ISTORIE=ITALIA

Pagina 13 din 14 Înapoi  1 ... 8 ... 12, 13, 14  Urmatorul

In jos

ISTORIE=ITALIA

Mesaj Scris de Admin la data de 21.05.06 14:03

Rezumarea primului mesaj :

ASASINATE PE TRONUL ROMEI
Cetatea Romei detine un record unic printre marile imperii ale lumii. In nici un alt stat al lumii nu au fost ucisi atatia conducatori intr-un interval de timp relativ scurt – la scara istorica. De cand Octavian Augustus a devenit imparat (anul 27 i.Ch.) si pana la ultimul suveran al Imperiului roman de apus (476 d.Ch.), deci in 503 ani, pe tronul Romei s-au succedat 84 de suverani, din care nu mai putin de 32 au fost asasinati! Asta ar insemna, in medie, o crima la fiecare 16 ani. Dar lucrurile nu stau deloc asa, sangerosul spectacol al luptei pentru putere din Cetatea eterna a avut deseori aspecte incredibile, nemaiintalnite in istoria umanitatii.

Dupa inteleptul si longevivul Octavian, si dupa mediocrul Tiberius, s-a declansat, o data cu dezechilibratul Caligula (37-41, prima victima a crimelor), o avalansa de conflicte interne in care fiecare grupare politica isi dorea propriul imperator, iar garda pretoriana (protectoarea lui) facea si desfacea domniile, luata de curentul intereselor de moment. Acestea au fost (foarte succint) cauzele acelui adevarat delir de criminalitate care a condus la slabirea Imperiului roman si dezmembrarea lui sub presiunea popoarelor migratoare. Amploarea temei ne determina sa selectam cele mai deosebite momente ale acestui sumbru fenomen (ca intr-o indoliata „Carte a recordurilor”), in incercarea de a portretiza o epoca nepereche a antichitatii.


Numai in anul 238 s-au succedat la tron sase imparati, toti asasinati; in anul 253, Imperiul a avut „doar” patru suverani;

Cea mai scurta domnie au avut-o Gordianus I si Gordianus II (tata si fiu, co-imparati), care au „semnat condica” numai cate 20 zile; urmeaza Pertinax (87 de zile) si Emilianus (88 de zile);

Cei mai tineri suverani urcati pe tron si ucisi au fost Gordianus III (la 13 ani) si Heliogabalus (la 14 ani);

Cea mai abominabila crima (daca pot exista astfel de caracterizari) a fost comisa impotriva lui Severus Alexandru, ucis impreuna cu mama sa;

Succesiune de criminali la tron: Caracala isi ucide fratele si devine imperator; Macrinus il omoara pe Caracala si-si pune coroana, dar este la randu-i asasinat dupa aproape un an.
Atat de bulversata era viata politica a Romei antice, incat reuseau sa ajunga imparati (prin mita, comploturi si crima) personaje insignifiante, propulsate de grupuri de interese in cautare de privilegii. Neavenitii erau recrutati chiar si din randul soldatilor simpli – cum a fost cazul lui Maximins Thracus sau al lui Filip Arabul. In ultima faza a agoniei Imperiului, ridicolul a atins apogeul: imparatii erau stabiliti de barbari si tot de catre ei erau inlaturati. Astfel, regele vizigot Teodoric II il „unge” pe Avitus (anul 455) si-l ucide un an mai tarziu; conducatorul suevilor, Ricimer, ii pune pe tron si-i ucide pe rand pe Majorian, Severus III, Antemius si Olibrius (intre 457 si 472); penultimul imparat al Imperiului roman de apus, Iulius Nepos, a fost protejatul unui apropiat al lui... Attila!
In aceste circumstante, nu-i de mirare ca ultimul imparat, imberbul Romulus Augustulus (475-476), a fost destituit de germanicul Odoacru, iar acesta a „parafat” desfiintarea Imperiului roman de apus, trimitand insemnele imperiale la Constantinopol. Mult mai stabil, Imperiul bizantin a mai vietuit un mileniu, pana-n 1453... „Istoria nu face daruri decat celor care nu o repeta”, spune o zicala si acest tablou oripilant al agoniei Romei antice o confirma.

http://www.magazin.ro/articole.php?Numar=20&An=2006&Domeniu=Terra+X


Ultima editare efectuata de catre in 17.01.07 9:49, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Sceptrul unui împărat roman, expus pentru prima oară

Mesaj Scris de Admin la data de 28.02.07 15:34

Sceptrul unui împărat roman, expus pentru prima oară
Singurul sceptru al unui împărat roman care a fost vreodată descoperit va fi expus la Roma pentru prima oară. Sceptrul prezintă o sferă albastră la capătul superior, care reprezintă Pământul. A fost descoperit la sfârșitul anului trecut și se crede că a aparținul împăratului Maxentius, care s-a proclamat August în 310. În urma confruntării cu fratele său vitreg, Constantin, la Podul Milvius, a fost ucis. Se crede că slujitorii au ascuns sceptrul pentru a nu cădea în mâinile dușmanului. Înainte de bătălie, Constantin a avut viziunea unei cruci și a unor cuvinte care au dus la acceptarea creștinismului.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

COLOSSEUMUL, arena unde luptau gladiatorii.

Mesaj Scris de Admin la data de 24.02.07 7:51

COLOSSEUMUL, arena unde luptau gladiatorii.

Romanii au fost un popor de cuceritori. Aveau in ei spiritul militar si sentimentul grandorii. Civilizatia si cultura romana au impus lumii antice un model evoluat al unei civilizatii unitare. Astfel Colosseumul se impune ca una dintre cele mai mari constructii ale antichitatii,construit de prizonierii capturati in razboaie. Termenul de Colosseum provine de la statuia colosala - de 36 de metri - care il reprezenta pe Nero in chip de zeu al soarelui, odinioara amplasata linga amfiteatru, demolata mai apoi. Nu numai statuia, dar si a ...



continuare
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

CONSTANTIN CEL MARE SI EDICTUL DE LA MEDIOLANUM

Mesaj Scris de Admin la data de 20.02.07 21:33

CONSTANTIN CEL MARE SI EDICTUL DE LA MEDIOLANUM
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Secretul lui Marco Polo

Mesaj Scris de Admin la data de 17.02.07 10:38

Secretul lui Marco Polo
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

11 februarie 1929 – semnarea Acordurilor de la Lat

Mesaj Scris de Admin la data de 06.02.07 15:42

11 februarie 1929 – semnarea Acordurilor de la Laterano Fondarea statului Vatican





Acordurile semnate intre Papa Pius al IX-lea si statul fascist italian au pus capat conflictului dintre statul laic italian si papalitate, care data din perioada in care teritoriile guvernate de papa au fost integrate in Italia unificata (1860 - 1870) pe larg [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Marii împarati Constantin (+337) si Elena (+327)

Mesaj Scris de Admin la data de 17.01.07 11:20

Marii împarati Constantin (+337) si Elena (+327)
http://www.univsp.ro/daciajurnal/html/profil_sumar_50.htm
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

10 iunie 1190 - Moartea lui Frederic Barbarossa

Mesaj Scris de Admin la data de 10.12.06 15:31


10 iunie 1190 - Moartea lui Frederic Barbarossa
Fiu al ducelui Frederic II de Suabia, Frederic si-a datorat supranumele barbii sale de un colorit aparte, si i-a fost dat, in deradere, de orasele din nordul Italiei, cu care s-a aflat in permanent conflict. Caci, dornic sa redea imperiului prestigiul avut sub Otto cel Mare, Frederic a intreprins nu mai putin de sase expeditii in Italia, impartindu-si practic domnia intre incercarile de a-si impune dominatia asupra nordului peninsulei italice si revenirile in Germania, pentru a face ordine in statuletele princiare rasculate impotriva lui. In Italia, adversarul sau a fost nu doar aristocratia oraselor-stat locale ci si papalitatea, care nu vedea cu ochi buni „concurenta” imperiala la stapanirea peninsulei.
Cand Grigore VIII a urcat pe scaunul pontifical el si-a dat seama ca nu i se poate opune lui Frederic dar a gasit modalitatea de a-l indeparta de Italia: cerandu-i sa organizeze o cruciada in Tara Sfanta. Ca urmare, imparatul a jurat, la Dieta de la Mainz, in 1188, ca va ridica sabia si crucea, pentru alungarea musulmanilor din Ierusalim. A fost organizata o expeditie de proportii, avand in frunte trei capete incoronate – Henric, alaturi de regele Frantei, Filip August, si de cel al Angliei, Richard Inima de Leu. Cea mai importanta armata ii apartinea lui Henri – cronicarii contemporani vorbesc despre circa 100.000 soldati, dintre care 20.000 cavaleri, dar istoricii moderni, mai precauti, considera ca n-au fost mai mult de 15.000 oameni, dintre care 3.000 cavaleri.
Cruciada a trecut prin Ungaria, Serbia si Bulgaria, sosind la Constantinopol in toamna lui 1189. Dupa cateva victorii obtinute in Asia Mica, pe 10 iunie 1190, imparatul s-a inecat, pe cand incerca sa traverseze, calare pe armasarul sau, vijeliosul rau Saleph. Moartea lui a adus haosul si debandada in armata germana, doar 5000 de soldati, sub conducerea fiului imparatului, Frederic VI de Suabia, ajungand in Tara Sfanta.


Ultima editare efectuata de catre Admin in 13.06.10 20:19, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Teodoric - un rege got pentru Italia

Mesaj Scris de Admin la data de 10.12.06 15:13

Teodoric - un rege got pentru ItaliaNeamul din care isi tragea obarsia Teodoric era una dintre cele doua ramuri ale puternicului trib al gotilor, populatie migratoare originara din stepele Ucrainei. Impinsi din spate de huni, ostrogotii au fost obligati sa se stabileasca in centrul Europei si, dupa distrugerea puterii lui Atilla, ei au devenit ei insisi o putere de seama pe harta Europei. Scoborator din neamul regal al lui Amal, Thiudimir si-a asumat conducerea ostrogotilor, alaturi de alti doi frati ai lui. Teodoric, fiul lui Thiudimir, s-a nascut la Carnuntum (azi, Petronell, pe Dunare, la 40 km est de Viena), pe la 451.Citeste mai departe...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Narses - un eunuc in slujba Imperiului

Mesaj Scris de Admin la data de 19.11.06 17:50

Narses - un eunuc in slujba Imperiului
Alaturi de Belizarie, dar nu mai celebru decit acesta, Narses a fost unul dintre cei doi generali cu ajutorul carora imparatul Justinian a incercat sa duca la bun sfirsit actiunea lui de „Reconquista” a imperiului Cezarilor. Primii ani ai vietii sale sunt invaluiti in mister – mister cultivat cu grija de altfel, de insusi Narses. Ajuns la maturitate, el si-a croit o genealogie pe masura faimei sale, pretinzind ca ar fi originar din familia Kamsarakan, descendenta a dinastiei Arsacide, ce domnise cindva peste Armenia. In tinerete, ar fi fost capturat, spunea el, de catre bizantini, in timpul unei lupte si, luat in robie, a ajuns in cele din urma in serviciul lui Justinian.Citeste mai departe...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

ETERNA ROMA

Mesaj Scris de Admin la data de 29.10.06 10:28

ETERNA ROMA
Dedic aceasta relatare nepotului meu Victor, care si-a sarbatorit 15 ani la Roma, in timpul periplului Italian 2006.
Dupa cum se vede de mai sus, episodul "Roma" nu l-am mai notat cu "Note de calatorie", deoarece a incerca sa concep asa ceva despre orasul etern, ar fi ca si cum as incerca sa introduc Himalaia in buzunarul pantalonilor. Cei 1000 de ani de istorie romana, 500 de ani de Republica, pana la Domnul Hristos si 500 de ani de Imperiu, dupa Hristos, au cunoscut extazul, dar si agonia. Cele doua forme de guvernare, au avut la mijlocul lor (sec. I inainte de Hristos), placa turnanta intre Republica, cu guvernare senatoriala aleasa si Imperiu, cu conducere dictatoriala impusa.
Cel care a marcat trecerea de la o forma la alta, a fost marele Cezar, care la anul 50 i. H., a suspendat Constitutia Romana, care asigura forma de Republica si si-a asumat puterea dictatoriala, motiv pentru care a fost asasinat de conspiratia senatoriala, avandu-l printre asasini si pe fiul sau Bruthus. I-a succedat la putere, fiul sau adoptiv Augustus, iar Cezar n-a mai fost un nume, ci a devenit un simbol. Imparatul Augustus a adus Pax Romana, 200 de ani, timp in care Roma extinde un imperiu din Egipt pana in Scotia si din Turcia pana in Maroc. Dupa aceasta, in ultimii 300 de ani, Imperiul Roman a cunoscut o lunga decadere. Cauzele au fost mai multe, unele interne si altele externe. Cele interne au fost legate de proliferarea crestinismului, care blama decadenta morala a paganilor. Acestia au prigonit sute de ani pe cei care au imbratisat credinta in Hristos, martirizand sute de mii de credinciosi. Din afara, triburi barbare din Asia sau germanice au atacat si au cucerit peninsula impingand spre interior, granitele. Aceste triburi, la anul 410 au ocupat o mare parte din Forumul Roman. Ultimul imparat al Romei, a fost alungat la anul 476, a stins lumina, dupa aceasta intreaga Europa a plonjat in secole de ignoranta, decadere si intuneric. Au avut loc mutatii foarte importante, imparatii devenind papii; senatorii devenind, episcopii, iar oratorii devenind preotii. Acestea s-au consolidat la anul 1054, cand s-a produs Marea Schisma, crestinismul avand doi poli: la Constantinopole, in Imperiul Bizantin, polul de rasarit (ortodoxia) si cel de la Roma, polul de apus al catolicismului. Cei 1000 de ani, perioada de glorie a Romei, a dus la acumulari de valori imense si o dezvoltare culturala si arhitectonica fara precedent. Pe cei cuceriti, Roma i-a civilizat, dar a facut si un transfer de valori in interiorul Imperiului. Cu forta de munca cucerita si o inclinatie catre grandoare si opulenta, au inaltat nenumarate edificii care au devenit simboluri ale Romei. Coloseum, arcurile de triumf ale lui Titus, Constantin si Septimius Severus; Teatrul Marcello; Capitoliul; Columna Traiana; Catedrala SF. Petru; Pantheon; Forumul; Circus Maximus; Catacombele; Via Apia plus sutele de mii de edificii de dupa perioada imperiala. Coloseum-ul este o marturie vie a ingineriei romane de acum 2000 de ani. Pentru constructie s-au folosit cimentul, piatra, caramizile si marmora, realizandu-se o mega structura, in exterior fiind decorat cu coloane dorice, ionice si corintiniene, putand adaposti pe locuri 50.000 de oameni. Ocupantii acestor locuri traiau in extaz desfasurarea luptelor dintre gladiatori, criminali, animale salbatice si foarte multe si crancene lupte intre crestini si animale salbatice. Sutele de mii de crestini martirizati au sfintit cu sangele lor Coloseum-ul, de aceea, in fiecare an, in noaptea de Inviere, insusi Papa, oficiaza Sfanta Liturghie, pe o esplanada, in arena jertfelor de credinta. Fiecare edificiu comemorativ ilustreaza victoria romanilor asupra provinciilor si popoarelor atacate. Arcul lui Titus, comemoreaza victoria romanilor asupra Iudeii, la anul 70, dupa Hristos. Razboiul a fost religios. Israelitenii si-au marturisit credinta in Dumnezeu si nu in Imparat. Dupa un scurt si sangeros razboi, romanii au invins rebelii, au ocupat Ierusalimul si au luat 50.000 de evrei sclavi, care au fost forta de munca pentru zidirea Arcului lui Titus. Arcul lui Septimius Severus a fost construit la anul 203 d.H. Reliefurile consemneaza bataliile impotriva Mesopotamiei, capturarea barbarilor si intoarcerea la Roma pentru parada triumfala. Arcul lui Constantin semnifica victoria asupra rivalului sau Maxentius intr-o batalie cruciala, la anul 312 d.H. In noaptea dinaintea bataliei, Constantin, a vazut pe Cer o cruce si un indemn "PRIN ACEST SEMN VEI INVINGE". Avand drept calauza semnul Crucii, armata Imparatului Constantin a biruit si a legiferat crestinismul. Mai mult decat Arcurile de Triumf este semnificatia Columnei lui Traian care comemoreaza victoria romanilor asupra dacilor. Am sa expun cateva considerente pentru care Columna este si un motiv de mandrie romaneasca, dar nu emotional, ci justificat prin consemnarile istoriei.
Multele campanii expansioniste au dus la saracirea Bugetului Romei. In aceste conditii, Roma a pus ochii pe un regat bogat, aflat la nord de Dunare. Inca din perioada lui Burebista, Dacia reprezenta o amenities pentru Imperiul Roman. Au si fost cateva campanii intre anii 85 si 89 d.H., dupa cea din anul 89, dupa o batalie intre daci si romani incheindu-se o pace intre Decebal si Domitian. Romanii acorda importante ajutoare pentru ca dacii sa intareasca granitele. Decebal a folosit aceste ajutoare pentru a se inarma impotriva romanilor. Bogatiile Daciei au motivat un nou conflict. Noul Imparat Traian, in anul 101 invadeaza Dacia, legiunile romane pustiind totul in cale. In anul 102, Decebal se preda. Si primeste din nou ajutoare pentru a crea o zona de aparare puternica impotriva expeditiilor popoarelor migratoare din nord si din est. Din nou Decebal le-a folosit pentru ca Dacia sa devina o mare putere independenta. Dacia intarindu-se militar, a incitat la rascoala triburile invecinate, pustiind coloniile romane de dincolo de Dunare. In anul 106, Traian ataca din nou Regatul Daciei. Al doilea razboi a implicat mai multe lupte, provocand insemnate pierderi armatei romane, dar in final Traian asediaza capitala Daciei, Sarmizegetusa, distruge apeductele, incendiaza orasul, cucerindu-l. Dacia era cucerita. Decebal se retragea si ca sa nu devina sclav, se sinucide. Prin tradarea confidentului sau, Bicilis, romanii descopera comoara lui Decebal, in raul Sargesia, estimata la 165 de tone de aur si 331de tone de argint. Importanta victoriei asupra Daciei este reflectata de atitudinea lui Traian, care a decretat 123 de zile de sarbatoare in intreg Imperiul Roman, iar pentru comemorarea victoriei asupra vitejilor daci, a inaltat o columna inalta de 130 de feet (aprox. 40 de metri), in varful careia se afla statuia Imparatului. Peste 2500 de scene in relief, urcand in spirala imortalizeaza crancenele lupte dintre puternicii romani si vitejii daci. De asemenea, pe un lung hol al Muzeului Civilizatiei Romane, sunt expuse reliefuri de pe Columna, atestand ce a insemnat pentru romani ingenuncherea unui popor viteaz, cel mai viteaz dintre traci, cum a fost descris de catre istoricul Herodot. Alt edificiu, Baile lui Diocletian, construit la anul 300 d. H., reprezinta o mostra de civilizatie, avand 3.000 de baterii. Au functionat pana in anul 537, cand triburile barbare au distrus apeductele. Apoi Muzeul Etrusc cuprinde aspecte din viata etruscilor de prin anii 600, i.H., cand Roma era un oras etrusc. Chiar daca Nero a ramas in istorie ca un personaj negativ, ca si Caligula, il consemnez, viata lui fiind o mare drama. Imparat intre anii 54 si 68 d.H. este consemnat de istorie ca ucigasul tatalui sau, al sotiei sale, care era gravida, si crucificatorul Sf. Apostol Petru, la anul 64 d .H. De asemenea, cand Roma a fost cuprinsa de un devastator incendiu, Nero a fost acuzat ca fiind autorul, sub povara faptelor de mai sus, sinucigandu-se. Calea Via Apia, cu inceputul in sec. 4 i.H. este poarta de est, este numita si regina drumurilor. Se intinde pe o lungime de 592 de km., pana la portul Brindisi, de unde vasele se imbarcau pentru Grecia si Egypt. Era cea mai rapida cale terestra pentru pedestri, cavalerie, mijloace de transport cu tractiune animala si este inca folosita si astazi. Catedrala Sf. Petru este cea mai bogata si impresionanta din lumea crestina. Radacinile ei sunt adanc infipte in istoria Imperiului Roman, dar stralucirea si-a dobandit-o dupa Marea Schisma (anul 1054), apogeul cunoscandu-l in epoca Renasterii, cand genii ale picturii, sculpturii si arhitecturii cu o inspiratie divina au creat capodopere pentru Vatican si cultura universala. Michelangelo -sculptor, pictor si arhitect -doar la 24 de ani a sculptat PIETA care exprima durerea sfasietoare a Mamei Domnului Hristos vazandu-si Fiul traind Calvarul pentru mantuirea neamului omenesc. Mai tarziu realizeaza cu penelul, Capela Sixtina fiind una din cele mai valoroase 4 lucrari din lume. In momentul de epuizare fizica, Raphael a completat lucrarea. Renumit este si baldachinul din bronz al lui Bernini. De fapt Catedrala este o comoara de opere de arta, care de care mai valoroase.
Si cum am scris la inceput, stimati cititori, imi este imposibil sa fac macar un tablou al Romei antice si contemporane, de aceea ma opresc aici, precizand ca toate edificiile inaltate intru cinstirea victoriilor legiunilor romane au fost ridicate ca marturii viitorimii, a perioadelor de mare stralucire a unui Imperiu mare in spatiu si in timp, care si-a pus pentru totdeauna pecetea asupra lumii. Urmele de mii de ani sunt graitoare.
Ion Anton,
Los Angeles, California
http://www.clipa.com/index.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Bordelul din Pompei

Mesaj Scris de Admin la data de 28.10.06 18:12



Tinerele vizitatoare se amuza vazand "locul de munca" al prostituatelor romane
Bordelul din Pompei
Romanii faceau amor pe paturi din piatra, impartiti pe clase sociale.
Dupa lucrari de restaurare care au durat doi ani, cel mai luxos bordel din vechiul oras roman Pompei si-a redeschis portile. Vizitatorii pot admira frescele erotice explicite, care descriau clientilor serviciile oferite de prostituate, in timp ce tarifele erau afisate la intrare.
Arheolo [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Expediție în ruinele Pompeiului

Mesaj Scris de Admin la data de 15.10.06 10:06

Expediție în ruinele Pompeiului
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Catacombele romane

Mesaj Scris de Admin la data de 08.10.06 12:12

Catacombele romane
Cu mai bine de un veac si jumatate in urma, in 1849, arheologul italian G.B. De Rossi a facut o descoperire de o importanta coplesitoare pentru lumea crestina. In apropierea zidurilor Romei, in afara orasului, a gasit o retea de catacombe, un cimitir subteran, in care isi dormeau odihna vesnica primii crestini ai Imperiului, printre care si primii papi ai Bisericii. Descoperirea l-a emotionat profund pe Pius al IX-lea, papa in momentul respectiv, care s-a grabit sa vada catacomba cu mormintele stramosilor sai. Arheologul facea de multi ani cercetari, dupa ce, lânga Via Appia, gasise o capela crestina in care a vazut o lespede care pastra doar o jumatate de inscriptie. Surse literare mentionau ca in zona se gasea catacomba Sfântului Callistus, care nu fusese inca descoperita. De Rossi a continuat sapaturile si rezultatul a fost de-a dreptul spectaculos. El a gasit un labirint de coridoare in care era nu doar jumatatea de lespede cautata ci si nisa cu mormintele papilor.
Citeste mai departe...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

28 septembrie 48 i.Chr. - Asasinarea lui Pompei

Mesaj Scris de Admin la data de 01.10.06 20:14

28 septembrie 48 i.Chr. - Asasinarea lui Pompei

Om politic si general roman de renume, Pompei a fost initial aliatul (chiar ginerele!) apoi inamicul lui Cezar. Exponent al intereselor marilor proprietari, el nu privea cu ochi buni popularitatea lui Cezar in rândul maselor. Iar când acesta, sfidând traditia ce interzicea unui general sa ajunga cu armata lui pe pamânt italic, a trecut Rubiconul indreptându-se spre Roma, Pompei s-a autoproclamat exponent al legalitatii si i-a declarat razboi. Inaintarea vijelioasa a legiunilor lui Cezar l-a determinat insa pe Pompei sa se retraga spre sud, apoi sa traverseze Adriatica. In lupta de la Dyrrachium, el a invins fortele lui Cezar, dar nu a avut curaj sa le urmareasca, ratând astfel sansa de a zdrobi o armata mult mai mica decât a sa.
Intarite, trupele lui Cezar s-au lansat ele in urmarirea lui Pompei. Batalia decisiva s-a dat la Pharsalos, in Grecia, in 48 i.Chr. si Pompei, invins, a fost nevoit sa fuga in Egipt. Se astepta sa aiba parte de o primire favorabila, dar consilierii tânarului rege Ptolemeu XIII, intelegând ca viitorul stapân la Roma va fi Cezar, au hotarât sa nu-i vina in ajutor inamicului acestuia. Pentru a-si atrage bunavointa lui Cezar, ei au decis chiar sa-l ucida pe Pompei. Pe 28 septembrie 48 i.Chr., chiar in ziua in care implinea 58 de ani, Pompei a fost anuntat ca va fi primit la rege.
Invitat intr-o barca, spre a fi dus la palatul regal, el a ezitat, dar când a zarit la vâsle pe doi dintre fostii sai soldati, increderea i-a revenit. Urcându-se la bord, tocmai isi recitea discursul pe care avea de gând sa-l rosteasca inaintea suveranului egiptean, când cei doi soldati l-au injunghiat si apoi l-au decapitat. Capul i-a fost trimis lui Ptolemeu, trupul, dezbracat si aruncat pe tarm, unde va fi incinerat, dupa datina, de libertul lui Pompei, Philipus

28 septembrie 48 i.Chr. - Asasinarea lui Pompei
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

21 septembrie 454 - Asasinarea generalului Aetius

Mesaj Scris de Admin la data de 24.09.06 9:51


21 septembrie 454 - Asasinarea generalului Aetius
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

* 15 martie 44 i.Hr., sfarsitul intemeietorului cezarismului

Mesaj Scris de Admin la data de 18.09.06 16:58

15 martie 44 i.Hr., sfarsitul intemeietorului cezarismului

Moartea omului-zeu

Caius Iulius Caesar a fost unul dintre cei mai mari oameni politici si militari pe care i-a cunoscut Roma. Asasinarea lui, la Idele lui Marte (15 martie), a devenit catalizatorul celui de al doilea razboi civil roman, incheiat cu sfarsitul Republicii romane si inceputul Imperiului roman sub mostenitorul si nepotul lui Caesar, Octavian Augustus. Caesar a avut o cariera in care a ocupat functiile de questor in Hispania, edil curul, pontifex maximus, edil al Romei, consul si dictator. Moartea sa a venit intr-un moment in care puterea lui parea absoluta.
La sfarsitul secolului al VI-lea i.HR., Roma devenise republica si jurase ca va ramane asa. In scurt timp, a devenit o mare putere, care s-a intins peste o buna parte a lumii. Italia, Sardinia, Sicilia, Corsica, Iliria, Macedonia, Grecia, Spania, Asia Mica si mare parte din Africa de nord formau in anii saizeci inainte de era noastra statul roman.
Legiunile romane largeau granitele, dar acasa, in treburile statului, au inceput sa apara fisuri. In administratia publica, birocratia si coruptia erau in floare. Roma trecea dintr-o criza in alta, clatinandu-se. Acesta a fost momentul in care a aparut Caesar.



Atotputernicul
In anul 45 i.Hr., Caesar, singurul supravietuitor al primului triumvirat, a devenit stapanul atotputernic al Imperiului roman, barbatul slavit mergand din triumf in triumf. Cum Senatul a hotarat sa-i ridice o statuie, Cezar ajunsese sa fie numarat chiar in randul zeilor. Apoi, Republica romana a cazut (nu mai corespundea noilor realitati).
Caesar, cuceritorul Galiei si invingatorul lui Vercingetorix, a devenit dictator, consul, pontifex maximus, cenzor, avea in mainile sale toata puterea asupra armatei, ii numea pe functionarii superiori. In plus, a primit titlurile de “imparat” si “parinte al tarii”. Practic, nu existau functii superioare si onoruri care sa-i fi lipsit. Nu era insa rege, si este discutabil daca dorea intr-adevar sa fie.
Caius Iulius Caesar isi putea permite in timpul acela absolut orice, deoarece avea de partea sa opinia publica. Incet, incet a pierdut insa teren. In biografia lui Caesar, Suetoniu avea sa consemneze ca printre romani se vorbea ca, in perioada primului consulat, divinul Iuliu ar fi furat de pe Capitoliu aproape zece tone de aur, stergand urmele faptelor sale printr-o escrocherie: a pus sa se sufle peste arama, aur si apoi a schimbat aurul adevarat cu arama aurita.
Se spunea ca Iuliu Caesar fura si se destrabala cu femeile prietenilor si ca nu s-ar fi dat in laturi nici de la barbati. Se mai spuneau fel de fel de grozavii, la care romanii erau foarte sensibili. Dar ceea ce-i jignea mai mult pe romani, care tineau la traditii, era faptul ca el continua sa ramana in fruntea onorabililor demnitari ai orasului, care il ajutasera sa ajunga la cele mai inalte onoruri. Nearatandu-le respectul cuvenit, Caesar isi atrase antipatia lor.
Fie ca era vorba de o realitate, fie ca era vorba de o propaganda intentionata si dirijata, fapt este ca reputatiei sale i-a daunat foarte mult vestea care se raspandea din gura in gura ca el n-ar mai fi multumit de Roma, ca orasul n-ar fi destul de reprezentativ, din care cauza si-ar muta sediul la Alexandria.

Complotul republican
Se stia ca dictatorul Caesar era sfidator, dar era o noutate ca nu mai era si preferat. Opozitia se folosea de prilejul ce i se oferea pentru a se intari din zi in zi. Adversarii se intelesesera mai intai intre ei, apoi s-au organizat.
In cele din urma, conducatorii complotului au optat pentru crima. Unul dintre motivele principale era faptul ca Caesar se pregatea sa se incoroneze, urmarind sa tradeze principiile republicane, de care romanii erau atat de mandri. Cochetarea cu coroana de rege avea sa fie ultima picatura in paharul plin si, dupa cat se pare, cauza asasinarii lui Caesar.
Cu o luna inainte de a fi asasinat, in timp ce se intorcea dintr-o expeditie africana, cativa dintre marii preoti i-au asezat pe cap o coroana regala impodobita cu lauri. Caesar a refuzat coroana, intelegand pericolul clipei. Este posibil ca gestul preotilor sa fi fost o provocare politica, o veriga integrata in complot, un motiv cautat de anchetatori pentru fapta pe care o planuisera. Scena jucata putea atrage de partea lor opinia publica.
Marcus Iunius Brutus este considerat, in general, drept conducatorul puciului. Brutus era, dupa toate probabilitatile, fiul lui Caesar si nu se poate spune ca intamplator i-a adresat tocmai lui ultimele cuvinte.
Dupa Plutarh, Caesar intretinea cu Brutus relatii speciale. In timpul razboiului civil, Brutus s-a aflat in tabara lui Pompei. Caesar a dat ordine precise ca lui Brutus sa nu i se intample nimic in timpul luptelor.
Nu este cert ca Brutus a fost initiatorul complotului, sau daca el s-a declarat de acord cu planul de la bun inceput. In vederea pregatirii atentatului, a fost folosita multa recuzita pentru convingerea lui Brutus. Au aparut lozinci provocatoare, pe masa de judecator a lui Brutus s-au inaltat teancuri de scrisori, pe zidurile Romei s-au ivit tot felul de inscriptii. Toate acestea l-au convins pe Brutus de necesitatea crimei.
In cele din urma, Brutus a consimtit. Saizeci de conspiratori au pregatit scenariul complotului.

Sfidarea providentei
In ziua de 15 martie 44 i.Hr. a fost convocata o adunare a Senatului, adunare in care s-a hotarat asasinarea lui Caesar. Planul a fost conceput in cele mai mici detalii.
In sala cu coloane a teatrului lui Pompei, complotistii aveau nu numai sa se risipeasca printre ceilalti senatori, dar si sa se apropie cat mai mult de victima, fara sa fie observati. Optasera pentru o forma unica de atentat in istoria fortei: crima politica colectiva, care trebuia sa demonstreze ca nu e vorba de o actiune individuala, ci de o miscare premeditata a opozitiei. Atentatorii vor ucide pentru a apara libertatea si Republica!
Caesar, dictatorul care stapanea marele imperiu roman, era superstitios, ca majoritatea romanilor. Cu ceva vreme in urma, Caesar a primit mai multe semne din partea providentei. Toate erau de rau augur.
Spurinna, unul dintre prezicatorii de la curte, a prezis data de 15 martie ca fiind o zi in care Caesar trebuie sa se pazeasca. In noaptea dinaintea mortii, Caesar a avut un vis urat. Se facea ca zbura deasupra norilor, unde s-a intalnit cu Jupiter, care i-a strans mana prieteneste. Dimineata s-a trezit asudat, iar Calpurnia, sotia lui, i s-a plans ca si ea a avut un vis aducator de veste rea. In plus, Caesar nu s-a simtit bine, motiv pentru care s-a hotarat sa ramana acasa.
Intre timp, atentatorii se indreptau spre cladirea Senatului. Complotistii s-au adunat la senatorul Cassius, de unde au plecat impreuna spre sala lui Pompei, unde l-au asteptat pe Caesar. Intrucat timpul a trecut si Iulius Caesar nu a aparut, i-au trimis un sol acasa. Acesta era Decimus Iunius Brutus care i-a adus la cunostinta lui Caesar ca este asteptat de toti senatorii. Caesar s-a scuzat, dar solul a folosit atunci atu-ul: in randul oamenilor a inceput sa se vorbeasca despre Caesar ca este foarte bolnav si ca nu mai este apt pentru functia sa. De aceea ar fi bine daca s-ar arata in Senat si le-ar lua ponegritorilor vantul prielnic din panze. Caesar s-a hotarat, si-a luat toga si a iesit in strada.

Tu quoque, mi fili?
Este interesant cat de des a jucat intamplarea un rol in momentele hotaratoare ale istoriei. Cat de lesne ar fi putut evolua lucrurile in directia opusa daca… Acest ultim “daca” al lui Caesar se numea Artemidoros.
Artemidoros era grec si lucra ca scrib la un personaj important, unde a auzit de complotul pus la cale. L-a asteptat pe Caesar in fata pietei si i-a dat un sul prin care il avertiza de pericolul care il pandeste. Pentru ca n-a putut citi scrisoarea pe strada, Caesar a pierdut ultima sansa de salvare.
Complotistii au inceput sa devina nervosi. Era ora unsprezece si Caesar tot nu venise. Le era frica sa nu-l fi avertizat cineva. In scurt timp, dictatorul si-a facut aparitia. Acum puteau incepe. Se intelesesera asupra desfasurarii atacului, fiecare pas si miscare fiind calculate.
Caesar a intrat in incapere, dar nici nu a apucat sa se aseze, ca s-a apropiat de el senatorul Tullius Cimber, care a inceput sa se roage pentru fratele sau, partizan al lui Pompei, nevoit sa plece in exil dupa victoria lui Caesar. Acesta a ramas neinduplecat, refuzand sa acorde amnistie pentru adversarii sai, si-i porunci lui Cimber sa se dea la o parte din drumul sau. Senatorul ingenunche in fata lui Caesar, apoi ii trase toga de pe umeri: era semnalul convenit pentru atac.
Publius Servilius Casca si-a scos pumnalul si l-a lovit primul. Caesar s-a ferit, dar taisul l-a atins sub gat. Abia atunci a inteles ce se intampla, dar era prea tarziu. Zadarnic a incercat sa se apere, nu avea nici o arma asupra lui.
Mai mult de saizeci de conspiratori inarmati si zeci de privitori formau un zid de netrecut. In rastimp de cateva secunde, corpul lui Caesar a fost strapuns de 22 de lovituri de pumnal. Ultima lovitura a fost data de Brutus. Muribundul Caesar rosti ultimele cuvinte: “Si tu, fiul meu?”

Calea destinului imperial
Unele izvoare sustin ca trupul insangerat a fost lasat sa zaca pana spre seara sub statuia lui Pompei si sclavii l-au ridicat numai dupa lasarea intunericului.
In alte documente se afirma ca la locul crimei a sosit un doctor, care, dupa ce a constatat decesul, a dat dispozitii ca trupul sa fie ridicat. Conspiratorii facusera primul pas spre mentinerea Republicii, dar nu stiau cum sa procedeze mai departe. Imediat dupa crima, cu togile inca manjite de sange si tinand in maini pumnalele, s–au indreptat spre Capitoliu. Jubilau in timp ce spuneau oamenilor ca i-au eliberat de tiran.
Poporul insa nu se bucura, ci tacea, ingrozit. Nu stia daca era bine sau rau ca-l ucisesera pe marele Caesar. Romanii n-au stiut ce sa faca cu Caesar atata timp cat a fost in viata si n-au stiut ce sa faca cu el, nici dupa moarte. Complotistii nu s-au priceput sa foloseasca momentul de surprindere si n-au avut curajul sa preia puterea. Au ramas in Capitoliu, in timp ce pe strazile Romei au inceput sa se auda glasuri care condamnau crima. Opinia publica oscila.
Marc Antoniu a convocat Senatul, dar acesta s-a reunit abia la doua zile dupa atentat. In ciuda divergentelor de pareri, Senatul a consemnat nepedepsirea asasinilor lui Caesar si a recunoscut, in acelasi timp, meritele celui asasinat.
Senatul a lasat neatinse drepturile politice impotriva carora se rasculasera atentatorii. Si astfel, nici aceasta crima politica, aidoma multor cazuri din istorie, nu a schimbat mersul evenimentelor.

Blestem?
In urmatorii trei ani de la asasinarea lui Caesar, toti asasinii acestuia au murit de moarte nenaturala. Cativa au pierit pe mare, multi, printre care si Brutus si Cassius, si-au luat singuri viata, “cu acelasi pumnal cu care l-au ucis pe Caesar”, dupa cum spune Suetoniu.
“Caesar a murit. Dar in zadar: Roma a cunoscut aproape de indata ceea ce au vrut sa evite asasinii sai, si anume, puterea unuia singur”, afirma Raymond Bloch si Jean Cousin, autorii lucrarii Roma si destinul ei. Caesar deschisese calea destinului imperial al Romei, iar moartea lui nu mai putea schimba nimic din ceea ce pentru Roma a insemnat istoria cezarismului.

Despre moartea lui
“Caesar a murit in al 56-lea an al vietii si a fost trecut in numarul zeilor, nu numai prin declaratia acelor care i-au decernat apoteoza, ci si prin credinta poporului. In adevar, la jocurile pe care le-a dat mostenitorul sau August, pentru a-i cinsti memoria, timp de sapte zile continuu a stralucit pe cer o stea cu coada, care rasarea aproape de ceasurile 11.” - Suetoniu

“O moarte neasteptata”
In seara zilei de 14 martie din anul 44 i.Hr., Caesar a luat parte la o masa intima in casa lui Lepidus, la Roma. Rex Warner afirma ca Iulius Caesar “stia probabil ca, desi intregul stat roman, cu toata fala, ii era la picioare sau se afla in mainile lui, mai erau destui indivizi care, din ambitie, invidie, resentiment sau chiar din patriotism, il urau, ba poate ca ura cea mai inversunata i-o purtau cativa dintre cei carora le aratase marinimie. Cunostea firea omului si isi petrecuse intreaga viata in politica revolutionara. Singura primejdie care il pandea era asasinatul, dar impotriva acestei primejdii – trasatura caracteristica – nu lua nici un fel de precautii.”
La cina de la Lepidus, in ajunul Idelor lui Marte, comesenii sai discutau, in termeni generali, despre ce fel de moarte era mai de dorit. Caesar a intervenit in discutie cu remarca: “o moarte neasteptata”.
Legendele care ne-au ramas cu privire la noaptea zbuciumata pe care a petrecut-o dupa invitatia la cina, prezicerile, visurile si sovaielile stau marturie ca i se cuibarise in minte o temere groaznica. Se pare ca, pentru Caesar, moartea n-a fost deloc neasteptata.

Funeraliile
Pentru conspiratori, un motiv de neliniste l-a constituit apropierea funeraliilor. De vreme ce trupul lui Caesar nu fusese aruncat in Tibru (asa cum dorisera asasinii), trebuiau sa aiba loc funeralii. La inceput s-a venit cu ideea ca acestea sa fie facute in secret, dar a existat teama de a nu irita poporul.
Antonius a fost cel care a dus trupul lui Caesar pe Campul lui Marte. Acolo se ridicase un rug, aproape de mormantul fiicei sale Iulia, si o capela aurita, dupa modelul templului zeitei Venus Genitrix. In aceasta capela se pregatise un pat de fildes, acoperit cu o tesatura din aur si purpura, peste care fusesera asezate armele mortului si toga in care fusese ucis.
De dimineata, au fost oferite poporului spectacole de jocuri funerare. Rugul pe care a ars Caesar a fost alimentat cu scaunele judecatorilor, usile si obloanele magazinelor, bancile scriitorilor, hainele triumfale ale cantaretilor si histrionilor, armele veteranilor si generalilor, bijuteriile matroanelor romane si chiar podoabele copiilor. Nimic nu parea prea mult, doar murise zeul Romei!


http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=773
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Heraclius - imparatul calugarilor-ostasi

Mesaj Scris de Admin la data de 10.09.06 14:03


Heraclius - imparatul calugarilor-ostasi
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Roma, capitala Italiei, a fost fondata de o femeie din Troia

Mesaj Scris de Admin la data de 07.09.06 18:29

Roma, capitala Italiei, a fost fondata de o femeie din Troia
Italia sarbatoreste 2.756 de ani de la fondarea Cetatii Eterne. O mie
de "gladiatori" au marsaluit ieri prin Roma. Numele capitalei italiene
nu deriva insa de la Romulus, dupa cum arata legenda, ci de la Roma,
numele unei femei din Troia. Ziarul "Il Messagero" mentioneaza un text
scris de poetul sicilian Stesicorus (638-555 i.H.), care spune ca Roma
a venit din Troia, s-a indragostit de un localnic si au dat foc
corabiilor cu care au venit pelasgii in Peninsula Italica. Informatia
este credibila fiindca Stesicorus s-a nascut cu 115 ani inainte de
intemeierea Romei (753 i.H.). Legenda spune ca fondarea este opera lui
Romulus, unul dintre urmasii gemeni ai lui Eneas.

In "Eneida", poetul Virgiliu arata ca, dupa ce aheii au cucerit Troia,
Eneas a fugit cu pelasgii lui in Italia. Hessiod si Homer povestesc ca
pelasgii erau un popor care traia in spatiul carpato-balcanic. (V.
Patrichi)

http://www.gardianul.ro/index.php?a=liniafierbinte2003042303.xml
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Împăratul care a schimbat destinul Romei

Mesaj Scris de Admin la data de 07.06.06 20:55

Împăratul care a schimbat destinul Romei
În analele istoriei antice s-a păstrat un nume care și acum, după mai
bine de două milenii, stârnește admirație. Caius Iulius Cezar este cu
siguranță unul dintre cei mai mari lideri ai lumii antice. Admirat și
urât în același timp de contemporanii săi, Cezar a reușit să redea
Romei strălucirea și să o transforme în centrul universului antic.
Alături de Alexandru cel Mare, conducătorul roman a reușit în
decursul vieții să schimbe istoria.
Cezar s-a născut la 13 iulie 100 î.Hr., într-o familie înrudită
direct cu liderul roman Caius Marius, cel care a salvat republica în
urma atacurilor teutonilor, din 102. Marius era soțul mătușii lui
Cezar, tocmai de aceea steaua norocoasă a lui Cezar părea să
strălucească încă din tinerețe. Norocul i-a surâs în 92 î.Hr., când
tatăl său a fost numit "praetor", o funcție deosebit de înaltă în
Roma antică. După numai un an, tatăl lui Cezar a fost numit
guvernator al provinciei romane Scytia Minor, locul unde avea să fie
și viitorul conducător al Romei, când a izbucnit războiul civil
cauzat de refuzul romanilor de a împărți prăzile de război cu
triburile aliate, din afara imperiului. Deznodământul războiului a
fost pecetluit de victoria generalului Lucius Cornelius Sulla, dar
mai ales de inteligența politică a lui Lucius Julius Caesar, un unchi
al tânărului Cezar, ce a promis cetățenie romană tuturor celor care
au rămas fideli Romei. În 89 î.Hr. au primit cetățenie și cei din
triburile italiene care au renunțat la luptă.

Intrigi și pericole

Din nefericire pentru Cezar, Caius Marius, protectorul său, și-a
pierdut mult din influența pe care o avea, în fața lui Sulla, cel
care a reușit să strivească mai târziu pe regele pontic Mithridate
VI, ce atacase teritoriile romane din Asia Minor și le proclamase
libertatea față de Roma. Sulla a încercat prin toate mijloacele să
șubrezească poziția privilegiată a familiei lui Cezar. Se părea că va
reuși, însă Senatul l-a numit conducătorul legiunilor romane ce
trebuiau să lichideze armata lui Mithridate VI.
În vreme ce Sulla era plecat în Asia Minor, Marius a revenit în Roma,
și-a ucis toți inamicii din Senat și s-a numit consul. Consulatul nu
a durat însă prea mult, Marius decedând câteva zile mai târziu. Se
părea că soarta lui Cezar se afla doar în mâinile lui Sulla, care s-a
reîntors victorios în anul 82 și s-a autoproclamat dictator al Romei.
Toate încercările sale de a-l îndepărta pe Cezar și pe influenta sa
familie s-au soldat însă numai cu eșecuri. Sulla a mai făcut și alte
greșeli fatale pentru destinul său, cea mai semnificativă fiind
subminarea autorității Adunării Poporului și uciderea lui Marius.
Totuși, a arătat clemență față de Cezar, căruia i-a pruncit însă să
se despartă de soția sa, Cornelia, care era fiica unui apropiat al
lui Marius. Cezar a refuzat, dar a fost iertat și a doua oară.

Începutul strălucirii

Pentru a fi sigur că nu va mai avea probleme cu Cezar, Sulla l-a
trimis în Asia Minor, pentru a servi pe lângă guvernatorul Marcus
Minucius Thermus. Aici, Cezar s-a remarcat în urma misiunii
diplomatice pe care a avut-o pe lângă regele Nicomedes IV al
Bitiniei, cu care se pare că a avut și o aventură sexuală. A câștigat
în luptă și "corona civica", o distincție a Romei. Destinul însă i-a
fost iarăși potrivnic și, în drumul spre Roma, a fost capturat de
pirați, iar familia sa a fost nevoită să plătească 500 kg de argint
pentru a-l răscumpăra.
În 78, drumul său spre Italia s-a deschis o dată cu moartea lui
Sulla. Începea astfel ascensiunea lui Cezar. La început, a stat
departe de politică, preferând să se remarce ca avocat criminalist.
Trei ani mai târziu a plecat la Rodos pentru a-și continua studiile,
dar a fost din nou capturat de pirați, fiind nevoit să plătească din
nou pentru eliberarea sa. Și-a jurat însă să se răzbune, astfel că la
scurt timp a pornit cu o flotă romană în căutarea piraților, pe care
i-a prins și i-a crucificat. După acest incident, și-a continuat
studiile, întrerupte însă de cel de-al doilea atac a lui Mithridate
asupra Asiei Minor. Din proprie inițiativă, Cezar a strâns ceva
armată și a apărat câteva orașe, dându-i timpul necesar generalului
Lucius Licinius Lucullus să ajungă cu legiunile sale în zonă și să-l
atace pe Mithridate. Devenind erou de război, Cezar s-a întors la
Roma în 73, a ajuns general și a început să se implice în politică.
Drumul era liber!

În fața statuii lui Alexandru

În 68 î.Hr., Cezar a devenit chestor al provinciei Baetica, în Spania
de astăzi. Înainte de a pleca, văduva lui Marius a murit, iar Cezar a
ținut un discurs la funeraliile acesteia, prin care l-a omagiat pe
Marius. A fost un joc politic bine gândit, prin care Cezar și-a
reafirmat originile regale. Ca un joc al sorții, Cezar a ajuns în
Baetica la statuia lui Alexandru cel Mare, în fața căreia s-a
închinat. Nimeni nu avea cum să ghicească atunci că destinul noului
chestor avea să semene cu cel al marelui Alexandru, iar Cezar va
deveni curând stăpânul lumii.
La puțin timp după îndeplinirea îndatoririlor de chestor, Cezar s-a
reîntors la Roma, unde a devenit aedil, echivalentul funcției de
primar de astăzi. Fiind cel răspunzător de "circ și pâine", Caius
Iulius a știut să profite din plin, organizând numeroase concursuri
și festivaluri, menite a-i ridica popularitatea între mase. A ajuns
astfel cel mai iubit om din Roma! Popularitatea sa a speriat
senatorii romani, care au încercat să-l acuze de complicitate la
crimă împotriva mai multor consuli, fapt nedovedit însă. Totodată,
cuvântările și luările de poziții împotriva pedepsei cu moartea l-au
ridicat pe Cezar pe cele mai înalte culmi ale popularității.
Abilitatea sa politică începea astfel să se vadă tot mai accentuat.

De la guvernator la consul

Ambiția lui Cezar nu avea însă să se oprească aici. Dorea tot mai
mult. Totuși, o mică problemă îl va încetini puțin: falimentase în
urma jocurilor pe care le organizase la Roma. Salvarea a venit din
partea celui mai bogat roman, Marcus Licinius Crassus, care l-a
împrumutat pe Cezar cu 17.500 kg de argint, în speranța că-l va putea
folosi pe popularul politician pentru interesele proprii. Astfel
începea guvernarea lui Cezar în provincia în care fusese chestor cu
câțiva ani înainte. Dorind să se afirme și ca general, Cezar a pornit
câteva raiduri împreună cu legiunile sale, în zonele necontrolate de
romani, toate având succese răsunătoare. A reușit să captureze, în
scurt timp, minele de argint de pe coasta Portugaliei de astăzi,
devenind astfel un om super-bogat. Abilitățile sale s-au făcut iar
remarcate, întreaga pradă fiind împărțită cu soldații legiunilor
aflate sub comanda sa. Ajungea așadar iubit și de soldați. Având
sprijin militar, dar mai ales financiar, Cezar s-a reîntors la Roma,
unde s-a bucurat de o primire triumfală împreună cu armatele sale. În
decembrie 60 î.Hr. avea să fie ales în funcția de consul, cea mai
înaltă funcție a republicii.

Triumviratul

Poziția lui Cezar va fi din ce în ce mai puternică, și tot mai
periculoasă pentru Senat. Încercările senatorilor de a-i opri
ascensiunea s-au lovit de eșecuri, mai ales din cauza inteligenței
politice a consulului. Senatul i-a dat în grijă lui Cezar doar
provinciile din extremitățile republicii, de mai mică însemnătate,
tocmai pentru ca acesta să nu comande din nou o armată. Realizând
aceste jocuri, Caius Iulius a format ceea ce istoricul Titus Livius
numea "conspirația împotriva statului", adică împărțirea puterilor
între Cezar, Pompei și Crassus. Ultimii doi erau cei mai celebri
generali din armata romană. Crassus se remarcase ca fiind cel ce a
zdrobit răscoala condusă de Spartacus, în vreme ce Pompei anexase
Siria și invadase Ierusalimul.

De bello galico

Planurile lui Cezar de a i se alătura prin glorie lui Alexandru cel
Mare aveau să se materializeze curând. În 58 a hotărât anexarea
Galiei la Roma, după ce în prealabil se gândise la cucerirea
triburilor dacice conduse de Burebista. A părăsit Roma, pornind în
fruntea celor patru legiuni spre Galia lui Vercingetorix, ce amenința
tot mai mult granița de nord-vest a imperiului. Războiul contra
galilor a durat patru ani și i-a adus lui Cezar prestigiul mult
visat. Geniul militar a ieșit în evidență, mai ales că multe din
legiunile sale erau masate în regiunea de est a imperiului, datorită
primelor planuri de cucerire a Daciei. Cartierul general al lui Cezar
se afla pe cursul râului Rhone, de acolo pornind atacurile
fulgerătoare ce i-au asigurat victoria.
Mărturiile despre acest război sunt date tot de Cezar, în cartea pe
care a scris-o chiar în timpul campaniei, "De bello galico", dar și
de izvoarele arheologice găsite de istorici. Lupta a fost sângeroasă,
Cezar trebuind să înfrunte și triburile germanice aliate cu galii,
precum și pe triburile britanice. De altfel, o parte însemnată din
aceste triburi au încercat un contraatac asupra Romei, oprit însă de
Cezar cu ajutorul lui Pompei și a fiului lui Crassus. Totuși, prima
campanie nu a avut darul de a-i înfrânge pe gali și pe aliații lor.
Între 54 și 51 î.Hr., romanii au pornit o nouă ofensivă împotriva
vecinilor din vest și nord. Dacă la prima campanie Cezar nu s-a lovit
direct de Vercingetorix (numele său înseamnă 100 de victorii), în cea
de-a doua a avut de înfruntat iscusința militară a acestuia.
Strategia galului era simplă, dar ingenioasă. În vreme ce legiunile
romane înaintau, galii au distrus propriile cetăți, lăsând doar
câteva super-fortificate. Astfel, romanii aveau să fie prinși în
lupte sângeroase, iar în tot acest timp Vercingetorix dorea să atace
Roma. Avea însă să se înșele, subestimând forța lui Cezar, dar mai
ales cruzimea sa, ce putea descuraja pe oricine. În plus, romanii nu
doar treceau, ci și construiau în drumul lor fortărețe. Zeii i-au
surâs conducătorului roman, iar cifrele spun totul. Înainte de
cucerirea romană, în Galia trăiau 6 milioane de oameni. După război,
un milion au murit și alt milion au fost vânduți ca sclavi.

Război civil

Ocupat fiind cu planurile de luptă, Cezar a neglijat politica
internă. Nemulțumirile față de prestigiul tot mai mare câștigat de el
erau tot mai mari. Simțindu-se dați la o parte, Crassus și Pompei au
format o alianță împotriva lui Cezar. Primul a fost însă ghinionist,
și în timpul consulatului în Siria a fost ucis de către parți. Pe de
altă parte, Pompei a reușit să câștige puteri aproape dictatoriale la
Roma. Aflând aceste lucruri, Cezar și-a comandat legiunile spre
capitală, în încercarea de a-i îndepărta pe Pompei și pe aliații săi
din Senat. Bătălia decisivă nu a avut loc în capitala imperiului, ci
la Pharsalus. Aici, legiunile lui Pompei au fost nimicite, 6.000 de
romani pierzându-și viața. De remarcat că Pompei a fost sprijinit și
de regele dac Burebista, pentru care Cezar reprezenta o amenințare
din ce în ce mai mare. Pompei a reușit să scape cu viață și s-a
refugiat în Egipt, fiind urmărit de Cezar și de legiunile sale. A
fost ucis de soldații lui Ptolemeu XIII, care dorea să câștige
încrederea lui Cezar și sprijinul său pentru preluarea tronului
împotriva Cleopatrei. Acum a întâlnit-o Cezar pe Cleopatra, cea care
avea să devină marea sa iubire.

Și tu, Brutus?

Reformele ce au urmat în perioada de pace dintre 48 și 44 î.Hr., i-au
nemulțumit pe mulți dintre membrii Senatului, și mai ales pe cei ce
doreau revenirea la republică. Puterea lui Cezar era deplină, dar nu
l-a ajutat pe acesta să descopere conspirația împotriva sa. Nici
măcar Marcus Antonius, cel ce i-a fost întru totul dedicat lui Cezar,
nu a reușit să-și apere împăratul. Perioada de pace a fost fatală
pentru Cezar. Multe din legiunile sale atât de credincioase erau
departe, în Egipt, pentru a-i asigura Cleopatrei siguranța. Marea
majoritate a generalilor și a soldaților săi, cu care a stat mulți
ani alături, erau acum pensionați.
Ca un blestem al istoriei, dictatorii mor mereu singuri, înconjurați
de inamici. La fel i s-a întâmplat și lui Cezar la 15 martie 44 î.Hr.
Doar că cel care l-a înjunghiat primul, pe treptele Senatului, nu a
fost un inamic, ci Brutus, cel ce era ca un fiu pentru dictatorul
roman. Avea să se sfârșească astfel viața unui geniu al războiului,
dar nemurirea faptelor sale abia acum începuse.

Cezar și Cleopatra

Întâlnirea cu Cleopatra avea să-l fascineze pe Cezar. Cu toate că
rivalul acesteia la tronul Egiptului îl ajutase pe roman, poruncind
soldaților săi să-l asasineze pe Pompei, Cezar a hotărât să o ajute
pe Cleopatra să ocupe tronul Egiptului. Legenda spune că era atât de
frumoasă, încât nici un bărbat nu i-ar fi putut rezista, iar Cezar s-
a numărat printre "victimele" ei. La ordinul împăratului, legiunile
romane au înfrânt armata lui Ptolemeu XIII, iar trupul său a fost
aruncat în Nil. Iubirea pentru de acum regina Egipului i-a afectat
lui Cezar gândirea politică, făcând o serie de greșeli care i-au fost
până la urmă fatale. În primul rând, a lăsat Egiptul să se
autoguverneze, dar mai ales a adus-o pe Cleopatra la Roma. Primirea
triumfală a acesteia i-a deranjat pe inamicii lui Cezar, ce se temeau
că de acum Roma va fi condusă, de fapt, de egipteanca ce reușise să-i
sucească mințile temutului Cezar.
Dacă în cazul lui Cezar dragostea era sinceră și aproape bolnavă, în
cazul Cleopatrei se pare că rațiunile de stat primau. Istoricii nu au
reușit să descifreze această poveste. Rămâne însă un lucru sigur:
Cleopatra a fost singura care a reușit să-l înfrângă pe marele Cezar,
și nu prin forța armată.


http://www.gazetadebacau.ro/fullnews.php?ID=140
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cola Di Rienzo - Ultimul tribun al Romei

Mesaj Scris de Admin la data de 04.06.06 19:54

Cola Di Rienzo - Ultimul tribun al Romei
Tuesday, 25 April 2006
De-a lungul perioadei medievale, numerosi au fost aceia care au incercat sa reconstituie, fie ca aveau sau nu aceasta legitimitate, gloria defunctului Imperiu Roman. Unii dintre ei o faceau visand sa fie asemenea Cezarilor atotputernici, dar Cola di Rienzo, personaj carismatic si controversat, a fost poate singurul ce dorea o Italie republicana, loial valorilor impuse de vechii romani si admirator desavarsit al fratilor Gracchi.
Visand la Republica

Cola di Rienzo s-a nascut pe la 1313, la Roma, in familia unui modest carciumar, numit Lorenzo Gabrini. Numele de botez al tatalui sau a devenit, prescurtat, Rienzo, iar al lui insusi – Nicola, Cola. Primii ani din viata, copilul si-a petrecut studiind cu sarg limba latina, scriitorii clasici, oratorii si poetii romani, si nu-i de mirare ca inca de atunci visa la gloria si la puterea Romei antice. Desi inca un adolescent, Cola si-a jurat sa nu aiba liniste pana nu-i va reda Romei faima de odinioara, pana nu va instaura libertatile cetatenesti de pe timpul Republicii – hotarare intarita de dorinta de a-si razbuna fratele, ucis de un aristocrat. A devenit notar, persoana cu un statut destul de important in oras si a fost trimis in 1343, ca sol al orasului Roma, la curtea Papei Clement VI, la Avignon.

Dupa un an, Cola s-a intors la Roma, planuind, impreuna cu un grup de sustinatori fideli, sa preia conducerea orasului, chiar printr-o insurectie, la nevoie, si sa reinvie vechea Republica romana. Dar Cola di Rienzo era de ajuns de intelept sa realizeze ca nobilii romani detineau inca suficienta forta, pentru a nu se lasa usor inlaturati de la putere. De aceea, el a facut apel la popor si a invitat, prin glasul heralzilor sai, pe 20 mai 1347, cetatenii Romei, pe dealul Capitoliului, spre a discuta despre viitorul orasului. Echipat in armura de lupta si insotit de vicarul papal, Cola s-a asezat in fruntea sprijinitorilor sai si a pornit spre Capitoliu. Aici s-a adresat multimii adunate, vorbind „cu fascinanta elocventa despre servitudinea Romei si despre necesitatea ca gloriosul ei trecut sa reinvie”. In fata tuturor, Cola a citit o serie intreaga de legi pe care el le propunea, iar cuvintele sale au fost primite cu ovatii de catre cei prezenti. Nobilii nu s-au mai putut impotrivi si fie au fugit, fie s-au baricadat in palatele lor, de teama insurgentilor. Revolutia de catifea initiata de Cola di Rienzo reusise. Conducatorul ei, care nu voia sa fie numit nici rege, nici duce, s-a autotintitulat „tribun al poporului roman si primul lui slujitor”.

„Mai mare decat Camillus, Brutus si Romulus”

Regimul impus de el a fost initial acceptat cu bucurie, mai ales de catre clasele sarace. Cu o mana de fier, el a lichidat privilegiile aristocratiei, impunand o veritabila „republica comunista” in miezul evului mediu si punand capat regimului corupt si degradarii moravurilor. Laudat de toti, Cola di Rienzo a fost condus in triumf la basilica Sf. Petru, in vreme ce multimile cantau imnul Veni Creator spiritus, iar intr-o scrisoare, poetul Petrarca il implora sa continue mareata munca la care se inhamase, spre a deveni „mai mare decat Camillus, Brutus si Romulus”. In iulie 1347, Cola di Rienzo a proclamat independenta poporului roman fata de Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana. Prima masura urma sa fie insa restaurarea autoritatii Romei fata de orasele si provinciile Italiei, pentru a face din nou Cetatea Eterna caput mundi. El a trimis scrisori oraselor italiene, cerandu-le sa-si trimita reprezentanti la o adunare generala ce urma sa se desfasoare pe 1 august, cand avea sa fie creata o mare federatie, sub presedintia Romei. In ziua stabilita, la Roma au venit, intr-adevar, multi reprezentanti ai municipiilor din peninsula; in cadrul unui ceremonial fantezist, Rienzo, numit dictator, a emis un edict prin care ii convoca la Roma pe regele Frantei, Ludovic al IV-lea si pe imparatul german Carol al IV-lea, spre a le cere renuntarea la orice tentativa de amestec in afacerile interne ale oraselor italiene.

Eliberatorul devine tiran

A doua zi a urmat un „festival al unitatii Italiei”, dupa modelul jocurilor organizate candva in Roma antica. Desi suveranii „citati” nu s-au sinchisit de pretentiile lui Cola di Rienzo, acesta a fost totusi recunoscut drept conducator al Italiei de catre regatul Neapole, unde regele Ioan I de Neapole si inamicul sau, Ludovic I al Ungariei, au facut apel la protectia tribunului roman. Pe 15 august, in cadrul unei ceremonii amintind de vechile triumfuri, Cola di Rienzo a fost incoronat cu frunze de lauri. Curand insa, lucrurile au inceput sa scartaie. Tot mai multe glasuri se ridicau impotriva tribunului, care, dintr-un aparator al maselor, se transformase intr-un tiran, punand biruri grele si impiedicand dreptul la libera opinie. Toti cei ce nu erau de partea lui deveneau automat „dusmani ai Republicii” si erau fie exilati, fie aruncati in inchisoare. In cele din urma, satul de extravagantele lui Cola di Rienzo, Papa a numit in locul sau un legat, cu sarcina de a-l destitui si a-l aduce in fata judecatii papale. La auzul acestei decizii, aristocratii romani exilati si-au unit fortele si au pornit impotriva Romei. Dar de asta data, tribunul nu a mai ezitat. Primind ajutor militar din partea lui Ludovic al Ungariei, el a reusit sa invinga, pe 20 noiembrie, armata nobililor, intr-o mare batalie, data la portile orasului. Stefano Colonna a fost ucis in lupta. Dar victoria nu l-a salvat pe Cola din Rienzo de la prabusire. Fara sa inteleaga gravitatea situatiei, leganat in aceleasi vise de marire pe care le nutrise inca din copilarie, tribunul isi pierdea vremea in petreceri si in festivitati pline de fast, fara sa-i pese ca tocmai in acele zile Clement emitea o bula papala in care-l declara criminal, pagan si eretic, cerandu-le locuitorilor Cetatii Eterne sa-l alunge. Speriat, Cola di Rienzo a fugit singur din Roma, cautand adapost la Napoli, dar nici aici nu s-a simtit in siguranta. De aceea, a ales solitudinea unei manastiri, unde a petrecut peste doi ani. In iulie 1350 il regasim tocmai la Praga, cersind protectia suveranului pe care-l sfidase, Carol al IV-lea. Cu abilitatea-i recunoscuta, Cola i-a cerut imparatului german sa devina „eliberatorul Italiei”, impotriva dorintei Papei de a cuceri puterea temporara asupra peninsulei. Dar Carol nu era omul care sa se lase inselat atat de usor de elocinta fostului tribun, astfel ca l-a intemnitat timp de un an in fortareata Raudnitz si apoi l-a predat lui Clement.

Uciderea fiului risipitor

In august 1352, Rienzo a fost adus la Avignon si supus judecatii a trei cardinali, care l-au gasit vinovat de blasfemie, erezie si tradare, si l-au condamnat la moarte. Sentinta nu s-a indeplinit insa, astfel ca fostul tribun a ramas in gropnitele de sub palatul papal de la Avignon, in ciuda pateticelor apeluri pentru eliberarea lui, lansate de Petrarca si de alti umanisti italieni. Probabil ca aceste apeluri ar fi ramas multa vreme fara raspuns, daca, in decembrie 1352, Clement nu se stingea din viata. In locul lui, pe scaunul Sfantului Petru s-a urcat Inocent al VI-lea, un Papa hotarat sa loveasca puternic in dominatia exercitata de aristocrati la Roma. Vazand in fostul tribun o unealta excelenta pentru scopul sau, a decis sa-l ierte si sa-l elibereze. Totodata, i-a acordat titlul de „senator roman” si l-a trimis in Italia, alaturi de legatul sau, cardinalul Albornoz. Visele de glorie nu-l parasisera insa pe Cola di Rienzo. Adunand trupe de mercenari, el a intrat triumfator in Roma, in august 1354, intampinat ca un eliberator. Dar excesele comise de noul senator, asediul esuat intreprins de el impotriva orasului Palestrina, procesul masluit, intentat popularului comandant Fra Monreale, proces in urma caruia acesta fost executat, au atras ura tuturor fata de Cola di Rienzo.

Razmerita a izbucnit pe 8 octombrie, cand plebea romana a umplut strazile orasului, cerand razbunare. Incercand sa scape, imbracat in hainele unui servitor, a fost recunoscut si linsat de multime. „Usile Capitoliului, scrie istoricul englez Gibbon, au fost distruse cu topoare si foc; si pe cand senatorul incerca sa scape, deghizat, l-au tras pe terasa palatului, scena finala a atator crime ordonate de el si chinuit, lovit si scuipat, si-a dat viata, impuns de zeci de pumnale, in strigatele multimii incitate.”

Autor: GABRIEL TUDOR
http://www.revistamagazin.ro/istorii-uitate/cola-di-rienzo-ultimul-tribun-al-romei.htm
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Divertismentul

Mesaj Scris de Admin la data de 28.05.06 11:05

Circus Maximus
Circus Maximus era cea mai mare și mai impunătoare pistă de curse din Roma. Structura sa ovală era construită într-o vale lungă, ce se întindea din Roma până spre Dealurile Palatine. La început, spectatorii urmăreau cursele de pe pantele dealurilor, dar mai târziu s-au construit un stadion de lemn, apoi unul de piatră, cu porți de unde se dădea startul la un capăt al cursei, o arcadă în celălalt capăt, o barieră centrală și tribune pentru 250.000 spectatori.

Existau patru echipe principale de curse: Roșie, Albă, Albastră și Verde. Carele de luptă, trase de câte doi sau patru cai, erau construcții șubrede de lemn care cereau multă îndemânare pentru a se menține în echilibru pe osie, pe parcursul celor șapte ture complete. Câștigătorii primeau o ramură de palmier, o cunună de lauri, o avere și o faimă considerabilă. Deși mulți începeau ca sclavi, cei mai buni câștigau destul de rapid suficient de mulți bani pentru a-și cumpăra libertatea.



Colosseul
Colosseum-ul a fost construit în jurul unei arene centrale ovale, unde gladiatorii se luptau pe viață și pe moarte. În timp ce ei mureau în arenă, publicul era confortabil instalat în tribunele umbrite de soare de un imens 'acoperiș' împletit. Sub tribune și arena acoperită cu nisip exista un labirint complex de încăperi și coridoare, unde erau ținute animalele sălbatice.

Gladiatorii erau fotbaliștii acelei epoci, venerați ca niște eroi, dar cu un statut social scăzut. Unii erau oameni liberi sau aristocrați care își pierduseră averea și preferaseră o viață scurtă, dar cu mari momente de glorie. Cei mai mulți erau însă prizonieri de război și criminali condamnați. Zeci de mii de oameni erau trimiși la moarte în aceste lupte directe, fie cu alți gladiatori, fie cu animale sălbatice, fie chiar în simulări de bătălii navale, derulate în arena care se umplea cu apă. Emoțiile erau puternice, iar violența se răsfrângea adesea și asupra publicului, la fel ca în cazul meciurilor de fotbal din zilele noastre.

http://discovery.ro/roma_antica/divertismentul/index.shtml

[/quote]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Știința de carte

Mesaj Scris de Admin la data de 28.05.06 11:03

Limba și știința de carte
Franceza, italiana, spaniola, portugheza și româna derivă toate din latină. Chiar și engleza, o limbă de origine germanică, include un număr imens de cuvinte derivate din latină. Alfabetul roman stă la baza alfabetului nostru occidental.

Romanii puneau mare preț pe limbă și pe știința de carte. Erau cititori pasionați și au revoluționat literatura la începuturile Imperiului, inventând cărțile legate de un cotor, care au înlocuit sulurile de pergament. Pentru prima dată, cititorul putea răsfoi paginile cărții în loc să fie nevoit să ruleze greoi un sul de pergament. Cărțile erau mai mici, mai ușor de transportat și deci reprezentau o metodă mai simplă de a înregistra date în scris.

Cărțile au cunoscut o dezvoltare puternică în secolul II î.e.n., când în Roma s-au deschis primele biblioteci publice. În oraș au început să se deschidă și librării, căci scribii sclavi confecționau deja cărți. Datorită acestei largi răspândiri a cărților, latina a fost o limbă vorbită timp de atât de multe secole.

Educația
Cel mai important aspect al educației romane era alfabetizarea. Totul era scris în lumea Romei Antice și, fără știință de carte, era dificil să conduci o afacere sau să îți vezi de viața de zi cu zi. Chiar și fetele învățau să scrie și să citească, deși, o dată ce deprindeau acestea, educația lor nu mai urmărea decât să le învețe să își îndeplinească îndatoririle casnice.

Băieții învățau bazele matematicii și memorau tabla înmulțirii. Cei mai mulți băieți urmau aceeași profesie ca și tații lor, astfel încât principalul scop al educației era să le ofere băieților priceperea de a conduce afacerea tatălui lor. Dincolo de aspectele practice, se punea accentul pe literatură, filosofie și oratorie, toate foarte prețuite în Roma Antică, în special în rândul aristocraților, care și-ar fi dorit ca odraslele lor să intre în viața publică.

Literatura
Cel mai celebru scriitor roman a fost probabil Virgiliu, al cărui poem epic 'Eneida' este povestea eroului Eneas, întemeietorul cetății care avea să devină Roma. Poemul a căpătat proporții naționale și a influențat mulți alți scriitori, inclusiv pe Ovidiu, care a scris celebrele 'Metamorfoze'.

Tot Ovidiu a mai scris și poezii de dragoste, ca și Catullus. Poemele lor erau pasionale, sincere și adesea în note erotice. Satira era un gen foarte popular în Roma Antică, reprezentat în principal de Horațiu, Juvenal și Martial. Examinările critice ale societății romane, scrise de Horațiu, sunt și acum citate.

Principala contribuție a lui Martial a fost perfecționarea epigramei - o formă de poezie scurtă și spirituală, care subliniază o idee clară. Istoricii de azi le datorează mult unor scriitori precum Cato sau Cicero, Plinius și în special Tacitus, cel care a scris istoria în detalii fascinanante, deși îngăduindu-și uneori licențe poetice!

http://discovery.ro/roma_antica/stiinta_de_carte/index.shtml
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Religia

Mesaj Scris de Admin la data de 28.05.06 11:01

Roma păgână
Religia începea acasă. O caracteristică importantă a fiecărei locuințe romane era altarul închinat spiritelor casei, lari și penati. Cei ai casei se închinau la altar și lăsau diverse alimente în chip de ofrande, în special în zilele de sărbătoare.

Templele erau rezervate pentru venerarea zeilor din pantheon-ul roman, între care Jupiter, Junona, Marte, Venus, Cupidon și Bahus. Zeii romanilor semănau mult cu zeii din Olimp ai grecilor. Oricine putea venera orice zeu dorea. Astfel s-au dezvoltat multe culte individuale, cu ritualuri specifice, care includeau alimente sacre, rugăciuni și ofrande ca mijloc de obținere a bunăvoinței zeilor.

Cultul Vestalelor Virgine era printre cele mai respectate. Șase tinere alese cu mare grijă se îngrijeau de Templul Vestei. Ele se bucurau de privilegii și un statut special, inaccesibil celorlalte femei romane. Dacă însă își încălcau jurământul de castitate, erau pedepsite cumplit, căci erau îngropate de vii.

Roma creștină
Punctul culminant al persecuției creștine a fost atins după Marele Incendiu al Romei, pentru care oamenii l-au învinuit pe împăratul Nero. El a dat la rândul său vina pe creștini, dintre care a executat public câteva mii, cu multă cruzime, folosindu-i pe mulți drept torțe umane în grădinile palatului său.

În ciuda acestor persecuții, numărul creștinilor a crescut datorită învățăturilor Sf. Paul. Spre deosebire de romani, care practicau incinerarea cadavrelor, creștinii le îngropau în catacombe - o serie de cimitire subterane construite în secolele II-V e.n.

După ani de zile în care creștinii au fost aruncați în groapa cu lei, împărații au început să realizeze că venerarea unui singur zeu în locul mai multora, în cadrul unei religii controlate de stat, era o metodă foarte eficientă de a controla populația. Împăratul Constantin a adoptat creștinismul ca religie oficială de stat, în secolul IV e.n., și a fost botezat pe patul de moarte: probabil că acesta a fost argumentul cel mai convingător.


http://discovery.ro/roma_antica/religia/index.shtml
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Arhitectura

Mesaj Scris de Admin la data de 28.05.06 10:59

Drumurile
Fără drumurile lor, romanii nu ar fi reușit să guverneze un teritoriu atât de uriaș precum Imperiul Roman. Drumurile erau construite de armată și aveau trei funcții importante: înlesneau deplasarea rapidă a trupelor în imperiu; asigurau dezvoltarea comerțului; și permiteau strângerea eficientă a dărilor din toate provinciile romane.

Drumurile erau construite în porțiuni drepte și plate, evitând obstacolele, de exemplu dealurile sau mlaștinile. Construcția de drumuri varia, pentru a se adapta condițiilor locale, însă de cele mai multe ori exista o fundație de pietre mari (statumen), acoperite cu pietre mai mici (rudus), apoi cu pietriș (nucleus) pentru a permite scurgerea apei, uneori acoperit cu dale de pavaj (pavimentum).

Astfel se forma drumul pe un terasament ridicat, cu sisteme de scurgere a apei pe ambele părți. Drumurile erau suficient de late pentru a permite trecerea simultană a două care și suficient de rezistente încât anumite porțiuni să supraviețuiască până în zilele noastre. În Marea Britanie, Fosse Way, Watling Street și Ermine Street au fost drumuri romane.

Locuințele
Locuința romană tipică era alcătuită dintr-o serie de încăperi care dădeau în două zone principale: intrarea (atrium) și grădina (peristylium). Atrium-ul era cea mai importantă încăpere din casă, cu un bazin în care se aduna apa de ploaie și un altar închinat zeităților casei. Încăperi mici și înghesuite, numite tabernae, flancau intrarea în casă, iar familia le închiria romanilor din clasele inferioare, ca locuințe sau ateliere.

Spațiul era relativ redus, astfel încât romanii ridicau construcții înalte. Inventarea betonului a făcut posibilă construirea de blocuri de apartamente, numite 'insula'. Mulți săraci locuiau aici, în apartamente minuscule, la cele mai înalte etaje, unde incendiile reprezentau un pericol real.

Teatrele
Romanii din clasele înalte priveau teatrul drept o formă vulgară de divertisment. Din acest motiv, teatrele din Roma erau în special structuri de lemn, care nu au supraviețuit până astăzi.

Cele mai bune exemple de teatre romane se găsesc în afara Romei, unde teatrul era o formă de divertisment mai răspândită. Teatrele ridicate din piatră erau în formă de potcoavă, construite în amfiteatru pe pante de deal, cu bănci de piatră și o scenă cu ziduri înalte. Perspectiva și acustica acestor construcții erau excelente.

Acoperișuri din împletituri sau de lemn adăposteau publicul de soare, iar în Pompeii exista chiar și un dispozitiv care stropea spectatorii cu apă, pentru a-i răcori. Unul dintre cele mai bine păstrate teatre se află în Orange, în sudul Franței, unde zidul cel mare, de 35 m înălțime și 105 m lungime încă rezistă.



Templele
Spre sfârșitul Republicii, numeroase temple mărgineau Via Sacra din Roma, locul de derulare a procesiunilor închinate victoriilor militare. Templele din această epocă sunt mai ales în stil ionic, dar, spre deosebire de templele grecești, care erau deschise din toate părțile, templele romane aveau o intrare în portic, cu trepte, doar în partea din față.

În perioada Imperiului au fost ridicate mai puține temple, deși Pantheon-ul roman a fost o excepție remarcabilă. Pantheon-ul (templul tuturor zeilor), care a rezistat până în zilele noastre, este al treilea templu din acest loc și a fost ridicat de împăratul Hadrian în jurul anului 120 e.n., fiind dedicat lui Agrippa, cel care ridicase templul pe care acesta îl înlocuia. Pantheon-ul este un dom uriaș, clădit din cărămidă și beton, cu diametrul de 43 m și înălțimea tot de 43 m, cel mai mare dom din lume la vremea respectivă.


Băile
Băile publice sau termele, erau locul unde romanii aflau cele mai recente bârfe, făceau sport și discutau afaceri, în timp ce se spălau.

Cele mai mari terme acopereau mai multe corpuri de clădire, fiind alcătuite din multe încăperi cu funcții specifice. Design-ul varia, însă de obicei exista o curte centrală pentru exerciții fizice, înconjurată de un portic umbrit, în care dădeau sălile de baie și camerele unde oamenii se schimbau.

După ce făceau gimnastică și se scufundau puțin în bazinul exterior, oamenii treceau pe îndelete printr-o serie de săli de baie, de la tepidarium-ul cald, cu pereții și podeaua încălzită, până la caldarium, cu un bazin cu apă fierbinte, înainte de a plonja în frigidarium, bazinul rece ca gheața. Între timp, făceau saună sau sclavii le făceau masaj cu uleiuri aromate, înlăturând sudoarea și praful cu un 'strigil', un instrument special din lemn sau metal.


http://discovery.ro/roma_antica/arhitectura/index.shtml
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Viața romanilor

Mesaj Scris de Admin la data de 28.05.06 10:55

Cetățenii
În timpul perioadei de expansiune rapidă a Imperiului Roman, cetățenia a fost percepută drept o modalitate de a-i deosebi pe cei care trăiau în Roma de cei care veneau din afară. Orice bărbat liber născut în Roma era cetățean. Ulterior, cetățenia s-a extins și în restul Italiei, apoi în întregul Imperiu, pentru a-i include pe cei care fuseseră aliați binevoitori. În anul 212 e.n., împăratul Caracalla a declarat că toți bărbații liberi din imperiu trebuie să fie declarați cetățeni.

Cetățenii aveau trei categorii principale de privilegii: dreptul de a vota, drepturi juridice speciale (dreptul de căsătorie, dreptul de a încheia contracte și excluderea de la anumite pedepse ca de pildă condamnarea la moarte în absența unui proces) și dreptul de a plăti taxe mai mici. Cetățenii săraci aveau dreptul la o subvenție în porumb, o rație oferită de obicei sub formă de pâine de către guvernul care le asigura astfel cetățenilor hrana de bază.



Sclavii
În cea mai mare parte, sclavii proveneau din teritoriile cucerite, însă uneori și oamenii liberi erau vânduți ca sclavi, pentru a-și plăti datoriile.

Valoarea unui sclav diferea în funcție de cunoștințe, vârstă, frumusețe și forță. În principiu, sclavii găteau, făceau focul, îngrijeau grădina și făceau curat în casă. Cei mai pricepuți erau meditatorii copiilor, țineau contabilitatea sau își ajutau stăpânul în afaceri.

Sclavii puteau fi cumpărați, vânduți sau chiar uciși, în funcție de capriciile stăpânului. Sclavele frumoase erau adesea nevoite să se culce cu stăpânii lor. Toți sclavii erau însemnați sau purtau o zgardă de identificare, pentru a nu putea evada.

Sclavii credincioși erau adesea răsplătiți de stăpânii lor, care îi eliberau sau le permiteau să își cumpere libertatea. Alții și-o câștigau în luptele de gladiatori sau în cursele de care de luptă - dacă supraviețuiau.




Familia
La începutul Republicii Romane, femeile nu aveau nici un drept. 'Pater familias' avea efectiv drept de viață și de moarte asupra fiecărui membru al familiei. El stabilea regulile după care trăiau toți, adulți și copii deopotrivă. El decidea cu cine se căsătoreau copiii săi, dacă un nou-născut era lăsat să moară sau să trăiască, ba putea chiar să ceară ca soția sa să fie ucisă dacă s-ar fi culcat cu alt bărbat. Această putere implica însă și o răspundere pe măsură. Dacă un membru al familiei comitea un delict, 'pater familias' putea fi tras la răspundere.

Lucrurile s-au schimbat dramatic în epoca imperială. Spre sfârșitul secolului I e.n., femeile au început să aibă mai multe drepturi. Puteau să fie proprietare de pământ, să aibă propria afacere, să elibereze sclavi, să își facă testamentul, să moștenească bani și chiar să lucreze în anumite profesii. Divorțurile se pronunțau mult mai ușor, iar recăsătorirea și adopția copiilor au devenit metode acceptate de extindere a familiei. În toată istoria romană, cei bătrâni erau respectați și îngrijiți de familie.


Mâncarea și băutura
Romanii mâncau puțină carne, cu execepția banchetelor. Regimul alimentar mediu era alcătuit din pâine, brânză, smochine, curmale, măsline, carne și nuci.

Micul dejun, atunci când nu era complet eliminat, consta în pâine și miere, cu brânză sau fructe. La prânz mâncau doar pâine cu brânză. Masa principală se lua după-amiaza târziu sau seara și putea să dureze chiar și câteva ore, dacă erau și musafiri. La toate mesele, cei bogați beau vin, adesea îndulcit cu miere, iar săracii beau oțet îndoit cu apă.

La banchete se serveau mâncăruri exotice, de pildă flamingo sau sturzi umpluți. Romanilor le plăcea să își condimenteze mâncarea cu piper, mirodenii, miere și un sos de pește exotic, numit 'garum'. Invitații stăteau întinși pe paturi și se ghiftuiau, adesea atât de mult încât trebuiau să ajungă într-o încăpere specială, numită vomitorium, pentru a putea continua să mănânce…

http://discovery.ro/roma_antica/viata_romanilor/index.shtml
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: ISTORIE=ITALIA

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 13 din 14 Înapoi  1 ... 8 ... 12, 13, 14  Urmatorul

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum