Napoleon[Bonaparte][v=]

Pagina 8 din 11 Înapoi  1, 2, 3 ... 7, 8, 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 25.04.06 19:30

Rezumarea primului mesaj :

NAPOLEON BONAPARTE-
65]Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei ce te-au insultat.
64]Viitorul unui copil este totdeauna fapta mamei sale.
63]Nu vă fie teamă, prieteni, glonțul care trebuie să mă omoare încă nu a fost turnat.
62]Imposibil este un cuvânt care se găsește doar în dicționarul proștilor.
61]Modestia este calitatea celor care nu au calități.
60]Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei ce te-au insultat.
59]Capacitatea de a cuceri victorii strălucite, constă și din capacitatea, la nevoie, de a suferi înfrângeri.
58]Orice obstacol are în el și bucuria omului care-l va depăși.
57]Succesele mele și toate faptele bune pe care le-am făcut, le datorez mamei mele.
56]Cel mai primejdios sfetnic este amorul propriu.
55]Actiunea este masura reala a inteligentei.
54]Comandantul trebuie sa aiba atata caracter cat si inteligenta, oamenii care au multa inteligenta si putin caracter sunt cei mai putini indicati.
53]Ne putem opri in timpul urcarii, dar niciodata in timpul coborarii.
52]Orice obstacol are in el si bucuria omului care-l va depasi.
51]Victoria apartine celui ce persevereaza.
50]Zece oameni care-si exprima parerea in public sunt mai puternici decat alte sute de mii care tac.
49]In viata poti face multe promisiuni, dar nu e neaparat nevoie sa le respecti.
47]Francezii fac revoluții fără reforme, iar englezii fac reforme fără revoluții.
46]Dintre toate instituțiile, cea mai importantă este învățămîntul. Totul depinde de el, atît prezentul, cît și viitorul.
45]China este un uriaș care doarme. Lăsați-l să doarmă. Pentru că, o dată trezit, el va zdruncina întreaga lume.
44]Soarta favorabilă e ca femeia: dacă nu profiți de ea când îți iese în cale, mâine n-o mai prinzi, că a avut-o altcineva.
43]Exista doar doua forte pe lume, sabia si sufletul. In perspectiva indepartata, sabia va fi intotdeauna cucerita de suflet.
42]Un soldat va lupta mult si din greu pentru o bucatica de pamblica colorata.
41]Nu trebuie sa te lupti prea des cu un singur inamic pentru ca astfel va invata arta razboiului de la tine.
40]Ce este viitorul? Ce este trecutul? Ce sîntem noi? Ce este acest fluid magic care ne înconjoară și ascunde lucrurile pe care trebuie să le cunoaștem? Trăim și murim în mijlocul minunilor.
39]Toți italienii sînt hoți.
38]Un conducător este un neguțător de speranțe.
37]Cel mai strălucit orator din lume este succesul.
36]Cine știe să flateze știe și să calomnieze.
35]Singurul mod de a ramane sarac este sa fi cinstit.
34]Adevaratul eroism consta in a fi superior fata de problemele vietii, in orice forma ne-ar provoca la lupta.
33]Nu am reușit să cuceresc nici măcar un continent, măcar pentru un sfert de secol, în ciuda armatei și a generalilor mei. În schimb, de-a lungul mileniilor, Isus cucerește popoare și civilizații fără puterea armelor.
32]Toate femeile sunt curve, in afara de mama si de sor-mea! Dar sa nu uitam ca si ele sunt femei!
31]Nu poti cuceri toate femeile din lume! Dar merita sa incerci!
30]Cuvantul "imposibil" nu exista in dictionarul meu.
29]Mă tem de trei ziariști mai mult decît de o mie de baionete.
28]Răzuiți primul strat al rusului și veți descoperi tătarul.
27]Nimic nu face viitorul sa para mai roz decat contemplatul printr-un pahar de Chambertin…
26]Inima unui om de Stat trebuie să fie în cap.
25]A muri nu inseamna a fi invins. Dar a trai invins si fara glorie inseamna a muri in fiecare zi.
24]Fara religie, adica fara teama si respectul de Dumnezeu, unde ar ajunge omenirea?
23]Femeia frumoasa e o bijuterie. Femeia buna e o comoara intreaga.
22]Sînt atît de multe legi, încît nimeni nu este scutit de spînzurătoare.
21]Succesul n-are nevoie de justificări. Eșecul nu se iartă niciodată.
20]Pe termen lung , sabia este infranta de inteligenta.
19]Curajul este ca dragostea, se hraneste din speranta.
18]Multi oameni, ca si cifrele, capata valoare numai prin pozitia lor.
17]Arta de a fi cind foarte indraznet, cind foarte prudent este arta de a reusi
16]Casatoria este fara indoiala, starea de perfectiune sociala.
15]Adevaratele victorii, si singurele care nu aduc regrete, sint cele obtinute in lupta cu ignoranta.
14]În dragoste, victoria barbatului este fuga.
13]Nu-ti intrerupe dusmanul atunci cind face greseli.
12]Eforturile isi arata roadele numai daca persoana care le face refuza sa se opreasca.
11]In politica, prostia nu e un handicap.
10]Femeia frumoasa place ochiului, femeia blanda place inimii. Prima este o adevarata bijuterie, dar a doua este o comoara.
9]Nimic nu e mai dificil, dar nici mai pretios, decit puterea de a lua hotariri.
8]Gloria zboara repede, obscuritatea este eterna.
7]Orice conducator este un negustor de sperante.
6]Multi oameni, ca si cifrele, capata valoare numai prin pozitia lor.
5]Eu poruncesc, sau tac.
4]In dragoste uneori fuga e un act de eroism.
3]Moartea nu inseamna nimic, insa a trai infrant si fara glorie inseamna a muri in fiecare zi.
2]Istoria este acea imagine a trecutului asupra careia toti au cazut de acord.
1]Prostul are un mare avantaj asupra omului de spirit. El e totdeauna multumit de sine.
=====
LOIS
ROLAND
JOSEPH


Ultima editare efectuata de catre Admin in 14.11.15 11:26, editata de 117 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Muzeu în cinstea înfrângerii lui Napoleon

Mesaj Scris de Admin la data de 03.05.10 0:45

Muzeu în cinstea înfrângerii lui Napoleon

„Sper că va fi o expoziție la nivelul celor mai bune muzee din lume“, a declarat Jukov, precizând că acest proiect va fi finanțat cu suma de 2,38 de miliarde de ruble. Aleksandr Jukov a mai afirmat că în muzeu vor fi aduse numeroase piese din perioada campaniei lui Napoleon în Rusia, care sunt, în prezent, păstrate în depozitele Muzeului de Istorie din Piața Roșie a Moscovei.
Împăratul francez Napo­leon I a început invadarea Rusiei țariste în iunie 1812. În septembrie, el a ajuns la Moscova, însă țarul Alexandru I nu a capitulat, așa că, în luna octombrie, Napoleon este constrâns la o retragere catastrofală. Hărțuită de trupele țariste și de ger, marea armată a lui Napoleon este nimicită în noiembrie, când traversează râul Berezina.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Josephine Bonaparte: Totul s-a sfârșit, a abdicat...

Mesaj Scris de Admin la data de 03.05.10 0:43

Josephine Bonaparte: „Totul s-a sfârșit, a abdicat...“
Totul s-a sfâr­­­­­­­­­­șit, a abdicat...“, spunea Josephine în scrisoarea trimisă în aprilie 1814 fiului său din prima căsătorie, Eugène de Beauharnais. O lună mai târziu, în mai 1814, Josephine a decedat de pneumonie.
Scrisoarea a făcut parte din colecția unui francez care cuprindea 50 de misive ale împărătesei Josephine și 400 de documente cu privire la Revoluția franceză. Întreaga colecție a fost vândută pentru suma totală de 700.000 de euro.
Scrisoarea din 1814 a depășit astfel recordul deținut de o misivă a împărătesei Franței, deținut până acum de un document din 1796, licitat în urmă cu câțiva ani pentru suma de 36.655 de euro, în care Josephine mărturisea: „soțul meu nu mă iubește, mă adoră, cred ca va deveni nebun“.
Născută în 1763, Ma­­­­­­rie-Josephe-Rose de Tascher de la Pagerie a fost căsătorită prima oară cu Alexandre de Beauharnais și a rămas văduvă după ce acesta a fost ghilotinat în 1785.
După ce a fost închisă în 1794, îl va cunoaște pe Napoleon Bonaparte cu care se va căsători în martie 1796. Proclamată împărăteasă în 1804, doi ani mai târziu Josephine a fost constrânsă să divorțeze pentru că nu îi putea oferi împăratului un moștenitor. În 1814, Josephine a decedat de pneumonie.mai mult
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

NAPOLEON al III-lea, al doilea imparat al Frantei

Mesaj Scris de Admin la data de 20.04.10 19:22

NAPOLEON al III-lea, al doilea imparat al Frantei
* Napoeon al III-lea s-a nascut la 20 aprilie 1808, la Paris, fiind fiul fratelui lui Napoleon I, Louis Bonaparte, regele Olandei, si al Hortensiei de Beauharnais. Napoleon al III-lea a fost imparat al francezilor intre anii 1852-1870. In 1831, viitorul imparat al Frantei a luat parte la miscarile carbonare din Romagna pe larg [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

87.000 de euro pentru o scrisoare de la Josephine către Napo

Mesaj Scris de Admin la data de 28.03.10 11:21

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Secretele Imparatesei Josephine

Mesaj Scris de Admin la data de 12.12.09 14:15

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Batalia celor trei imparati

Mesaj Scris de Admin la data de 01.12.09 8:34

Batalia celor trei imparati
* In ziua de 2 decembrie 1805, la Austerlitz (localitate situata la 20 km de Brno), a avut loc una dintre cele mai mari batalii din istoria campaniilor napoleoniene. Armata franceza a obtinut o mare victorie impotriva trupelor ruso-austriece, comandate de tarul Alexandru I, determinand destramarea celei de a treia coalitii antinapoleoniene. La inceputul anului 1805, Napoleon planuia sa traverseze Canalul Manecii si sa invadeze Anglia, scop in care pregatise 2.000 de vase si aproximativ 200.000 de oameni pe larg [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Misterul morții împăratului Napoleon

Mesaj Scris de Admin la data de 18.11.09 15:00

Misterul morții împăratului Napoleon

La aproape 190 de ani de la moartea lui Napoleon se încearcă
elucidarea unei enigme, din cele de care istoria nu duce lipsă:
adevărata cauză a morții lui Napoleon. Locul ales de învingători,
pentru a-l izola definitiv pe prizonierul lor, nu putea..
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Napoleon nu-i putea suferi pe ziariști

Mesaj Scris de Admin la data de 13.10.09 22:09

Napoleon nu-i putea suferi pe ziariști Cu toate că Directoratul organizase o presă oficioasă, atacurile presei neoregaliste aflau o mare audiență în opinia publică. Un ordin dat în ziua de 18 fructidor, anul V al Revoluției (4 septembrie 1797) prevedea arestarea a 31 de editori de la 31 de ziare, socotite ca fiind cele mai periculoase...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Napoleon a încercat să se sinucidă

Mesaj Scris de Admin la data de 13.10.09 18:25

Napoleon a încercat să se sinucidă Revue des deux Mondes publică însemnările generalului Colincourt, – un contemporan al lui Napoleon I –, însemnări care produc senzație și vâlvă atât prin noutatea materialului, cât și prin evenimentele la care se referă. Colincourt a fost ani de zile trimisul împăratului în Capitala...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Împărăteasa Josephine a lui Napoleon, târfă la vârsta de 14

Mesaj Scris de Admin la data de 11.10.09 18:21

Împărăteasa Josephine a lui Napoleon, târfă la vârsta de 14 ani Marie-Josephe-Rose Tascher de la Pagerie, fiica unui plantator din Martinica, are 15 ani când este trimisă la Paris pentru a se căsători cu un moștenitor bogat, Alexandre de Beauharnais. Mai târziu, drumul i se va încrucișă cu un anume Napoleon… Exista însă o mică problemă: micuța...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Nasterea Sfintei Aliante

Mesaj Scris de Admin la data de 30.09.09 19:04

Nasterea „Sfintei Aliante”
* La 26 septembrie 1815, a fost semnat la Paris actul de constituire a Sfintei Aliante, de catre Alexandru I, tarul Rusiei (1801-1825), Francisc I, imparatul Austriei (1804-1835), si Frederic Wilhelm al III-lea, regele Prusiei (1797-1840). Incepand cu anul 1814, natiunile coalizate impotriva lui Napoleon Bonaparte au avut grija sa-si precizeze atitudinea viitoare pentru a evita repetarea evenimentelor revolutionare din Franta pe larg [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 29.08.09 14:14

mpãrãteasa mai dãduse dovadã de curaj cu ocazia atentatului lui
Orsini cînd, în mijlocul panicii generale, spusese: ,,Nu vaã ocupati de
noi, asta e meseria noastrã; pansati rãnitii". În atmosfera de
tulburare care a urmat înfrîngerii, Eugenia s-a depasit pe sine. Emile
Ollivier, în ultimele zile ale puterii sale, a recunoscut acest lucru:
,,Împãrãteasa este admirabilã; toatã lumea o priveste surprinsã". La
rîndul sãu, Mérimée, prietenul din timpurile fericite, constatã: ,,E
tare ca o stîncã". Iar Trochu, cãruia i se încredintase apãrarea
Parisului, avea sã confirme spusele lor: ,,Aceastã femeie e o adevaratã
romanã".

Totusi, avea uneori
senzatia ca e la capatul puterilor. Printesei de Essling, care îi
deschidea bratele plîngînd, ea îi va raspunde: ,,Nu ma înduiosa, acum
mai mult ca oricînd trebuie sa dau dovada de curaj". O singura data
evenimentul a depasit-o: cînd a aflat vestea capitularii de la Sedan.
Sosise o depesa de la Napoleon al III-lea de un laconism
înspaimîntator: ,,Armata e învinsa si captiva; eu însumi sînt
prizonier". Filon si Conti, seful de cabinet al împaratului, erau de
fata atunci cînd împarateasa, palida, cu chipul desfigurat, a izbucnit:
,,Dusmanul pretinde ca împaratul s-a predat, ca a capitulat, sa nu
credeti aceasta infamie!" A urmat o avalansa de cuvinte tumultoase,
smintite. ,,Conti n-a repetat nimanui spusele ei - avea sa scrie Filon
- si la fel am sa procedez si eu". Ceea ce nu l-a împiedicat pe unul
dintre ultimii istorici ai Eugeniei de Montijo sa reconstituie scena ca
si cum ar fi asistat la ea.
A urmat 4 septembrie. În timp ce în
Paris mocnea revolutia, împarateasa a fugit. Nu era lasitate: îsi
întrezara moartea pe esafod, asa cum se întîmplase si în cazul Mariei
Antoaneta. Se temea de tumultul strazii, de cumetrele care ar fi
tîrît-o de colo-colo rupîndu-i hainele... Ambasadori straini,
Metternich, Nigra, au stat de vorba cu ea si i-au explicat ca trebuie
sa fereasca Franta de o crima... S-a dus la Deauville, la Hastings,
unde si-a regasit fiul, si ceva mai tîrziu la Chislehurst unde, dupa
încheierea pacii, a venit si Napoleon al III-lea. Cînd a parasit
Franta, Eugenia împlinise 44 de ani; avea sa mai traiasca înca
cincizeci de ani.
A urmat apoi exilul. Primii doi ani au fost
suportabili. În jurul proscrisilor se formase o mica Curte si se agitau
planuri de restauratie. Napoleon, vesnic conspirator, era gata sa se
lanseze într-o noua aventura. Dar, la 9 ianuarie 1873, a murit. Atunci
toate preocuparile împaratesei detronate s-au îndreptat asupra fiului
ei. Acesta îsi facea ucenicia militara la Woolwich, unde se distingea
prin inteligenta, forta si energie, îndreptatind cele mai frumoase
sperante.
S-au spus despre el o multime de lucruri. Dupa parerea
unor autori, duritatea mamei sale, avaritia ei gratie careia avea
asigurat strictul necesar traiului, l-au facut pe printul Louis sa
plece spre un continent îndepartat. Afirmatia nu are nici o acoperire.
Augustin Filon, care a cunoscut familia mai bine decît oricine de vreme
ce facea parte din ea, a spus ca fostul lui elev nu a dus niciodata
lipsa de nimic. Incontestabil ramîne doar faptul ca mama sa exercita
asupra lui o autoritate împletita cu gelozie si îngrijorare.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Mari enigme ale trecutului

Mesaj Scris de Admin la data de 06.08.09 17:22


Mari enigme ale trecutului








Nouă regalitate pentru Europa
Napoleon s-a născut într-o familie corsicană de origine italiană. Pe
măsură ce a avansat de la gradul de cadet la cel de împărat al Franței,
el a început să facă din numeroasa lui familie o nouă dinastie care să
domnească în țările pe care le cucerise. Fratele său mai mare, Joseph,
a devenit regele Neapolului, apoi al Spaniei. Doi dintre frații mai
mici, Louis și Jerome, au fost așezați pe tronurile Olandei, respectiv
regatului german Westphalia. Surorile sale s-au căsătorit cu prinți.
Nici unul di
ntre ei nu a rezistat după căderea lui Napoleon, dar un general al lui
Napoleon a avut noroc. Jean-Baptiste Bernadotte aparținea micii
nobilimi din sud-vestul Franței. Tatăl său, ca și tatăl lui Napoleon,
era avocat; ca și Napoleon Bernadotte a intrat în armată și a devenit
mareșal al Franței în 1804.
Î
n anul următor, Napoleon l-a numit pe Bernadotte prinț de Pontecovro.
Cei doi nu erau apropiați; se spune chiar că Bernadotte s-a opus
aca-părării puterii de către Napoleon. Dar în 1798 el s-a căsătorit cu
fosta logodnică a lui Napoleon, Désirée Clary; poate că această alianță
l-a scăpat de o pedeapsă aspră. Î
n 1810, parlamentul suedez, sperînd, poate, să intre în grațiile lui
Napoleon, l-a ales pe Bernadotte moștenitor al tronului lui Carol al
XIII-lea, care nu avea copii. Deși Bernadotte nu a urcat pe tron
imediat, el a condus încă de la început regatul. El a unit Suedia și
Norvegia și a inițiat distanțarea noii sale țări de problemele Europei,
o politică de neutralitate care persistă și astăzi. La trei ani de la
plecarea lui Napoleon în exilul de pe Insula Sf. Elena, Bernadotte a
fost încoronat sub numele de Carl al XIV-lea Johan al Suediei.
Descendentul său direct, Carl al XVI-lea Gustav, este actualmente
regele Suediei.

http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23481
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un poet vizionar i-a prezis lui Napoleon, în 1804

Mesaj Scris de Admin la data de 05.08.09 12:44


Un poet vizionar i-a prezis
lui Napoleon, în 1804:




Autor :
JULES MICHELET

(„Franța sub Napoleon. De la 18 Brumar la Waterloo“)


„IAT
Ă, EȘTI ÎMPĂRAT ȘI Ț
I-AI FĂCUT AȘTERNUT
ÎN PATUL BOURBONILOR –
NU VEI DORMI ÎN EL 10 ANI!"
Poetul Lemercier, a cărui figură angelică le fermecase odinioară pe
doamna de Lamballe și pe Joséphine de Beauharnais, a fost un om demn.
Bonaparte, care îl cunoscuse tînăr, nu i-a arătat pentru asta nici cea
mai mică bunăvoință și l-a persecutat, fie făcînd să-i fie respinse
piesele, fie contribuind la căderea lor; pe atunci, era ușor să obții
acest lucru. Iar Lemercier n-avea cunoștință despre căile pe care îți
poți asigura succesul. De aici marea lui independență, trufia lui,
prezicerile să spunem mai exact: profețiile contra lui Napoleon.
Acestea s-au împlinit cu cea mai mare precizie. Lemercier i-a spus în
1804: „Iată, ești împărat și ți-ai făcut așternut în patul Bourbonilor;
nu vei dormi în el 10 ani!“. Î
n 1811, împăratul pleca spre Moscova; îl vede la o adunare de la
Institut și îi spune, laș, acestui om, căruia îi înăbușe glasul: „Ei,
nu mai dai nimic teatrului?“. Lemercier îi răspunde: „Mai aștept!“.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23458
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 01.08.09 16:29

Dar, în testamentul redactat de el înainte de a se îmbarca, a lăsat
diferite sume care se ridicau la aproape un milion, ceea ce exclude
ideea sărăciei.
Prințul Louis avea să ia acea hotărîre fatală deoarece își dădea seama
că lipsa de afecțiune era periculoasă pentru un pretendent. Dorea să
cîștige respectul lumii, să se evidențieze printr-o acțiune
răsunătoare. Dar a fost prost inspirat: o expedițe împotriva
sălbaticilor nu putea fi încununată de succes. Și el, a cărui naștere a
provocat atîta bucurie, a pierit străpuns de sulițele zulușilor,
părăsit în mod laș de camarazii săi de arme. Parisul l-a plîns pe cel
căruia oamenii continuau să-i spună ,,micul prinț".
Durerea Eugeniei a fost sfîșietoare. De acum înainte viața ei nu mai
avea nici un rost. Totuși a continuat să trăiască, și încă mult timp. A
început să călătorească din nou, ca în tinerețe. A plecat în Zululand
și a parcurs drumul pînă la locul unde fusese ucis fiul ei. A vizitat
Egiptul , Ceylonul, Norvegia. Iahtul ei, Thistle, era deseori întîlnit
în Marea Nordului sau în Mediterana. La reședințele sale din Anglia, la
Chislehurt sau Farnborough, primea cîțiva prieteni apropiați.
Se discutau cele mai diverse probleme. Cînd se retrăgeau, la orele
unsprezece fix, se înclina în fața invitaților cu o reverență distinsă,
de o grație suverană, care le amintea celor mai vîrstnici de vremurile
de odinioară. Era ceea ce ar fi trebuit să rămî
nă întotdeauna: o mare doamnă, o admirabilă stăpînă a casei, care se
remarca prin inteligență, energie și capacitate de decizie, dar care nu
avea pregătirea și cunoștințele necesare pentru a fi în fruntea unui
stat.
Tîrziu, în anii care au precedat primulu
i război mondial, a fost cuprinsă de dorința de a reveni în Franța. A
locuit în vila de la Capul Martin, pe care guvernul republican îi
permisese să o cumpere. Venea din cînd în cînd la Paris, reținea un
apartament la Hotelul Continental și se ruga la biserica Saint-Roch. Și
se plimba în grădinile Tuileries, unde fiului ei îi plăcea să se joace
în copilărie. În acest oraș, care fusese martorul splendorii sale,
nimeni nu o recunoștea pe bătrîna cu părul alb, îmbrăcată în negru,
care mergea spijinindu-se într-un baston de abanos. (Sfîrșit)
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 31.07.09 17:41

Împărăteasa mai dăduse dovadă de curaj cu ocazia atentatului lui Orsini
cînd, în mijlocul panicii generale, spusese: ,,Nu vă ocupați de noi,
asta e meseria noastră; pansați răniții". În atmosfera de tulburare
care a urmat înfrîngerii, Eugenia s-a depășit pe sine. Emi
le Ollivier, în ultimele zile ale puterii sale, a recunoscut acest
lucru: ,,Împărăteasa este admirabilă; toată lumea o privește
surprinsă". La rîndul său, Mérimée, prietenul din timpurile fericite,
constata: ,,E tare ca o stîncă". Iar Trochu, căruia i se încredințase
apărarea Parisului, avea să confirme spusele lor: ,,Această femeie e o
adevărată romană".
Totuși, avea uneori senzația că e la capătul puterilor. Prințesei de
Essling, care îi deschidea brațele plîngînd, ea îi va răspunde: ,,Nu mă
înduioșa, acum mai mult ca oricînd trebuie să dau dovadă de curaj". O
singură dată evenimentul a depășit-o: cînd a aflat vestea capitulării
de la Sedan. Sosise o depeșă de la Napoleon al III-lea de un laconism
înspăimîntător: ,,Armata e învinsă și captivă; eu însumi sî
nt prizonier". Filon și Conti, șeful de cabinet al împăratului, erau de
față atunci cînd împărăteasa, palidă, cu chipul desfigurat, a izbucnit:
,,Dușmanul pretinde că împăratul s-a predat, că a capitulat, să nu
credeți această infamie!" A urmat o avalanșă de cuvinte tumultoase,
smintite. ,,Conti n-a repetat nimănui spusele ei - avea să scrie Filon
- și la fel am să procedez și eu". Ceea ce nu l-a împiedicat pe unul
dintre ultimii istorici ai Eugeniei de Montijo să reconstituie scena ca
și cum ar fi asistat la ea.
A urmat 4 septembrie. În timp ce în Paris mocnea revoluția, împărăteasa
a fugit. Nu era lașitate: își întrezăra moartea pe eșafod, așa cum se
întîmplase și în cazul Mariei Antoaneta. Se temea de tumultul străzii,
de cumetrele care ar fi tîrît-o de colo-colo rupîndu-i hainele...
Ambasadori străini, Metternich, Nigra, au stat de vorbă cu ea și i-au
explicat că trebuie să ferească Franța de o crimă... S-a dus la
Deauville, la Hastings, unde și-a regăsit fiul, și ceva mai tîrziu la
Chislehurst unde, după încheierea păcii, a venit și Napoleon al
III-lea. Cînd a părăsit Franța, Eugenia împlinise 44 de ani; avea să
mai trăiască încă cincizeci de ani.
A urmat apoi exilul. Primii doi ani au fost suportabili. În jurul
proscrișilor se formase o mică Curte și se agitau planuri de
restaurație. Napoleon, veșnic conspirator, era gata să se lanseze
într-o nouă aventură. Dar, la 9 ianuarie 1873, a murit. Atunci toate
preocupările împărătesei detronate s-au îndreptat asupra fiului ei.
Acesta își făcea ucenicia militară la Woolwich, unde se distingea prin
inteligență, forță și energie, îndreptățind cele mai frumoase speranțe.
S-au spus despre el o mulțime de lucruri. După părerea unor autori,
duritatea mamei sale, avariția ei grație căreia avea asigurat strictul
necesar traiului, l-au făcut pe prințul Louis să plece spre un
continent îndepărtat. Afirmația nu are nici o acoperire. Augustin
Filon, care a cunoscut familia mai bine decît oricine de vreme ce făcea
parte din ea, a spus că fostul lui elev nu a dus niciodată lipsă de
nimic. Incontestabil rămîne doar faptul că mama sa exercita asupra lui
o autoritate împletită cu gelozie și îngrijorare.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.07.09 16:32

Dimpotrivă, înflăcărarea lui creștea pe zi ce trece. Majoritatea
francezilor continuau să-l considere pe Napoleon al III-lea un suveran
respectat, dar în capitală era ridiculizat, huiduit. Împăratul nu mai
îndrăznea să iasă pe stradă.
Bonapartiștii, fidelii, erau îngrijorați mai mult ca oricînd. ,,Sire,
fiți la înălțime", se murmura. Singura soluție ar fi fost o faptă de
răsunet, un război victorios care ar fi întărit edificiul zbuciumat.
Bismarck aștepta momentul potrivit.
Pretextul războiului, care va izbucni în iulie 1870, l-a constituit
candidatura unui Hohenzollern la tronul Spaniei. Napoleon al III-lea
n-a dorit acest lucru, dar nu a mai avut energia necesară ca să conducă
evenimentele; era lipsit de voință, bolnav. Dar care a fost contribuția
împărătesei?
I se atribuie o frază teribilă: ,,Ăsta e războiul meu". După părerea
lui Filon, aceste cuvinte, ca multe altele care au fost puse pe seama
unor personaje istorice, nu au fost rostite niciodată, și probabil că
ăsta este adevărul.
În schimb, se știe că a fost belicoasă, ceea ce e lesne de înțeles. Nu
împărtășea ideile liberale pentru că nu înțelegea nimic din democrație,
de la care nu aștepta nimic bun. Voia mai cu seamă să asigure viitorul
fiului ei: pentru aceasta se impunea o strălucită manifestare de forță.
Împărăteasa a aprobat cu atît mai ușor războiul cu cît fiecare o
asigura că va fi victorioasă. Franța avea soldați învincibili: era
înconjurată de numeroși susținători. Mareșalul Leboeuf a asigurat-o că
nu ducea lipsă de soldați, iar Grammont și-a exprimat convingerea ,,că
ni se va cerși alianța". Î
n aceste condiții, Eugenia milita pentru adoptarea unui ton arogant,
urmînd ca Prusiei să i se ceară noi garanții. Dar nu voia în ruptul
capului ca Roma să fie abandonată Italiei. Mai mult, a insistat ca
împăratul și prințul imperial să plece la război: era vorba tot de
prestigiu... Iar ea a rămas la Paris ca regentă.
La 30 iulie, Eugenia a primit de la Napoleon al III-lea o scrisoare de
la Metz, în care acesta o anunța dezolat că nimic nu era pregătit. În
zilele următoare au continuat să sosească vești proaste: la 4 iulie a
avut loc înfrîngerea zdrobitoare a diviziei Abel Douay la Wissemburg,
iar pe 6, înfrîngerea lui Mac-Mahon la Reichshoffen și a lui Frossard
la Forbach.
Autoritară din fire, împărăteasa nu numai că a făcut față situației,
dar și-a depășit mandatul de regentă - a convocat Corpul legislativ, a
provocat căderea guvernului lui Emile Ollivier și l-a înlocuit cu un
altul, la conducerea căruia l-a pus pe generalul Montauban, devenit
conte de Palikao în urma campaniei sale din China. Dar cînd i s-a
vorbit de întoarcerea împăratului, de concentrarea trupelor în fața
Parisului, Eugenia nu a fost de acord: a
r fi însemnat o recunoaștere a înfrîngerii, triumful opoziției și
implicit amenințarea securității tronului... Î
mpărtășind părerea bătrînului Palikao, ea a obligat armata lui
Mac-Mahon, insuficient refăcută, să reia ofensiva spre Metz ca să-l
elibereze pe Bazaine din încercuire. Acest marș a dus la capitularea de
la Sedan (2 septembrie).
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 29.07.09 11:44

T
otuși, aparențele se păstrau, imperiul lăsînd impresia de soliditate.
Afacerile se derulau în continuare. E adevărat că au avut loc cîteva
falimente răsunătoare; era un semn de rău augur, dar lucrurile mergeau
mai departe.
Î
n 1867, expoziția universală și-a etalat din nou splendoarea,
depășind-o în strălucire pe precedenta. Parisul era atunci nu numai
orașul admirabil care înfierbînta imaginația tuturor, ci și un fel de
capitală politică. Se anunța vizita unor personaje importante: țarul
Alexandru al Rusiei, regele Prusiei, împăratul Austriei... Ultimul nu a
mai venit: moartea tragică a fratelui său Maximilian la Queretaro îi
impunea respectarea doliului. Dar se aflau acolo mulți alți suverani!
În acest cortegiu strălucit, cel care a făcut cea mai bună impresie a
fost cu siguranță regele Wilhelm I al Prusiei: i se admira înfățișarea
bărbătească, i se aprecia marea abilitate; toate criticile păreau să fi
fost date uitării... Totuși, Bismarck, care era și el acolo, își
contraria interlocutorii cu sarcasmul său, iar Moltke făcea o sumedenie
de plimbări strategice în împrejurimile Parisului.
La scurt timp după aceea a avut loc întîlnirea de la Salzburg.
Î
mpăratul și împărăteasa au găsit de cuviință să se ducă acolo ca să-și
exprime simpatia față de Franz Joseph și soția sa. Din exterior, gestul
lor a fost interpretat ca un semn politic. Poate că au fost abordate și
subiecte politice, dar nu s-a luat nici o decizie. Î
n 1869 a avut loc un alt eveniment. Istmul de Suez fusese străpuns
datorită lui Ferdinand de Lesseps, la vremea respectivă plin de
energie; astfel, drumul spre India era scurtat cu 1.000 de leghe...
Franța jucase un rol preponderent în această acțiune și ar fi trebuit
să ocupe un loc de onoare... Napoleon al III-lea nu putea să facă
deplasarea, căci suferea deja de maladia care avea să-l doboare cîțiva
ani mai tîrziu. Împărăteasa Eugenia a pornit la drum. Ea a fost primită
grandios de kedivul Ismail, foarte priceput în arta punerilor în scenă.
A urmat o serie de serbări uluitoare în lumina Orientului. Apoi a urmat
un șir de zile nefaste.
Î
n acel an, 1869, au avut loc alegerile legislative, cu rezultate
proaste pentru imperiu. Greșelile de politică externă deveniseră
evidente pentru toată lumea. Opoziția republicană, deși continua să fie
în minoritate, devenea din ce în ce mai activă. Marile orașe trăiau
într-o stare de efervescență care s-ar fi putut transforma foarte ușor
în revoltă. Curtea era îngrijorată: petrecerile vesele de altădată
fuseseră date uitării.
Augustin Filon, care a fost preceptorul prințului imperial, a descris o
seară de gală organizată la Tuileries în onoarea reginei Olandei.
În timp ce orchestra lui Waldteufel intona un vals și invitații se
pregăteau să facă primii pași de dans, în piața Caruselului se auzea
zgomotul mulțimii ostile, strigătele și injuriile agenților.
Napoleon al III-lea și-a dat seama că situația devenea imposibilă La
fel ca unchiul său la întoarcerea din insula Elba, a încercat o
schimbare radicală.
În luna septembrie, Monitorul oficial a anunțat o serie de inovații
liberale vizînd modificarea Constituției. La 2 ianuarie 1870 a fost
format guvernul lui Emile Ollivier. Apoi, în luna mai a urmat
consultarea populară. Plebicistul a dat cîștig de cauză imperiului.
Tronul prințului imperial părea asigurat. Dar între Consti
tuția de la 2 decembrie și liberalism exista o opoziție prea mare.
Cîțiva foști parlamentari s-au raliat noii Constituții, însă tineretul
republican nu a dezarmat.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.07.09 13:36

Prin urmare, împărăteasa ar fi făcut politică în ,,compensație”. Ceea
ce este probabil exagerat dacă ținem seama de faptul că multe alte
femei, îndreptățite să se plîngă de soții lor, ar fi putut face la fel;
cariera ar fi devenit astfel foarte jenantă.
E mai simplu să credem că, în virtutea inteligenței și a firii sale
autoritare, Eugenia a găsit de cuviință că trebuia să adopte o poziție
în politica statului. Aceasta cu atît mai mult cu cît nu întîlnise nici
o minte superioară în stare să o înfrunte. De altfel, Napoleon dădea
unele semne de slăbiciune. Marcat și de viața sa împrăștiată, devenea
din ce în ce mai incapabil să ia o decizie; îi trceau prin minte tot
soiul de proiecte mărețe, dar nu știa la care să se oprească. Trăia ca
înt
r-un vis încețoșat, cam însîngerat spre final. Nu avea prea mare
încredere în soția sa, dar s-a lăsat treptat subjugat; asta mai ales
pentru că se simțea vinovat și voia să preîntîmpine eventualele ei
scene. Generalul du Barail scria: ,,A dobîndit asupra împăratului o
putere aproape nelimitată. Îl domina mai puțin prin farmecul ei, cît
prin evocarea unor numeroase împrejurări în care o neglijase... Un
obișnuit al castelului mi-a spus: Împăratul detestă atît de mult
scenele domestice, încît ar fi în stare să dea foc Europei ca să scape
de unul dintre aceste scandaluri la care s-a expus prea des din cauza
infidelităților sale”. La un moment dat, situația a ajuns într-un
impas. Complet descurajată, Eugenia a făcut o călătorie în afara
Franței. Curtea a fost cuprinsă de o mare emoție; în grupul persoanelor
apropiate de cuplul imperial s-a vorbit de divorț. Dar Napoleon al
III-lea nu dorea așa ceva: ,,Mi se reproșează, a zis el, că aș călca pe
urmele unchiului meu, dar nu vreu să-l imit pînă la capăt”. Împărăteasa
s-a întors și lucrurile s-au liniștit de bine, de rău.
Numai că influența Eugeniei de Montijo – care a avut succes la
Consiliul din 1859, care a fost regentă în timpul campaniei din Italia,
redevenind regentă în 1865, în timp ce împăratul se afla în Algeria, și
mai tîrziu în 1870 – s-a dovedit nefastă. Nu se pricepea la politică,
nu avea habar de sentimentele popoarelor și de reacțiile de care sînt
capabile și se lăsa ghidată de impulsuri.
În convorbirile ei cu ambasadorii spunea aproape tot ce-i trecea prin
minte. Probabil că în arhivele marilor state există rapoarte foarte
ciudate. Eugenia a condamnat campania din Italia: ca o bună catolică ce
era, se temea de papă. Nu pare să fi fost prea preocupată de Polonia,
de Danemarca sau de problemele cu Germania. Dar a susținut războiul din
Mexic. De ce? Pentru că, din instinct, din devotament față de familie,
era sensibilă la discursurile lui Miramon și ale altor delegați fără
mandat care pledau pentru crearea unui mare imperiu latin, succesor al
celui condus d
e Carol Quintul. Și atunci cînd au sosit veștile proaste, cînd acțiunea
s-a dovedit dezastruoasă, poporul francez nu s-a mai înșelat. Pe
străzile Parisului lumea striga: ,,Spaniola e de vină!”; așa cum pe
timpul Mariei Antoaneta se spunea ,,Austriaca e de vină”. Steaua lui
Napoleon al III-lea pălea. Susținuse acțiunea lui Cavour, deși nu
corespundea intențiilor sale. Dar, de la sfîrșitul anului 1862,
Bismarck agita Germania în scopul unificării ei. Desigur, era în
discuție politica naționalităților, dar sub o formă care contrasta cu
toate tradițiile franceze de la Richelieu încoace.
Din acel moment, Napoleon al III-lea a avut parte numai de înfrîngeri.
A compromis alianța cu Anglia, care a sperat - cu ocazia anexării
Savoiei - la o întoarcere la marile ambiț
ii imperiale. În 1863, s-a certat cu Rusia fără ca gestul său să-i fie
de vreun folos Poloniei revoltate. În anul următor a asistat pasiv la
strivirea Danemarcei, atitudine pe care ziarele oficiale au încercat
zadarnic să o justifice învocînd dreptul ducatelor de Elba să se
alăture ,,fraților de neam". În 1866, după ce lăsase impresia că vrea
să încurajeze Prusia, în ultimul moment s-a întors către Austria. Și,
brusc, la Paris a ajuns vestea despre Sadova: era un avertisment
sinistru. Împăratul Frantz Joseph a implorat ajutorul Franței. Dar
frumoasa armată, care constituia gloria imperiului, dispăruse fără
urmă. Cele mai bune trupe fuseseră trimise în Mexic; efectivul real nu
corespundea cu datele de pe hîrtie, arsenalele erau goale, intendența
dezorientată. Și evenimentele își urmau cursul.
Bismarck știa că nu va putea realiza unificarea Germaniei decît după
adjudecarea victoriei asupra Franței. Sigur pe armata pe care o
întăreau permanent Roon și Moltke, el nu o va mai menaja.
În 1867, cu ocazia afacerii Lu
xemburgului, războiul se profila amenințător la orizont. Guvernul
imperial l-a evitat în ultima clipă, dar prestigiul lui a fost afectat;
și chiar în acel an, pentru prima dată, Corpul legislativ a criticat în
termeni duri politica oficială.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 27.07.09 14:49

Î
n timp ce se elabora tratatul, în dimineața zilei de 16 martie, o salvă
de tun a anunțat nașterea prințului imperial. Împăratul deborda de
bucurie; Curtea și orașul erau în sărbătoare, în vreme ce adversarii
murmurau: ,,Fericirea acestui om e insolentă".
După cîțiva ani a început războiul din Italia, ca o aplicare a
politicii naționalităților la care ținea în mod special suveranul.
Bătăliile au fost cîștigate cu greu; au ieșit la iveală lipsuri grave
în ceea ce privește organizarea și comanda. Dar victoria a șters totul:
Napoleon al III-lea părea m
ai puternic ca oricînd.
Cînd și de ce s-a implicat în politică împărăteasa? S-a spus că la
palat era o oarecare plictiseală, că în 1855, cu ocazia călătoriei la
Londra, a fost sedusă de ideea de a o imita pe regina Victoria, care
ocupa un loc însemnat în st
at. Și poate că există un sîmbure de adevăr în toate astea... S-a mai
spus că, descurajată de infidelitățile soțului său, a început să
dorească altceva... Napoleon își iubea soția, dar asta nu l-a
împiedicat, după prima vîlvătaie, să-și îndrepte privirea spre altele.
,,Interlocutorul lui, indiferent cine ar fi fost el, povestea marchiza
de Taisey-Chastenoy, era imediat părăsit dacă o femeie drăguță, trecînd
pe lîngă Maiestatea sa, îl smulgea din reverie". Și s-a vorbit mult în
acea perioadă de contesa de Castiglione, italiancă de o rară frumusețe,
a cărei acțiune nu a fost niciodată foarte bine definită, dar care a
tulburat căsnicia împăratului.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 25.07.09 15:48

Î
mpărăteasa Eugenia (IX)
Toată această lume era fericită; atît de fericită încît puțini se
gîndeau la viitor. Cîțiva ani buni după 1870, un familiar al reședinței
de la Tuileries, bogat cîndva, ajuns în pragul sărăciei, a fost
întrebat: ,,De ce nu ți-ai luat nici un fel de măsuri de precauție?"
Iar el a răspuns: ,,ce vreți, era atît de frumos! Credeam că asta o să
dureze veșnic".
Existau desigur și detractori. Intelec tualii, foștii parlamentari
rămîneau în majoritatea lor departe de viața de la Curte. Iar victimele
de la 2 decembrie și proscrișii care au supraviețuit nu au uitat
niciodată cele întîmplate. Totuși, în anii frumoși ai imperiului,
Franța era și ea fericită.
Monarhia din iulie se ocupase doar de o singură clasă: burghezia, care,
în schimbul acestei atitudini, avea să o susțină prin vot. Imperiul a
manifestat cu totul alte preocupări. Ca și cel al primului Napoleon, el
a avut un caracter democratic; deschidea perspective frumoase celor
inteligenți și muncitori. Nu s-a temut, în împrejurări solemne, să facă
apel l
a întreaga Franță, străduindu-se să concilieaze diversele categorii
sociale.
Î
n cursul lungilor reverii din tinerețe, împăratul cochetase cu ideile
filantropice; atenția lui se îndreptase spre problemele muncitorilor.
Imediat după încoronare, fuseseră inițiate lucrări de amploare:
construcții de drumuri, de canale, porturi lărgite și transformate. Se
inaugura o nouă epocă, aceea a căii ferate; era de lucru pentru toată
lumea, la aceasta adăugîndu-se șansa unor plasamente financiare
avantajoase și aceea a speculațiilor la bursă. Fața Parisului se
schimba radical. Din considerente strategice, dar și estetice,
prefectul Haussmann distrugea fără milă vechile străzi, care fuseseră
de foarte multe ori blocate de baricade, deschidea artere largi și
făurea un oraș nou, apropiat de cel pe care îl cunoaștem azi. În
același timp, Creditul Funciar le permitea agricultorilor să-și procure
bani cu dobîndă mică, iar în marile centre industriale luau ființă
centrele muncitorești.
La fel de rapid se succedau și succesele.
În 1855 s-a organizat expoziția universală, de o spendoare încă
necunoscută pe continent, un eveniment care a atras la Paris vizitatori
din lumea întreagă. În anul următor, la sfîrșitul iernii, a avut loc
marele congres de miniștri și de ambasadori, însărcinat să
restabilească pacea. Franța, victorioasă în Crimeea, a recuzat veciul
acord de la Chaumont, încheiat împotriva lui Napoleon I, care prevedea
represalii la adresa sa ori de cîte ori se agita sau redevenea
puternică. Suveranul Franței va fi pentru un ti
mp arbitrul Europei
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 21.07.09 14:27

n timpul serii stăruia o oarecare jenă atîta timp cît împăratul era de
față. Napoleon nu deosebea întotdeauna binele de rău, adevărul de
minciună. Cu ocazia loviturii de stat, manifestase o indiferență
vinovată în privința mijloacelor, deși, după cum a dovedit în repetate
rînduri, avea un fond bun. Ar fi vrut să fie amabil cu invitații săi,
dar nu prea reușea: aerul său absent și privirea visătoare stîrneau
îngrijorare... După ce se retrăgea, atmosfera se destindea și invitații
se
distrau cu adevărat. Scoțianul Home, cel care a introdus mesele turnate
de spiritism, s-a bucurat de o mare popularitate pînă în ziua în care,
din nefericire, a fost surprins folosind un mecanism interzis. (În
realitate, Home Daniel Dunglas 1833-1886, a fost un medium dintre cei
mai cunoscuți și a cărui onestitate nu a putut fi pusă la îndoială.
L-au examinat cercetători eminenți din Europa și America, dar nici unul
nu a contestat vreodată loialitatea sa. S-a produs în fața împăratului
Franței, a țarului și a celor mai importante familii nobile din
Germania și Anglia. Episodul cel mai faimos din întreaga sa carieră
rămîne levitația realizată pe cînd era oaspetele lordului Adare, între
1867 și 1869. De față cu numeroși martori, Home a ieșit în levitație pe
o fereastră și a reintrat pe alta). I-au urmat alți artiști sau
șarlatani... Curtea a căpătat un plus de spontaneitate mai ales
datorită prințesei Pauline de Metterinch. Această femeie foarte
inteligentă, soție ireproșabilă, care, supraviețuind războiului, a
scris niște ,,amintiri" interesante, era de o vitalitate debordantă. Ea
a fost cea care, în cîteva rînduri, a antrenat-o pe împărăteasă în
diverse aventuri.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Marii maestri ai lovilutiilor

Mesaj Scris de Admin la data de 19.07.09 15:58

Marii maestri ai lovilutiilor
Poate ca termenul „lovilutie” o sa vi se para
ciudat. Veti fi tentati sa credeti ca este vorba de o greseala de tipar
sau de o neintelegere. Nici vorba de asa ceva. Pe de alta parte, nu
cautati termenul in dictionar, fiindca nu-l veti gasi. El nu exista
nicaieri, decat in realitatea anumitor situatii istorice: acele
spectaculoase miscari politice care se doresc a fi revolutii dar
dincolo de care se ascunde ranjetul had al loviturii de stat. Situatii
deloc putine, cel putin in ultimele secole si ale caror repercusiuni
s-au reflectat asupra unor indelungate perioade de timp. Care au fost
cele mai importante si mai spectaculoase dintre ele, haideti sa vedem
impreuna.


O revolutie de palat
Se
numeste „revolutia glorioasa”, dar denumirea, recunosc istoricii, este
cat se poate de falsa, cu toata poleiala sa tipatoare. N-a fost o
revolutie ci o lovitura de stat in urma careia regele Iacob II al
Angliei a fost detronat, de o mana de complotisti parlamentari, care se
aflau in legatura cu stadholderul Olandei, Wilhelm de Orania, pe care
l-au adus la putere in 1688 pentru ca promisese ca va respecta fara
cracnire puterile parlamentare. La fel de gresit este numita uneori si
„revolutia nesangeroasa”: au existat trei batalii importante in Irlanda
si numeroase ciocniri in Scotia, duse de parlamentaristi contra
regalistilor care n-au acceptat schimbarea de buna voie. Totusi,
trebuie sa recunoastem ca este una dintre putinele „lovilutii” care au
adus ceva bun: instaurarea democratiei parlamentare moderne, ce a
inspirat marile miscari democratice din secolele XVIII-XIX.
Arogantul Napoleon
18
Brumar 1799 reprezinta o data cruciala in destinul lui Napoleon
Bonaparte. Un prilej in care el si-a dovedit curajul, hotararea, dar si
aroganta bazata pe forta baionetelor. In dimineata acelei zile, membrii
Colegiului Batranilor care cunosteau detalii ale planificatului puci
si-au avertizat colegii asupra unei presupuse conspiratii iacobine si
i-au convins sa se mute la Chateau de Saint-Cloud, la vest de Paris,
unde s-ar fi aflat la adapost. Generalul Bonaparte a fost insarcinat cu
paza corpurilor legiuitoare. In aceeasi zi, doi dintre membri
Directoratului, Sieyes si Ducos, au demisionat iar Talleyrand l-a
convins pe un al treilea, Barras, sa procedeze la fel. Ceilalti doi
ramasi, Gohier si Moulin, au inteles ce se pregatea de fapt si au
refuzat sa-si prezinte demisiile. Forul legislativ le-a tinut partea si
a continuat sa-si desfasoare sedinta. Confruntat cu rezistenta lor,
Napoleon a patruns in sala, intovarasit de o companie de grenadieri si
le-a impus demisia. De aici pana la numirea lui ca prim consul si apoi
la proclamarea ca imparat nu va mai fi decat un pas...
Tapul ispasitor e intotdeauna binevenit
In
noaptea de 27 februarie 1933, cladirea Reichstagului, parlamentul
german, a fost cuprinsa de flacari si imediat s-a gasit si
incendiatorul: Marinus van der Lubbe, un olandez care, pe langa
probleme psihice evidente, avea si simpatii comuniste. Nu i-a fost greu
lui Adolf Hitler, proaspat numitul cancelar al Germaniei, sa puna
gravul incident in carca anarhistilor, socialistilor si comunistilor,
care au fost trimisi in lagarele de concentrare, fara ca opinia publica
sa condamne asemenea masuri, ci dimpotriva, incurajandu-le Incidentul a
dus si la restrangerea drastica a libertatilor cetatenesti, „in
interesul statului”, prin votul Parlamentului: 444 deputati au votat
pentru si doar 94 dintre social-democratii ramasi in forul suprem s-au
opus.
Documentul a dat guvernului – si implicit
Partidului Nazist – puteri legislative si l-a autorizat sa se abata de
la prevederile constitutionale pe o perioada de patru ani. Adolf Hitler
obtinea astfel puteri dictatoriale. Au existat multe discutii privind
gestul lui van der Lubbe: unii l-au acuzat ca actionase din cauza
convingerilor comuniste, dar majoritatea istoricilor credeau, pana nu
demult, ca el fusese de fapt o unealta a nazistilor, de care acestia
s-au descotorosit imediat ce au facut-o sa actioneze in folosul lor.
Documente recente au scos la iveala ca olandezul era doar un megaloman,
dornic sa atraga atentia asupra lui. Cei mai surprinsi de gestul lui au
fost deci in primul rand nazistii, dar Hitler si-a revenit rapid din
surpriza si a intors lucrurile in favoarea lui.
De la Khomeini la Bin Laden
Daca
astazi fundamentalismul islamic a devenit o forta de temut, faptul se
datoreaza in mare masura victoriei asa-numitei „revolutii iraniene”,
care a dus, in 1979, la detronarea sahului Mohammad Reza Pahlavi. O
revolutie in toata puterea cuvantului, am putea spune, tinand cont de
grevele si miscarile sociale de masa prin care s-a manifestat. De fapt,
o lovitura abila data de fortele nationaliste islamice impotriva unui
regim pe care-l mai percepeau tot mai „vandut” Occidentului.
Beneficiind si de figura carismatica a ayatollahului Ruhollah Khomeini,
unul dintre cei mai influenti oameni ai secolului XX, aceste forte s-au
impus in cele din urma, revenirea lui Khomeini din exil fiind marcata
de impresionante demonstratii, milioane de iranieni iesind pe strazile
Teheranului spre a sarbatori victoria.
Miscarea a
adus la putere o teocratie conservatoare, constituind in Iran un nucleu
al fanatismului musulman, a carui prima „isprava” va fi criza
ostaticilor de la ambasada americana din Teheran. Tot impotriva
monarhiei a fost indreptata si miscarea egipteana din 1952, cunoscuta
drept „revolutia din 23 iulie”, desi a fost un puci militar sadea de
care majoritatea egiptenilor n-au avut habar. Cei ce au avut initiativa
rasturnarii detestatului rege Farouk I au fost mai multi militari,
reuniti in „Organizatia Tinerii Ofiteri”. Dar, dupa ce suveranul a fost
detronat, miscarea nu s-a multumit cu proclamarea republicii, ci a
pornit pe un fagas socialist, materializat prin nationalizarea
Canalului Suez si declansarea unui conflict cu fortele colonialiste
franco-britanice. Miscarea ofiterilor egipteni, condusa de Nasser, a
inspirat numeroase alte actiuni similare, in tari arabe si africane,
cea mai de succes fiind cea a colonelului Gaddafi, inca presedinte al
Libiei.
Cuba libre
De
partea cealalta a Atlanticului, o miscare la fel de spectaculoasa si
care a avut numeroase ingrediente ale unei revolutii, s-a petrecut in
Cuba. Ducand cu tenacitate un razboi de gherila contra dictatorului
pro-american Fulgencio Batista, Fidel Castro si luptatorii sai, printre
care se numara si celebrul Che Guevara, au reusit rasturnarea regimului
dictatorial, la 1 ianuarie 1959, izbutind sa faca fata si invaziei din
Golful Porcilor. Desi mai degraba socialist decat marxist, Castro a
fost nevoit sa se indrepte spre URSS, in conditiile in care americanii
il urau de moartea. Acest „ghimpe din coasta Americii” a fost punctul
de plecare al temutei „crize a rachetelor”, care in 1962 era sa arunce
lumea in haosul unui razboi nuclear.
Trotki – artizanul loviturii de stat
Revolutia
rusa din octombrie 1917 poate fi numita doar teoretic „revolutie”
fiindca a fost de fapt rodul unor intrigi politice tesute de Lenin, pe
tot parcursul acelui an, pentru rasturnarea guvernului moderat al lui
Kerenski. Spre deosebire de miscarea spontana din martie, care a dus la
abdicarea tarului, cea din octombrie a fost indelung pregatita de Lenin
si mai ales de Trotki, un „artizan al loviturii de stat”, cum il
considera autorul italian Curzio Malaparte. Ironia sortii face insa ca
tocmai omul care s-a aflat in spatele succesului revolutiei bolsevice
si al victoriei in costisitorul razboi civil ce a urmat sa fie
indepartat de la putere de abilul Stalin, printr-o lovitura de stat
mult mai discreta...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 17.07.09 17:12

În timpul serii stăruia o oarecare jenă atîta timp cît împăratul era de
față. Napoleon nu deosebea întotdeauna binele de rău, adevărul de
minciună. Cu ocazia loviturii de stat manifestase o indiferență
vinovată în privința mijloacelor, deși, după cum a dovedit în repetate
rînduri, avea un fond bun. Ar fi vrut să fie amabil cu invitații săi,
dar nu prea reușea: aerul său absent și privirea visătoare stîrneau
îngrijorare... După ce se retrăgea, atmosfera se destindea și invitații
se distrau cu adevărat. Scoțianul Home, cel care a introdus mesele
turnate de spiritism, s-a bucurat de o mare popularitate pînă în ziua
în care, din nefericire, a fost surprins folosind un mecanism interzis.
(În realitate, Home Daniel Dinglas 1833-1886, a fost un medium dintre
cei mai cunoscuți și a cărui onestitate nu a putut fi pusă la îndoială.
L-au examinat cercetători eminenți din Europa și America, dar nici unul
nu a contestat vreodată loialitatea sa. S-a produs în fața împăratului
Franței, a țarului și a celor mai importante familii nobile din
Germania și Anglia. Episodul cel mai faimos din întreaga sa carieră
rămîne levitația realizată pe cînd era oaspetele lordului Adare, între
1867 și 1869. de față cu numeroși martori, Home a ieșit în levitație pe
o fereastră și a reintrat pe alta). I-au urmat alți artiști sau
șarlatani... Curtea a căpătat un plus de spontaneitate mai ales
datorită prințesei Pauline de Mettenich. Această femeie foarte
inteligentă, soție ireproșabilă care, supraviețuind războiului, a scris
niște ,,amintiri" interesante, era de o vitalitate debordantă. ea a
fost cea care, în cîteva rînduri, a antrenat-o pe împărăteasă în
diverse aventuri. La Curte se adunau femei încîntătoare: prințesa Anna
Murat, ducesa de Malakof, tip de frumusețe andaluză, ducesa de Morny,
ce provenea dintr-o familie rusă, contesa Walewska, o florentină, și
multe altele. Faimosul tabloid pictat de Winterhalter - ,,Împărăteasa
înconjurată de doamnele sale de onoare" - produce asupra noastră o
impresie ciudată din cauza mulțimii de crinoline. dar aceasta era în
moda timpului și, după toate probabilitățile, le stătea bine
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 15.07.09 16:20

G
eneralul du Barail a fost invitat la Compiégne împreună cu soția. Era o
recepție oficială: programul săptămînii fusese stabilit dinaninte.
Libertate completă pînă după masa de prînz. După-amiază, invitații
puteau opta pentru vînătoare, plimbări în pădure sau o vizită la
castelul de la Pierrefonds, al cărui restaurator, Viollet- le Duc,
făcea onorurile casei. La orele opt avea loc marele dineu: doamnele
apăreau în toalete decoltate, bărbații în frac, pantaloni ¾ și ciorapi
de mătase. Seara erau programate tot soiul de distracții: bal în
sunetele unei orchestre sau ale unui pian mecanic, scene dansante,
reprezentații teatrale în care actorii ratau în general efectele din
cauza împăratului care dădea semnalul aplauzelor într-un moment
nepotrivit. Pe la orele 11 sau 11:30, după ce se retrăgeau stăpînii
casei, mai rămîneau cîteva grupuri care continuau să bea și să
flecărească. Dar nu întotdeauna se întîmpla așa; existau și clipe de
intimitate. Obișnuiții Curții, soțiile și fetele înalților funcționari,
prietenele împărătesei formau cenaclul. Cînd nu se făceau plimbări,
zilele puteau să pară lungi.
În timpul după-amiezei, curtenii se distrau cu jocuri nevionovate:
coșulețul (joc de societate în care fiecare trebuie să răspundă cu o
rimă în on la întrebarea: Que met-on dans mon corbillon?), bilețelele.
La un moment dat s-a încercat o dictare formată din cuvinte dificile,
la care învingător a ieșit ambasadorul Metternich. Toate acestea puteau
părea lipsite de haz, dar cînd erau prezenți oameni ca Mérimé, Octave
Feuil
let, Alexandre Dumas sau Théophile Gautier, conversația lor alunga
probabil plictiseala
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Napoleon[Bonaparte][v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 8 din 11 Înapoi  1, 2, 3 ... 7, 8, 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum