Marx[v=]

Pagina 1 din 3 1, 2, 3  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.07.15 18:41

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 26.07.15 20:37

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 24.07.15 9:18

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 23.07.15 19:37

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 06.11.14 14:49

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 12.09.14 12:21

Karl Marx despre români
Karl Marx, un doct cu studii universitare de drept, istorie și filosofie (teza cu care și-a luat doctoratul a fost despre filosofii greci și nu cei ruși, după cum susțin și astăzi unii - n.n.), contrariat de invaziile și oprimarea rusească în Principatele Române, a scris și despre marea tragedie a poporului nostru. Argumentul vine din îndepărtatul an 1964 (sic!), când la Editura Academiei Republicii Populare Române vedea lumina tiparului un volum pe care scria: ''K. Marx: Însemnări despre români'' (un florilegiu de manuscrise inedite publicate și îngrijite de către academicianul A. Oțetea și profesorul S. Schwan. Asta da îndrăzneală pentru acele vremuri!).
citeste tot >>
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 05.08.14 14:19

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 09.07.14 21:57

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.07.14 15:54

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 07.07.14 8:31

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.06.14 17:53

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 06.05.14 18:14

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 07.04.14 18:00

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 25.03.14 9:40

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 05.03.14 9:29

"Istoria se repeta prin ea insasi - intai ca tragedie, a doua oara ca
farsa" (Karl Marx)

                                       K. Marx:  Insemnari despre romani
         In 1964, cand  insemnarile inedite ale lui  Karl Marx despre
romani apareau intr-un volum editat de Academia Republicii Populare
Romane, eram medic in Maramures.
         In fiecare inceput de luna, mergeam la Sectia Sanatatii
Raionale din Viseul de Sus pentru sedinta de analiza muncii si
trasarea sarcinilor pentru urmatoarea luna. Dupa sedinta trecem prin
magazine si prin unica librarie, raionala, care era ticsita de opere
marxist - leniniste, literatura sovietica si cate-o noutate romaneasca
sau de peste cortina de fier. Nimeni din cati intrau in librarie, in
acele luni ale lui 1964, nu a dat vreo atentie volumului maroniu, cu o
banda aurie lucioasa, pe care scria: K. MARX - INSEMNARI DESPRE
ROMANI. Atat eram de indopati de  marxism  incat nu mai vroiam sa
auzim nimic de  Marx!  Nici macar nu ne-am pus intrebarea: oare ce
insemnari putea sa faca  Marx despre romani,  stiind ca a trait asa de
departe de ei si a murit in 1883?
                 Aparitia volumului K. MARX -  INSEMNARI DESPRE ROMANI
in librariile din Romania a fost inca un semn ca incepuse, de sus,
desprinderea "de fratii nostri de la rasarit", de "eliberatorii
poporului roman". Prin tiparirea  insemnarilor inedite ale lui  Karl
Marx  despre romani, care se aflau in  Arhiva Marx - Engels a
Institutului International de Istorie Sociala din Amsterdam, romanilor
li se oferea, prin  dascalul marxismului, o lectie de istorie
romaneasca ce le-a fost interzisa din 1944, aceea a cotropirilor si
exploatarilor Principatelor Romane de catre rusi, cuprinsa in perioada
dintre Ocuparea Crimeii (1787) si pina la Razboiul din Crimea (1856).
         Pentru inceput as fi dorit sa scriu citeva randuri despe Karl
Marx. Despre fiul unor evrei, care s-au convertit la luteranism,
despre studiile sale universitare de drept, istorie, filosofie (teza
cu care si-a luat doctoratul a fost despre filosofii greci, nu rusi),
despre ostilitatea si critica sa la adresa religiilor care i-au inchis
toate portile academice germane, despre suspendarea ziarului editat de
el si parasirea Germaniei. Si despre expulzarea din Franta (in 1845,
din cauza ideilor sale), urmata de expulzarea din Belgia (in 1848,
dupa publicarea Manifestului Comunist) si chiar despre viata lui din
Anglia, dar m-am razgandit, las cititorul sa se convinga singur ca
unul a fost marxismul cu care au fost indoctrinati romanii de catre
dictatura stalinista si altul a fost  Karl Marx  pe care, in mod
ciudat, l-a interesat sincer soarta si viitorul romanilor.
         Inainte de-a intra in lectura propriu-zisa a volumului, este
de precizat ca manuscrisele autografe sunt urmarea lecturii  "Histoire
politique et sociale des Principautes Danubiennes"  a lui Elias
Regnault care a aparut la Paris in 1855. Autorul istoriei politice si
sociale a Principatelor Dunarene, un valoros publicist si istoric al
secolului XIX-lea, a mai scris o istorie despre Napoleon, despre
Franta, Anglia si Irlanda. Din 1848, a inceput sa stranga material
istoric despre Principatele Romane, scrise de diferiti publicisti
francezi, dar folosind si lucrarile lui Nicolae Balcescu, Ion Eliade
Radulescu, Ion Ghica si Aurel Papiu Ilarian, scotand un volum istoric
de peste cinci sute de pagini in 1855, pe care l-a pus la dispozitia
francezilor, dar si a romanilor francofili. Elias Regnault a fost un
sustinator ardent al formarii unui stat unitar roman in paginile
publicatiei sale pariziene "L'Avenir national".  A fost un prieten
sincer al poporului roman, tot asa si Karl Marx, dupa cum reiese din
insemnarile sale despre romani.

        Iata acum ce a extras si cum a comentat Marx istoria romanilor.
Precizare:  Toate citatele cu litera groasa, care urmeaza de acum in
text, sunt din  K.Marx   -  Insemnari despre romani  (Manuscrise
inedite - publicate de Acad. Prof A. Otetea si Prof. S.Schwanin)
aparut in Editura Academiei Republicii Populare Romane in anul 1964.
        Manuscrisul inregistrat cu B 85  este cel mai amplu si incepe
cu uciderea lui Grigore Ghica de catre turci  si-i trimite capul
imbalsamat la Constantinopol: acolo e infipt intr-un cui pe zidurile
Seraiului (1777) pentru ca a protestat impotriva cedarii Bucovinei in
favoarea Austriei
        Daca pina la aceasta data, doar turcii si habsburgii dominau
principatele romanesti, odata cu ocuparea Crimeei de catre Ecaterina a
Rusilor, in 1787, vecinatatea rusa devine un nou pericol pentru
principate. Iar dupa Pacea de la Sistov din 1781, Karl Marx noteaza:
Abia au plecat austriecii din Tara Romaneasca si rusii, sub Suvorov,
au intrat. Tara este data prada focului si jafului de catre acesta.
        Dupa zece ani, Rusia obtine un hatiserif de la sultan, prin
care se poate amesteca in treburile principatelor, iar amestecul lor
vine intotdeauna cu armata multa si jefuitoare. Cand pe firmamentul
istoriei apare Napoleon si se imprieteneste cu Alexandru, tarul
Rusiei, acesta se grabeste sa-i ceara anexarea principatelor. Napoleon
isi da consimtamintul la anexarea celor doua principate, noteaza Karl
Marx. Spre norocul romanilor, prietenia celor doi nu a durat mult si a
inceput razboiul intre ei. Daca incepea cu cateva luni mai devreme,
Basarabia nu ar mai fi fost cedata rusilor de catre turci.
         Karl Marx noteaza: Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i
apartinea, pentru ca Poarta otomana n-a fost niciodata suverana asupra
tarilor romane. Ca sa nu mai vorbim de Rusia care nu avea nici un
drept sa ia ce nu-i apartinea, dar o asemenea Rusie nu a existat
niciodata si nu va exista vreodata!
        Dupa victoria asupra lui Napoleon, Alexandru avea cuvantul
hotarator in Congresul de la Viena la care Karl Marx adauga:  ...rusii
s-au aratat asa cum sunt: jaful si ocuparea Basarabiei au spulberat
toate iluziile si Taranul care suferise cel mai mult de pe urma
ocupatiei n-avea pentru muscal (moscovit) decat cuvinte de ura.
        Din tot cuprinsul manuscrisului reiese cat de sensibil a fost
Karl Marx la suferintele taranilor romani, atat de napastuiti de
boierii lor, dar si cat de jefuiti au fost de rusi.
        Despre Tudor Vladimirescu are numai cuvinte de lauda:
Vladimirescu era patriot roman, pentru el, Rusul si fanariotii sunt
dusmanii, Tudor respinge alianta rusa ... Apoi, in detaliu, scrie
despre tradarea si uciderea eroului nostru pe care o califica Asasinat
marsav. Totusi, ceva se schimba dupa 1821 in Principatele Romane,
turcii accepta din nou numirea de domni pamanteni, care au pus la
locul de cinste limba romaneasca dispretuita de retorii Fanarului.
         Karl Marx scrie pe larg despre ocupatia rusa din timpul
razboiului ruso-turc din 1828 - 1829, cand 150.000 de rusi au gasit de
cuviinta sa invadeze, ca lacustele, Moldo-Valahia.  Au avut loc excese
groaznice. Contributii de tot felul in produse, furaje, vite, corvezi,
hotii, omoruri etc. Barbati si femei au fost inhamati la care cu
vizitii cazaci care nu-si crutau nici bata, nici varful lancii lor.
Peste 30.000 de romani fura smulsi de la munca campului pentru a servi
ca animale de munca.
        Ocupatia asta de jaf si haos a tinut pina in 1835, inca sase
ani dupa terminarea razboiului si-a Pacii de la Adrianopol in care
rusii, ca invingatori, au dispus cum au dorit de Principatele Romane.
S-a mers atat de departe incat:
Orloff, in numele tarului, propune sultanului sa cumpere cele doua
provincii, oferindu-i 36.000.000 fr. Din care reiese ca, sub dominatia
"curtii otomane" si a "curtii protectoare", principatele ajunsesera
marfa de targ.
        Intre 1829 si 1834, Kiselev a fost guvernatorul general al
Principatelor Romane, care isi pierdusera orice urma de libertate si
independenta, pentru ca guvernatorul rus, prin forta si dictat, a
inlaturat, prin alungare, inchisoare sau moarte, pe toti romanii care
protestau impotriva lui sau al Regulamentului Organic pe care l-a
introdus in 1831.
         Marx exemplifica cum I. Vacarescu a protestat impotriva
puterilor nelimitate ale lui Kiselev si a fost dat pe mana
judecatorilor militari rusi care l-au surghiunit din Bucuresti si
faptul ca alti patru boieri romani care au protestat toti murira din
intamplare" in aceiasi saptamana (vezi pag.119). Kiselev a adus niste
modificari Regulamentului Organic care puneau sub control si supunere
totala Principatele "curtii protectoare" de la Petersburg.
         In octombrie 1834, Rusia evacua, in sfirsit, Principatele.
Inainte de plecarea sa, Kiselev incredinta toate posturile parte
fanariotilor, parte altor levantini ... si ca ofiteri subalterni, rusi
sau creaturi rusesti !
        Aici ar trebui sa ne oprim un moment si sa comparam ocupatia
rusa si schimbarile impuse de ea din perioada 1829 - 1834 cu una
recenta, cea din 1944 - 1958, pentru ca seamana intre ele ca doua
picaturi de apa.
        " Vremea trece,vremea vine. / Toate-s vechi si noua toate"
sau in 1829 "curtea protectoare" cica vroia sa ne scape de "semiluna"
care ne ameninta crestinismul nostru, iar ei, "fratii nostri
pravoslavnici, s-au jerfit pentru noi". Ce farsa inaltatoare la cerul
tuturor religiilor!  In 1944, "glorioasa armata rosie ne-a eliberat"
de exploatatorii nostri si de crestinismul nostru". Alta farsa! Dar
vorba lui  Marx ,  intai trebuie sa traim tragedia istorica pentru ca
abia apoi sa ne dam seama de farsele ei! De invatat, oricum, nu
invatam aproape nimic, pentru ca noi suntem un neam prea destept sa
avem nevoie de istorie. In schimb invata ceva "conducatorii nostri",
ei care au fost "liberi cugetatori" inainte, acum practica
pravoslavismul supramistic!
        Sa ne intoarcem la Marx  care isi noteaza in manuscrisul sau,
pas cu pas, momentele importante ale istoriei principatelor si iata-l
ajuns la alegerea de domn, conform Regulamentului Organic, dar vointei
rusesti:
         Alegerea  are loc la 1 ianuarie 1843. Bibescu este ales. Ca
un veritabil parvenit, el incepe prin jaf si agiotaj. Bibescu devenea
din ce in ce mai slugarnic fata de Rusia. Un rus - Trandafirov  -
venise in Tara Romaneasca sub pretextul de a infiinta o mare
exploatare minera. Obtinu concesii enorme  ... opinia publica si
Adunarea protesteaza si toata istoria devine asemanatoare cu cea din
zilele lui Adrian Nastase, pentru ca Bibescu, printr-un fel de
"ordonanta de urgenta" a timpului sau,  ordona prorogarea Adunarii ...
Rusia ii veni in ajutor.
        Daca mai adaugam si:  Bibescu - un tigan infumurat - era acum
stapan absolut (vezi pag.128) avem un exemplu concret cum se repeta
istoria noastra in anul 2002.
        Sa nu ne indepartam prea mult de Marx,  tocmai cind enunta un
adevar istoric pe care istoricii romani din 1944 si pana astazi, in
2002, il ascund, iata-l: Ideea politica  fundamentala a revolutiei din
1848 de la Bucuresti a fost o miscare impotriva protectoratului rus
(vezi pag.130).
Mai cititi odata si pe urma faceti rost de volum sa aflati si
argumentele lui  Marx .  Pentru ca  Marx  studia mult, nu era gurist
ca Dinescu sau pseudo-moralist ca Paler. Iata un argument:  Orice
ofiter sau slujitor devotat Rusiei putea fi numit boier.  Si sub
sovietici a fost la fel si sub paleocomunistii ce conduc Romania
astazi e tot asa, numai ca nu le mai zicem boieri.
        Urmeaza cateva pagini magistrale de analiza sociala si
economica a Principatelor din preajma revolutiei de la 1848, pe care
"iubitii nostri" istorici de azi si "crema" mass-mediei bucurestene ar
trebui sa le ia de exemplu de profesionalitate si sa-l reflecte pe
Marx  in scrierile lor asa cum merita, sa afle si tanara generatie
romana adevarul despre el.
        Desteptarea suna si pentru romanii ardeleni, care intre timp
s-au bucurestenizat, mai precis s-au fanarizat, pentru ca  Marx scrie
si despre romanii din Transilvania:  Romanii sunt opriti sa poarte
haine si pantaloni de postav, cisme, palarie mai scumpa de un florin
si camasa de panza fina. Ei erau numiti "plebea vagabonda", desi
formau 2/3 din populatie, in timp ce ungurii, sasii, secuii, grecii,
armenii formeaza numai cealalta treime. Principiul fundamental al
legii maghiare:  Nobilitas Hungarica est  ... In Dieta din 1847 s-a
manifestat cel mai injurios  dispret fata de slavi si de romani: a
topi toate nationalitatile in nationalitatea maghiara ...
        Iar despre Kossuth, si Marx stia ca nu era ungur, ci slovac,
fiul unui plugar sarac ... casatorit cu fiica unui magnat ...
datorita acestei protectii a ajuns in Dieta. In Martie 1848, Kossuth a
trimis o delegatie de trei sute de magnati, imbracati in tunica
nationala la Viena, la imparat, cu o constitutie prin care cerea
incorporarea Transilvaniei la Ungaria. Si imparatul le-a dat semnatura
... si asa au inceput adunarile de la Blaj ale romanilor, iar Marx
scrie admirativ despre Iancu, Barnutiu, Laurian, Baritiu, pe care azi
romanii ardeleni ii pomenesc din nou in soapta.  Patru ani de
inchisoare pentru toti aceia care ar indrazni sa vorbeasca impotriva
perfectei unitati a natiunii maghiare,  asa suna articolul 18-lea al
constitutiei dietei unguresti din 1848!
         Marx isi noteaza toate amanuntele evenimentelor din
Transilvania anilor 1848 -1849, chiar si evenimentul necinstei
unguresti prin care intalnirea de pace este folosita: ...ca o cursa,
Iancu, Buteanu, Dobra sunt surprinsi de catre maiorul Hatvany; primul
reusi sa scape; Dobra fu masacrat pe loc. Buteanu, in ziua urmatoare,
fu spanzurat. Tradare lasa, noteaza Marx (paginile 158 - 159). In
concluzia manuscrisului sau despre revolutia din Transilvania, afirma:
 ... ca fara romanii din Transilvania, comandati de Iancu, rusii nu ar
fi fost in stare sa se masoare cu Bem. Kossuth respinse cu dispret
propunerile romanilor. Iancu batu zdravan pe unguri. Asa fura
paralizate victoriile lui Bem. Austria n-a rasplatit cu nimic pe
romani.
         Ba da, cu o decoratie, pe care Avram Iancu, cu demnitate, a
refuzat-o: "Io m-am luptat pentru libertate, nu pentru o cruce,
de-astea avem destule". Imparatul s-a simtit profund jignit si l-a
obligat sa paraseasca Viena.
        Dar era sa uit ca rusii, vreo zece mii, intrasera in
Transilvania in februarie 1849. Nu puteau sa piarda o ocazie de-a
invada, de-a lupta lenes si-a jefui virtos! La fel au intrat si in
Moldova si Tara Romaneasca in 1848. Nu mai puteau sa stee in stepele
lor de grija romanilor...
         La 29 sept. 48, rusii intrara in Tara Romaneasca, ca "liberatori".
        Manuscrisul autograf a lui Marx despre romani, inregistrat ca
B 85,  are in volumul Academiei Romane saizeci de pagini despre care
istoricul A. Otetea crede ca  Marx ar fi adunat acest material
documentar pentru tezele sale despre politica de expansiune si
cotropire a marilor puteri, in special politica externa a tarismului
... Atat a scris istoricul roman despre tarism, si mai putin altii,
desi stiau totul, comparau in mintea lor expansiunea tarismului si al
comunismului rus din 1917, dar nu au avut curajul sa scrie ca sa
informeze corect istoric poporul roman, generatia tanara.
         Pe vremea aceea, ei aratau numai fata marxista a lui Marx. Ei
o scoteau in relief, iar tovarasii cu propaganda ne indoctrinau prin
toate mijloacele, tot timpul cu marxism-leninismul si cu
"eliberatorii" care ne-au eliberat de tot ce am avut mai bun in Tara
si specific ca Natiune. Cele douasprezece "eliberari rusesti" - din
1711 pina in 1944 - sunt mai dezastroase decat toate invaziile care
s-au abatut asupra noastra in doua mii de ani!
        Exagerari? Nicidecum! Puneti in balanta tot, tot: tara si
averea romaneasca, munca si cultura noastra, plus anihilarea
libertatii, credintei, aspiratiilor neamului.
         Karl Marx a citit si studiat cu asiduitate nenumarate volume
pentru cele citeva sute de articole si carti pe care le-a scris. A
citit si "Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes"
a lui  Elias Regnault, a fost contrariat de invaziile si oprimarea
ruseasca in Principatele Romane. A realizat marea tragedie a Poporului
Roman, a scris despre ea!
         Si acesta este motivul de azi pentru care romanilor nu li se
mai vorbeste si scrie despre el.

           Corneliu Florea,  Wiinipeg - Canada,  februarie 2002

          P.S.  Multumesc Domnului Dr. Stefan Constantin din Viseul de
Sus, pentru bunavointa de a-mi darui valorosul volum:  K. Marx -
Insemnari despre Romani .
DE  LA  BORIS  PETROFF
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 12.11.13 21:50

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 19.10.12 18:14

Karl Marx, geniu și demon


Astãzi este greu sã te pronunți în privința lui Marx fãrã sã cazi în capcana de a-l considera autorul moral al crimelor comunismului. Marx a polarizat admirația și furia tuturor, fiind în același timp eliberatorul celor asupriți și profetul mincinos.

În 1968 gânditorul francez Roger Garaudy considera cã “Pentru prima oarã în istoria gândirii omenești, marxismul - filosofie, teorie economicã, politicã, concepție despre lume, despre perspectivele și speranțele de viitor ale acesteia - a pãtruns în mintea și inima acelora care au fost cândva sclavi sau iobagi, a acelora a cãror muncã li se prezenta ca o ursitã și care nu aveau dreptul sã gândeascã”. Marx era profetul care propovãduia o lume mai bunã sub auspiciile comunismului, în fapt sub auspiciile uneri teorii a conflictului preluatã din darwinismul de care filosoful era fascinat. Dupã cãderea totalitarismelor, iatã ce scrie Valentin Mureșan în 1995: “România post-comunistã a oferit spectacolul arderii publice a “Capitalului” lui Marx alãturi de discursurile lui Ceaușescu precum și isteria satanizãrii marxismului, filosoful german- considerat o minte genialã pânã mai ieri- e acum doborât fãrã menajamente de pe soclu și gratulat cu cele mai jignitoare epitete, de la “prost” la “imbecil” și “criminal”. Publicul larg și majoritatea intelectualilor vãd în el autorul moral al tragicului experiment al “socialismului real”.

Prin urmare s-a trecut dintr-o extremã într-alta, fenomenul marxist primind rapid etichetãri total opuse în funcție de regimul care îl valorificã. Dacã în timpul “orânduirii socialiste” era cel mai mare gânditor al tuturor timpurilor, dupã ’89 trece la periferia istoriei filosofiei. De la filosofia oficialã, punctul de trecere spre viitorul luminos, ideologia revoluționarã menitã sã schimbe în bine umanitatea, la doctrina demonizatã și trimisã la index…Nu ideile lui Marx au fost criminale, ci modul lor de întrebuințare. Nu putem demola o filosofie care pânã la urmã aparține unui gânditor marcant încercând sã-i demonstrãm falsitatea pentru cã nu suntem pe terenul științelor exacte.



Nãscut la 5 mai 1818 la Trier, în Renania Germanã, Marx intrã la 17 ani la Universitatea din Bonn, pentru a studia dreptul. Din cauza comportamentului sãu dezordonat, tatãl sãu îl trimite la Berlin, unde continuã în aceeași notã, cu prezențã slabã la cursuri. În 1841 își susține la Jena teza de doctor în filosofie cu titlul “Deosebirea dintre filosofia naturii la Democrit și filosofia naturii la Epicur”. Nereușind sã obținã un post de conferențiar, se apucã de gazetãrie, ajungând redactor-șef la Gazeta Renanã, ziar liberal din Köln care este suprimat la scurt timp. Marx colaboreazã la Analele germano-franceze, care promova idei revoluționare, motiv pentru care Marx nu se mai poate întoarce în țarã în condițiile emiterii de cãtre Prusia a mandatelor de arestare pentru redactori. Se împrietenește cu Friedrich Engels, cu care va colabora pânã la sfârșitul vieții. În 1847 participã la congresul Ligii Comuniste în Londra, a cãrei doctrinã o expun în “Manifestul Partidului Comunist” din 1848. Marx se instaleazã cu familia la Londra din cauza ideilor sale revoluționare, unde va suferi numeroase lipsuri materiale și va trãi în condiții deplorabile, izbutind însã sã realizeze principala opera, “Capitalul”, despre care recenziile vremii lipsesc aproape complet. Moare la 14 martie 1883. Alte lucrãri demne de amintit ar fi: “Manuscrise economico-filosofice”, “Mizeria filosofiei”, “Contribuții la critica economiei politice”, “Teze despre Feuerbach”.

Principiile filosofice


Inițial Marx a fost influențat de Hegel, de care însã se va dezice. Hegel considera istoria drept o succesiune de evenimente cu sens, care se înșiruie în conformitate cu dialectica internã. Spiritul lumii sau spiritul absolut intervine în istorie și prin ea își realizeazã devenirea și dobândirea conștiinței de sine. Realitatea nu este de neînteles, cum era pentru Kant care susținea imposibilitatea cunoașterii esențelor, ci dimpotrivã, în acord perfect cu rațiunea. Pentru Marx însã subiectul istoriei sunt oamenii, nu realitatea divinã care pentru el este un misticism. Realitatea concretã trebuie sã primeze și pornind de aici trebuie sã se elaboreze o filosofie a existenței umane care recunoaște rãdãcina omului în om. Departe de idealismul Hegelian , pentru Marx, adeptul pragmatismului, omul își demonstreazã puterea și realitatea în conviețuirea cu alții. Existența socialã determinã conștiința umanã și nu invers. Societatea nu înseamnã în primul rand conștiințã colectivã, ci muncã colectivã, omul fiind mai înainte de toate un animal economic care își dezvoltã gândirea pe baza forțelor de producție și relațiilor economice. Existã desigur și o suprastructurã ideologicã ce cuprinde ideile, statul, familia, morala, religia, dar legile istoriei nu sunt aici, ci în baza economicã, o bazã în care funcționeazã dialectica relațiilor prin conflictul dintre clasele sociale. Se întrevede aici și marea înrâurire a darwinismului: omul este un animal, luptã pentru supraviețuire, supraviețuiește cel mai adaptabil, progresul se realizeazã doar pe calea conflictului.



Teoria lui Marx nu rãmâne doar în stadiul de teorie, pentru cã Marx aspirã sã schimbe lumea. El observã cã omul s-a îndepãrtat de sine, s-a alienat, dar motiveazã devalorizarea sa doar prin prisma economicã: omul este separate de produsul muncii sale, care devine marfã în capitalism și îl face pe om dependent de sistem. Munca salariatã este și ea doar un mijloc de supraviețuire, forța de muncã fiind comercializatã și omul ajungând el însuși marfã. Banii, “târfa universalã”, îl înstrãineazã și pe om de om, ei sunt adevãratul spirit universal. “Puterea divinã a banilor rezidã în esența lor, ca esențã genericã înstrãinatã, care alieneazã și se alieneazã, a omului”. Dar proletariatul poate schimba aceastã condiție odatã ce devine constient de ea. Capitalismul însemna pentru Marx sãrãcirea și asuprirea muncitorilor, care de fapt îi îmbogãțesc pe cei bogați prin munca lor. Dar odatã cu instaurarea “orânduirii socialiste” situația se va schimba pentru cã mijloacele de producție vor deveni proprietate comunã. Egalitarismul s-a realizat însã în sãrãcie…pentru cã imperiul necesitãții nu a dispãrut nicidecum, iar știm cât de umanã a devenit societatea în comunism…Lenin considera doctrina ca fiind succesoarea legitimã a concepțiilor celor mai importante ale omenirii veacului al XIX-lea: filosofia germanã, economia politicã englezã și socialismul francez, care se încheagã împreunã în materialismul dialectic/istoric.

Marx a vrut sã-l elibereze pe om de condiția sa, dorind fericirea pentru cei mulți, asemenea unui Prometeu. Viziunea sa revoluționarã a dorit nu sã schimbe o stare socialã sau un regim , ci politica însãși, sã schimbe temeliile lumii din care trebuie sã disparã religia, statul, clasele, omul depinzând doar de el însuși și de legile sociale pe care le va conștientiza. Paradoxal, partidele și statele socialiste care se revendicã de la doctrina marxistã au produs un stat omnipotent care a urmãrit totala absorbție a societãții civile. Dupã cum îl descrie și Orwell, este sistemul capabil sã transforme oamenii în roboți lipsiți de doza minimalã de conștiințã. Este Marx autorul moral al experimentului înfiorãtor numit comunism? În aceeași mãsurã în care Nietzsche este vinovat de genocidul nazist. Dintr-un punct de vedere am putea spune cã ideile sale pericuoloase i-au fãcut pe mulți sã creadã cã fenomenele sociale sunt perfect determinabile prin prisma profețiilor istorice. Prin faptul cã i-a negat omului orice altã dimensiune în afara celei economice. Prin faptul cã introduce concepția darwinistã în prim-plan, susținând conflictul ca singura cale de dezvoltare. Prin faptul cã absolutizeazã planul cezarului și nu atribuie omului niciun fel de aspirații morale sau spirituale. Prin faptul cã sistemul sãu a fost izvor de argumentare și credințã oarbã pentru dictatori. Cu toate acestea, Marx a rãmas un om al ideii. A cãutat un adevãr în onestitate intelectualã, dupã cum opineazã Karl Popper, iar ca savant a fost un economist remarcabil. În universitãțile occidentale este vãzut ca unul dintre marii cugetãtori ai lumii, textele sale fiind recunoscute ca parte din moștenirea noastrã culturalã. Poate chiar și-a dorit fericirea semenilor, doar cã utopia sa, numita de Popper romantism, nu a reușit decât sã transforme raiul visat într-un iad materializat. Dar materializat nu de Marx.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 10.09.12 18:48

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 10.04.12 19:26

Firimituri de la masa lui Marx

S-ar zice că stafia lui Marx bîntuie încă prin poezia românească. Am avut parte, acum 15 ani, de O beție cu Marx made in Mircea Dinescu, avem acum La masă cu Marx de Matei Vișniec. În mod simptomatic, ambele volume amintite indică mahmureala postdecembristă a unor poeți buni pe care muza-i vizitează tot mai rar. Și care – dacă e să fim răutăcioși pînă la capăt… – au dat tot ce aveau mai bun în ei pe vremea comunismului. În mod normal, un come back poetic Vișniec după 11 ani de la ultima sa recidivă (Poeme ulterioare, 2000) și la două decenii și jumătate după ce straniul optzecist s-a metamorfozat în dramaturg parizian de calibru, secondat sporadic de un prozator onorabil, ar fi trebuit să atragă atenția. Nu s-a întîmplat așa. Că poezia acestui existențialist fantast „s-a topit în teatru“, apoi „în altă limbă“ – după cum putem citi într-o confesiune patetică de pe manșeta volumului – e plauzibil, și n-avem de ce să nu-i dăm crezare autorului cînd afirmă, superb, că „Poezia revine din cînd în cînd în viața mea, ca o cometă, și-mi cere să o iau de la început“. Să vedem însă cum o ia de la început Matei Vișniec.
Un discurs demonstrativ


Primul lucru pe care l-am remarcat parcurgînd acest nou op au fost ilustrațiile semnate de Smaranda Isar, May Oana Isar, Iuri Isar, Andra Bădulescu, Joèla Vișniec și Matei Vișniec, în care grafica suprarealistă se îmbină, grațios, cu arta naivă. Numai că dialogul „text-imagine” nu funcționează. Poemele ce alcătuiesc cele două secțiuni (a doua – eponimă) ale cărții de față sînt „comentate“ de ilustrații ca de pipa lui Magritte și, interesant, tocmai imaginile sînt cele care lipsesc din ele… Toate au aspectul unor mici scenarii parabolice compuse în maniera brevetată de Vișniec; și majoritatea au o regie funambulescă de asemenea bine cunoscută, unele – evoluînd pe principiul acumulărilor în cascadă, pînă la „lovitura de teatru“ atent calculată din final (v., între altele, De o vreme ea mă hrănește numai cu mere).

Narativitatea reflexivă, tonul alb, sec, scenografia „absurdistă“, predilecția pentru witz trimit însă, frapant, către poezia lui Marin Sorescu, e adevărat – fără prospețimea ei pe jumătate mucalită, pe jumătate enigmatică. O anume afectare teatralizantă nu lipsește: „Cine să fiu altcineva decît colecționarul de răni/ da, domnilor, am venit aici ca să cumpăr/ cîteva dintre rănile dumneavoastră ascunse// nu, domnilor, cicatricele hidoase nu mă interesează/ eu colecționez acum răni mai sensibile/ traume secrete/ rănitransmise peste trei generații“ (Colecționarul de răni). Senzația generală e de mecanism ce funcționează cumva inerțial, pe principiul unor trucuri destul de previzibile, iar situațiile puse în scenă devin pretexte pentru reflecții „existențialiste“ despre incomunicare, vidarea de semnificație a cuvintelor, singurătate, eșec, damnare ș.a.m.d. Altminteri, identitatea primei secțiuni o dau îndeosebi cele cîteva poeme tandru-erotizate (Uluitor de frumoasă era ea,Desculță, Femeia care are amanți, Ea trăiește în corpul meu, Cu vederea spre mare, Un vertij erotic), iar cea de-a doua – mai ales în prima ei parte – e definită printr-un poem în patru acte și un epilog, cu Marx, Engels, Lenin și Stalin prinși în ipostaze domestic-derizorii. Ele vin să ilustreze, probabil, comedia neagră a Istoriei din care am ieșit mutilați.

Aminteam, la începutul acestei cronici, de O beție cu Marx a lui Mircea Dinescu. Nimic din verva dezabuzat-truculentă din acel volum altminteri inegal nu întîlnim în La masă cu Marx, unde discursul e insipid și demonstrativ atît în registrul burlesc-caricaturizant: „nu e ușor să fii cel mai tînăr cînd începe o revoluție/ te trimite Lenin după sare/ n-ai încotro, alergi pînă la orizont și aduci sare/ te trimite Stalin după muștar/ n-ai ce să faci, te tîrăști pe burtă pe sub ciorchinii de/ struguri/ sapi un tunel spre pîinea care-ți baricadează drumul/ și ajungi la borcanul cu muștar// nu că aș fi fost murdar pe bocanci/ eu pe fața de masă a istoriei nu pășesc decît desculț/ dar stropii de salivă și privirile rîncede ale dușmanilor de/ clasă/ reușesc pînă la urmă să-ți mînjească tălpile picioarelor/ iată motivul pentru care fața de masă/ era acum plină de pași însîngerați iar toate frontierele/ terestre/ tocite aproape pînă la urlet“, cît și în registrul amar, sarcastic: „nu, nu e ușor să îngropi o sută de milioane de morți cînd/ ai mîncat cu Marx pînă la vîrsta de 30 de ani/ cînd ți-a rămas un gust atît de amar în gură/ cînd ai acreli în stomac și vomiți la fiecare cinci minute…“. Retorismul devine emfatic în momentele în care Vișniec ține să sublinieze „conceptualist“ (și, din păcate, întristător de facil) situații sentimentale: „chiar și atunci cînd accept spontan tot ce vrea ea/ și spun Imediat/ ea pretinde că voi fi de fapt într-o mare/ Întîrziere// m-am săturat de spaimele ei/ m-am săturat să văd că/ în mintea ei/ în viața ei/ în mîngîierile ei/ Unu înseamnă Zero/ Totul înseamnă Nimic/ și chiar și sărutul cel mai lung și cel mai frumos/ înseamnă Absență“ (Un Acum smuls cu plînsete).



Principalele „personaje“ din acest volum nu sînt nici Marx, nici Lenin, nici Stalin, nici măștile eului poetic sau vreo fantasmă feminină, ci cuvintele care și-au pierdut puterea (Puterea?). În cutare poem, sînt adunate ultimele cuvinte „de pe buzele soldaților morți“; în altul, sînt emise, de la început, preferințe „senzuale“ despre „cuvintele mari, cărnoase, rubensiene“, în vreme ce, în altă parte, cuvintele mari: „patrie“, „viitor“, „moarte“… sînt denunțate drept „tîrfe ieftine care se culcă pe/ bani puțini/ cu cine vrei și cu cine nu vrei; un poem autoderiziv se desfășoară da capo al fine ca o metaforă filată în jurul „dulcegăriei“ omniprezente („Ce poeme siropoase am putut scrie pînă azi…“), încheindu-se printr-un „climax“ apocaliptic la fel de spectaculos ca o ecuație cu o singură necunoscută: „nu e de mirare deci că tot universul în jurul meu/ s-a zaharisit/ nimeni nu mai mișcă, timpul devine o bomboană tare/ care îți rupe dinții/ cuvîntuldulce înnebunit de tristețe/ s-a aruncat urlînd în gura cuvîntului solniță“. Opresc aici exemplele, care sînt mult mai numeroase.
Carcase de poeme fără mister


Un elogiu amoros al frumuseții feminine, amintind vag poemul Aer cu diamante al lui Florin Iaru, e ticluit în progresie pornind de la un singur, dar definitoriu atribut: fiecare parte a corpului iubit e „desculță“, deci irezistibilă… Interesul unor asemenea texte „făcute” și destul de aride stă cu precădere în găselnițele inteligenței imaginative. Aproape toate au un aer dèjá lu, poetica lui Vișniec rămînînd, în mod evident, fidelă „existențialismului abstract și absurd“ al anilor ’70 și modei aferente a poemelor „despre cuvinte“. În sine, asta n-ar fi un motiv de reproș; există poeți valoroși care evoluează toată viața în interiorul unei formule asumate de la bun început, infuzîndu-i autenticitate personală. Problema e că poezia lui Vișniec a involuat vizibil față de cea din La noapte va ninge, Orașul cu un singur locuitor sau Înțeleptul la ora de ceai.

Amestecul „magic“ de concretețe angoasantă, neliniștitoare și de atmosferă fantastă a dispărut aproape de tot, lăsînd la vedere niște carcase de poeme fără mister și (cu puține excepții) fără intensitate dramatică. O confesiune „poietică“ ne lămurește suplimentar în privința secătuirii filonului: „N-am scris pentru că nu/ aveam ce să spun/ iată de ce n-am mai scris/ e mai bine așa/ de ce să scrii cînd nu ai de spus nimic/ de ce să scrii cînd cuvintele îți opun rezistență/ de ce să scrii cînd ești singur/ în fața cuvintelor care se pietrifică/ în fața cuvintelor încremenite/ pe cerul gurii/ înfipte în gîtlej ca tot atîtea baricade/ cuvinte care nu mai recunosc nimic/ din lumea reală/ cuvinte care nu mai au legătură/între ele/ între ele și mine/ între mine și tine“ (Cuvîntele îți opun rezistență) Nu „de ce“-ul importă însă în acet gest justificativ, ci „cum-ul“, maniera care confirmă din plin epuizarea acuzată. Cu excepția a două versuri („înfipte în gîtlej ca tot atîtea baricade“, „cuvinte care nu mai recunosc nimic din lumea reală“), textul este, după cum se poate lesne constata, exasperant de plat. Tresăriri de orgoliu apar mai ales atunci cînd Vișniec eliberează imaginativ „scheme“ logice halucinante, mici narațiuni suprarealiste sau cu aer de coșmar absurd care destabilizează percepția, fără a oferi nici un fel de „explicații“ (în I se topesc roțile în timpul mersului sau Purtători de semne bizare). Un exemplu: „ani de zile am așteptat/ ca șinele de cale ferată din fața casei mele/ să dispară, să se topească încet și ele/ să fie luate de ploaie, să se scufunde în pămînt// dar nu, orașul este cel care s-a subțiat între timp/ s-au evaporat acoperișurile, punctele cardinale s-au ciobit/ a dispărut auzul din urechi și văzul din ochi/ mințile ni s-au chircit și cuvintele ni s-au uscat pe limbă“ (I se topesc roțile în timpul mersului). Pentru cine-i are însă în memorie primele volume de versuri, autopastișa e, chiar și aici, manifestă. Atîtea cîte sînt, secvențele convingătoare par simple „firimituri“ de la „masa cu Marx“ a etapei optzeciste. Cu energiile absorbite de teatru și proză, poetul s-a întors la poezie, dar poezia nu mai era de mult acolo...
La debutul editorial din La noapte va ninge (1980), Matei Vișniec nu părea deloc un debutant, ci un poet matur, cu o voce bine individualizată. După 30 de ani, el a ajuns să facă, paradoxal, figură de epigon defazat cu naivități de începător. Iar pentru asta, mă tem, nu e de vină bătrînul Marx.



Matei VIȘNIEC
La masă cu Marx
Editura Cartea Românească, București, 2011, 88 p.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 24.10.11 10:12

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 06.10.11 10:08

Casa lui Karl Marx din Trier

Muzeul casei lui Karl Marx (5 mai 1818 – 14 martie 1883) este localizat pe Brückenstrasse, nr. 10 în orașul Trier din palatinatul Renan, unde filosoful se naște în anul 1818. Partea frontalã a casei dateazã din 1727, fațada fiind complet restauratã la forma sa originarã dupã remodelãrile din 1930/31. Anexele din spatele casei dateazã din secolul al 19-lea.

Semnificația acestei case trece neobservatã pânã în 1904, când Partidul Social Democrat German (SPD) depune eforturi pentru a o achiziționa, ceea ce și reușește în 1928. Dupã ce Partidul Nazist vine la putere în 1933, clãdirea este confiscate și transformatã într-o întreprindere tipograficã.

Pe 5 mai 1947 clãdirea este deschisã publicului ca muzeu al vieții și operei lui Karl Marx. În 1968 este integratã Fundației Friedrich Ebert, fundație strâns legatã de SDP. Pe 14 martie 1983, la 100 de ani de la moartea lui Marx, muzeul este redeschis dupã un an supus renovãrii care îl extinde pânã la al treilea etaj.

În 2005 muzeul este din nou închis, pentru trei luni. La reinaugurarea de pe 9 iunie participã celebritãți precum Anke Fuchs, Franz Münterfering, Kurt Beck sau Helmut Schröer. Expoziția include acum și o istorie a comunismului în Uniunea Sovieticã, China, Europa Centralã și de Est. Casa lui Marx primește în jur de 32.000 de vizitatori pe an, o treime dintre care sunt chinezi.

Expoziția permanentã “Karl Marx – Viața, Opera și Influența asupra Prezentului” ni-l introduce pe Karl Marx – personalitate istoricã, evoluția ideilor sale filosofice și economice și efectele lor asupra cursului istoriei, inclusiv prezentului. Filozof, economist și publicist, întemeietor împreună cu Friedrich Engels al teoriei socialismului științific, teoretician și lider al mișcării muncitorești. A avut o influență importantă asupra istoriei politice a secolului XX.Karl Marx împreună cu Friedrich Engels a scris și a publicat Manifestul Partidului Comunist în 1848. Marx a argumentat că sistemul capitalist, la fel ca și sistemele socioeconomice precedente, produce tensiuni interne care îl conduc la distrugere. Așa cum capitalismul a înlocuit feudalismul, capitalismul va fi înlocuit de comunism, o societate fără clase care urmează unei perioade de tranziție în care statul va fi un instrument al dictaturii proletariatului. Marx argumentează și că schimbările socioeconomice se produc prin intermediul activității revoluționare organizate. În acest model capitalismul va lua sfârșit prin activitatea organizată a clasei muncitoare internaționale. Ideile lui Marx au început să exercite o influență majoră asupra mișcării muncitorești la scurt timp după moartea sa.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Karl Marx, geniu și demon

Mesaj Scris de Admin la data de 06.10.11 10:07

Karl Marx, geniu și demon

http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/karl-marx-geniu-demon

Astãzi este greu sã te pronunți în privința lui Marx fãrã sã cazi în capcana de a-l considera autorul moral al crimelor comunismului. Marx a polarizat admirația și furia tuturor, fiind în același timp eliberatorul celor asupriți și profetul mincinos.

În 1968 gânditorul francez Roger Garaudy considera cã “Pentru prima oarã în istoria gândirii omenești, marxismul - filosofie, teorie economicã, politicã, concepție despre lume, despre perspectivele și speranțele de viitor ale acesteia - a pãtruns în mintea și inima acelora care au fost cândva sclavi sau iobagi, a acelora a cãror muncã li se prezenta ca o ursitã și care nu aveau dreptul sã gândeascã”. Marx era profetul care propovãduia o lume mai bunã sub auspiciile comunismului, în fapt sub auspiciile uneri teorii a conflictului preluatã din darwinismul de care filosoful era fascinat. Dupã cãderea totalitarismelor, iatã ce scrie Valentin Mureșan în 1995: “România post-comunistã a oferit spectacolul arderii publice a “Capitalului” lui Marx alãturi de discursurile lui Ceaușescu precum și isteria satanizãrii marxismului, filosoful german- considerat o minte genialã pânã mai ieri- e acum doborât fãrã menajamente de pe soclu și gratulat cu cele mai jignitoare epitete, de la “prost” la “imbecil” și “criminal”. Publicul larg și majoritatea intelectualilor vãd în el autorul moral al tragicului experiment al “socialismului real”.

Prin urmare s-a trecut dintr-o extremã într-alta, fenomenul marxist primind rapid etichetãri total opuse în funcție de regimul care îl valorificã. Dacã în timpul “orânduirii socialiste” era cel mai mare gânditor al tuturor timpurilor, dupã ’89 trece la periferia istoriei filosofiei. De la filosofia oficialã, punctul de trecere spre viitorul luminos, ideologia revoluționarã menitã sã schimbe în bine umanitatea, la doctrina demonizatã și trimisã la index…Nu ideile lui Marx au fost criminale, ci modul lor de întrebuințare. Nu putem demola o filosofie care pânã la urmã aparține unui gânditor marcant încercând sã-i demonstrãm falsitatea pentru cã nu suntem pe terenul științelor exacte.

Nãscut la 5 mai 1818 la Trier, în Renania Germanã, Marx intrã la 17 ani la Universitatea din Bonn, pentru a studia dreptul. Din cauza comportamentului sãu dezordonat, tatãl sãu îl trimite la Berlin, unde continuã în aceeași notã, cu prezențã slabã la cursuri. În 1841 își susține la Jena teza de doctor în filosofie cu titlul “Deosebirea dintre filosofia naturii la Democrit și filosofia naturii la Epicur”. Nereușind sã obținã un post de conferențiar, se apucã de gazetãrie, ajungând redactor-șef la Gazeta Renanã, ziar liberal din Köln care este suprimat la scurt timp. Marx colaboreazã la Analele germano-franceze, care promova idei revoluționare, motiv pentru care Marx nu se mai poate întoarce în țarã în condițiile emiterii de cãtre Prusia a mandatelor de arestare pentru redactori. Se împrietenește cu Friedrich Engels, cu care va colabora pânã la sfârșitul vieții. În 1847 participã la congresul Ligii Comuniste în Londra, a cãrei doctrinã o expun în “Manifestul Partidului Comunist” din 1848. Marx se instaleazã cu familia la Londra din cauza ideilor sale revoluționare, unde va suferi numeroase lipsuri materiale și va trãi în condiții deplorabile, izbutind însã sã realizeze principala opera, “Capitalul”, despre care recenziile vremii lipsesc aproape complet. Moare la 14 martie 1883. Alte lucrãri demne de amintit ar fi: “Manuscrise economico-filosofice”, “Mizeria filosofiei”, “Contribuții la critica economiei politice”, “Teze despre Feuerbach”.

Principiile filosofice


Inițial Marx a fost influențat de Hegel, de care însã se va dezice. Hegel considera istoria drept o succesiune de evenimente cu sens, care se înșiruie în conformitate cu dialectica internã. Spiritul lumii sau spiritul absolut intervine în istorie și prin ea își realizeazã devenirea și dobândirea conștiinței de sine. Realitatea nu este de neînteles, cum era pentru Kant care susținea imposibilitatea cunoașterii esențelor, ci dimpotrivã, în acord perfect cu rațiunea. Pentru Marx însã subiectul istoriei sunt oamenii, nu realitatea divinã care pentru el este un misticism. Realitatea concretã trebuie sã primeze și pornind de aici trebuie sã se elaboreze o filosofie a existenței umane care recunoaște rãdãcina omului în om. Departe de idealismul Hegelian , pentru Marx, adeptul pragmatismului, omul își demonstreazã puterea și realitatea în conviețuirea cu alții. Existența socialã determinã conștiința umanã și nu invers. Societatea nu înseamnã în primul rand conștiințã colectivã, ci muncã colectivã, omul fiind mai înainte de toate un animal economic care își dezvoltã gândirea pe baza forțelor de producție și relațiilor economice. Existã desigur și o suprastructurã ideologicã ce cuprinde ideile, statul, familia, morala, religia, dar legile istoriei nu sunt aici, ci în baza economicã, o bazã în care funcționeazã dialectica relațiilor prin conflictul dintre clasele sociale. Se întrevede aici și marea înrâurire a darwinismului: omul este un animal, luptã pentru supraviețuire, supraviețuiește cel mai adaptabil, progresul se realizeazã doar pe calea conflictului.



Teoria lui Marx nu rãmâne doar în stadiul de teorie, pentru cã Marx aspirã sã schimbe lumea. El observã cã omul s-a îndepãrtat de sine, s-a alienat, dar motiveazã devalorizarea sa doar prin prisma economicã: omul este separate de produsul muncii sale, care devine marfã în capitalism și îl face pe om dependent de sistem. Munca salariatã este și ea doar un mijloc de supraviețuire, forța de muncã fiind comercializatã și omul ajungând el însuși marfã. Banii, “târfa universalã”, îl înstrãineazã și pe om de om, ei sunt adevãratul spirit universal. “Puterea divinã a banilor rezidã în esența lor, ca esențã genericã înstrãinatã, care alieneazã și se alieneazã, a omului”. Dar proletariatul poate schimba aceastã condiție odatã ce devine constient de ea. Capitalismul însemna pentru Marx sãrãcirea și asuprirea muncitorilor, care de fapt îi îmbogãțesc pe cei bogați prin munca lor. Dar odatã cu instaurarea “orânduirii socialiste” situația se va schimba pentru cã mijloacele de producție vor deveni proprietate comunã. Egalitarismul s-a realizat însã în sãrãcie…pentru cã imperiul necesitãții nu a dispãrut nicidecum, iar știm cât de umanã a devenit societatea în comunism…Lenin considera doctrina ca fiind succesoarea legitimã a concepțiilor celor mai importante ale omenirii veacului al XIX-lea: filosofia germanã, economia politicã englezã și socialismul francez, care se încheagã împreunã în materialismul dialectic/istoric.

Marx a vrut sã-l elibereze pe om de condiția sa, dorind fericirea pentru cei mulți, asemenea unui Prometeu. Viziunea sa revoluționarã a dorit nu sã schimbe o stare socialã sau un regim , ci politica însãși, sã schimbe temeliile lumii din care trebuie sã disparã religia, statul, clasele, omul depinzând doar de el însuși și de legile sociale pe care le va conștientiza. Paradoxal, partidele și statele socialiste care se revendicã de la doctrina marxistã au produs un stat omnipotent care a urmãrit totala absorbție a societãții civile. Dupã cum îl descrie și Orwell, este sistemul capabil sã transforme oamenii în roboți lipsiți de doza minimalã de conștiințã. Este Marx autorul moral al experimentului înfiorãtor numit comunism? În aceeași mãsurã în care Nietzsche este vinovat de genocidul nazist. Dintr-un punct de vedere am putea spune cã ideile sale pericuoloase i-au fãcut pe mulți sã creadã cã fenomenele sociale sunt perfect determinabile prin prisma profețiilor istorice. Prin faptul cã i-a negat omului orice altã dimensiune în afara celei economice. Prin faptul cã introduce concepția darwinistã în prim-plan, susținând conflictul ca singura cale de dezvoltare. Prin faptul cã absolutizeazã planul cezarului și nu atribuie omului niciun fel de aspirații morale sau spirituale. Prin faptul cã sistemul sãu a fost izvor de argumentare și credințã oarbã pentru dictatori. Cu toate acestea, Marx a rãmas un om al ideii. A cãutat un adevãr în onestitate intelectualã, dupã cum opineazã Karl Popper, iar ca savant a fost un economist remarcabil. În universitãțile occidentale este vãzut ca unul dintre marii cugetãtori ai lumii, textele sale fiind recunoscute ca parte din moștenirea noastrã culturalã. Poate chiar și-a dorit fericirea semenilor, doar cã utopia sa, numita de Popper romantism, nu a reușit decât sã transforme raiul visat într-un iad materializat. Dar materializat nu de Marx.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 16.08.11 20:48

KARL MARX, din nou actual ?


Cel mai în vogă economist al momentului, Nouriel Roubini, a declanșat o dezbatere după ce a declarat într-un interviu acordat Wall Street Journal că, într-un fel, Karl Marx a avut dreptate când a afirmat că sistemul capitalist se poate autodistruge din cauza...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Antisemitismul, Karl Marx si Unirea cu Roma

Mesaj Scris de Admin la data de 23.07.11 22:43

Antisemitismul, Karl Marx si Unirea cu Roma

Comisiile Prezidentiale conduse de Elie Wiesel si Vladimir Tismaneanu, evreii din SUA, condamna antisemitismul si colectivismul moldo-valah, conditii sine qua non ale apartenentei lor la Europa. Înainte de razboi traiau aproape un milion de evrei în România, astazi au mai ramas zece mii, din care jumatate în Bucuresti.
Antisemitismul e o forma de respingere a valorilor occidentale. Simultan românii angajeaza evreii ca intermediari, agenti modernizatori. Aceasta strategie se blocheaza în antisemitismul religios si de modernizare. Despotia orientala ortodoxo-comunista a fost implementata în R.P.R. mai ales de cominternistii evrei la comanda lui Stalin.
Discriminarea evreilor ca si doctrina lui Karl Marx sunt deja în afara legii, asa ca s-a rescris Istoria României - „Rapoartele finale" ale Comisiilor Wiesel & Tismaneanu au peste 1.000 p. - din perspectiva convulsiilor unei tari la periferia Europei, cu norme, valori si o religie ortodoxa incompatibila - de la Marea Schisma 1054 - cu civilizatia occidentala, romano-catolica si protestanta.
Dictatura de dezvoltare ortodoxo-comunista a modernizat societatea româneasca, dar a „uitat" ca are ca scop integrarea în civilizatia condusa de crestinii occidentali si nu o „alternativa" autocefala, izolata de lume. Catastrofa s-a accentuat cu scoaterea lui Dumnezeu din societate si decuplarea muncii de salarizarea „la comun".
Dupa esecul modernizarii evreiesti (1829-1958), franc­masone (1833-1948) si ortodoxo-comuniste (1949-1989), tranzitia (1989-2006) are succes: România este în UE. Asta presupune recunoasterea traumelor trecutului si implementarea Acquis-ului comunitar, codul canonic romano-catolic modernizat, printr-un dialog cu Roma.
Moldo-valahii, de o mie de ani în „lanturile grele ale ortodoxiei greco-slave", sunt tributari Moscovei, asa ca atât antisemitismul, cât si dictatura ortodoxo-comunista sunt sub influenta panortodoxiei si panslavismului. Singura cale de a iesi din aceasta groapa istorica greco-slava e revenirea la normele si valorile occidentale, la Roma. 2006 s-a sarbatorit 1900 de ani de la integrarea Daciei în Imperiul Roman.
De reorientarea de la Moscova spre Roma, va depinde aderarea autentica la Europa, nu ca în România Mare (1920-1940), când o fatada prooccidentala ascundea toate racilele orientale, antisemitismul si colectivismul. Numai integrarea ortodocsilor în lumea crestinilor occidentali garanteaza iesirea din „somnul cel de moarte", care a creat monstri în secolul trecut. Românii au o mare sansa începând cu anul 2007.
http://www.clipa.com/index.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Marx[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 1 din 3 1, 2, 3  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum