Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» O VESTE TRISTA
Scris de barbu 19.02.17 21:10

» Forumul lui NANU ....redivivus !
Scris de Nemo 26.01.17 15:49

» CRONOLOGIA PRINCIPALELOR MĂSURI ANTIEVREIEȘTI ÎN ROMÂNIA
Scris de Admin 18.01.17 20:22

» Adio întemeietorului forumului si o privire spre viitor...
Scris de Admin 17.01.17 21:20

» Pogromul de la București; noi dezvaluiri- ADRIAN CIOFLANCA
Scris de Admin 17.01.17 18:42

» Uli Valureanu
Scris de Admin 17.01.17 10:11

» Nemo's corner - - amestecate
Scris de Nemo 31.12.16 19:06

» AUTO[3=====]
Scris de Admin 24.11.15 16:23

» CASA&GRADINA[3=====]
Scris de Admin 24.11.15 13:56

» CULINARE[4=====]
Scris de Admin 24.11.15 13:41


Dan Culcer

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Dan Culcer

Mesaj Scris de Admin la data de 18.10.15 14:36


Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Dan Culcer

Mesaj Scris de Admin la data de 21.04.13 9:33


Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Note de lectura: Dan Culcer. Despre functia sociala a poezie

Mesaj Scris de Admin la data de 07.08.11 11:23

Note de lectura: Dan Culcer. Despre functia sociala a poeziei

Deși natura poetică a textului pe care îl reproducem mai jos nu poate fi contestată, așa cum nu poate fi contestată datoria poetului față de antemergătorii săi Dimitrie Bolintineanu, Eminescu sau Octavian Goga, poeți din secolele al XIX-lea și al XX-lea, nu pentru aceste considerente strict istorice sau estetice preluăm poemul lui Gelu Oproiu. Textul are valoarea unei cronici rimate și a unui editorial politic și vă propunem să îl citiți ca atare. În vremeuri de restriște și de bejenie cântecul și poemul vor trebui să-și reia funcțiile sociale. Altfel, ce vor spune nu doar strămoșii ci și urmașii despre nemernicia și slăbiciunea noastră?
Dan Culcer

P.S. Jumătate din cantitatea de carne de porc necesară consumului în România este importată din străinătate. Informație din iulie 2011.

Comoara de lângă noi

De s-ar scula străbunii din somnul cel de moarte
Și-ar vrea să dea o raită pe-al țării larg ogor,
Să vadă dacă poartă pecetea vrerii noastre
De-a da mai multe roade decât pe vremea lor,

Ce credeți c-or să spună când le-o cădea privirea
Pe-atâta câmp pârloagă, zăcând sub pir și spini,
Și vor afla c-aducem merindele de-afară,
îmbogățind ca proștii pe lacomii străini!?

Ar zice că aceasta nu-i țara ce-au lăsat-o
S-o moștenim cu cinste, să-i dăm un nou avânt,
Că am uitat de șansa ce ni-i la îndemână,
De cel mai scump tezaur – pământul nostru sfânt.

Și plini de grea tristețe și mare-amărăciune,
Cu glasul ca un tunet ar spune răspicat:
„Treziți-vă îndată, voi care țineți cârma
Și-ntoarceți-vă fața cu dragoste spre sat!

Căci nu-i o altă cale mai bună de salvare
Din gheara sărăciei și-a crizei, mai curând,
Decât să puneți iute pe roate-agricultura,
Să scoateți la iveală comoara din pământ!

Dați tot ce vor țăranii să-i crească trudei sporul:
Tractoare și semințe cu bob mănos, de soi,
Și-aduceți către buza câmpiei însetate,
Din Dunăre, din râuri, al apelor șuvoi!

Și-o să vedeți ce holde, ce lanuri minunate,
De grâu, porumb și floare vor fremăta sub cer,
Și cum vor geme iarăși silozul și pătulul
De-atât belșug de aur, al brazdei giuvaer!

Nu va mai plânge masa, vor fi bucate multe,
Prisosul îl veți vinde la alții pe bani grei,
Nu va mai bate vântul prin vistieria țării
Și buna rânduială își va găsi temei!“

…………………........................………………..

De nu urmăm degrabă povața și îndemnul
Ce ni le-au dat străbunii în al răscrucii ceas,
N-o să ne ierte nimeni, nici ei și nici urmașii,
Căci țara va rămâne într-un etern impas…

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Istorie recenta: Yossef Abraham. Nimic nou sub soare (Israel

Mesaj Scris de Admin la data de 11.07.11 19:14

Istorie recenta: Yossef Abraham. Nimic nou sub soare (Israel si chestiunea palestiniana)
Am solicitat colaboratorului nostru, Yossef Abraham, intelectual originar din România, aceasta interventie pe marginea conflictelor din Orientul apropiat si Mijlociu, adica în chestiunea raporturilor dintre statul Israel, al carui cetatean este autorul, si teritoriile care sunt îndeobste numite palestiniene. Nu avem competenta necesara pentru a comenta textul sau. In orice caz credem ca el exprima, sintetic, punctul de vedere al unei probabil majoritati de cetateni evrei ai statului Israel. Orice interventie in spirit dialogal este bine venita.
Dan Culcer
P.S. Nu cred ca se poate sustine aceasta fraza: " Pe de o parte, avem un stat căruia i se aplică standarduri de stat; iar pe de alta, o societate bestială, în care toți teroriștii sunt civili, și toți civilii sunt teroriști." Este o generalizare care nu mi se pare temeinica. Pe o astfel de baza orice civil poate ar putea fi împuscat fara somatie?


Nimic nou sub soare
Cu nu prea multă vreme în urmă, exista în Europa un stat, nu cine știe ce, dar oricum liber, numit Cehoslovacia. Hitler a ridicat tot felul de pretenții teritoriale fața de acest stat, pretenții față de care puterile occidentale ale vremii, Anglia și Franța, au manifestat o deosebită înțelegere. Cehoslovacia era o țară nouă, tânără, apărută după primul război mondial, care includea teritorii locuite, neîndoielnic, de germani etnici. Adevărat, Occidentul era legat de Cehoslovacia prin tratate de apărare, da’ ce, pentru Cehoslovacia o să facem război?
Anglia și Franța au impus Cehoslovaciei retragerea din regiunea strategică a Sudeților, primind în schimb de la Hitler o foaie de hârtie pe care Chamberlain a fluturat‑o victorios: Am adus pacea! După câteva luni, Hitler a ocupat cu ușurință Cehoslovacia, la care Chamberlain, aflând, a replicat: Domnul Hitler nu e gentleman!…
Adevărat că Orientul Mijlociu e foarte apropiat de Europa, și războiul se poate extinde cu ușurință dintr‑un loc într‑altul; dar și mai adevărat e că‑i mult mai ușor să abandonezi o țară liberă – cum a abandonat Europa în mâinile lui Hitler două țări libere, Austria și Cehoslovacia – decât să te lupți cu forțele răului, care nu cunosc nici o opreliște.
Actualele țări arabe din Orientul Mijlociu sunt, ca și Israelul, formații politice noi, apărute după cel de‑al doilea război mondial, care nu existaseră niciodată mai înainte ca atare; fuseseră, cel mult, colonii europene, iar mai înainte provincii turcești. Așa‑numita “Palestina” care apărea pe hărți istorice nu fusese nici măcar atât: pe vremea turcilor ținea de Siria, iar englezii au transformat‑o într‑o colonie aparte împărțind cu francezii Siria otomană.
Prin declarația Balfour, englezii s‑au angajat să creeze în Palestina o patrie pentru evrei, promisiune pe care‑au încălcat‑o de îndată, dând majoritatea teritoriului unui grup de beduini veniți din Arabia Saudită, a căror căpetenie s‑a proclamat emir (prinț), apoi rege; e vorba de ceea ce se numește acum Iordania, o țară fără tradiție, fără trecut, complet artificială, care‑i oprimă și măcelărește pe “palestinieni” fără probleme sau complexe; lor le e permis.
Niciodată n‑a existat vreun stat palestinian, sau orice stat arab, cu centrul în Țara lui Israel; actualele pretenții sunt legate de tactica arabă a salamului, care tinde la împărțiri succesive ale Țării lui Israel, până când nu va mai rămâne nimic din ea. Mai întâi a fost împărțirea englezilor, care au creat Iordania. Apoi, împărțirea Națiunilor Unite, care nu a fost niciodată aplicată. Rezultatele războiului din 1948 au creat o împărțire de facto, însă pe teritoriile ocupate de arabi n‑a apărut nici un stat palestinian: toate pretențiile erau îndreptate către Statul Israel, care urma să dispară pentru a face loc statului palestinian. Ierusalimul, sub ocupație arabă, n‑a fost internaționalizat, și nimeni n‑a venit cu pretenții la arabi pentru asta. Acum, arabii cer revenirea la situația dinainte de 1967 (când voiseră să nimicească Israelul), după care spun deschis că vor cere aplicarea rezoluției Națiunilor Unite din 1947, după care vor cere revenirea refugiaților, după care…
Căci se poate veni cu pretenții numai la un stat liber, nu la niște dictaturi fasciste sau regate feudale; cu ăia trebuie să te pui bine. În războiul din 1948, au fost refugiați arabi; e discutabil cum au apărut și de ce, dar au fost. Tânărul stat israelian a fost atacat, din momentul declarării independenței, de toate statele arabe, care au declarat deschis că vor să‑l distrugă, și a trebuit să se apare. Concomitent, circa un milion de evrei au trebuit să părăsească statele arabe – chiar din state îndepărtate ca Maroc și Algeria; majoritatea au ajuns în Israel, o parte în Franța, Spania ș.a.m.d. E vorba de un schimb de populații, cum a fost după primul război mondial între Grecia și Turcia. Până acum, însă, auzim de “problema refugiaților arabi”, pe când refugiați evrei nu există. Refugații arabi ar fi putut fi relocați în locul evreilor expulzați, și ar fi putut fi despăgubiți cu averile lăsate de evrei în țările arabe (circa 10 miliarde de dolari, în banii din 1948). Da’ de unde.
Refugiații din 1948 au murit de mult, “refugiații” de azi, a căror reîntoarcere este cerută ca o condiție preliminară a oricărui acord, sunt populații întregi ținute în mizerie de regimurile arabe, fanatizate, cărora li se spune tot timpul că evreii sunt vinovați de situația lor, și singura lor speranță e terorismul. Într‑adevăr, e vorba de disperați, care n‑au altă posibilitate; dar n‑au altă posibilitate căci regimurile arabe nu le‑o dau. Aceasta e masa de manevră (pentru media), carnea de tun (pentru războiul terorist); e vorba de o mizerie organizată, pentru a alimenta cu ea focul terorismului. După cel de‑al doilea război mondial, milioane de nemți au fost expulzați din regiunile în care locuiseră din moși‑strămoși, și au fost nevoiți să se refugieze în Germania, atunci devastată de război; dar acum, nu există refugiați germani. Numai în țările arabe – cu opulența de necrezut, care nu vine din muncă, a petrodolarilor – avem a doua și a treia generație de refugiați.
Cât de mișcătoare e suferința “palestinienilor”, înjosiți la bariere, închiși după ziduri și sârmă ghimpată! (Când iordanienii au pus ziduri și sârmă ghimpată la Ierusalim, nimeni n‑a protestat, că doar se apărau de evrei!) Nimeni nu întreabă cum au apărut acele bariere și ziduri. După acordurile de la Oslo, partea arabă a folosit atmosfera de “pace” pentru a declanșa atacuri teroriste fără precedent; atunci nu erau bariere, ziduri, etc., și acestea au fost introduse ca rezultat al terorismului: consecința e prezentată drept cauză. Propagandiștii arabi prezintă terorismul drept “luptă legitimă pentru libertate”, pe când libertatea e cel mai mare pericol pentru arabi. În nici o țară arabă nu există libertate, și încercarea americană de a da libertate irakienilor a dus la o vărsare de sânge reciprocă nemaiauzită. Măcelurile din Irak, sau din Algeria, și atacurile teroriste din lumea întreagă nu sunt legate de conflictul din Israel, ci reprezintă manifestarea unei nebunii colective, care va duce în curând la o conflagrație mondială, față de care vor păli cele precedente. Bine‑are fi ca lumea civilizată să‑și dea seama ce se întâmplă, și să facă pregătirile necesare; până una‑alta, pare mai simplu, mai politically correct și mai ușor să‑i acuzi pe evrei, care sunt întotdeauna vinovați, mai ales că au o țară liberă, decât să te iei de arabi, care au petrol, și dacă le calci pe bătătură pot să te și omoare. În Franța, doi golani, urmăriți de poliție, s‑au ascuns într‑o instalație electrică, și au murit electrocutați; ca rezultat, arabii au provocat mari dezordini. În Olanda, un regizor a îndrăznit să facă un film documentar care‑i critica pe musulmani; drept care, a fost asasinat. (După care regina s‑a dus să ceară iertate musulmanilor, care‑s oprimați, și de aia o fac.) Un ziar danez a îndrăznit să publice caricaturi cu Mahomet… știm ce‑a urmat. Imigranți care crapă de foame în țările de origine, veniți să mănânce o bucată de pâine în Europa, urăsc țările care le dau libertatea și bunăstarea, și cer, în manifestații publice, Ucideți, Decapitați, Pregătiți‑vă pentru adevăratul Holocaust, Islamul va domina lumea. Într‑adevăr, de ce nu? Nu vorbesc de credința musulmană, cu care nu polemizez, ci de nebunia colectivă care se răspândește în numele ei, și care seamănă bine cu ciuma nazistă, crescută din patrimoniul german și din operele lui Wagner. Dacă lumea nu se va apăra, dacă va continua să încurajeze bestiile și să‑i condamne pe cei ce îndrăznesc să se apere, nebunia are șanse să învingă.
*
Nu există, și n‑a existat niciodată, vreun popor palestinian. În Țara lui Israel au existat tot felul de populații, venite în felurite epoci și din diverse motive. Începând de pe la jumătatea secolului XIX, din motive pe care nu le voi analiza aici, au început să vină evrei în număr mare, care au adus cu ei, încetul cu încetul, o prosperitate economică în urma căreia au venit, din toate țările dimprejur, oameni care căutau de lucru – ca acum în Europa; și azi, în Israel trebuie să facem față diverșilor… sudanezi care vin în ceea ce lor le pare un rai. Repede, toată această amestecătură a devenit – ca și în Europa – un substrat roditor pentru terorism. Banditul responsabil de asasinarea sportivilor israelieni la München se numea Amin al‑Hindi, și numele lui de familie arăta clar originea indiană. Edward Said, profesor american creștin care poza în “palestinian”, se născuse la Ierusalim (unde familia lui era într‑o vizită) ca cetățean american, și n‑avusese niciodată bunuri imobiliare în Israel, care să‑i fi fost confiscate de sioniști, cum pretindea. (Buna lui arabă provenea din Egipt, unde crescuse, și acolo familia lui poseda într‑adevăr proprietăți imobiliare, confiscate de revoluția nasseristă, pentru că aparțineau unor americani; dar n‑are rost să ceri de la arabi înapoierea bunurilor jefuite.) Arafat însuși, născut la Cairo, nu era mai “palestinian” decât mine.
Teritoriile de pe Golan sunt ale noastre, înscrise ca atare în cadastrul turc; la fel și teritorii anume din sudul Libanului, dar cine se uită la asta. Colonizările de pe “teritorii” au fost făcute pe terenuri cumpărate legal – decât că arabii neagă legalitatea acestor cumpărări, și ucid pe oricine vinde evreilor bunuri imobiliare. În Israel există arabi – care urăsc Israelul, dar nu vor să fie trecuți sub jurisdicție arabă, că știu ce‑i aceea – însă în “Palestina”, ca și în țările arabe, nu pot exista evrei, prin lege: Judenrein! Nimeni nu protestează, că ălora le e permis.
Holocaustul a fost îndreptățit de naziști prin vina evreilor, adevărată sau închipuită: în ultimul lui discurs, ținut în ascunzișul său înainte de sinucidere, Hitler i‑a acuzat pe evrei că au provocat cel de‑al doilea război mondial, pentru care el i‑a pedepsit… Acum, evreii – statul Israel, evreul statelor – e acuzat de tot felul de crime de război, comise de fapt de arabi.
Statul Israel e obligat să respecte legea internațională, și să nu lezeze populația civilă. Dar teroriștii nu sunt supuși nici unei legi, căci ei nu sunt stat, și n‑au nici o obligație. Ei se ascund în mijlocul civililor, și trag de acolo; când noi ripostăm, fioroșii teroriști apar deodată drept civili pașnici, care jucau fotbal pe maidan… La fiecare incursiune israeliană, mamele palestiniene își trimit copiii fanatizați înaintea tancurilor, să le oprească cu corpurile lor; și chiar dacă soldații israelieni sunt bine instruiți și nu‑i omoară, până la urmă cineva trage o rafală din spate, sau aruncă o grenadă… Incursiunea israeliană trebuie să se termine cu copii morți, spre bucuria mamelor palestiniene, care ies pe stradă și împart dulciuri: pentru o mamă palestiniană, un copil mort reprezintă o bună investiție… Cazul Muhammad a‑Durra, copilul despre care s‑a afirmat că ar fi fost ucis de israelieni, e un bun exemplu. E vorba de o înscenare, după modelul înscenărilor antisemite ale omorului ritual, făcută în fața camerelor de televiziune, și pentru care părinții respectivului au fost bine răsplătiți (după standardele palestiniene). În sudul Libanului, Hizballa a prezentat cadavrele a zeci de femei și copii, care chipurile se adăpostiseră într‑o clădire bombardată, care s‑a prăbușit peste ei. Cine s‑a uitat mai bine a putut vedea că niciun cadavru nu era strivit: toate eru putrede, vechi, dezgropate de prin cimitire pentru o reprezentație macabră. Pe de o parte, avem un stat căruia i se aplică standarduri de stat; iar pe de alta, o societate bestială, în care toți teroriștii sunt civili, și toți civilii sunt teroriști.
Occidentul are o mare responsabilitate în Holocaust. Naziștii au exterminat milioane de evrei, cu ajutorul colaboratorilor din țările ocupate. Însă puterile occidentale libere, Anglia și Statele Unite, au refuzat să‑i primească pe evreii persecutați, și să bombardeze instalațiile de exterminare. Anglia a acceptat jocul dublu al arabilor, care îl sprijineau tacit pe Hitler – muftiul Ierusalimului a făcut‑o și deschis – și pe de altă parte condiționau colaborarea formală cu englezii de împiedicarea venirii evreilor în Israel.
Acum, dorința politicienilor europeni de a‑și asigura petrolul și liniștea temporară poate duce la aceleași rezultate tragice, pentru Israel, pentru Europa și pentru lumea întreagă.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Fulgurații: Dan Culcer. Suma vinovatiilor individuale nu fac

Mesaj Scris de Admin la data de 03.07.11 15:57

Fulgurații: Dan Culcer. Suma vinovatiilor individuale nu face o vina colectiva
Scris la Wednesday, June 29 @ 22:34:01 CEST de catre asymetria
Anonime, aceste observații despre suma vinovățiilor individuale sunt, ca toate generalizările și listele, rezultatul intuițiilor, observațiilor și introspecțiilor divergente. Nu fără un temei bazat pe aleatoriu, ele schițează și aglutinează comportamente care sunt rezultatul lipsei de educație sau, altfel spus, al invaziei individualismului. Le consemnăm cu mâhnirea că lista conține elemente de adevăr și cu speranța că ele nu sunt atât de înrădăcinate încât nici o educație să nu mai fi capabilă să le corijeze și elimine durabil. Suma vinovățiilor individuale nu face o vină colectivă.
Dan Culcer



cu totii suntem de vina cel putin pentru ca ...
1. Pentru că ne urâm între noi: Ardeleni vs. bucureșteni, olteni vs. moldoveni, posesori de "Logan" vs. posesori de "BMW" SH de la nemți, admiratori ai lui Mircea Badea vs. critici ai lui Mircea Badea , dinamoviști vs. steliști, corporatiști vs. antreprenori, cumpărători vs. dezvoltatori imobiliari, etc, etc..
2. Pentru că suntem "Gică Contra" din naștere: Orice inițiativă în mintea noastră este sortită eșecului. "Cum, afacere în agricultură? Nu ai nicio șansă. Să vinzi cartofi la piață, nuuuu! Să deschizi un chioșc, nuuu, te mănâncă mafia locală, îți sparg ăștia magazinul, vine banca și îți ia casa, etc, etc.". Nici nu vedem că alții reușesc în jurul nostru . "Eh, ăștia au pile..."
3. Pentru că indiferent cât de scurt este drumul de parcurs, sau cât de aglomerat este traficul, noi ne urcăm în mașină.( "ca să ajung mai repede...")
4. Pentru că nu ne bucurăm de viață. Suntem mici roboței doborâți de grija zilei de mâine .
5. Pentru că vecinii mai vechi din bloc se consideră proprietari ai locurilor de parcare publice din fața blocului.
6. Pentru că ridicăm 100 de biserici și 2 școli.
7. Pentru că ne înfofolim copiii cu 2 tricouri și 3 pulovere chiar dacă sunt 20 de grade afară.
8. Pentru că suntem săraci din cauza prostiei și nu ne dăm seama.
9. Pentru că suntem egoiști: investim tot ce avem în propriile locuințe, însă nu vrem să dăm niciun ban pentru reparația blocului în care trăim, pentru parcuri, pentru curățenie publică, pentru multe altele care aparțin și altora....
10. Pentru că l-am ales de trei ori pe Iliescu și de două ori pe Băsescu.
11. Pentru că deși avem o mulțime de femei frumoase, suntem o nație de "frustrați"
12. Pentru că am lăsat să apară Guță, Salam, Minune .
13. Pentru cozile de la loto de Crăciun și înainte de alegeri.
14. Pentru că nu suntem capabili să ne adaptăm la noile tehnologii. Părinții și copiii lor nu prea mai discută, pentru că părinții nu sunt capabili să pornească un mp3 player sau să intre pe yahoo .
15. Pentru că la nuntă invităm toți cunoscuții și necunoscuții la nunțile cărora am mers și noi la rândul nostru.
16. Pentru că McDonald's este un succes în România .
17. Pentru că românii care mai fac ocazional un sport sunt atât de rari încât întorci capul după ei prin parcuri.
18. Pentru că burta la bărbați este 'sexy"
19. Pentru că pădurile noastre (câte mai sunt), după weekend-uri arată ca o groapă menajeră.
20. Pentru că nu facem nimic dacă nu suntem plătiți.
21. Pentru că nu înțelegem termenul "solidaritate socială" - mulți dintre noi consideră că banii pe care îi dau la fondul de pensii sunt un fel de "depozit bancar" pentru bătrânețe. Nicidecum că acesta este ajutorul nostru pentru bătrânii și bolnavii care nu mai pot munci.
22. Pentru că facem rate la bancă pentru plasmă și mașină de spălat vase fără să ne pese de comisioane și dobânzi, apoi dăm vina pe bănci că ne jefuiesc. (Și totuși, băncile jefuiesc și, deși sunt mulți datornici și răi platnici, fac publicitate pentru credite, extrase din banii depuși de cei ce muncesc, nu din banii patronilor de bănci. DC)
23. Pentru OTV
24. Pentru că suntem invidioși. Pe colegul care a fost promovat, pe vecinul care și-a pus termopan, pe fratele care și-a făcut vilă și pe colega care arată mai bine. Nu ne întrebăm ce au făcut ei ca să ajungă acolo (muncă, sport, învățătură, efort etc). Nuu, e mai simplu să găsim explicații de genul "și-o trage cu șeful,fură, are noroc."
25. Pentru că mai ținem milieul și peștele de pe televizor.
26. Pentru că deși turcii ne-au cotropit sute de ani, noi la școală învățăm despre cele câteva victorii pe care le-am avut împotriva lor. De parcă " Istoria " trebuie să fie motiv de mândrie, nu știință de studiu.
27. Pentru că din școală ieși așa cum ai intrat.
28. Pentru că aruncăm mizeria din mașină pe geam.
29. Pentru că mergem la Mall fără să intenționăm să cumpărăm ceva
30. Pentru că donatorii de sânge sunt muritorii de foame care au nevoie de bonuri de masă.
31. Pentru că bem alcooluri în exces, de ciudă și din toate motivele
32. Pentru că îngrășăm fabricanții de tabac și ne sinucidem cu țigări
32. Pentru că nu ne place sa muncim....
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1107

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

DAN CULCER "DEBUTEAZA" LA TARGU-MURES!

Mesaj Scris de Admin la data de 10.06.10 14:51

DAN CULCER "DEBUTEAZA" LA TARGU-MURES!
http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=50221
Aflat la Targu-Mures, scriitorul si jurnalistul Dan Culcer, actualmente cetatean francez, se va intalni cu publicul, marti, 15 iunie, incepand de la ora 17, in foaierul Teatrului "Studio" din Targu-Mures (str. Koteles Samuel nr. 6), sarbatorindu-si ziua de nastere (s-a nascut la 15 iunie 1941, la Sulina, din parinti ardeleni, refugiati in urma Diktatului de la Viena, din august 1940) intr-un mod inedit: va conferentia despre "Cenzura ca ideologie" (lucrarea sa de doctorat, recent incheiata si avandu-l ca indrumator pe criticul Cornel Moraru) si debutul editorial ca poet, de la ora 19, cu volumul "Utopia", aparut la "Ardealul" (editie bilingva, romana si maghiara). Talmacirea poetica a fost realizata cu sprijinul lui Cseke Gábor, Dan Culcer fiind, la randu-i, un remarcabil traducator din limba maghiara, onorat cu un premiu al Uniunii Scriitorilor. Volumul va fi prezentat de criticul literar prof. univ. dr. Iulian Boldea. Alegerea spatiului de la UAT nu este intamplatoare, ea are motivatii... sentimentale, intrucat aici, in 1963, scriitorul a functionat ca

preparator la catedra de Istoria teatrului. Ulterior a participat la fondarea, in 1971, impreuna cu cativa prieteni, Romulus Guga si Mihai Sin, a revistei "Vatra", unde a fost redactor pana la plecarea sa in Franta, in 1987.

Conform Wikipedia, in exil, a colaborat la revistele "Hermes (CNRS)", "Izstok", "Cahiers de l'Est", "Lupta", BIRE (Franta) si la "Curentul" (Germania). Participa, in 1988, la lansarea unei Societati a Scriitorilor Romani, actiune sindicala, profesionala si protestatara care, inainte de decembrie 1989, dorea sa se opuna colaborationistilor din Uniunea Scriitorilor din Romania. Fondeaza, la 13 mai 1991, impreuna cu alti ziaristi romani din exil, Asociatia Jurnalistilor Romani _ Ouest, cu sediul la Paris. Dupa 1990 continua colaborarea la presa din exil, "Origini" (SUA), si reia colaborarea cu presa din Romania.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Jurnal: Dan Culcer. Despre demnitate si umilinta

Mesaj Scris de Admin la data de 06.09.09 12:18


Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Editoriale: Dan Culcer. Cand niste ticalosi au un dusman com

Mesaj Scris de Admin la data de 06.09.09 12:17


Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Mori de hârtie: Dan Culcer. Cercetarea comparata a textelor

Mesaj Scris de Admin la data de 06.09.09 12:16


Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Editoriale: Dan Culcer. Frumusetile patriei: o legenda despr

Mesaj Scris de Admin la data de 06.09.09 12:16


Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Jurnal: Dan Culcer. Nevoia de modele si efectul benzilor des

Mesaj Scris de Admin la data de 06.09.09 12:15


Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Jurnal: Dan Culcer. Teologul George Alexe si naparlirile

Mesaj Scris de Admin la data de 06.09.09 12:15


Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Animalele la margine

Mesaj Scris de Admin la data de 06.09.09 12:13

Dan Culcer

Animalele la margine


Suntem animale la marginea turmei, la pîndă

Dar simțim primejdia prea târziu

Instrumentele de supraveghere sunt învechite, nefolosite

Și înceata noastră capacitate de reacție

Devine o adevarată a doua natură.

Grupul, ceata nu ne mai apară.


Scriu, aici la marginea turmei,

înfricoșat, concentrat, deci vulnerabil.



24 ianuarie 2006

http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=815

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Dan Culcer

Mesaj Scris de Admin la data de 26.08.09 20:51

Fenomenul
iradierii miturilor fondatoare, din centre intiatice diverse, cunoscute
sau necunoscute, vizibile sau invizibile poate fi calea regala. Riscul
este cel cunoscut, marirea influentei sectelor, a societatilor secrete
diverse, care recupereaza dar si degradeaza miturile, transformate in
marfa. Dar el trebuie asumat si compensat.
Mircea Eliade si CG Jung au fost printre putinii ginditori europeni
care au recunoscut prezenta miturilor in formele degradate ale
modernitatii, in diferitele activitati umane si colective (de la
adeptii OZN -urilor la grupurile de razboinci paint bal : “Culorile
razboiului”).
Sociologii (ca Michel Mafessoli in Franta) au studiat activitatile
umane mitografice si solidaritatile tribale reconstituite sau inventate
;
Intelectualii romani, filosofi sau sociologi, au cercetat, dezvaluit,
valorificat gândirea mitica. De la N. Densusianu la Vasile Parvan, de
la Mircea Eliade la Constantin Noica. Fara sa-i uitam pe savanti
etnografi si antropologi romani sau straini interesati de cultura
românilor.
Dar acum e vorba nu doar de studierea ei ci de salvarea ei, de
regenerarea acesteia pentru a raspunde agresivitatii lumii
“postmoderne” in care criza identitara este exploatata politic,
intretinuta de grupuri care de altfel, in interiorul lor, cultiva
gindirea mitica si structureaza cu ajutorul ei identitati noi si
puternice, in timp ce în exterior ataca si destructureaza alte
identitati prin rationalizarea excesiva, prin ideologizarea si
politizarea miturilor, prin ridiculizare si subminare pseudo-critica.
(Vezi exemplele politicii americane, ruse çi israeliene.)
Comunitatile Europei de Est sunt mai fragile ca niciodata. Intre 1945
si 1990 ele au fost supuse unei acculturatii violente din partea
sistemului de propaganda sovietic, cu scopul asigurarii controlului
politic, social si economic a acestor teritorii si state. Dupa 1990 ele
nu au putut sa respire liber nici o clipa, invadate de droguri, somaj,
infometare endemica, import excesiv. În vreme ce reformele inadecvate,
avortate sau amînate au generat aurolacii, somerii, pensionarii
muribunzi, sindicalistii manipulati de serviciile secrete çi mafioñii
ce finanteazå asociañii umanitare çi turnee de tenis open (vezi cazul
excrocului Sever Mureçan care îl invitase ca umbrelå (probabil bine
remuneratå, ca directorul întreprinderii de coarne çi copite din
romanul lui Ilf si Petrov), pe Bush tatål la Bucureçñi pentru un turneu
open, în care vînzarea spañiului publicitar, la preñuri extraordinare,
se negocia, în Franña, pe un numår de telefon mobil, în numele unei
agenñii nedeclarate), pentru spålarea banilor scoçi din prostituñie
masculinå çi femininå, pedofilie organizatå, comerñ de droguri çi
trafic de influenñå.
Ziarele sunt plin de probe ca a avut loc lichidarea, in numele
economiei de piata, a bunurilor sociale care mai aveau o oarecare
valoare, de fapt transferul pe nimica a acestor bunuri in mainile unor
excroci (Bancile noi, falimentate cu acordul BNR, excrocii care obtin
imprumuturi imense fara acoperire : Sever Muresan etc) si export de
beneficii fara reinvestirea lor in teritoriul neo-colonial complet
dependent.
Comunitatea romaneasca din Romania este victima acestor agresiuni
contra duhului, contra materiei psihice adica, din care suntem formati,
contra sentimentului de apartenenta, de mândrie, de continuitate, de
solidaritate. Se ataca inca o data bazele civilizatiei romanesti
însåçi. Iar uneltele sunt extrase din arsenalul de elemente clasice
dintre cele mai superficiale ale “modernitåtii târzii” pina la
sistematica propagandei çi manipularii, interdictia recuperarii
integrale a traditiei, deformarea acesteia prin propaganda, impunerea
unei autocritici excesive si dezechilibrate in raport cu practicile
comunitatilor limitrofe sau integrate (unguri, ucrainieni, rusi, sârbi,
bulgari, polonezi, germani sau evrei) çi modelatoare (francezi,
americani), in numele intereselor acestor altor comunitati, ca çi prin
crearea artificialå a bazei pentru o culpabilizare colectivå, în numele
memoriei çi justiñiei aplicatå doar celor slabi.
Denigrarea valorilor comunitatii romanesti se realizeaza sub diferite
pretexte, dintre care cele mai curente sunt asa zisa existenta a unei
xenofobii traditionale, a unui antisemitism metafizic si intrinsec, a
unor pogromuri si actiuni genocidare extinse la scara comportamentului
comunitar, a raritatii sau lipsei de contributii semnificative la
cultura universala (Vezi “demonstratia” lui Ioan Petru Culianu), etc.,
etc.
Realitati istorice care nu sunt explicate, analizate decit din unghiul
actualitatii, adica din perspectiva decalogului pseudo-umanitarist, a
corectitudinii politice, a asa-zisei aparari a drepturilor omului, a
dreptului minoritatilor (indreptate ele insele in acest fel spre
ghetoizari fortate, in numele ideologiei solidaritatii etnice – sub
lozinca “Inainte de toate suntem…” si a supravietuirii, ca si cum
deciziile si actiunile respective nu ar fi avut cauze, cronologii si nu
s-ar fi incadrat in serii istorice si sociale similare cu cele ale
altor comunitati si cu comportamentele altor clase politice. Nu este
vorba de a evita judecata istorica si moralà ci de a evita anacronismul
si prejudecata, ca si moralismul unor superioritåñi inexistente.
\n
\n\n\n\n”,0] ); //–>
Complexele de inferioritate care ni le-am inculcat noi inçinem prin intelectualii nostrii, sunt exploatate cu minutie.
Ar fi ridicol sa cadem in ghearele unei paranoia nationale. Nu vedem
aici un complot impotriva poporului roman ci o conjunctie de fenomene
complexe a caror sens si semnificatie trebuie analizate lucid, dar ale
caror efecte trebuie stopate urgent prin cea mai inteligenta si ieftina
metoda : reciclarea si revalorizarea miturilor. Pentru toate celelalte
solutii : reforma economica, lupta impotriva coruptiei, recuperarea
instinctului de creatie prin munca, blocarea exportului de capital,
reconstituirea si moralizarea clasei politice, contra-propaganda,
cercetarea stiintifica fundamentala si aplicata, etc, trebuiesc bani,
multi bani. De unde ?
Suntem in fata necesitatii de a recunoaste in reciclarea miturilor un
act de autoaparare, de supravietuire, de cultivare a mintii si a
tzàrinii spirituale, fare de care recadem in starea de animale. Nu
exista identitate umana globala, ci doar identitati regionale sau
statale, comunitatile etnice, singurele care pot fi cuprinse, intelese
si mentinute in echilibru, pentru moment, singurele in care individul,
liber si înspåimîntåtor de singur, se poate simti solidar si protejat.
De morbul pierderii fiinñei, das Sein-ului, cum ar zice Heidegger.
Estimp, adica în acest spatiu si în acest timp.
Dan Culcer
Guyancourt, 21 martie 2003
http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/actualitatea-in-raspar/dan-culcer-franta-reciclarea-miturilor-si-crizele-identitare/

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Dan Culcer

Mesaj Scris de Admin la data de 26.08.09 20:51

Bazele
agriculturii colectiviste au explodat pentru a lasa loc unei
invalmaseli libere, in conditiile in care agricultura nu mai este
subventionata, planificata iar statul se dezangajeaza complet. Si in
care producatori particulari, fara dotare tehnica corespunzatoare,
genereaza mici cantitati de produse similare fiecare pe micul sau
teren, in conditiile unei agriculturi de inceput de secol XX, cu un
pret ridicat corespunzator, si deci inadecvat puterii scazute de
cumparare locale, concurati de productia agricola industriala din
Occident, importata, subventionata si dominanta.
Artizanatul, aducator de plus valoare, este si el delåsat in favoarea unui import inutil sau unei productii de imitatii la moda.
Scolile de meserii isi pierd definitiv prestigiul.
Citeva facultati standard, cunoscute ca fiind producatoare de
profesiuni banoase se erijeaza in producatoare ale noii elite :
dreptul, mai ales, comertul apoi ziaristica, comunicarea, sociologia
inteleasa ca activitate lucrativa de analiza a electoratului si de
producere de sondaje la cerere, pe cind medicina si ingineria isi pierd
din prestigiu.
Dar aspectul cel mai nelinistitor este punerea in vinzare a
teritoriului comunitar. Nu este vorba de darea lui in folosinta pentru
o exploatare mai rationala ci de vinzarea terenurilor agricole sau a
subsolului in proprietate deplina unor cetateni straini. (vezi Legea)
Ceea ce induce efecte de o salbaticie teribila prin totala neglijare a
factorului ecologic (vezi deversarea de cianura in râuri sau dislocare
populatiilor si distrugerile de mediu, de peisaj in cazul Rosia
Montana).
Nu are rost sa mi se spuna ca astfel de procese au avut loc in secolul
XIX in Europa, continua in Africa, sau Asia rusa, ca industrializarea
le impune, sau ca pina si “comunistii“ au actionat asa, vezi
exploatarile de sulf din epoca Ceausescu sau catastrofele ecologice de
la Turda, Bicaz si Copsa Mica, in ultimii 50 de ani, ca America de Sud
sufera de aceleasi teribile distrugeri. Chiar daca a fost sau este asa,
nu exista nici un motiv sa se persevereze diabolic sub pretextul unui
interes imediat, cu o viziune oportunista si salbatic
capitalist-industrialista.
Dar cine va putea schimba aceasta tendinta sustinuta de clasa politica
reciclatå, a fostilor activisti si securisti deveniti investitori
si/sau excroci. Din cine se vor recruta si cum se va recompune o clasa
politica responsabilå, morala, pentru care codul etic al servirii
comunitatii så nu fie o vorbå goalå. In secolul al XIX-lea si în prima
jumatate a secolului XX, personalitatile de tip conservator, care
actionau ca reformistii europenisti, au construit un stat si o natiune
: Kogalniceanu, Al. Ion Cuza, Titu Maiorescu, Eminescu, Stere, Onisifor
Ghibu, si au fost sustinuti de ceilalti intelectuali constructivi, nu
revolutionari ci conservatori. Nu importa cum se numeau atunci
partidele lor, ci conteaza ce faceau.
Actualmente compozitia pe meserii a Parlamentului Romaniei se apropie semnificativ de cea dinainte de 1944.
Doar ca veniturile salariale ale acestor noi oameni politici sunt prea
insignifiante pentru a-i face independenti de grupurile de presiune si
mai ales a-i imuniza la tentatiile coruptiei de toata mâna.
Ce claså politicå poate creçte çi rodi din acest mediu mâzgos?

Ce-i de fåcut?
Grañie lui Lenin, comuniçtii au çtiut ce-i de fåcut. Românii nu au
astfel de dascåli çi românii mai au pînå så devinå comunçti. Dar poate,
de ne uitåm cu atenñie în jur, ne vom recunoaçte adevåråñii dascåli.
Interpretarile lui Vasile Lovinescu, mai ales cele dedicate basmele
românesti, dincolo de unele afirmatii greu de controlat, ne pot permite
sa integram observatiile empirice intr-o sistematica analitica.
Putem intelege, pe aceasta cale aparent întortocheata, måcar un lucru
esenñial : ca intre planul mitic si planul social nu exista nici o
discontinuitate.
Sa ne dam seama ca planul mitic este liantul identitar de care orice
grup uman are nevoie pentru a fi un grup structurat, un cristal si nu o
solutie, nici macar suprasaturata, sau o balta cu mormoloci din care nu
vor iesi niciodata broaste.
Ca intre critica utilizarii manipulatorii, politice a miturilor,
critica necesara si urgenta, si critica distructiva a miturilor
identitare insele, care sublimeaza identitate tribala, trebuie
realizata, trasata o limita, pentru a reusi stavilirea procesului
distructiv pe care critica miturilor identitare, devenita ideologie
oportunista, il genereaza.
Lucian Boia, un istoric inteligent, critic al ideologiei comuniste, a
fost transformat in ideolog al noi destructurari, pe fondul vidului de
simbolizare care s-a produs dupa caderea regimului nazional-comunist.
Lui Lucian Boia i-a fost dat, ba chiar i s-a propus/impus de catre unii
comentatori excesivi – iara el s-a complacut sa-l joace din orgoliu
intelectual – un rol de ideolog, in asteptarea umplerii acestui vid, un
rol pe care un istoric nu avea de ce sa si-l asume, intrucit rolul sau
de critic al unei istoriografii mercenare se terminase. Se astepta dupa
1990 reideologizarea si resimbolizarea de tip mondialist-capitalist,
lucru care se produce acum si la care contribuie intelectualii
sponsorizati, democrati de fatada, umanitaristi de parada sau naivi
apolitici, dar complet dezarmati, mental si mai ales moral, de nevoia
de a-si gasi o utilitate sociala remunerata, care sa le dea fundament
si legitimitate sociala lor si legitimitate politica comunistilor
reciclati mai spalatzei, ai caror rezerve de cadre intelectuale au
devenit. Un exemplu tipic este activitatea publica a asa zisului
politolog, Vladimir Tismaneanu, in realitate un propagandist mascat in
critic, al sistemului comunist remixat. (A se vedea cartea sa de
interviuri cu Ion Iliescu)
Citå vreme nu s-a studiat aprofundat cine distribuie fondurile, si dupa
ce criterii, Fundatiei National Endowment for Democracy, cea care
sustine financiar acum presa fost dizidenta si fosta opozitionista, de
genul revistei 22, devenita, alaturi de cîteva publicatii ale
conformismului militant – Observatorul cultural – bastionul
ideologiilor oportuniste, nu se va putea judeca care este rolul real al
acestor fundañii si grupuri intelectuale în construcñia sau
deconstrucñia polticå a României viitoare.
(Cît priveste necesitatea temperårii criticismului destructiv, e
interesanta, desi nu suficient de profunda, critica adusa de istoricul
clujean Ion Aurel Pop operei lui Lucian Boia).
Semnele de alarma pe care comunitatea le da, çi pe care le-am evocat,
ca si luciditatea proiectiva si prospectiva, ne indeamna sa credem ca
trebuie facut ceva pentru a incetini aceste procese de dezagregare
sociala. Macar pentru a permite stabilizarea institutionala in Romania,
ca si in alte tari ale Europei de Est, intarirea sistemului juridic
independent si frinarea exportului de capitaluri noi spre pietele
financiare occidentale. E nevoie (si trebuie cautate deci metodele)
pentru ca, prin difuzare culturala si reinitializare, miturile sa fie
regasite si repuse la baza societatii, la inceputul lantului trofic.
Asta nu poate fi doar rolul statului, al unui partid de guvernåmint sau
din opozitie, nici rolul scolii. Aceste organisme au tendinta naturala
de a se servi de mituri in scopuri politice, iar scopurile politice nu
sunt scopuri de interes general, desi ar trebui.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Dan Culcer

Mesaj Scris de Admin la data de 26.08.09 20:50

Daca luam in
considerare intensitatea si durata crizei imaginarului social, adica
totalul blocaj al gândirii sociale reformiste proiective la nivelul
maselor in Europa de Est, in ultimele cinci decenii, asumarea unor
idealuri impuse prin acculturatie, lipsa de ideal social sau
transferarea idealului spre trecut, de pilda semnele clare de
revalorizare a epocii nazional-comuniste ca o “epoca de aur“ in raport
cu prezentul, vom intelege ce profunde traume produce criza identitarå,
cauza si efect al conditiilor de existenta evocate si invocate de noi
mais sus.-uman. Decaderea din uman este principala consecinta.
\nIn plan micro-social toate aceste fenomene au fost observate separat
dar manifestarile lor nu au fost analizate si puse în relatie cu
fenomene analoage din continuumul macrosocial, comunitar, legatura
profunda nu a fost suficient analizata.
\nCa si cum trecerea, translatia prin analogie ar avea in fata un prag de netrecut.
\nIn numele spiritului critic si a luptei contra sechelelor
nazional-comunismului culturile Europei de est sunt pe cale sa
abandoneze orice sisteme de aparare, sa arunce peste bord ca rebuturi
ale comunismului, ultimele valori spirituale specifice si sa dinamiteze
ultimele metereze de la inaltime carora se mai putea nu doar apara
teritoriul spiritual comunitar ci vedea, observa supraveghea si deci
intelege natura bataliilor mondiale si combate consecintele lor
destructive, morbide (de la morb — adica boala) ce risca sa fie
ireversibile, letale pentru comunitate si deci si pentru indivizii care
ii apartin.”,1] ); //–>
Ce sunt aceste elemente indentitare, aceasta substanta identitara ?
Regasim aici istoria si geografia mitica, morala traditionala, grila de
valori unde diferentierea neta dintre bine si rau ar trebui sa
functioneze. Aici, tocmai aici naste criza : diferenta nu mai este
perceputa clar.
Absenta tatalui, care lucreaza, nu poate fi compensata de mamå.
Familiile mono-nucleare ale imigratilor induc efecte inca si mai
puternice asupra presonalitatii copiilor, decit in cazul celor
loco-clanice. Lipsa bunicilor, de asemenea. Bunicii ramasi departe,
necunoscuti, care nu au putut transmite nimic despre radacini
(”Radacini”)
Aceste aspecte (cauze si efecte) negative au natura lanturilor trofice.
Le-am numit “lanturi trofice sociale” si vom considera ca omenirea nu
se hraneste doar cu substante alimentare ci si cu, mai ales cu
substanta psihica. (Stéphane Lupascu, Cele trei materii [Les trois
matières]). Ruperea lanturilor trofice sociale are ecouri in ansamblul
structurii grupului, asupra continuumului
individual-familial-microsocial-uman. Decaderea din uman este
principala consecinta.
In plan micro-social toate aceste fenomene au fost observate separat
dar manifestarile lor nu au fost analizate si puse în relatie cu
fenomene analoage din continuumul macrosocial, comunitar, legatura
profunda nu a fost suficient analizata.
Ca si cum trecerea, translatia prin analogie ar avea in fata un prag de netrecut.
In numele spiritului critic si a luptei contra sechelelor
nazional-comunismului culturile Europei de est sunt pe cale sa
abandoneze orice sisteme de aparare, sa arunce peste bord ca rebuturi
ale comunismului, ultimele valori spirituale specifice si sa dinamiteze
ultimele metereze de la inaltime carora se mai putea nu doar apara
teritoriul spiritual comunitar ci vedea, observa supraveghea si deci
intelege natura bataliilor mondiale si combate consecintele lor
destructive, morbide (de la morb — adica boala) ce risca sa fie
ireversibile, letale pentru comunitate si deci si pentru indivizii care
ii apartin.
Ce se mai poate face ?
In primul rind trebuie revalorificate, redescoperite si difuzate toate
valorile produse de aceste culturi. Nimic din ceea ce s-a produs in
culturile est-europene nu trebui sa le fie strain, corolarul acestei
atitudini fiind cel care conturase actiunea de recuperare a mostenirii
culturale in anii 70-80 in Romania, de pilda.
Editarea Bibliotecii de filosofie romaneasca, inceputa sub ingrijirea
lui Constantin Noica, editarea lui Vasile Lovinescu, a operelor
sociologilor romani din scoala Gusti, reeditarea lui Simion Mehedinti,
a operei Bratienilor, inclusiv a istoricului care a scris despre un
spatiu geopolitic insuficient cunoscut si valorificat de modernitate,
Marea Neagra, urmata de revalorificarea altor domenii cum ar fi
sociologia grupurilor. Au ramas pina in 1990 tabuuri editoriale zonele
geopoliticii, valorificate prin Ion Conea, a statisticii generale si
sociologiei ca si a etno-statisticii, prin Anton Golopentia, publicare
unor documente de istorie recenta, memorialistica poltica si
neconformista, si (re) editarea integrala a cartilor care fusesera
cenzurate sub comunisti. Dupa 1990, in oarecare masura aceste actiuni
continua, dar se pierd sub avalansa maculaturii editoriale, a
excrocheriei unor editori care incaseaza sponsorizari dar nu difuzeaza
produsele decît in tiraje simbolice, a destramarii sistemului
centralizat de difuzare, devenit o afacere in loc sa fie un serviciu.
Dar scaderea vertiginoasa a nivelului de trai, a puterii de cumpare in
general si a bugetului cultural in special, prabusirea prestigiului
social al meseriilor intelectuale, dizlocarea acestora din virful
ierarhiei valorice de catre meseriile suferind de platfus intelectual
si de invirteala cronica, de genul avocaturii – (nu uit sa fac elogiul
minoritatilor din aceste domenii pentru care meseria continua sa se
supuna un cod etic si sa aiba un continut intelectual : modelul
avocatului intelectual Petre Pandrea exista si poate servi ca model
moral) – ; duce la pierderea contactului intre aceasta cultura abia
recuperata si beneficiarii ei teoretici, tinerii si adultii
scolarizati. Sub presiunea permanenta a actualitatii se importa nu doar
ceea ce cultura lumii a produs superior ci si rebuturile acestei
culturi sub pretextul liberei informari, ceea ce induce procese de
intoxicare fara ca cineva sa fie capabil sa ofere antidotul.
In acelasi timp structurile organizatorice ale economiei de stat
centralizate, planificate au fost dinamitate, fara ca institutii si
intreprinderi specializate sa fie capabile sa le ia locul, sau, cind
exista, sa practice o politica de preturi neacordata la realitati. Deja
prin 1991 cineva îmi spunea cå lefurile sunt ca pentru ro;âni iar
preñurile ca la Paris. Un exemplu : productia de carte din Romania
revine aproape la acelasi pret cu cea din Occident (Franta) intrucit se
bazeaza pe hârtie importata. Toata productia de hartie locala pare sa
fi disparut, desi fabrici de celuloza si hartie exista, devenite
proprietatea unor austrieci, de pilda; se importa deci hartie din
Italia sau Austria, produsa probabil in Romania, cu celuloza de orgine
locala, dupa ce este exportata. Probabil doar simbolic, fara ca sa se
miste din magaziile de la Dej. Dar este vinduta la pretul pietii
occidentale, unde hartia este suprataxata ca industrie poluanta.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Dan Culcer , Franta : ” Reciclarea miturilor si crizele iden

Mesaj Scris de Admin la data de 26.08.09 20:50

Dan Culcer , Franta : ” Reciclarea miturilor si crizele identitare ”


Reciclarea miturilor si crizele identitare
de Dan Culcer
Punctul de plecare a reflectiilor mele este observarea problemelor
psihologice, comportamentale pe care le provoaca pierderile de
“substanta identitara” la indivizi si eforturile pe care indivizii,
atunci cind sunt constienti de pricinile starilor negative traite, le
fac ca sa-si recupereze radacinile si substanta identitara.
Ipoteza va fi dezvoltata analogic. Pornesc, adicå, de la ideea banalå
ca suferintele indivizilor, crizele lor se reflecta in comportamentul
comunitatii din care fac parte. Folosesc deliberat cuvintul
“comunitate“ in loc de natiune pentru a evita o discutie, otioasa acum,
privind definitia natiunii.
Ce se intimpla insa atunci cind fenomenele de criza identitara nu ajung
la nivelul constiintei ? Cum reactioneaza indivizii sau grupurile ? Ca
in orice situatie analoaga, se cauta derivative sau se fac transferuri
in alte domenii ale comportamentului de criza. De aici credem noi,
impreuna cu psiho-sociologii care se ocupa de aceasta categorie de
fenomene, actele de violenta, refuzul autoritatii, dezintegrarea
morala, dificultatea de integrare sociala, cu grave consecinte asupra
intregii societati careia ii apartin, cu atit mai grave cu cit
societatea insasi este atinsa, lucrata, agresata de fenomene de criza
morala globala, de consecintele dramatice ale eforturile de adaptare,
supusa la crize economice ciclice sau cronice.
Observatiile pornesc din analiza propriului meu comportament, din
observarea membrilor familiei, si in cercuri mai largi din atentia
acordata populatiilor imigrate si descendentilor acestora, in mijlocul
carora traiesc si/sau lucrez din 1987.
Comportamentul primei generatii poate fi impregnat fie de dorinta
intensa de integrare, de identificarea excedentara, ca un fel de
lepadare a pielii, sau chiar o lepadare de sine. Paralel apar note de
xenofobie fata de alte elemente alogene, heterogene care se exprima
uneori chiar si prin optiuni politice extremiste, pe care unii
politicienii “localnici” le folosesc, le manipuleaza.
Numarul “strainilor“ europeni sau non-europeni naturalizati care
figureaza pe listele candidatilor propusi de Frontul National al lui
Jean Marie Le Pen nu este doar expresia unei çiretenii politice prin
care se cauta eliminarea acuzei de rasism sau xenofobie, ci si expresia
unui fenomen de “francizare” intensiva, cind oportunismul depaseste
limitele obisnuite pina la a deveni identificare compulsiva cu modelul
(indivizii devin “mai catolici decit papa”).
In celelalte tabere politice sunt exploatate fenomenele inverse, de
refuz al integrarii totale, printr-un multiculturalism programatic care
ascunde insa programul de integrare politica chipurile democratica,
republicana traditionala, cind aceste grupuri ghetoizate se transforma
in mase de manevra ale socialistilor sau comunistilor localnici.
Generatie a doua este atinsa de criza identitara, preia comportamente
ancilare sau dimpotriva se revolta, se autoexclude din societatea
majoritarilor, pentru a regasi o identitate negativa. (“Suferinta
urmasilor“)
Revolta contra tatalui, cel care nu mai poate transmite elementele
identitare, care si-a pierdut autoritatea odata cu identitatea
originara, abandonatå prin dislocare, devine comportamentul dominat.
Revolta contra societatii deriva din prima.
S-ar putea crede ca aceste fenomene privesc doar diversele grupuri de
imigranti cind, in realitate, ansamblul populatiei unei tari este atins
de crizele identitare. Chiar daca mai putin vizibile, miscarile
migratorii definesc ansamblul populatiilor europene, inclusiv deci
populatiile originare ale Frantei si Romaniei ultimelor doua secole, de
pilda. Nu este vorba doar de fluxurile migratorii transfrontaliere ci
de fluxurile interne a caror importanta, insuficient cercetata, din
secolul al XVIII-lea si pina acum, ramine mare. Aceste fluxuri interne
au efecte negative puternice caci dezmembreaza familiile, rup lanturile
trofice sociale, instraineaza fratriile, ineaca in uitare traditia si
dezleaga omul de locul sau de origine, singurul care ii poate oferi un
sentiment de siguranta. (“Spatiul mioritic“, in cazul românilor).
Caci o definitie minimalista a patriotismului identitar ar fi negativa
: “apartin identitatii elementele pe care nu le putem lua cu noi atunci
cind plecåm.”
Sa pomenim doar, pentru istoria recenta a Romaniei, migratia unei parti
a populatiei moldovenesti spre Ardeal in cautare de locuri de munca,
intre anii 60 si 80 ai secolului XX, miscare fortata de lipsa
dezvoltarii industriale suficiente in zona de bastina, capabila de a
absorbi populatia rurala excedentara creata de mecanizarea
agriculturii, si încurajata de conditiile salariale superioare acordate
proletariatului în formare forñata dupå 1950, într-o tara dominant
agrara pina atunci.
Sau, dupa 1990, masivele plecari de cetåñeni români spre Europa
occidentala. Cea mai importantå scurgere de populañie din ultimele doua
secole. Cine poate masura consecintele de pilda ale deplasarii pe lungi
perioade, deci a lipsei din mediul familiar, astfel dezagregat, a unor
populatii din satele Maramuresului sau Oasului spre Franta. Ca çi
consecinñele îmbolnåvirii endemice cu boli sexual transmisibile. In
unele cazuri jumatate din populatia in putere de munca a unei
localitati traieste 250 de zile din 365 in zona pariziana, in
localitati ca Nanterre de pilda, traind din furt, munca la negru,
prostitutie si cersatorie mascata prin vinzarea de ziare. Consecintele
interne sunt dezastruoase : demografice – depopularea masiva a unor
localitati, micsorarea ratei natalitatii, cele sanitare privind bolile
cronice si endemice derivate din conditiile extreme de existenta in
strainatate, cele morale, degradarea prin pierderea mândriei
(auto-aprecierii) individuale si de grup care nu mai este sustinuta si
controlata de nici o privire colectiva, comunitara, degradarea morala
derivata din practica furtului si prostitutiei, a consumului de
droguri. Ele pot parea ireversibile.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Istorie recenta: Dan Culcer. Un candidat PD-L Mures, informa

Mesaj Scris de Admin la data de 07.06.09 8:16

Istorie recenta: Dan Culcer. Un candidat PD-L Mures, informator al Securitatii in 1987
Nicolae Mihoc, actor, candidat PD-L, informator al Securității în 1987.
Luni 18 mai 2009, ziarista L. V. crede că a povesti unor angajați ai Securității, poate chiar la o bere, ceva despre intențiille ilegale sau legale ale unui cetățean român sub stăpânire comunistă nu e decăt o conversație, nu o delațiune.
Îl exonerează anticipat de orice responsabilitatea juridică sau morală, pe informator. Se va putea într-o zi scrie, dacă mergem în această direcție, că redactarea unei note informative olografe este altceva decât informarea eventual orală pe care o transcrie ofițerul de contact al Securității, chiar dacă rezultatul ar fi același. Si chiar dacă actul are la bază un angajament semnat de păstrare a secretului colaborarii sau o convenție neformalizată, de supușenie și delațiune interesată, în speranța unor favoruri. Gama consecințelor asupra celui "turnat" a fost foarte largă : de la refuzul de eliberare a unui pașaport sau arestul la domiciliu, la violarea și cenzurarea corespondenței, interceptarea convorbirilor telefonice, violarea domiciliului sau pierderea slujbei.
Unele dintre cele de mai sus puteau fi consecințele notei informative semnate Marcel Popa 18 iunie 1987, după cum se poate citi în dosarul meu de urmărire informativă (din care câteva tomuri sunt disponibile pe Internet). Așa că responsabilitatea juridică a unui informator este angajată, nu doar responsabilitatea morală, așa cum vor unii să ne facă să credem. Ca victimă, îmi rezerv dreptul de a acționa cum voi crede de cuviință.
Am avut ocazia de a fi subiectul activității informative a unor autori de note, mai mult sau mai puțin ocazionali și productivi, mai mult sau mai puțin incisivi, insinuanți și cointeresați, cu sau fără condicuță=angajament, adică nemembri sau membri de partid : Dona Alba, Moroșan Gabor, Mureșan, Suceava Ioan, Marcel Popa, Anton, Mihai, Stefan, Micu, Traian, Florin Ciotea, în afara sau în cadrul "obligațiilor de serviciu".
Acțiuni de informare, dirijare, influențare, toate pentru a mă împiedica să scriu ce gândeam, să citesc ce mă interesa, să influențez pe mai tinerii colaboratori sau să creez grupuri de reflexie pe teme profesionale comune, să călătoresc unde aș fi dorit, ca să adun materiale pentru o istorie a literaturii române din exil. Nu eram decât un modest și aparent singuratic literat. Știm acum ce aparatură de control și represiune s-a pus în mișcare pentru cei care mai cutezau să aibă veleități politice afirmate, după 1964, la ieșirea, după mulți ani de primejdie și chin, din lagăre de muncă și închisori. Iar cei care au manipulat aceste mecanisme supradimensionate au pensii excesive, nu au fost niciodată judecați pentru fapte care -chiar și după legile comuniste- erau ilegale și incriminabile penal, sunt implicați în politică înaltă, au devenit vârfurile cleptocrației. Ei să fie stâlpii României de azi de mâine?? De Halal să ne fie!
Dan Culcer
În cadrul cercetărilor privind dosarul de urmărire informativă
DUI 6505, la cererea mea de a se deconspira informatorii care au participat la urmărirea mea, direct sau indirect, printr-o adresă trimisă de Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității, datată 28 aprilie 2009, mi se comunică deconspirarea identității informatorului MARCEL POPA, în persoana numitului MIHOC Nicolae, născut la 8 iunie 1965 în Hășmaș, județul Arad, fiul lui Nicolae și al Elenei.
La o primă vedere, numele nu-mi spunea nimic.
Am crezut că este vorba de o greșeală.
Dar știind că Direcția de investigații a CNSAS este profesionistă, vigilentă și circumspectă în producerea unor astfel de deconspirări, am reluat totuși lectura dosarului meu.
Am gasit astfel numele conspirativ Marcel Popa ca sursă a unei note din 1987 prin care se preciza zvonul, relansat de fostul meu coleg de redacție, universitarul Serafim Duicu (decedat între timp), privind intenția mea de a emigra.
Nota informativă semnată Marcel Popa. Extrasă din DUI DINU
Marcel Popa nu mă cunoștea direct. Și-a făcut datoria de informator vigilent. La vremea aceea era student la secția română a Institutului de artă teatrală din Târgu Mureș, pe care a absolvit-o în 1989. Promoția 1989 era compusă din patru actori : Anda Chirpelean, care se pare că a emigrat în Canada, Ion Goranda, devenit actor la Teatrul "Bacovia" din Bacãu, Suzana Macovei, actriță la Teatrul de Stat din Oradea și informatorul cel tânăr, Nicolae Mihoc. Sper că a fost deja atunci răsplătit pentru silințele sale. Angajarea ca actor la Naționalul din Timișoara să fi fost răsplata? Aici apare surpriza. De ce vor fi fost promovați la 1989 și după aceea atâția actori în lumea politică? Pentru capitalizarea politică a simpatiei publicului, desigur. Dar când erau informatori squ ofițeri de securitate ? Mi-am pus o întrebare bună. Ce va fi făcut Nicu Mihoc în decembrie 1989 și imediat după?
Internetul este o adevărată mină de informații. Actorul Nicolae ‑Nicu Mihoc se dovedește un agitator. în balconul Operei probabil. La 21 decembrie 1989 declară în fața mulțimii că după patru zile și-a învins frica și-i îndeamnă la luptă. Ce o fi făcut cu adevărat în cele patru zile? Când vom mai afla astfel de coincidențe, unde foști informatori devin agitatori, vom avea în fine elementele de probă pentru a accepta ca temeinică teza lansată, poate prea devreme, de Radu Portocală, despre natura de lovitură de stat a faimoasei noastre Revoluții de Crăciun. Cartea lui Alex Mihai Stoenescu despre Istoria loviturilor de stat din România riscă să devină, în acest context, un adevărat manual de istorie alternativă.
Nicu Mihoc pe 21 decembrie 1989 la Timișoara, actor și agitator politic
Probabil că și revenirea la Târgu Mureș, ca angajat al Teatrului Național, a avut o semnificație. Mai ales dacă s-ar afla că a avut loc în martie negru 1990. Angajările la două Naționale suucesiv erau situații de invidiat.

Mai târziu, Nicu Mihoc devine actor si director al Teatrului 74; un teatru privat din Târgu-Mureș. Fost director artistic al Teatrului Național din Târgu Mureș. A fost sau mai este candidat pe lista Partidului Democrat Liberal. Deci un vechi informator, candidat pentru Parlamentul României. Dacă ar fi ales, poate că se va simți în bună tovărășie, dacă e să credem dezvăluirile diverse din presa națională.
Nume: Nicolae Mihoc
Partid: Partidul Democrat Liberal

Afiliere europeana: Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) și al Democraților Europeni)

Cariera lui Nicu Mihoc a fost carieră post-decembristă, printre altele asemenea.

Deconspirarea lui Mihoc este indirect un act politic legal, de verificare oficială a carierei unui eventual deputat , verificare de care beneficiez și eu, subiectul delațiunii, prin ricoșeu? Probabil că numele său a ajuns pe lista celor care trebuiau verificați, în acest context. O ipoteză, desigur. Mai poate fi oprită ascensiunea politică a unui fost informator ?
Despre cariera artistică a aceluiaș, unii zic numai de bine. Nu este exclusă nici cariera politică.

" Obstinația lui Nicu Mihoc, ajuns la apogeul profesional, este și ea o eficientă dinamitare a osificării în proiect a campionilor conservatorismului. Naturalețea abordării personajelor și a replicilor, prin care, în umbra violenței lingvistice și a hazului nebun, vagabondează neîncetat melancolia cine mai știe cărui inorog, este transferată în timp real spectatorului, într-un neîncetat balet de-a rîsu’-plînsu’. "

(Doru Mareș, Al șaisprezecelea „Atelier“ , Observator cultural, Nr. 172 / 3-9 iulie 2008)




Dan Culcer

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Jurnal: Dan Culcer. Nina Cassian si poezia romaneasca

Mesaj Scris de Admin la data de 05.04.09 12:56

Jurnal: Dan Culcer. Nina Cassian si poezia romaneasca
Nina Cassian este invitata lunii martie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția. "Bistrot de Venise", unul din punctele de întâlnire a elitei artistice venețiene, va găzdui un eveniment poetic românesc marți, 17 martie 2009.

Nina Cassian, o personalitate remarcabilă, nu de puține ori controversată și contestată, cu o revenire spectaculoasă în peisajul literaturii contemporane din România odată cu apariția volumelor "Spectacol în aer liber" și "Confidențe fictive", este protagonista întâlnirii de la "Bistrot de Venise".
Poeta va merge la Veneția, după ce a fost desemnată poetul lunii februarie de către emisiunea "Dagens dikt"("Poemul zilei") a canalului P1 al Radiodifuziunii suedeze, în urma inițiativelor de promovare ale Institutului Cultural Român de la Stockholm.
Evenimentul se desfășoară în cadrul strategiei culturale care se desfășoară pe parcursul anului 2009 în nordul Italiei sub genericul "Amprente culturale românești".
Anita Natascia Bernacchia, beneficiară a unei burse ICR pentru tineri traducători va participa la manifestare și va traduce, în premieră în limba italiană, din opera poetică a Ninei Cassian.
Proiectul se bucură de susținerea financiară a Institutului Cultural Român.(Extras dintr-un comunicat de presă)

Gogorițe, inadecvare, fals.
Dan Culcer




Nota: În 1985, Nina Cassian este invitată în Statele Unite ca "visiting professor", în cadrul unei burse Soros, pentru a susține un curs de "măiestrie poetică" (??) la New York University. O speranță a culturii române, o maestră a versificației realist-socialiste fusese reperată de către specialiștii fundației SOROS și transvazată ca să-i învețe pe junii amerloci cum să caute rime rare pentru cuvântul partid. Crearea disidenței foștilor comuniști și sateliților - de la Brucan încolo și-ncoace -precum și dirijarea investițiilor umane și materiale în acest sens, începuseră demult. 1985. Și fără accidentul deconspirării prin Jurnalul lui Gheorghe Ursu, povestea unei noi disidente ar fi continuat. Mai e nevoie de vreo explicație ?
"Am avut impresia că România nu a avut nevoie de mine, am impresia că țara m-a uitat", a spus scriitoarea cu prilejul vizitei sale la București din noiembrie 2008, ocazionată de lansarea a două cărți, intitulate "Confidențe fictive" și "Spectacol în aer liber".
Nu pot crede că uitarea simplă ar fi fost o terapie socială necesară și mai ales suficientă. Să nu uităm, deci cine a fost de fapt Nina Cassian. Printre altele, soția lui Al. I. Ștefănescu, unul din tartorii cenzurii din anii de după 1948, transferat apoi director de editură la EPL respectiv ESPLA. Abonată perpetuă la casa de odihnă a scriitorilor de partid, Peleș. Voi extrage citatele necesare din memorialistica publicată recent pentru a ilustra personalitatea Ninei Cassian, utecistă ilegalistă și cetățeancă oarbă, o privilegiată care ignoră lungă vreme ce se întâmplă în România.
Pentru curioșii care vor să știe ce rezultat au șase decenii de mistificare a scării valorilor din literatura română recomandăm câteva situri unde admiratorii Ninei Cassian au transcris tenace versificațiile de o profunzime și originalitate amețitoare.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Dan Culcer. Capitalism etnic sau capitalism pur si simplu?

Mesaj Scris de Admin la data de 01.03.09 15:48

Dan Culcer. Capitalism etnic sau capitalism pur si simplu?
Chestiunea existenței unui iredentism unguresc nu m-a preocupat decât de prin anii optezeci. Sunt un român ardelean bilingv, nu credeam într-o criză geopolitică majoră, sistemul european al frontierellor părea stabil, nu am avut niciodată sentimentul că ungurii ardeleni, cu care eram în contact, m-ar urî sau ar dori să-mi facă rău, le înțelegeam și le înțeleg eforturile dramatice de a-și păstra intactă identitatea. Dar vedeam aceste eforturi în cadrul unui Ardeal care este al nostru, al tuturor, fără separări și ghettoizări din nici o parte. Între 1971 și 1980 eram prins de activitatea de redactor al Vetrei, relațiile mele cu scriitorii unguri din România erau bune, chiar prietenești, așa cum amicale erau și relațile cu câțiva traducători din română în maghiară pe care îi cunoscusem cu vreun deceniu în urmă la Budapesta, oraș plăcut deși cernit de război și cărbunii de proastă calitate folosiți la încălzit.
Mă scandaliza cenzura care ne forfeca pe toți, români și unguri deopotrivă. Iar criza alimentară nu făcea în județul Mureș deosebiri de etnie, deși tocmai existența unei minorități majoritare în acest județ îi obliga pe activiștii de partid din județ să facă eforturi, în contradicție cu pauperizarea generală impusă prin plata în marș forțat a datoriilor externe, să mențină un nivel de trai ceva mai ridicat, ca să se evite probabil prin comisii și parlamente americane declarații demagogice despre un imaginar genocid nu doar cultural, care ar fi amenințat nu doar identitatea, ci și comunitatea cu pieirea fizică.
Dar lucrurile s-au schimbat după 1989, propaganda iredentistă s-a reactivat, mai mult chiar au apărut formațiuni politice și paramilitare cu programe iredente și violente. Lucrul se vede mai bine pe Internet decât în presa scrisă, care este mult mai controlată de o cenzură discretă neoficială, doar că trebuie să știi ungurește ca să poți avea acces la aceste mesaje din ce în ce mai violent voluntariste.
Orientarea neocolaboraționistă a UDMR a fost depășită pe la extremitatea ei dreaptă, au apărut Uniunea Civică Maghiară dar și alte formațiuni parapolitice, iar comportamentul unei aparente majorități politice maghiare devine tot mai supus presiunilor acestor extreme. Este evident că aici s-a produs o breșă, unul din factorii favorizanți fiind incapacitatea istorică a clasei politice bucureștene de a simți ce înseamnă și ce ascunde tensiunea etnică în Ardeal, de a negocia calm, de a discuta pe bază de realități sociale, geografice, dar și etnice (a se vedea articolul lui Ion Coja în Asymetria), de a discuta despre surse și resurse economice, rețele de comunicații și nu despre privilegii medievale obsolete, de a pune în evidență caracterul ireversibil al unei situații demografice și de a păstra controlul statal asupra bogățiilor subsolului și altor resurse esențiale (pădurea, apele, din unghi economic dar și ecologic).
O tensiune etnică de asemenea factură nu are surse naturale, ea este provocată dinspre o parte a Ungariei extremiste dar și din interior, de grupuri active care își asumă misiuni mesianice, susținute, dirijate de grupuri de lobby capitaliste care încearcă să construiască, în anumite zone ale Ardealului, situații economice favorabile instalării unui capital de origine ungaro-americană, o cale a recuperării mult dorite a Ardealului. O altă cale este manifestarea pretențiilor de reîmpământenire a resturilor nobilimii maghiare ardelene, emigrată după 1919, sau decimată după 1947. Complet lipsite de temei juridic modern, după dedomajarea optanților latifundiari unguri, în urma unui proces internațional câștigat de Nicolae Titulescu pentru Statul român, pe baza unor tratate acceptate și ratificate de comunitatea internațională, aceste pretenții de recuperare a bunurilor răscumpărate de Statul român deja, în loc să fie respinse de plano, sunt tolerate și chiar încurajate. Autonomia secuilor este doar o unealtă în realizarea acestor scopuri îndepărtate dar niciodată uitate. Ea nu va favoriza dezvoltarea liberă a zonei ce trebuie dezanclavată și nu închisă sub un control etno-monopolist. Orice monopol atinge interesele majorității. Situația din insulele franceze Martinica, Gauadelupa, din Reunion, unde s-au instalat de decenii monopoluri productive și comerciale, nu exprimă decât secundar un raport de subordonare și dependență între indigenii colorați și descendenții foștilor coloniști, ci este un fenomen de exploatare monopolistică unde culoare pielii săracilor nu îi face mai puțin săraci decât albii săraci. Asta poate fi soarta secuilor în orice zonă protejată care va deveni o rezervație de vânătoare pentru etno-capitaliști secui, cu sau fără scrupule morale.
Dan Culcer
Bibliografie Victor Jinga, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, ediția a II-a, Editor Muzeul județean de istorie, Brașov, 1995, carte interzisă în România după 1945. Victor Jinga a fost economist.
Din subcapitolul 2. Secuii, p. 305 și 317, extragem două citate care rezumă magistral chestiunea.
«Insula secuiască apare și ca un anacronism, în marea cea mare a românilor care de toate părțile ei își întind stăpânirea etnictății lor până la Tisa, Dunăre și apele Pontului Euxin. Taina menținerii acestei singularizări etnice rezidă în incontstabilele însușiri etno-biologice ale acestei populații, în afluxul de elemente românești asimilate, în conștiința trecutului ei vitejesc și în protecționismul larg de care s-a împărtășit în ultimele 2-3 veacuri din partea statului maghiar și a Principatului Transilvaniei, din care a făcut parte timp de secole (1437-1848) ca una din cele trei națiuni privilegiate.»
«România -după 1919- a realizat trei mari reforme, din care s-au îmărtășit și secuii, deopotrivă cu toți cetățenii țării și anume : reforma agrară, reforma votului universal și reforma conversiunii datoriilor agricole, în afară de alte reforme mai puțin importante, efectuate și acestea într-un larg spirit de echitate socială, poltică și economică.
» «Problema secuiască era extrem de acută ❲pînă❳ în anul 1918 când Transilvania s-a unit cu România. Congrese, memorii, imprecații, comisariate etc. se dedicaseră operei de ridicare a secuilor. Rezultatele fuseseră mediocre penru că toți reformatorii și înnoitorii nu se hotărâseră să lupte pentru schimbări structurale în ansamblul vieții secuiești. Nemeșii erau prezenți - și numai în folosul lor- în toate conducerile băncilor și ale tuturor inițiativelor economice producătoare de venit. Iar direcția pe care oficialitatea ❲ungurească❳ voia să o dea migrațiilor secuiești nu era acceptată de masele populare, care prin tradiție și determinate de interese economice, continuau să se îndrepte spre orașele și câmpiile moldo-muntene.»

Dan Culcer
P. S. Ar fi interesant de știu spre ce zone se orientează acum forța de muncă excedentară din cele trei județe.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Jurnal: Dan Culcer. Vând sau sa donez parti din biblioteca m

Mesaj Scris de Admin la data de 02.03.08 15:24

Jurnal: Dan Culcer. Vând sau sa donez parti din biblioteca mea
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=543

Din pricini diverse am decis să vând sau să donez parti din biblioteca mea de circa zece mii de volume. E o biblioteca de critic literar român. Cărtile sunt în româna, franceză, germană,maghiară, rusă. Nu pot face liste aici. Dacă există cumpărători potentiali, să intre în contact cu mine prin mail. Aștept amatori sau profesioniști ai cărtii. Multe volume îmi sunt dedicate de autorii respectivi. Amatorii de autografe sunt bineveniți.
Dan Culcer

Amatorii de autografe sunt bineveniti.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Dan Culcer. Ziaristica sau pseudo-jurnalistica 'plagiativa'

Mesaj Scris de Admin la data de 12.08.07 16:30

Dan Culcer. Ziaristica sau pseudo-jurnalistica 'plagiativa'
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=449

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Dan Culcer, un jurnalist Gemeni refugiat politic in Franta

Mesaj Scris de Admin la data de 27.07.07 20:14

Dan Culcer, un jurnalist Gemeni refugiat politic in Franta



La cererea domnului Dan Culcer, republicam materialul din data de 15 iunie 2007 cu câteva rectificari de rigoare.
Nascut pe 15 iunie 1941 la Sulina, Dan Culcer este un critic literar, prozator, poet, traducator si ziarist român, cu Soare si Jupiter-Marele Benefic in Gemeni, zodie a comunicarii, a politicienilor si a jurnalistilor. Potrivit enciclopediei Wikipedia, Dan Culcer provine dintr-o familie de ardeleni în refugiu, dupa dictatul de la Viena, si este fondatorul revistei „Vatra” din Târgu-Mures in anul 1971. Ulterior, emigreaza si beneficiaza de statutul de refugiat politic în Franta din 1987 pâna în 1992, când obtine cetatenia franceza. Astrograma sa indica faptul ca a emigrat in acea perioada in Franta pentru ca a fost nevoit si nu mai suporta presiunea comunismului din acea vreme, fapt sugerat de prezenta lui Chiron pe Rac. Totusi, trebuie precizat ca jurnalistul Dan Culcer este un mare patriot, având Venus si Mercur pe Rac, semn al natiunii si al patriotismului, motiv pentru care nu poate scrie decât ceea ce simte, si nu sub dictatul regimului comunist. De altfel, motivul pentru care pleaca din tara este incapacitatea sa de a scrie in conditiile unui regim comunist. Conform Wikipedia, la inceput este redactor de rubrica la revista culturala „Vatra”, apoi redactor sef-adjunct, dar apoi este „degradat” ca publicist-comentator în urma câtorva „gafe” politice intentionate, ca expresie a unei opozitii politice precaute. Dupa decesul redactorului-sef, intra în conflict cu colegii, dintre care se vor alege si câtiva informatori amatori, pe fondul unor gelozii de cariera, in dosarul de urmarire informativa din arhivele Centrului national pentru studierea arhivelor Securitatii. Ajunge sa faca o serie de calatorii in Franta si Belgia, dar Securitatea încearca sa-l santajeze: îi aproba pasaportul, dar îi confisca biletul de tren. Pentru a ajunge, totusi, la destinatie, Culcer strabate cu auto-stopul Europa de la Oradea la Paris, unde incepe sa scrie studii despre cenzura. ~n prezent, militeaza pentru procesul comunismului, pentru reprezentarea drepturilor victimelor sistemului penitenciar si carceral comunist si pentru aplicarea lustratiei.

...continuare

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Dan Culcer, un jurnalist Gemeni refugiat politic in Franta

Mesaj Scris de Admin la data de 16.06.07 21:13

Dan Culcer, un jurnalist Gemeni refugiat politic in Franta
http://www.ultima-ora.ro/articles.php?action=toArticle&article_id=3323

Nascut pe 15 iunie 1941 la Sulina, Dan Culcer este un critic literar, prozator, poet, traducator si ziarist român, cu Soare si Jupiter-Marele Benefic in Gemeni, zodie a comunicarii, a politicienilor si a jurnalistilor. Provenind dintr-o familie de ardeleni în refugiu, dupa dictatul de la Viena, Dan Culcer este fondatorul revistei „Vatra” din Târgu-Mures, in anul 1971. Ulterior, emigreaza si beneficiaza de statutul de refugiat politic în Franta din 1987 pâna în 1992, când obtine cetatenia franceza. Astrograma sa indica faptul ca a emigrat in acea perioada in Franta pentru ca a fost nevoit, fiind singura sa solutie pentru a putea trai „o viata decenta”, fapt sugerat de prezenta lui Chiron pe Rac. Totusi, trebuie precizat ca jurnalistul Dan Culcer este un mare patriot, având Venus si Mercur pe Rac, semn al natiunii si al patriotismului, motiv pentru care nu va putea scrie decât ceea ce simte, si nu sub dictatul regimului comunist. De altfel, motivul pentru care pleaca din tara este incapacitatea sa de a scrie in conditiile unui regim comunist. La inceput este redactor de rubrica la revista culturala „Vatra”, apoi redactor sef-adjunct, dar apoi este „degradat” ca publicist-comentator în urma câtorva „gafe” politice intentionate, ca expresie a unei opozitii politice precaute, dar tot mai manifesta. Dupa decesul redactorului-sef, intra în conflict cu colegii, dintre care se vor alege si câtiva informatori amatori, pe fondul unor gelozii de cariera, în dosarul de urmarire informativa din arhivele Centrului national pentru studierea arhivelor Securitatii. Ajunge sa faca o serie de calatorii in Franta si Belgia, dar Securitatea încearca sa-l santajeze: îi aproba pasaportul, dar îi confisca biletul de tren. Pentru a ajunge, totusi, la destinatie, Culcer strabate cu auto-stopul Europa de la Oradea la Paris, unde incepe sa scrie studii despre cenzura. In prezent, militeaza pentru procesul comunismului, pentru reprezentarea drepturilor victimelor sistemului penitenciar si carceral comunist si pentru aplicarea lustratiei.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Editoriale: Dan Culcer. Manuale scolare pentru spioni, secur

Mesaj Scris de Admin la data de 03.06.07 17:35


Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum