Robespierre[v=]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Robespierre[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 18.02.15 10:08

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Robespierre[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 31.07.14 11:38

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Robespierre[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.11.13 16:43

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Robespierre[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.11.13 10:19

6 mai – 1758: nasterea inventatorului Terorii

Marele inchizitor al iacobinilor
Marele revolutionar francez Maximilien François Marie Isidore de Robespierre s-a nascut la 6 mai 1758, la Arras. A fost seful Comitetului Salvarii Publice in perioada in care revolutionarii francezi si-au consolidat pozitia, culminand cu domnia Terorii. Inainte de a fi condamnat la moarte, a fost acuzat ca ar fi vrut sa devina rege al Frantei. Dovada folosita de acuzatorii lui a fost o pecete cu floare de crin care (cica) s-ar fi gasit acasa la el…
Potrivit traditiei, familia lui Robespierre a fost de origine irlandeza. In timpul Reformei, aceasta a emigrat in Franta. De la inceputul secolului al XVII-lea, stramosii sai directi pe linie materna au fost notari in micul oras Carvin de langa Arras. Bunicul sau, avand ambitii mari, s-a stabilit in Arras, ca avocat. Tatal sau a urmau aceeasi profesie, casatorindu-se in 1757 cu Jacqueline Marguerite Carraut, fiica unui berar din acelasi oras. Din casatoria lor s-au nascut patru copii, doi baieti si doua fete, Maximilien fiind cel mai tanar.
In 1767, doamna Derobespierre (numele pe care l-a purtat mama lui Maximilien) a murit. Sotul neconsolat a parasit Arras si a ratacit prin Europa pana la moartea lui, survenita in 1769, la Munich.

Trecutul revolutionarului
Copiii au fost luati in grija de bunicul din partea mamei si de matusi, iar Maximilien a fost trimis la scoala din Arras, de unde, in 1770, datorita nominalizarii facute de episcop a primit o bursa la colegiul Luis-le Grand din Paris.
Dupa completarea studiilor, a fost admis ca avocat, in 1781. Robespierre s-a intors in Arras. Reputatia lui de intransingent l-a precedat si episcopul din Arras l-a numit judecator al diocezei Arras, in martie 1782. In aceasta functie a refuzat sa pronunte o condamnare la moarte, a revenit la bara, ca avocat, si in scurt timp a devenit un avocat de mare succes. S-a intors spre literatura si societate, fiind considerat unul dintre cei mai buni scriitori si unul dintre cei mai populari “dandies” din Arras.
In decembrie 1784, a obtinut o medalie din partea academiei din Metz pentru un eseu asupra relativitatii condamnarii criminalilor. Premiul a fost impartit intre el si Pierre Louis Lacretelle, un avocat si jurnalist de succes din Paris. S-a bucurat de mare popularitate in mica societate literara si muzicala din Arras, cunoscuta sub numele de “Rosati”, al carui membru era si Carnot.
Calitatile sale oratorice l-au facut apreciat in clubul iacobin. In 1788 a luat parte la discutiile privitoare la modul in care sunt alese Starile Generale, sustinand cu tarie ca acestea nu reprezinta poporul Frantei, tocmai din cauza sistemului electoral. Robespierre a devenit, in urma Revolutiei franceze din 1789, unul dintre oamenii care au schimbat fata omenirii prin sistemul pe care l-a instaurat. Un model care a slujit peste un secol si jumatate sistemului comunist al terorii…

Domnia Terorii
In perioada Terorii, Franta a fost condusa de o legislatie a mortii, la baza careia statea triumviratul de inchizitori format din Robespierre, Saint Just si Couthon. Teroarea a transformat revolutia intr-o inutila si groaznica baie de sange.
Mii de oameni au pierit nevinovati, numai ca sa nu se opreasca ghilotina. Ororile au fost la ordinea zilei: tatal murea in locul fiului, sotia in locul sotului, vecina era arestata pentru ca se afla in vizita la cel care urma sa fie arestat, sotia lui Camille Desmoulins pentru ca a protestat impotriva arestarii sotului si toate arestarile erau urmate de condamnari la moarte.
Iacobinii au instaurat in Franta ceea ce, in istoria contemporana, s-ar numi “partidul unic”. Comitetul Salvarii Publice ii dadea lui Robespierre puteri extraordinare in toate domeniile. “Pe viitor, dupa cate se pare, nici un obstacol nu mai statea in calea lui Robespierre. Dar ce voia el de fapt? Urmarea oare, impreuna cu Saint-Just, himera de a aseza republica pe virtute, de a face din Franta o Sparta moderna? Sau, dimpotriva, asa cum au pretins dusmanii lui, urmarea doar sa instaureze dictatura lui personala? La aceste intrebari nu este posibil de dat un raspuns categoric, fiindca cutitul ghilotinei din Termidor a intrerupt brusc activitatea Incoruptibilului”, afirma Jacques Madaule in Istoria Frantei.

Omul puterii supreme
In vara anului 1973, Robespierre a capatat puteri supreme in cadrul Comitetului Salvarii Publice. In viziunea lui Robespierre, suveranitatea poporului nu putea exista fara “virtute publica”, concept prin care intelegea devotament absolut fata de natiunea revolutionara si noile ei legi. Incoruptibilul a recurs la teroare impotriva dusmanilor republicii revolutionare, tocmai cu scopul de a introna loialitatea.
Robespierre si iacobinii intentionau sa instaureze o dictatura adaptata la starea de necesitate si sa lanseze o campanie de teroare de stat, cu scopul de a institui un sistem politic complet democratic. Acesti conducatori sustineau ca exercita puteri absolute in conformitate cu vointa poporului suveran. Prin urmare, oricine se impotrivea guvernarii revolutionare punea in pericol suveranitatea poporului, ca atare nu merita indurare.
In octombrie 1793, aceasta paradoxala democratie dictatoriala a inceput sa-si secere presupusii adversari. In decursul celor zece luni de domnie a Terorii, fosta regina, Maria Antoaneta si alti nobili au cazut sub cutitul ghilotinei. Totusi, majoritatea victimelor Terorii nu erau aristocrati.
Sustinatori ai federalismului (ca girondinii) si adeptii unei democratii mai putin extremiste decat cea preconizata de iacobini au impartasit aceeasi soarta. Nimeni nu se putea socoti in siguranta. Tribunalele revolutionare i-au condamnat pana si pe Danton si Jacques Hébert, doua dintre marile figuri ale Revolutiei franceze. Valul de violente a cuprins intreaga Franta. Victimele Terorii iacobine au murit nu numai ghilotinati, dar si inecati in masa sau in fata plutoanelor de executie, uneori fiind ucisi cu ghiulele de tun. Pana in iulie 1794, cand s-a incheiat domnia Terorii, revolutionarii au masacrat intre 30.000 si 40.000 de persoane.

“Regele” Robespierre
In noaptea de 9/10 termidor, umbla la Paris zvonul ca Robespierre ar fi vrut sa se proclame rege si ar fi avut chiar de gand sa ia in casatorie pe fata lui Ludovic al XVI-lea, detinuta la Temple. Acel zvon absurd se bucurase de o audienta destul de larga si influentase desfasurarea evenimentelor de mai tarziu.
In 9 termidor dimineata, s-a desfasurat sedinta Conventiei care se va termina prin punerea in stare de arest a lui Robespierre. Tiranul, acesta este termenul, totodata cap de acuzare si epitet injurios, pe care Billaud-Varenne il arunca lui Robespierre. Membrii Conventiei il vor prelua strigand Jos tiranul! exorcizandu-si prin strigate spaima si impiedicandu-l, prin tipete repetate pe Robespierre sa ia cuvantul. Tallien va adauga si alte epitete: un nou Cromwell, un nou Catilina. Printre acuzatiile aduse lui Robespierre, pe cat de numeroase pe atat de disparate, nu figureaza aceea de a fi vrut sa restaureze monarhia si pe deasupra de a fi aspirat sa devina el insusi rege.
Inainte de a se trece la executarea rebelilor scosi in afara legii, trebuie sa li stabileasca identitatea. La 10 termidor, in Sala Comitetului Salvarii Publice, Robespierre zace intins pe o masa. Un intreg cortegiu a insotit mutarea lui; multimea se inghesuie sa il vada. I se ridica bratul ca sa i se descopere fata insangerata, in timp ce insultele nu mai contenesc. Pentru a opri sangele care-i umple gura, Robespierre se serveste de un toc de pistol de piele alba.
Conventia a hotarat, cu entuziasm, ca ghilotina sa fie deplasata din piata Tronului, desfiintata (bariera Vincennes) in Piata Revolutiei, chiar pe locul simbolic al mortii “ultimului tiran”. Carutele, plecand de la Conciergerie, trebuiau sa strabata centrul orasului. Circulau zvonuri ca ramasitele pamantesti ale celor executati fusesera aruncate in groapa unde se aflau trupurile lui Ludovic al XVI-lea si al Mariei Antoaneta, groapa deschisa anume pentru acest prilej exceptional. Barras si-a revendicat gloria acestei initiative. Robespierre isi incheia astfel istoria vietii alaturi de cei impotriva carora luptase cu o virulenta fara precedent.

In loc de concluzii
Robespierre ramane o figura emblematica a Revolutiei franceze, o revolutie care s-a vrut una mondiala. Omul care a trait pana la sfarsitul vietii in chirie, omul care n-a acceptat niciodata compromisul si concesia ca metoda de rezolvare a problemelor de stat, omul care din cauza intransingentei sale i-a dat mortii inclusiv pe colaboratorii lui cei mai apropiati (multi dintre ei oameni carora li se datora victoria Revolutiei, inclusiv seful girondinilor, Danton) a murit ca un cetatean al republicii franceze stapanite de Teroarea pe care el a inventat-o, acuzat ca ar fi vrut sa traiasca precum un reprezentant al aristocratiei impotriva careia a luptat si pe care, in parte, a decimat-o.
In perioada in care Franta suferea de foame, noua burghezie imbogatita din specula cu alimente facea regulile jocurilor, in singurul stat cu adevarat republican din istoria vremii respective, Robespierre, omnipotentul inchizitor al unei lumi noi, se delecta gastronomic cu pulpe de sobolan pentru simplul motiv ca si-a dorit o lume in care conducatorii unui popor sa fie primii care sa sufere pentru un ideal.
Umbra lui strabate istoria. Nici un veritabil revolutionar n-a facut abstractie de personalitatea lui. Marx, Lenin, Che Guevara, Stalin si toata pleiada anarhistilor l-au avut ca model. Personalitate marcanta si controversata a istoriei mondiale, Robespierre ramane pentru toti cei care stiu cate ceva despre mersul lumii Incoruptibilul.

Creatorul masinariei Terorii
Robespierre era desigur un nou Cromwell, mai periculos si mai ambitios. Ii revine istoriei sa scrie viata tiranului Robespierre, sa-i zugraveasca tabloul complet, dar mecanismele sistemului sau de tiranie trebuie dezvaluite de pe acum. Robespierre a suprimat libertatea de expresie, pana si in adunarile Conventiei, unde ar fi trebuit sa se refugieze libertatea de opinie chiar atunci cand avea sa fie alungata de pe tot pamantul si unde trebuia sa platesti cu viata dreptul de a avea o parere potrivnica lui Robespierre. Toata masinaria Terorii: sistemul celui mai odios spionaj, temnitele gemand de prizonieri nevinovati, comploturile nascocite, in sfarsit un tribunal de ucigasi impunea o tacere de moarte Conventiei si in intreaga tara.

Inventatorul ghilotinei
La 28 mai 1738, s-a nascut in Saintes, Joseph Ignace Guillotin, medic si revolutionar care a inventat dispozitivul pentru decapitat, numit ghilotina. De fapt, masina a fost inventata de dr. Antoine Loius, secretarul Academiei chirurgicale din Surgeans si un mecanic. Ea fusese deja folosita in Scotia, Anglia si in alte tari europene, numai ca Joseph Ignace Guillotin a obtinut, ca deputat, in sedinta Adunarii Nationale (1789) introducerea pedepsei prin decapitare pentru a scurta chinurile condamnatilor la moarte, iar masina a primit numele lui.
A murit la 28 martie 1814 din cauza unei umflaturi la umar.

Iacobinii lui Robespierre
In 1789, grupurile de activisti politici au format asociatii, cu scopul de a tine sub control evolutia evenimentelor. Aceste cluburi politice au capatat treptat tot mai multa influenta, pe masura ce Adunarea Nationala si cea Legislativa si-au continuat lucrarile. Cel mai radical dintre aceste grupuri se intalnea la Pais, intr-o manastire de pe strada St.Jacques. datorita numelui strazii, membrii grupului au devenit cunoscuti sub numele de iacobini. Robespierre se afla in fruntea acestui grup care avea sedii in intreaga Franta, cu toate ca iacobinii luptau pentru suprematia guvernarii centrale asupra administratiei politice locale.
“Din 1789, obsesia originilor, pe care le tese orice istorie nationala, se alimenteaza tocmai din ruptura revolutionara. Asa cum marile invazii constituisera mitul societatii nobiliare, marea epopee a originilor sale, 1789 este data de nastere, anul zero al noii lumi bazate pe egalitate.” – François Furet
“Talentul politic al lui Robespierre consta, intre altele, in remarcabila lui pricepere de a manui simultan cele doua parghii ale puterii de care dispunea datorita pozitiei cheie in Comitetul Salvarii Publice si in grupul de conducere al iacobinilor.” – Bronislaw Baczko
Ioan Botis


http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=831
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Robespierre[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.11.13 9:51

Robespierre și Teroarea ca principiu de guvernare

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/robespierre-teroarea-principiu-guvernare

Viitorul Franței era în pericol. Sângele curge pe eșafod în mod legal, ghilotina este arma regimului. Robespierre, după ce i s-a opus, a organizat el însuși represiunea înainte de a deveni, la rândul ei, una din multele victime ale acesteia.

Teroarea a fost o practică, o legislație, un pricipiu. O practică începută din iulie 1789 și care s-a terminat abia cu eliminarea montagnarzilor în luna Thermidor a anului II.; ea se prelungește cu Terorarea albă, se extinde până în perioada imperiului cu excesele napoleoniene. Această practică implică mai mulți actori (victime, martori, decidenți, executanți), mai multe mijloace (ghilotina, tunul, spada), spații diferite (Parisul, Vendée, Nantes). O practică proteiformă care – conform istoriografiei recente – are drept trăsătură definitorie caracterul conjunctural, variabil în timp și spațiu. Ea este, de asemenea, o moștenire a practiciilor de supraveghere și represiune ale Vechiului Regim. În același timp, Teroarea este și legislația care legitimează practica: o legislație, formată din texte acumulate înca de la debutul revoluției, care legalizează crimele – acelea ale lui De Launay, comandant al Bastiliei; sau Masacrul de pe Câmpul lui Marte.

Aceasta legislație se baza pe un principiu cu care sunt de acord și moderatul Barnave, dar și foarte patriotul Robespierre: acela al necesității violenței, chiar și excesive, pentru înfăptuirea revoluției și apărarea națiunii. Vechea legendă a Terorii începute odată cu masacrele din septembrie și sfârșită cu decapitarea lui Robespierre nu mai e astăzi vaidată de istoriografie, fie că e denunțată de stânga ca fiind liberală sau de dreapta ca fiind iacobină. Această legendă, hrănită de romantismul lui Lamartine sau dezvoltată de Guizot și Thiers, îl identifică pe Robespierre ca sufletul Terorii.

Teroarea apără Națiunea!


Mitificarea lui Robespierre se bazează pe trei elemente concrete. Mai multe texte și decizii semnate de el confirmă responsabilitatea acestuia cu privire la măsurile revoluționare radical. El scria: „Când Revoluția este purtată de despotism împotriva poporului, măsurile revoluționare nu sunt, în mâinile sale, decât instrumente de cruzime și oprimare; dar în revoluțiile în care poporul se opune despotismului și aristocrației, măsurile revoluționare sunt remedii, acte de binefacere universală.”

Textele în care el face apel la terorizarea și exterminarea inamicilor națiunii sunt egale în număr cu cele în care vorbește despre drepturi, libertatea individuală a omului, protejarea cetățenilor etc. Robespierre a promovat sufragiul universal (din primăvara anului 1790), el este cel care obține abolirea sclavagismului; Marele Comitet terorist pe care l-a guvernat a fost și cel care a obținut victoria armatei revoluționare împotriva monarhiilor europene. Așa că Robespierre poate fi văzut și ca un tiran nemilos, dar și ca unul din fondatorii democrației în Franța.



Interpretarea mitului său trebuie să se facă prin acceptarea și înțelegerea tuturor nuanțelor. Niciun istoric care se respectă nu-l mai poate descrie azi pe Robespierre ca sufletul sau încarnarea Terorii. De fapt, putem contura trei fețe ale aceluiași personaj: a fost, inițial, opozant al metodelor Terorii; apoi unul dintre organizatori; și, în fine, o frână și victimă a acesteia.

În mai 1792, , după Masacrul de pe Câmpul lui Marte, el publică primul număr din ziarul Apărătorul Constituției, în care afirmă că aceasta – Constituția – este singura pavăză împotriva tiraniei plănuite de „pretendenții” republicani. Legalist ca și Socrate, modelul pe care l-a urmat până și în modul de a înfrunta moartea, Robespierre afirmă ca angajamentul său în răsturnarea monarhiei rămâne unul pur ideologic; dacă insurecția este necesară, asta este din cauza regelui și guvernului său, care trădează națiunea aflată în pericol. El e de acord cu crearea unui Tribunal Revoluționar în martie 1793, dar refuză să-i condamne pe autorii masacrelor din septembrie „în numele dreptului la rezistența contra oprimării”.

Prin cele două funcții de conducere – în Marele Comitet și în clubul Iacobinilor – Robespierre devine și organizator al Terorii. Apoi a devenit victima propriului mecanism – a fost condamnat de Convenția Națională și executat prin ghilotinare la 28 iulie 1794. Pentru el, Teroarea a fost o necesitate cerută de vremurile dificile și de Națiune, o lege pe care a refuzat să o încalce. Drept urmare, și-a pierdut și libertatea, și viața. Moartea lui nu a pus capăt nici legilor, nici practicilor Terorii.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Robespierre[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.11.13 9:47

Robespierre

Mâinile lui translucide taie-n penumbră șlefuind cristale, seara moare în jur, serile serilor sunt egale. Mâinile lui și spațiul de hiacint pălind ( hiatus?) sunt o părere pentru senina, calma lui tăcere care-și visează clarul labirint? Nu-l tulbură nici gloria, oglinda visată de oglinzi, nici o iubire suferindă, abandonând metafora și mitul, taie cristale, unul – infinitul- hartă ca Celui Risipit în Stele. Borges despre Spinoza, ușor prescurtat. Am amuțit scriind și-mi vin lacrimile. Apoi, îmi amintesc de dragostele mele, de sentimente rătăcite-n bezna timpului - cât am iubit-o, Doamne, i-am dăruit priviri, și am iubit-o , Doamne, ca-n drama lui Shakespeare, cât am visat-o, Doamne, i.am dăruit cuvinte, și azi ea vine, iat-o, așa era –nainte? Ea mă privește rece, antarctică, trufață, cât se preface, Doamne și cât este de lașă? Reiau, mici aforisme, pentru că esențele tari reduc percepția – Voi mă plătiți, pentru ca eu să vă ordon, să vă conduc, am făcut din voi o națiune de eroi (Ha-ha)...Nefericirea omului vine de la iluzoia că Universul este făcut pentru om, ei, bine, omul este făcut pentru Univers, dacă nu știați, aflați acum ...Cei care fac și nu cei care știu ce să facă, rămân în istorie ... Copiii mei, iubiți-vă, iar dacă nu puteți, cel puțin respectați-vă( Goethe)... ceea ce omul numește soartă este suma greșelilor sale (Schopenhauer)...
 
 
De vreme ce nu poți sluji omul, cum poți să-L slujești pe Domnul, cum poți sădi pomul, cum să-ți păstrezi somnul?
 
Mă întreabă profesorul, șterge praful de pe armele de vânătoare și de pe vraful de reviste, apare o balerină care ne țin în carantină, profesorul face un semn pe tăblița de lemn, de față sunt personaje famate, Confucius, Alexandru și comandanți de armate, „M-a întristat întotdeauna să recidivez”, spune unul din ei, cu un pechinez în brațe, balerina-l asprobă, Robespierre stă într-un colț, bate la tobă.
 
 
 
Boris Marian
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Robespierre[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.11.13 9:45

Maximilien Robespierre-
4]Adevărul este tot ceea ce este folositor lumii și bun în practică.
3]Secretul libertatii rezida in educatia oamenilor, in timp ce secretul tiraniei - in a-i mentine pe oameni ignoranti.
2]Există doar două partide: poporul și dușmanii săi.
1]Legea tuturor e libertatea, care se sfarseste acolo unde incepe libertatea altuia. Eu sunt un sclav al libertatii.


Ultima editare efectuata de catre Admin in 18.02.15 10:10, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Robespierre[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum