Capesius[v=]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Capesius[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.01.15 13:40

http://www.romanialibera.ro/aldine/profil/dr--capesius--farmacistul-sighisorean-de-la-auschwitz-365230
Un doctor din Sibiu ajunge farmacist-șef în lagărul morții, în 1943. La terminarea războiului, fuge și se reprofilează electronist, dar e recunoscut de frizerul de la Auschwitz, într-o gară. Arestat de englezi, judecat de americani, Capesius scapă până în 1968, când e condamnat la 9nouă ani de închisoare pentru complicitate la uciderea a 8.000 de oameni.
*
Auschwitz, 1944. Dr. Mengele își face obișnuitele experimente în lagărul morții. Lângă el, un german născut în Miercurea Sibiului, Victor Capesius, triază prizonierii în funcție de necesitățile torționarului nazist, hotărând cine și-a îndeplinit misiunea și cine nu mai este bun decât pentru camera de gazare. Tulburarea atinge cote maxime atunci când o familie îl salută pe farmacistul ardelean, care înainte de război avusese afaceri prin toată Transilvania, înainte de a-și lua porția de Ciclon/Zyclon B, pe care Capesius o distribuie prizonierilor nefolositori lui Mengele. „Nu vă fie teamă, vă duceți numai să faceți o baie, peste o oră o să vă revedeți cu toții“ – spunea calm cel supranumit „Chimistul de la Auschwitz“.
Distribuitor I.G. Farbenindustrie AG, în Transilvania
„Așa ceva e unic în biblioteca de la Auschwitz, criminalul de pe rampă își cunoaște victima personal, dar și nevasta, copii – și pe toți îi trimite în camera de gazare. E oribil“ – declara Dieter Schlesak, care și-a dedicat 30 de ani din viață documentării unei cărți despre Capesius (Capesius, farmacistul de la Auschwitz), tradusă în mai multe limbi de circulație internațională.
Capesius s-a aflat la Auschwitz în 1944, când în lagărul morții au ajuns evreii maghiari. Se pare că mulți l-au recunoscut, iar unii au și supraviețuit pentru a-l acuza. „Căsătorit în 1934, Capesius a lucrat o perioadă ca reprezentant al I.G. Farbenindustrie AG, cunoscând mai mulți doctori și farmaciști în Transilvania, cărora le distribuia produsele firmei, de unde a ajuns să fie atât de popular.“ La rândul lui, Dieter Schlesak l-a cunoscut personal pe farmacistul-torționar, a mâncat bomboane de mentă din mâna acestuia, în copilăria petrecută la Sighișoara, și își amintește chiar că, la un moment dat, dr. Capesius i-a făcut curte mamei sale. „Mai ales din Târgu Mureș, și chiar din Sighișoara, au fost multe victime evrei în perioada când Capesius a fost farmacistul din Auschwitz. Nu cred că a fost vorba de o ură a lui, i s-a ordonat să facă această «muncă» bine. Cei slabi trebuiau să moară. Ca martor al istoriei (nu aș spune că mă simt obligat, ci că nu pot face altfel), mă simt împins să nu fac altceva decât să scriu despre toate cele întâmplate, ca prin aceasta să purific, să curăț, să ajut la cunoașterea faptelor. Cunoașterea purifică și traumele“ – explică Dieter Schlesak munca sa de Sisif, după ce a studiat 88.000 de documente legate de procesul de la Auschwitz. Tot Schlesak a scris și despre moartea poetului Benjamin Fundoianu în lagărul de la Auschwitz.
„Mi-a dat bomboane, pot să spun că i-a făcut chiar curte mamei mele“
Atrocitățile doctorului Capesius, condamnat pentru uciderea a 8.000 de persoane în celebrul lagăr din Polonia, au revenit în 2010, dintr-o pură întâmplare, pe prima pagină a publicațiilor din lumea întreagă. Un proprietar de lângă Auschwitz-Birkenau a găsit în zidurile casei pe care a demolat-o, la 65 de ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, 280 de documente din arhiva SS (certificate de deces, foi de serviciu, fișe de experimente etc.), legate în special de munca criminalului de război Josef Mengele și a apropiaților acestuia. Cum Capesius a fost mâna care ținea gazul pentru cel supranumit „Îngerul morții“, cele mai multe dintre însemnări făceau referire la el, fapt confirmat de dr. Adam Cyra, de la muzeul Auschwitz. L-am contactat pe profesorul Dieter Schlesak, stabilit la Toscana (Italia), mai ales că au existat unii critici care au sugerat că opera sa dedicată lui Capesius ar conține multă ficțiune. „Într-adevăr, s-au descoperit 280 documente într-o casă din Varșovia, care se referă mai ales la dr. Mengele și la dr. Capesius, sas din Transilvania. S-a născut la Reussmarkt, dar a trăit în orașul meu natal Sighișoara, cu fratele și cu soția (vieneză și, atenție, pe jumătate evreică!), unde deținea farmacia Zur Krone. L-am cunoscut încă din copilarie, mi-a dat bomboane, a fost prieten cu părinții. Pot să spun că i-a făcut chiar curte mamei mele. Această apropiere nu mi-a dat pace, așa că a trebuit să scriu cartea despre Capesius“ – a declarat Schlesak, adăugând: „A negat permanent că a participat la atrocitățile de la Auschwitz, dar noile documente dovedesc încă o dată adevărul prezentat de mine în carte. S-a dovedit încă o dată că a trimis oameni pe rampa din Birkenau la moarte.“
Schlesak mai spune că Victor Capesius nu a fost singurul torționar român de la Auschwitz. Soțul surorii lui Adolf, Paula Hitler, nu a fost vienez, ci sas din Sibiu, de profesie medic psihiatru. Dr. Jekelius a fost directorul pavilionului XV din Spitalul Steinhof și al așa-zisului Spiegelgrund, unde se facea „euthanasierea“, adică uciderea copiilor bolnavi. În total, se pare că la Auschwitz au fost implicați cam 350 de sași și șvabi, unul dintre aceștia fiind chiar un unchi de-ai lui Schlesak, „bun acasă, dar ucigaș în masă ca ofițer SS“.
Recunoscut de un frizer într-o gară din München
Povestea lui Capesius este aproape la fel de bogată ca a mentorului său, Mengele, torționarul care nu a ajuns niciodată în fața justiției. Și-a început cariera militaro-doctoricească în armata română, la București, de unde a plecat pe front. În 1943, s-a înrolat în Wehrmacht și a servit mașinăria de război a Germaniei naziste, din postura sanitarului, la Varșovia, la Berlin și la Dachau. Chiar de la prima detașare în capitala Poloniei a fost încadrat în Waffen SS și a primit gradul de Hauptsturmführer (căpitan), ulterior devenind Sturmbannführer (maior). Ca membru SS, a fost trimis la Auschwitz pentru a-l înlocui pe șeful farmaciei de acolo. După moartea acestuia, Capesius i-a luat locul și a ocupat postul până la eliberarea lagărului, la 27 ianuarie 1945, când a încercat să-și șteargă urmele. Capesius a scăpat de Armata Roșie, dar a fost capturat, în landul Schleswig-Holstein, de către englezi. Eliberat rapid, farmacistul s-a mutat la Stuttgart și a încercat să-și construiască o viață nouă, studiind electrotehnica. I-ar fi reușit dacă frizerul de la Auschwitz, Leon Czekalski, nu l-ar fi recunoscut într-o gară din München. Au urmat încă două lagăre de internare, la Dachau și Ludwigsburg, dar poliția militară americană nu a avut scrupulozitatea găsirii unor dovezi concludente în legătură cu activitățile lui la Auschwitz și a fost eliberat în august 1947. Revenit la Stuttgart, unde s-a angajat la o farmacie, românul s-a lansat în octombrie 1950 în propria afacere, la Göppingen. Deși ipoteza n-a fost confirmată, s-a vehiculat că succesul său în afaceri a fost doar rezultatul bunurilor furate de la evreii uciși la Auschwitz. La mijlocul anilor ’50, Capesius gestiona și un salon de cosmetică în Reutlingen, iar în 1958, proporțiile antreprenoriatului său erau considerabile: avea 12 angajați și o cifră de afaceri de 400.000 de mărci germane.
A doua arestare, trei ani de închisoare
Viața în roz a torționarului Capesius avea să se schimbe la 1 martie 1958, când Adolf Roegner, fost coleg de gazare la Auschwitz, închis la Bruchsal, cerea, într-o scrisoare expediată procuraturii, condamnarea celorlalți călăi, oferind exemplul unui anume Wilhelm Boger, împreună cu adresa sa. A urmat tăvălugul. Autoritățile s-au sesizat și, în octombrie 1958, Boger era arestat. În paralel, o serie de documente ale SS, descoperite la Breslau în 1945, i-au parvenit procurorului general din Frankfurt, Fritz Bauer, care a decis să demareze o investigație ce avea să se încheie șase ani mai târziu, cu prima sentință majoră de condamnare a criminalilor naziști din Germania Federală. 359 de martori din diverse țări, audieri deschise publicului și Capesius „al nostru“ a ajuns din nou în boxa acuzaților.
De data aceasta, a fost condamnat la nouă ani de închisoare, dar a executat doar trei, chiar dacă a fost acuzat de complicitate la uciderea a 8.000 de oameni. Nu și-a recunoscut niciodată vina explicit, ci a blamat comunismul, întrebându-se „cum au primit martorii români dreptul de a veni la Frankfurt, pentru a participa la audieri“. Aflat în închisoare, Capesius cere rudelor, pe care le acuza de faptul că nu cred în nevinovăția sa, scrisori seci sau exaltate, dar în care să nu fie vorba de el sau de familia lui. De remarcat că dr. Capesius folosește persoana a treia atunci când le scrie rudelor sau prietenilor apropiați. Să dăm un exemplu din cartea lui Schlesak: „Doktor Capesius a accentuat întotdeauna cât de mult îl deprimă întreaga atmosferă de la Auschwitz […]. Ceea ce ar mai fi de spus despre Auschwitz este că noaptea, de la balcon, la 4 km depărtare, se vedea un incendiu și toată lumea știa că acolo erau incinerați oameni și se simțea și după miros, chiar și atunci când vântul bătea în direcție opusă.“ Verdictul lui Schlesak este că farmacistul încerca să ducă autoritățile pe piste false și să obțină clemența.
Aclamat de public la eliberare
Afacerile lui Capesius au fost conduse de soție pe timpul detenției, iar, ca un fapt divers, la eliberarea din ianuarie 1968, fostul torționar, prezent la un concert în oraș, a fost aclamat de public. Profesorul Schlesak are explicații: „Se știe că a existat rezistență din partea populației germane împotriva proceselor Auschwitz. Cei care au aplaudat erau ei înșiși implicați. Încă nu începuse condamnarea trecutului criminal. Până atunci, majoritatea erau de partea criminalilor și se simțeau legați de trecut, iar pentru ei, procesele erau opera «puterilor învingătoare». Să nu uităm nici Guvernul lui Adenauer, care avea mulți oameni din vechiul aparat nazist! Capesius a considerat chiar că a fost «normal» ceea ce a făcut «atunci», executând ordinele pentru a salva «patria» de bolșevism.“
Pe divanul lui Freud
Specialitatea lui Capesius era administrarea cutiilor cu Ciclon/Zyklon B, folosit la gazare și a fenolului, pentru injecțiile letale în inimă. În timpul procesului, el a negat că îl ajuta pe Mengele la triere, precum și că a fost spectator la gazare, declarând că a fost confundat cu un alt medic, dr. Klein, pentru ca, în final, să recurgă la scuza militară, conform căreia „ordinele nu se discută, se execută“. A murit în 1985, la Berlin, deși există și o variantă care spune că s-ar fi întors în România, unde și-a deschis o afacere legată de produse homeopatice. „Aud pentru prima dată de acest zvon. Nu cred că e adevărat. Capesius a fost în 1946 condamnat la moarte, la Cluj. Nu a putut să se deplaseze în România. Cu toate că i-a fost dor de casă. Se vede că și un monstru îl poate avea. Dar e prea simplu să-l facem monstru. Asta ar fi un fel de autoapărare“ – comentează Schlesak.
„L-am revăzut în 1976, în Germania, pe Capesius, la Göppingen, în farmacia sa de acolo, construită cu aurul din dinții celor gazați. Și pentru asta a fost condamnat în procesul Auschwitz din Frankfurt“ – mărturisește Schlesak, care rememorează primele întâlniri cu viitoarea mână dreaptă a lui Mengele: „Nu pot să uit, Capesius a fost și prieten cu părinții, a făcut curte mamei în timpul tinereții, pentru mine atunci a fost ca un unchi bun. Mirarea a venit mai târziu, cum de-a fost posibil să ucidă mii și mii de copii și femei!? De când am aflat că a fost ucigașul din Auschwitz, și știam asta de mult, voiam să-l revăd. L-am reîntâlnit în 1976, pentru a discuta cu el și cu soția sa despre Auschwitz, știam atunci multe lucruri din «activitatea» sa de «acolo». Mi-a povestit ca și cum ar fi fost pe divanul lui Freud, eliberându-se poate pentru prima dată, în fața microfonului, de amintirile de groază. E prea simplu să-l facem monstru. Și asta e adevărata realitate: a fost un sas mic-burghez (disciplinat) și a executat, cum a învățat și acasă, ordinele, într-o situație extremă. E adevărat că a fost și infectat atunci de ideologia nazistă! Depinde de noi dacă avem tăria să refuzăm ordine criminale și să ascultăm conștiința noastră, nu ideologia sau ordinele. Să ne gândim și la timpul comunismului! Și el, sunt sigur, a avut remușcări. Sunt scene destule de unde reiese asta. Dar a fost prea slab. Cu toții, și eu însumi, putem deveni «monștri» dacă nu suntem atenți și urmăm numai ordinele, șeful, cariera sau ceea ce «se face» și nu rezistăm și ascultăm vocea interioară!“
*
Dieter Schlesak este un reputat poet și prozator german. S‑a născut în România, la Sighișoara, în 1934, iar din 1969, s‑a stabilit in Germania și, ulterior, în Italia, unde trăiește și în prezent. A fost distins cu numeroase premii literare, iar în 2001 i s‑a decernat premiul Fundației Schiller pentru întreaga sa operă. A publicat volume de poezii, romane și eseuri despre experiența exilului, dar și despre realitățile românești, cum ar fi volumul Wenn die Dinge aus dem Namen fallen – tradus Revolta morților, dedicat evenimentelor din decembrie 1989. Iată cum se autocaracteriza, la primirea distincției de Doctor Honoris Causa la Universitatea din București: „La București, deci, prin 1964, mi s-a pus întrebarea ce sunt eu de fapt: «român nu ești, din moment ce te tragi din rândul sașilor din Transilvania, dar nici neamț nu ești, pentru că n-ai fost niciodată în Germania. Pesemne că ești evreu». Această constatare era șocantă pentru un german năpădit de sentimentul vinovăției. Pentru că mi se pare firesc ca orice autor german să reflecteze asupra destinului evreilor, iar eu am făcut asta toată viața mea.“
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Capesius[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.01.15 13:39

Victor
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum