IN ROMANIA[2]

Pagina 8 din 11 Înapoi  1, 2, 3 ... 7, 8, 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

„Pentru mine Holocaustul nu este un joc de societate”

Mesaj Scris de Admin la data de 22.08.10 16:02

Rezumarea primului mesaj :

„Pentru mine Holocaustul nu este un joc de societate” de Andrea Ghita
Preambul: Titlul acestui reportaj are legătură cu conținutul în măsura în care face referire la ecoul postat anul trecut de „Gioia”, la articolul meu despre prima ediție a taberei de creație de la Borsec, pe tema Holocaustului din România. Între 3 și 15 august 2010 s-a desfășurat cea de a doua ediție a taberei. Am revenit la Borsec pentru a afla de la organizatori despre rezultatele taberei de anul trecut și a-i cunoaște pe participanții din acest an. Sper ca articolul de față să răspundă, măcar în parte, îndoielilor lui „Gioia” din care spicuiesc : „ în acest eveniment văd ceva forțat, ceva care obligă la reinventare, căci acești tineri artiști nu au și nu au avut nicio tangență cu subiectul…Pentru mine Holocaustul nu e un joc de societate”.
Artiști tineri aleși pe bază de concurs
Lucrările realizate la ediția pilot a taberei de creație „Holocaustul în România”au fost prezentate la București, în 27 ianuarie 2010, cu prilejul Zilei Internaționale de Comemorare a Holocaustului, într-o expoziție cu titlul „Cum a fost posibil…”

Adrian Preda: Deportare; lucrare realizată la Tabăra de creație de la Borsec, 2009

După opinia istoricului Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel din București, evenimentul s-a bucurat de o receptare favorabilă atât în rândul publicului, cât și al mediului artistic, lucru dovedit și de numărul mare de persoane dornice să participe la cea de a doua ediție a taberei de creație. Cei nouă participanți au fost selectați din rândul absolvenților de arte vizuale, pe baza baremului de vârstă (24 – 35 de ani) și a portofoliului de lucrări.
În ultima vreme mă interesează problemele de istorie, istoria României, și mi s-a părut o bună ocazie să înțeleg ceva mai mult, să desființez niște stereotipuri și niște idei care îmi fuseseră impuse.”- spune Veda Popovici; „Informațiile pe care le-am aflat au fost impresionante. Nu știam multe lucruri despre Holocaustul din România. De fapt, pentru asta am și venit.” – completează Bogdana Contraș. Arnold Schlachter este de părere că „România de astăzi e influențată nu numai de comunism, ci și de perioada anterioară, când a avut loc Holocaustul, și acest lucru trebuie asumat. Nu este vorba de o modă ci de o încercare de a prelucra trecutul, pentru a înțelege ceea ce se petrece astăzi.”
Oferta
În primele trei zile ale taberei, tinerii artiști au primit informații despre istoria Holocaustului din România și modul în care a fost reflectat în fotografii, filme sau lucrările artiștilor care l-au trăit. Expunerea etno-sociologului Hary Kuller a fost cu atât mai interesantă, cu cât a evocat și amintirile supraviețuitorului: „Tinerii creatori de aici, oameni foarte destoinici și de calitate, sunt interesați atât de empiria Holocaustului cât și de ceea ce s-a întâmplat efectiv în anii aceia dramatici. Eu am încercat să le transmit și o impresie vizuală. Cum arătau cele șase sute de care cu boi, întinse pe kilometri de drum, ducând 3000 de oameni către Bacău. Asta se întâmpla în 1941, a doua zi după deschiderea frontului spre est. Pe noi ne-au evacuat din localitatea Găzărie, spre Moinești unde trăiau aproape două mii de evrei. Am stat acolo o lună de zile în plin câmp; orașul era mic și nu avea posibilități să găzduiască atâta lume. Apoi am fost duși în capitala județului, la Bacău, și lăsați de izbeliște. E drept că era vară și oamenii au stat în corturi… Abia după o jumătate de an am găsit gazdă. Ca să nu spun că o familie de evrei primea a patra parte din rația unui român. Pâinea costa de trei ori mai mult decât pentru români. S-a purtat steaua galbenă până la sfârșitul războiului. Eram adolescent și steaua galbenă reprezenta o spaimă continuă pentru că te expunea tuturor batjocurilor.”
Lya Benjamin a vorbit despre artiștii evrei care au pictat cele trăite în timpul pogromului de la Iași, al deportării în Transnistria sau în lagărele naziste „Problema este că aceste lucrări sunt plasate într-un context istoric și ar trebui așezate într-un context de artă. Mi s-a părut chiar scandalos că niciunul dintre noi, tinerii artiști cu studii de specialitate, nu văzusem aceste lucrări, nu știam despre acești artiști, în timp ce istoricii care le-au prezentat, le cunoșteau foarte bine. Cred că acest episod arată că taberele de acest gen, ca cea la care participăm, au un potențial de comunicare între diferitele categorii de specialiști” – remarcă Veda Popovici. Adina Babeș, asistent în cercetare la Institutul Wiesel, apropiată de vârsta participanților, a fost prezentă în calitate de specialist, vorbind despre fotografiile document ale pogromului de la București.
La Borsec am reîntâlnit-o Sarah Einik, pictorița israeliană, care în urmă cu aproape doi ani expunea la Librăria Cărturești, o viziune originală despre Holocaust, realizată cu mijloacele artei digitale. S-a apropiat de acest subiect cu multe decenii după momentul consacrării ca pictoriță, simțind nevoia să prezinte tragedia înaintașilor ei. De altfel, ea se numără printre cei care au inițiat tabăra: „Lucrările mele au fost realizate cu sprijinul Institutul Elie Wiesel din București și ne-am gândit că ar fi bine ca în fiecare an să se organizeze câte o expoziție cu creațiile unor artiști români inspirate de informațiile despre Holocaust, pe care le vor comenta cu mijloace artistice.”
Expectative
Fiecare artist are obligația să realizeze minimum două lucrări care intră în proprietatea institutului. Cât privește timpul de două săptămâni… Depinde cum își împart timpul, ce strategie de creație adoptă. Anul trecut fiecare participant a creat două lucrări, și unul chiar trei. Institutul are o singură grijă, ca în primele trei zile să ofere un training, concretizat prin modalitățile de a prezenta Holocaustul din Europa și din România. Am speranța că la 27 ianuarie 2011 vom organiza o a doua expoziție cu titlul „Cum a fost posibil…” cu alte răspunsuri la aceeași temă. Sper să facem o tradiție din această tabără. În luna octombrie materialul taberei de anul trecut va fi expus la Ierusalim, în Parlamentul Israelului .” – spune Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel din București.
Nu am venit aici ca să reluăm teme deja făcute. Cred că nici organizatorii nu și-au dorit asta, ci să aducă niște artiști care să reprezinte subiectul într-o cheie personală. informațiile și imaginile pe care le avem la dispoziție sunt doar niște indexuri teoretice.”- își exprimă opinia, Mihai Coșulețu, în timp ce Maia Oprea crede că: „Lucrările noastre trebuie să fie un canal de sensibilizare a publicului, nu neapărat doar în legătură cu Holocaustul. Să-i facem să perceapă altfel tot ceea ce s-a întâmplat la noi în țară, pentru că noi trebuie să fim mai întâi niște artiști români și abia după aceea artiști internaționali.” Mihai Coșuleț este de părere că „Abordăm acest subiect potrivit personalității noastre și fiecare își păstrează stilul, fără ca această tabără să reprezinte un scurtcircuit. Diferențele sunt mai mult decât bine venite și cu cât sunt mai mari, cu atât e mai bine. Dacă lucrurile încep să semene atunci trebuie să ne oprim. „Asta era problema totalitarismului și a Holocaustului, diferența nu era acceptată, era eliminată, exterminată” – completează Arnold Schlachter.
„Nu există nici un fel de presiune relativ la ceea ce trebuie să producem. Expectativele sunt de bun simț, generale. Organizatorii și cei care au realizat trainingul ne-au dat un input și ce iese…iese. Suntem într-un proces de căutare în comun. Cred că este o temă care poate fi abordată de fiecare în felul său, iar mesajul nu trebuie să fie legat neapărat de istorie, ci de umanitate în general, de niște valori. Nu trebuie să privim Holocaustul numai ca un eveniment ancorat în istorie, ci și ca felul în care putem privi viitorul. Mesajele noastre să aibă un impact în prezent.” conchide Veda Popoviciu. – cuvintele ei se potrivesc perfect în încheierea relatării mele.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 05.10.11 18:22

Un istoric german vorbește despre „Holocaustul la Periferie“

http://www.bukarest.diplo.de/Vertretung/bukarest/ro/seite
La 14 mai au avut loc două manifestări în cadrul cărora domnul prof. dr. Wolfgang Benz, istoric german și director al Centrului pentru Studierea Antisemitismului din cadrul Universității Tehnice Berlin, a susținut, în fața unui public interesat, o conferință despre Holocaustul din Europa de Sud-Est. Manifestarea a avut loc - cu sprijinul Ambasadei Germaniei la București, al Institutului Elie-Wiesel, al editurii Cartier – la Universitatea București. A urmat o a doua manifestare care s-a desfășurat în aceeași zi, la Librăria Cărturești, unde prof. Benz și-a prezentat cartea „Holocaustul la Periferie“.


În prelegerea sa prof. Benz a pornit de la pogromurile antievreiești din România la începutul secolului al XX-lea, descriind transformarea acestora în timpul dictaturii antonesciene într-un genocid în Basarabia și Bucovina. Cartea prof. Benz și a doamnei dr. Brigitte Mihok, apărută sub egida Centrului pentru Studiul Antisemitismului din cadrul Universității Tehnice Berlin, este o culegere de texte și date despre geneza, desfășurarea și asumarea Holocaustului în România și Basarabia. Lucrarea reunește istorici și specialiști din întreaga lume care cercetează antisemitismul.


Din partea Ambasadei Germaniei a luat cuvântul locțiitorul permanent al ambasadorului, domnul Holger Scherf, care a vorbit despre responsabilitatea părții germane pentru Holocaust, precum și despre deosebita responsabilitate a Germaniei în ceea ce privește conviețuirea pașnică a popoarelor în Europa. Unul dintre meritele cărții disponibile acum și în limba română este acela că, prin exemplele individuale date, conferă victimelor, pe cât posibil, un chip și un nume, redându-le astfel demnitatea de care au fost lipsite în urma persecuției și asasinatelor.


Profesorul Benz a declarat că de responsabilitatea germană ține și stimularea și susținerea asumării Holocaustului din alte locuri cărora li s-a acordat mai puțină atenție. În acest sens, cartea „Holocaustul la Periferie“, tradusă în limba română cu sprijinul financiar al Ministerului Federal al Afacerilor Externe, constituie un început bun.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Prigonirea evreilor din Basarabia și Bucovina

Mesaj Scris de Admin la data de 05.10.11 18:19

Prigonirea evreilor din Basarabia și Bucovina

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/prigonirea-evreilor-basarabia-bucovina

Istoricii Wolfgang Benz și Brigitte Mihok, coordonatorii cărții „Holocaustul la periferie. Persecutarea și nimicirea evreilor în România și Transnistria în 1940-1944“ (Editura Cartier), și‑au exprimat speranța că volumul „va contribui la elucidarea istoriei Holocaustului și în România, și în Republica Moldova“.

„Nimicirea evreilor în România s-a deosebit esențial de holocaustul din alte teritorii. Această țară, aliată cu Germania hitleristă și condusă de dictatorul Antonescu, a lăsat neatinși evreii de naționalitate română din ținut (Vechiul Regat), dar a exilat și a omorât fără milă evreii din teritoriile noi ale țării, Bucovina și Basarabia. De aici a apărut legenda precum că nu ar fi existat niciun fel de genocid pe pământ românesc“, au scris Wolfgang Benz și Brigitte Mihok în prefața volumului „Holocaustul la periferie“.

Acțiunile de deportare


În anul 1941 au fost înființate ghetouri și lagăre de muncă în peste 150 de localități, printre altele în Movilău, Șarhorod, Kopaigorod, Obladovka, Berșad. Din octombrie 1941 până în august 1942 au fost deportați aici 150.000 de evrei din nordul României (Bucovina, Moldova de Nord și Basarabia). Doar circa o treime a supraviețuit anului 1943.

Un fenomen tabu


În 1942, peste 5.000 de persoane au fost transferate ca forță de muncă (preponderent la construcția drumurilor) autorităților germane din Ucraina de dincolo de Bug, aflată sub ocupație. Starea deportaților era precară, sufereau de epidemii, erau maltratați și puși la muncă forțată. Acțiunile de deportare erau organizate de Cartierul General al Armatei Române, iar executarea și supravegherea deportărilor era în seama Jandarmeriei române. Despre toate acestea se vorbește în „Holocaustul la periferie“.

Cartea are la bază rezultatele unei conferințe internaționale, organizate la Berlin, la Literaturhaus, în iunie 2008, de Centrul de Cercetare a Antisemitismului. În prefață, Wolfgang Benz și Brigitte Mihok fac un rezumat al volumului: „Cercetători renumiți ai Holocaustului, din România, Marea Britanie, SUA și Germania, tratează în articolele lor diferite aspecte ale prigoanei în Transnistria și reflectă discuția actuală privind responsabilitatea română și germană.“

În articolul „România și holocaustul“, Wolfgang Benz vorbește despre cum s-a încercat tabuizarea acestui fenomen în România, cum au fost retrase din circuit cărți despre mărturii dureroase dintr-o perioadă care se voia ștearsă cu buretele. „După prăbușirea puterii comuniste, nimicirea evreilor pe teritoriul românesc a fost interpretată într-un mod oarecum ciudat; chipurile, ar fi fost vorba de pedepsirea comuniștilor, masacrele fiind răsplata pentru colaborarea evreilor cu Sovietele. A fost o revenire la ideologia de pe timpul lui Antonescu, care se potrivea cu propagarea memoriei dictatorului ca erou național“, apreciază istoricul. Wolfgang Benz afirmă că antisemitismul avea tradiție în teritoriile românești.

Încă din 1866 au avut loc la București demonstrații contra emancipării evreilor, iar până în 1918 România era unica țară din Europa în care populația evreiască nu avea drepturi cetățenești. După Primul Război Mondial ­populația evreiască ajunsese până la 600.000, fiind a treia minoritate ca mărime. Persecutarea evreilor din România a început în timpul dictaturii lui Antonescu, din toamna anului 1940. Însă nu numai Wolfgang Benz scoate la iveală mărturii șocante despre măsurile luate împotriva evreilor.

Copiii Holocaustului


Jean Ancel, istoric din Israel (decedat în 2008), a adus documente inedite despre Pogromul de la Iași, din 20 iunie 1941. „Deportarea evreilor din Iași făcea parte ­dintr-un «plan general», care prevedea expulzarea tuturor evreilor din Moldova, evreii din Basarabia și Bucovina urmând a fi nimiciți fizic“, a scris istoricul.

Ziua deportării populației urbane evreiești era programată la 29 iulie 1941. După o evidență a acestei etnii, s-a demonstrat că, în mai 1942, cel puțin 13.000 de persoane fuseseră nimicite în timpul pogromului. Dennis Deletant descrie condițiile de viață din ghetourile și din lagărele de muncă din Transnistria în anii 1942-1944, iar Brigitte Mihok aduce mărturii șocante despre locurile persecuției și deportării evreilor.

Emoționat este articolul istoricului Anca Aurelia Ciuciu: „Copiii Holocaustului: orfanii din Transnistria“. Cercetările de până acum au arătat că 22 % dintre deportați erau copii. În toamna anului 1943, în Transnistria au fost lăsați să moară de frig și de boli 20.000 de copii sub 18 ani.

:
„Copiii Holocaustului: orfanii din Transnistria“

„Lumea copiilor evrei nu diferea în perioada de dinainte de război de cea a copiilor români și reperele esențiale erau aceleași: familia, casa, cartierul copilăriei, prietenii de joacă și, nu în ultimul rând, școala. Copiii evrei mergeau la școlile de stat, vorbeau și învățau în română. Școlile evreiești private urmau planurile școlare de stat, suplimentar predându-se istoria evreilor și ebraica. Cartierele în care locuiau copiii erau cosmopolite, camarazii lor de joacă fiind foarte des de origine etnică diferită. Copiii nu au nimerit primii în vizorul persecuției rasiale din partea autorităților, dar ei au împărtășit soarta familiilor lor. Ostilitatea antievreiască era perceptibilă în școli. Se întâmplau cazuri în care învățătorii și colegii de școală intimidau elevii evrei.
«Colege și colegi creștini [...] Fugiți de Satana, nu vorbiți cu jidanii, aveți destui camarazi creștini [...] ocoliți-i și pe acei români jidoviți, dacă spre rușinea și nemernicia lor există vreunul. În lupta voastră cu Iuda aveți de cerut sprijinul domnilor profesori, care sunt datori să vi-l dea, dacă sunt propovăduitorii culturii românești a cărei bază e religia noastră creștin㻓.
Fragment din articolul istoricului Anca Ciuciu
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Afacerea “Holocaustul evreiesc în Moldova”. Toate episoadele

Mesaj Scris de Admin la data de 05.10.11 17:30

Afacerea “Holocaustul evreiesc în Moldova”. Toate episoadele
Despre afaceri în istorie nu se prea discută. Acestea mereu sînt înconjurate de mister, iar deznodămîntul oferă senzația parcurgerii unui roman polițist.
De la obținerea independenței pînă în prezent, orice scandal public cu implicarea cozilor de topor guvernamentale poate fi catalogat ca o afacere.
Sensul acestui termen ar fi următorul: “înțelegere orală sau scrisă între două sau mai multe părți în scopul obținerii unui profit din efectuarea unei activități”. Aceasta este definiția uzuală care m-a lovit în cap de dimineață pe stomacul gol.
Afacerea ce urmează să o descriu ar putea să se înscrie într-un scenariu mai general “Turmentați cetățeanul moldovean !” (vb. la imperativ) sau „Așa-i istoria pe la noi!”.
A scrie astăzi despre holocaustul evreiesc este foarte riscant. Aceasta pentru că dezvăluirea unor noi informații cu privire la evrei ar putea fi catalogată ca antisemitism, iar autorul asociat cu Hitler. Și asta nu este o glumă.
Episodul I
Holocaustul evreilor este deja o chestiune răsuflată. Mai degrabă aș zice terfelită. Și asta datorită intervențiilor anumitor indivizi care au dorit să profite pe seama evreilor morți în timpul celui de-al doilea război mondial. Chestiunea în discuție mai este influențată și de alți cîțiva factori.
În primul rînd, pentru că tratarea holocaustului ține de domeniul istoriei, știință care deseori suferă de o insuficiență de sinceritate din cauza includerii intereselor politice sau de altă natură.
În al doilea rînd, pentru că amintirile despre evenimentele tragice cu privire la masacrarea evreilor în Transnistria în anii celui de-al doilea război mondial mai sînt vii. Astfel, aceste amintiri îi determină pe posesorii lor de a dramatiza și extrapola soarta evreilor, ca una specială, din întregul calvar al vieții și morții din perioada anilor 1939-1945.
În pofida trăsăturilor pe care le-am enumerat, unii s-au încumetat să scrie și chiar să publice diverse materiale pretins istorice ori analitice despre problema dată. Autorul unei asemenea lucrări este Sergiu Nazaria, cunoscut mai mult ca autor al cursului integrat de istorie a Moldovei.
Monografia sa, intitulată “Holocost v Moldove” (Holocaustul în Moldova) a fost editată în primăvara acestui an la inițiativa Asociației evreilor foști deținuți în lagărele de concentrare și ghetourile fasciste cu sprijinul Institutului de Stat de Relații Internaționale din Moldova. În cadrul acestui institut, cartea și autorul ei au avut parte de o prezentare grandioasă cu participarea unor reprezentanți ai misiunilor diplomatice.
Vom remarca și faptul, deloc de ignorat, că la momentul prezentării cărții, autorul deja distribuise întreg lotul prin bibliotecile țării. La ce atîta grabă?
Fiind în posesia cărții, ca oricărui cititor simplu, mi-a apărut fireasca întrebare “ce nou aduce această carte ?”.
Din ceea ce a urmat după apariția acestui volum am înțeles că, de fapt, lucrarea respectivă nu aduce nimic nou, decît atacuri directe la persoană, xenofobie, falsuri istorice, contestări, scandal, ceea ce ne sugerează ideea unei afaceri proprii scrisului istoric al lui Nazaria.
Cum era de așteptat, această carte a stîrnit mare zarvă printre istoricii autohtoni. Asociația Istoricilor din Moldova a manifestat o atitudine negativă față de maniera individuală de a scrie a lui Sergiu Nazaria și față de conținutul cărții, catalogînd-o ca o poveste îmbibată cu truncheli de documente și falsuri istorice.
Cartea învinuiește administrația română a lui Ion Antonescu ca fiind culpabilă de omorîrea a zeci de mii de evrei în Transnistria, astfel încît “Hitler a rămas mulțumit de faptul că Antonescu a început primul prigoana și uciderea evreilor” (sic!). Ideea principală a cărții este că în Transnistria a avut loc un veritabil holocaust al evreilor comis de către românii fasciști. (DEX: HOLOCAUST, 1. (În anchititate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni.)
Dar, paradoxal, nu numai românii sînt vinovați de tragedia evreilor din Transnistria, ci și unii istorici de la Chișinău care, chipurile, știu ce s-a întîmplat acolo, dar din anumite motive tăinuiesc acest lucru (sic!).
Culmea acestor atacuri la adresa membrilor Asociației Istoricilor din Moldova a fost asocierea istoricului Ion Varta, autor a mai multor colecții de documente istorice, cu liderul Germaniei naziste - Hitler, fapt inadmisibil pentru scrisul istoric.
Poanta cea mare a acestei cărți este apariția pe copertă a numelui lui Alexandru Moraru fără acordul acestuia. Situația dată l-a determinat pe ultimul să publice în ziarul “Flux” o dezmințire în care condamnă atitudinea și neprofesionalismul lui Sergiu Nazaria. Alexandru Moraru a declarat că nu recunoaște veridicitatea informației incluse în volumul apărut cu numele său și că ceea ce s-a întîmplat a fost, de fapt, o șarlatanie fără măsură, iar Sergiu Nazaria nu a consultat nici o arhivă în acest sens, utilizînd și fabricînd documentele prezentate de el.
Și pentru că “prostul nu este suficient de prost dacă nu e și fudul”, Mircea Surdu, autorul talk show-ului “Bună seara”, pune în discuție în una din emisiunile sale cartea respectivă, realizînd un adevărat show în care nu mai puteai să distingi în care colț e adevărul.
Informația conținută în cartea respectivă a fost aspru criticată de către Asociația Istoricilor din Moldova, istoricii exprimîndu-și regretul pentru faptul că o astfel de monografie a fost repartizată cu cea mai mare rapiditate bibliotecilor școlare și publice, astfel promovînd în continuare neadevăruri istorice menite să turmenteze cititorul simplu, iar celor mai tineri, cum ar fi elevii și studenții, să le formeze o atitudine eronată față de evenimentele demult trecute.
Episodul II
În situația creată Asociația Istoricilor din Moldova a hotărît să organizeze un simpozion care să pună în discuție problema evreilor în istoria românilor din timpul celui de-al doilea război mondial și reflectarea acesteia în manualele școlare.
La acest simpozion, care a avut loc pe data de 3 iunie curent în incita bibliotecii publice “Onisifor Ghibu” din Chișinău, au participat istorici și personalități publice de etnie evreiască din Republica Moldova, reprezentanți ai presei, precum și alte persoane interesate de problema dată.
Marii absenți ai simpozionului au fost Mark Tkaciuk – consilier prezidențial, Victor Țvircun ministrul Educației și Sportului, Mircea Surdu – autorul talkshow-ului “Bună seara” și chiar autorul cărții cu pricina – Sergiu Nazaria.
Absența acestora, însă, a fost suplinită de prezența lui Ion Coja de la București, a lui Teodor Magder, Șvabs Roif, rabinul șef Zalman Apelski, Ion Varta – istoric, Alexandru Moraru – „autorul buclucaș” al cărții lui S. Nazaria, Boris Vizer – istoric, Alexandru Memei – istoric din Transnistria, Vlad Pîslaru – istoric, Viorel Cibotaru – reprezentant al societății civile.
Discuțiile incandescente din cadrul simpozionului s-au axat pe întrebarea “a fost sau nu holocaust în Transnistria ?”.
Amintirile celor care au supraviețuit evenimentelor din Transnistria din timpul războiului au transformat discuția într-o adevărată mascarada stropită cu intervenții de prost gust și contre dure la adresa participanților.
În urma unor replici de ambele părți, de cea a evreilor și de cea a istoricilor autohtoni, a ieșit la iveală adevărul despre buclucașa carte a lui Nazaria sau, mai bine zis, despre deznodămîntul afacerii.
Alexandru Moraru, care de ceva vreme scutură arhivele în căutarea documentelor ce ar descrie soarta evreilor în Transnistria, a elaborat un material nepărtinitor cu privire la acest subiect pentru a fi publicat.
Astfel, Asociația evreilor foști deținuți în lagărele de concentrare și ghetourile fasciste, în frunte cu Șvabs Roif, aflînd despre aceasta, i-a și propus un ajutor financiar pentru editarea unei cărți.
În același timp, Asociația a mai conlucrat și cu Sergiu Nazaria, care în baza materialelor adunate de Alexandru Moraru și prezentate lui Șvabs Roif, prin trucare de documente a elaborat un cu totul alt conținut care a apărut în cartea buclucașă.
În cadrul simpozionului Șvabs Roif a declarat într-un discurs contradictoriu și emoționat, îmbibat cu amintiri din timpurile prigoanei evreilor în Transnistria, că nu are nimic contra românilor și că, a fost salvat de la moarte chiar de către un căpitan român. El a mai declarat că, de fapt, nu popoarele sînt vinovate de genociduri, ci anumiți indivizi care nu au naționalitate.
În final, însă, a ținut să precizeze că în Transnistria, totuși, a fost holocaust. Totodată, el nu a explicat cum au ajuns materialele lui Moraru la Nazaria și de ce a avut mai multă încredere în ultimul istoric și nu în primul. Deducțiile ies singure la iveală dacă luăm în considerare faima lui Nazaria cu calitățile lui deosebite de fabricant al istoriei.
Fiind de acord cu părerile istoricilor că Antonescu a fost o figură istorică contradictorie și a avut o abordare diferită față de evrei, spre deosebire de cea a naziștilor germani, și că, în acest sens, pe seama evreilor din Transnistria au avut de cîștigat averi enorme anume evreii din București, Șvabs Roif a ținut-o morțiș că în Transnistria a fost holocaust pentru că „l-am văzut cu ochii mei”. Poziția acestuia a fost susținută de încă cîțiva evrei din preajmă, intervențiile cărora erau determinate mai mult de impresiile și trăirile personale fixate în perioada sovietică.
Epilog
Deși afacerea „Holocaustul evreilor în Moldova” pare să fi fost deconspirată în cadrul simpozionului, consecințele acesteia nu fac decît să alimenteze patologia tranziției moldovenești.
Nu cred că Șvabs Roif și-ar fi dorit ca în Transnistria să fi fost un holocaust al evreilor, căci adevărul istoric nu poate fi măsluit pur și simplu prin impresii personale.
Noi ne solidarizăm cu evreii care au suferit în anii celui de-al doilea război mondial pentru că am avut aceeași soartă. De fapt, ei au suferit ceea ce am suferit și noi după venirea bolșevicilor în Basarabia. În acest sens apare chiar un paradox dacă încercăm a calcula care era proporția etnicilor evrei în aparatul represiv și de conducere al RSSM.
Chestiunea evreilor în Transnistria este una foarte sensibilă. Nimeni nu neagă prigoana evreilor în timpul celui de-al doilea război mondial la est de Nistru, dar aceste represii nu pot fi nicidecum numite holocaust în sensul clasic al utilizării termenului holocaust.
Termenul holocaust subînțelege, de fapt, un fenomen de amploare cu metodele și finalitățile sale care a fost practicat doar de naziștii germani. Acesta presupune o politică rasială a statului nazist de identificare a evreilor în baza elementul rasist (mărimea craniului, culoarea pielii) și nimicirea lor în masă prin camere de gazare sau ardere. Nici în Italia sau Spania fascistă și în fine în România antionesciană nu a fost dusă o astfel de politică. Din contra. Anume prin aceste țări evreii reușeau să scape cu viață prin fugă – prin porturile de la Lisabona, Palermo și … Constanța.
Acest lucru este recunoscut nu doar de istoricii cu renume, dar și de comunitatea evreiască.
Bunul simț și mintea lucidă nu ne permite, pur și simplu, să generalizăm și să extindem asupra Basarabiei amploarea acestui fenomen – holocaust. Faptul că Șvabs Roif a supraviețuit alături de alți camarazi evrei cu ajutorul unor soldați români (fie din compasiune, bani sau alte cauze) este un argument în plus că nu a fost holocaust în sensul clasic al cuvîntului în dreapta Nistrului.
Nici un evreu nu a fost ars în Basarabia, iar represaliile care au avut loc s-au datorat nu politicii rasiste, ci mai degrabă a fost o răfuială socio-politică, deoarece se cunoaște la fel de bine care era situația socio-economică a evreilor și relațiile lor de colaborare cu forțele bolșevice (încleierea foilor volante antiromînești și probolșevice pe teritoriul Basarabiei. Care trebuia să fie atitudinea autorităților române pe timp de război în acest caz ?).
Indiferent care ar fi interesele lui Șvabs Roif de a face publice unele informații despre soarta evreilor decedați în Transnistria, această dramă nu poate prevala, în manualele de istorie, asupra cruntei tragedii a românilor de la est de Prut după cel de-al doilea război mondial. Și să vezi că acest lucru nu se prea găsește în lucrările lui Sergiu Nazaria sau ale tovarășului său de condei Vasile Stati, oricît de lipsiți de naționalitate ar părea.
Și asta este păcat!
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ce să facă evreii cu leii? Reportaj - interviu VIDEO realiza

Mesaj Scris de Admin la data de 03.10.11 9:50

Ce să facă evreii cu leii?

Ce să facă evreii cu leii? Reportaj - interviu VIDEO realizat de CTP cu Naestro Nae Caranfil pe platoul de filmare la "Closer to the moon"

Două zile m-am aflat în curtea din spate a vechii Politehnici bucureștene Polizu, transformată prin bunavoința doamnei rector Ecaterina Andronescu, în noua lume a lui Nae Caranfil sau Naestro, cum îi spun actorii.

Closer to the moon este răspunsul de artist al lui Nae Caranfil la una dintre cele mai ciudate enigme ale comunismului românesc: ce să facă în 1959 niște comuniști ilegaliști evrei cu milioane de lei furați din duba Băncii Naționale?
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Muzeul Holocaustului, reabilitat

Mesaj Scris de Admin la data de 23.09.11 12:36


Muzeul Holocaustului, reabilitat





Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord, din localitatea Șimleu Silvaniei, va fi reabilitat în cadrul unui proiect în valoare totală de 170.000 de dolari. "Lucrările sunt finanțate de către Federația Comunităților Evreiești, împreună cu Joint România, Asociația Memorială Hebraica și constau în refacerea structurii tavanului și acoperișului pentru a salva clădirea muzeului și instalațiile de încălzire pentru ca muzeul să fie funcțional și iarna", a declarat Daniel Stejeran, directorul Muzeului Memorial al Holocaustului. Lucrările vor dura cinci luni. Muzeul este dedicate memoriei evreilor din Transilvania de Nord, uciși de Ungaria horhystă și de Germania nazistă.

Clădirea are nevoie de reparații

Daniel Stejeran a adăugat că anterioara reabilitare a fostei sinagogi din Șimleu Silvaniei transformată în muzeu a fost în 2004 și a vizat schimbarea geamurilor, tencuirea exteriorului și schimbarea țiglei acoperișului, însă în prezent au apărut crăpături în pereți care necesită reparații.

Colecțiile și exponatele din muzeu vor fi mutate temporar, pe perioda realizării lucrărilor, în clădirea fostei Școli Evreiești din Șimleu Silvaniei. Inaugurat în 2005, Muzeul Holocaustului din Șimleu Silvaniei este găzduit în vechea sinagogă a orașului, construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, în Sălaj trăiau circa 14.500 de evrei, dintre care 1.300 în Șimleu Silvaniei. Doar 10% dintre ei au supraviețuit ghetourilor și lagărelor de concentrare.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Definitiile cuvintelor tigan si jidan, modificate in noul DE

Mesaj Scris de Admin la data de 21.09.11 10:27

Definitiile cuvintelor tigan si jidan, modificate in noul DEX!

DEX, Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, va fi modificat! Academia Romana anunta ca va schimba in DEX definitiile cuvintelor tigan si jidan, considerate jignitoare la adresa romilor si evreilor, in urma solicitarilor mai multor organizatii. Noul tiraj al DEX-ului va contine toate modificarile solicitate, ca sa nu mai fie loc de scandal!


Marius Sala, vicepresedinte al Academiei Romane si director al Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti", a precizat ca un nou tiraj DEX va iesi "in curand" de la tipografie si va cuprinde "toate modificarile solicitate", anunta Mediafax.

In actualul DEX, cuvantul tigan "perpetueaza atitudini cu caracter discriminator si degradant"

Agentia de Dezvoltare Comunitara "Impreuna" a transmis o scrisoare deschisa Institutului "Iorgu Iordan-Al. Rosseti" prin care ii solicita sa respecte recomandarea facuta de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii in ceea ce priveste rectificarea definitiei cuvantului "tigan" in DEX, care "perpetueaza promovarea unor atitudini cu caracter profund discriminator si degradant de catre cea mai inalta institutie de cultura a statului cu rol formator".

"Va solicitam sa luati masuri pentru a rectifica imediat definitia cuvantului «tigan», dupa cum urmeaza: sa consemnati caracterul peiorativ al cuvantului «tigan» atunci cand acesta din urma este folosit pentru a denumi o persoana care apartine minoritatii rome si sa specificati ca folosirea acestui cuvant nu este recomandata deoarece este considerat ofensator (discrimineaza impotriva minoritatii rome), sa consemnati caracterul peiorativ sau depreciativ pentru epitetul de la punctul 3 din definitia cuvantului «tigan», care in prezent apare: «Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele», sa definiti minoritatea nationala in dreptul cuvantului «rom», care va deveni astfel termenul de referinta (termenul principal) in locul cuvantului «tigan»", se arata in scrisoarea transmisa de Agentia "Impreuna", alaturi de alte 15 organizatii din Romania, directorului Institutului de Lingvistica "Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti" Marius Sala si, spre instiintare, presedintelui CNCD, Csaba Ferenc Asztalos.

Jidan, o definitie considerata "insultatoare" in DEX

Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului din Romania solicitase Institutului de Lingvistica "Iorgu Iordan-Al. Rosetti" din cadrul Academiei Romane sa schimbe din DEX definitia cuvantului "jidan", considerat insultator la adresa evreilor, si sa specifice clar ca este vorba de un termen peiorativ.
"Definirea acestui cuvant numai ca un cuvant cu «sens peiorativ si nerecomandat», asa cum ati propus in raspunsul dvs. catre noi, omite efectele distructive pe care cuvantul «jidan» le-a produs in vremurile in care el a fost adoptat, la nivel national si formal, ca o alta denumire, familiara, pentru «evreu». Aceasta denumire reprezenta atunci, si reprezinta astazi, negarea propriei noastre umanitati. In aceste conditii, exprimand din nou aprecierea noastra pentru raspunsul dumneavoastra prompt, va solicitam ca, in corectarea neintarziata a definitiei cuvantului «jidan», sa tineti seama de opinia noastra, cei care in Romania inca suntem numiti «jidani» si care, in acest moment, si pe fondul actualei definitii a cuvantului «jidan», intampinam dificultati in a ne regasi si apara dreptul la demnitate in tara noastra", se mai spunea in adresa Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului din Romania din 16 august.

[size=12]Cum sunt definite acum in DEX cuvintele tigan si jidan

TIGAN, -A, tigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoana ce face parte dintr-o populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada. Expr. A arunca moartea in tigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca tiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se ineca ca tiganul la mal = a nu reusi, a esua intr-o actiune tocmai cand era pe punctul de a o duce la bun sfarsit. Tot tiganul isi lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartine. E invatat ca tiganul cu ciocanul (sau cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) tiganesc. - Din sl. ciganinu. Cf. rus. tagan. Sursa: DEX

JIDAN, jidani, s. m. (popular si periorativ) Evreu. - Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an. Sursa: DEX
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 02.09.11 19:49

REVOLUȚIA DE LA 1848 -.PENTRU „EMANCIPAREA IZRAELIȚILOR”…
Majoritatea revoluționarilor de la 1848 erau mari idealiști,care habar-n-aveau de relațiile de subordonare a lojilor masonice față de Alianța Israelită Universală.Comitetul alcătuit de revoluționarii moldoveni,în frunte cu Vasile Alecsandri au redactat programul revoluționar,intitulat „Petiția Proclamație” cu 25 de puncte.”Evreii au preluat din Petiția-Proclamație lozinca „dezvoltarea comerțului” pe care au exploatat-o însă pentru dezvoltarea comerțului evreiesc,sub protecția politică a Alianței Universale Israelite și cu sprijinul capitalului financiar internațional evreiesc,beneficiind de o propagandă susținută prin presa subordonată din Principatele Române și din străinătate.”(1).
Acești revoluționari idealiști,în majoritatea lor masoni,au fost finanțați copios de bancherii evrei din Țara Românească.
Astfel,dintr-o evidență a arhivelor rezultă că cca.80% din împrumuturile Țării Românești erau contractate de la bancherul evreu Hillel Manoah.Activitatea sa era duplicitară:deși finanța „visteria domnească”(deși statul),a finanțat și „revoluția” masonică de la 1848.Aceasta dovedește încă o dată legăturile dintre masoneria europeană și Alianța Universală Evreiască.În semn de recunoștință față de bancherii evrei,Ion Heliade Rădulescu scrisese pe steagul tricolor al „Revoluției” de la 1848:”Emancipare Izraeliților”.
Concluzia:”revoluțiile” de la 1848 au fost organizate și s-au desfășurat cu binecuvântarea Alianței Universale Israelite.Le-au servit interesele…
Sosiți în România și constituindu-se în societăți distincte,evreii au intrat,de la început,în contradicție cu interesele naționale ale românilor și conducătorilor lor.Aceste comunități s-au bucurat de sprijinul masiv și direct,politic,financiar și mass-media din partea Alianței Universale Israelite,al francmasoneriei și al Marilor Puteri occidentale iudaizate:SUA,Anglia și Franța.

„ARENDAȘ EVREU, ÎNCHIRIEZ BISERICĂ ORTODOXĂ”
Evreii și-au îndreptat atenția spre boierimea autohtonă,exact cum făcuseră înainte cu aristocrația rusă ori polonă.Obiceiul de a duce o viață de lux și în continuă petrecere,atât în țară cât și în străinătate,necesitau sume mari de bani.Evreul cămătar le punea la dispoziție obținând arenda moșiei,odată cu privilegiile acordate:dreptul de a avea cârciumă,brutărie,măcelărie,de a percepe taxe pentru pășunat și la vaduri,de a vinde peștele din heleștee,de a tăia pădurile.La 1896,rabinul Reichorn din Praga,a alcătuit planul de iudaizare a propietăților funciare,emițând un decret în acest sens.”În numele justiției sociale și a egalității,vom împărți marea proprietate la țărani care,fiind lipsiți de mijloace de exploatare,se vor adresa nouă,devenind datornicii noștri,iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne,noi vom fi marii propietari și puterea va fi a noastră.”
Acest document,care demonstrează conspirația europeană a Alianței Universale Israelite,a fost descoperit într-o sinagogă din Madrid,și,publicat de ziarul italian Accecicilo Tardi în numărul din 8.10.1938.Arendașii evrei din România s-au subordonat acestei strategii.
Iată motivul real pentru care pretutindeni a fost stimulată reforma agrară.Având impresia că l-au prin pe Dumnezeu de picior,țărănimea împropietărită s-a trezit la realitate chiar din primul an de la reformă.Trebuind să plătească diferite taxe și impozite,lipsit de inventar agricol,țăranul împropietărit a fost nevoit să apeleze la cămătarul evreu,la arendaș ori la o bancă evreiască.Prin polițe și dobânda la dobânda,în scurt timp a devenit scalvul acestora.
Arendașii s-au organizat în trusturi arendărești,unul dintre cele mai mari fiind al fraților Fischer.În număr de cinci,acești frați stăpâneau și exploatau la sânge,în 1904, 237.863 ha pământ arabil,iazuri,păduri.Cu teritoriul a 79 de comune au alcătuit o uriașă feudă,botezată Fischerland,pe teritoriul căreia circula doar moneda bătută de ei,și nu moneda națională.Alcătuiau un stat în stat,în care exploatarea țăranilor era cruntă.
Toată Moldova era în mâna acestor trusturi:Gastiner din Botoșani,Gutman din Roman,Juster și Mendel din Brăila etc.”Neputând cumpăra moșii,evreii îi corupeau pe marii propietari și chiar mulți parlamentari au cumpărat moșii pe banii trusturilor sau ai arendașilor,după care le arendau acestora pe vreme de 99 de ani,aceasta fiind forma mascată prin care evreii puteau,pe moment,să devină propietari pe pământul românesc.”(42)
La practica de a-și arenda propietățile agricole trusturilor evreiești s-au pretat și așezămintele de biunefacere,chiar statul.
Dobânzile practicate de acești „cămătari ai pământului”,cum îi numea Dr.G.D.Creangă în lucrarea sa „Situația arendașilor față de chestiunea țărănească”,erau atât de mari încât boierii au arendat chiar și bisericile de pe moșiile lor,enoriașii și preoții fiind nevoiți să plătească taxă pentru toate slujbele.
În 1906,C.Stere publica în Viața Românească articolul „Fischerland”,care a avut un mare răsunet.În articolul respectiv aducea o documentare strivitoare,ce reflecta o exploatare țărănească prin învoieli agricole de tip colonial,prezentând cifre ce înlăturau echivocul privind regimul de asuprire neomenos practicat de arendașii evrei.Din paginile articolului reieșea cu ușurință:”conturându-se printre cifrele statisticilor chipurile crispate de ură ale țăranilor și se întrezăreau flăcările revoluției mistuind conacele marilor propietari.Articolul apărea ca zborul unei păsări anunțătoare de furtună.”(2).
Răscoala a izbucnit pe moșia Flămânzi-nume predestinat,din trustul arendăresc al fraților Fischer,și a avut un caracter puternic antievreisc.Nemulțumirile țăranilor,acumulate de ani de zile,s-au revărsat asupra târgurilor create și locuite de evrei-Hârlău,Târgul Frumos,Podul Iloaiei-,unde au devastat prăvăliile și cârciumile acestora,după care s-au prăvălit ca un tăvălug asupra conacelor moșierilor și sediilor arendașilor(vezi în acest sens „România ca o pradă”,de Radu Theodoru).
„Trustul fraților Marcu,Kalman,Froim Soil și Avram Fischer ține în arendă 69 de moșii…în ultimii doi ani arenzile au fost urcate de două ori…Ca să vedeți că de unde era răul mai mare,de acolo a pornit mișcarea,observați că în punctele unde s-au întâmplat primele răzvrătiri-și nu uitați că aceste mișcări sunt contagioase-acolo sute de mii de suflete erau încinse de cercul de fier al trusturilor de arendași străini[evrei],care le speculau cu lăcomie,așa cum voiau…Dacă nenorociții țărani încercau să iasă din cel cerc,la dreapta sau la stânga,în sus sau în jos,zeci de kilometri se izbeau de aceiași exploatatori[evrei],și dacă încercau să emigreze și mai departe,găseau alți arendași care,ispitiți de câștigurile cele mai mari,ale trusturilor,profitau de învoielile cele exagerate,îi exploatau tot atât de rău astfel că nenorociții nu găseau nicăieri nici o ușurare.”(3).
Răscoala s-a întins cu repeziciune spre sud.Prin intervenția brutală a forțelor de ordine au fost uciși peste 11.000 de răsculați.
Trebuie subliniat un lucru.”Talpa țării”,lăsată de izbeliște de clasa politică, a plătit cu suferințele a zeci de ani de exploatare cruntă, și cu sânge eliberarea țării de sub jugul cămătarilor evrei.Care,conform strategiei rabinului Reichorn,au încercat să transforme uriașa moșie românească în posesiune israelită.Țărănimea română,cea uitată și nebăgată în seamă de toate guvernările,a răsturnat strategia iudaizării României.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 31.08.11 18:49

25 DE MILIOANE FRANCI PENTRU ÎMPĂMÂNTENIREA EVREILOR
Încă de la început,pentru împământenirea evreilor s-au angrenat direct Alianța Israelită și organizație B’nai B’rith,exercitând adevărate presiuni asupra factorilor de decizie din Principate,respectiv România.Lor li s-au alăturat cancelariile europene(!) și majoritatea mass-mediei,sub presiunea cărora domnitorul Al.I.Cuza a declarat în 1864:”Guvernul va lua măsuri curente pentru emanciparea românilor de rit israelit”.Tot atunci concesionează evreilor dreptul de a înființa Banca României,cu dreptul de a emite monedă românească.A fost primul pas în înfeudarea României.
La 1 iunie 1866 a fost redactat primul proiect al Constituției României.A fost rezultatul activității exclusive a oamenilor politici și juriștilor români,care s-au inspirat din Constituția Belgiei.Art.7 avea următorul conținut: ”Însușirea de român se dobândește,se conservă și se pierde potrivit regulilor statornicite prin legile civile.Numai străinii de rituri creștine pot dobândi împământenirea.”Prevederile ei se înscriau în cele ale Convenției de la Paris.
Acțiunile Alianței Israelite împotriva României se întețesc.Evreul francez Isaac Adolf Cremieux,președintele acestei organizații și fost ministru în „guvernul provizoriu” de la 1848 din Franța,s-a deplasat personal la București.În fața unui grup de 50 de parlamentari,a grăit:”Ascultați,Domnilor,în Franța,scumpa noastră patrie,marea noastră Revoluție de la 1848 a proclamat egalitatea între albi și negri,i-a declarat frați,și negrii din toate posesiunile franceze au trecut de la sclavie la libertate.Vreți un cuvânt care să vă atingă sufletele?Un evreu francez a emancipat pe negri,acest evreu,membru al Guvernului Provizoriu,cel care vă vorbește,vă cere cu o rugăminte pentru evreii din România ceea ce a făcut cu atâta bucurie pentru negrii din coloniile noastre…Viața mea e împlinită,Domnilor,și în ziua când Dumnezeu mă va chema,sunt pregătit.Dar dacă vrea să-mi dea cu prisos,să vă inspire gândul generos al emancipării complete a evreilor,să aflu,sosind în patria mea că ați votat Constituția și ultimul meu cuvânt va fi:”Dumnezeu să binecuvânteze Români!”
În cadrul unor convorbiri cu deputații români la sediul Camerei a încercat să le cumpere conștiințele cu suma de 25 milioane franci în schimbul adoptării unei Constituții favorabile încetățenirii evreilor migrați în România.Printr-o acțiune de solidaritate de excepție,populația Bcureștiului s-a unit cu deputații din Adunarea Constituțională care nu s-au lăsat cumpărați.Manifestațiile anti-evreiești au culminat cu devastarea sinagogii din Capitală.Se pare că Ion Brătianu a sintetizat cel mai bine situația:”Evreii au devenit plagă socială pentru România și,când națiunea este amenințată,se deșteaptă și devine nu intolerantă,ci prevăzătoare!”
La 30 iunie 1866 deputații români au votat în unanimitate Constituția României.Articolul 7(fostul articol 6 al proiectului Constituției) avea următorul conținut:”Numai străinii de rit creștin pot dobândi împământenirea.”Evreii stabiliți între granițele țării nu aveau ce face:pentru ei renunțarea la ritul mozaic era de neconceput.Aceștia,împreună cu organizațiile lor mondiale nu se puteau împăca cu ideea că un „popor neînsemnat li se poate împotrivi.”Iar acest popor li se opunea tocmai pe meleagurile unde întrevedeau posibilitatea creării Noului Israel,în care ei să formeze aristocrația,iar băștinașii români,forța brută de muncă.Drept urmare,au declanșat un război ocult împotriva națiunii române,ale cărei urmări le resimțim și în zilele noastre.
În Europa acuzele contra României se întețesc.În iunie 1869 M.Kogălniceanu îi trimite o notă ministrului de Externe al României,din care spicuiesc:”În România,chestiunea evreilor nu este o chestiune religioasă;ea este o chestiune națională și totodată o chestiune economică.În România,jidovii nu constituie numai o comunitate religioasă deosebită,ei constituie în toată puterea cuvântului o naționalitate,străină de români prin origine,prin port,prin moravuri și chiar prin sentimente…Toți acei care au vizitat Principatele[Române],și îndeosebi Moldova,s-au înspăimântat de aspectul trist,spre a nu zice mai mult,cel înfățișează israeliții polonezi care împovărează orașele noastre.Când ei au cercetat mai în fond comerțul,industria și mediile de conviețuire a acestei mulțimi,acești călători s-au înspăimântat și mai mult,căci au văzut că jidovii sunt consumatori fără a fi producători.Și că marea,și pot zice,singura și principala lor industrie,este debitul băuturilor…Miniștrii ai României,ai unei țări cu regim constituțional,noi nu putem guverna decât conform cu voința națiunii.Suntem datori a ține seama de trebuințele,de păsurile și,până la un oarecare punct,chiar și de prejudecățile ei…Aceasta dovedește marea iritațiune din partea populațiunilor române,provenită din grele suferințe și din o legitimă îngrijire,căci este vocea unei națiuni ce se simte amenințată în naționalitatea ei și în interesele sale economice.Această voce o pot înăbuși(Kogălniceanu era ministru de Interne-nota TF),dar nu este permis nici unui ministru,de orice partid ar fi,de a nu o asculta.De aceea,nu de astăzi,ci de pururi,în tot timpul și sub toate regimurile,toți Domnii,toți bărbații de stat ai României,toți aceia ce poartă un interes viu pentru țara lor,s-au preocupat de necesitatea de a opri exploatarea poporului român printr-un alt popor străin lui,prin jidovi.”(1)
La prima Conferință internațională evreiască,ce a avut loc în octombrie 1872 la Bruxelles,s-a cerut acordarea drepturilor civile și politice pentru evreii din România.În preajma Războiului pentru Independență,cât și pe durata acestuia,atacurile din presa europeană împotriva României se întețesc.Evreul Isidor Loeb publică în 1877,la Paris,lucrarea „La situation des Israelites en Turquie,en Serbient en Roumanie” prin care dezinformează opinia publică.Susține că evreii sunt persecutați de români,expulzați și înecați în Dunăre.Începe „războiul murdar” al „poporului ales”…
Pe 9 mai 1877,Parlamentul țării a proclamat „Independența absolută a României”.Într-un uriaș mormânt zăceau trupurile celor care s-au jertfit pentru această cauză.Mihai Eminescu scria:”O lacrimă și o cunună de stejar nu sunt însă destul pentru acest mormânt.Să nu plângem și să nu împletim cununa dacă nu ne aducem aminte că avem mari și grele datorii către cei căzuți în luptă:”
Pe 9 mai nu mai sărbătorim Independența României cucerită cu atâtea sacrificii.În schimb sărbătorim Ziua Europei.Îmi aduc aminte de Mihai Viteazul,cel care a întrebat:”Europa?Unde era Europa când am avut nevoie?”Printre altele,citiți mai jos unde era și cu ce se ocupa.

EUROPA APLICĂ LOVITURA DE GRAȚIE ROMÂNIEI
Congresul de la Berlin,din 28.07.1878,a rezervat două surprize de proporții României.Basarabia(Cahul,Ismail și Bolgrad) este pierdută din nou.Kogălniceanu va spune:”Datoria de a scăpa această parte a țării noastre a fost în mare parte cauza conspirației armatei noastre contra Plevnei.Am dat sângele nostru pentru a nu da pământul nostru”.Eminescu va scrie:”România este singurul aliat în primejdie de a fi dezmembrat chiar de aliatul ei,după ce au încheiat cu el o convenție prin care i se garantează integritatea teritorială.”
Art.44 al Tratatului de la Berlin prevedea:”În România,deosebirea credințelor religioase și confesiunilor,nu va putea fi opusă nimănui ca un motiv de excludere sau de incapacitate în ceea ce privește bucurarea de drepturi civile și politice,administrarea în sarcini publice,funcțiuni și onoruri,sau exercitarea diferitelor profesiuni și industrii în orice localitate ar fi.”
Acest articol a fost lovitura de grație pe care EUROPA a aplicat-o României:tocmai acordarea dreptului la cetățenie pentru toți evreii din interiorul granițelor.N.Iorga va scrie:”(…)În schimb se impune ca o condiție pentru recunoașterea Independenței,împământenirea în masă a evreilor neasimilați.Aceasta era surpriza,singura pe care mi-o rezerva Adunarea Europeană asupra căreia se concentraseră ultimele speranțe ale poporului român.”(2)
Trebuie precizat că la Berlin Alianța Israelită Universală a obținut emanciparea evreilor și din Bulgaria,Turcia,Serbia și Muntenegru.Aceasta a fost realizată cu sprijinul direct al lui Bismark.
În România,evenimentele ulterioare nu rezolvă problema evreiască,abuzurile acestora continuând,susținerea externă menținându-se permanent.Legilor și măsurilor românești,care loveau interesele evreilor,li se opuneau o gamă variată de proteste în presa occidentală,inventându-se persecuții,pogromuri.
La 1879 are loc revizuirea Constituției,iar evreii și-au văzut marea dorință împlinită:împământenirea sau obținerea cetățeniei române…

„MOFTURILE” ROMÂNILOR
„Conferința de Pace” de la Paris din 1919 a fost manipulată în întregime de către evreii sioniști.Ea a fost îndreptată împotriva civilizației creștine fiind coordonată și condusă din umbră de către „consilierii” secreți evrei ai conducătorilor de fațadă a celor trei mari Puteri.”Consilierul” președintelui SUA,Woodrow Wilson,a fost Bernard Baruch-bancher evreu american;al primului ministru britanic,David Lloyd George un anume Philip Sassoon-membru al familiei Rothschild,iar al primului ministru francez,Georges Clemenceau,era bancherul evreu Jeroboam Rothschild(atunci și-a luat numele de Georges Mandel).Bernard Baruch a fost conducătorul delegației americane formată din 117 evrei.
Benjamin Freedman,evreu creștin,și-a petrecut viața în cele mai înalte cercuri sioniste evreiești,având legături strânse cu Baruch și cu mai mulți președinți-marionetă ai SUA.A fost unul dintre membrii delegației americane,și a relatat:
„Am fost unul dintre ei și știu cum s-au petrecut lucrurile.Delegația a scos la iveală Declarația Balfour prin care i se acorda Palestina,iar nemții și-au dat atunci seama că tot măcelul pe care-l suferiseră și toată suferința la care erau supuși,cu țara ciopârțită și populația epuizată de birurile crunte impuse nemților ca reparații de război își au rădăcina în târgul în virtutea căruia evreii din răsăritul Europei puteau folosi forța financiară și militară a marilor puteri pentru ca să practice genocidul împotriva palestinienilor.”
Pentru marii regizori ai evenimentelor mondiale interesele naționale ale românilor nu reprezentau decât un moft.România devenise deja incomodă.Nu i se putea ierta răsturnarea regimului iudeo-masonic-bolșevic al lui Bela Kun.
Ca autoritate supremă a lucrărilor Conferinței a fost instituită un Consiliu „de Zece” alcătuit din primul ministru și ministrul de Externe ai celor cinci mari Puteri învingătoare:Franța,Anglia,SUA,Italia și Japonia.Despre România nici vorbă.Primul ministru Ion I.C.Brătianu a prezentat pretențiile teritoriale ale României,contestate de „Aliați”,care nu vroiau să recunoască unirea Basarabiei cu Țara și nici recunoașterea apartenenței Banatului la România.Delegației României i s-a impus,ca o condiție a recunoașterii Unirii „Statutul Minorităților”,în special pe tema încetățenirii evreilor.
Profesorul englez R.W.Seton Watson de la Universitatea din Londra,a descris cel mai bine situația,amintind de „încercarea de a smulge României concesiuni industriale foarte insemnate în folosul unui grup de financiari evrei americani,sub amenințarea de a pierde sprijinul Americii la Conferință.”…
Nu mi-am propus să prezint toate etapele prin care evreii români și-au câștigat drepturile.Ar necesita prea mult spațiu tipografic.Fac doar o mică recapitulare a situației politico-juridică a evreilor din România:de la excludere(1858) la acceptare parțială(1878),acordarea de drepturi depline(1919);urmează o nouă perioadă de excludere-parțială(1938-1940),apoi totală(1940-1944),tragedia Holocaustului(1941-1942) și din nou proclamarea egalității depline cu cetățenii României(1944).Condițiile pentru participarea deplină,fără nici o îngrădire la viața politică,economică,financiară și socială,ba chiar mai mult,au fost create după decembrie 1989.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

PĂMÂNTUL FĂGĂDUINȚEI – INVADAT DE „FIII LUI IAHVE”(I)

Mesaj Scris de Admin la data de 31.08.11 18:48

PĂMÂNTUL FĂGĂDUINȚEI – INVADAT DE „FIII LUI IAHVE”(I)

ASCENDENȚA EVREILOR ASUPRA ROMÂNILOR?
Începând de la jumătatea secolului al XIX-lea și continuând cu prima jumătate a secolului XX,o stranie teorie a fost lansată de istorici și autori evrei:teoria ascendenței evreiești asupra românilor în teritoriile dacilor liberi.În felul acesta revendică un drept natural asupra teritoriului României.După aceștia,istoria României trebuie rescrisă în coordonatele istorice „descoperite” de ei:evreii au fost stăpâni în Dacia înainte ca strămoșii noștri să se nască.Dacă îi mai avem în vedere și pe ungurii (hunii) care susțin că Transilvania era nelocuită când ei au descălecat în Câmpia Panoniei,nu mai trebuie să ne raportăm la istoria noastră multimilenară.
Această teorie a fost inventată în momentul în care Alianța Israelită Universală s-a gândit la crearea unui stat evreiesc european. Conform teoriei unora dintre protocroniștii evrei se susține că „evreii ar fi colonizat Dacia cu câteva secole înaintea colonizării romane.”(1).Alții susțineau,susțin și în zilele noastre,că „evreii erau în Dacia în număr mare încă înaintea formării poporului român.”(2).
La 1879,în lucrarea „Statul român și situația juridică a evreilor în România”,Kaspar Bluntschil afirmă:”Fără îndoială(o siguranță hazardată,am spune noi-n.n.)că un mare număr de familii israelite au venit în provincia dunăreană Dacia,încă sub domnia vechilor împărați romani.Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici și sunt cel puțin tot atât de vechi pământene ca și națiunea română…Ele formează și sâmburele populației evreiești de astăzi din România.”(2).Scrierea lui este pur politică,pusă în slujba evreilor din România,care căutau să-și consolideze poziția socio-economică,și apărea chiar în perioada când evreii-năvălitori ca lăcustele,în special în Moldova-revendicau „împământenirea”.Adică statutul de români(sau cetățenia),pentru a avea acces neîngrădit și nelimitat de la pârghiile economice până la cele mai înalte funcții administrative ale tânărului stat român.
Evreul Bernard Stambler publică,la Paris,în 1913,lucrarea „L’histoire des Israelites roumains et le droit d’intervention” (Istoria israeliților romăni și dreptul intervenției) care s-a dorit de „rigurozitate științifică” dar nu conținea decât imaginația autorului,fără nici o dovadă științifică ori arheologică.Dacă ar fi fost puțin mai „deștept” l-ar fi citit pe B.P.Hașdeu,care precizează prezențe iudaice în Dacia Romană începând din secolul al II-lea.Aceasta se datora faptului că legiunile romane,care au purtat războaie de cucerire împotriva strămoșilor noștri daci includeau o multitudine de etnii provenite din provinciile Imperiului din rândul cărora nu puteau lipsi nici iudeii.Textele funerare iudaice legate de divinități iudaice descoperite la Orșova,monezile iudaice din anii 133-134 sunt semnalate de B.P.Hașdeu.Atât!Siguranța manifestată de Kaspar Bluntschil în lucrarea sa este mai mult decât hazardată.
„Apoi după un hiat de aproape un mileniu,în anul 1165,îi pomenște învățatul călător evreu,Benjamin din Tudela,descriind raporturile bune dintre valahii sud-dunăreni și comunitățile evreiești din Bizanț;judecând după unele acte comerciale ale medievalității timpurii,în secolul al XII evreii se aflau printre negustorii care practicau comerțul între Bizanț,Rusia și Polonia,traversând Bulgaria și meleagurile dunărene.Rolul lor în acest comerț a fost remarcat și de istoricul Nicolae Iorga care scria în „Istoria comerțului românesc”:”singurii evreii băteau încă înainte de 1480 aceste drumuri,venind de-a dreptul din Constantinopol”.În Transilvania evreii sunt prezenți încă din secolele XI-XII din timpul regelui Ladislau I.La 1251 Bela al IV-lea care este menționat în documentele ebraice pentru atitudinea sa favorabilă față de evrei,stimulează așezarea lor în Ungaria,deci și în Transilvania.”(3).
Sunt menționați,deci,negustori evrei „care băteau meleagurile dunărene”.În Moldova și Țara Românească încă nu pătrunseseră nici măcar aceștia.
În anul 2002,teoria ascendenței evreiești asupra românilor a fost relansată de către Teșu Solomovici în lucrarea „România iudaică”,în două volume voluminoase publicate de către Ministerul Culturii din România.Adică pe banii contribuabililor români se susține colonizarea Daciei de către Imperiul roman cu populație evreiască strămutată din Iudeea.Dacă până la jumătatea secolului XX istoricii și autorii evrei au primit replica necesară,de data aceasta nu a venit nici o replică din partea istoricilor români,a intelectualilor ori a formatorilor de opinie.Nici din partea Academiei Române.Măcar de dragul adevărului științific trebuia amintit că „Provincia dunăreană Dacia” era totuși Dacia Traiană(deși nu ne tragem de la Râm).De dragul adevărului istoric trebuia precizat că împăratul Traian nu i-a agreat deloc pe evrei în calitate de „coloniști”.Mai mult,în insula Cipru a ordonat legiunilor sale să-i extermine.Nu pot să-mi explic lașitatea istoricilor români,a membrilor Academiei Române față de promovarea acestei teorii care frizează adevărul istoric.

INVAZIA ROMÂNIEI
Prezentarea evoluției societății românești și a statului național unitar România între 1648 și 2004 nu se poate face fără a aborda problema evreimii.În timpul răscoalei cazacilor poloni,și după,valuri de „imigranți” clandestini evrei se infiltrau din trei direcții:Imperiul Țarist,Imperiul Otoman și Imperiul Austro-Ungar.De pretutindeni erau alungați.După ce s-au așezat masiv în Bucovina,au trecut apoi în Moldova,după care în Muntenia.Toți evreii veniți din Imperiul Austro-Ungar se declarau supuși austro-ungari și se puneau sub protecția reprezentanțelor diplomatice ale Imperiului.Lor au început să li se alăture și cei sosiți din celelalte imperii.Fiind scutiți de orice obligație față de tânărul stat român,nu plăteau impozite și prosperau în dauna românilor.Mandatați de organizația B’nai B’rith,Cremieux și Montefiore,doi dintre fondatorii Alianței Israelite Universale s-au implicat în „împământenirea” tuturor evreilor aflați între granițele României.”Atenția B’nai B’rith asupra României datează încă de la înființarea acestui ordin masonic israelit(1843),având în vedere colonizarea discretă,dar masivă a României cu evrei veniți din Polonia și Ucraina.Scopul acestei atenții era „împământenirea” evreilor din România și dominarea de către aceștia a întregii vieți economico-financiare a țării.”(2).
La 1870,consulul american Benjamin P.înființează prima rezidență permanentă a B’nai B’rith în România.Infiltrarea țării cu agenți ai acestei organizații,prin înalți diplomați americani a continuat.Exemplific doar cu ambasadorul SUA la București Alfred Moses,care a activat și în timpul mult hulitului regim condus de Nicolae Ceaușescu…
Fără a intra în amănunte istorice,se știe că evoluția Țării Românești,a Moldovei și Transilvaniei a vizat,practic,unirea lor într-un stat național,în care poporul român să fie eliberat de orice asuprire străină.A fost crezul tuturor înaintașilor noștri,crez care în zilele noastre este luat în derâdere(pentru a mă exprima mai elegant).Într-o notă adresată lui La Valette,ministrul de Externe al Franței,M.Kogălniceanu informa:”(…)De aceea,nu numai astăzi,dar din toate timpurile,sub toate regimurile,domnii și bărbați de stat ai României și,în general,toți aceia care se interesează de această țară,s-au preocupat de necesitatea de a împiedica exploatarea poporului român de către un alt popor care îi este străin,de către evrei.”(vezi Bujoreanu,”COLECȚIUNE DE LEGIUIRILE ROMÂNIEI VECHI ȘI NOI”…
Nu doresc să intru în polemică cu nici un istoric,jurist sau politician care a prezentat problema statutului politico-juridic al evreilor din România în perioada 1648-2004,tocmai pentru că majoritatea aprecierilor poartă amprenta conjuncturii politice.Nu voi prezenta nici migrația evreilor în Moldova și Muntenia după răscoala cazacilor polonezi,ori după ce au fost alungați din Rusia.La acea vreme,marele poet național Mihai Eminescu,ideologul Partidului Conservator,angajat ca redactor-șef al ziarelor Curierul de Iași și Timpul din București,prin poziția pe care a luat-o față de evrei a devenit inamicul public al Alianței Israelite,dar și a unor guvernanți români.Față de imigrația evreilor,el scria:”Toți scriitorii timpului aceluia deplâng invaziunea evreilor din Galiția și Rusia,care,fugind de serviciul militar,veneau ca roiurile de lăcuste,ca și astăzi,fără pașapoarte,fie pe vadurile Prutului,unde corupeau granița rusească mai bine păzită,fie pe cărări de munte,necunoscute grănicerilor austrieci.De altminteri,și rușii și austriecii erau bucuroși să scape de ei,ca și astăzi…Neavând alte temeiuri de drept pentru apărarea cauzei sale,Alianța Israelită,prin organele sale,alesese ca temei umanitarismul.Noi,românii,vedem pe zi ce merge răpinduni-se tărâmul nostru economic,în propria noastră țară,de invazia mereu crescândă a evreilor străini.”(4).

EXCLUDEREA EVREILOR DE LA DREPTURI
Doresc să subliniez,pentru început,faptul că inițiativa excluderii evreilor de la viața politică,economică și culturală a Principatelor,apoi a României a aparținut Marilor Puteri ale vremii:Marea Britanie,Franța,Austria,Regatul Sardiniei,Prusia,Rusia și Imperiul Otoman.Foarte multe persoane uită,intenționat sau din comoditate,acest aspect.
La Congresul de Pace de la Paris,întrunit după războiul Crimeeii(1853-1856),mișcarea unionistă a reușit să includă pe ordinea de zi problema unirii Principatelor române Moldova și Țara Românească.Congresul a decis convocarea în cele două țări a unor divanuri(adunări ad-hoc),care să se pronunțe asupra viitoarei organizări a celor două Principate.În octombrie 1857,adunările ad-hoc au votat în favoarea unirii Moldovei cu Țara Românească într-un singur stat cu numele de Românie.Pe această bază are loc Conferința reprezentanților celor șapte Puteri europene(7/19 august 1858) care au adoptat Convenția de la Paris,document cu valoare de Constituție.În document era stipulat că cele două țări vor purta numele de „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”.La art.46 era precizat:”Moldovenii și valahii vor fi toți deopotrivă înaintea legii,înaintea contribuțiilor(dărilor) și primiți deopotrivă în funcții publice…Moldovenii și valahii de rit creștin se vor bucura deopotrivă de drepturile politice.”
Formularea nu lasă loc de dubii,Evreii,adică cei de rit mozaic,erau excluși de la orice drepturi.Unde mai pui că această Constituție a fost elaborată și adoptată fără participarea românilor.În baza ei s-au constituit și Adunările elective ale Moldovei și Țării Românești.

MASONERIA EUROPEANĂ A CUCERIT ROMÂNIA
Puțină lume cunoaște că data de 24 ianuarie mai are o semnificașie,nu doar ca ziua Unirii.24 ianuarie este și ziua Masoneriei române.Această dată a fost aleasă intenționat pentru a marca victorie masoneriei în cucerirea României.Vom vedea cum.
Nișcările revouționare de la 1848 au cuprins toată Europa.Ideile de „Libertate,Egalitate,Fraternitate” erau de sorginte masonică.Întreaga mișcare de la 1848 din Principatele Române a fost masonică.La acel moment,Moldova și Țara Românească se aflau sub controlul Imperiului Otoman.Revoluția de la 1848 nu a reprezentat expresia eliberării națiunii de sub dominația otomană,ci încheierea unui pact cu un alt stăpân,prin înscrierea în curentul masonic european.Dominația fățișî a fost înlocuită cu una din umbră,discretă.
La 1848 domnitor în Moldova era prințul Mihail Sturza,impregnat de ideile masonice pașoptiste.Întreținea strânse legături cu Imperiul Otoman,implicit cu lojile masonice turce.Aceasta i-a dat posibilitatea ca,în momentul în care revoluțiile europene au fost înăbușite în sânge,să le faciliteze masonuilor pașoptiști din Moldova să se refugieze în exil,unde și-au continuat activitatea…
Întâia lojă masonică a românilor a fost Societatea filarmonică fondată de Ion Heliade Rădulescu,la 1833.În 1842 i-au ființă lojile Lumina la București și Fraternitatea la Iași,iar la 1843 se înființează Frăția și Asociația literară.
1859 este anul în care Ilustrul Frate Augoste Carance fondează trei loji românești de obediență franceză purtând același nume:L’Etoile du Danube(Steaua Dunării)-una la București,a doua la Iași,iar a treia la Galați.Toate trei îl aveau ca Venerabil(Conducător) pe colonelul Alexandru Ioan Cuza.
Înainte de Unire pe teritoriul celor două principate activau o multitudine de loji care reprezentau interesele diferitelor masonerii europene.Poziția geo-strategică(legătura dintre Occident și Orient) făcea din acest teritoriu o cursă pentru supremație.În decembrie 1958,Poliția află de existența unui complot masonic împotriva lui Al.I.Cuza,exponentul lojilor franceze.Grigore Sturza,el însuși mason,fiul fostului domnitor al Moldovei,Mihai Sturza,complota pentru a urca pe tronul Moldovei.Era sprijinit de lojile engleze-de care erau legate cele turcești,dar și de lojile rusești.Cele din urmă se opuneau influenței crescânde a masoneriei franceze asupra Moldovei.
Aflând despre complot,agenții de poliție au încept să-i interogheze pe toți străinii care se aflau în Moldova.Au descoperit o adevărată încrengătură de rețele masonice,ai căror agenți, infiltrați în Moldova,căutau să atragă de partea lor câți mai mulți boieri moldoveni.Tentativele lor au eșuat,fiind nevoiți să părăsească Moldova.
O delegație europeană,formată exclusiv din masoni,a sosit la Iași și București pentru supravegherea alegerilor.Aceștia i-au sfătui pe masonii români să aleagă aceeași persoană ca domnitor în cele două principate.Nu aveau în vedere decât interesul lor de a stăpâni viitorul stat.Astfel că,la 5 și respectiv 24 ianuarie 1859 Adunările elective din cele două principate l-au ales domn pe Alexandru Ioan Cuza.Înainte s-a realizat unirea masonică a celor trei loji Steaua Dunării.
Amintesc art.5 al Convenției:”Nimeni nu va putea fi alegător dacă nu este în vârstă de 25 de ani împliniți și născut sau naturalizat moldovean sau muntean”.Din nou,prin voința Marilor Puteri,evreii au fost excluși de la dreptul de vot.
România pornea la drum cu un domnitor mason.El va înființa,în anul 1863,la București,loja Înțelepții din Heliopolis.
La 24 ianuarie 1862,”Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei” și-au luat oficial numele de România.
Intrând în conflict cu lojile masonice naționale,domnitorul Al.I.Cuza este înlăturat prin lovitura de stat din 1866.La sugestia lui Napoleon al III-lea,masonii îl aduc la putere pe prințul Carol,din famiulia Hohenzollern-Sigmaringen,o altă familie de masoni.
Cele prezentate mai sus dezvăluie un crunt adevăr:jocurile politice s-au făcut mereu în culisele lojilor masonice,iar România a fost și atunci,ca și în zilele noastre,teatrul unor lupte pentru putere între diferite obediențe masonice.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Evreii consideră că decizia Academiei Române privind termenu

Mesaj Scris de Admin la data de 18.08.11 18:26

Evreii consideră că decizia Academiei Române privind termenul "jidan" nu este suficientăMai multe grupuri evreiesti au afirmat ca decizia Academiei Romane de a schimba definitia cuvantului "jidan" din Dictionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX) pentru a explica faptul ca este vorba de un termen "peiorativ" nu este suficienta, informeaza Associated Press.
Liga Impotriva Defaimarii si Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului au cerut intr-o scrisoare adresata Academiei Romane sa se mentioneze clar in DEX faptul ca termenul este "rasist si antisemit".
Intr-o scrisoare primita marti de Associated Press, Liga Impotriva Defaimarii cu sediul la New York si-a exprimat speranta ca Academia va accepta ca "acest termen este antisemit si rasist".
Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului a afirmat ca acest cuvant "era auzit de evrei atunci cand erau urcati in trenurile mortii", referindu-se la masacrarea a sute de mii de evrei romani in cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Academia Română recunoaște că a greșit cu cuvântul „jidan" î

Mesaj Scris de Admin la data de 12.08.11 9:35

Academia Română recunoaște că a greșit cu cuvântul „jidan" în DEX și îl va schimba



Academia Română va modifica definiția cuvântului "jidan" în Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) pentru a fi limpede că acest cuvânt este peiorativ, scriu „Washington Post" și „New York Times", două zile după ce Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului a solicitat schimbarea definiției în dicționar astfel încât să reiasă clar că termenul are conotație antisemită. Știrea a fost preluată, printre altele, de „The New York Times", „The Washington Post", „Forbes", „The Seattle Intelligencer", Yahoo! News și Fox News și a făcut valuri în Statele Unite, provocând o reacție din partea Anti-Defamation League și a altor grupuri din America.

Academia Română a trimis miercuri o scrisoare la Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului, declarând că cuvântul „jidan" ar trebui descris ca peiorativ, scrie Associated Press. Conform DEX, termenul este folosit într-un sens "familiar", dar omite faptul că are o conotație antisemită, adaugă agenția americană. În scrisoarea Academiei se spune: "Vom face tot ce putem pentru a face o corecție imediată și permanentă în definiția cuvântului".

Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului a protestat față de utilizarea cuvântului, spunând că a fost "auzit de evrei atunci când aceștia au fost urcați în trenurile morții", referindu-se la masacrarea a sute de mii de evrei români în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Mai devreme, directorul Centrului, Maximilian Katz, a acuzat Academia Română că "a luat o expresie profund antisemită și a transformat-o într-un cuvânt legitim", a declarat el într-un interviu pentru Associated Press

Dicționarul explică faptul că termenul este utilizat într-un sens "familiar", dar omite că este antisemit. Conform scrisorii de două pagini trimise la Academia Română, acest cuvânt "este infectat de rasism, de ură, de antisemitism și incită la violența împotriva lor". În esență, se spune că este un cuvânt interzis de lege, deoarece se încadrează în conformitate cu o lege privind interzicerea simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob. Încălcarea legii se pedepsește cu amenzi și închisoare.

Katz a declarat că grupul a văzut o creștere a antisemitismului în publicații online în limba română. "Asistăm la o creștere drastică online a numărului de tentative de a-i învinui pe evrei pentru criza economică", a spus el.

Un număr de 280.000 de evrei și 11.000 de romi au fost uciși în timpul regimului dictatorial al mareșalului Ion Antonescu, din al Doilea Război Mondial.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

AP: Evreii români protestează față de un cuvânt antisemit di

Mesaj Scris de Admin la data de 09.08.11 9:59

AP: Evreii români protestează față de un cuvânt antisemit din DEX



Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului a solicitat Academiei Române schimbarea definiției în dicționarul oficial a unui cuvânt insultător la adresa evreilor, pentru a fi clar faptul că acesta este un termen peiorativ, a scris luni agenția de presă The Associated Press. Știrea a fost preluată, printre altele, de „The New York Times", „The Washington Post", „Forbes", „The Seattle Intelligencer", Yahoo! News și Fox News.

Maximilian Katz, directorul Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului, a declarat pentru agenția de presă The Associated Press într-un interviu luni că utilizarea în mod obișnuit a cuvântului românesc este ofensivă, dar dicționarul oficial DEX nu explică acest lucru. (n.r. agenția de presă AP nu folosește cuvântul pentru a nu aduce prejudicii evreilor, dar este limpede că este vorba de cuvântul "jidan"). Katz spune că acest cuvânt a fost auzit de evrei "atunci când aceștia au fost urcați pe trenurile morții", referindu-se la masacrarea a sute de mii de evrei români în al Doilea Război Mondial.

"Academia Română a luat o expresie profund antisemită și a transformat-o într-un cuvânt legitim", a declarat el în interviul cu AP. Dicționarul explică că termenul este utilizat într-un sens "familiar", dar omite că este antisemit. În scrisoarea de două pagini trimisă la Academia Română a spus că acest cuvânt "este infectat de rasism, de ură, de antisemitism și incită la violența împotriva lor".

Se spune că în esență este un cuvânt interzis de lege, deoarece se încadrează în conformitate cu o lege privind interzicerea simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob. Încălcarea legii se pedepsește cu amenzi și închisoare.

Katz a declarat că grupul a văzut o creștere a antisemitismului în publicații online în limba română. "Asistăm la o creștere drastică online a numărului de tentative de a-i învinui pe evrei pentru criza economică", a spus el. Cuvântul (jidan) este cel mai ofensator cuvânt pentru evrei în limba română, dar este de asemenea folosit în limbajul cotidian de către români, în principal de cei mai în vârstă, care nu s-ar considera persoane antisemite. România are mai puțin de 6.000 de evrei, mulți dintre ei sunt persoane în vârstă, și majoritatea românilor nu vin în contact cu evreii, a declarat Katz.

În ultimele săptămâni, romii, sau țiganii, au acuzat Academia Română de rasism pentru definiția cuvântului "țigan" ca fiind "oameni cu apucături rele". Academia nu a răspuns imediat la cererea AP pentru a comenta. Cu toate acestea, Csaba Ferenc Asztalos, director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care a primit, de asemenea, o copie a scrisorii, a spus că este de acord cu Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului.

"Cererea lor este justificată", a spus el într-un interviu telefonic. "Cuvântul trebuie să arate sensul real, că este peiorativ, că este rasist", atât pentru evrei și țigani. Un număr de 280.000 de evrei și 11.000 de romi au fost uciși în timpul regimului dictatorului din al Doilea Război Mondial, mareșalul Ion Antonescu.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Popricani și Săbăoani – gropi comune din timpul Holocaustulu

Mesaj Scris de Admin la data de 31.07.11 14:34

Popricani și Săbăoani – gropi comune din timpul Holocaustului

http://www.acum.tv/articol/35648/

Două nume puțin cunoscute până nu demult, dar pline de încărăctură istorică. Legate de cea mai cumplită tragedie a evreilor români –Holocaustul. Am vrut să scriu despre ele deoarece la comemorarea Pogromului de la Iași de la sfârșitul lunii iunie, despre care s-a amintit pe site-ul “Acum”, ele au fost citate. Dacă denumirea localității Săbăoani a fost cunoscută de istorici, fiind de obicei cuprinsă într-o enumerare legată de drumul Trenului Morții Iași-Călărași, ca oprire unde s-au descărcat din vagoane aproximativ 300 de morți, Popricani-ul a intrat recent, nici de un an, în conștiința oamenilor.

Este ultima groapă comună descoperită pe teritoriul românesc despre care s-a bănuit că ar exista dar nu s-a știut cu precizie unde este. Acum se știe. Se afla într-o pădure, cea de lângă Popricani, nu departe de Iași. Tenacitatea istoricilor români de la Iași , a Institututului Național de Studiere a Holocaustului din România, „Elie Wiesel” de la București (subliniem din nou, aparținând guvernului român), care se bazau și pe mărturiile unor contemporani care mai sunt în viață, au condus la această descoperire.

Ea te îngrozește poate mai mult decât altele, ținând cont de faptul că în această zonă a Europei nu au existat camere de gazare unde erau trimiși femei cu copii mici. În schimb, în groapa de la Popricani (pe care victimele a trebuit să le sape singure) s-au găsit rămășițele unor mame cu bebelușii lor – împușcate sau poate chiar îngropate de vii. Și martorii își amintesc de execuția unora dintre ele. Au fost evrei, spun acești martori. Se presupune că ar fi fost aduși de la Iași, arestați în timpul pogromului din 1941. Nici o milă, deși s-au rugat de militarii care i-au executat. De…primiseră ordine.

Sunt resturile a 100 de oameni, da, resturile căci nu mai sunt trupuri întregi, au putrezit în pământ 70 de ani sau părți dintre ele au fost mâncate de animale. Sunt anonimi, nimeni nu le mai poate identifica, au murit familii întregi, rudele în viață le-au dat dispărute, apoi au dispărut și ele- au plecat, s-au împrăștiat în lume, au murit. Rămășițele lor au fost adunate în saci, în cutii , în lăzi. Au venit rabinii, cei care au înțeles că deși contravine legii iudaice ca morții să nu fie tulburați, trebuie să li se dea onoarea unui loc de veci.
Ei le-au săpat morminte și ei le-au îngropat. Azi, cimitirul de la Iași s-a „îmbogățit” cu încă niște morminte ale unor persoane neidentificate, cu un alt monument al victimelor evrei ale celui de-al doilea război mondial. Și poate câte alte gropi de felul ăsta ascunde pământul, câte vor ieși la iveală, demonstrând cât de mult s-au îndepărat unii de ceea ce credem că se înțelege prin noțiunea de om, cât de subțire este învelișul care desparte omul de starea de sălbăticie, cât de ușor pot fi convinși aceștia să-i împuște pe semenii lor, acuzați de vini inexistente și cât de mare este păcatul celor care au dat astfel de ordine…….

Consolarea, dacă se poate vorbi de așa ceva, a venit de la Săbăoani. Acolo s-a petrecut , (de fapt am mai amintit într-un comentariu legat de Iași) cel mai emoționant moment din acele trei zile dedicate comemorării pogromului. La acea gară unde au fost aruncați morții evrei, o gară micuță, uitată de Dumnezeu , la câțiva kilometri de comună, au venit niște adolescenți, cu profesorii lor. Au vrut să marcheze momentul în felul lor.

Pe rând, au povestit ce s-a întâmplat în acele zile fioroase de la sfârșitul lui iunie 1941, știau ce s-a întâmplat, le-au dat profesorii cărți, le-au explicat cum și de ce și le-au explicat și de ce nu mai este voie să se întâmple astfel de lucruri, că este nedrept, că este inuman, că a aparține de un alt popor, de a avea altă religie, nu se poate considera o vină, un păcat. Toți copiii și profesorii lor (nici unul nu era evreu) purtau steaua galbenă și erau conștienți de semnificația ei. O profesoară a scris o poezie emoționantă, recitată de una din elevele ei. O alta a evocat aminitrile acelor zile așa cum i le povestise bunicul ei – în secret, cu geamurile închise. Deoarece, deși trecuseră atâția ani și se presupunea că în România ceea ce s-a întâmplat în 1941 cu evreii era de condamnat, totul era învăluit în tăcere.

La sfârșitul micii ceremonii, steaua lui David, desenată de copii pe pardoseala gării, a fost împodobită cu flori și lumânări. Nu s-au rostit vorbe mari, nu s-au făcut retrospective istorice, nu s-au proorocit amenințări viitoare. Dar acești adolescenți nu vor uita ce s-a întâmplat în comuna lor și vor avea capacitatea de a extrapola. Cu siguranță ei nu vor îngroșa nici rândurile extremei drepte, nici ale antisemiților. Poate că nu vor face mare lucru, dar vor fi oameni. Și poate mai târziu, vor veni în această micuță gară cu copiii lor. Și le vor povesti. Și acesta este cel mai bun mijloc de a lupta împotriva uitării.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Rabbinul Israel Liwshitz: “NU EXISTĂ ANTISEMITISM LA CHIȘINĂ

Mesaj Scris de Admin la data de 28.07.11 16:48

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Afacerea “Holocaustul evreiesc în Moldova”. Toate episoadele

Mesaj Scris de Admin la data de 28.07.11 16:44

Afacerea “Holocaustul evreiesc în Moldova”. Toate episoadele

Despre afaceri în istorie nu se prea discută. Acestea mereu sînt înconjurate de mister, iar deznodămîntul oferă senzația parcurgerii unui roman polițist.
De la obținerea independenței pînă în prezent, orice scandal public cu implicarea cozilor de topor guvernamentale poate fi catalogat ca o afacere.
Sensul acestui termen ar fi următorul: “înțelegere orală sau scrisă între două sau mai multe părți în scopul obținerii unui profit din efectuarea unei activități”. Aceasta este definiția uzuală care m-a lovit în cap de dimineață pe stomacul gol.
Afacerea ce urmează să o descriu ar putea să se înscrie într-un scenariu mai general “Turmentați cetățeanul moldovean !” (vb. la imperativ) sau „Așa-i istoria pe la noi!”.
A scrie astăzi despre holocaustul evreiesc este foarte riscant. Aceasta pentru că dezvăluirea unor noi informații cu privire la evrei ar putea fi catalogată ca antisemitism, iar autorul asociat cu Hitler. Și asta nu este o glumă.
Episodul I
Holocaustul evreilor este deja o chestiune răsuflată. Mai degrabă aș zice terfelită. Și asta datorită intervențiilor anumitor indivizi care au dorit să profite pe seama evreilor morți în timpul celui de-al doilea război mondial. Chestiunea în discuție mai este influențată și de alți cîțiva factori.
În primul rînd, pentru că tratarea holocaustului ține de domeniul istoriei, știință care deseori suferă de o insuficiență de sinceritate din cauza includerii intereselor politice sau de altă natură.
În al doilea rînd, pentru că amintirile despre evenimentele tragice cu privire la masacrarea evreilor în Transnistria în anii celui de-al doilea război mondial mai sînt vii. Astfel, aceste amintiri îi determină pe posesorii lor de a dramatiza și extrapola soarta evreilor, ca una specială, din întregul calvar al vieții și morții din perioada anilor 1939-1945.
În pofida trăsăturilor pe care le-am enumerat, unii s-au încumetat să scrie și chiar să publice diverse materiale pretins istorice ori analitice despre problema dată. Autorul unei asemenea lucrări este Sergiu Nazaria, cunoscut mai mult ca autor al cursului integrat de istorie a Moldovei.
Monografia sa, intitulată “Holocost v Moldove” (Holocaustul în Moldova) a fost editată în primăvara acestui an la inițiativa Asociației evreilor foști deținuți în lagărele de concentrare și ghetourile fasciste cu sprijinul Institutului de Stat de Relații Internaționale din Moldova. În cadrul acestui institut, cartea și autorul ei au avut parte de o prezentare grandioasă cu participarea unor reprezentanți ai misiunilor diplomatice.
Vom remarca și faptul, deloc de ignorat, că la momentul prezentării cărții, autorul deja distribuise întreg lotul prin bibliotecile țării. La ce atîta grabă?
Fiind în posesia cărții, ca oricărui cititor simplu, mi-a apărut fireasca întrebare “ce nou aduce această carte ?”.
Din ceea ce a urmat după apariția acestui volum am înțeles că, de fapt, lucrarea respectivă nu aduce nimic nou, decît atacuri directe la persoană, xenofobie, falsuri istorice, contestări, scandal, ceea ce ne sugerează ideea unei afaceri proprii scrisului istoric al lui Nazaria.
Cum era de așteptat, această carte a stîrnit mare zarvă printre istoricii autohtoni. Asociația Istoricilor din Moldova a manifestat o atitudine negativă față de maniera individuală de a scrie a lui Sergiu Nazaria și față de conținutul cărții, catalogînd-o ca o poveste îmbibată cu truncheli de documente și falsuri istorice.
Cartea învinuiește administrația română a lui Ion Antonescu ca fiind culpabilă de omorîrea a zeci de mii de evrei în Transnistria, astfel încît “Hitler a rămas mulțumit de faptul că Antonescu a început primul prigoana și uciderea evreilor” (sic!). Ideea principală a cărții este că în Transnistria a avut loc un veritabil holocaust al evreilor comis de către românii fasciști. (DEX: HOLOCAUST, 1. (În anchititate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni.)
Dar, paradoxal, nu numai românii sînt vinovați de tragedia evreilor din Transnistria, ci și unii istorici de la Chișinău care, chipurile, știu ce s-a întîmplat acolo, dar din anumite motive tăinuiesc acest lucru (sic!).
Culmea acestor atacuri la adresa membrilor Asociației Istoricilor din Moldova a fost asocierea istoricului Ion Varta, autor a mai multor colecții de documente istorice, cu liderul Germaniei naziste - Hitler, fapt inadmisibil pentru scrisul istoric.
Poanta cea mare a acestei cărți este apariția pe copertă a numelui lui Alexandru Moraru fără acordul acestuia. Situația dată l-a determinat pe ultimul să publice în ziarul “Flux” o dezmințire în care condamnă atitudinea și neprofesionalismul lui Sergiu Nazaria. Alexandru Moraru a declarat că nu recunoaște veridicitatea informației incluse în volumul apărut cu numele său și că ceea ce s-a întîmplat a fost, de fapt, o șarlatanie fără măsură, iar Sergiu Nazaria nu a consultat nici o arhivă în acest sens, utilizînd și fabricînd documentele prezentate de el.
Și pentru că “prostul nu este suficient de prost dacă nu e și fudul”, Mircea Surdu, autorul talk show-ului “Bună seara”, pune în discuție în una din emisiunile sale cartea respectivă, realizînd un adevărat show în care nu mai puteai să distingi în care colț e adevărul.
Informația conținută în cartea respectivă a fost aspru criticată de către Asociația Istoricilor din Moldova, istoricii exprimîndu-și regretul pentru faptul că o astfel de monografie a fost repartizată cu cea mai mare rapiditate bibliotecilor școlare și publice, astfel promovînd în continuare neadevăruri istorice menite să turmenteze cititorul simplu, iar celor mai tineri, cum ar fi elevii și studenții, să le formeze o atitudine eronată față de evenimentele demult trecute.
Episodul II
În situația creată Asociația Istoricilor din Moldova a hotărît să organizeze un simpozion care să pună în discuție problema evreilor în istoria românilor din timpul celui de-al doilea război mondial și reflectarea acesteia în manualele școlare.
La acest simpozion, care a avut loc pe data de 3 iunie curent în incita bibliotecii publice “Onisifor Ghibu” din Chișinău, au participat istorici și personalități publice de etnie evreiască din Republica Moldova, reprezentanți ai presei, precum și alte persoane interesate de problema dată.
Marii absenți ai simpozionului au fost Mark Tkaciuk – consilier prezidențial, Victor Țvircun ministrul Educației și Sportului, Mircea Surdu – autorul talkshow-ului “Bună seara” și chiar autorul cărții cu pricina – Sergiu Nazaria.
Absența acestora, însă, a fost suplinită de prezența lui Ion Coja de la București, a lui Teodor Magder, Șvabs Roif, rabinul șef Zalman Apelski, Ion Varta – istoric, Alexandru Moraru – „autorul buclucaș” al cărții lui S. Nazaria, Boris Vizer – istoric, Alexandru Memei – istoric din Transnistria, Vlad Pîslaru – istoric, Viorel Cibotaru – reprezentant al societății civile.
Discuțiile incandescente din cadrul simpozionului s-au axat pe întrebarea “a fost sau nu holocaust în Transnistria ?”.
Amintirile celor care au supraviețuit evenimentelor din Transnistria din timpul războiului au transformat discuția într-o adevărată mascarada stropită cu intervenții de prost gust și contre dure la adresa participanților.
În urma unor replici de ambele părți, de cea a evreilor și de cea a istoricilor autohtoni, a ieșit la iveală adevărul despre buclucașa carte a lui Nazaria sau, mai bine zis, despre deznodămîntul afacerii.
Alexandru Moraru, care de ceva vreme scutură arhivele în căutarea documentelor ce ar descrie soarta evreilor în Transnistria, a elaborat un material nepărtinitor cu privire la acest subiect pentru a fi publicat.
Astfel, Asociația evreilor foști deținuți în lagărele de concentrare și ghetourile fasciste, în frunte cu Șvabs Roif, aflînd despre aceasta, i-a și propus un ajutor financiar pentru editarea unei cărți.
În același timp, Asociația a mai conlucrat și cu Sergiu Nazaria, care în baza materialelor adunate de Alexandru Moraru și prezentate lui Șvabs Roif, prin trucare de documente a elaborat un cu totul alt conținut care a apărut în cartea buclucașă.
În cadrul simpozionului Șvabs Roif a declarat într-un discurs contradictoriu și emoționat, îmbibat cu amintiri din timpurile prigoanei evreilor în Transnistria, că nu are nimic contra românilor și că, a fost salvat de la moarte chiar de către un căpitan român. El a mai declarat că, de fapt, nu popoarele sînt vinovate de genociduri, ci anumiți indivizi care nu au naționalitate.
În final, însă, a ținut să precizeze că în Transnistria, totuși, a fost holocaust. Totodată, el nu a explicat cum au ajuns materialele lui Moraru la Nazaria și de ce a avut mai multă încredere în ultimul istoric și nu în primul. Deducțiile ies singure la iveală dacă luăm în considerare faima lui Nazaria cu calitățile lui deosebite de fabricant al istoriei.
Fiind de acord cu părerile istoricilor că Antonescu a fost o figură istorică contradictorie și a avut o abordare diferită față de evrei, spre deosebire de cea a naziștilor germani, și că, în acest sens, pe seama evreilor din Transnistria au avut de cîștigat averi enorme anume evreii din București, Șvabs Roif a ținut-o morțiș că în Transnistria a fost holocaust pentru că „l-am văzut cu ochii mei”. Poziția acestuia a fost susținută de încă cîțiva evrei din preajmă, intervențiile cărora erau determinate mai mult de impresiile și trăirile personale fixate în perioada sovietică.
Epilog
Deși afacerea „Holocaustul evreilor în Moldova” pare să fi fost deconspirată în cadrul simpozionului, consecințele acesteia nu fac decît să alimenteze patologia tranziției moldovenești.
Nu cred că Șvabs Roif și-ar fi dorit ca în Transnistria să fi fost un holocaust al evreilor, căci adevărul istoric nu poate fi măsluit pur și simplu prin impresii personale.
Noi ne solidarizăm cu evreii care au suferit în anii celui de-al doilea război mondial pentru că am avut aceeași soartă. De fapt, ei au suferit ceea ce am suferit și noi după venirea bolșevicilor în Basarabia. În acest sens apare chiar un paradox dacă încercăm a calcula care era proporția etnicilor evrei în aparatul represiv și de conducere al RSSM.
Chestiunea evreilor în Transnistria este una foarte sensibilă. Nimeni nu neagă prigoana evreilor în timpul celui de-al doilea război mondial la est de Nistru, dar aceste represii nu pot fi nicidecum numite holocaust în sensul clasic al utilizării termenului holocaust.
Termenul holocaust subînțelege, de fapt, un fenomen de amploare cu metodele și finalitățile sale care a fost practicat doar de naziștii germani. Acesta presupune o politică rasială a statului nazist de identificare a evreilor în baza elementul rasist (mărimea craniului, culoarea pielii) și nimicirea lor în masă prin camere de gazare sau ardere. Nici în Italia sau Spania fascistă și în fine în România antionesciană nu a fost dusă o astfel de politică. Din contra. Anume prin aceste țări evreii reușeau să scape cu viață prin fugă – prin porturile de la Lisabona, Palermo și … Constanța.
Acest lucru este recunoscut nu doar de istoricii cu renume, dar și de comunitatea evreiască.
Bunul simț și mintea lucidă nu ne permite, pur și simplu, să generalizăm și să extindem asupra Basarabiei amploarea acestui fenomen – holocaust. Faptul că Șvabs Roif a supraviețuit alături de alți camarazi evrei cu ajutorul unor soldați români (fie din compasiune, bani sau alte cauze) este un argument în plus că nu a fost holocaust în sensul clasic al cuvîntului în dreapta Nistrului.
Nici un evreu nu a fost ars în Basarabia, iar represaliile care au avut loc s-au datorat nu politicii rasiste, ci mai degrabă a fost o răfuială socio-politică, deoarece se cunoaște la fel de bine care era situația socio-economică a evreilor și relațiile lor de colaborare cu forțele bolșevice (încleierea foilor volante antiromînești și probolșevice pe teritoriul Basarabiei. Care trebuia să fie atitudinea autorităților române pe timp de război în acest caz ?).
Indiferent care ar fi interesele lui Șvabs Roif de a face publice unele informații despre soarta evreilor decedați în Transnistria, această dramă nu poate prevala, în manualele de istorie, asupra cruntei tragedii a românilor de la est de Prut după cel de-al doilea război mondial. Și să vezi că acest lucru nu se prea găsește în lucrările lui Sergiu Nazaria sau ale tovarășului său de condei Vasile Stati, oricît de lipsiți de naționalitate ar părea.
Și asta este păcat!
Gh. Marine
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Nu este usor sa vorbesti despre Shoah

Mesaj Scris de Admin la data de 26.07.11 22:08

Nu este usor sa vorbesti despre Shoah
http://www.divers.ro/accent_ro?func=viewSubmission&sid=7845&wid=37454
Ziua de 9 octombrie, de comemorare a Holocaustului evreiesc (Shoah) a fost marcata in mod special in Romania. La Templul Coral din Bucuresti victimele au fost comemorate, la Institutul "Elie Wiesel" s-au desfasurat sesiuni stiintifice, iar presedintele tarii a decorat supravietuitori. Cu toate acestea, mai bine de un sfert dintre romani spun ca nu au auzit de Holocaust.
O comemorare
La Templul Coral, primul lacas al cultului mozaic din Romania, s-au strins marti de dimineata ministri, ambasadori si reprezentanti ai comunitatii evreiesti. Comemorarea victimelor Holocaustului a inceput cu o rugaciune in memoriam pentru odihnirea evreilor ucisi de fascisti.
"Azi ne bucuram de drepturile de cetateni. Avem o legislatie care nu da dreptul manifestarilor retrogradate, xenofobe, rasiste", a spus Aurel Vainer, presedintele Federatiei Comunitatii Evreiesti din Romania (FCER), care a precizat ca in 2007 nu s-au mai confruntat cu nici un fel de manifestari de acest gen.
"O societate democrata isi asuma si greselile din trecut. Iar Romania, in ultimii ani, a facut pasi importanti pentru scoaterea la lumina a istoriei Holocaustului si pentru punerea in practica a recomandarilor facute de Comisia Wiesel. Exista si un manual pentru studierea Holocaustului, iar in Bucuresti va fi construit un momunent comemorativ in cinstea victimelor Holocaustului", a spus ministrul Adrian Iorgulescu, citind mesajul premierului Calin Popescu Tariceanu.
Vicepresedintele Asociatiei Evreilor Romani Victime ale Holocaustului, Liviu Beris, si-a adus aminte cum in urma cu exact 66 de ani, pe cind avea 14 ani, "marsaluia intr-un convoi al mortii care serpuia pe drumurile Basarabiei". "Vad oameni impuscati pentru ca ramineau in urma, nou-nascutii care mureau pentru ca nu aveau ce minca, vad foamea, o vad si o simt si acum. In societatea noastra exista negationsistii care incearca sa ne mai omoare, de aceea exista pericolul ca fiara sa reapara", a spus supravietuitorul din Transnistria.
Potrivit directorului Memorialului Holocaustului de la Washington, Radu Ioanid, in urma cu 66 de ani, peste 90 de mii de evrei din Bucovina si peste 56 de mii de evrei din Basarabia erau aruncati peste Nistru. Tot atunci, 150 de mii de evrei romani aveau aceeasi soarta, iar dupa doi ani doar 50 de mii mai erau in viata. Aproape 280 de mii de evrei romani si ucrainieni au murit sub jurisdictie romana.
O manifestare
Tot marti 9 octombrie, Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania "Elie Wiesel" (INSHR) si-a inaugurat noua biblioteca, ocazie cu care a primit o donatie de 500 de carti din partea Memorialului Holocaustului de la Paris, in prezenta directorului acestei institutii, Jacques Fredj.
La inaugurarea noii biblioteci, care se inscrie in seria de evenimente incluse in programul Zilei de comemorare a Holocaustului din Romania, au mai participat secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, Virgil Nitulescu si Mihai Ionescu, directorul general al INSHR.
"E nevoie de asumarea trecutului recent. In ultimii trei ani, de la aprobarea raportului Wiesel, s-a amplificat procesul de constientizare a trecutului recent al Romaniei. A stii ce s-a intimplat cu Holocaustul inseamna acceptarea diversitatii si integrarea in diversitate. A ne asuma trecutul inseamna sa fim siguri ca nu se va ma repeta", a declarat Mihail Ionescu.
Printre evenimentele culturale desfasurate marti in Bucuresti se numara: lansarea volumelor "Cu trenul expres spre moarte" de Leonard Zaicescu si "Holocaustul din Romania in documentele Celui de-al III-lea Reich", de Ottmar Trasca, precum si o sesiune internationala de comunicari stiintifice, intitulata "De la antisemitism la Holocaust in Romania".
Miercuri, la sediul INSHR au fost programate o serie de dezbateri pe tema Holocaustului din Romania, moderate de Radu Ioanid, directorul Muzeului Memorial al Holocaustului din SUA, Washington, si de directorul executiv al INSHR, Alexandru Florian.
O decorare
Presedintele Traian Basescu a decorat, marti, la Palatul Cotroceni, 11 evrei supravietuitori ai Holocaustului, prilej cu care a declarat ca suferintele acestora sint consecintele unei legislatii rasiale, opresive si antidemocratice a statului roman. La evenimentul de la Cotroceni au participat reprezentanti ai comunitatii evreiesti din Romania in frunte cu deputatul Aurel Vainer.
Presedintele Basescu a conferit, cu ocazia Zilei Holocaustului, disctinctia Ordinul National "Steaua Romaniei" in grad de Cavaler lui Liviu Beris, Oliver Lustig, Lezer Finchelstein, Ordinul National "Serviciul Credincios" in grad de Cavaler pentru Lia Bercovici, Benone Constantin si Ordinul National "Pentru Merit" in grad de Cavaler lui Friedrich Antschel, Radu Comsa, Octavian Fulop, Sarina Ionescu.
Decorarea a fost facuta "in semn de profund respect pentru cutremuratoarele suferinte indurate in lagarele de concentrare din timpul celui de-al doilea razboi mondial, cu prilejul comemorarii Zilei Holocaustului in Romania".
In numele celor decorati a vorbit Liviu Beris, care a spus ca istoria Holocaustului evreilor din Romania este parte a istoriei Romaniei. "Atunci cind evreul a fost calcat in picioare, nu a fost calcat numai evreul, ci si notiunea de om si totdeauna cind ceva incepe cu evreul continua cu tot ce este diferit, cu cel care are opinii diferite, origini diferite, ginduri diferite si comportamente diferite", a spus Beris.
Deputatul Aurel Vainer s-a apropiat de seful statului si, plingind, i-a strins mina si a declarat ca este foarte emotionat de acest moment. La incheierea ceremoniei, presedintele Traian Basescu le-a spus celor prezenti ca saptamina viitoare va organiza o ceremonie similara pentru decorarea unor reprezentanti ai etniei rrome care au supravietuit deportarii in Transnistria in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Un sondaj
Tot cu ocazia comemorarii Holocaustului a fost prezentata o cercetare realizata de Institutul "Elie Wieael" in luna mai a acestui an. Desi Divers.ro a prezentat in extenso acest sondaj la vremea potrivita, reluam citeva date relevante.
Astfel, populatia nu este interesata in general de problematica Holocaustului, doar 6% dintre respondenti fiind interesati sau foarte interesati de subiect. Doar 14% dintre respondenti au declarat ca in Romania exista partide cu mesaj antisemit, PRM fiind cel mai frecvent mentionat ca avind mesaje antisemite (84%).
65% dintre respondenti au auzit despre Holocaust, acest lucru variind in functie de nivelul de educatie si mediul de rezidenta, in timp ce 27% au spus ca nu au auzit despre Holocaust. Dintre cei care au auzit despre Holocaust, 54% definesc spontan termenul "Holocaust" cu "exterminarea evreilor de catre germani", 14% - cu "persecutia evreilor europeni", 8% - cu "crime in masa" si 7% - cu "deportarea evreilor".
In ceea ce priveste modul cum sint priviti evreii in Romania, 4% dintre cei intervievati considera ca sint o "amenintare" pentru tara, 5% - considera cu evreii reprezinta "o problema, dar nu o amenintare", iar 33% - ca evreii "nu reprezinta o problema, dar niciun avantaj".
Mai mult dintre jumatate dintre respondenti sint de acord ca evreii au o relatie buna cu restul populatiei, 42% dintre acestia sustinind ca evreii sint o minoritate importanta pentru Romania.
http://www.divers.ro/cgi-bin/buletin_ro.py?id=226#3311
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Controverse - Plecarea fruntasilor evreimii din Romania

Mesaj Scris de Admin la data de 24.07.11 16:13

Controverse - Plecarea fruntasilor evreimii din Romania
Cand sovieticii au invadat Romania, trupele lor, ca sa zicem asa, se aflau la prima lor iesire in strainatate. In randurile acestora se aflau numerosi ostasi evrei, care au inceput rand pe rand sa dispara, renuntand la hainele militare si intrand in contact cu organizatiile sioniste si instructorii palestinieni, care izbuteau in cele din urma sa-i scoata clandestin sau legal din tara, cu acte false si biografii inventate. Azi asa, maine tot asa, pana cand rusii au reusit sa afle motivele dezertarilor si adversitatea lor impotriva sionistilor s-a intarit. Intarindu-se totodata si adversitatea lor fata de populatia evreiasca in general, socotita o banda de complotisti.

Nu evoluau satisfacator nici relatiile populatiei evreiesti cu autoritatile autohtone. La 15 aprilie 1945, se semnala ca Uniunea Evreilor Romani, condusa de Willy Filderman, "a prezentat dlui ministru Romulus Zaroni, ministrul Agriculturii si Domeniilor, un memoriu privind anumite revendicari ale evreilor in legatura cu reforma agrara. Astfel, se arata in acest memoriu ca, din cauza legilor rasiale, o parte din evrei au parasit tara, iar altii au fost deportati. Acestia n-ar trebui considerati absenteisti".

Se sisteaza sau nu emigrarea?

Dispute a generat si proiectul infiintarii Comitetului Democratic Evreiesc, pe care comunistii il vedeau subordonat directivelor lor, ceea ce nu a convenit majoritatii evreilor. Unui asemenea proiect s-au opus si Partidul Evreiesc al lui A.L. Zissu, ca si organizatia Renasterea, prezidata de dr. Cornel Iancu si dominanta in epoca.

Acest comitet democratic considera totusi majoritatea evreilor straini de politica autohtona, si in iulie 1945 s-a confruntat cu unele doleante firesti: "Nu poate fi cu adevarat democratic decat prin participarea efectiva a tuturor organizatiilor evreiesti si nu poate avea un caracter national evreiesc decat atunci cand vor fi incadrati numai evrei sionisti, care pot fi in masura sa ajute la dezlegarea problemelor evreiesti. De asemenea, s-a mai aratat ca dl A. L. Zissu, seful Partidului Evreiesc din Romania, Misu Benvenisti, vicepresedintele acestui partid si alti fruntasi ai sionistilor n-ar putea accepta ca din acest comitet sa faca parte elemente din afara, ci sa fie condus dupa principiile de autodeterminare, prin participarea organizatiilor evreiesti, pana la alegeri, cand se va cunoaste cine are dreptul sa reprezinte colectivitatea evreiasca".

Citeste articolul "Controverse - Plecarea fruntasilor evreimii din Romania" integral in Jurnalul National
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Strigăt de ajutor. Românii din Transnistria și limba maternă

Mesaj Scris de Admin la data de 23.07.11 13:22

Strigăt de ajutor. Românii din Transnistria și limba maternă

Românii din stânga Nistrului își cer dreptul la educație în limba maternă într-o scrisoare deschisă adresată ambasadorilor țărilor membre ale OSCE acreditați în R. Moldova și guvernanților de la Chișinău.


Domnilor ambasadori și domnilor guvernanți ai R. Moldova,

Asociația „Lumina” a pedagogilor transnistreni din R. Moldova, părinții și elevii școlilor cu predare în limba română: Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfânt” din or. Grigoriopol (director – Eleonora Cercavschi), Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din or. Bender (director – Maria Roibu), Liceul Teoretic „Evrica” din or. Râbnița (director – Eugenia Halus), Liceul Teoretic „Lucian Blaga ” din or. Tiraspol (director – Ion Iovcev), Liceul Teoretic „Mihai Eminescu ” din or. Dubăsari (director – Ion Popșoi), Gimnaziul-internat pentru copii orfani din or. Bender (director – Maria Ungureanu), gimnaziul din satul Corjova (director – Constantin Sucitu) și gimnaziul din satul Roghi, raionul Dubăsari (director – Nadejda Ghidirimschi),

Vă aduc sincere mulțumiri pentru invitația de a ne întâlni la Tiraspol și pentru interesul Dumneavoastră față de problemele cu care ne confruntăm timp de peste 20 de ani.

De când pe teritoriile moldovenești din stânga Nistrului au pus stăpânire forțele secesioniste transnistrene în frunte cu Igor Smirnov , aici a fost interzisă funcționarea legislației R. Moldova, inclusiv activitatea școlilor naționale în baza grafiei latine și a Curriculumului Ministerului Educației de la Chișinău, a fost interzis totul ce este național…

Au supraviețuit numai aceste opt instituții de învățământ nominalizate mai sus.

Timp de 20 de ani am trecut prin mai multe încercări: terorizarea și maltratarea pedagogilor, părinților și copiilor care s-au opus fărădelegilor administrației de la Tiraspol, devastarea și lichidarea școlilor naționale, arestarea pedagogilor și părinților, destituirea nelegitimă din funcții a profesorilor și părinților, inclusiv interzicerea activității pedagogice în acest teritoriu a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ nominalizate.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Inscripții antisemite la Suceava

Mesaj Scris de Admin la data de 19.07.11 23:44

Inscripții antisemite la Suceava
Ieri, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, Aurel Vainer, a declarat că în orașul Suceava, pe fațada blocului în care locuiește secretarul comunității evreiești de acolo, au apărut mesaje antisemite și svastici. Vainer și-a exprimat dezamăgirea față de faptul că astfel de practici pot să mai existe în România anului 2008. Aurel Vainer a explicat că înscrisurile respective conțin mesajul "Moarte evreilor" și a anunțat că s-a luat legătura cu organele competente care "au răspuns foarte prompt". "Este prima astfel de manifestare după foarte mult timp din Suceava. În calitate de președinte al Federației Comunităților Evreiești din România îmi exprim indignarea și profunda mîhnire că în anul 2008 apare în România un astfel de incident în mod vădit antisemit", a spus dl Vainer. El a adăugat că nu trebuie să existe pasivitate în astfel de situații, întrucît "istoria se poate repeta" și tragediile care au existat în trecut ar putea să se extindă și la nivelul altor nații. "Trebuie să fim prezenți în această luptă contra antisemitismului, rasismului și xenofobiei", a arătat Aurel Vainer. Pe de altă parte, acesta și-a exprimat mîhnirea că incidentul antisemit a apărut tocmai la Suceava, "oraș în care evreii au avut o prezență remarcabilă zeci sau chiar sute de ani".
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Orori din veacul trecut

Mesaj Scris de Admin la data de 19.07.11 17:48

Orori din veacul trecut
http://www.romanialibera.ro/a135710/orori-din-veacul-trecut.html

Orori teribile ingreuneaza constiinta fostului secol. Ele sunt consecinta Holocaustului si a Gulagului. Acestea sunt cele doua fete negre ale secolului XX pentru care la o Judecata de Apoi, mai presus de judecata istoriei, cei vinovati vor da cu atat mai mult socoteala. Parca niciodata crimele, atrocitatile, abuzurile, agresiunile si incalcarile drepturilor omului nu au fost mai numeroase si mai diabolic puse la punct. Din pacate sunt inca destule persoane care au o anumita varsta, si cu toate acestea au trecut prin timp si prin viata ca gasca prin apa fara sa stie nimic din ce s-a intamplat atunci. Adica ceva stiu fiindca isi mai aduc cat de cat aminte din ce au invatat la scoala sau au auzit la coltul strazii si citit din coltul gazetei, dar emotional afectiv sunt complet indiferente. Impotriva unei asemenea indiferente cei care intr-adevar stiu ce au fost Holocaustul si Gulagul au datoria sa avanseze permanent intru reamintire, slujindu-se de un instrument din ce in ce mai dispretuit, memoria.
stim ca in 2004 Ion Iliescu a semnat documentul prin care Romania isi recunostea vinovatia fata de masacrele comise impotriva evreilor in Transnistria si in alte locuri, din anii ’40. Pe de alta parte tot Romania sub conducerea maresalului Ion Antonescu nu a trimis evrei din Regat in lagarele mortii din Polonia, asa cum nemtii ne cereau, si de asemenea a tolerat fuga evreilor peste granita din Ardealul de Nord ocupat de unguri, ca sa-si gaseasca astfel scaparea.

Comisia internationala pentru studierea Holocaustului in Romania a fost prezidata de istoricul Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel, nascut, cum se stie, la Sighet.

In acel raport scrie negru pe alb: "Dintre toti aliatii Germaniei naziste Romania poarta responsabilitatea pentru cea mai mare contributie la exterminarea evreilor in afara Germanei". Insa tot Romania, dupa Uniunea Sovietica, ca sa nu vorbim de China ca intram in alt continent, a fost tara unde regimul comunist a comis cele mai cumplite crime. Desi a semnat acel document, presedintele de atunci nu s-a abtinut si i-a decorat putin mai tarziu pe Vadim Tudor si Gheorghe Buzatu, persoane care-l adora pe Antonescu. Din aceasta cauza, 14 decembrie 2004 Elie Wiesel i-a returnat lui Ion Iliescu decoratia "Steaua Romaniei" care ii fusese decernata in iulie 2002. Aceste sunt cateva date ale ultimilor ani. Intr-o comparatie inedita, daca in primul razboi mondial avem Marasesti si Turtucaia, deci binele si raul, lumina si intunericul, tot asa in al doilea razboi exista granita Ardealului de Nord si... Transnistria.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

POGROMUL DE LA IAȘI: ISTORIE ȘI MEMORIE, DUPĂ 70 DE ANI

Mesaj Scris de Admin la data de 17.07.11 13:46

POGROMUL DE LA IAȘI: ISTORIE ȘI MEMORIE, DUPĂ 70 DE ANI
Recent s-au împlinit 70 de ani de la un eveniment groaznic din istoria Holocaustului evreimii române: pogromul de la Iași. Pogromul, urmat de ”trenurile morții”, a avut loc în trei zile, 28, 29 și 30 iunie 1941. El reprezintă un aspect special din acest capitol istoric tragic.
Cercetări interesante asupra istoriei Holocaustului evreimii române au fost publicate în ultimele două decenii. Totuși, multe aspecte necesită analize suplimentare și complectări, pe baza unor mărturii noi și a unor documente descoperite recent. Unele aspecte au fost cercetate relativ puțin, necesitând elucidări noi și observații suplimentare.
Este un capitol din istoria evreimii române care nu poate și nu trebuie să fie uitat. Să ne amintim că, în perioada comunistă, faptele erau prezentate într-o formă falsificată, afirmându-se că în România nu ar fi existat Holocaust, spre deosebire de alte țări. Generația tânără a fost educată sub influența acestei idei. În cele din urmă, sub influența cercetărilor și documentelor publicate, precum și a raportului Comisiei Wiesel, Conducerea de stat a României și-a luat răspunderea istorică asupra crimelor Holocaustului.
În acest cadru a fost introdus pogromul de la Iași, anterior minimalizat. Numărul morților nu este cunoscut cu exactitate nici astăzi: pe baza calculelor, se presupune că este vorba de circa 13.000 - 14.000 de evrei uciși. Cifră care include atât evreii uciși în orașul Iași în ”duminica aceea”, cât și pe cei care și-au pierdut viața în ”trenurile morții” Iași-Podu Iloaiei și Iași-Călărași.
Cu ocazia comemorării a 70 de ani de la pogromul de la Iași, atunci când capitala istorică a Moldovei s-a transformat în ”orașul măcelului”, Centrul de Istorie a Evreilor și Ebraistică ”Dr. Alexandru Șafran”, care funcționează în cadrul Facultății de Istorie, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din același oraș a organizat un colocviu internațional în colaborare cu o prestigioasă instituție academică franceză, Ecole des Hautes Etudes du Judaisme de France, Centre de Recherches Interdisciplinaires en Sciences Humaines et Sociales de l’Universite ”Paul Valery” – Montpellier 3.
Organizatorii acestui colocviu au fost profesorii universitari Carol Iancu , de la Universitatea ”Paul Valery” din Montpellier și Alexandru Florin Platon, decanul Facultății de Istorie din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Colocviul, care a avut un caracter academic, în afara aspectului comemorativ, s-a desfășurat la Universitatea ieșeană, în sala mare a Centrului de Istorie și Ebraistică ”Dr. Alexandru Șafran”, în zilele 26-27 iunie 2011. El s-a bucurat de o audiență largă, în afara conferențiarilor fiind prezenti numeroși participanți din lumea academică, din rândul studenților și din obștea evreiască locală și al prietenilor acesteia.
Conferențiarii, în majoritatea lor istorici profesioniști, mulți dintre ei cunoscuți în lumea cercetării istorice, erau proveniți din lumea academică din România, Israel, Franța, Elveția, Republica Moldova. Comunicările prezentate și dezbaterile asupra lor au avut loc în limba română și – parțial – în limba franceză. Printre conferențiari s-au remarcat cercetători de vârste și din generații diferite, atât vârstnici, precum și din generația medie, cât și tineri, unii dintre ei doctoranzi.
Deschiderea colocviului a fost salutată de cei doi organizatori, profesorii universitari Carol Iancu și Alexandru Florin Platon, ultimul aducând și salutul rectorului universității ieșene profesorul universitar Vasile Ișan; de profesorul universitar Avinoam Safran, de la Universitatea din Geneva, fiul fostului Șef-Rabin al evreimii române în perioada Holocaustului, rabinul doctor Alexandru Șafran; de președintele Federației Comunităților Evreiești din România, membru în Parlamentul României, Dr. Aurel Vainer.
Profesorul Carol Iancu a citit și o depoziție-amintire a unui martor ocular asupra unor aspecte ale pogromului de la Iași, inginerul Baruch Tercatin din Tel-Aviv, care era copil, elev de școală la Iași în anul 1941. Scuzându-se că nu poate participa la colocviu, el a trimis această amintire pentru a fi citită, povestind despre modul în care familia lui a reușit să se salveze, cum tatăl și unchiul lui au reușit să se ascundă într-o ladă, cum un vecin, rabinul Dulbergher, a fost arestat, dus la Chestură și nu s-a mai întors. Ca o reacție, o doamnă aflată în sală a povestit cum a reușit să fie salvată cu ajutorul unor vecini creștini.
Desigur, principalele întrebări asupra unui colocviu academic sunt, ce comunicări au fost prezentate, precum și ce aduc nou aceste comunicări științifice? Răspunsul include faptul că în cadrul colocviului au fost prezentate 17 comunicări științifice, tratând aspecte puțin cunoscute și insuficient cercetate anterior asupra pogromului de la Iași, precum și asupra istoriei Holocaustului în România, asupra istoriei moderne și contemporane a obștei evreiești ieșene și asupra istoriei antisemitismului în acest oraș în perioada interbelică, asupra percepției memoriei Holocaustului în România comunistă și în România contemporană.
În cadrul primei ședințe de comunicări au fost prezentate aspecte din istoria generală a Holocaustului evreilor din România, cu accentul asupra influenței lor asupra pogromului de la Iași. Profesorul Avinoam Safran, de la Universitatea din Geneva, a prezentat comunicarea intitulată ”În fața Holocaustului: principiile de Pikuach Nefesh (=Prezervarea vieții) și de Mesiruth Nefesh (=Dăruirea de sine) în gândirea și acțiunea lui Alexandru Șafran”.
Doctorul Shlomo Leibovici-Laiș din Tel-Aviv, președintele Asociației Culturale Mondiale a Evreilor Originari din România, a vorbit despre ”Conducerea evreiască din România în timpul Holocaustului”, iar profesorul Carol Iancu, de la Universitatea ”Paul Valery” din Montpellier a vorbit despre ”Evreii din România între cele două războaie mondiale și pogromul de la Iași în corespondența diplomatică franceză”.
Asupra unor aspecte generale ale istoriei evreimii române în perioada Holocaustului și a influenței lor asupra pogromului de la Iași, punându-se accentul asupra formelor specifice ale Holocaustului evreilor din România, a mai vorbit cercetătorul istoric, scriitorul și publicistul Țicu Goldstein din București, comunicarea lui fiind intitulată: ”Un Holocaust balcanic? Pogromul de la Iași, vârful de lance al Holocaustului din România”.
Doctorul Mihai Chioveanu, de la Universitatea din București, a vorbit despre ”Dilema securității, distrugerea inamicului și iluzia impunității: o încercare de a explica logica din spatele pogromului de la Iași”. Cercetătorul doctor Adrian Cioflâncă, de la Institutul de Istorie ”A. D. Xenopol” din Iași și de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc din București, a vorbit despre ”Pogromul de la Iași în contextul declanșării operațiunii Barbarossa: cauze situaționale ale voinței colective”. Aceste ultime două comunicări au prezentat atitudinea autorităților românești – atât miltare, cât și politice – precum și a reprezentanților Germaniei hitleriste asupra declanșării și organizării pogromului de la Iași.
Antisemitismul din România interbelică, drept cauză a Holocaustului evreilor din România în general și a pogromului de la Iași în special, au fost prezentate în câteva comunicări. Profesorul Lucian Năstasă, de la Institutul de Istorie ”George Barițiu” din Cluj-Napoca a vorbit despre ”Antisemitismul universitar interbelic”.
Doctorul Ovidiu Ștefan Buruiană, de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași a vorbit despre un subiect specific ieșean: ”Evreii din Iași în anii regimului carlist (1938-1940): excludere instituțională și marginalizare politică”. Tot asupra antisemitismului din România interbelică precum o cauză a Holocaustului evreilor din România în general și a pogromului de la Iași în special a vorbit doctoranda Alina Brăescu-Căileanu de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Universitatea ”Paul Valery” din Montpellier, prezentând comunicarea – însoțită de material ilustrativ bogat – ”Iudeo-bolșevicul: stereotip în presa antisemită din România perioadei interbelice”.
Un subiect cu caracter specific, referitor la alt aspect al antisemitismului din România interbelică a fost tratat de doctoranda Irina Năstasă de la Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Titlul comunicării sale, ”Sașii și antisemitismul: câteva reflecții asupra atitudinii minorității germane din România față de evrei în perioada interbelică”, indică prezentarea relațiilor interminoritare germană și evreiască în România, atitudinea majorității românești asupra ambelor minorități și diferențele între majoritatea românească și minoritatea germană în problema antisemitismului.
O altă temă diferită, dar specifică pentru Holocaustul evreilor din România a fost tratată de tânărul cercetător Alexandr Roitman de la Universitatea de Stat din Republica Moldova din Chișinău. El s-a referit la ”Ghetoul din Chișinău, de la înființare până la evacuare (15 iunie 1941 – 12 octombrie 1941)”. Această comunicare a fost de asemenea însoțită de material ilustrativ bogat, provenit din arhivele din Chișinău.
Cercetătorul doctor Cătălin Botoșineanu, de la Arhivele Naționale, filiala Iași s-a referit la ”Sursele pogromului: cazul arhivelor din Iași”, respectiv documente arhivistice ieșene asupra acestei tragedii. Profesorul universitar Dumitru Ivănescu, de la Institutul de Istorie ”A. D. Xenopol” din Iași a vorbit despre ”Un martor ocular despre pogromul din Iași”, mărturia memorialistică a unei avocate românce din oraș care a făcut eforturi mari pentru a-și ajuta prietenii evrei și a povestit ulterior în scris cele văzute și întâmplate, amintirile ei fiind păstrate în manuscris.
Subsemnatul doctor Lucian-Zeev Herșcovici, bibliotecar la Biblioteca Națională a Israelului, Ierusalim, am ales o temă de istorie internă a obștii evreiești din Iași în perioada interbelică și în perioada Holocaustului: ”Rabini și rabinat la Iași în perioada premergătoare Holocaustului și în timpul Holocaustului”.
Problema perceperii pogromului de la Iași în perioada comunistă și a situației victimelor și supraviețuitorilor lui în această perioadă a fost tratată de doctoranda Eliza Cocea de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Universitatea ”Paul Valery” din Montpellier. Titlul comunicării ei este ”Victimele pogromului de la Iași în timpul regimului comunist”. In cadrul colocviului au fost prezentate și doua comunicări referitoare la percepția Holocaustului în România contemporană, postcomunistă. Una dintre ele este a doamnei doctor Felicia Waldman, conferențiar la Universitatea din București. Intitulată
”Memorializarea Holocaustului în România postcomunistă” și însoțită de material ilustrativ bogat, comunicarea s-a referit la prezentarea Holocaustului în teatrul românesc contemporan și în cinematografia românească contemporană ca o formă de memorializare a lui. Altă comunicare, a profesorului Florea Ioncioaia, de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, intitulată ”Deficit democratic sau deficit pedagogic? problematica Holocaustului în discuția lumii digitale românești”, s-a referit la diferite ecouri, unele antisemite și negaționiste apărute la articole de presă asupra Holocaustului publicate în Internet. Precum vedem, comunicările prezentate în cadrul colocviului au fost de o mare diversitate, tratând aspecte diferite, unele aproape necercetate sau puțin cercetate până în prezent. Sperăm că aceste comunicări vor fi publicate într-un volum în viitor.
În afara colocviului, menționăm organizarea unor manifestări comemorative în cadrul comunității evreiești din Iași. Printre altele, redeschiderea Muzeului Obștii Evreiești Ieșene, într-o clădire separată din curtea Comunității, organizatorul muzeului și custodele lui fiind profesorul Silviu Sanie de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, care este și editor al anuarului ”Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae” (=SAHIR), împreună cu profesorul universitar Dumitru Vitcu, ajuns la numărul al XI-lea, apărut recent. Anterior, muzeul functiona într-o cameră din Sinagoga Mare din Iași, clădire din secolul al XVII-lea aflată în curs de reparație.
În cadrul unei seri speciale comemorative, la care au participat numeroși oaspeți din oraș și notabilități evreiști și românești din restul României, președintele FCER. Dr. Aurel Vainer a înmânat câteva distincții de onoare unor personalități locale. O ceremonie comemorativă a avut loc la cimitirul evreiesc din Iași, în amintirea victimelor pogromului. Altă ceremonie comemorativă a avut loc la cimitirul creștin din Iași, organizată de cercetătorul istoric Gheorghe Samoilă în amintirea câtorva drepți între popoare din oraș, oameni care au făcut eforturi imense pentru salvarea unor evrei în timpul pogromului și care au plătit cu viața, devenind victime ei înșiși.
Un cuvânt pios în amintirea tuturor victimelor pogromului și a celor care au căutat să-i salveze riscându-și viața. Istorie și comemorare, istoria menită să mențină amintirea victimelor Holocaustului în memoria colectivă.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

„Holocaust la periferie“

Mesaj Scris de Admin la data de 17.07.11 12:19

„Holocaust la periferie“
La Berlin, la sediul Ministerului de Externe, a avut loc saptamina trecuta prezentarea unui volum care tematizeaza Holocaustul din Romania. Lucrarea reuneste comunicarile unui simpozion care a avut loc anul trecut la Berlin si care s-a ocupat de diversele aspecte ale Holocaustului care a avut loc in perioada regimului fascist condus de dictatorul militar Ion Antonescu.
***
Cartea este intitulata „Holocaust la periferie. Politica evreiasca si uciderea evreilor in Romania si-n Transnistria 1940-1944“ a aparut sub egida Centrului pentru Studiul Antisemitismului din cadrul Universitatii Tehnice din capitala Germaniei.
Lansarea volumului a avut loc in prezenta celor doi editori ai volumului: istoricul Wolfgang Benz, care este si directorul Centrului pentru Studiul Antisemitismului, si Brigitte Mihok, cercetatoare la acelasi institut, autoarea unor studii legate de problema rromilor din Romania.
Volumul reuneste comunicarile unui simpozion care a avut loc anul trecut la Berlin si care s-a ocupat de diversele aspecte ale Holocaustului care a avut loc in perioada regimului fascist condus de dictatorul militar Ion Antonescu.
Printre autorii volumului se afla si citiva istorici care n-au participat la simpozionul amintit, dar care au publicat in anii trecuti studii de referinta privind tematica Holocaustului. In acest context il amintim doar pe regretatul Jean Ancel, prezent in volum cu un studiu despre pogromul din Iasi, care a avut loc pe data de 29 iunie 1941.
Folosind numeroase documente inedite, Ancel demonstreaza ca responsabilitatea directa pentru uciderea celor 13 000 de evrei din Iasi revine regimului Antonescu. Istoricul demonteaza mitul ca asasinatele ar fi fost opera unor elemente marginale respectiv ale trupelor germane.
Intr-o comunicare prezentata cu prilejul lansarii volumului „Holocaust la periferie“, istoricul Wolfgang Benz a schitat etapele principale ale politicii antisemite din perioada antonesciana, referindu-se si la aspecte specifice ale Holocaustului din Romania, la incercarile postbelice de bagatelizare si la stadiul cercetarilor actuale.
Comparind trasaturile specifice ale politicii antisemite practicate in Romania cu cele ale regimului nazist german, profesorul Benz a evidentiat diferentele si similitudinile:
„Holocaustul din Romania nu poate fi comparat cu cel din Germania. In Germania Holocaustul s-a bucurat de sprijinul larg al populatiei; in acest context au avut loc deportarile si izgonirile evreilor. In Romania situatia a fost diferita. Evreii din teritoriul Romaniei vechi n-au fost deportati. Guvernul aliat cu Hitler chiar a refuzat sa predea evreii germanilor. Altfel se prezinta situatia in teritoriile recuperate. Aici evreii sint considerati drept straini, sint izgoniti, supusi tracasarilor si ucisi fara ezitari. Aceasta situatie schizofrenica se prelungeste si dupa 1945. Evenimentele nu sint tematizate in conformitate cu realitatea, sustinindu-se ca evreii romani nu ar fi fost supusi prigoanei.“
La felul eronat de prezentare istorica a genocidului din Transnistria s-a referit si Brigitte Mihok. Ea a descris stadiul cercetarilor privind deportarea rromilor, anumite deficite ale istoriografiei din Romania, dar si incercarile din ultimii ani de a schita obiectiv evenimentele tragice din timpul dictaturii antonesciene.
Un aspect mai putin cunoscut marelui public a fost abordat de Jan-Robert von Renesse, judecator la Tribunalul administrativ din landul federal Renania de Nord-Vestfalia. Von Renesse s-a referit la problema spinoasa a despagubirilor pentru supravietuitorii lagarelor din Transnistria, regiune administrata atunci de autoritatile romane.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Incursiune in trecutul evreilor maramureseni

Mesaj Scris de Admin la data de 15.07.11 22:16

Incursiune in trecutul evreilor maramureseni

DIN LAGARUL SINGURATATII MERGAND SPRE ISRAEL

Holocaust in Romania? Pentru ca in Maramures a existat a doua mare comunitate de evrei din estul Europei, ramane deschisa incercarea de a gasi un raspuns la intrebarea care a starnit atatea controverse. Au existat discriminari violente la adresa evreilor maramureseni in perioada in care regiunea a fost carmuita de romani?



Cunoscuti pentru abilitatile comerciale si realizari in domenii ca medicina, literatura, stiinta, evreii sunt un popor unic pentru ca au rezistat vicisitudinilor istoriei, in absenta unui stat propriu, timp de aproape 2.000 de ani.
In Europa, numarul evreilor din diaspora se diminueaza de la an la an. Unii au plecat spre alte destinatii, altii si-au gasit sfarsitul in lagarele naziste. Se spune ca nazistii au fost singurii responsabili pentru migrarea evreilor din Europa. Dar sunt, oare, singurii vinovati?
Pentru ca in Maramures exista a doua comunitate de evrei din estul Europei, iar astazi au mai ramas doar cateva sute, e firesc sa ne intrebam ce s-a intamplat cu ei. Au existat discriminari violente ale evreilor maramureseni si in perioada in care judetul se afla sub administrare romaneasca.
Inainte de a cerceta arhivele, ar trebui explicata succint “istoria” Maramuresului. Primul razboi mondial a gasit judetul de azi in componenta Imperiului Austro-ungar. Intre 1918-1940, judetul s-a aflat sub jurisdictie romaneasca, iar in cel de-al doilea razboi mondial a fost inglobat in Ungaria hortyista. Dupa razboi, timp de aproape un an, Maramuresul a fost administrat de Armata Rosie.



Discriminarile



Se spune ca primul evreu a aparut in satul maramuresean Saliste in anul 1859. Acesta si-a deschis o crasma in Buleni. Omul aducea tuica din Galitia. Cand da pe condica, nota: taranul cu cusma alba, cel cu cusma neagra. Taranii au prins a-si schimba caciulile intre ei si, in scurt timp, evreul a dat faliment.
In timpul Revolutiei Socialiste din Octombrie 1917, casele evreilor din Saliste au fost devastate de localnici.
In 20 ianuarie 1919, in comunele Sacel, Saliste, Dragomiresti, Cuhea (actuala Bogdan Voda) si Ieud, evreii au fost ridicati in miezul noptii, incarcati in carute si expulzati. Armata romana, abia debarcata in Sighet, s-a opus si totul a revenit la normal.
In perioada interbelica, chiaburul Stalasu a dat arvuna, evreului Friptu’, bani pentru doua terenuri. Ca sa nu-i plateasca restul, el l-a tocmit pe Mihai Pasca sa-l lichideze. Pasca a pus trotil sub locul unde se ruga evreul in sinagoga, dar incarcatura nefiind mare, evreul a scapat cu viata.
In timpul dictaturii legionare din 1940-1941, mozaicii salisteni au fost maltratati in mai multe cazuri de gardistii salisteni. S-a tras chiar cu pistolul dupa ei.
In timpul Holocaustului, in mai 1944, numai din Saliste, au fost ridicati 850 de evrei din case, dusi in sinagoga din Dragomiresti (timp in care romanii salisteni le-au jefuit casele), apoi au fost ambarcati in trenuri la Viseu si internati in Auschwitz. Doar doi dintre ei s-au mai intors. Azi nu mai traieste nici unul.



Holocaustul in Maramures



Primul caz evident de antisemitism s-a petrecut in 1876, cand evreul Mendelau din Borsa a fost ucis de catre taranii localnici. Alta reactie impotriva evreilor maramureseni este mentionata de documentele anului 1918, cand preotul Artemiu Anderco din Ieud a pus toti evreii din sat in carute si i-a trimis “in plata Domnului”.
La 15 aprilie 1944, evreii din Sighet au inceput sa fie ridicati din case de catre autoritatile horthiste (operatiunea continuand in forta in tot judetul, pana in 25 mai 1944). Evreii au fost internati in ghetourile din Sighet si Viseu de Sus. La Sighet, doar in ghetoul de pe strada Avram Iancu (actualmente cooperativa “Arta Maramureseana”) au fost internati 13 mii de barbati, femei, batrani si copii. Cateva zile mai tarziu, din cauza promiscuitatii in care traiau, s–au inregistrat primele cazuri de tifos exantematic.
In 15 mai 1944, pornea spre Auschwitz primul tren. Locomotiva tracta vagoane de vite, in fiecare vagon fiind inghesuiti peste 70 de oameni. Fiecare garnitura de tren transporta peste 3.000 de oameni. Martorii oculari povestesc ca din pricina incarcaturii grele, trenul parcurgea doar 10 kilometri intr-o ora. Din vagoane se auzeau gemete. Groaza plutea in aer.
Peste 37 de mii de evrei maramureseni au fost dusi in lagarele de la Auschwitz si Birkenau, dar si la Buchenwald, Dachau sau Maidanek.
Prin toamna lui ’44, prin Sighet au fost vazute din nou trenuri cu “supraincarcatura umana”. Erau prizonierii de razboi germani, care mergeau pe drumul fara intoarcere, catre lagarele siberiene...
Dupa ce Frontul II Ucrainean a eliberat Maramuresul, din cei peste cinci mii de supravietuitori evrei, in Maramures s-au intors doar 3.072. Restul au plecat spre Vest.



Vanzarea evreilor



Putinii evrei reveniti in Maramuresul adoptiv au inceput sa migreze catre tari mai sigure - Anglia, SUA sau Argentina -, precum si catre Palestina (care a devenit in 1948 statul Israel).
Pe vremea cand la conducerea tarii se afla comunistul Gheorghiu Dej, aprobarile de emigrare erau lente, dar sigure. O data cu aparitia lui Nicolae Ceausescu la carma Romaniei, a fost “brevetata” vanzarea evreilor!
Inceputul a fost modest. In schimbul a 2.000 de dolari, evreul primea un pasaport cu viza de iesire din lagarul comunist. Ulterior, suma a crescut pana la 12.000 de dolari, dar au fost si cazuri speciale, de exemplu ale unor chirurgi renumiti, cand statul israelian a platit si 150.000 de dolari pentru a-si scoate un om din ”paradisul” comunist.
Astazi, in intreaga Romanie mai exista circa 11 mii de evrei. Cei 3.000 de mozaici din Maramures s-au imprastiat prin lumea larga ori s–au stins din viata. Cimitirul evreiesc din Sighet are cateva mii de morminte, printre care si sinistrul monument al sapunului, care contine doua lazi pline cu acest produs fabricat la Auschwitz, marcat cu Steaua lui David si inscriptia ”juddenseife” (sapun de evreu).



Evreii baimareni



Timp de peste 150 de ani, accesul evreilor in Baia Mare a fost limitat la vizite scurte, in baza unui permis special. Pe timpul noptii, evreii erau obligati sa paraseasca localitatea.
Dupa 1850, evreii (care formau puternice comunitati in Seini, Copalnic Manastur, Somcuta Mare si Targu Lapus) s-au stabilit in oras, fiind cautati pentru meseriile pe care le stapaneau foarte bine. Ceva mai tarziu, in 1885, s-a construit sinagoga orasului, care functioneaza si azi. Tot atunci au aparut si primele scoli cu limba de predare ebraica, numite heider.
In Baia Mare, evreii au dezvoltat afaceri prospere, crescand potentialul economic al zonei. Printre cele mai influente familii din oras a fost cea a fratilor Oscar si Artur Weiser, care au detinut fabrica de acid sulfuric de la Ferneziu, mutata la inceputul secolului XX in cadrul intreprinderii Phoenix. In paralel cu propasirea economica, a crescut si numarul evreilor: de la 700 (in 1890), la 3.600 (in 1941), ceea ce reprezenta 10-12% din populatia orasului.
In 1944, in ghetourile de pe locul fostei fabrici de caramizi din zona Phoenix si de pe Valea Borcutului au fost adunati 4.500 evrei, care au fost deportati in lagarele de munca (majoritatea in Polonia). Dupa razboi, doar 800 s-au intors, cea mai mare parte migrand in Israel in perioada ‘50-’52.
Acum, comunitatea evreiasca din Baia Mare numara in jur de 100 de persoane.



Personalitati



Dintre evreii care au trait in secolul XIX, cel mai renumit ramane rabinul Joseph Teitelbaum, intemeietor de dinastie rabinica, carturar de renume, initiator si parinte al curentului teologic mozaic care-i poarta numele. Mormantul sau din cimitirul sighetean este vizitat de mii de pelerini din lumea intreaga.
Evreii maramureseni au avut chiar si deputati in Parlamentul Romaniei: dr. Fischer Joszef (intre anii 1928-1932) si Szmuk Mechel (comerciant de vite din Sighet - in legislaturile 1933-1937).
Dintre evreii contemporani, cel mai titrat este Elie Wiesel (foto). Pe numele sau complet Eliezer Wiesel, s-a nascut la 28 septembrie 1928 in Sighetu Marmatiei. Prozator si profesor universitar, a obtinut Premiul international Medicis si Premiul Nobel pentru Pace (in anul 1986). Wiesel este si vicepresedinte al Consiliului Muzeului International al Holocaustului din Washington.
Alti evrei maramureseni cunoscuti sunt: compozitorul Harry Maiorovici, scriitorii Erna Fogel si Ludovic Bruckstein, graficianul Vasile Kazar sau politicianul britanic Michael Howard, fiu de emigrant evreu din Ruscova.



Traditie



Singurele vestigii care amintesc de trecutul comunitatii sunt cimitirul (intr-o stare avansata de degradare) si sinagoga, aflata in plina renovare. Sinagoga este locul de adunare al evreilor, simbolul comunitatii. In fiecare vineri seara si sambata dimineata (de sabat) mozaicii se aduna pentru rugaciune. ”Noi nu avem rabin. Fiecare poate sa conduca serviciul religios tinut in limba ebraica sfanta. Nu avem sfinti si icoane”, a spus Ludovic Kahan, in varsta de 94 de ani, fost presedinte al comunitatii timp de 30 de ani. In fiecare zi de vineri si de sarbatoare, femeile aprind lumanari pentru binecuvantare. ”Cele mai importante sarbatori religioase sunt Pesahul (Pastele), Iom Kipur (Ziua Ispasirii), Savot (Ziua Cincizecimii), Ros Hasana (Ziua Judecatii, inceputul anului) si Sucot (Sarbatoarea Colibelor). Intrunirile pot fi tinute daca sunt prezenti minim zece barbati care au 13 ani impliniti (varsta maturitatii religioase)”, a afirmat Nachman Salic, actualul presedinte al comunitatii. Cu ocazia Pastelui, se consuma traditionala paine nedospita (matot) si in primele doua seri se citeste epopeea iesirii din robia egipteana. Desi artizanul exodului a fost Moise, numele acestuia nu se aminteste deloc, pentru a nu fi adulat.



Curiozitati



Intre evrei sunt doua mari diviziuni: askenazii (urmasii mozaicilor care au trait in Franta si Germania) si sefarzii (descendentii celor expulzati din Spania in 1492). Majoritatea celor din Maramures sunt de ritual askenaz si vorbesc doua limbi ebraice: idis (limba diasporei) si ivrit (ebraica moderna).
Calendarul evreiesc este alcatuit dupa fazele Lunii si nu dupa Soare. Anul are doua inceputuri: unul religios (la 1 Tisri, in septembrie-octombrie) si altul civil (la 1 Nisan, in martie-aprilie). Fiecare luna cuprinde 29-30 de zile, iar la fiecare 7 sau 5 ani este anul bisect.
Postul evreiesc tine de la apusul soarelui pana la aparitia stelelor din ziua urmatoare, timp in care nu se consuma nimic.
La moartea unui parinte, fiul trebuie sa spuna o rugaciune (kadis) in fiecare zi, dimineata si seara, timp de 11 luni.
In sinagoga, toti trebuie sa stie sa citeasca, pentru ca nu exista un preot care sa tina slujba. In acest scop, fiecare parinte are datoria de a-l invata pe copil sa citeasca incepand cu varsta de patru ani, iar la sase ani acesta trebuie sa citeasca fluent. Acest obicei provine din perioada deportarii poporului evreu in Babilon, cand toti au invatat sa scrie si sa citeasca, fiind in robie. ”Analfabetismul a fost abolit intre evrei in 586 i.Hr., dupa deportarea babiloniana”, a precizat Nachman Salic.



Cronologie



1728: prima data certa cand evreii sunt mentionati in conscriptia urbariala din Maramures. Erau 9 oameni (sase in partea sudica a comitatului, iar trei in cea nordica). Acestia nu aveau drept de proprietate si erau obligati la plata unei taxe de toleranta catre nobilul proprietar de teren.

1780: evreii sigheteni primesc permisiunea de a-si zidi o sinagoga. Aceasta era din lemn, ca majoritatea celorlalte lacase de cult de acest tip, si s-a distrus in timp.

1787: in Maramures sunt amintiti 1.214 evrei de sex masculin, fara a fi mentionati si femeile si copiii.

1804: scriptele vremii mentionau 2.448 barbati si 682 de femei maritate, iar peste un an, numarul total al evreilor din Maramures era de 4.976.

1828: evreii maramureseni erau constituti intr-o organizatie de casta, in frunte cu Biraie, avand concentrat in mainile lor comertul cu vite si cereale din comitat. In acelasi an, negustorii evrei protesteaza impotriva iudeilor fara ocupatie (veniti recent din Galitia si Rusia), cerand autoritatilor sa interzica acestora exercitarea negotului, sub pedeapsa expulzarii.

1830: comitatul da ordin vicarilor sa trimita circulare tuturor preotilor pentru a atrage atentia credinciosilor asupra pericolului bauturilor alcoolice, dar mai ales a tuicii fabricate de evrei.

1840: in Maramures erau 9.079 evrei. Dieta Ungariei le acorda evreilor deplina libertate.

1867: evreilor li se da dreptul de a castiga proprietati imobiliare si cel de acces la composesorate.

1870: evreii aveau in Congregatia Comitatului 53 de virilisti si 7 membri alesi.

1876: in Sighet, comunitatea mozaica includea cinci medici, un avocat si un inginer, 120 de membri in Congregatia Comitatului si 22 de alesi in Consiliul orasului.

1900: existau deja 56.005 de evrei in comitat. Ultimul exod masiv s-a inregistrat in anii primului razboi mondial, cand s-au refugiat din calea rusilor cu zecile de mii, ocupand multe drumuri in Maramures.

1919: In Sighet erau 14.000 de evrei.

1920: Maramuresul este “rupt in doua” (in partea romaneasca si cea ucraineana).

1930: in partea romaneasca a Maramuresului erau inregistrati 34.000 de iudaici (peste 20% din populatie).

Teofil IVANCIUC, Ciprian DRAGOS

http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=732
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Transnistria: Igor Smirnov respinge posibilitatea reunificăr

Mesaj Scris de Admin la data de 15.07.11 15:17

Transnistria: Igor Smirnov respinge posibilitatea reunificării cu Moldova și amenință cu violențe
Liderul separatist transnistrean Igor Smirnov a declarat că regiunea pe care o conduce și care și-a declarat unilateral independența nu mai poate fi reunificată cu Moldova, amenințând în caz contrar cu violențe, potrivit RIA Novosti, relatează NewsIn.
"Suntem gata de negocieri", declară, totuși, Smirnov. "Dar știu că niciodată nu va fi posibil să reunim ceea ce nu poate fi reunificat", a adăugat liderul transnistrean.
În Transnistria au crescut noi generații care știu că Rusia este apărătoarea regiunii, a afirmat Smirnov. "Și nu uitați că noi generații au crescut și în Moldova, care au fost învățată că România este bună și că Rusia și Ucraina sunt rele", a mai spus liderul separatist transnistrean.
El a avertizat că prețul reunificării ar fi "explozii, durere și funeralii în fiecare zi".
După războiul din 1992 cu Chișinăul, Tiraspolul insistă asupra independenței sale și pledează chiar pentru integrare cu Rusia, în timp ce Chișinăul este dispus să-i ofere autonomie în interiorul statului unitar moldovean.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 13.07.11 19:54

Admin a scris:Nu vedem Holocaustul din cauza copacilor
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/850792/EDITORIALUL-EVZ-Nu-vedem-Holocaustul-din-cauza-copacilor/#
Ioana Lupea: "Treizeci de pomi pentru 380.000 de evrei și 11.000 de romi uciși în Holocaustul din România și din teritoriile aflate sub administrație românească".

Prețul nu ar fi mare nici dacă ar fi pierit un singur om. Mutarea celor 30 de pomi din micul Parc Brezoianu din București pentru a face loc Complexului Holocaustului a răscolit mușuroiul antisemit. Dintr-o dată mulți și-au descoperit vâna de activist pentru salvarea mediului înconjurător, îmbrăcând verdele ecologist deasupra verdelui legionar.

Agitația publică din jurul celor 30 de pomi are un singur obiectiv: blocarea construcției monumentului, tergiversată deja, din diverse motive tehnice, trei ani. Schimbarea amplasamentului, așa cum propun poate de bună-credință ecologiștii, presupune reluarea procedurilor birocratice, adică alți ani buni.

Locul destinat, între Calea Victoriei și malul Dâmboviței, este la fel de bun ca oricare altul. În zona centrală a orașului, se află la câteva străzi distanță de unul dintre fostele sedii ale Mișcării Legionare și în apropierea clădirii în care a funcționat un comandament german. Adevărul este că atât responsabilii publici, cât și mulți dintre români nu doresc un memorial care să amintească de faptul că înaintași de-ai noștri, oameni simpli, jandarmi, soldați, au umilit, torturat, deportat și ucis sute de mii de oameni nevinovați.

România a făcut, în privința Holocaustului, un joc dublu. Și-a însușit raportul Comisiei Wiesel, din care s-a născut și Memorialul Holocaustului, și a adoptat legislația împotriva simbolurilor naziste în urma presiunii comunității internaționale îngrijorată de recrudescența antisemitismului și a cultului mareșalului Ion Antonescu, principalul responsabil pentru deportări și pogromuri. Singurul rezultat concret al acestor acte publice a fost dispariția bustului lui Ion Antonescu din piețe și schimbarea denumirii unor străzi.

În urmă cu trei ani, mareșalul vinovat de crime împotriva umanității era desemnat, prin voturile telespectatorilor televiziunii naționale, al treilea mare român al tuturor timpurilor. Iar în ultimul raport al Centrului „Simon Wiesenthal”, țara noastră era inclusă in categoria statelor care au depus eforturi insuficiente, au oprit sau redus acțiunile pentru investigarea criminalilor de război naziști din România.

Este greu de acceptat că, așa cum consemna Hannah Arendt în „Eichmann la Ierusalim. Raport asupra banalității răului”, chiar și SS-iștii erau surprinși de pogromurile înfăptuite de români, spontane, barbare și pe scară largă. Printre dosarele

instanțelor din timpul procesului authton de denazificare, declanșat de comuniști la sfârșitul anilor ‘40, se află și cazul unui șofer din Iași. Gavrilovici Constatin a împușcat, cu arma unui soldat leșinat de frică, un grup de evrei care, încercând să se salveze din pogromul comandat de Antonescu, au sărit peste gardul autogarajului în care lucra acesta.

Monumentul Holocaustului din Parcul Brezoianu, promis ultima oară chiar săptămâna trecută la Washington de ministrul de externe, Cristian Diaconescu, ar reprezenta și recunoașterea publică a crimei șoferului Gavrilovici Constantin, din Iași, și a tuturor crimelor comise de alți gavrilovici constantini. Ar însemna confruntarea cu un trecut pe care-l mistificăm sau ignorăm și care ne rănește credința narcisistă că suntem o eternă victimă a istoriei, un popor de oameni buni, bravi și toleranți. Nu suntem doar atât.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 8 din 11 Înapoi  1, 2, 3 ... 7, 8, 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum