Wallace[v=]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Wallace[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 17.05.14 13:53

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Wallace[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 25.08.13 10:51

Un top al rebelilor istoriei
Istoria este plinã de oameni curajoși care au încercat sã iasã din tiparele epocii, revoltându-se împotriva conducerii politice și condițiilor sociale. Din multitudinea de exemple am ales oameni de rang mai modest și cu formație militarã, mai mult sau mai puțin cunoscuți, cu toții legați de dezideratul nonconformismului... » citeste mai mult
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Wallace[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.10.11 21:07

Ben Hur


Unul dintre cele mai populare romane americane ale tuturor timpurilor, Ben Hur readuce în atenție opresiva ocupație romană a vechii Palestine și apariția creștinismului. călătoriei spirituale a lui Ben Hur de la sclavie la răzbunare și până la izbăvire...

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Wallace[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.10.11 21:07

LEW WALLACE s-a nascut in statul Indiana in 1827. Inca de pe bancile scolii, a manifestat pasiune pentru literatura, incepand chiar sa scrie. Inrolat ca soldat, luptand in razboiul mexican si apoi in Razboiul Civil, a reusit sa ajunga pana la gradul de general-maior. Dupa revenirea in Indiana, a devenit avocat si s-a apucat din nou de scris. Primul sau roman, Zeul cel drept (1873), va fi urmat de Ben Hur (1880) ? cel mai cunoscut si mai des ecranizat roman al sau ?, de Tineretea lui Isus (1888), de Printul Indiei (1893) si de o Autobiografie, ramasa neterminata, completata de sotia sa si publicata in 1906. Lew Wallace a fost guvernator al statului New Mexico, pana cand a fost numit ambasador al Statelor Unite in Turcia, in 1881. S-a stins din viata in 1905.

Detalii...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Wallace[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.10.11 21:03

Cuvantul


Un roman pasionant despre putere, manipulare și iluzie, despre contrafacere și despre căutarea adevărului într-o lume pe dos, unde nimic sau aproape nimic nu e ceea ce pare a fi.

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Wallace[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.10.11 21:02

IRVING WALLACE s-a născut în Chicago, în 1916, din părinți de origine rusă, care au emigrat în SUA. A copilărit în Kenosha, Wisconsin și a urmat cursurile Williams Institute, Berkeley, apoi LA City College. Și-a început cariera ca jurnalist, la 15 ani, și a fost multă vreme scriitor la First Motion Picture Unit and Signal Corps Photographic Center. A mai scris, de asemenea, pentru The Saturday Evening Post, Cosmopolitan Esquire si Collier?s. Din 1948 până în 1958, a scris scenarii pentru filme comerciale produse la Hollywood. A debutat în 1959, cu The Sins of Philip Fleming, care a trecut aproape neobservat. A reușit să atragă atenția abia cu The Chapman Report (1960). Au urmat și alte succese: The Prize (1962), foarte premiatul The Man (1964), The Seven Minutes (1969), The Word (1972), The Fan Club (1974), The R Document (1976), The Pigeon Project (1979), The Second Lady (1980), The Almighty (1982), The Miracle (1984). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a luptat în US Army Air Forces. A murit, în 1990, la Los Angeles, la vârsta de 74 de ani. Cele 16 romane ale sale și cele 17 cărți non-fiction s-au vândut în aproximativ 250 de milioane de exemplare în intreaga lume.

Detalii...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un top al rebelilor istoriei

Mesaj Scris de Admin la data de 25.10.11 8:10

Un top al rebelilor istoriei
Istoria este plinã de oameni curajoși care au încercat sã iasã din tiparele epocii, revoltându-se împotriva conducerii politice și condițiilor sociale. Din multitudinea de exemple am ales oameni de rang mai modest și cu formație militarã, mai mult sau mai puțin cunoscuți, cu toții legați de dezideratul nonconformismului și provocãrii unor schimbãri istorice.

Spartacus (109-71)

Spartacus a fost cel mai notabil lider al sclavilor din al treilea rãzboi purtat de republica romanã pentru oprirea rãscoalelor. Se știu foarte puține despre Spartacus înainte ca acesta sã se implice în rãzboi, iar sursele existente conțin adesea contradicții. Spartacus s-a antrenat la școala de gladiatori (ludus) de lângã Capua, deținutã de Lentulus Batiatus. În 73 a.Hr. îl gãsim pe Spartacus într-un grup de gladiatori care conspirã sã evadeze. Complotul este dezvãluit, dar aproape 70 de oameni reușesc sã punã stãpânire pe bucãtãrie și sã-și croiascã drum afarã din școalã, capturând câteva care cu arme și armuri. Sclavii eliberați au învins o micã armatã trimisã dupã ei și au prãdat regiunea, înglobând în rândurile lor și alți sclavi pe mãsurã ce se retrag spre muntele Vezuviu. Grupul câștigã mai multe bãtãlii în frunte cu Spartacus, Crixus și Oenomaus, dar legiunile romane ale lui Crassus pun capãt rãscoalei. Soarta lui Spartacus este incertã pentru cã trupul nu i-a fost gãsit niciodatã.

William Wallace (1273-1305)



William Wallace a aparținut micii nobilimi. Conflictul sãu cu englezii a pornit din motive personale, dar în loc sã devinã un proscris, se transformã în rebel. Poziția lui Wallace nu corespundea intereselor marii nobilimi scoțiene, care îl recunoștea pe regele Eduard I drept arbitru în luptele pentru succesiune. Wallace îl ucide chiar el pe William de Heselrig, șeriful de Lanark, rebeliunea începând oficial în 1297. Trupele sub comanda lui Wallace câștigã bãtãlii, în ciuda inferioritãții numerice. Wallace a invins la Stirling Bridge, devenind Guardian of Scotland, titlu detinut pana la infrangerea de la Falkirk. In 1305 cade prizonier la Robroyston si este predat lui Eduard, care il executa pentru inalta tradare.

Zhu Yuanzhang (1328-1398)



Probabil cel mai de succes rebel din lista propusã este acest soldat chinez nãscut într-un sat sãrac, care își petrece o bunã bucatã de vreme cerșind și experimentând personal dificultãțile cu care se confruntau mulți concetãțeni. 4 ani stã într-o mãnãstire unde învațã sã citeascã și sã scrie. Mãnãstirea a fost distrusã în 1352, când trupele locale se revoltã împotriva dinastiei Yuan. Zhu s-a înrolat și el în armata rebelã, chiar ajungând sã o și comande. Pânã în 1357 Nanjing, capitala, este cuceritã. El devine împãrat sub numele de Hongwu, deși a fost cunoscut mai degrabã dupã numele sãu de templu, Taizu. A fondat dinastia Ming, una dintre cele mai însemnate din China Anticã.

Pancho Villa (1878-1923)



Doroteo Arango, cunoscut mai târziu ca Pancho Villa, s-a nãscut și el într-o familie modestã. La 16 ani îl împușcã pe Lopez Negre, unul dintre proprietarii moșiei pe care se afla familia lui, pentru cã acesta a încercat sã îi violeze sora. Doroteo fuge și intrã într-o grup de bandiți, iar la începutul revoluției mexicane din 1910 se aflã în fruntea unei mari armate de cavalerie. Oopereazã cu generalul Huerta dar curând nu se mai înțelege cu el. Este condamnat la moarte, dar președintele Madero îi reduce sentinta la încarcerare. Doroteo scapã însã din închisoare, devenind guvernator al unuia dintre statele mexicane dupã înfrângerea lui Huerta. Mai târziu intrã în conflict cu SUA, unde conduce atacuri în New Mexico și Texas. Pancho este asasinat în momentul într-o bancã din Parral unde se dusese pentru a procura banii necesari pentru plata soldaților.

Giuseppe Garibaldi (1807-1882)



Garibaldi a fost fiu de negustori și inițial a devenit cãpitan de vas. În 1834 participã la o insurecție eșuatã, dupã modelul lui Mazzini, și este nevoit sã plece în exil în America de Sud. Participã la niște acțiuni de rebeliune în Brazilia înainte de a deveni comandant al flotei uruguayene într-o campanie împotriva președintelui. Ia parte și la o acțiune militarã în timpul revoluției din Italia, apãrând Roma de francezi. Dupã finele revoluției în 1850, pleacã în SUA, de unde se reîntoarce în 1859. Pe 11 mai 1860, el și alți 1000 de voluntari debarcã în Sicilia, pe care o cuceresc cu ajutor britanic. Armata sa ajunge pe continent la un efectiv de 25000 de oameni. Garibaldi este prins însã, dar eliberat. Mai participã la niște campanii militare, este ales ca membru al Parlamentului și duce o viațã de om foarte respectat.

Stepan Razin (1630-1671)



Razin a fost un lider cazac care a condus o rãscoalã majorã împotriva nobilimii și birocrației țariste. Cazacii erau proprietari de pãmânt legați de ocupația militarã, adesea în opoziție cu puterea centralã. În 1670, Razin, când se duce sã dea raportul la sediul central de pe Don, deschide revolta împotriva guvernului, capturând Cherkassk și Tsaritsyn. Dupã ce ia Tsaritsyn, Razin navigheazã pe Volga cu armata sa de 7000 de oameni. Ținta era fortãreața de la Cherny Yar, aflatã între Tsaritsyn și Astrakhan, pe care o iau fãrã prea multe dificultãți pentru cã soldații de aici se revoltã împotriva ofiterilor și se alãturã cauzei cazace în 1670. Dupã ce îi masacreazã pe toți opozanții, inclusiv pe prinții Prozorovsky, transformã Astrakhan într-o republicã . în 1671 însã el și fratele sãu Frol Razin sunt prinși la Kaganlyk, ultima sa fortãreațã ocupatã, și duși la Moscova, unde Stepan este executat în Piața Roșie.

Yemelyan Pugachev (1742-1775)



Pugachev era un cazac de pe Don, din același sat cu Razin. La 20 de ani își pãrãsește familia și pornește spre râul Ural. Rebeliunea începe în 1773, când Pugachev se pretinde Petru al III-lea, soțul ucis al Ecaterinei a II-a. Rebeliunea a cuprins o zonã foarte întinsã, ocupatã de o armatã de 10000 de oameni. Pugachev a fost capturat de propriii sãi oameni, transportat la Moscova într-o cușcã de fier și executat public. Au avut loc atâtea execuții în zona rãsculatã, încât populația s-a redus la o treime.

Jakob Rohrbach (1490-1525)



Jakb Rohrbach reprezenta țãrãnimea germanã rãsculatã. S-a nãscut la Bockingen, lângã Heilbronn. Era șerb, dar izbutește sã-și dobâbndeascã respect și prosperitate, in ciuda conflictelor cu stãpânul sãu. La izbucnirea rãzboiului țãrãnesc din 1525, devine comandant al unuia dintre detașamente, având în subordine 8000 de oameni. Este capturat în luptã și ars de viu.

Wat Tyler (1341-1381)



Este posibil sã fi fost un meșteșugar din Kent sau Essex. Motivul rebeliunii l-a reprezentat intenția de a implementa capitația. Regele Richar al II-lea avea doar 12 ani atunci. Primul protest are loc pe 30 mai 1351 și în iunie armata rebelã se deplaseazã spre Londra. Pe 14 iunie 1381, în timpul unor negocieri cu regele, rãsculații îi ucid pe lordul cancelar și pe arhiepiscopul de Canterbury, Simon de Sudbury, precum și pe trezorierul Robert de Hales. La urmãtoarea rundã de negocieri, Wat Tyler cade el victimã, pe 15 iunie 1381, lordului major londonez, William Walworth. Regele Richard al II-lea a promis sã rãspunã cererilor, dar nu se ține de cuvânt. Singura sa concesie a fost renunțarea la termenul de capitație.

Guillaume Cale (1320-1358)



Cel mai probabil Cale a fost un țãran din Mello, un oraș de la nord de Paris. Rebeliunea a început în1358, când o armatã de 5000 de oameni ia în stãpânire regiunea Beauvais, asasinând sute de nobili. Armata lui Cale aștepta armate regelui Carol al II-lea de Navarra pe dealurile de lângã Mello. Pe 10 iunie 1358, promițând trecere sigurã, regele îi oferã lui Cale șansa de a purta negocieri în tabãra sa, ceea ce Cale acceptã. El își pãrãsește linia de comandã, întãritã, intrând în cuibul nobiliar din care nu mai avea sã iasã. Cale a fost înfierat la Clermont unde este decapitat în piața publicã, unele surse menționând încoronarea sa cu o coroanã înroșitã în foc.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Wallace[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 13.11.09 21:37

Dr. Frank R. Wallace (pseudonimul de Dr. Wallace Ward, 1932-2006) a fost un filosof american, autor, editor, și de e-mail-pentru magnat [1]. El este cunoscut ca inițiator al filosofiei de neo-Tech . El a fost condamnat pentru evaziune fiscală și în 1997. [2]


Ultima editare efectuata de catre Admin in 25.10.11 8:16, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

William Wallace - inima neinfricata a Scotiei

Mesaj Scris de Admin la data de 06.04.08 16:52

William Wallace - inima neinfricata a Scotiei

„Adevarat iti spun ca dintre toate lucrurile, libertatea este cea mai de pret. Nicicand sa nu te resemnezi, fiule, viata a ti-o irosi in sclavie” – invatatura atribuita unchiului lui William Wallace, din opera istorica Scotichronicon, 1454.

De secole, figura istorica a lui William Wallace se confunda inevitabil cu spiritul darz si nesupus al scotienilor. Faptele sale, povestite din generatie in generatie, au fost ridicate la rangul de simbol al identitatii nationale, iar povestea vietii acestuia, “The Wallace”, scrisa in secolul al XV-lea, continua sa fie si astazi cea mai citita carte din Scotia, dupa Biblie. Privit, in acelasi timp, cu groaza de catre cronicarii englezi medievali, cei care il socoteau un veritabil Antichrist al epocii, William avea sa isi scrie propia istorie pe calea armelor. Cine a fost obscurul si crudul scotian care a sfidat si infruntat un intreg imperiu si cum si-a castigat controversata notorietate, va invitam sa descoperiti in cele ce urmeaza.


Cine a fost William Wallace
Putine lucruri se stiu despre primii ani de viata ai celui care avea sa devina eroul national al Scotiei. Nascut, se pare, in 1270, ca fiu al unui modest proprietar de pamanturi, William Wallace avea sa isi petreaca copilaria, cel mai probabil, in casa unchiului sau, preot in Dunipace, langa orasul Stirling, acolo unde va deprinde tainele limbii latine si a celei franceze, dar si arta manuirii armelor. Conform menestrelului Harry cel Orb, primul sau biograf, William va fi martorul asasinarii tatalui sau de catre soldatii englezi, eveniment ce il va impinge, la numai 21 de ani, sa paraseasca locurile natale si sa devina unul dintre cei mai temuti nelegiuiti din nordul Britaniei.

Povestea sa incepe practic in 1296, anul cucerii Scotiei de catre regele englez Edward I Longshanks si al instituirii unui regim de ocupatie cu mult peste limita suportabilitatii oprimatului popor scotian. Era o perioada in care cruzimea monarhului englez, considerat unul dintre cei mai neinduratori lideri englezi din istorie, avea sa atinga apogeul. Mii de scotieni vor fi ucisi, indiferent de varsta si pentru cele mai banale acuzatii, nobilii vor fi inchisi si insusi regele scotian, Edward Balliol, va fi umilit in vazul tuturor.

Scanteia revoltei iminente avea sa fie aprinsa de nimeni altul decat Wallace. Orbit de furia provocata de executia sotiei sale, Marion Braidfute din Lamington, acesta se va razbuna cumplit pe seriful englez al orasului Lanark, William Heselrig, pe care il va ucide si dezmembra in mijlocul multimii. Primul gest fusese facut si nimic nu ii mai putea opri acum pe membrii clanurilor scotiene sa se ridice impotriva ocupatiei engleze.

Privit ca noul lider al clasei oprimate, Wallace, in fruntea miilor de munteni adunati din toate colturile tarii „asemenea roiurilor de albine”, va porni o controversata campanie impotriva tuturor englezilor din Scotia, unde cruzimea avea sa fie pe ordinea de zi. Orase ca Aberdeen, Perth, Glasgow, Scone, Dundee, Ayr sau Firth of Forth vor fi eliberate in numai cateva luni.Concomitent cu miscarea lui Wallace, in nordul Scotiei, o alta rascoala condusa de Andrew Moray, un apropiat al lui William, va cunoaste o intensitate la fel de mare, eliberand si ultimele teritorii ocupate de trupele engleze. Cele doua armate scotiene se vor uni un an mai tarziu in ceea ce va ramane in istorie drept Batalia de la Stirling Bridge.


Batalia de la Stirling Bridge
Ceea ce fusese pana atunci o rascoala impotriva ocupatiei engleze, reprezentata de militii locale si trupe putin numeroase, avea sa se transforme intr-un razboi la scara mare odata cu implicare lui Edward I Longshanks in stoparea rebeliunii.

Monarhul englez avea sa trimita nu una, ci doua armate, aflate sub comanda generalilor John de Warenne respectiv Hugh de Cressingham, pentru a zdrobi odata pentru totdeauna miscarea de eliberare a scotienilor. Caliti in razboaiele cu Franta, soldatii englezi numarau nu mai putin de 3000 de cavaleri veterani si circa 30.000 de infanteristi; numar total disproportionat fata de cei numai 400 de cavaleri scotieni si aproximativ 10.000 de munteni, ai lui Wallace si Moray.

Dand dovada de un puternic simt strategic, William isi va alege terenul de lupta, conducandu-si mica armata pe un deal impadurit, in apropierea podului de lemn ce traversa raul Forth, acolo unde avea, de altfel, sa se desfasoare batalia dintre cele doua forte.Urmand tiparul prevazut de Wallace, nobilii englezi aveau sa refuze orice discutie cu adversarii lor de conditie umila, sperand ca simpla lor prezenta ii va demoraliza si pune pe fuga pe muntenii ce nu cunoscusera niciodata victoria in fata Angliei. Refuzului evident al scotienilor de a parasi campul de lupta, John de Warenne si Hugh de Cressingham le vor raspunde acestora cu un atac in forta al cavaleriei, asa cum o cerea tactica militara a vremii.

Strategia simpla a englezilor prevedea ca diviziile de cavaleristi sa strapunga liniile inamice, restul fiind lasat in seama infanteriei care venea din urma. Nici unul, insa, dintre generalii englezi nu prevazuse surpriza pregatita de Wallace.

Inghesuiti pe micul pod de lemn, cavalerii se vor trezi in fata unui zid compact de sulite ce la facea imposibila trecerea. Presati de trupele ce avansau din urma, multi dintre soldatii Angliei aveau sa fie calcati in picioare de catre proprii camarazi sau sa fie ucisi de armele scotienilor. Nici infanteria nu va avea o soarta mai buna, temutii militari englezi cazand rand pe rand valmasagul creat de armata lui Wallace. Insusi Hugh de Cressingham avea sa isi gaseasca sfarsitul in ceea ce devenise deja una dintre cele mai mari infrageri din istoria Angliei.

Nu mai putin de 25.000 de englezi fusesera macelariti la Stirling fata de cei 6000 de scotieni, in batalia care simboliza castigarea independentei Scotiei in fata monarhiei engleze. William Wallace, alaturi de secunzii sai John Graham si William Crawford vor fi unsi cavaleri, probabil chiar de viitorul rege Robert de Bruce. Mai mult, Wallace va primi titlu de Comandant al armatei si Protector al Scotiei, rang ce ii conferea, practic, a doua pozitie in stat.


Lupta de la Falkirk
Sfidarea la adresa lui Edward Longshanks va capata noi valente o luna mai tarziu, atunci cand Wallace hotaraste sa ii demonstreze acestuia ca Scotia este capabila sa atace Anglia, invadand nordul tarii si pustiind comitatele Northumberand si Cumberland. Impins de ura fata de opresorii sai, acesta va ucide fara discriminare orice englez intalnit in cale, inclusiv femeile,copii si preotii din manastirile catolice. Avea sa fie gestul care va atrage asupra sa mania bisericii, care il va cataloga pe liderul scotian drept „slujitor al demonilor” sau chiar „diavolul in persoana”.

Aplicand un razboi de gherila in fata celor 30.000 de englezi in fruntea carora se afla insusi Edward, Wallace va incerca infometarea si hartuirea permanenta a acestora pana la momentul atacului decisiv. William va fi insa tradat de nobilii scotieni, care ii vand regelui englez planurile de atac ale muntenilor, si se va vedea nevoit sa isi infrunte adversarii in apropierea orasului Falkirk, pe un teren pe care dorise sa il evite cu orice pret.

Aplicand aceeasi formatie de lupta ca si la Stirling, William Wallace va fi infrant rapid de tirul arcasilor englezi, care ii vor decima cea mai mare parte a trupelor expuse in camp deschis. Aceasta avea sa fie si prima mentiune a folosirii pe scara larga a arcului lung galez de catre armata engleza, arma ce va aduce Angliei multe victorii rasunatoare de-a lungul timpului.

Aflandu-se printre putinii supravietuitori ai luptei, Wallace se va ascunde pentru urmatorii patru ani, din 1299 pana in 1303, desi multi istorici britanici considera ca acesta a parasit tara pentru a calatori in Norvegia, Franta si Italia, acolo unde incercase sa caute aliati printre adversarii Angliei. Incercarile sale vor esua rand pe rand, asta in timp ce Edward Longshanks lansase o ampla campanie de capturare a rebelului ce indraznise sa il sfideze.


Nasterea unei legende
Constient de influenta pe care Wallace inca o mai avea asupra scotienilor, monarhul englez il va declara pe acesta „un proscris”, ceea ce insemna ca oricine il putea ucide fara a-l mai aduce in fata judecatorilor si fara a se teme de repercusiuni.

Vanat pana in 1305, William avea sa fie tradat de unul dintre apropiatii sai, John de Menteith, si predat militiilor engleze care il vor transporta in cea mai mare graba la Londra, de teama unor eventuale revolte ale localnicilor.Simulacrul de proces ce a avut loc la 23 august 1305, avea ca scop distrugerea reputatiei lui Wallace, cu atat mai mult cu cat un rebel ca el putea fi executat fara judecata de oricine ar fi dorit. Acuzandu-l, insa, de tradare, Edward incerca sa sublinieze ca scotianul nu era altceva decat un supus certat cu legea ce merita sa fie ucis asemenea infractorilor de rand.

William nu a avut parte de avocati si nici de vreun juriu, de fapt, nici macar nu i s-a dat voie sa vorbeasca; condamnarea sa la moarte fiind executata imediat, intr-o maniera menita sa sublinieze crimele sale. Scotianul urma sa fie expus pe o scara in fata multimii, membrele sale legate fiind intinse la maxim de forta a patru cai. Pentru sacrilegiul de a fi profanat manastirile si pentru uciderea calugarilor englezi, Wallace a fost eviscerat pe cand era inca in viata, iar organele sale interne au fost aruncate in foc, chiar in fata sa. In schimb, pentru vina de tradare, acesta a fost probabil emasculat, pedeapsa clasica in acea vreme pentru o astfel de acuza, urmand ca executia sa se incheie prin decapitare si dezmembrarea trupului.

Capul sau avea sa fie expus intr-o sulita pe Podul Londrei, in timp ce ramasitele sale vor expuse in Berwick, Perth, Stirling si Newcastle spre a servi de pilda scotienilor care ar fi incercat sa ii urmeze exemplul. Urmand canoanele vremii, Edward Longshanks nu realiza, probabil, ca prin uciderea omului William Wallace avea sa dea nastere unui adversar si mai puternic, mitul acestuia. In fapt, Scotia isi va recapata independenta 15 ani mai tarziu, in 1320, sub conducerea noului rege, Robert de Bruce, cel care perfectionand tacticile lui Wallace va repurta o serie de victorii rasunatoare asupra armatei engleze.

William Wallace se transformase deja intr-un martir, un simbol al luptei pentru libertate a poporului scotian. Drumul sau catre eternitate fusese cladit, paradoxal, tocmai de cei care dorisera sa rapuna spiritul darz al neamului sau.


FACTS


  • Prima biografie a lui Wallace a aparut la circa 170 de ani de la moartea sa si apartine menestrelului Harry cel Orb.
  • In 1995, ecranizarea productiei hollywoodiene „Braveheart” ce ilustra viata eroului scotiani, a adus acesteia 10 nominalizari la premiile Oscar, castigand 5 dintre acestea . Printre trofeele castigate se numara cel pentru Cel mai bun film si pentru Cea mai buna regie.
  • Mel Gibson, reputatul actor si regizor australian, cel care a regizat productia „Braveheart” si care a interpretat rolul lui William Wallace, a fost reprezentat intr-un monument care se afla in prezent langa orasul Stirling. Monumentul a fost insa protejat cu plase metalice pentru a evita actele de vandalism ale localnicilor nemultumiti de asocierea eroului scotian cu actorul de la Hollywood
  • Formatia de lupta inventata de Wallace se numeste schiltron si era constituita din grupuri de soldati inarmati cu sulite si halebarde, asezati in formatii rectilinii, si care erau antrenati pentru a stopa sarjele cavaleriei adverse. In ambele batalii de la Stirling si Falkirk, schiltron si-a dovedit din plin eficienta. Formatia de lupta a fost adoptata si perfectionata de catre Robert the Bruce, cel care avea sa castige independenta Scotiei.
  • Scotia a devenit parte a Imperiului Britanic in 1603 atunci cand regele scotian James al VI-lea a mostenit tronul Angliei in urma mortii reginei Elisabeta I. James al VI-lea devenea astfel, James I, rege al Angliei, Scotiei si Irlandei.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Edgar Wallace

Mesaj Scris de Admin la data de 25.12.07 10:48

Edgar Wallace (* 1 aprilie 1875, Greenwich, Londra - †10 februarie 1932, Hollywood, California) a fost un scriitor englez de thriller (romane criminalistice), regizor și jurnalist.

Biografia


Edgar Wallace, este un pseudonim, numele lui adevărat fiind „Richard Horatio Edgar” a fost fiul nelegitim a unei perechi de artiști, fiind adoptat de un comerciant de pește din Londra.
Wallace crește într-o stare de sărăcie, nu a terminat școala. Cu toate acestea ajunge să relateze știrile în presă din „Războiul Bur” (1899-1902), Africa de Sud. La întoarcerea în țară lucrează ca jurnalist și corespondent special de presă.
Luptători buri
In anul 1905 apare în editura lui proprie romanul thriller „Cei patru incoruptibili” care a fost un roman de succes, însă pentru scriitor a fost un dezastru financiar. El a declarat că cine va ghici deznodântul romanului va primi 500 de lire străine.
Numai prin intevenția lordului Harmworth de la ediția ziarului englez „Daily Mail” salvează Wallace de la o sărăcire completă. Este de asemenea cunoscută activitatea sa jurnalisică și romanele lui desprea Africa care au fost publicate în 1911 sub titlul „Nisipurile curentului”.
Romanul său criminalistic cel mai renumit fiind „Vrăjitorul” care a fost prezentat și ca piesă de teatru, romanul său „The Squeaker” (Trișorul) (1930) a fost ecranizat sub regie proprie. Romanele lui Wallace vor fi traduse în 44 de limbi prin anii 1940.
Wallace suferă mult de pe urma succesului său, devine supraponderal (gras), îmbolnăvindu-se de diabet, care nefiind tratat, boala îi va deveni fatală într-o călătorie prin SUA moare la vâsrsta de 57 de ani.
In Germania (1959) este prezentat filmul „Der Frosch mit der Maske” (Broasca mascată), ceace a declanșat o popularitate deosebită a scriitorului englez, urmând 38 de ecranizări a romanelor sale în Europa de vest.
In anul 1999 arhivele filmelor criminalistice germane, acordă operelor lui Wallace premiul „Edgar Allan Poe”.


Ultima editare efectuata de catre Admin in 25.10.11 8:15, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Inima neinfricata care a batut doar pentru Scotia

Mesaj Scris de Admin la data de 26.08.07 16:03


Inima neinfricata care a batut doar pentru Scotia


Figura lui i-a inspirat nu doar pe barzii scotieni ai Evului Mediu, ci si pe regizorii zilelor noastre. Caci William Wallace, „Braveheart” cum a fost numit inca din timpul vietii, constituie unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei. Idolatrizat de scotieni, care-l considera erou national, dar hulit de englezii pentru care ramâne un ucigas in masa, Wallace este o provocare pentru istorici. Avem de-a face cu un personaj cu totul deosebit, care si-a meritat pe deplin renumele de „inima neinfricata”, redând demnitatea nationala unui popor subjugat, chiar daca a facut-o cu pretul suferintelor multor nevinovati si cu mijloace pentru care astazi ar fi fost pus pe acelasi plan cu, sa spunem, Osama bin-Laden.Triumful scotienilor
Data nasterii sale nu este stiuta cu precizie, dar istoricii dau ca posibil anul 1270. De asemenea, despre primii ani din viata lui William Wallace nu exista nici un fel de informatii concrete si credibile. Se spune ca si-ar fi petrecut copilaria la Dunipace, lânga Stirling, fiind educat de unchiul sau, care era preot. Potrivit traditiei vremii, Wallace se pregatea, in calitatea lui de al doilea fiu al familiei, sa urmeze o cariera ecleziastica. Dar, in climatul de teroare instaurat de interventia regelui Angliei, Edward I Longshanks, in treburile regatului scotian, tatal lui William Wallace a fost ucis, intr-o ciocnire cu trupele engleze, in 1291. Disparitia parintelui sau l-a determinat pe tânarul William sa renunte la calugarie si sa imbratiseze viata de haiduc.
Fiindca regele ales de scotieni, John Balliol, desi vasal al lui Edward, refuzase sa-l ajute cu trupe, pentru campania ce-l purtase pe acesta in Franta, razbunarea crudului suveran englez nu a intârziat. Edward s-a indreptat, in fruntea armatelor sale, spre nord. El a cucerit Scotia, in 1297 si a instalat garnizoane in principalele orase ale tarii. John de Balliol a fost prins si intemnitat si Edward s-a proclamat singur rege al Scotiei. Dar in sud-estul Scotiei, tulburarile si razmeritele impotriva cuceritorilor se tineau lant. Wallace a injghebat o ceata de haiduci cu care a inceput sa-i atace nu doar pe englezi, ci si pe scotienii acuzati ca le-ar oferi sprijin.
Agil, indraznet si excelent strateg, el a ajuns sa-i terorizeze pe englezi, jefuindu-le convoaiele si ucigându-le oamenii. In vara lui 1297, scotienii stapâneau o mare parte din teritoriul national, totusi, principalele orase erau sub dominatia engleza. Wallace si tovarasul sau de arme, Sir Andrew de Moray, si-au indreptat oamenii catre castelul Stirling, o fortareata de importanta strategica pentru englezi. Arogantii conducatori englezi, care aveau o armata puternica, au crezut ca, la vederea acesteia, scotienii se vor retrage sau se vor preda.
Dar, pe 11 septembrie 1297, Wallace a acceptat lupta, producând una dintre cele mai usturatoare infrângeri suferite de englezi, de-a lungul istoriei. Avantajul de care Wallace nu a ezitat sa profite a fost insa strâmtul pod de lemn ce traversa raul Forth. Când cavalerii englezi s-au imbulzit spre pod, Wallace le-a blocat calea, punând in primele rânduri soldati cu suliti lungi si coase. Acestia au ucis caii englezilor sau le-au retezat picioarele, asa incât greoii cavaleri s-au pravalit ca niste saci.
Cei ce au reusit sa ajunga la liniile scotiene au fost inconjurati si doborâti la pamânt; nestiind ce se intâmpla dincolo de pod, alti si alti cavaleri se imbulzeau spre scotieni, strivindu-i pe cei de dinaintea lor. Când pedestrasii englezi au inteles, in sfârsit, proportiile dezastrului, au incercat sa fuga, dar au fost urmariti si hacuiti de catre scotieni. A fost un macel cumplit, in care 5000 de englezi si-au gasit sfârsitul, in frunte cu contele de Surrey. Niciodata pâna atunci o armata scotiana nu triumfase asupra uneia engleze. Wallace a capturat castelul Stirling si pentru moment Scotia se putea considera eliberata de sub ocupatia tiranului Longshanks.
Infrângerea de la Falkirk
Incurajat de aceasta victorie nesperata poate nici macar de el, Wallace a invadat apoi, in octombrie 1297, nordul Angliei si a devastat comitatele Northumberand si Cumberland. De aceasta invazie se leaga un episod mai putin glorios din viata lui, intrucât, orbit de ura impotriva inamicului, el s-a dedat la un adevarat genocid, ucigând fara deosebire barbati, femei, copii, doar pentru faptul ca erau englezi. Acestei epurari etnice avant la lettre i-au cazut victime si calugarii manastirilor englezesti, motiv pentru ca Wallace sa fie considerat un veritabil diavol cu chip de om.
Acum, nori negri se adunau asupra Scotiei. In martie 1298, Edward Longshanks a adunat o armata puternica si pe 3 iulie a trecut hotarul, hotarât sa-l zdrobeasca pe rebelul care indraznise sa-l sfideze. Wallace s-a retras din calea lui, distrugând ogoarele si otravind fântânile. Tactica „pamântului pârjolit” era pe cale sa dea roade, caci regele Angliei, vazându-si trupele macinate de foamete si boli, era decis sa dea ordinul de retragere.
Dar doi nobili scotieni i-au dezvaluit lui Edward ca Wallace intentioneaza sa dea un atac nocturn si ca se ascunde la Falkirk, astfel incât suveranul englez si-a indreptat oamenii intr-acolo. Scotienii au fost obligati sa dea lupta. Si astfel, pe 22 iulie, trupele engleze, mult superioare numeric, au intâlnit oastea scotiana lânga Falkirk. Arcurile lungi ale englezilor au decimat infanteria si calarimea scotienilor, lipsite de armuri si sarja de cavalerie care a urmat a desavârsit masacrul. Wallace a fost nevoit sa se retraga, cu un grup de osteni credinciosi, spre a nu cadea in mâinile inamicului.
El s-a refugiat in codrii de nepatruns din muntii Scotiei. Unde s-a aflat Wallace intre 1299 si 1303 nu se cunoaste cu certitudine. Unele indicii sugereaza ca ar fi mers in Franta, spre a cere sprijin regelui Filip al IV-lea, de asemenea aflat in conflict cu hraparetul Edward. Poate ca monarhul francez i-a oferit o scrisoare de recomandare catre Papa Bonifaciu si regele Haakon al Norvegiei. Apoi, in 1303, toate planurile sale de alianta impotriva englezilor s-au naruit, odata cu semnarea la Paris a tratatului de pace intre Franta si Anglia.
Având flancul sudic asigurat, Edward si-a continuat cucerirea Scotiei. Englezii au ocupat Stirling in 1304 si majoritatea nobililor scotieni au depus juramânt de credinta lui Edward. Insa acesta continua sa-l vâneze, fara sa precupeteasca nici bani, nici eforturi, pe Wallace. Abilul rege englez stia ca, atâta vreme cât „Braveheart” era in viata, scotienii nu vor fi supusi pe deplin.
Un martir pentru libertate
Iar pe 5 august 1305, Wallace a fost tradat de un cavaler scotian aflat in serviciul englezilor si arestat lânga Glasgow. Dus imediat la Londra, a fost judecat pentru crime impotriva civililor, caci, dupa cum suna actul de acuzare „el n-a crutat nici barbat, nici femeie, nici tânar, nici batrân, nici calugar sau calugarita”. Desi nu depusese niciodata vreun juramânt fata de Edward, a fost condamnat ca tradator al regelui.
In ziua judecatii, pe frunte i s-a pus, in batjocura, o coroana cu lauri, ca unuia care aspirase, in opinia englezilor, la tronul Scotiei - gând pe care viteazul nu-l nutrise nicicând. William Wallace va fi executat, pe 23 august 1305 (astazi se implinesc 702 ani de la eveniment). La acea vreme, pedeapsa pentru tradare era una cumplita: condamnatul era târât de cozile cailor pâna la locul executiei, apoi spânzurat, pâna aproape isi dadea sufletul, era despicat pe burta, i se scoteau maruntaiele care erau arse in fata lui si abia apoi era decapitat.
Martorii oculari spun ca Wallace ar fi fost pe deplin constient pâna la aceasta ultima faza a executiei. Trupul sau, ciuntit in bucati, a fost trimis astfel in toate cele patru parti ale regatului, spre a fi pilda tuturor celor care voiau sa se mai opuna englezilor. Poate ca Edward crezuse ca, ucigându-l pe Wallace, va rapune si spiritul neinduplecat al neamului sau. Dar de asta data, genialul politician care era regele Angliei se inselase: el l-a transformat, prin aceasta moarte cumplita, pe William Wallace, intr-un martir pentru libertate.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Wallace[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 14.05.06 17:57

Edgar  Wallace-
Un intelectual este cineva care a gasit ceva mai interesant decat sexul.
=====
William Ross Wallace-
Mana care misca leaganul este mana care conduce lumea.
=====
Frank
Irving
Lew
William


Ultima editare efectuata de catre Admin in 20.03.15 23:03, editata de 22 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Wallace[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum