Elias[V=]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Elias[V=]

Mesaj Scris de Admin la data de 09.11.13 10:19

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Elias[V=]

Mesaj Scris de Admin la data de 03.07.11 20:00

Jacques Elias: un patriot generos

La 14 mai 1923 se stingea din viata bancherul Jacques Elias si ziarele vremii consemnau ca a trait modest intr-un apartament din Piata Sf. Gheorghe, a dobandit o avere fabuloasa prin mijloace corecte si a dezmintit o legenda, cum scria "Presa": "N-a fost egoist, n-a fost un harpagon. A adunat multe milioane, dar prin mijloace corecte. In deosebire de cei care au adunat averi imense si le-au risipit in strainatate... J. Elias moare lasand in tara, pentru scopuri culturale si nationale, aproape un miliard de lei... a facut un gest nobil, generos, altruist, tot ce a adunat a lasat tarii sale pentru care dovedeste acum ca a avut o dragoste fireasca, iar pe frontispiciul institutiilor ce se vor crea cu averea lui sa nu se graveze numele lui, ci al parintelui". Despre viata lui se stiu destul de putine lucruri. Evreu de rit spaniol, J. Elias s-a nascut la Bucuresti, in anul 1844 si, cum scria acad. Nicolae Cajal, "Departe de zgomotul lumii, a dus o viata sobra, de o mare discretie, preocupandu-se de afacerile bancii sale (Banca Generala), ale intreprinderilor din ale caror Consilii de Administratie facea parte, sau de acte de binefacere". Era cunoscut si apreciat la Viena si Bucuresti ca un fin intelectual care, dincolo de activitatea sa, avea preocupari umaniste. In semn de gratitudine pentru serviciile aduse ca "proprietar si bancher in Capitala", sau ca "bancher si intemeietor al industriei zaharului", regele Carol I l-a distins ades cu ordine si medalii cum au fost: titlul de cavaler si, respectiv, de ofiter al Ordinului Steaua Romaniei (1889, 1904), titlul de ofiter si comandor al Ordinului Coroana Romaniei (1881,1909), Medalia "Meritul Comercial si Industrial (1913).

O adevarata revelatie avea sa fie Testamentul sau, alcatuit la 2/15 dec. 1914 si deschis dupa incetarea sa din viata si care dezvaluia o personalitate de o exemplara generozitate si atasament fata de Romania. Astfel, in ziarul "Viitorul" se scria: "Felul cum a testat imensa sa avere, largimea sa de vederi, prin care el nu s-a oprit la distinctii religioase, ne arata ca ne aflam in fata unui suflet mare de bun roman. A vazut in Academia Romana institutia suprema a culturei, in care increderea lui a fost deplina; a vazut in cetateanul roman, indiferent de rit, o fiinta ce trebuie ajutata cu inima calda; si a dat in modul acesta cel mai frumos exemplu de obiectivitate si de filantropie inteleapta". Cateva zile mai tarziu, in acelasi ziar se putea citi: "Fapta unui mare om de inima nu trebuie lasata in umbra si uitare pentru ca, impreuna cu recunostinta ce trebuie sa o purtam autorului, este si necesitatea exemplului bun, care ne conduce". In "Neamul romanesc", N. Iorga, bunaoara, sublinia faptul ca J. Elias aminteste de traditia marilor boieri de odinioara: "Dar importanta sociala a testamentului lui J. Elias nu sta numai in aceea ca el aminteste de traditiile acestei tari in ce priveste datoriile clasei avute catre obste, ci faptul ca el si-a lasat intreaga avere pentru cultura... El a inteles ca aceea ce lipseste tarii noastre este cultura raspandita in masele adanci populare si de aceea n-a ezitat sa renunte la orice gand si sa dea acest mare exemplu de generozitate umana..." In "Adevarul", Eugen Filloti anticipa ca o "o vasta opera de binefacere se va desfasura de aceasta Fundatie si nenumarati oropsiti ai destinului vor binecuvanta memoria generosului donator". Este si expresia unui crez, cum nu se poate mai simplu formulat: "Iubirea pentru toti... stiinta e a tuturora si pentru toti... invatatura este tot ce are omenirea mai frumos si mai de pret". Valoarea lui este deplina prin ceea ce a facut, caci, ne invata un intelept, orice cuvant poate fi contrazis de un alt cuvant, dar nu este nici un cuvant care sa contrazica fapta.

La 5 iunie 1923, in cadrul sedintei Academiei Romane se citeste testamentul lui J. Elias prin care Academia Romana era desemnata ca "legatar universal", lasand-i "intreaga sa avere mobila si imobila, fara nici o rezerva, oriunde s-ar afla aceasta avere in tara si in strainatate". Si continua: "Impun legatarului universal urmatoarele sarcini: sa infiinteze si sa staruie a se recunoaste ca persoana juridica o fundatie de cultura nationala si de asistenta publica, numita Fundatia Familiei Menachem H. Elias, cu sediul la Bucuresti...Fundatia Familiei M.H. Elias va avea ca scop a intemeia, intretine, dezvolta si ajuta institutiile de cultura, de preferinta de cultura practica, precum si opere de asistenta publica si de binefacere, ca de exemplu burse la copii saraci, cantine scolare, ajutorul saracilor de preferinta prin munca. In special va avea obligatia de a construi si intretine in Bucuresti un spital cu cel putin o suta de paturi in conditiile cele mai moderne si perfectionate; acest spital se va numi: Spital fondat de Familia Menachem H. Elias". In acest spital se vor primi bolnavi de ambele sexe, israieliti si de orice alta credinta, se vor da consultatii si medicamente gratuite". Analizand testamentul, acad. Mircea Paul Cosmovici apreciaza ca acesta "ne permite, prin claritatea si profunzimea dispozitiilor sale, sa conturam imaginea unei personalitati complexe, caracterizata mai ales prin inteligenta si generozitate, un exemplu pregnant al valorilor epocii", dovedind, in acelasi timp, "o impresionanta cultura juridica".

In sedinta din 1 iulie 1923, Academia Romana omagiaza personalitatea lui J. Elias si asigura ca va implini misiunea incredintata, angajandu-se sa administreze si sa inmulteasca averea primita, folosind-o in scopuri culturale si filantropice. La sfarsitul documentului emis cu acest prilej se scrie: "Dormi in pace nobil binefacator, caci Academia Romana considera ca o datorie de onoare de a lucra si veghea la realizarea gandurilor tale umanitare si patriotice, spre pomenirea numelui tau si a parintelui tau iubit si spre gloria tarii, in care ai trait si care a produs asemenea suflete nobile". In anul 1925, Academia Romana, in calitate de legatar universal, si Emanuel Pantazi, in calitate de executor testamentar, infiinteaza "Fundatia Familiei Menachem H. Elias". Fundatia urma sa fie condusa de un consiliu de conducere si administratie impreuna cu un comitet format din trei persoane, doi crestini si un israelit. Din primul comitet faceau parte printul Barbu Alexandru Stirbei, Herman Marcu Hornstein si Emanuel Pantazi. Academia a ales ca delegati titulari pe I. Bianu, Gr. Antipa, G. Titeica, D. Gusti si ca supleanti pe V. Babes. C. Radulescu-Motru, C. Murnu si N. Vasilescu-Karpen. Atunci, averea era formata din mai multe imobile in Bucuresti si Viena, mosii in tara, efecte publice si actiuni in tara si strainatate. S-a infiripat o frumoasa traditie la cultivarea careia au contribuit, prin ani, personalitati ca Gh. Titeica, Gh. Marinescu, David Emanuel, G. Murnu, Mihail Sadoveanu, Mihail Ralea, Stefan Balan, Gh. Mihoc, Traian Ionascu si cel care este mereu prezent in inimile noastre, Nicolae Cajal.

"O mare opera umanitara, stiintifica si culturala"

Scriind despre istoria Spitalului Elias, Vasile Stanescu, secretarul general al Fundatiei Elias, descrie pe larg imprejurarile, nu intotdeauna favorabile, prin care a trecut Academia Romana pentru a indeplini dorintei testatorului. Aflam astfel ca, dupa zece ani, Academia inca nu reusise sa-si implineasca misiunea, Em. Pantazi afirmand ca "orice amanare ar fi nu numai o impietate, dar ne pune in fata unei grave raspunderi". In adunarea generala din 26 mai 1932 se aproba cumpararea unui teren si inceperea constructiei Spitalului a demarat un an mai tarziu pe un teren de 12.000 m.p. Si au fost terminate in anul 1939. Planul a fost conceput de cunoscutul arhitect Constantin Popovici (atunci la Viena) si antreprenorul lucrarii a fost marele inginer Emil Prager. Spitalul avea trei sectii - ambulatoriul de consultatii cu spital de urgenta, spitalul propriu-zis de medicina interna cu 150 de paturi si un sanatoriu cu 48 de paturi -, la care se adaugau locuinte pentru personalul medical, administrativ si de serviciu. In Spital mai erau sectiuni speciale de hidroterapie, fizioterapie, electroterapie si noua laboratoare speciale pentru necesitati practice si stiintifice. Costul construirii si dotarii ultramoderne a spitalului a fost apreciat la 130 de milioane de lei si era considerat ca una dintre cele mai moderne si inzestrate unitati de acest fel, care "nu are pereche in lume". Primul director al spitalului a fost D. Danielopolu, care fusese medicul lui J. Elias si care a avut un rol hotarator in proiectarea si organizare, si dintre medici amintim doar pe Ion Fagarasanu, C.C. Parhon, D. Bagdazar, V. Tomescu.

Cu prilejul deschiderii, Gr. Antipa, dupa o trecere in revista a activitatii Fundatiei, considera Spitalul ca o "mare opera umanitara, stiintifica si culturala". Aducand un omagiu lui J. Elias, sublinia: "Caci indelungata sa existenta l-a convins - si prin exemplul dat de el povatuieste si pe altii - ca numai prin astfel de fapte si opere umanitare si prin viata comuna in institutii de binefacere si de cultura... se poate dezvolta, intre cetatenii de origine etnica diferita si populatia bastinasa a tarii, acea comunitatea de gandire si simtire, acea legatura sufleteasca cu pamantul tarii si acea identificare cu interesele ei vitale, care sunt atat de necesare pentru a forma din toti o natiune si pentru a face ca tara in care s-au nascut si traiesc, sa le devina si adevarata lor patrie, de care raman legati pe vecie, ei si urmasii lor".

Bilantul primului an a fost mai mult decat incurajator atat sub aspectul numarului de bolnavi tratati, cat si al activitatii stiintifice, dar desfasurarea evenimentelor avea sa fie potrivnica, dramatica chiar. A inceput razboiul... La sfarsitul anului 1940 un etaj a fost pus la dispozitia Misiunii Militare Aeronautice Germane si, in 1941, intreg spitalul. Cine se gandea atunci ca acesta era doar inceputul unor acte samavolnice. La 23 august 1944, Spitalul a fost pus la dispozitia armatei sovietice. La 15 ianuarie 1848, fara acordul Fundatiei, printr-o dispozitie administrativa, spitalul a intrat in reteaua Ministerului Sanatatii, intr-un act de sfidare a prevederilor testamentului. Sa amintim ca 1948 a fost si anul in care Academia Romana a devenit Academia Republicii Populare Romane si ce a insemnat acest fapt pentru stiinta si cultura noastra. In ciuda unor demersuri justificate, situatia s-a mentinut pana in 1960, cand era periclitat si patrimoniul din strainatate, si Fundatia a revenit la statutul dorit de J. Elias. E un fel de a spune, fiindca, pana in 1989, s-au exercitat presiuni puternice ca Academia Romana sa accepte transferul Spitalului in proprietatea statului, incalcandu-se astfel testamentul acelui om generos al carui exemplu ar fi trebuit urmat. Pentru Fundatie, perioada cea mai grea a fost 1978-1989, cand, practic, nu si-a putut exercita dreptul de administrare a bunurilor mobile si imobile.

Dupa 1989, prin Decretul nr.16/4 ian. 1990, Consiliul F.S.N. a decis trecerea Spitalului Elias in subordinea Ministerului Apararii Nationale. In 1993, J. Elias a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Romane. Abia in anul 2002, Spitalul revine in subordinea Academiei Romane pana in acest an... Evenimentele se stiu.

Acum, cand biruit-a gandul cel bun, speram ca Academia Romana si Fundatia si-au reintrat definitiv in drepturile firesti, putem avea convingerea ca, asa cum a scris N. Cajal, "vor actiona pentru consolidarea mostenirii... si vor veghea la utilizarea rezultatelor in scopuri exclusiv umanitare si pentru promovarea stiintei si culturii romanesti". Noul Consiliu de Administratie interimar are ca presedinte pe acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane si este format din acad. Maya Simionescu, vicepresedinte al Academiei Romane, prof. Vasile Stanescu, prof. dr. Leonida Gherasim, membri de onoare ai Academiei Romane, dr. Doina Dimulescu, conf. Vlad Iliescu si conf. Ani Ladan.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Jacques Elias, rememorare pentru azi și pentru mâine

Mesaj Scris de Admin la data de 05.12.08 11:17

Jacques Elias, rememorare pentru azi și pentru mâine

Curiozitatea m-a împins să aflu cine a fost acest personaj iubitor de avuții, despre care se spunea că era nu numai bogat, dar și bun, și generos. Comunitatea evreilor sefarzi din București se mândrea cu Jacques Elias. I-am căutat originile prin drumurile sefarzilor, evreii care au fugit de urgia cohortelor romane sau au fost exilați din Țara Sfântă, mulți găsindu-și adăpost, cu 2.000 de ani în urmă, în Peninsula Iberică. Acolo, în Spania, vreme de multe secole, civilizația evreiască a atins culmi de înflorire. Mulți evrei au devenit filozofi, medici și literați vestiți (Hasdai Ign Saprut, Iehuda Halevy, Samuel Hanaghid, Ibn Gabirol, Maimonide, Fernando de Rojas, Alonso de Ercilla), viziri și miniștri de Finanțe ai regilor mauri (Samuel Ibn Negrela ș.a.). După secole de strălucire, evreii spanioli au fost siliți, în 1492, să aleagă între creștinare și exod. Elias-ii au preferat să părăsească Spania, au peregrinat pe drumurile europene, până ce s-au așezat pe pământurile ospitaliere ale românilor. Despre Menachem Elias, tatăl lui Jacques, nu am reușit să aflu prea multe. Jacques l-a adorat și i-a comemorat amintirea cerând – testamentar - să se dea Fundației proiectate numele tatălui său: „Fundația Familiei Menachem H. Elias“. Nici despre Jacques M. Elias nu am multe date. S-a născut la 13 decembrie 1844, în București, strada Carol nr. 35, evreu sefard (de rit spaniol). A trăit departe de agitația și zgomotul străzii, ducând o viață sobră, lipsită de excese. Era un om tăcut, de o mare discreție, un gentleman, preocupat de afacerile băncii sale - Banca Generală - și ale întreprinderilor și moșiilor pe care le achiziționase. Avea timp și pentru numeroasele acte de binefacere. Îi plăcea să ajute oamenii la nevoie. Primul rege al României, Carol I, îl aprecia și i-a acordat „bancherului și întemeietorului industriei zahărului în România“, Jacques M. Elias, numeroase titluri și medalii, în anii 1889, 1891, 1904, 1909 și 1913, Cavaler și Ofițer al „Ordinului Steaua României“, „Medalia Meritului Comercial și Industrial“ etc. Jacques M. Elias a strâns de-a lungul deceniilor o avere uriașă. Conform testamentului, întreaga avere a fost lăsată Academiei Române. Beneficiez - fiind în București - de numeroasele reflectări în presă, a ceea ce se considera a fi un eveniment în anul 1923, anul morții lui Jacques Elias. Deschiderea testamentului lui Jacques Elias câștigase, cu anticipație, în atenția publică însemnătatea unui fapt de interes general“(„Adevărul“, 7 iunie 1923). Până la aflarea detaliată a actului de donație și cunoscându-se interesul de care era se bucură, a fost descris aspectul legatului: „Testamentul a fost scris la 2 decembrie 1914 în întregime de către bătrânul om de finanțe și este voluminos (...) Scrierea este foarte citeață, aproape caligrafică, ceea ce denotă că testatorul depusese o deosebită îngrijire în confecționarea acestui act de ultimă voință, care-l preocupa atât de mult. Testamentul este în plic, sigilat, astfel că din momentul scrierii n-a mai suferit nicio modificare“ („Lupta“, anul II, nr. 441, 6 iunie 1923)[citeste]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Tezaurul Elias

Mesaj Scris de Admin la data de 05.12.07 19:46

Tezaurul Elias
Unul dintre cei mai mari filantropi din toate timpurile ai României nu trebuie cautat între Dragan, Vântu, Paunescu, Patriciu, Tiriac, Becali sau alt român verde si foarte verde, ci este un evreu, pe care îl cheama Jacques Elias (1844 - 1923). Desi a murit în pragul perioadei de înflorire interbelica, Elias înca mai traieste si va mai trai atîta timp cît fabuloasa sa avere, lasata mostenire Academiei Române prin testamentul din 2/15 decembrie 1914, continua sa faca pui. Si înca multi! Asa cum mi-a marturisit un demn urmas al sau, dl. Benes Avital, la emisiunea mea "Ferestre spre lume", averea lui Elias continua sa dea roade si le vedem la fiecare pas. Daca unele dintre acumularile sale se numesc si azi Spitalul Elias, Hotelul Continental si cinematograful Patria din Bucuresti, 9 blocuri la Viena, 2 mine de mercur în Dalmatia, 1.302 ha la Putna, Fabrica de zahar din Sascut, 324 ha la Balotesti, ferma Podul Valeni din Prahova, sute de milioane de lei în bunuri publice si actiuni la Viena, Berlin, Londra, Praga, Bruxelles, Washington sau Belgrad si multe altele, putini cunosc ca, dupa 1990, din averea lui Jacques Elias s-au facut la fel de multe minuni. Este vorba de Casa stiintei si tehnicii din Iasi, refacerea Casei oamenilor de stiinta din Bucuresti, a Ateneului Român si a Bibliotecii Centrale Universitare, grav afectate de evenimentele din decembrie 1989, informatizarea Bibliotecii Academiei Române, construirea si dotarea liceului din Sascut, complexe socio-culturale în cinci comune, reconstructia multor asezari afectate de calamitati naturale. De asemenea, în aceasta însiruire mai pot fi incluse ajutoarele importante pentru Muzeul Satului din Bucuresti, dupa incendiul din 2002, dotarea multor localitati cu cabinete medicale, sprijinirea unor camine de copii, batrîni si handicapati, subventionarea constanta a activitatilor Academiei Române, modernizarea Spitalului Elias, a Societatii Române de Radiodifuziune, a BCU, acordarea sediului si dotarea Centrului Cultural Român de la Viena, acordarea a zeci de burse la Viena pentru profesori, studenti si elevi si multe altele.
Toate acestea le-am putut afla si din cartea pe care dl. Avital a închinat-o lui Jacques Elias, spre pomenirea lui si a parintelui sau, Menahem Elias, ca si a familiilor lor, care initial au plecat din Spania, fiind sefarzi, s-au stabilit în Turcia, apoi, prin binele pe care unul dintre medicii familiei l-a facut sultanului, au fost trimisi sa se ocupe de agricultura Valahiei, stiut fiind ca evreii sînt cei mai priceputi agricultori, asa cum se poate constata si azi în Israel, ei facînd minuni dintr-un pamînt arid si nisipos. Bine ar fi sa vina si azi la noi cît mai multi evrei sa salveze agricultura României. Dar atunci, cînd Elias-ii au venit în Valahia, conditiile vitrege i-au împiedicat sa faca agricultura si i-au determinat sa se ocupe de bani, de camata, devenind bancheri. Si Benes Avital, care este prin mama sa ruda cu Jacques Elias, i-a urmat, asa cum scrie în cartea dedicata binefacatorului sau, pe care îl stia de mic, de cînd mama sa îi tot spunea: "Noroc cu unchiul Jacques", fiindca acest Mos Craciun lasase scris în testament ca dupa moartea sa toti Elias-ii, urmasii si urmasii lor, daca sînt la strîmtoare, sa fie ajutati, sa nu moara de foame. Si în acei ani grei de razboi si de dupa razboi, mama sa, pe nume Buena Elias, se ducea lunar si încasa o suma de bani de la casieria Academiei Române, pîna în 1951, cînd au plecat în Israel, si Benes Avital avea sa mosteneasca vocatia lui Elias, adica a devenit bancher. Si nu unul oarecare, dovada ca, facînd parca un arc istoric, s-a reîntors în România, în orasul natal, deschizînd si aici o banca, asa cum facuse si "unchiul Jacques" în urma cu 150 de ani. Din cartea mentionata reiese ca Jacques Elias era un om discret si de o modestie covîrsitoare, în contrast cu ceea ce stim despre un om putred de bogat. Se pare ca vocatia "unchiului Jacques" a fost de la Dumnezeu placerea de a-i ajuta pe oameni. A fost exterm de apreciat cît a trait. Deja Carol I i-a acordat "bancherului si întemeietorului industriei zaharului în România" numeroase titluri si medalii. La moartea sa, cortegiul a fost impresionant. Benes Avital ofera numeroase citate din presa vremii, care contureaza personalitatea acestui mare om. În anii comunismului, Fundatia Elias a fost împinsa în umbra si averea confiscata. Dupa '89, însa, acad. Nicolae Cajal, prin demersurile sale ferme, a readus-o la viata. Consiliul Fundatiei Elias a facut minuni, dovada Hotarîrea Guvernului nr. 264, prin care s-au permis reconstituirea "patrimoniului Elias" si dezvoltarea lui. Dl. Avital a multumit si la emisiunea mea Academiei Române pentru felul cum a dus si duce la împlinire vointa testamentara a rudei sale, Jacques Elias. Si el a scos aceasta carte ca sa multumeasca public binefacatorului sau, sa se stie cine a fost, anuntînd ca printre proiectele viitoare se numara si aparitia unui volum monumental Jacques Elias, pentru care a contribuit deja cu suma simbolica de 1.800 de dolari, dat fiind ca în ebraica numerele 18 înseamna viata. Convingerea lui Benes Avital este ca testamentul lui Elias este si va ramîne mereu viu, menit sa nasca noi si nobile actiuni. Adresati-va bancii "Leumi" si veti primi gratuit o carte din care va veti convinge ca Elias a fost si este o comoara, un tezaur de mare pret al României, un fondator, un mare agonisitor, omul care a stiut ca nimeni altul sa strînga ca sa dea, sa dea tot, tot ce-a strîns, pentru cultura, învatamînt, sanatate, pentru cei în nevoie. Nu a lasat nimic familiei, îndemnîdu-si rudele sa munceasca. Cînd iei act despre viata acestui om si agoniseala lui, adica atunci cînd ai un asemenea reper de osîrdie si filantropie, de pricepere si modestie, te apuca rîsul cînd vezi cum defileaza la drumul mare polifemi ca Basescu, Nastase, Becali, Patriciu, Vântu, Paunescu, Prigoana, Muresan, Tiriac et co., care se dau oameni de afaceri, bancheri sau mai stiu eu ce campioni în smecherii. Acestia, pe lînga Elias, par niste hoti! Poti sa-i compari cu acest model de chibzuinta si tenacitate din neam în neam, de agoniseala si munca neîntrerupta? Poti lua în serios niste îmbogatiti peste noapte, niste profitori ai revolutiei, niste fripturisti carora li s-a dus buhul cu afacerile lor murdare, pe care li s-a pus pata sau pecetea, fie ca se numesc "flota", "matusa Tamara", "Caritas", "terenuri si oi", "drog si fotbal", fie "petroil"?! Unde esti tu, Elias, Doamne, ca sa pui socotelile pe ei, sa se aleaga praful de nemernici, caci, asa cum spunea Buena Elias, "bancherul e cel care stie sa faca bine socoteli", iar socotelile bancherilor nostri de acasa nu se potrivesc cu cele din tîrg! Numai un om ca Elias a stiut sa faca socoteli pentru tîrg, pentru comunitate, pentru eternitate.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Fundatia M. H. Elias cauta coordonator pentru ferme

Mesaj Scris de Admin la data de 28.11.06 7:06

Fundatia M. H. Elias cauta coordonator pentru ferme
Ziarul Gandul | 28 noiembrie 2006
Fundatia M.H. Elias este o fundatie testamentara cu un patrimoniu bogat, ce cuprinde si 1.000 de ha de terenuri agricole in Mehedinti, Olt, Bacau si Prahova. Pentru coordonarea activitatii de productie din aceste ferme, fundatia cauta un specialist agronom cu bogata activitate in domeniul productiei. Postul oferit este de Sef Departament Activitati Agricole si va avea in subordine 80-100 de angajati permanenti la care se adauga cateva sute de zilieri in varful de sezon
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Elias[V=]

Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 19:44



Ultima editare efectuata de catre Admin in 09.11.13 10:22, editata de 3 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Elias[V=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum