.n. însă, împăratul Hadrian a renunțat la anumite teritorii nesigure, pentru a putea administra mai ușor restul imperiului. Fiecare provincie avea propriul guvernator și propria Constituție, ajungând într-o mare măsură să se autoguverneze.

Imperiul a adus beneficii economice uriașe Romei, care s-a îmbogățit din colectarea de taxe (în special grâne) din provincii. Astfel s-a finanțat ambițiosul program de lucrări publice din Roma, iar dările cetățenilor romani s-au redus.

Întinderea uriașă a Imperiului asigura o vastă arie de influență a Romei. Limba, arhitectura, cultura, tehnica și regimul alimentar al romanilor și-au lăsat amprenta aici până în zilele noastre. Numai în Marea Britanie, le suntem recunoscători romanilor pentru drumuri, toalete, beton, faruri, varză și mazăre, iliciu și vâsc - ca să enumerăm doar câteva dintre elementele aduse de ei.



Declinul și prăbușirea Imperiului
Se pare că Imperiul a intrat în declin în secolul IV e.n. Vastele sale teritorii erau din ce în ce mai dificil de protejat. Valurile năvălirilor barbare din secolele III și V au solicitat la maximum resursele armatei. Aceste invazii au avut și efecte economice, căci au afectat comerțul, iar armata a solicitat în plus subvenții din fondurile destinate cândva construcțiilor și ceremoniilor publice.

Dezvoltarea creștinismului a avut un impact la fel de important. Aristocrații și persoanele educate au ales viața în sânul Bisericii în locul vieții politice, slăbind astfel structurile conducătoare ale Romei. Oamenii au lăsat templele și forumul roman să se degradeze, migrând către noile biserici ridicate la marginea cetății.

În secolul V, Imperiul era deja în ruină. În anul 455 e.n., vandalii au prădat chiar Roma. În 476 e.n. a abdicat ultimul împărat roman, Romulus Augustus. Acesta a fost sfârșitul Imperiului Roman de Apus, însă Imperiul Roman de Răsărit a dăinuit până în secolul XV.

http://discovery.ro/roma_antica/imperiul_roman/index.shtml
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

VREMURI DE OTRAVĂ

Mesaj Scris de Admin la data de 24.05.06 20:14

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

ISTORIE=ITALIA

Mesaj Scris de Admin la data de 21.05.06 14:03

ASASINATE PE TRONUL ROMEI
Cetatea Romei detine un record unic printre marile imperii ale lumii. In nici un alt stat al lumii nu au fost ucisi atatia conducatori intr-un interval de timp relativ scurt – la scara istorica. De cand Octavian Augustus a devenit imparat (anul 27 i.Ch.) si pana la ultimul suveran al Imperiului roman de apus (476 d.Ch.), deci in 503 ani, pe tronul Romei s-au succedat 84 de suverani, din care nu mai putin de 32 au fost asasinati! Asta ar insemna, in medie, o crima la fiecare 16 ani. Dar lucrurile nu stau deloc asa, sangerosul spectacol al luptei pentru putere din Cetatea eterna a avut deseori aspecte incredibile, nemaiintalnite in istoria umanitatii.

Dupa inteleptul si longevivul Octavian, si dupa mediocrul Tiberius, s-a declansat, o data cu dezechilibratul Caligula (37-41, prima victima a crimelor), o avalansa de conflicte interne in care fiecare grupare politica isi dorea propriul imperator, iar garda pretoriana (protectoarea lui) facea si desfacea domniile, luata de curentul intereselor de moment. Acestea au fost (foarte succint) cauzele acelui adevarat delir de criminalitate care a condus la slabirea Imperiului roman si dezmembrarea lui sub presiunea popoarelor migratoare. Amploarea temei ne determina sa selectam cele mai deosebite momente ale acestui sumbru fenomen (ca intr-o indoliata „Carte a recordurilor”), in incercarea de a portretiza o epoca nepereche a antichitatii.


Numai in anul 238 s-au succedat la tron sase imparati, toti asasinati; in anul 253, Imperiul a avut „doar” patru suverani;

Cea mai scurta domnie au avut-o Gordianus I si Gordianus II (tata si fiu, co-imparati), care au „semnat condica” numai cate 20 zile; urmeaza Pertinax (87 de zile) si Emilianus (88 de zile);

Cei mai tineri suverani urcati pe tron si ucisi au fost Gordianus III (la 13 ani) si Heliogabalus (la 14 ani);

Cea mai abominabila crima (daca pot exista astfel de caracterizari) a fost comisa impotriva lui Severus Alexandru, ucis impreuna cu mama sa;

Succesiune de criminali la tron: Caracala isi ucide fratele si devine imperator; Macrinus il omoara pe Caracala si-si pune coroana, dar este la randu-i asasinat dupa aproape un an.
Atat de bulversata era viata politica a Romei antice, incat reuseau sa ajunga imparati (prin mita, comploturi si crima) personaje insignifiante, propulsate de grupuri de interese in cautare de privilegii. Neavenitii erau recrutati chiar si din randul soldatilor simpli – cum a fost cazul lui Maximins Thracus sau al lui Filip Arabul. In ultima faza a agoniei Imperiului, ridicolul a atins apogeul: imparatii erau stabiliti de barbari si tot de catre ei erau inlaturati. Astfel, regele vizigot Teodoric II il „unge” pe Avitus (anul 455) si-l ucide un an mai tarziu; conducatorul suevilor, Ricimer, ii pune pe tron si-i ucide pe rand pe Majorian, Severus III, Antemius si Olibrius (intre 457 si 472); penultimul imparat al Imperiului roman de apus, Iulius Nepos, a fost protejatul unui apropiat al lui... Attila!
In aceste circumstante, nu-i de mirare ca ultimul imparat, imberbul Romulus Augustulus (475-476), a fost destituit de germanicul Odoacru, iar acesta a „parafat” desfiintarea Imperiului roman de apus, trimitand insemnele imperiale la Constantinopol. Mult mai stabil, Imperiul bizantin a mai vietuit un mileniu, pana-n 1453... „Istoria nu face daruri decat celor care nu o repeta”, spune o zicala si acest tablou oripilant al agoniei Romei antice o confirma.

http://www.magazin.ro/articole.php?Numar=20&An=2006&Domeniu=Terra+X


Ultima editare efectuata de catre in 17.01.07 9:49, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=ITALIA

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 14 din 14 Înapoi  1 ... 8 ... 12, 13, 14

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum