IN ROMANIA[2]

Pagina 6 din 11 Inapoi  1, 2, 3 ... 5, 6, 7 ... 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

„Pentru mine Holocaustul nu este un joc de societate”

Mesaj Scris de Admin la data de 22.08.10 16:02

Rezumarea primului mesaj :

„Pentru mine Holocaustul nu este un joc de societate” de Andrea Ghita
Preambul: Titlul acestui reportaj are legătură cu conținutul în măsura în care face referire la ecoul postat anul trecut de „Gioia”, la articolul meu despre prima ediție a taberei de creație de la Borsec, pe tema Holocaustului din România. Între 3 și 15 august 2010 s-a desfășurat cea de a doua ediție a taberei. Am revenit la Borsec pentru a afla de la organizatori despre rezultatele taberei de anul trecut și a-i cunoaște pe participanții din acest an. Sper ca articolul de față să răspundă, măcar în parte, îndoielilor lui „Gioia” din care spicuiesc : „ în acest eveniment văd ceva forțat, ceva care obligă la reinventare, căci acești tineri artiști nu au și nu au avut nicio tangență cu subiectul…Pentru mine Holocaustul nu e un joc de societate”.
Artiști tineri aleși pe bază de concurs
Lucrările realizate la ediția pilot a taberei de creație „Holocaustul în România”au fost prezentate la București, în 27 ianuarie 2010, cu prilejul Zilei Internaționale de Comemorare a Holocaustului, într-o expoziție cu titlul „Cum a fost posibil…”

Adrian Preda: Deportare; lucrare realizată la Tabăra de creație de la Borsec, 2009

După opinia istoricului Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel din București, evenimentul s-a bucurat de o receptare favorabilă atât în rândul publicului, cât și al mediului artistic, lucru dovedit și de numărul mare de persoane dornice să participe la cea de a doua ediție a taberei de creație. Cei nouă participanți au fost selectați din rândul absolvenților de arte vizuale, pe baza baremului de vârstă (24 – 35 de ani) și a portofoliului de lucrări.
În ultima vreme mă interesează problemele de istorie, istoria României, și mi s-a părut o bună ocazie să înțeleg ceva mai mult, să desființez niște stereotipuri și niște idei care îmi fuseseră impuse.”- spune Veda Popovici; „Informațiile pe care le-am aflat au fost impresionante. Nu știam multe lucruri despre Holocaustul din România. De fapt, pentru asta am și venit.” – completează Bogdana Contraș. Arnold Schlachter este de părere că „România de astăzi e influențată nu numai de comunism, ci și de perioada anterioară, când a avut loc Holocaustul, și acest lucru trebuie asumat. Nu este vorba de o modă ci de o încercare de a prelucra trecutul, pentru a înțelege ceea ce se petrece astăzi.”
Oferta
În primele trei zile ale taberei, tinerii artiști au primit informații despre istoria Holocaustului din România și modul în care a fost reflectat în fotografii, filme sau lucrările artiștilor care l-au trăit. Expunerea etno-sociologului Hary Kuller a fost cu atât mai interesantă, cu cât a evocat și amintirile supraviețuitorului: „Tinerii creatori de aici, oameni foarte destoinici și de calitate, sunt interesați atât de empiria Holocaustului cât și de ceea ce s-a întâmplat efectiv în anii aceia dramatici. Eu am încercat să le transmit și o impresie vizuală. Cum arătau cele șase sute de care cu boi, întinse pe kilometri de drum, ducând 3000 de oameni către Bacău. Asta se întâmpla în 1941, a doua zi după deschiderea frontului spre est. Pe noi ne-au evacuat din localitatea Găzărie, spre Moinești unde trăiau aproape două mii de evrei. Am stat acolo o lună de zile în plin câmp; orașul era mic și nu avea posibilități să găzduiască atâta lume. Apoi am fost duși în capitala județului, la Bacău, și lăsați de izbeliște. E drept că era vară și oamenii au stat în corturi… Abia după o jumătate de an am găsit gazdă. Ca să nu spun că o familie de evrei primea a patra parte din rația unui român. Pâinea costa de trei ori mai mult decât pentru români. S-a purtat steaua galbenă până la sfârșitul războiului. Eram adolescent și steaua galbenă reprezenta o spaimă continuă pentru că te expunea tuturor batjocurilor.”
Lya Benjamin a vorbit despre artiștii evrei care au pictat cele trăite în timpul pogromului de la Iași, al deportării în Transnistria sau în lagărele naziste „Problema este că aceste lucrări sunt plasate într-un context istoric și ar trebui așezate într-un context de artă. Mi s-a părut chiar scandalos că niciunul dintre noi, tinerii artiști cu studii de specialitate, nu văzusem aceste lucrări, nu știam despre acești artiști, în timp ce istoricii care le-au prezentat, le cunoșteau foarte bine. Cred că acest episod arată că taberele de acest gen, ca cea la care participăm, au un potențial de comunicare între diferitele categorii de specialiști” – remarcă Veda Popovici. Adina Babeș, asistent în cercetare la Institutul Wiesel, apropiată de vârsta participanților, a fost prezentă în calitate de specialist, vorbind despre fotografiile document ale pogromului de la București.
La Borsec am reîntâlnit-o Sarah Einik, pictorița israeliană, care în urmă cu aproape doi ani expunea la Librăria Cărturești, o viziune originală despre Holocaust, realizată cu mijloacele artei digitale. S-a apropiat de acest subiect cu multe decenii după momentul consacrării ca pictoriță, simțind nevoia să prezinte tragedia înaintașilor ei. De altfel, ea se numără printre cei care au inițiat tabăra: „Lucrările mele au fost realizate cu sprijinul Institutul Elie Wiesel din București și ne-am gândit că ar fi bine ca în fiecare an să se organizeze câte o expoziție cu creațiile unor artiști români inspirate de informațiile despre Holocaust, pe care le vor comenta cu mijloace artistice.”
Expectative
Fiecare artist are obligația să realizeze minimum două lucrări care intră în proprietatea institutului. Cât privește timpul de două săptămâni… Depinde cum își împart timpul, ce strategie de creație adoptă. Anul trecut fiecare participant a creat două lucrări, și unul chiar trei. Institutul are o singură grijă, ca în primele trei zile să ofere un training, concretizat prin modalitățile de a prezenta Holocaustul din Europa și din România. Am speranța că la 27 ianuarie 2011 vom organiza o a doua expoziție cu titlul „Cum a fost posibil…” cu alte răspunsuri la aceeași temă. Sper să facem o tradiție din această tabără. În luna octombrie materialul taberei de anul trecut va fi expus la Ierusalim, în Parlamentul Israelului .” – spune Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel din București.
Nu am venit aici ca să reluăm teme deja făcute. Cred că nici organizatorii nu și-au dorit asta, ci să aducă niște artiști care să reprezinte subiectul într-o cheie personală. informațiile și imaginile pe care le avem la dispoziție sunt doar niște indexuri teoretice.”- își exprimă opinia, Mihai Coșulețu, în timp ce Maia Oprea crede că: „Lucrările noastre trebuie să fie un canal de sensibilizare a publicului, nu neapărat doar în legătură cu Holocaustul. Să-i facem să perceapă altfel tot ceea ce s-a întâmplat la noi în țară, pentru că noi trebuie să fim mai întâi niște artiști români și abia după aceea artiști internaționali.” Mihai Coșuleț este de părere că „Abordăm acest subiect potrivit personalității noastre și fiecare își păstrează stilul, fără ca această tabără să reprezinte un scurtcircuit. Diferențele sunt mai mult decât bine venite și cu cât sunt mai mari, cu atât e mai bine. Dacă lucrurile încep să semene atunci trebuie să ne oprim. „Asta era problema totalitarismului și a Holocaustului, diferența nu era acceptată, era eliminată, exterminată” – completează Arnold Schlachter.
„Nu există nici un fel de presiune relativ la ceea ce trebuie să producem. Expectativele sunt de bun simț, generale. Organizatorii și cei care au realizat trainingul ne-au dat un input și ce iese…iese. Suntem într-un proces de căutare în comun. Cred că este o temă care poate fi abordată de fiecare în felul său, iar mesajul nu trebuie să fie legat neapărat de istorie, ci de umanitate în general, de niște valori. Nu trebuie să privim Holocaustul numai ca un eveniment ancorat în istorie, ci și ca felul în care putem privi viitorul. Mesajele noastre să aibă un impact în prezent.” conchide Veda Popoviciu. – cuvintele ei se potrivesc perfect în încheierea relatării mele.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.06.12 11:28

O israeliancă de origine română a câștigat concursul de frumusețe pentru supraviețuitoarele Holocaustului

Hava Hershkovitz, de 79 de ani, a devenit, ieri, câștigătoarea finalei controversatului concurs de frumusețe Miss Holocaust Survivor (Miss Supraviețuitoarea Holocaustului), organizat în Israel, informează independent.co.uk. Hava s-a născut în România, de unde a fost deportată în 1941.

Concursul de frumusețe a fost organizat în Israel, fapt care a stârnit multe controverse. Multe persoane au considerat acest eveniment "insultător" și "macabru" susținând că cordarea de note unor femei în vârstă pe baza aspectului lor fizic reprezintă o inițiativă total nepotrivită. Organizatorii au respins criticile care le-au fost aduse și susțin că aspectul fizic reprezintă doar 10% din totalul criteriilor avute în vedere de juriu atunci când le-au ales pe finaliste.

Paisprezece femei, cu vârste cuprinse în intervalul 74 - 97 de ani, care au supraviețuit ororilor celui de-Al Doilea Război Mondial, au concurat în finala ediției inaugurale a acestui concurs.

Colette Avital, președinta Organizației Supraviețuitoarelor Holocaustului, cu sediul în Israel, a declarat: "Mi se pare ceva complet macabru. Sunt pentru îmbogățirea spirituală a vieții, însă împopoțonarea supraviețuitoarelor cu haine frumoase pentru un concurs nu va face ca viețile lor să devină mai pline de sens".

Concursul a fost organizat de organizația Shimon Sabag, iar finalistele au fost alese din câteva sute de concurente, pe baza poveștilor lor de supraviețuire și a contribuțiilor aduse de ele la îmbunătățirea calității vieții din comunitățile în care trăiesc.

Hava Hershkovitz, de origine română, a fost deportată din România în 1941 și trimisă într-un lagăr de detenție din Uniunea Sovietică, unde a trăit trei ani.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 19.06.12 22:41

“Problema evreiască” a unui laureat Unesco de Peter Manu

Din mediul de cultura al lumii academice din Romania rasar, din cand in cand, persoane preocupate de ‘problema evreiasca”. Rareori civilizata, vorbirea lor suna gatuita de furie, sarcasm sau dispret si ne duce cu gandul la vene umflate ale fruntii, artere pulsand la tample, transpiratii abundente, si saliva improscata pe reverul interlocutorului.

Asa ne apar, de exemplu, Alexandru C. Cuza, profesor de drept la Universitatea din Iasi, fondatorul primului partid antisemit din Romania (1922), Nicolae Paulescu, profesor de fiziologie la Bucuresti, promotor al rasismului biologic in “Degenerarea rasei jidanesti” (1928) si Traian Herseni, conferentiar la catedra de sociologie din Bucuresti, in “Mitul sangelui” si “Rasa si destin national” (1940).

Din 1989 incoace, scena a fost dominata de un cercetator de la o institutie a Academiei din Iasi si de un conferentiar de la Facultatea de Litere din Bucuresti. Amandoi au fost, la un moment dat, parlamentari din partea unor grupari nationaliste. Temele discursului lor si ai celor care le amplifica spusele au fost identificate nu de mult de George Voicu si pot fi clasificate drept politice (evreii au adus comunismul; evreii sunt vinovati de prabusirea comunismului; evreii sunt principalii profitori ai noii situatii politice); economice (evreii sunt pusi pe capatuiala si inselaciune; evreii sunt reprezentati in Romania de Fondul Monetar International, Banca Modiala, Fudatia Soros, Consiliul Europei etc.; Holocaustul, in general, si cel din Romania, in special, este o inventie evreiasca, cu scopul de a scoate cat mai multi bani de la nevinovati); religioase (antisemitismul legionar avea radacini in religia crestin-ortodoxa si s-a manifestat in cantece si pe hartie, fara sa faca rau nimanui); si culturale (evreii ataca o elita interbelica care avea calitati filosofice si literare exceptionale; evreii au cultivat intotdeauna antiromanismul).

De curand, profesorul universitar Radu Iftimovici, laureat al unui premiu Unesco, se arata a fi intens preocupat de ‘problema evreiesca” si si-a impartasit ideile in revista electronica condusa de Nicador Zelea-Codreanu si Nicoleta Codrin (www PUNCTzelea-codreanuPUNCTcom).

Articolele la care ne vom referi in continuare sunt intitulate “Extinderea abuziva a conceptului de de popor ales” (februarie 2011), “Imbecili din toate tarile, uniti-va” (mai 2011) si “VIP-uri evreiesti antisemite” (noiembrie 2011). In general, natura si tonul demonstratiilor sunt arhaice, mult apropiate de cel al lui Cuza si Paulescu, e drept fara folosirea cuvintelor considerate defaimatoare de sensibilitatea contemporana. Profesorul Iftimovici preda istorie la Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” din Bucuresti si este membru al Uniunii Scriitorilor.

In ce priveste geneza abilitatilor intelectuale ale evreilor, Itimovici are putine dubii. Mai intai , evreii au “convingerea că Adam nu numai că fusese taiat imprejur, dar ca purtase probabil si steaua lui David la reverul blanii de leopard pe care o purta la receptile din Eden și prin nisipurile pamantului, după ce a fost dat la munca de jos”. Odata stabilit acest fapt, e logic, dupa Iftimovici, ca atunci “cand ti se insufla de la gradinita ca apartii unui popor ales (din pacate nu in sens biblic, ci social, politic si al drepturilor de a lua partea leului din bogatiile Terrei), ajungi cu adevarat sa te smintesti și sa crezi ca dominatia ti se potriveste ca o manusa).”

Urmeaza, ne spune laureatul Unesco, ca evreii cred ca “in orice loc te-ai afla pe glob, orice usa trebuie sa ti se deschida, chit ca posezi, ori numai te prefaci ca posezi, cheia potrivita”. In acel moment, apare motivatia economica, si “orice punga trebuie sa-si sloboada gologanii in buzunarul tau”. Reluand o tema enuntata frecvent de Paulescu (mai ales in articolele din Apararea Nationala, citite in fiecare saptamana cu admiratie de Corneliu Zelea Codreanu), “orice goi trebuie sa-ti accepte superioritatea si, platit cu cativa firfirei, sa-ti devina sluga”.

Contextul e specific, Iftimovici adresandu-se celor care trebuie sa isi dea seama ca aceasta aservire “la noi se intampla la orice nivel datorita faptului ca asa-numita „constiinta a romanului” care include si demnitatea, somnoleaza, chiar daca nu una, ci zece fanfare i-ar bubui la ureche „Desteapta-te, romane!”.

Lucrurile nu raman circumscrise spatiului balcanic. Cititorul este avertizat de Iftimovici ca “celor care s-ar apuca să conteste faptul ca liderii evrei nu au intentii ofensive, că nu urmaresc aservirea celorlalte popoare, le-as da un singur exemplu: monopolizarea presei scrise, audio si a TV-ului din majoritatea tarilor civilizate”.

Dintre tarile civilizate, Iftimovici alege Franta, tara care sa afla la data scrierii (in 2011) in “apropierea alegerilor prezidentiale si, din peste 60 de milioane de francezi, candidatii principali apartin numai poporului ce trebuie musai ales. Francezi pur sânge nu mai există. Au dispărut.” Explicatia lui Iftimovici nu intarzie; situatia se datoreaza faptului ca “solidaritatea etnica evreiasca, principala arma de cucerire a altor țari, functionează ireprosabil la Paris. Peste tot, la toate nivelele de conducere, VIP-urile mozaice sunt nu numai prezente, dar detin painea si cutitul oricarei decizii. “. Ah, painea si cutitul din mana evreilor. Dupa ce razi, te apuca plansul si apoi greata.

De la arhaic, la modern, adica la Holocaust. “La noi”, spune Iftimovici, “VIP-urile comunitatii evreiesti (care se sfasie intre ei pentru putere si bani) clamează un ”holocaust” despre care nu ai voie să spui că n-a existat”. Nici nu putea sa existe, ne spune profesorul, “fiindca noi am dovedit de-a lungul intregii noastre istorii o reala toleranta crestină fată de toate etniile care si-au cautat aici o paine și o viată ocrotita de violente și pogromuri”.

In plus, Iftimovici stie si motivul insistentei evreilor ca totusi multe zeci de mii dintre ei au disparut, cumva, intre Prut si Nistru: “Acuzatiile de pogromuri anti-evreiesti și in final asocierea romanilor la ”holocaust”, incepute prin anii 1992-1993, au avut un net scop de îmbogățire a VIP-urilor Comunității.” Asadar, “ De ce muscă mana care, de-a lungul a peste 150 de ani, le-a dat paine? ». Mai bine ar fi sa taca, de vreme ce « conducatorii actuali ai evreimii mondiale și ai pumnului de mozaici de la noi nu fac decat să culeagă impotrivire, să starnească repulsie ».


Ultima editare efectuata de catre Admin in 22.01.13 16:08, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 12.06.12 16:48

„UNGURII S-AU PURTAT CEL MAI CUMPLIT CU EVREII” (A. EICHMANN)
În 1941,Ungaria Mare includea Transilvania de Nord și teritoriile cedate din Cehoslovacia și Iugoslavia,aici conviețuind și 725.007 de evrei.Dintre aceștia 63.000 au murit înainte de a se începe deportarea lor în masă în lagărele germane,în primăvara anului 1944:20.000 au fost deportați în iulie-august 1941 în Galiția și masacrați la Kameneț-Podolsk;1.000 au fost asasinați în ianuarie-februarie 1942 la Novi-Sad.În fine,circa 42.000 dintr-un total de 50.000 de evrei înrolați în companiile de muncă pe frontul din Rusia,au murit.
Ghetoizarea și deportarea evreilor a fost executată în baza Decretului nr.6163/1944 din 7 aprilie 1944,fiind stabilite 6 zone de acțiune,dintre care ne interesează:
*Zona I(Ucraina Subcarpatică,ce includea și Maramureșul)-evreii din teritoriul de azi al României au fost concentrați/ghetoizați în trei ghetouri principale: -Nogyszollos(Vionogradov),cu 12-14.000 evrei din oraș și comunele din județul Ugocea.Toți au fost deportați cu trei transporturi între 30 mai și 3 iunie 1944;
-Tecso(Teceu) cu 10.000 de evrei din oraș și satele învecinate.Au fost deportați începând cu 22 mai 1944;
-Sighetu Marmației,cu 13.000 de evrei din oraș și satele învecinate.Toți au fost deportați la Auschwitz cu patru transporturi,în perioada 16-22 mai 1944;
Au mai existat ghetouri la Aknaszlatina/Slatina.3.300 de evrei deportați la 25 mai;Vișeul de Sus-12.000 de evrei deportați între 19-25 mai și la Berbești.
*Zona II(Transilvania de Nord),cu circumscripțiile de poliție IX Cluj și X Târgu Mureș.Operațiunea a început simultan în regiunile Cluj și Târgu Mureș,în dimineața zilei de 3 mai 1944:
-Cluj.Ghetoizarea s-a făcut în incinta fabricii de cărămizi „Iris”,unde au fost concentrați evreii din oraș,cei din Borșa,Huedin și satele din jur,în număr de 18.000.Au fost deportați între 15 mai și 9 iunie 1944;
-Dej,cu 7.860 evrei concentrați în pădurea Bungur,fiind deportați în perioada 28 mai-8 iunie 1944;
-Șimleul Silvaniei,cu 8.500 de evrei din județul Sălaj,deportați între 31 mai-6 iunie 1944:
-Satu Mare,ghetorizați într-un cartier al orașului 18.000 de evrei.Cu cei 1.200 din Carei au fost deeportați cu șase transporturi în perioada 19 mai-1 iunie 1944;
-Oradea-după Budapesta cel mai mare ghetou din Ungaria Mare.Au fost organizate două ghetouri cu un total de 30.000 de evrei.Deportarea a început la 28 mai și s-a încheiat la 27 iunie 1944;
-Bistrița,cu circa 6.000 de evrei,majoritatea înghesuiți în cotețele de porci de la ferma Stambeli.Deportarea s-a făcut cu trei transporturi între 2 iunie și 6 iunie 1944;
-Târgu Mureș,cu 7.380 evrei îngrămădiți într-o fabrică de cărămidă.Trei transporturi i-au dus,între 27 mai și 8 iunie 1944 la Auschwitz;
-Reghin,cu 4000 de evrei,deportați la 4 iunie 1944;
-Sfântul Gheorghe,cu 850 de evrei.
Strângerea și ghetoizarea evreilor au fost executate sub coordonarea jandarmeriei maghiare,cu sprijinul unor civili(funcționari și profesori) și a unor voluntari.SS-ul a fost prezent prin Hauptsturmfuhrer SS Strobchneider,șeful serviciilor germane de securitate locale.Autoritățile maghiare au dovedit un zel în ghetoizarea și deportarea evreilor ce i-a uimit pe germani.De mai multe ori,aceștia au intervenit pentru a se încetini operațiunile.Iar la proces,Adolf Eichmann a făcut o declarație șoc:”Guvernul ungar a plătit 5.000 de mărci pentru deportarea fiecărei familii de evrei.Nu,ungurii nu i-au vândut pe evrei naziștilor,ci pur și simplu le-au plătit ca să-i ia și să-i ducă.Putem afirma cu inima curată că nu a existat un popor în Europa care să se fi purtat mai cumplit,mai inuman cu evreii decât ungurii”.

ROMÂNII – SATANIZAȚI PE BANII LOR DE EDITURA HASEFER…
În 2001 editura Hasefer,subvenționată cu banii contribuabililor români,publica pentru cititori:”Austriecii au fost mai răi decât germanii.Rolul pe care l-au jucat în Holocaust a depășit orice proporții raportat la numărul populației…Românii,cu deosebire militarii ajunși dincolo de Prut și Nistru,nu s-au dovedit mai buni decât austriecii;chiar mai răi în anumite privințe…Au avut loc pogromuri…Românii au jucat un rol major la invadarea Rusiei care,pentru ei,era deasemenea un război împotriva evreilor.În Basarabia și Ucraina au omorât 200.000 evrei.Evreii erau îngrămădiți în camioane pentru vite,fără mâncare sau apă și erau mutați dintr-un loc în altul,fără vreo destinație anume….După Germania și Austria,românii au fost în Transilvania și Ucraina,cei mai mari ucigași de evrei.Erau mai degrabă înclinați să folsească bătaia și tortura,sau să violeze,ofițerii fiind mai cumpliți decât bărbații simpli,ei alegându-le pe cele mai drăguțe evreice tinere pentru orgii”(1).
Aici,minciuna este la ea acasă.Prin Diktatul de la Viena,în perioada septembrie 1940-octombrie 1944,Transilvania de Nord a fost sub ocupație maghiară.În acel teritoriu cedat s-a aplicat „soluția finală”În urma ordinului dat de generalul Ion Antonescu:”Soldați,vă ordon treceți Prutul” armata română a pornit Războiul Sfânt pentru reîntregirea hotarelor,nici decum un „război împotriva evreilor”.Deportările evreiești vizau o populație ostilă armatei și administrației românești.Am specificat câți dintre ei au fost uciși în acel Holocaust.

DIN 312.972 DE EVREI DIN ROMÂNIA AU MURIT…400.000!

Am impresia că miza jocului sunt BANII!Pretextul pentru ca knesset-ul și Elie Wiesel (se zice că s-a dovedit a fi cel mai mare impostor în privința Holocaustului) să-și îndrepte atât de târziu atenția spre România pentru solicitarea de despăgubiri pentru morții din timpul Holocaustului a fost oferit de premierul și președintele țării.Referindu-se la conflictele dintre unguri și români din martie 1990 de la Târgul-Mureș,Petre Roman a declarat pentru New York Times că în spatele acestora se află legionarii și „O reînviere a Gărzii de Fier,mișcare fascistă și antisemită.Manifeste ale Gărzii de Fier și ale organizației patronale Legiunea Arhanghelului Mihai au fost apariții comune în ultimele luni în această regiune”.A dezinformat!
Ceva mai târziu îi ține isonul chiar președintele Ion Iliescu.Refrindu-se la revolta tineretului împotriva regimului neo-comunist,din iunie 1990 din Piața Universității,susține că aparține mișcării legionare.O altă minciună oficială,care a devenit politică de stat.
Nada a fost aruncată.Moses Rosen,Rabinul Șef al României publica la 1 iulie 1991 în New York Times:”Numărul morților a ajuns la 400.000,despre care noi nu am putut vorbi până acum decât în străinătate sau aici numai între noi.Ei au pierit și nouă ni s-a interzis să-i putem plânge”.Plăcile negre comemorative amplasate în 1990(!) la intrarea în Templu Coral din București evocă un fals grosolan:”400.000 de Martiri Evrei din România”.După cum era de așteptat autoritățile române nu au luat nici o măsură constituțională.
Minciuna a fost demolată chiar de personalități marcante ale comunitățiilor evreiești.”La Roma,în 1957,a fost publicat studiul Regional Development of the Jewish Populațion of România,avându-l ca autor și pe W.Filderman,președintele „Comunității Evreilor din România” în perioada războiului.La pagina 15,studiul reproduce o hartă a României,indicându-se teritoriile pierdute în anul 1940.Pe suprafața rămasă a României autorii studiului au scris:”Acest teritoriu a avut 312.972 evrei în 1930.Până la sfârșitul războiului numărul lor a crecsut la 355.972,adică cu 13,7%.Explicația constă în aceea că România a fost un spațiu de refugiu pentru evreii din Polonia cucerită și din Ungaria hortistă”.
Da,am curajul să afirm că pe acest teritoriu s-a petrecut un miracol:a devenit locul de refugiu pentru evreii persecutați în alte țări.Dacă până mai ieri puteam spune cu mândrie că românii au participat la salvarea evreilor,astăzi ni s-a luat acest drept.Și mințim cu toții.
Un alt evreu,Matiaș Carp,a scris lucrarea „Cartea Neagră” în care îi absolvă de orice vină pe legionari.
În iunie 1991,în knesset s-a propus să se ceară României câte 50.000 de dolari pentru fiecare evreu ucis în Holocaust.Cum suma respectivă trebuia să fie cât mai mare,aproape s-a dublat numărul morților.Aceasta este cauza pentru care nu sunt de acord cu cifra de 400.000.Una este ca România să plătească despăgubiri de 20 de miliarde dolari,alta mai puțin de jumătate din suma cerută în knesset.
„Din acel moment-de când s-a propus în knesset-o întreagă campanie s-a dus pentru a implementa în conștiința lumii,și a românilor,ideea participării la Holocaust”,avea să spună Petre Țurlea.

„TIMPUL ACȚIUNII A SOSIT”
Mecanismul s-a pus în mișcare.”Memorandumul intern” al MAE,înregistrat cu nr.A5406/26.06.1995 se referă la întâlnirile dintre delagația română și oficiali ai statului Israel din ziua de 26.06.1995,document pe care ministrul de Externe Teodor Meșeșcanu a scris:”Rog discreție”.Iată conținutul documentului:
„La ultima reuniune(de la Madrid) s-a constituit Organizația Mondială a Evreilor pentru Restituirea Averilor.Din această organizație fac partte:reprezentanți ai Congresului Mondial Evreiesc,ai Agenției Evreiești pentru Israel,ai Organizației Claims Conference(ce s-a ocupat de problema despăgubirilor plătite de Germania evreilor),ai organizațiilor reprezentative ale evereilor originari din fiecare țară a fostului bloc comunist.Obiectivele principale ale acestei organizații sunt identificarea averilor și întocmirea dosarelor respective;exercitarea de influențe și presiuni din exterior,pentru ca parlamentele statelor vizate să adopte cadrul legislativ necesar recupeării averilor de către toți evreii,indiferent dacă trăiesc sau nu în țările respective,ori dacă mai sunt sau nu cetățeni ai statului respectiv…în 1992 s-a constituit în Israel,sub lozinca „timpul acțiunii a sosit”,Comitetul de inițiativă a organizației Uniunea Evreilor din România,care are ca obiectiv „recuperarea drepturilor și bunurilor evreilor originari din România,dobândite legal și confiscate abuziv de autoritățile românești de la instalarea guvernului Goga-Cuza până în prezent”.Se publică numeroase materiale de prezentare a problemei,iar în Israel au apărut birouri de avocatură care se ocupă de strângerea de documente pentru a fi folosite ca probe,inclusiv în Justiție,pentru recuperarea averilor din România.Avocatul Paul Feher are un astfel de birou în funcțiune în Israel și a mai înființat astfel de birouri de avocatură la Paris,Bonn și Budapesta,dar are intenția să deschidă unul și la București.Se estimează că vor fi cca.50.000-80.000 de cazuri…Este vorba de o acțiune de amploare,care se desfășoară la scară mondială;s-a creat un mecanism care dispune de mijloacele necesare(organizatoric,financiar,presă ș.a.) și este sprijinit în modul cel mai evident de S.U.A. și de cercurile influente.În aceste condiții,statele avute în vedere nu vor putea rezista multă vreme presiunilor de tot felul la care vor fi supuse și vor trebui să dea urmare cererilor”.(1).Documentul este semnat de ambasadorul român Ion Maxim și de directorul Dumitru Ceaușu(șeful Direcției Juridice și a Tratatelor din cadrul M.A.E.,la acea dată).
La 10.08.1995,Avshalom Meghiden,ambasadorul Israelului la București prezintă la MAE revendicările evreilor din Israel:400.000(cifră obsedantă) de propietăți imobiliare.Se întocmește nota „Problema bunurilor evreiești din România”.
Pentru următoarea informație nu sunt sigur sută la sută.Se pare că evreii au fost despăgubiți încă din anul 1946.Lucrețiu Pătrășcanu,ministrul Justiției de atunci,a emis o lege în acest sens,care a fost promulgată de tânărul rege Mihai I.
Iată ce avea să scrie Cristian Tudor Popescu:”Acuzați de crimă sunt tot românii,foști și viitori.A făcut-o acum laureatul Nobel pentru Pace,Elie Wiesel:”România a ucis,a ucis,a ucis”…Dar același lucru l-a spus cu o lună în urmă ambasadorul S.U.A.,Michael Guest,care nu e bătrân,nu e vreu și reprezintă poziția politică a Americii:”România a participat la Holocaust nu doar prin deciziile și acțiunile lui Antonescu și Gărzii de Fier(fals,nota TF),ci prin cetățenii care au sprijinit acele evenimente în mod deschis,sau prin tăcerea lor”.Oare intrarea în NATO înseamnă să trăim și cu ochii în pământ și noi,și copii noștri?Se pare că nu.America ne pune în genunchi și cu fruntea în țărână.Alaltăieri,România a semnat cu S.U.A. un tratat prin care militarii americabi aflați pe teritoriul românesc sunt scoși de sub jurisdicția Curții Penale Internaționale.Prin urmare,dacă un militar american din trupele deplasate în România își pierde controlul și pornește cu tancul prjn Țăndărei,trăgând în stânga și în dreapta,România nu va face apel la C.P.I. fără acordul S.U.A….Americanii au încecrat să impună acest tratat Uniunii Europene și au fost refuzați,chiar și de aliații tradiționali…Un astfel de tratat consfințește,de fapt,punerea militarului american deasupra tuturor celorlalte ființe omenești de pe continentul european.S.U.A. face astfel doveda unei mentalități de ocupant imperial,binecunoscută de-a lungul veacurilor.:justiții locale și internaționale.America poate să acuze o țară întreagă,România,de crime de război,dar nici ultimul soldat american nu poate fi judecat de comuniatea internațională…”(2)…

ADERAREA ROMÂNIEI LA N.A.T.O. CONDIȚIONATĂ
Opinia publică românească nu a fost informată că aderarea României la Alianța Nord-Atlantică a fost condiționată.
În martie 2002,la București a avut loc Conferința conducătorilor națiunilor doritoare de a adera la N.A.T.O.A fost invitată și o delegație a comunităților evreiești condusă de Rabinul Andrew Baker.În timpul întâlnirilor și consfătuirilor,oficialii români au fost confruntați cu nenumărate apeluri prin care României i se cerea să își asume responsabilitatea memoriei și suferinței populației evreiești din timpul celui de Al Doilea Război Mondial.Nenumărate întrebări au fost adresate referitoare la măsurile luate pentru a evita situația în care Mareșalul Ion Antonescu ar putea deveni un erou național pângărindu-se astfel memoria evreilor români exterminați în urma politicii sale.În repetate rânduri au fost formulate cereri ferme de elaborare și adoptare a unor legi care să stopeze răspândirea antisemitismului,înainte ca acest fenomen să devină un fenomen social scăpat de sub control.
Elie Wiesel a inaugurat personal un monument al Holocaustului în România.Înainte de a părăsi plaiurile mioritice i-a avertizat pe președintele Ion Iliescu și premierul Adrian Năstase:”Nu întoarceți spatele trecutului.Integrați-l în viața voastră și veți înflori.Uitați-l și veți fi osăndiți.”
Cum era de așteptat,oficialii români s-au conformat.În martie 2002,ca rezultat al presiunilor internaționale,primul ministru Adrian Năstase a inițiat Ordonanța Guvernamentală de Urgență nr.31/28.03.2002 „privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist,rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.”Acest act normativ încearcă să definească fenomenul de xenofobie și anti-semitism ca un fenomen social și o crimă inacceptabilă care trebuie redusă la minimum și pedepsită dacă este comisă.
A urmat apoi tăvălugul.Când Senatul american a votat unanim în favoarea extinderii N.A.T.O.cu încă 7 state:Bulgaria,Estonia,Letonia,Lituania,România,Slovacia și Slovenia,a precizat că aderarea va avea loc numai dacă aceste țări au acționat și acționează pentru:
-restituirea propietăților confiscate în timpul Holocaustului și al epocii comuniste;
-deschiderea și liberul acces la arhivele referitoare la Holocaust și perioada comunistă;
-constituirea unor comisii competente,formate din istorici și alți specialiști,care să elucideze și să raporteze public adevărul cu privire la rolul guvernelor și societăților lor în timpul Holocaustului și al epocii comuniste(ce frumos sună,nu?);
-colaborarea directă a guvernelor celor 7 țări cu alte guverne,în primul rând cu administrația americană,ca și cu societatea civilă,pentru ca popoarele celor 7 țări invitate să izbutească să-și asume și să depășească greșelile trecutului și în privința Holocaustului și a epocii comuniste.

„HOLOCAUSTUL DIN ROMÂNIA” –NERECUNOSCUT DAR PLĂTIT CU 4,3 MLD. EURO!
La 13.06.2003,cu ocazia aprobării Acordului de Cooperare dintre Arhivele Naționale ale României și Muzeul Holocaustului din SUA,un comunicat al Guvernului român arăta că.”înlăuntrul hotarelor României nu a avut loc un Holocaust.”Federația Comunităților Evreiești din România a publicat însă acte doveditoare din care reiese că au murit 250.000 de evrei,iar Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Anti-Semismului(MCA) din România,asociație afiliată la Liga Anti-Defăimare din SUA,solicita premierului Adrian Năstase să retracteze în mod public negarea Holocaustului.Și din cele de mai sus,o sursă evreiască credibilă recunoaște că,în România,au murit 250.000 de evrei și nu 400.000.
Ministrul Culturii,Răzvan Teodorescu,a arătat că evreii au fost uciși în Transnistria,spațiu ocupat și guvernat de trupele române,dar în afara teritoriului românesc.
Până la urmă Guvernul român a amendat declarația făcută în 13 iunie.
Apoi președintele Ion Iliescu a afirmat.”Masacrele de la București și Iași din 1941 și trimiterea evreilor în lagăre de concentrare din Transnistria au avut loc,dar liderii din acea perioadă sunt responsabili pentru aceste evenimente…Este imposibil să fie acuzat poporul român și societatea românească pentru acest lucru…Înseamnă asta că bieții cetățeni români de azi să plătească pentru ceea ce s-a întâmplat atunci?Merită să îi jupuim pe cei care trăiesc acum în suferință pentru a-i compensa pe ceilalți?”El a precizat că procesele prin care se solicită restituirea propietăților evreiești trebuie fie amânate,fie respinse.
Cotidianul Jerusalem Post a fost foarte revoltat de aceste declarații,și considera că în România are lor o recrudescență a fascismului.”Președintele Ion Iliescu a ofensat sensibilitățile evreiești în câteva ocazii recente,cu comentarii care au mers de la negarea Holocaustului și au ajuns la o dezvinovățire colectivă a României de orice culpabilitate pentru rolul său în masacrarea în masă a evreilor în cel de-al doilea război mondial.”Același ziar scrie că aceste declarații nu urmăresc altceva decât sustragerea României de la plata unor „compensații simbolice minuscule”,și a chemat la izolarea șefului statului român pe scena internațională.Ministrul israelian de Interne,Avraham Porez,născut în România,l-a declarat „persona non grata”.
Președintele Iliescu a răspuns că România recunoaște suferințele evreiești.Problema compensațiilor este însă una delicată.”În condițiile României de astăzi,în care unul din trei români trăiesc în sărăcie,a plăti circa 9-10 miliarde de dolari într-un timp scurt poate provoca grave dezechilibre economice și sociale.De aceea,președintele Ion Iliescu este pentru retrocedarea în natură a propietăților existente și pentru o eșalonare în timp a despăgubirilor în bani”,se comunica de către Biroul de Presă al Administrației prezidențiale.Cotidianul Haretz a dat o cifră exactă a „minusculei compensații”:5,3 miliarde de dolari!Aș fi tare curios să știu cum s-a ajuns la această cifră?Cum au fost evaluate suferințele?Dar crimele?
Zeev Schwartz,președintele „Uniunii Evreilor Originari din România care trăiesc în Israel”(H.O.R.),a amenințată că „dacă situația va continua,îmi iau angajamentul,în numele zecilor de mii de evrei originari din România,pe care H.O.R. îi reprezintă,că voi apela la Curtea Internațională de la Strasbourg,pentru a ni se face dreptate.Actuala poziție adoptată de România nu-i va servi intrării în NATO și nici în Comunitatea Europeană.”
Lucrurile s-au limpezit.În sensul că oficialii români au cedat pe toate liniile.Președintele României,Traian Băsescu a semnat un acord cu Israelul,în virtutea căruia țara noastră va plăti 4,3 miliarde de auro despăgubiri pentru „Holocaustul petrecut pe teritoriul României”!Dacă avem în vedere faptul că România este singura țară din lume care nu percepe de la americani nici un cent pentru chiria terenurilor puse la dispoziția lor pentru a-și construi bazele militare!!-măsură hotărâtă de același președinte-ne dăm seama în slujba cui se află guvernanții noștri.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.06.12 19:03

MISTERELE HOLOCAUSTULUI DIN ROMÂNIA (III)

SALVATORUL ANTONESCU – EXECUTAT, ASASINUL HORTHY - REABILITAT
Redau mai jos un articol/scrisoare apărută în nr.564/2.04.2008 al publicației New York Magazin,publicație a diasporei românești din SUA:
„Stimate domnule editor Grigore L.Culian, Mă numesc Robert Horvath,sunt de profesie cineast,absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică București(IATC) și am lucrat la mai multe studiouri din România,îndeosebi la Televiziunea Română.Actualmente,îmi continui activitatea la studioul meu de film „Kiro Studio International”,cu sedii în Manhattan(New York) și Tokio.Sunt cunoscut,de asemenea,în calitate de grafician,ilustrator și pictor.
În data de 20 martie 2008 a avut loc,la Institutul Cultural Român din New York,un eveniment dedicat special Holocaustului din România,din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.La acea manifestare a participat și o delegație din România remarcându-se prezența d-lui general Mihai Ionescu,directorul Muzeului Holocaustului din București.
Pentru că adevărul istoric a fost prezentat unilateral și subiectiv,am avut o intervenție,pe care,în cazul că o considerați pertinentă,vă rog să o publicați în ziarul Dvs.Redau mai jos intervenția mea la acest eveniment.
Cuvintele sunt traduse din limba engleză,deoarece la ICR New York este încă interzisă folosirea limbii române.
Doamnelor și domnilor,
Deoarece v-ați referit în expunerea Dvs. la necesitatea ca generațiile viitoare să afle adevărul despre tragedia Holocaustului și pentru că astăzi copiii învață la școală că românii sunt vinovați de genocid,aș vrea ca ei să afle și faptul că românii au fost aceia care au salvat întreaga populație evreiască de pe teritoriul actual al României(fără supărare,dar aici a exagerat-nota TF).Asistăm la un fapt unic în istoria celui de-al Doilea Război Mondial,anume acela că un om s-a opus presiunii germane,salvând mai mult de jumătate de milion de oameni de la pieire.Acest miracol românesc se datorează în primul rând poziției intransigente și plină de curaj a mareșalului Ion Antonescu.În al doilea rând mai trebuie ținut cont și de caracterul specific al societăți românești din perioada respectivă.Mă refer aici la Ion Brătianu,Iuliu Maniu,la partidele istorice,la Regina Elena,la Dr.Lupu,la Patriarhul Nicodim,la mitropolitul Bălan,la întreaga Biserică Ortodoxă Română și la mulți alții care au pus umărul la salvarea evreilor.Cred însă că factorul principal îl reprezintă mentalitatea,psihologia și omenia românilor…”(1).
Dinu Giurescu conchide că 108.000 de evrei români au fost exterminați de autoritățile române.Florin Constantinescu estimează că au fost supuși decimării cca.200.000 de evrei români și ucraineni.Andrei Pippidi acceptă cifra de 120.000,produsă de istoricul german Christa Zach,ca reflectând „cea mai(…)temeinică cercetare”.
Între 110.000 și 120.000 este și numărul indicat de Lucian Boia.
Aceste cifre nu includ victimele din rândul populației evreiești ucrainene sau ruse.
Estimările istoricilor evrei de origine română stabiliți în SUA sau în Israel,sunt considerabil mai ridicate,ajungând-se la cifra de 410.000(Jean Ancel).
Tragedia umană nu poate fi folosită în scopuri speculative,nu suntem, la o competiție a suferințelor.Câți cunosc gestul unui președinte american?L-am numit pe Ronald Reagan care a refuzat să viziteze fostul lagăr german din Dachau.Acest gest ar trebui să dea de gândit.Ființa umană trăiește într-o epocă în care îi este amenințată însăși supraviețuirea.Toți laolaltă,evrei și creștini,musulmani și budhiști,ori indiferent de religie,avem nevoie unii de alții.Prezentarea denaturată a adevărului nu ajută acestei cauze.
Tocmai din această cauză am prezentat relatările unor perssonalități de frunte ale comunităților evreiești despre guvernarea Antonescu.Nu pentru a promova cultul acestuia.Ci pentru Adevăr…

„PRIETEN AL EVREILOR?”
Așa este considerat Miklos Horthy de către unguri și o parte a liderilor sionismului mondial.Câteva precizări necesare.
În primul rând,nu a fost „amiralul fără flotă”.Născut la Baia Mare,Miklos Horthy,Duce de Szeged și Otranto a fost amiralul flotei Austro-Ungare,cîștigând mai multe bătălii cu flota italiană.La 1 noiembrie 1918,din ordinul împăratului Carol a predat flota noului Regat al Sârbilor,Croaților și Slovenilor.
Sfârșitul Primului Război Mondial a lăsat Ungaria fără acces la mare,iar serviciile amiralului Horthy nu mai erau necesare.După ce armata română a eliberat Ungaria de sub regimul comunist,s-a retras,iar la 16.11.1919 Horthy și-a făcut intrarea triumfală în Budapesta în postura-i celebră deja-călare pe un cal alb.La 1 martie 1920,cu 131 voturi pentru din 141,Parlamentul ungar l-a ales regent al Ungariei,iar la 7.11.1921,după două tentative nereușite ale regelui Carol de a-și salva tronul,devine unicul stăpânitor al Ungariei prin modificarea Constituției.De la 1 martie 1920 până la 15 octombrie 1944 a condus Ungaria de pe o poziție conservatoare,cu înclinații de dreapta.
Pentru a-și păstra puterea,a cochetat cu fascismul,dar nu a agreat mișcarea fascistă din Ungaria.Mai ales Partidul Crucilor cu Săgeți,pe al cărui lider-Ferenc Szaler-l-a întemnițat.
Urmărind refacerea Ungariei Mari,a devenit vasalul lui Hitler.Prin primul arbitraj de la Viena,din noiembrie 1938,Ungaria a primit o treime din Slovacia,iar în aprilie 1939 și o parte din Rutenia.În 1940,prin cel de-al doilea Arbitraj de la Viena(Dictatul de la Viena în istoriografia română),Ungaria a anexat nord-vestul Transilvaniei,cu o populație majoritar românească.În 1941,după dezmembrarea Jugoslaviei,Ungaria a mai primit și Banatul Sărbesc în care,însă,la insistențele generalului Antonescu,Hitler a lăsat guvernator german.
Am considerat necesar să-l prezint,pe scurt,deoarece a încercat să-și asigure spatele pentru crimele săvârșite de regimul său.
La începutul lui 1943,Horthy și guvernul ungar își manifesta tot mai clar intenția de a scoate Ungaria din război.În fața acestei situații de neconceput,la 19 martie Hitler ordonă declanșarea Operațiunii „Margarethe I”.Opt divizii germane ocupă Ungaria.Odată cu ele a sosit și Adolf Eichmann,șeful secției din ministerul Securității germane ce se ocupa cu
deportarea evreilor,în fruntea Sonderkomando-ului său,format din circa 150 de specialiști în „vânătoarea de evrei”,stabilindu-și cartierul general la Budapesta.
Suveranitatea Ungariei a devenit o farsă,germanii devenind șefii reali ai statului.Pe data de 22 martie Szojai Dome a fost numit prim-ministru și ministru de Externe.El este cel care a ordonat începerea aplicării „soluției finale”.Horthy a rămas șeful statului.
În Ministerul de Interne ungar au fost numiți „doi antisemiți notorii,Laszlo Endre și Laszlo Baky,responsabili cu rezolvarea „problemei evreiești”,care au înlesnit considerabil activitatea subordonaților lui Eichmann.După numirea sa ca secretar de stat,Baky a declarat cinic și fără echivoc:”Sarcina mea privește stârpirea totală și devinitivă a ticăloșiilor evreiești și a stângii politice.Sunt convins că Guvernul va reuși să ducă la bun sfârșit această
misiune covârșitoare care este de o importanță politică colosală”.Bombardamentele aliate asupra Budapestei deveniseră mai frecvente.Baky,susținut de Gestapo și SS,încercase printr-o lovitură de stat să ajungă la putere.”L 4 iulie 1944”,scrie Brahan,”Horthy l-a rugat pe
Edmund Veesenmayer(emisarul plenipotențiar al lui Hitler în Ungaria-n.a.) să retragă Gestapoul,ca suveranitatea Ungariei să poată fi restabilită.Și-a exprimat totala nemulțumire pe care o simțea față de Sztoja,și disprețul pe care îl avea pentru Baky și Endre(responsabili cu deportarea evreilor-n.a.).Două zile mai târziu,Horthy l-a informat pe ambasadorul Germaniei că intenționează să oprească deportările evreilor,iar la 7 iulie 1944 Horthy ordona „încetarea transferului de evrei către Germania”.Horthy se baza pe loialitatea armatei maghiare,pe prietenii politici și pe fiul său,Horthy Miklos junior,care stabilise legături cu Aliații,cu șefii evreimii budapestane și cu diverse grupuri antinaziste”.(2).
Când l-a numit pe Baky Horthy i-a spus:”Te numeri printre ofițerii mei vechi din Seghedin,și știu că îmi ești devotat,mă încred total în tine,deoarece te numesc,în aceste zile negre,secretar de stat la Ministerul de Interne.Azi avem nevoie de cei mai buni unguri…Urăsc evreii galițieni și comuniști.Afară cu ei din țară!Afară!Afară!”(3).
Fiind pus în fața capitulării României și a trecerii acesteia de partea Aliaților,Horthy a demis guvernul și a încercat formarea unuia nou.În paralel,a purtat negocieri cu sovieticii.La 15.10.1944 Horthy anunța la radio,oficial,că Ungaria ieșea din război.Cu ceva timp înainte,Hitler îi ordonase celebrului Otto Skorzeny să execute o misiune specială în Ungaria.Fiul lui Horthy a fost luat ostatic.Skorzeny a intrat în Budapesta cu 42 de tancuri și cu unitatea sa specială Goliath.La 16.10.1944,Horthy este arestat în palatul regal din Buda,forțat să revoce armistițiul,după care a abdicat.
Restul războiului l-a petrecut în arest,într-o casă,în Bavaria.În mai 1945 a fost arestat de americani.
Am prezentat unele lucruri inedite despre Miklos Horthy tocmai pentru ca cititorul să poată face o comparație între modul în care este perceput acesta în Ungaria-erou național și „prieten al evreilor”,și destinul tragic al mareșalului Ion Antonescu.
Repet,Horthy a căutat să-și asigure viitorul după terminarea războiului,să-și asigure un alibi.

FALSIFICĂRI CARE JIGNESC
Academia Ungară de Științe a patronat publicarea Istoriei Transilvaniei,o „operă” vastă,în trei volume masive.Cel care are răbdarea să o citească cu luciditate remarcă că întreaga „operă” prezintă denaturări și falsuri,aprecieri tendențioase,omisiuni deliberate.Fiecare capitol falsifică etapele și momentele pe care le abordează.Tocmai pentru a minimaliza crimele regimului horthyst.Voi exemplifica prin cel mai tragic eveniment:aplicarea „soluției finale”,adică exterminarea populației evreiești din partea de nord a Transilvaniei cotropită de Ungaria horthystă.
Pentru a minimaliza acest Holocaust,capetele luminoase care au conceput această Istoria a Transilvaniei îi acordă doar patru rânduri și jumătate!Deci,exterminarea fizică a unei populații care trăia de secole pe aceste meleaguri,este tratată într-o singură frază.Și aceasta mincinoasă.Concret:”După ocupația germană,în 1944,autoritățile ungare-în pofida protestelor curajoase ale intelectualilor progresiști șl ale capilor bisericii,ca de pildă,a episcopului Marton Aron-au transportat o parte însemnată a populației evreiești din Transilvania de Nord,vreo 90-100.000 de oameni,în lagărele de concentrare din Germania,condamnându-i la pieire”.Atât!
Într-o „operă” de 2.000 de pagini,această frază a fost strecurată la pagina 1757.Aproape cinci ani de crime individuale și colective,exterminarea fizică a unei întregi populațiii într-o
singură frază?Ce istorie este aceasta? O minimalizare jignitoare a unuia din cele mai mari asasinate în masă din istoria omenirii.Opinia publică internațională este indusă în eroare.Istoria este falsificată grosolan.
După autorii acestei Istorii de batjocură Holocaustul evreilor în Ungaria Mare a început „După ocupația germană.în 1944…”Probitatea științifică,etica istoriei sunt batjocrite.Pe bună dreptate,cititorul se întreabă:”Până la ocuparea Ungariei de către trupele germane,evreilor din Transilvania de Nord nu li s-a întâmplat chiar nimic?”
Pătrunzând în nord-vestul României,aparatul represiv horthyst a fost îndreptat asupra populației românești,în special a evreilor.Au fost săvârșite mii de crime individuale și colective,care încă sunt vii în mintea urmașilor martirilor de la Trăznea,Cerișa(județul Sălaj),din Vișeu și Tășnad sau la Sucutard,lângă Gherla.Care dor până la urlete neputincioase.O teorare fără precedent a fost instaurată în teritoriul cedat Ungariei.Suferințele a zeci de mii de oameni sunt ignorate de autorii „operei”.”E greu de crezut,pentru că lucrarea lui Ghideon Hausner,procurorul general al cunoscutului proces intentat criminalului de război Eichmann,apărută în traducere la Budapesta cu titlul „Sentință la Ierusalim”,arată că în vara lui 1941,la scurt timp după ce Germania nazistă atacă Uniunea Sovietică,autoritățile ungare îi strâng pe toți așa zișii „evrei din Răsărit”,adică pe cei care nu aveau cetățenie ungară(foști evrei polonezi,români și cehoslovaci) și-i târăsc în zonele abia cucerite din Polonia Răsăriteană.Acolo,SS Obersturmbanmfuhrer Jeckalm s-a angajat ca „până la 1 septembrie îi va lichida pe acești jidani”(pe cei deportați din Ungaria,Transilvania de Nord și pe cei localnici-n.n.).Și s-a ținut de cuvânt.Einsatz-gruppe C. de sub comanda lui i-a nimict pe toți la Kemenec-Podolsk și în orașele vecine.Numărul victimelor a depășit cifra de 20.000.Doar câțiva au reușit să scape ca prin minune,să ajungă la Budapesta și să povestească cele întâmplate”(4)
Cum de sunt uitate suferințele bărbaților evrei,în număr de 50.000,înrolați în companiile de muncă forțată?Dintre care circa 42.000 au murit.Dar cei 1.000 de evrei asasinați în ianuarie-februarie 1942 la Novi Sad?
Toate aceste crime s-au petrecut în timpul regimului lui Miklos Horthy.
Se minte în continuare.Nici un intelectual progresist,nici un cap al bisericii nu a protestat curajos.Marton Aron a protestat curajos,dar el era episcop la…Alba Iulia.În România.La 18 mai 1944 a trecut granița și a protestat la catedrala „Sf.Mihail” din Cluj.Pentru aceasta a devenit „persona non grata” pe teritoriul ocupat de regimul hortyst.Și trimis înapoi în țară.
Și cum adică?”(…) au transportat o parte însemnată a populației din Transilvania de Nord,vreo 90-100.000 de oameni…”Cum poți scrie că „o parte însemnată” când toți evreii din nordul Transilvaniei au fost deportați-nu transportați-,în baza listelor întocmite din timp.Nu „în lagărele de concentrare din Germani” ci în lagărul de exterminare Birkenau-Auschwitz.Toți.
Iar cifra de maxim 100.000 este dinadins micșorată.Numărul evreilor supuși „soluției finale” a fost de peste 166.000.Iar aceasta a fost urmarea directă a politicii fasciste,rasiste și antisemite,promovată de regimul lui Horhy.
Autorii acestei „opere” caută să atenueze rolul și zelul horthyștilor în adoptarea „soluției finale”,mergând până la încercarea de a le diminua răspunderea.Aproape că îi absolvă de toate,aruncând vina pe naziști.Însă documentele vremii îi acuză.În sentința nr.B.X.4419 din 7 ianuarie 1946,în procesul Endre,Baky(secretari de stst) și Iarros(ministru de Interne),Tribunalul Poporului din Budapesta va arăta:”Nu poate exista nici o îndoială că efectuarea concentrării și deportării peste graniță a unui număr de 434.351 persoane,cu locuințe răspândite în diferite părți ale țării în numai două luni a fost posibilă exclusiv datorită cooperării active a autorităților ungare cunoscătoare a situaței locale…La timpul său,mai multe personalități germane(Eichmann,Wislicany),au declarat că situația din Ungaria este specială,pentru că Endre și Baky dictează un tempo mai rapid în afacerile evreiești decât înșiși nemții.Iar,potrivit depoziției lui Veesenmayer,Eichmann Adolf,specialistul Berlinului în Ungaria pentru rezolvarea problemei evreiești,i-a comunicat că,în esență desfășurarea deportării se bazează pe jandarmerie și administrația ungară,pentru că el nu dispune decât de un mic comandament”.
După cum se știe,guvernanții de atunci de la Budapesta n-au vrut în nici un chip să recunoască public crima pe care au inițiat-o și au săvârșit-o cu meticulozitate sadică și sălbăticie gregară.”Cu încăpățânare și nerușinare stupefiantă,guvernul horthyst,apoi cel szalisist,au negat crima săvârșită împotriva evreilor.La 7 Noiembrie 1944,Ambasada Elveției,care reprezenta interesele României la Budapesta,a prezentat Ministerului de Externe ungar o notă în care guvernul român solicita Crucii Roșii Internaționale să cerceteze autenticitatea știrilor privind intenția guvernelor german și ungar de a-i lichida pe evreii deportați din nordul Transilvaniei și comunica,totodată,faptul că studiază măsuri menite să determine guvernele amintite să se abțină de la măsuri extreme față de evrei.
Răspunsul la notă a fost trimis Ambasadei Elveției la Budapesta la 15 Noiembrie.Guvernul nazist afirma că evreii din Transilvania de Nord-ale căror trupuri de luni de zile fuseseră transformate în fum și cenușă la crematoriile Berkenau-Auschwitz-nu au fost deportați ci mobilizați la munci la fel ca toți cetățenii ungari.În continuare se scria negru pe alb că nu-i amenință nici un pericol(pe evrei-n.n.),ci din contra,ei se bucură de un bun
tratament,de o aprovizionare regulată,acordându-le munci sigure și importante.Asemănătoare este și situația românilor care efectuează munci obligatorii”.88).
Autorii acordă mai mult spațiu Holocaustului evreilor din România.Și aici minciuna este la ea acasă.Spre exemplu,se subliniază că:”În timpul celui de al doilea război mondial,potrivit aprecierilor,în România,mai ales la est de Carpați,au fost omorâți 337.000 de evrei”.
Generațiile de azi au datoria morală de a cunoaște aceste crime,atitudinea guvernelor față de „soluția finală”.În acest sens istoricii au o mare obligație,deoarece asemenea evenimente nu se pot șterge din Istorie.Oricâte decrete și ordine ministeriale se vor da.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 31.05.12 16:10

MISTERELE HOLOCAUSTULUI DIN ROMANIA (II)

HOLOCAUSTUL – ISTORIE IMPUSĂ PRIN LEGE…
La începutul mileniului al III-lea liderii politici,guvernele și
politicienii au impus,mai mult ca oricând,modelarea trecutului în
conformitate cu interesele prezentului.În
SUA,Germania,Franța,Belgia,România etc. au fost adoptate pe bandă
rulantă legi și directive care impun „adevărul istoric”.Față de toate
acestea istoricii adevărați,care își respectă deontologia profesională
își spun cuvântul.Prezint protestul publicat de ziarul Liberation pe
13.12.2005,semnat de istorici renumiți ca:Jean-Pierre Azema,Elisabeth
Badinter,Marc Ferro,Jacques Julliard,Pierre Nora,Mona
Ozouf,Jean-Pierre Vernant,and Pierre Vidal-Naquet:
„Mișcați de intervențiile politice din ce în ce mai frecvente în
aprecierea evenimemtelor trecutului și de procedurile judiciare care
îi ating pe istorici și gânditori,noi susținem următaorele principii:
Istoria nu este o religie. Istoricul nu acceptă nici o dogmă,nu
respectă nici o interdicție,nu cunoaște tabu-uri.El poate să fie
incomod. Istoria nu este morală.Istoricul nu are rolul de a exalta
spiritele sau de a condamna,el explică.
Istoria nu este sclava actualității.Istoricul nu aplică asupra
trecutului schemele ideologice contemporane și nu introduce în
evenimentele din trecut sensibilitatea actuală.
Istoria nu este memorie.Istoricul,îmtr-un demers științific,adună
amintirile oamenilor,le compară între ele,le confruntă cu
documente,obiecte,urme și stabilește faptele.Istoria tinde să păstreze
memoria,nu se reduce la ea.
Istoria nu este un obiect juridic.Într-un stat liber,nici
Parlamentul,nici autoritatea judiciară nu au dreptul că definească
adevărul istoric.
Politica statului,chiar animat de cele mai bune intenții,nu este
politica istoriei.
Constituie o violare a acestor principii că anumite articole de
lege-anume legea din 13 iulie 1990,cea din ianuarie 2001,cea din 21
mai 2001,cea din 23 februarie 2005-au restrâns libertatea
istoricului,i-au indicat sub amenințarea sancțiiunilor ce trebuie să
cerceteze și ce trebuie să găseasacă,i-au impus metode de cercetare și
limite.Noi cerem abrogarea acestor articole nedemne de un regim
democratic”.
Contrar poziției istoricilor francezi,în România,istoricii și
cercetătorii în domeniu,reprezentanții societății civile nu au
reacționat la legile și directivele date de guvernanți,nu au protestat
într-un grup omogen față de falsificarea istoriei.Reacții timide au
fost pronunțate față de „Raportul Tismăneanu”,raport ale cărui
concluzii și verdicte vor fi schimbate pe măsura deschiderii
arhivelor.
Recent,a văzut lumina tiparului o lucrare esențială pentru cunoașterea
guvernării antonesciene:”Al III-lea Reich și Holocaustul din
România(1940-1944).Documente din arhivele germane”,editată de
Institutul pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.
În „Dosarele ultra secrete” numărul 524,30.08.2008,Teșu Solomovici m-a
încântat cu un articol pertinent referitor la „Mareșalul Ion Antonescu
în noile documente din Arhivele germane”.Ottmar Trașcă și Dennis
Deletant,cei doi istorici care au scris lucrarea amintită,consideră că
refuzul mareșalului de a permite deportarea evreilor-români în
lagărele de exterminare naziste și oprirea,în general,la 13.10.1942,a
oricărei deportări în Transnistria,ar fi o „pretinsă rezistență”.”Deși
documentele existente și traduse acum în românește atestă această
„rezistență”a mareșalului,totuși ea nu e recunoscută ca atare.Probabil
pentru că o asemenea interpretare ar da apă la moară,așa cum scrie
Dennis Deletant,”percepției distorsionate cu privire la politica
antisemită a regimului antonescian”.Nimic mai fals!Din
nefericire,există mulți istorici care cred așa”,scrie Teșu
Solomovici.Și continuă:”Personal,nu am putut înțelege niciodată de ce
unele gesturi,hai să le spunem „pro-evreiești” ale mareșalului,trebuie
estompate,de parcă adevărul despre natura antisemită a regimului
antonescian ar avea de suferit din această cauză.Și dacă mi-e drag
Platon,mai drag îmi este adevărul,așa că o voi spune apăsat:mareașlul
Ion Antonescu a anulat,la 13 octombrie 1942,planul german de deportare
a evreimi române în lagărele de exterminare din Polonia,salvând astfel
cele câteva sute de mii de evrei trăitori în
Muntenia,Moldova,Dobrogea,Banat și Transilvania de Sud”.
Visul lui Antonescu a fost o România curățată de elemente străine
și,în special,de evrei,fapt pentru care a acționat în
consecințăVoința și-a exprimat-o clar în vara anului 1942,spunând:”Îmi
este egal dacă aceste elemente,(evreii,n.n.),trec dincolo de Bug,în
Transnistria,sau dincolo de Mediterana,în Palestina,esențial este ca
aceste elemente să plece de pe teritoriul nostru”.
Mareșalul a fost foarte explicit:evreii să plece,nu că fie uciși.Adică
o „purificare” a României.Cine contiuă să traducă acest termen cu
„lichidarea fizică a evreilor” comite o mare eroare…

JOSEPH GOEBBELS – NEMULȚUMIT CĂ ROMÂNIA SALVA EVREI DIN TOATĂ EUROPA
În „Jurnalul” său,ministrul propagandei publice germane,își exprima
fățiș nemulțumirea față de aliatul lui Hitler,Mareșalul Ion
Antonescu.”Lucrurile din România se desfășoară așa cum m-am
temut.Antonescu guvernează cu ajutorul masonilor și al dușmanilor
Germaniei.Minoritățile noastre sunt asuprite,Reich-ul și-a dat atâta
osteneală degeaba!”.
„Despre guvernatorul Alexianu,căpitanul comandor de marină Georg
Mensink,comandantul militar german al zonei maritime Odesa,ne-a
informat că s-a organizat,cu aprobarea autorităților de la București
plecarea din portul Constanța,fără o escortă adecvată,a numeroase
vapoare cu evrei din România și refugiați în România din diverse
colțuri ale Europei,cu destinația Palestina.Se va pune în vedere
autoritățiolor de la București,domnului vicepreședinte Mihai
Antonescu,oprirea de îndată a unor asemnea transporturi și eventual
demiterea lui Alexianu.”
„Reprezentanții noștri de la București,domnii Killinger și Clodius,vor
trebui să atragă hotărât atenția guvernului Antonescu,că Reich-ul
german face eforturi și sacrificii enorme pentru purtarea războiului
și obținerea victoriei finale și noi nu înțelegem și nu acceptăm
faptul că din Transnistria administrată de români au plecat nenumărate
vagoane cu alimente pentru ajutorarea Franței…Ba mai mult,profesorul
Alexianu,guvernatorul Transinistriei,aservit total prieteniei cu
profesorii universitari din Franța,și-a permis să dirijeze special un
vagon special cu ajutoare alimentare Facultății de Drept din
Bordeaux,un centru plin de masoni și evrei care mențin legătura
deschisă și pe față cu dușmanii Reich-ului.”
Extrasele de mai sus au fost depuse de Șerban Alexianu,fiul fostului
guvernator al Transnistriei,la dosarul aflat pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justție,care a judecat recursul declarat de Parchet
împotriva decitiei Curții de Apel București,care a hotărât
reabilitarea parțială a Mareșalului Antonescu,a lui Gheorghe Alexianu
și a altor colaboratori apropiați ai Mareșalului,judecați și
condamnați de Tribunalul Poporului în 1946.Oare ordinele cui le-a
executat Parchetul?Ale americanilor ori ale evreilor?

DUPĂ DIKTAT, AU SUPRAVIEȚUIT…15.000 DIN 200.000
Pe data de 12.04.1987,eminentul profesor Raoul Șorban a ținut o
cuvântare la Institutul pentru studierea Holocaustului din Haifa din
care reiese că,la data de 5 septembrie 1940 a început ocuparea
efectivă a Transilvaniei de Nord de către armata regatului
ungar,teritoriu format din 11 județe,cu o populația de circa 3
milioane de locuitori:
-cca.1.700.000 de români;
-cca.900.000 de maghiari;
-cel puțin 200.000 de evrei;
-cca.40.000 de sași și
-un număr neprecizat de ucraineni(ruteni),slovaci,armeni și țigani.
La sfârșitul celor patru ani de ocupație maghiară,în septembrie
1944,situația demografică se prezenta astfel:
-numărul românilor a scăzut la circa 1 milion:cca.400.000 au fost
expulzați ori s-au refugiat în România(vechiul Regat),cca.150.000 au
murit ca soldați pe front(încorporați în armata ungară) sau în
companiile de muncă forțată,iar cca.150.000 erau mobilizați în
companiile de muncă forțată;
-numărul maghiarilor a crescut cu circa 200.000 prin transfer de
populație în locul românilor și al evreilor;
-numărul sașilor a scăzut la cca.15.000.Restul erau înrolați în armata
lui Hitler ori au părăsit Transilvania de Nord odată cu armata germană
în retragere;
-practic,nici un evreu nu a mai rămas în teritoriul cedat Ungariei.92%
au fost deportați în lagărele de exterminare naziste,majoritatea fiind
masacrați.Restul au fost trimiși în companiile de muncă.Au
supraviețuit aproximativ 15.000 de evrei.
Pentru a înțelege mai bine esența din titlul acestui articol,voi apela
la o statistică:
„-în anul 1720,din populația totală a Ungariei,care era de
2.583.000-erau unguri 1.161.000(adică 45%) și nemaghiari
1.421.000(55%);
-în anul 1787 populația Ungariei crescuse la 8.003.000 locuitori.Din
aceștia numai 2.322.000-adică 29%-erau unguri,5.681.000-adică71% fiind
nemaghiari;
Abia în 1900 din numărul total al populației regatului ungar,care era
de 16.722.000,majoritatea de 51,4% adică 8.589.000 erau
unguri,nemaghiari fiind 8.133.000”(1).
La pagina 161 autorul,un sociolog evreu de notorietate
mondială,demonstrează că între 1787-1900,în Ungaria au fost
„asimilați”,adică transformați în unguri,circa 2.800.000 de
nemaghiari.Situația demografică specială din Ungaria a determinat
oficialitățile țării să-și propună desființarea naționalităților prin
orice mijloace.Această orientare a devenit evidentă încă din primele
zile de ocupare a Transilvaniei de
Nord.Violențele,brutalitățile,maltratările și asasinatele comise
împotriva românilor și evreilor nu puteau fi interpretate decât ceea
ce erau.Datorită acestei situații a apărut spontan un puternic
sentiment de solidaritate între români și evrei,expuși aceluiași
pericol.

„SOLUȚIA FINALĂ” – APLICATĂ ÎN UNGARIA CU „URĂ ȘI SĂLBĂTICIE”
În cadrul conferinței pe care a susținut-o la Haifa profesorul Raoul
Șorban a punctat:”Toți cei care am fost martorii evenimentelor știm
însă din propria noastră constatare că cei ce au săvârșit aceste
acțiuni criminale fără precedent în istoria Transilvaniei au fost
organele oficiale ale regatului
ungar,adică,armata,jandarmeria,poliția,administrația,organizațiile
paramilitare aflate sub control oficial.Acestor organe de stat li s-a
atașat,nu o dată,și o parte a populației civile,în explozii de ură de
o sălbăticie greu de descris.”
S-a încetățenit,inclusiv în rândul iudeo-masoneriei mondiale,ideea că
în Ungaria,respectiv Transilvania de Nord,aplicarea „soluției finale”
în cazul evreilor a fost în legătură directă cu prezența trupelor
germane,care au pătruns în Ungaria la 19 martie 1944.Greșit!
În cartea „Maghyarorbag tortenete(Istoria Ungariei”vol.VIII,apărută în
1976,este combătută această ipoteză:”Cercurile extremiste ale
naționaliștilor maghiari vedeau rezolvarea problemei naționalităților
din Ungaria în evacuarea lor și înlocuirea lor cu ungurii repatriați
din străinătate.A existat intenția de a evacua întreaga populație din
Rusia subcarpatică(Karpatalja)(locuită de ruteni,români și evrei-nota
TF) în acele părți ale Uniunii Sovietice,care se aflau sub ocupație
ungurească…Circa 18.000 de evrei,care nu puteau să-și dovedească
cetățenia ungară,nu numai din Rusia subcarpatică,ci și din alte
regiuni ale Ungariei,au fost pur și simplu deportați.Cei mai mulți
dintre ei au fost apoi asasinați în Ucraina.”
„Soluția finală” a fost preconizată și enunțată și de
politicieni.Astfel,în 1942 Partidul Ardelean Maghiar(Magyar Erdelyi
Part),al cărui ideolog fusese deputatul Miko Imre,a elaborat la Cluj
„Programul pentru rezolvarea definitivă a problemei evreiești”(vezi
ziarul Keleti-Ujsag,Cluj,28.04.1942).Ca adept al lui Hitller,Miko a
fost,firește,de acord cu „soluția finală”,ca și cu proiectul de
înlăturare a naționalităților din viața publică a Ungariei.Același
Miko Imre,în ultimii săi ani de viață a funcționat ca îndrumător
ideologic la o editură socialistă de limba maghiară din România.A
decedat pe la începutul mileniului III.Nimeni nu l-a cercetat și
judecat.Dimpotrivă,el a judecat pe alții,după presupuse poziții
democratice.Mai nou,în 1979,editura Kriterion din București a publicat
o carte scrisă de Miko.Prefața,în care activitatea lui Miko se bucura
de aprecieri favorabile,este semnată de un publicist evreu de cultură
maghiară.Numele său este Gal Erno.
În legătură cu numărul evreilor deportați din Ardealul de Nord,același
Raoul Șorban,la conferința amintită,precizează:„Trebuie remarcat
faptul că în conformitate cu cifrele oficializate de Comandamentul
militar al armatei regale ungare din Kosice-cifre preluate și
acceptate cu nejustificată încredere și grabă de către Federația
Comunității Evreiești din Republica Socialistă România-secția de
documentare-din Transilvania de Nord ar fi fost deportați 131.641 de
evrei.După aprecierea mea,este greșită cifra de bază de care se
folosesc statisticile amintite privitor la numărul total al populației
evreiești”(2)…

ROMÂNIA SALVA EVREI, UNGARIA TRIMITEA LA MOARTE…618.000 ÎN DOUĂ LUNI!
În cercetările mele am întâlnit de mai multe ori numele lui Raoul
Șorban dar,ocupat cu documentarea pentru alte domenii,abia în 2006 am
intrat în posesia volumului lui Constantin Mustață,”Dialoguri cu Raoul
Șorban”,Editura Anotimp,Oradea,2002.În primăvara lui 2008 i-a venit
rândul să o citesc.”Avertismentul” de la începutul cărții,din care voi
reda câteva pasaje,m-a pus pe gânduri:”Raoul Șorban?O legendă
contemporană cu noi!Un bărbat de 90 de ani,cu studii la
Blaj,Cluj,Milano,Viena și Graz.Vorbește fluent cinci limbi.A fost
violonist într-o formație celebră a Italiei,a pictat,a fost secretarul
Rezidenței Regale a Ținutului Someș,a întemeiat,în timpul Diktatului
de la Viena,singura editură românească din Transilvania de Nord,a fost
profesor universitar la Cluj,București și Madrid:a reorganizat,în
1948,învățământul artistic universitar din Cluj,fiind primul rector al
Institutului de Arte…L-au arestat legionarii,apoi,în două
rânduri,ungurii,iar a patra oară comuniștii.O vreme a fost
zugrav.Nicolae Moraru,culturnic al vremii,l-a acuzat în Scânteia că
este decadent,cosmopolit și agent englez,iar Andrei Pleșu că este
imoral,de vreme ce s-a căsătorit a cincia oară.Amândoi au cerut
eliminarea de la catedră a profesorului Șorban.”
Mi-am dat seama că a fost o mare personalitate,complexă și
controversată și tocmai de aceea,în semn de omagiu,m-am hotărât să
aflu mai multe despre dânsul.
În 1944 se implică activ la acțiunea de salvare a evreilor din
Ardealul de Nord,motiv pentru care,în 1987,Institutul Comemorativ al
Martirilor și Eroilor Holocaustului „Yad Vashem” din Ierusalim,i-a
acordat titlul de Drept între Popoare,ca nevreu care a salvat evrei de
la moarte.La 5.12.1990,a primit distincția „Cetățean de onoare al
statului Israel”.
Într-un text memorialistic al fostului Rabin al Clujului,Moshe
Carmilly-Weinberger,datat „New York,în luna mai 1988,text intitulat
„AJUTORUL ROMÂNILOR ÎN ACȚIUNEA DE SALVARE A EVREILOR ÎN TIMPUL
NAZISMULUI”,autorul afirmă:”În primul rând putem afirma ca un fapt
cert că nu am fi fost capabili să realizăm operația de salvare(al
evreilor-nota TF),dacă nu am fi primit ajutor din partea unor
oameni,neevrei,cu gândire umanistă,antifascistă.”Și sunt enumerate o
serie de persoane,rolul central fiind al profesorului Raoul Șorban.Mai
departe:”Datorită acestei colaborări a fost mobilizată populația
românească de-a lungul întregii frontiere româno-maghiare,care în mod
dezinteresat,a facilitat trecerea graniței de către evrei.”
La 28.03.1995,Alexandru Safran,Rabinul-șef al Genevei,a rostit un
discurs în Parlamentul României,din care citez:”Iar acei evrei răzleți
din Ardealul de Nord,care au izbutit să scape de deportarea la
Auschwitz,datoresc salvarea lor simțului nobil românesc al
profesorului Raoul Șorban,simțului nobil românesc al
Domniei-voastre,domnule profesor Raoul Șorban,chibzuinței sale active
și a aceleia a prietenilor săi.Ei s-au căznit ca acești evrei răzleți
să poată trece în România,la noi,și de aici,din acest liman al
izbăvirii lor,să ajungă apoi în Țara Făgăduinței,în Țara Sfântă.”
În toate luările sale de poziții Raoul Șorban a susținut că în România
nu a avut loc Holocaust,dimpotrivă,că țara noastră i-a salvat pe
evrei,în timp ce Ungaria a trimis la moarte-în numai două
luni,cca.618.000 de evrei(este vorba despre cei din Ungaria Mare,care
cuprindea și Transilvania de Nord).Această afirmație a făcut-o și la
inaugurarea Muzeului Holocaustului din Washington D.C.Mi se pare
foarte important să accentuez că opinia sa a fost susținută,atunci,și
de doi mari evrei:Alexandru Safran și Moshe Carmilly-Weinberger din
New York,fost Rabin al Clujului.Mimeni nu i-a combătut.
În cartea sa de interviuri Constantin Mustață ne oferă un exemplu
tipic pentru denaturarea istoriei.La p.15 Raoul Șorban evocă o
întâlnire la Institutul de Istorie al PCR,la care participase și
Randolph Brahan,evreu român,cunoscut cercetător al Holocaustului,în
prezent profesor la City College of the City University din New
York.La întâlnirea amintită,acesta a propus,nici mai mult nici mai
puțin,ca la București să fie ridicată o statuie închinată…Mareșalului
Antonescu,pe care îl considera salvatorul evreimii din
România!Ulterior,s-a pus în slujba revizionismului maghiar.Prin
articolele și cercetările sale ascunde masacrele armatei maghiare la
Novi Sad ca și uciderea celor 36.000 de evrei din zona
Maramureșului,deportați la Kameneț-Podolsk.În felul acesta caută să
șteargă crimele guvernului maghiar din al Doilea Război Mondial.Raoul
Șorban precizează că explicația nu este greu de găsit,”fie și dacă
admitem să ne gândim doar la faptul că președintele Ungariei,Arpad
Goncz,i-a decernat o importantă medalie a Ungariei.”
Am insistat puțin mai mult asupra personalității celui care a fost
profesorul Raoul Șorban,și l-am citat mai mult deoarece nimeni din
lumea evreiască nu i-au contrazis afirmațiile.
Discursul ținut la conferința de la Haifa se încheie astfel:”…istoria
consacrată evenimentelor despre care am încercat să vorbesc,ca și
acțiunii de salvare a evreilor,în împrejurările schițate,nu a remarcat
cu suficientă pătrundere natura,dinamica și rezultatele relațiilor
dintre Români și Evrei în atmosfera proprie,specifică Transilvaniei de
Nord.Atunci,în acele împrejurări,modul de a gândi și a simți aproape
identic al Românilor și Evreilor a fost determinat de o năzuință
comună,care a însuflețit și o speranță comună,nesupusă în fața
deciziei,puterii de a ritualiza crima și a reîntregi noi arhetipuri
ale groazei și teroarei.”
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 29.05.12 20:07

MISTERELE „HOLOCAUSTULUI DIN ROMANIA” (I)

„HOLOCAUSTUL DIN ROMÂNIA” – CIFRE VARIABILE ȘI APOCALIPTICE
Istoria nu face excepție de la regula relativismului,în care ceea ce părea adevărat ieri este dovedit ca fals astăzi.În cazul României,ceea ce părea adevărat ieri se încearcă a se dovedi fals astăzi.Concret la ceea ce interesează în acest articol.
Istorici evrei,grupați în mai multe centre de studii evreiești,sau individual,încearcă și reușesc să acrediteze ideea că în România,dinainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ar fi existat un Holocaust evreiesc ce a dus la uciderea a cca.400.000 de evrei după unii,aproape 600.000 după alții.
Nu neg Holocaustul evreilor,suferințele pe care le-au îndurat,nedreptățile comise împotriva lor. Nu sunt de acord cu cifrele vehiculate.În numele adevărului,pe care îl cer istoricii și cercetătorii evrei,personalitățile de seamă ale Organizație Sioniste Mondiale vizavi de acest Holocaust,

al adevărului pe care îl cere președintele Traian Băsescu din partea celor care studiază Holocaustul din România am scris acest articol. Nu promovez cultul „persoanelor vinovate de săvâtșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii”, așa cum stipulează Ordonanța Guvernamentală de Urgență nr. 31/28.03.2002. Prezint doar Adevărul istoric, respectând întocmai pct.3 din prevederile Senatului american în legătură cu condițiile pe care să le îndeplinească cele 7 țări care vor adera la NATO, între care și România.
Este bine ca cititorul să cunoască că,la data de 1 iulie 1991,rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei victime ale Holocaustului de pe teritoriul României(inclusiv Transilvania de Nord).Atunci a fost menționată pentru prima dată cifra de 400.000 evrei victime ale Holocaustului în România.Întrebat de ce nu s-a menționat până atunci această cifră,Moses Rosen a afirmat că „din 1944 până în 1991 nimeni nu a pomenit această cifră pentru că evreii au fost așa de terorizați în România încât nici măcar nu îndrăzneau să verse lacrimi pentru morții lor.”
Pe baza acuzațiilor sale,Senatul SUA a emis la 11 iulie 1991(la numai 10 zile de la comemorare) o rezoluție care „condamnă resurecția antisemitismului și a intoleranței etnice din România.”
Afirmația rabinului Moses Rosen nu concordă cu realitatea.Ca unul care am participat direct aproape la toate festivitățile și întâlnirile care s-au desfășurat,în perioada ianuarie 1978-ianuarie 1986,la Cantina Evreiască din București,strada Plantelor,precum și la unele slujbe de la Templul Coral(de data aceasta la asigurarea securității exterioare) am putut constata că evreii aveau deplina libertate în a-și plânge morții.Pe fosta stradă Porțile de Fier,din Oradea,ușă-n ușă cu mămica locuia familia Herșcovici.De câte ori o vizitam pe mămica,obligatoriu treceam și pe la familia respectivă-tatăl și fiu.Pentru ei nu conta că lucram la Securitatea din București(nu puteam să le spun că activez la U.S.L.A.),au fost oameni.Am purtat nenumărate discuții în care deschiderea s-a manifestat din ambele părți.Curios din fire,i-am cam tras de limbă.Singura nemulțumire suna cam așa:”Domnule maior,de ce nu ni se permite să vizităm Țara Sfântă?”.Însă erau mulțumiți că li se permitea să fie sprijiniți de comunitate.De trei ori ne-am plâns împreună morții la cimitirul municipal.
În perioada toamna lui 1983-toamna lui 1985,răspunzând de controlul antiterorist și antideturnare la Aeroportul Internațional Otopeni,am stat de vorbă cu foarte mulți evrei sosiți din Israel în România.Pe fluxul sosiri-pasageri,cu ocazia controlului documentelor ori a bagajelor.Foarte mulți dintre ei veneau pentru a-și plânge morții înmormântați în cimitirele evreiești din țara noastră.
De la 1 ianuarie 1990 și până la 1 iulie 1991 cine i-a oprit pe evrei să-și plângă morții?Poate morții noștri din acel decembrie însângerat,care prin jertfa lor au permis și ca rabinul Moses Rosen să-i comemoreze pe cei 400.000 de evrei,victime ale Holocaustului din România!

MAREȘALUL VOIA SALVAREAA 70.000 DE EVREI, SIONIȘTII AU REFUZAT!!!
Mai departe să apelăm la „Encyclopedia Iudaică Jerusalem”,unde la p.1472 se poate citi:”Garda de Fier ținea conferințe și demonstrații studențești deseori acompaniate de răzmerițe antievreiești în care distrugeau sinagoge,magazine și ziare evreiești ca în Oradea-Mare și Cluj[1922] și în Timișoare[1938]…În perioada Iunie-Septembrie 1940 Garda de Fier reconciliată cu regele Carol al II-lea,a comis masacre împotriva evreilor în special în Moldova.La 6 Septembrie 1940,Garda de Fier proclamă Statul Național-Legionar împreună cu Ion Antonescu.Imediat au fost promulgate legi pentru eliminarea evreilor din viața politică,culturală și economică a României.Țelul final al Gărzii de Fier era deportarea tuturor evreilor(nu uciderea lor?-nota TF).O luptă pentru putere a dus la rebeliunea legionară din 19-20 Ianuarie 1941,în care au fost uciși 120 de evrei în București și cca.30 de alți evrei în provincie[în special în Ploieșțti și Constanța).Rebeliunea a fost înăbușită și Conducătorul mișcării legionare Horia Sima împreună cu alți lideri legionari s-au refugiat în străinătate.Odată cu izbucnirea războiului contra Rusiei Sovietice[Iunie 1941],forțele germane împreună cu poliția antonesciană la care s-au alăturat elemente ale Gărzii de Fier au comis atacuri împotriva evreilor ca Pogromul de la Iași [29 iunie 1941] și „trenurile morții”,și alte atacuri în Moldova soldate cu 7.500-10.000 de victime.”
Deci ieri era evident că legionarii au ucis 120 de evrei la București și alți 30 de evrei în provincie,iar pogromul de la Iași,”trenurile morții” și „alte atacuri în Moldova” s-au soldat cu 7.500-10000 de victime.Făcând o adunare macabră rezultă o cifră cuprinsă între 7.650 și 10.150 de evrei,victime ale Holocaustului în România.Rog a se ține seama de următoarele:
-cifrele sunt date de către centrele evreiești de studii de atunci;
-atrocitățile,crimele și deportările evreilor din Transilvania de Nord nu au fost comise de către autoritățile române;
-un fapt se desprinde cu certitudine și claritate.Mișcarea Legionară,vânată de regele Carol al II-lea până în septembrie 1940 și de generalul Antonescu după ianuarie 1941 este scoasă din cauză.Singura imputație care i se poate aduce rămâne uciderea celor 120 de evrei în timpul rebeliunii declanșate chiar de către generalul Antonescu.
În nici un caz generalul Antonescu nu poate fi bănuit de iubire față de legionari.După cifrele oficiale ale guvernului său,bilanțul rebeliunii legionare a fost de 416 morți,370 în București și 46 în provincie,din care 120 erau evrei.Deci au murit aproape de patru ori mai mulți creștini decât evrei.În timpul unui conflict armat,mai ales într-o capitală,gloanțele nu selectează victimele.
Iată o informație inedită.Pe 16.02.1943,România condusă de Mareșalul Antonescu s-a oferit să ajute 70.000 de evrei din Transnistria să părăsească Europa contra sumei de 50 dolari pentru fiecare evreu.Propunerea a fost publicată în ziarele din New York din acea vreme.
În aceeași zi,Stephan Wise,Președintele Congresului Evreilor din America și liderul sionismului american a dat spre tipar un refuz public la această ofertă declarând că strângerea de fonduri pentru salvarea evreilor din Transnistria „nu se justifică”(1).
Pe 19 februarie,Yitzhak Greenbaum,șeful Comitetului de Salvare al Agenției Evreiești,participant la lucrările Consiliului Executiv al Sionismului din Tel Aviv,a fost întrebat dacă nu poate lua bani din fondul United Jawish Appeal pentru salvarea celor 70.000 de evrei din Transnistria.Răspunsul acestuia a fost un categoric „NU!” (Nota A).
Informațiile de mai sus au fost publicate în The Wall Street Journal,December 2,1976.
De ce acest presupus comerț cu „evrei” nu este menționat în arhivele Comunității Evreiești din România?De fapt autorul crede că în nici o arhivă a Sionismului nu există această informație.Concluzia rog să o tragă cititorul.
Mai prezint una.În 1942 a avut loc așa-numitul târg „sânge contra camioane”.În cadrul unei discuții secrete între o delegație a Mișcării Sioniste cu reprezentanții Germaniei naziste,germanii propuneau eliberarea a 1.000.000 de evrei,dacă Germania va primi în schimbul lor 10.000 de camioane(100 de evrei=un camion) noi de mare tonaj,camioane de care armata germană avea mare nevoie.David Ben Gurion a optat însă pentru „folosirea” banilor,atunci când va fi nevoie,la formarea statului Israel.Nici Marea Britanie nu a fost de acord cu acest „târg”.
În continuare apelez la istoricul evreu Nicolae Minei Gruenberg,care scrie:”În România Holocaustul nu a avut loc,tocmai pentru că,cu foarte puține și nesemnificative excepții,CĂLĂII CU ZVASTICĂ nu numai că nu s-au bucurat de concursuri binevoitoare oferite din proprie inițaitivă,dar s-au lovit de refuz în tentativele lor de a recruta complicități,cu caracter privat sau oficial,pentru asigurarea deportărilor sau a altor acțiuni de genocid.Deportările dincolo de Nistru,efectuate de autoritățile antonesciene,nu au avut drept scop,fie el mărturisit sau ascuns,exterminarea celor în cauză.Pieirea unui număr dintre ei are trei cauze pruncipale:abuzurile comise de anumiți reprezentanți ai autorităților care au delapidat fonduri alocate pentru achiziția de alimente,excesele criminale ale unor elemente degenerate din organele de pază și supraveghere;intervenția ASASINILOR GFERMANI NAZIȘTI organizați în Einsatzkommando-uri,care,în plină retragere de pe frontul de est,au pătruns cu forța țn lagăre,exterminându-i pe deținuți.”
Profesorul universitar Dr.Israel Gotman,din Israel,în studiul intitulat „Situația evreilor din România pe fondul Europei cucerite sau dominate de naziști”arată că planurile naziste de a-i deporta pe evrei din România în lagărele de exterminare din Polonia au întâmpinat „o opoziție energică din partea poporului român și a autorităților românești,inclusiv a guvernului și dictatorului Ion Antonescu.Refuzul clar de a-i preda pe evrei a crescut cu timpul și această rezistență este factorul care a salvat majoritatea evreilor români de „soluție finală” de concepție nazistă.Mi se pare că aceasta nu a fost doar consecința unei poziții oportuniste și a schimbărilor de front,ci,în mare măsură și în parte în mod decisiv,rezultatul deosebirilor de poziții și concepții care existau între Germania nazistă și România de sub dictatura lui Antonescu în privința evreilor”(2).
Într-un alt studiu,tot evreiesc,se precizează:”(…)Dacă considerăm Stalingradul ca momentul hotărâtor în istoria celui de al doilea război mondial un moment care marchează începutul sfârșitului dominației naziste,atunci refuzul guvernului român de a-și preda evreii poate fi considerat ca unul din marile acte de rezistență din Europa,într-un moment când Germania se afla în culmea puterii sale”(idem,p.90).
S-a făcut mare caz de lagărul/campul de la Moghilev,unde erau deportați evrei,afirmându-se că Antonescu intenționa exterminarea acestora.Se uită că acel lagăr era o colonie penală conform Ordonanței Nr.23,unde erau deportați răufăcătorii evrei,cei care făcuseră atâtea rele la retragerea trupelor române și a administrației române din Basarabia.În cartea „Turnătoria lui Jagendorf”,la p.15,evreul bucovinean Siegfried Jagendorf scrie că în acest lagăr evreii munceau.Iar Antonescu îi plătea cu 2 mărci/zi pe meseriași și profesioniști și cu 1 marcă/zi pe muncitorii necalificați.
În 1990,Olivian Veverca,secretarul guvernatorului George Alexianu,care trăiește în Canada,a dat publicității cartea intitulată „Administrația română civilă în Transnistria,1941-1944”.Toți istoricii,toți scriitorii,dar fără excepție,care au scris despre Holocaustul din România,ori despre subiectul Transnistria în al Doilea Război Mondial,au ignorat această carte-document.Din rea-credință.Este o carte scrisă de martorul ocular cel mai bine informat din cei ce mai sunt în viață.De unde trag concluzia că nu avem de-a face cu istorici ori scriitori dornici să relateze adevărul,pe care nu-i animă dorința de a fi cronicari ai evenimentelor istorice.

MOSSAD AJUTĂ LA FALSIFICAREA ISTORIEI
Documentele istorice cele mai importante privind nevinovăția mareșalului Ion Antonescu,ale guvernatorului Alexianu,ale poporului român se află în Israel!În mod special mă refer la „Jurnalul” lui Wilhelm Filderman.Cu limbă de moarte,președintele Federației Comunităților Evreiești din România a lăsat ca memoriile lui să fie publicate în România,de Academia Românăa,de îndată ce comuniștii nu vor mai fi la putere.”Astfel că,imediat după 1990 ultimul secretar particular al lui Filderman,aflat în viață la Paris,s-a adresat Academiei Române,președintelui acesteia,dlui profesor Eugen Simion,oferindu-i prețiosul manuscris.Până însă să se îndeplinească formalitățile legate de acest transfer au avut timp să intervină oficialii de la Tel-Aviv(este vorba de Mossad-nota TF) și să pună mâna pe Jurnal,dar nu pentru a-l publica,ci pentru a-l dosi,pentru a-l ascunde de ochii publicului,precum se vede din împrejurarea că despre acest manuscris nu vorbește nimeni,și în special nu vorbește nici unul dintre cei care ne acuză de cele mai cumplite crime!”(3).
Din ordinul special al lui Antonescu și Filderman a fost „deportat” în Transnistria.Dar pentru un scop precis:să vadă cu ochii lui în ce constă regimul de exterminare aplicat de români,evreilor,pentru ca să nu se mai lamenteze pentru soarta evreilor „săi”.Mai departe povestește fiul lui George Alexianu:”În Transnistria George Alexianu s-a îngrijit personal ca liderul evreimii românești să locuiască cu doamna Filderman într-o vilă,în condiții de lux,unde în mod decent să poată primi în audiență pe orice evreu aflat printre cei deportați,să ia astfel cunoștință de toate „nenorocirile” abătute asupra evreilor din Transnistria.La vremea aceea nu a dat publicității nici o dezmințire a celor reclamate până atunci,dar odată întors la București a încetat să-l mai bombardeze pe mareșal cu „lăcrămațiile” sale pe cât de politice,pe atât de neîntemeiate.Ba mai mult,în primăvara lui 1944 Filderman s-a numărat printre acei conducători onești ai evreimii din România care,la cererea lui Mihai Antonescu,au acceptat să plece în Occident unde,în semn de recunoștință față de autoritățile române care s-au purtat atât de corect cu evreii,să ceară de la evreii influenți să intervină pe lângă guvernul american ca debarcarea trupelor aliate în Europa să se facă în Balcani ca să-i împiedice astfel pe ruși să ocupe România și să impună un regim comunist.”
La 13 octombrie 1942,în Consiliul de Miniștri s-a petrecut un eveniment peste care istoricii trec prea repede.Unii nici nu au auzit de el.
Înainte doresc să prezint raportul Ministerului Căilor Ferate din București,către Consiliul de Miniștri,la 27 octombrie 1941,raport semnat de directorul general al C.F.R.,generalul T.C.Orezanu și directorul transporturilor Traian Buradescu:
„Avem onoarea a vă aduce la cunoștință următoarele:Direcția Căilor Ferate germane Ost-Berlin a convocat,în ziua de 26 septembrie 1942,la Berlin,o conferință pentru stabilirea trenurilor speciale cu evrei din Guvernământul General(teritorii poloneze anexate de Reich în septembrie 1939-n.n.),precum și pentru expedierea evreilor din România în Guvernământul General.Neavând nici o cunoștință despre această chestiune,am intervenit la Ministerul de Interne cu scrisoarea nr.896-213 din 22 septembrie,la care am primit răspunsul că Ministerul de Interne nu are nici o cunoștință și că trebuie să ne adresăm dlui Radu Lecca,împuternicitul Guvernului pentru reglementarea regimului evreiesc din România.Intervenind la dl Radu Lecca,ni s-a răspuns că d-sa nu cunoaște chestiunea.În această situație am cerut căilor ferate
germane amînarea conferinței.Totuși,conferința a avut loc,fără reprezentantul CFR,încheindu-se procesul verbal pe care-l anexăm în copie.Din acest proces verbal rezultă că pentru evacuarea(deportarea-n.n.) a 280.000 evrei din România în Guvernământul General,va circula,la fiecare două zile,câte un tren special compus din 50 vagoane de marfă și un vogon de personal(pentru însoțitori),pentru transportul a 2000 persoane.Stația de plecare va fi Adjud,iar stația de destinație Belzen,trenurile circulând pe ruta Orășeni-Snyatin.Față de această situație,cu onoare vă rugăm să binevoiți a ne comunica de urgență dispozițiunile Dvs.”(4).
Mareșalul Antonescu și-a pus rezoluția pe Raport:”În Consiliul de Minișltri de la 13 octombrie 1942 s-au sistat deportările de evrei.”Deci,Antonescu a hotărât să respingă planul elaborat de autoritățile naziste pentru „Soluția Finală” din România.
Unii vor întreba,probabil,de ce Hitler nu a insistat pentru aplicarea acestei soluții și în România?
În primul rând,România nu era o țară ocupată.La toate întâlnirile cu Hitler Antonescu și-a impus punctele de vedere.Nu era o persoană care putea fi manipulată.Toate acestea sunt stipulate în stenogramele lui Schmidt,interpretul lui Hitler(vezi Andreas Hillgruber,”Hitker,Regele Carol și Mareșalul Antonescu.Relațiile germano-române 1938-
1944)” și lucrarea „Memorial Antonescu”,scrisă de Gheorghe Barbul,secretarul particular al Mareșalului).
Pe de altă parte,Hitler avea nevoie de cooperarea,în continuare,a armatei române.Și de petrolul de pe Valea Prahovei…

Nota A: Roosevelt și Churchill au refuzat și ei să primească evrei fugiți din Germania și Polonia! Aceștia erau împinși să fugă în Palestina, unde îi aștepta…viitorul stat Israel, făurirea acestuia fiind adevăratul scop al celui de Al Doilea Război Mondial. Pe de altă parte, David Rthchild declarase că nu are nevoie de „poveri” în programatul stat… Pe larg în lucrarea „Istoria secretă a Omenirii”, vol.II, Editua OBIECTIV Craiova. Aceste atitudini au fost uitate ?!
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 24.05.12 14:05

Ardelenii pot cerceta Holocaustul la Șimleu Silvaniei

În localitatea sălăjeană Șimleu Silvaniei a fost inaugurat, miercuri, un centru pentru studierea Holocaustului. Acesta a fost deschis în clădirea fostei școli evreiești și, pentru început, va găzdui și exponatele existente în Muzeul Memorial al Holocaustului, până când clădirea în care acesta funcționează va fi reabilitată. În cadrul centrului de cercetare, toți cei curioși să afle cât mai multe lucruri despre perioada din Al Doilea Război Mondial, atunci când aproape șase milioane de evrei au fost uciși de către armata germană condusă de Adolf Hitler, pot citi și studia texte scrise în acele vremuri.

Cărți din perioada războiului

În același timp, vizitatorii mai pot răsfoi și câteva din documentele care stau mărturie acelei perioade, dar vor avea la dispoziție și materiale audio sau video chiar cu supraviețuitorii Holocaustului. Tot aici, reprezentanții acestui centru vor pune la dispoziția publicului și câteva cărți în limba ebraică, descoperite chiar în podul actualului muzeu și care datează din jurul anului 1940, chiar prima perioadă a războiului. O parte dintre aceste documente de istorie au fost mutate de la muzeu în noul centru de cercetare și vor rămâne aici și după ce respectiva clădire va fi modernizată.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 14.05.12 18:05

Povestea fizicianului român care a scăpat de plutonul de execuție al lui Gheorghiu-Dej
http://www.romanialibera.ro/cultura/oameni/povestea-fizicianului-roman-care-a-scapat-de-plutonul-de-executie-al-lui-gheorghiu-dej-263891.html

Este profesor emerit în fizică teoretică la Universitatea din Chicago. În Statele Unite, este o somitate. În România însă, țara lui de origine, numele lui este cunoscut doar în cercurile restrânse ale lumii academice.

Peter Freund, unul din părinții teoriei stringurilor și al teoriilor supersimetriei și supergravitației, a povestit, pentru România liberă, despre cum a scăpat de regimul mareșalului Antonescu, despre plecarea din țară la sfârșitul anilor '50 și despre tendințele în fizica mondială.

"Fac fizică, visez și scriu englezește"

Profesorul Freund a plecat din România în urmă cu o jumătate de veac și, deși Timișoara rămâne o parte a sufletului său, el este acum american. "Trăiesc în SUA de 50 de ani! Mă simt american. Fac fizică, scriu și visez pe englezește. Am familie americană, nevastă, două fiice și cinci nepoți, toți americani, get-beget", își începe Peter Freund povestea.

A plecat din țară în 1959, cu inima strânsă, pentru că fusese arestat în urmă cu trei ani, la o demonstrație anti-sovietică. Totuși, Peter Freund spune despre sine că era "un disident în suflet".

În 1956, a fost arestat de Securitate, când protesta alături de alți studenți împotriva Uniunii Sovietice. Alături de alți tineri, a stat închis trei zile, amenințat cu moartea și eliberat numai după ce a semnat un proces-verbal că... n-a fost închis niciodată.

"Pentru mine, marele eveniment al acelei epoci, eveniment care m-a atins personal, a fost demonstrația studențească de la Timișoara, în noiembrie 1956, când am fost arestat și apoi deținut la Becicherecul Mic. Înainte de a fi transportat la Becicherec, camionul în care mă găseam, cu alte vreo două din șirul lung de camioane, au fost redirectionate spre cazarma din Cetate. Acolo am fost aliniați în fața zidului, au apărut tancuri cu mitralierele dirijate spre noi și era clar că ne vor mitralia. Veneau ordine noi la fiecare două minute, acum mitralierele ne luau în vizor, acum se dirijau aiurea.

Dar adrenalina curgea în fluvii în corpurile noastre și țipam tot felul de lozinci: "Afară cu rușii", "Vrem libertate"... această scenă o cunoșteam toți din filme, din opere, n-aveam nevoie de regizor: ‘N-ai timp să simți că mori...'.

Ne-au reîncărcat în camioane și ne-au dus la Becicherec, de unde am fost eliberați după trei zile și o mică formalitate: a trebuit să semnăm un certificat că n-am fost arestați deloc. Ei știau că am fost arestați, noi știam că am fost arestați, dar, dacă acesta era prețul libertății, ei bine, așa să fie. Spre deosebire de Doinaș și Streinu, eu pe atunci încă nu auzisem de George Orwell. Se pare însă că Dej l-a studiat, aplica cu mare virtuozitate tot ce era necesar pentru a crea o atmosferă orwelliană.

După întoarcerea acasă, am aflat că Voice of America a anunțat că răscoala ungurilor a declanșat o răscoală și în România. Regimul Dej a dezmințit imediat această "calomnie imperialistă" și, ca dovadă, a prezentat semnăturile celor ne-arestați!", consemnează Freund, în cartea scrisă în colaborare cu prietenul său, scriitorul Radu Ciobanu, "Dialog peste Atlantic".

Trei ani mai târziu, în 1959, reușește să plece din țară spre Israel, prin programul de emigrație pentru reunificarea familiilor. Totuși, nu ajunge în Israel, ci în Austria, la Viena, unde își face doctoratul în fizică. La începutul anilor '60, primește cetățenie austriacă și abia în 1992 își ia cetățenia americană, deși trăia de câțiva zeci de ani în SUA. Motivul a fost candidatura lui Kurt Waldheim (cunoscut pentru trecutul său nazist) pentru președinția Austriei. "A doua zi după anunțul domnului Waldheim am depus cererea pentru cetățenia americană. Câteva săptămâni mai târziu, sub presiunea politică imensă, domnul Waldheim și-a retras candidatura și, cum mi-a spus în glumă fizicianul Ed Witten de la Princeton, «Waldheim nu vrea să fie președinte al unei țări în care tu nu mai ești cetățean»", își amintește fizicianul.

Profesorul s-a născut în 1936, în Timișoara. Singura amintire dramatică pe care o mai păstrează din timpul războiului se leagă de intrarea armatei germane în oraș, pentru un pogrom "de adio". El își amintește călătoria împreună cu tatăl său până la Lugoj, într-un vagon de animale și bombardamentul din Lugoj, când a fost distrusă o parte din strada pe care locuia bunica lui.

"Armata Roșie se apropia de Timișoara și se răspândise zvonul că nemții în fugă vor veni prin oraș pentru un ultim pogrom de adio, ca un fel de relaxare de la stresul fugii. Părinții mei se refugiaseră la bunica mea de la Lugoj, dar pe mine m-au lăsat la Timișoara, căci eram răcit. M-au lăsat cu un vecin neamț, D-l Daniel, un om de caracter, foarte cumsecade. El va spune nemților că eu sunt fiul său, și așa voi supraviețui. La Lugoj, bunica l-a dat afară pe tata:«Tu nu vii la mine pentru adăpost lăsându-ți în același timp fiul în pericol, la Timișoara. Fără Peter, nu ești binevenit în casa mea.» Tata s-a întors la Timișoara și rușii erau deja în oraș. Gara mare fusese bombardată și așa puteam călători la Lugoj numai de la gara din Freidorf, o suburbie a Timișorii, în care s-a născut Johnny Weissmuller, marele Tarzan al filmelor de la Hollywood. După un marș cam forțat de vreo două ore, am ajuns la Freidorf și am prins locuri într-un vagon de animale, de astă-dată plin de refugiați, într-un tren care a pornit la miezul nopții și a luat șase ore pentru cei 60 de kilometri până la Lugoj. Bunica a fost foarte fericită să mă vadă și ne-a dat un mic dejun, și tocmai când am terminat să mâncăm, a sunat alarma pentru cel mai mare bombardament al Lugojului din tot războiul. După bombardament au rămas numai două clădiri pe toată strada bunicii, clădirea bunicii și cea de vizavi de ea. Deci situația de la Lugoj era mult mai periculoasă decât cea din Timișoara, de unde am fugit. În război, norocul contează mai mult decât logica", concluzionează Peter Freund.

Despre umorul american și moartea lui Kennedy

După ce și-a obținut doctoratul, a ajuns șef de lucrări la Universitatea din Geneva, apoi, pe baza lucrărilor scrise în Viena și Geneva, este invitat de Robert Oppenheimer la Institute for Advanced Studies.

"Citesc scrisoarea și sunt într-o dispoziție foarte bună, când un coleg american, care voia să mă obișnuiască cu simțul umorului la americani, prin tot felul de bancuri pe care el le considera bune, intră în biroul meu cu fața tristă și mă anunță că a fost împușcat președintele. Eu, furios, îi răspund: «Am avut destul parte de bancurile tale; asta este culmea, lasă-mă în pace.»

Sună telefonul și nevasta mea, plângând, mă anunță că Kennedy a fost asasinat. E o zi pe care n-am s-o uit niciodată", explică Peter Freund.

Cum se transformă teoremele în literatură

Ca mulți mari oameni de știință, fizicianul de origine română scrie literatură. Așa cum explică el, fizica și literatura au în comun firul narativ, povestea pe care fiecare dintre cele două domenii o spune.

"Există două fire narative puternice, atât în fizica teoretică, cât și în matematică. A înțelege un fenomen fizic sau o teroemă matematică înseamnă că acestea se pot reduce la o ‘narație' asemănătoare cu o scurtă povestire. De exemplu, demonstrația unei teoreme începe cu introducerea unor noțiuni matematice cu anumite proprietăți. Acestea sunt ‘personajele' povestirii. Într-o povestire, aceste personaje trec prin niște peripeții, și, la urmă, ies schimbate. În lucrarea științifică, acestor peripeții le corespund ecuațiile și argumentele logice, care, la urmă, ies schimbate și le înțelegem mult mai adânc", explică Freund.

În România, cultura va înflori

Despre România, Peter Freund susține că este pe drumul de reintegrare în civilizația europeană și euro-americană și că va trece, la un moment dat, printr-o "epocă de mare dezvoltare cultural".

"Este membră UE și membră NATO. Dar, din punct de vedere economic, stagnează, mai ales din cauza crizei mondiale. Mai târziu sau mai devreme, va veni o epocă de mare dezvoltare economic, și sunt convins că o asemenea epocă va veni. Atunci, infrastructura va exista și cultura va înflori. Când va veni o asemenea perioadă, nu știu, dar sunt convis că va veni", punctează fizicianul.

Profesorul emerit îi sfătuiește pe tinerii cercetători români să plece din țară și să se integreze în comunitatea mondială a fizicienilor. "Atunci, la un moment dat, după ce au avut o contribuție științifică, unii din acești fizicieni vor simți un acut dor de țară, vor reveni în țară și vor fonda un centru de fizică de calibru mondial în Româna. Am văzut fenomene asemănătoare în Spania, după Franco, în Grecia, după dictatura coleneilor și în Coreea de Sud. O astfel de dezvoltare durează, poate, zeci de ani, dar, în cele din urmă, este cursul natural. Durează, dar se merită", explică Peter Freund.

Fizicianul mai spune că printre cei mai talentanți fizicieni pe care îi are România în momentul de față se numără Iosif Bena, Monica Guica, Horațiu Năstase, Radu Roiban, Corneliu Sochichiu sau Radu Tătar.

L-am întrebat pe profesorul Freund care este trendul mondial în fizică în momentul de față. Modelul standard, spune el, "explică fenomenele observate la energiile accesibile oamenilor în ziua de azi. Lipsește așa-numitul boson Higgs. Dar acest model standard nu este frumos- da, există o noțiune de frumusețe și în fizică, așa cum există în artă- și avem idei foarte interesante despre modul în care am putea ajunge la o imagine mai simplă și mai frumoasă a legilor naturii. Aceste idei unifică noțiunile de forță și materie, prin minunatul principiu al supersimetriei. Spre norocul nostru, câteva din aceste idei se pot verifica în curând la acceleratorul de particule imens LHC de la Geneva", conchide Peter Freund.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 04.05.12 16:38

"Câinii nu sunt evrei ca să fie duși la AUSHWITZ!" Vezi cine face această afirmație și ce reacție are Consiliul pentru combaterea discriminării

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) se autosesizează în cazul unui comunicat de presă al Asociației "Cuțu-Cuțu" în care câinii comunitari sunt comparați cu evreii, scrie HotNews.ro.

În comunicatul intitulat "Câinii nu sunt evrei ca să fie duși la Aushwitz (sic!). Un adăpost cu 10.000 de câini?", asociția scrie: "Ne amintim cu toții la ce chinuri au fost expuși evreii în timpul războiului. Regretăm cumplit. Același lucru se întâmplă acum cu câinii".

"O să facem o autosesizare și vom analiza acest caz", a declarat Csaba Asztalo, președintele CNCD.

Asociația pentru apărarea câinilor postează mai multe link-uri către clipuri cu conținut violent pentru a atrage atenția asupra faptului că adăposturile de câini sunt asemănătoare unor "lagăre de exterminare".



Citiți mai jos comunicatul integral al Asociației "Cuțu-Cuțu":



Cainii nu sunt evrei ca sa fie dusi la Aushwitz. Un adapost cu 10.000 de caini ?

COMUNICAT DE PRESA

Cainii nu sunt evrei ca sa fie dusi la Aushwitz

4 mai 2011

Orice adapost care n-are inteligenta sa gaseasca stapan in primele doua saptamani cainelui adus, trebuie desfiintat.

Ne amintim cu totii la ce chinuri au fost expusi evreii in timpul razboiului. Regretam cumplit. Acelasi lucru se intampla acum cu cainii.

Adaposturile primariilor din tara si din Bucuresi, fara exceptie, sunt lagare de exterminare pentru caini.

ASPECTE FOTO-VIDEO DIN ADAPOSTURILE PRIMARIILOR

Atentie, continut violent. Materialul a fost inregistrat de colegii nostri din toata tara ori de mass-media. Va rugam foarte mult sa faceti un efort emotional si sa vizionati imaginile si filmele pentru ca ele reprezinta realitatea cruda si nu adevarul pastelat prezentat de primari:

http://www.cutu-cutu.ro/content/imagini-aferente-articolului-toti-%E2%80...
http://www.youtube.com/watch?v=trZTTD4Ym70&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=UqELlQv8afI&feature=player_embedded#!
http://www.youtube.com/watch?v=t-Q2DOm1xow&feature=player_embedded#!
http://www.youtube.com/verify_age?next_url=/watch%3Fv%3D4OROYzZSwXc%26fe...
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=CCVKQPs0J3w
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=hHi52jJeaMk
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=y1etnbEbV5M

Adaposturile primariilor nu sunt ceva feeric ca la Animal Planet. Doar naivii care n-au calcat prin adaposturi isi pot inchipui asta si pot aplauda gestul domnului Oprescu de a deschide un "adapost pentru 10.000 de caini".

De ieri intr-una iubitorii de animale cu experienta, care au fost in adaposturi, ne suna INGROZITI, de perspectiva unui MEGA LAGAR DE EXTERMINARE cu numele " Uzunu - Giurgiu" . Ei vor sa ia atitudine, sa iasa pe posturile de televiziune, sa scrie la UE si la toate autoritatile ca se opun unei astfel de initiative pline de cruzime.

Ce adapost bun de 10.000 de caini poate face Primaria Municipiului Bucuresti, daca, din 2000 si pana azi, FARA EXCEPTIE, toate adaposturile sale mai mici au fost lagare de exterminare? Ce adapost face primaria, fie el si cu bani privati ("aceeasi Marie, cu alta palarie"), daca nu a dovedit VREODATA ca este in stare sa SE OCUPE BINE macar de 50 de caini ??????

Dar de ce vorbim despre un "lagar"? Iata motivele in ordinea cruzimii:

1) Cainii adusi sunt eutanasiati pe ascuns, ilegal, chiar si azi, cand eutanasia este interzisa! Iubitorii de animale ne suna incontinuu ca le-au fost ridicati cainii de catre hingheri, (de exemplu 2 caini) din care mai gasesc acolo 1 ! Sau sunt ridicati 5, si mai gasesc acolo 2. Daca intreaba, raspunsul este "au fost adoptati", dupa modelul :

-Dati-mi adresa adoptatorului sa verific!
-Este secreta!

2) In adaposturile primariei generale a Municipiului Bucuresti nu se fac deloc adoptii !
Desi adoptiile sunt prevazute expres ca sarcina in statutul ASPA (Autoritatea pentru Supravegherea Animalelor), nu regasim macar un caine fotografiat spre adoptie pe site-ul www.aspa.ro ! Si nici pe site-ului www.asa.ro si nici pe site-ul www.ascsb.ro nu au fost pusi, respectiv site-urile pentru caini pe care le-a avut primaria de-a lungul anilor. La hingheri programul de vizita si implicit de adoptii este doar de 3 ori pe saptamana si doar doua ore, la pranz! Oamenii nu-si pot lasa serviciile sa vina sa adopte caini ! Adresa adapostului este necunoscuta locuitorilor! Biroul de presa al primariei nu spune saptamanal mass-mediei: "Avem caini frumosi, veniti de luati de la noi!" In oras nu vedem macar UN AFIS cu un caine si dedesupt adresa, plus "Veniti sa luati un catel !" . Ne-am rugat in van sa se inceapa adoptiile. Se pare ca acesta este un lucru tabu!

3) Caini sunt foarte vulnerabili in adapost . Pe cat de rezistenti sunt in strada, pe atat de bolnavi sunt in adaposturi. JIGODIA face RAVAGII. Le curge nasul, ochii, slabesc si mor. Daca un singur caine bolnav intra, el le da si celorlalti prin respiratie cumplita boala mortala. Alte boli virale sunt TUSEA DE CANISA ( tusitul incontinuu), PARVOVIROZA (boala puilor observabila prin excremente cu sange, temperatura si moarte), RAIA ( le cade blanita, fac bube cumplite si se scapina pana mor). Dupa ce au fost scosi de la hingheri de catre oameni impresionati, cei mai multi au trecut pe la un doctor. Iubitorii de animale au cheltuit si 1000 lei pentru un caine sa faca bine! Sau mai multi bani pentru mai multi caini scosi in acelasi timp! Este scrasnirea iadului. Un domn a adoptat la insistentele noastre un caine de rasa de la Pallady (statuse acolo doar 10 zile) si a cheltuit 700 de lei sa-l vindece de tuse de canisa. Cainele mai tuseste si acum, dupa 3 ani. O doamna a lesinat de oboseala langa masa doctorului veterinar cu cainele bolnav de jigodie pe care trebuia sa-l tina, in prefuzii si la tratament cate 5 ore pe zi ! O alta doamna a cheltuit sute de milioane pe cainii bolnavi de parviroza, pe care i-a scos de la hingheri si i-a dus intr-un mic refugiu. Inutil ii trata, caci dupa doua saptamani, cainii mureau in proportie de 90 %. Asociatia noastra a facut primul si ultimul targ de adoptie in 2008 cu pui care statusera la hingheri doar 2 zile. Au fost adoptati cu mult entuziasm de oamenii veniti de departe de la cateva localitati distanta sa-i adopte, insa 90% dintre ei ne-au sunat peste 3 zile ca puii sunt bolnavi si sa-i luam inapoi. Doar 2 zile de stat la hingheri si fusesera incubati cu cumplitul virus de parvo. Dupa 6 luni de stat la hingheri, iubitorii de animale i-au scos pe altii numai coaste si piele, fara blana, cu urdori la ochi si la nas, tusind, AUSWITZUL insusi! Si inca in adaposturile din Bucuresti este bine! Dar in tara, unde adaposturile primariilor sunt improvizatii insalubre, este crima si pedeapsa.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 29.04.12 11:29

Regimul Ion Antonescu și emigrarea evreilor


La 24 februarie s-au împlinit 70 de ani de la torpilarea și scufundarea vasului Struma. Vaporul transporta 760 de evrei originari din România care intenționau să emigreze în Palestina. Plecat din portul Constanța în decembrie 1941, neprimind autorizația să ancoreze în portul Istanbul, în cele din urmă, Struma a fost abandonată în apele Mării Negre. Pe 24 februarie 1942, vasul a fost torpilat de un submarin sovietic. Din 769 pasageri plus membri echipajului, a supraviețuit numai David Stoljar1. Despre tratamentul evreilor în timpul regimului Antonescu există încă prejudecata conform căreia, deși antisemitismul a fost o politică de stat, evreii din România nu au fost exterminați2. Antonescu ar fi promovat politici de emigrare sau de susținere a plecării evreilor ca mijloc de rezolvare a „chestiunii evreiești”. Studiul documentelor de arhivă (decizii ministeriale, stenogramele Consiliului de Miniștri, note sau rapoarte ministeriale etc.) probează că emigrarea evreilor în anii 40 a fost o realitate supusă conjuncturii și inițiativelor private. Statul nu a avut o voință politică reală pentru a organiza și susține o astfel de politică. Așa cum reiese din documentele pe care le prezentăm, guvernul Româmiei a propus proiecte de instituționalizare a emigrării evreilor care nu au fost finalizate, șeful statului și colaboratorii apropiați au reluat, de-a lungul anilor, același tip de rezoluții fără a se finaliza un sistem funcțional pentru emigrare. De exemplu, în iunie 1944 se dă acordul pentru înființarea Oficiului de emigrație, organism coordonat de către lideri sioniști, pentru ca în august 1944 Radu Lecca, împuternicitul guvernului pentru reglementarea regimului evreilor din România, să propună desființarea lui. Emigrarea a fost văzută ca o posibilă sursă de venit pentru stat și o sursă de imagine ce ar putea folosi guvernanților dacă pierdeau războiul. Acțiunea de emigrare a fost lăsată în seama asociațiilor sioniste și a firmelor private de transport maritim. Statul român nu s-a implicat decât minimal în efortul societăților sioniste de a organiza emigrarea evreilor prin acordarea vizelor necesare sau în câteva cazuri punând la dispoziție vase maritime. Precaritatea emigrărilor din perspectiva securității traseului, a uzurii fizice mari a logisticii de transport folosite de către armatori sau a costurilor ridicate pe care trebuiau să le suporte cei care vroiau să plece sunt probate de multe documente. Autoritățile statului și-au exprimat îmgrijorarea că astfel nu se rezolvă „problema evreiească” întrucât „pleacă toți evreii bogați, rămânând în țară numai bătrâni și săraci, pe care din lipsă de încasări vom fi nevoiți noi românii să îi întreținem, fie la muncă, fie în ghetouri” (doc. V). Deasemenea, dintr-o statistică a căpităniei portului Constanța privind transportul de emigranți, în perioada 1940-1941, reiese că numai 23% au fost evrei originari din România3. Din procesul verbal întocmit de lideri ai comunității evreiești în august 1944, rezultă că 33% dintre evreii care au emigrat și-au pierdut viața în timpul transportului (doc. VI).



On February 24, 70 years were commemorated since the torpedoing and sinking of Struma. This ship was transporting 760 Jewish originating from Romania who intended to immigrate to Palestine. Struma left the Constanța port in December 1941, and because she did not receive the authorization to anchor in Istanbul, was abandoned in the Black Sea waters in the end. On February 24 1942, a Soviet submarine torpedoed the ship. Out of 769 passengers plus crewmembers only David Stoljar4 survived. Concerning the treatment of Jews by the Antonescu regime the prejudice that, although anti-Semitism was a state policy, the Jews in Romania were not exterminated5 still exists. Also, that Antonescu would have promoted emigration or support policies as regards the Jews leaving, as a way of solving the “Jewish problem.” The study of archive documents (ministerial decisions, stenography of the Council of Ministers, notes or ministerial reports, etc.) proves that the emigration of Jews in the 1940s was a reality subject to the context and private initiatives. The state did no have any real political will to organize and support such a policy. As one can see in the documents shown, the Romanian government proposed several projects for institutionalizing the Jew emigration that were never put in practice; the state leader and his close collaborators resumed, along the years, the same kind of resolutions without creating a functional emigration system. For example, in June 1944 it was approved the establishing of the Office for Emigration, a body coordinated by Zionist leaders, while in August 1944 Radu Lecca, authorized by the government to regulate the situation of Jews in Romania, suggested its abolition. Emigration was considered by the state as both a source for income and public image useful to the rulers if they would have lost the war. The emigration activity in itself was left to the management of Zionist organizations and private transportation companies. The Romanian state’s involvement in the effort of Zionist organizations to set up the emigration of Jews was minimal; it only issued the necessary visas and, in some cases, it made available the ships. Several documents prove the precarious conditions concerning the security of the route, the physical wear and tear of the ships used by the ship-owners and the high prices those who wanted to emigrate had to bear. The state authorities expressed their concern that like this the “Jewish problem” would not be solved for “all the rich Jews leave the country, while the old and the poor ones stay, and because of the lack of any money return (a.n. from emigration) we, the Romanians, would have to take care of them, either at work or in ghettoes” (doc. V). In addition, a statistical document of the Constanța port master concerning emigrants’ transportation, from 1940 to 1941, shows that only 23% of the Jews originated in Romania.6. As the minutes drafted by leaders of the Jewish community in August 1944 demonstrate, 33% of the Jews that emigrated lost their lives during the travel. (doc. VI).





I. 15 noiembrie 1940
Direcția Poliției de Siguranță

NOTĂ7
Președinției Consiliului de Miniștri
Avem onoarea a raporta dvs., că Direcțiunea Generală a Poliției, pe considerațiuni de ordin național, sprijină acțiunea de organizare a emigrării în masă a jidanilor din țara noastră.
Jidanii imigrează în Palestina pe două căi: legal și clandestin.
Prin imigrarea legală, se înțelege intrarea în Palestina a acelor jidani care au asupra lor certificate de identitate-tip, eliberate acestora de către autoritățile palestiniene și de această imigrare se ocupă vechea organizație sionistă; iar prin imigrare clandestină, se înțelegea intrarea în Palestina a acelor jidani, care emigrează din țările respective cu pașapoarte în regulă, cu viza pentru unul din statele Americei de Sud, de obicei Panama, Uruguay sau altul și apoi debarcă clandestin pe litoralul palestinian al Mării Mediterane și cu acest sistem se ocupă N.O.S.-ul (Noua organizație sionistă).
Și într-un caz și într-altul din punct de vedere românesc emigrarea este legală, pentru că emigranților li se eliberează pașapoarte în conformitate cu legea respectivă.
Prin acțiunea noastră de susținere a emigrărilor în masă, am reușit ca de la instaurarea regimului național-legionar să scoatem afară din țară circa 2.000 jidani .
În vederea aceluiași scop N.O.S.-ul (Noua organizație sionistă) a înființat în București un comitet central denumit „Aliyah”, care organizează emigrarea în masă a conaționalilor lor jidani.
S-a ivit însă un impediment de ordin pecuniar și anume că, societatea de navigație sau armatorii cer ca plata navlului să se facă în dolari; de la 110 la 130 de fiecare persoană – valută forte - socotită de la portul românesc de îmbarcare și până la destinație, valută pe care societatea sionistă respectivă nu o posedă.
Pentru a se procura această valută propunem două soluții, care au fost adoptate în rezolvarea problemei emigrărilor jidanilor de către Germania, Austria și în ultimul timp de către Slovacia:

1. Direcția reglementarii comerțului extern din Ministerul Economiei Naționale să pună la dispoziția comitetului „Aliyah” sumele de dolari necesare pentru plata transportului emigranților din contul român al dolarilor blocați în U.S.A., care actualmente nu sunt utilizabili și pe care societatea sus-citată i-ar putea obține cu ajutorul organizațiilor jidănești din Statele Unite ale Americii, care susțin emigrarea.

2. Ministerul Economiei Naționale să autorizeze un export de mărfuri din România, care n-ar cuprinde nici petrol, nici alimente, cereale sau produse miniere, ci articole secundare ca: turte oleaginoase, celuloză, măzăriche, lemne sau hârtie, urmând ca din produsul acestui export în devize libere să se acorde comitetului central „Aliyah” de pe lângă N.O.S. - prin Banca Națională a României - sumele necesare în devize pentru finanțarea transportului de emigranți.
Dacă însă aceste două soluții nu sunt acceptabile din anumite considerente, vă rugăm să binevoiți a dispune să se ia de urgență în studiu această chestiune de către cei în drept, pentru a găsi mijlocul cel mai potrivit pentru rezolvarea acestei chestiuni, întrucât rezolvarea emigrărilor jidanilor din țara noastră nu mai poate suferi întârziere.



MINISTRU, DIRECTOR GENERAL,
(ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil




II. 31 Decembrie 1940

PROIECT DE ORDIN
către
Subsecretariatul de Stat al Marinei
Ministerul Economiei Naționale
Ministerul de Finanțe
Ministerul de Externe
Marele Stat Major și
Direcțiunea Generală a Poliției
Domnul General Antonescu, Conducătorul Statului Român și Președinte al Consiliului de Miniștri, a ordonat ca pentru reglementarea chestiunii evreești din România să ia ființă pe lângă Ministerul de Interne, o Direcțiune a emigrărilor.
Această Direcțiune va funcționa pe lângă Direcțiunea Generală a Poliției și sub autoritatea [..]. Ea va avea ca scop fixarea măsurilor de luat pentru ușurarea și accelerarea emigrărilor.
Direcțiunea, este competinte a rezolva toate chestiunile în legătură cu emigrarea privind toate Departamentele, cari au atribuțiuni în legătură cu această chestiune.
În acest scop, în Direcțiunea Emigrărilor vor figura câte un delegat de la Departamentele: Finanțe, Economiei Naționale, Marină și Marele Stat Major.
Acești delegați vor putea lua hotărâri valabile și executorii în numele Departamentelor și vor fi convocați săptămânal.
În toate celelalte cazuri, când nu va fi nevoie de prezența susnumiților delegați va decide Directorul General al Poliției.
Subsecretariatul de Stat al Marinei, să ia măsuri:
1.Pentru organizarea transporturilor de emigranți cu vasele statului;
2.Va face toate înlesnirile pentru transporturile organizate de particlulari, în următoarele
condițiuni:
a. Pentru organizarea transporturilor cu vasele statului va cere organizațiilor evreiești de emigrare să producă pentru fiecare cursă certificat din partea Legației Angliei, că vasul nu va fi oprit a naviga în afară de Marea Neagră și că i se va permite înapoierea în țară.
Pentru asigurarea contra valorii reale a vasului, se va cere organizațiilor de emigrare, fie consemnarea în numerar a sumei respective, fie o scrisoare bancară la una din Băncile din țară, fie în devize libere la o Bancă din străinătate, care oferă garanție, că plata se va putea face fără restricțiuni.
Asigurarea personalului navigant și orice alte cheltuieli vor privi societățile organizatoare ale emigrației.
Cu vasele statului se va face numai transportul emigranților care au vize valabile de intrare în Palestina.
b.În cazul când, din diferite considerațiuni de Stat, nu va fi posibil de organizat transportul cu vasele susmenționate, Subsecretariatul de Stat al Marinei va da autorizații pentru navlosirea vaselor particulare sub pavilion român spre a executa numai transporturi de emigranți cu vize în regulă pentru intrare în Palestina sau alte țări sub protectorat englez în aceleași condițiuni ca cele specificate la punctul a.
c.Asupra transporturilor de emigranți organizate de particulari cu vase sub pavilion străin, Subsecretariatul Marinei va da tot concursul necesar, atât la amenajarea vaselor, la controlul acestora, cât și la facerea formalităților de îmbarcare, transbord, plecări, navigație etc., pentru ca aceste vase să fie în măsură a executa transporturile.
Ministerul Economiei Naționale va lua măsuri ca să se dea cuvenitele dispoziții organelor vamale pentru a permite aprovizionarea vaselor de emigranți cu combustibilul și hrana necesară pentru 30 zile de fiecare persoană, fără facerea formalităților de export și fără cedare de devize. Se anexează lista tip cu cantitatea și felul alimentelor ce se pot lua de persoană.
De asemenea, pentru amenajarea vaselor de marfă în vase de transport de emigranți se va permite îmbarcarea materialului necesar cu scutirea formalităților vamale, după aprecierea experților de port.
Ministerul Economiei Naționale va gasi modalitățile cele mai potrivite pentru asigurarea navlului vapoarelor sub pavilion străin de către emigranți și va preciza condițiunile.
Ministerul de Finanțe va da dispoziții organelor vamale ca verificarea bagajelor să se facă cât mai civilizat posibil, fără a se neglija seriozitatea controlului.
Vor permite ca emigranții să ia cu ei obiectele specificate în tabelul anrxă.
Ministerul de Externe va face toate formele de ușurarea transporturilor de emigranți pe lângă toate guvernele interesate, la cererea Direcțiunii emigrărilor și ori de câte ori va fi nevoie Marele Stat Major va desființa certificatele tip necesare pentru eliberarea pașapoartelor.
Direcțiunea Generală a Poliției va creea un serviciu special pentru eliberarea pașapoartelor, pentru a face față fără întârziere la aliberarea actelor de călătorie.
(Documentul a rămas proiect, n.m.)

AINSHR-EW, Fond RG 25004, rola 13, d 2844



III. 1941, decembrie 13
Ministerul Finanțelor
Cabinetul ministrului

DOMNULE MAREȘAL
În baza notei domniei-voastre, din l.XII., transmisă prin Cabinetul Militar, privitoare la emigrările de evrei și beneficiile excepționale realizate de unele agenții care se ocupă cu organizarea transporturilor de emigranți, avem onoare a vă comunica următoarele:
a) Afacerea „Struma” a fost montată de un mic grup de greci și evrei, între care au putut fi remarcați d-nii Dandria, Pandelis și Singros;
b) Cifra afacerii nu este de 17 milioane, ci de circa 150 milioane lei, fiind vorba de transportul a, după unii, 700 evrei, iar după relațiunile Căpităniei Portului Constanța, 748 emigranți evrei, care plătesc câte 200 000 lei fiecare.
c) Pentru efectuarea transportului, asociații au cumpărat vasul „Struma”, de origine bulgară, cu o vechime de circa 40 ani.
d) Deși valoarea reală a vasului este quasi nulă, valoarea sa comercială rezultată din această tranzacție n-a putut fi precizată.
e) Vaporul a fost adus de la Varna la Constanța și pus sub pavilion panamez.
f) Amenajarea lui a costat circa 17 milioane lei.
g) De asigurarea unor astfel de întreprinderi nu poate fi vorba deoarece nici o societate de asigurări nu riscă în împrejurările actuale.
h) Afacerea este montată pe riscul exclusiv al grupului citat.
În unele cazuri, înșiși evreii care voesc să emigreze se asociază și se organizează în acest scop, cotizând sumele necesare cumpărării de vase și angajării personalului navigant totul fiind montat pe riscul lor și al personalului navigant.
Cu vasele lor proprii, de minimă valoare, ajunși în apele teritoriale palestiniene, sacrifică vasele, simulând naufragii sau acostând și debarcând clandestin, noaptea, în puncte favorabile acostării.
Ajunși pe uscat, sunt internați în lagăre speciale și apoi, dupa oarecare timp și cu anumite formalități, sunt lăsați în libertate.
Procedeul sacrificării vaselor este absolut necesar deoarece, clandestin, pătrunderea evreilor este agreată de englezi, oficial însă este cu strictețe interzisă pentru a nu indispune populațiunile arabe.

*
Datorită împrejurărilor și condițiunilor excepționale în care se fac emigrările de evrei, nu s-ar putea întrevede decât două posibilități de a se organiza aceste emigăn în beneficiul statului.

1). Să se autorize singurul serviciu național de transporturi maritime, S.M.R. să organizeze emigrarea evreilor pe contul și cu propriile sale mijloace.
S.M.R.-ul posedă în parcul său un vas, Alba Mia, care s-ar preta acestui gen de operațiuni fiind deja la limita de vârstă stabilită de regulamentele de navigație.
Propuneri, în acest sens, au fost deja făcute de unele grupuri de evrei, care, oricând, ar avea mai multă încredere într-un vas al S.M.R-ului și controlat de el, decât în vase grecești sau bulgărești, de reputația vasului „Struma”.
Deși vasul este evaluat astăzi la 400 000 000 lei, grupul evreilor interesați a oferit o garanție de lei 500 000 000, pe care, a dat să se înțeleagă că, la sfârșitul operațiunilor de transport, ar fi dispuși s-o doneze S.M.R.-ului, iar pentru transport câte 200 000 lei de persoană; ceea ce, la cifra de 2 000 de persoane, câte ar putea fi îmbarcate, ar da o sumă de 400 000 000 lei.
Deoarece vasul Alba Iulia se află la Constantinopol și navigația pe Marea Neagră este extrem de periculoasă, emigranții ar fi dispuși să facă drumul până la Constantinopol cu trenul, iar cu vasul numai de la Constantinopol până într-unul din porturile Palestinei.
Pentru ca această întreprindere să fie realizabilă, ar trebui însă ca guvernul nostru să obțină în prealabil asentimentul guvernelor german și italian, care controlează parte din zonele maritime pe care vasul le-ar avea de străbătut, precum și consimțământul, cel puțin tacit, al guvernului englez și autorităților engleze din Palestina.
Repezentanții grupurilor interesate au lăsat a se înțelege că acest consimțământ l-ar putea
obține chiar ei.
Cu împlinirea acestor condițiuni, conducătorii S.M.R.-ului cred că întreprinderea ar fi și posibilă și foarte rentabilă, beneficiile putându-se cifra, în câteva luni, la câteva miliarde.

2) O a doua posibilitate ar fi ca, fie tot prin S.M.R., fie prin alte întreprinderi sau persoane interpuse, dacă s-a găsi că vasul Alba Iulia nu trebuiește sacrificat, sau dacă guvernele indicate nu ar da consimțământul, guvernul să [autorize] și să subvenționeze cumpărarea de vase vechi, de categoria „Struma”, care s-ar preta unor astfel de riscuri.

Ministru, (ss) Indescifrabil



IV. 22 iunie 1942,

Adresă privind Proiect de decret-lege pentru reglementarea emigrării evreilor (nu a devenit decret-lege, n.m.):

DOMNULE MAREȘAL,
Am onoare a supune aprobării Domniei Voastre, alăturatul proiect de Decret Lege pentru reglementarea emigrării evreilor.
În alcătuirea acestui Decret Lege, am ținut seamă de necesitatea de a se acorda unui număr cât mai mare de evrei posibilitatea de a părăsi țara, fără ca prin aceasta ordinea economică să fie atinsă.
Am instituit, în acest scop pe lângă Ministerul Finanțelor, o Comisiune care va examina cererile de emigrare și va hotărî asupra oportunității lor. Am instituit de asemenea o taxă de emigrare, egală cu 30% din valoarea totală a averii emigrantului, precum și o taxă de 10%, socotită tot asupra averii emigrantului, din produsul căreia urmează a se crea, la Marele Stat Major, fondul pentru organizarea muncii de folos obștesc.
Proiectul prevede, de asemeni, o procedură administrativă expeditivă de lichidarea averilor emigranților, destinată a împiedica speculațiunile pe care le-ar provoca o atribuire a bunurilor după criterii economice, stabilite în funcție de capacitatea de exploatare a achizițiilor. În cursul aceleiași preocupări, am instituit un drept de preemțiune în favoarea Statului, prin Centrul Național de Românizare, asupra tuturor bunurilor evreilor emigranți.
Cred că în cadrul acestor principii, organizarea emigrării evreilor va contribui la completarea și adâncirea operei de românizare a vieții economice.
Organizarea transporturilor emigranților va fi controlată și dirijată de Ministerul Finanțelor și Centrala Evreilor din România, ea va putea fi concesionată unei singure societăți particulare, pentru a exista o unitate de acțiune și răspundere.
Socotesc că acest proces va putea fi aplicat, chiar în timp de război, deoarece în prezent se produc numeroase emigrări, care dau naștere la speculațiuni ilicite.
Este necesar, deci, ca organizarea emigrării evreilor, să constituie chiar de pe acum o preocupare de Stat.
Primiți, vă rog Domnule Mareșal, încredințarea adâncului meu respect.

ÎMPUTERNICITUL GUVERNULUI
PENTRU REGLEMENTAREA REGIMULUI
EVREESC DIN ROMÂNIA


V. 30 mai 1944

Președinția Consiliului de Miniștri
Comisariatul General pentru Problemele Evreiești

Domnule mareșal,
Am onoare a vă aduce la cunoștință următoarele:

1. Societatea O.R.A.T. a fost autorizată să organizeze, sub controlul Ministerului de Interne și al Comisariatului General pentru Problemele Evreiești, emigrările de evrei în Palestina, utilizând vase sub pavilion străin.
2. Societatea O.R.A.T. primește plata tuturor cheltuielilor care se nasc pentru fiecare evreu, copil sau adult de la portul de emigrare românesc până la destinație, de la organizațiile evreiești din străinătate, fapt confirmat nouă și de Crucea Roșie Internațională.
Decontul acestor cheltuieli nu se face în țară, ci la Istanbul, unde organizațiile evreiești din America și Anglia au reprezentanți. Armatorii vaselor întrebuințate de societatea O.R.A.T. primesc și ei prețul convenit pentra transport, hrană, asigurare etc. în dolari, la Istanbul.
3. Cu toate că emigrarea evreilor ar trebui deci să se efectueze pe cale gratuită, totuși societatea O.R.A.T. - de conivență cu organizațiile sioniste clandestine și ilegale din țară - încasează în România de la emigranți sute de milioane de lei, punând locurile disponibile la mezat. Astfel, un loc a ajuns să se plătească cinci milioane lei.
4.Față de organizațiile evreiești din străinătate, societatea O.R.A.T. pretextează că aceste încasări sunt necesare pentru a plăti anumite taxe statului român care altfel nu ar permite emigrarea. În realitate însă nici statul nici Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale nu încasează un ban de la societatea O.R.A.T.
Neajunsurile acestui sistem sunt multiple și anume:
a) Se încasează de pe urma emigrării evreilor sute de milioane lei, dar nu pentru stat.
b) Pleacă toți evreii bogați, rămânând în țară numai bătrâni și săraci, pe care din lipsă de încasări vom fi nevoiți noi românii să îi întreținem, fie la muncă, fie în ghetouri.
Propun următoarele soluții:
I. Nici un evreu să nu poată emigra cu începere de azi, fără aprobarea Comisariatului General pentru Problemele Evreiești.
II: Comisariatul General pentru Problemele Evreiești va fixa, prin Centrala Evreilor din România, taxele de emigrare, care vor fi vărsate în întregime Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale. Comisariatul General al Problemelor Evreiești va desemna, prin Centrala Evreilor din România, copiii și săracii care urmează să fie scutiți de plata oricărei taxe de emigrare.
III. Componenții societății O.R.A.T. să fie anchetați în stare de arest, pentru a da socoteală de banii încasați pe nedrept cu ultimele transporturi.
Primiți, vă rugăm, domnule mareșal, asigurarea deplinului devotament.

Comisar general pentru problemele evreiești,
ss. R. D. Lecca



VI. PROCES-VERBAL DE COMUNICĂRILE FĂCUTE DE CĂTRE DOMNUL RADU LECCA ÎN AUDI­ENȚA DE LA 16 AUGUST 1944, ORELE 13

Subsemnații Dr. Fildermann, J. Pincas, dr. Zimmer și A. Grossman-Grozea am fost convocați la domnul Radu Lecca, comisarul guvernului pentru problemele evreiești, care ne-a făcut următoarele comunicări:
OFICIUL DE EMIGRARE, așa cum funcționează după discuțiile ce avuseseră loc în conferința ministerială, după discuțiunea între dl. prim ministru, dl. ministru al Marinei, dl. Radu Lecca și dl. A. L. Zissu și după conferința la care fuseseră con­vocați domnii dr. Fildermann și dr. Zimmer în zilele de 21 și 22 iunie 1944 de către domnul prim ministru, la care a participat și domnul comisar general Radu Lecca, avea trei însărcinări capitale:

I. A selecționa și desemna pe emigranți, însărcinare executată neconștiincios din toate
punctele de vedere, întrucât:

a) s-au îmbarcat tineri care au devalizat pasagerii platnici arându-le tot ce aveau asupra lor etc., ceea ce a provocat și unele reclamațiuni adresate autorităților turcești, care, însă, nu s-au putut sesiza, întrucât faptul nu se petrecuse pe teritoriul turcesc;

b) s-au îmbarcat călători clandestini la Constanța, adică emigranți care nu fuseseră înscriși în liste, ceea ce în primul rând contravine controlului și siguranței statului; în al doilea rând sustrage Consiliului de Patronaj și asistențe evreiești contribuția ce li se rezervase, iar în al treilea rând — și cel mai important a primejduit viața tuturor emigranților, vasele fiind deja
supraîncărcate, în așa mod încât vasul “Bulbul” a eșuat, iar călătorii au fost transportați cu trenul la Istanbul, iar vasului „Mefkure” i s-a rupt fundul și toți pasagerii — afară de cinci — și-au găsit moartea.

II. A taxa pe emigranți, dar numai pe cei bogați, emigrarea având în principiu să fie gratuită, iar taxele minimale și servind numai drept contribuție a asistenței generale și asistenței spe­ciale evreiești, însărcinare de asemenea neexecutată, întrucât:

a) s-au perceput taxe considerabile, depășind chiar pe cele percepute anterior sau celor oferite de diverși armatori, ca, de exemplu, Crucea Roșie, care transporta pe vasul „Belassita” 120 de orfani fără plată, iar de la cei 25-30 însoțitori, își acopereau navlul și toate spezele și a vărsat Patronajului 12 milioane; că ofertele armatorilor Radovici și Hiaș propun 60% din locuri gratuite și 40% cu plată, fără însă ca maximum plății să întreacă 300. 000 lei de cap, din care își acoperă toate spezele și realizea­ză beneficii, pe când Oficiul de Emigrare, deși a transportat un număr considerabil de platnici, deși n-are a acoperi nici navlul, nici transportul celor gratuiți și nici chiar al celor platnici, care este achitat de către Jewish Agency, n-a vărsat Patronajului, pen­tru toate cele opt vase care au fost expediate de ORAT, decât 83 milioane, fără a vărsa până astăzi o centimă asistenței evreiești și care la cererea socotelilor răspunde că nu le are, deși normal ar fi ca în momentul plecării fiecărui vas socoteala să fie încheiată și deși vasele au plecat, unele de câteva săptămâni, iar ultimele de 15 zile;
b) sumele percepute n-au fost în raport cu averea fiecăruia, adică după criterii obiective ci după alte interese, adică după criterii subiective, deci interesate.

III. A închiria vasele, adică a purta răspunderea solidității vaselor și a instalațiilor necesare de salvare. Or din informațiile sosite până acum se constată:

a) că vasul Bulbul a eșuat pe un banc de nisip la câțiva zeci de kilometri de Istanbul, iar călătorii au fost transportați la Istanbul cu trenul;

b) că vasul Mefkure, i s-a dezlipit fundul pentru că, pe de o parte, vasul era neapt, fiind probabil vechi și putred, iar pe de alta supraîncărcat de două ori, odată la redactarea listelor și a doua oară la îmbarcare, cu care prilej s-au urcat pe vase numeroși călători netrecuți pe liste, încât circa 300 de călători s-au înecat, iar numai 5 au fost salvați; așa că în decurs de doi ani, din 3000 de emigranți, o treime s-au înecat cu Struma și Mefkure, deci o mortalitate de 33%, ceea ce prejudiciază nu numai emigrarea, în general, adică și intereselor românești și intereselor evreiești, dar aruncă și o umbră asupra statului;

c) că vasele n-au fost expertizate înainte de plecare; nu erau prevăzute nici cu bărci de salvare, nici cu centuri de salvare.
În concluzie, domnul comisar general Radu Lecca, spune că întrucât Oficiul n-a putut fi în stare să execute nici una din obligațiile ce a asumat, a hotărât să propună domnului prim-ministru:

I. Pentru trecut

1. Instituirea unei comisiuni de anchetă care să stabilească răspunderile și să aplice sancțiunile.

2. Desființarea Oficiului de Emigrare și deci a autorizației dată domnului A. L. Zissu, întrucât în loc să salveze vieți omenești, le-a suprimat, în loc de ordine a introdus anarhia, în locul gratuității a introdus scumpetea.



II. Pentru viitor

Să se revină la legea organică a Centralei Evreilor, făcând să funcționeze secția de emigrare, constituindu-se și o comisie autonomă în genul celei de la asistență, sau poate chiar acea secție, care să aibă atributele Oficiului, adică să desemneze și taxeze emigranții, precum și să încheie contracte cu posesorii mijloacelor de transport.
Temerea, că emigranții nu vor debarca - fluturată de dl, Zissu - întrucât dsa ar avea monopolul certificatelor, n-ar fi exactă, căci după informațiile culese, orice evreu ajuns la Istanbul pleacă în Palestina; iar în ce privește gratuitatea vapoarelor, adică plata lor de către Jewish Agency, de care dispune Domnul Zissu, credem că va fi supleată de ofertele diverșilor armatori, care sc obligă a prelua transporturile și fără plata făcută de Jewish Agen­cy, dacă această organizație nu va fi de acord cu propunerile Guvernului, ceea ce se speră că nu se va întâmpla.
La întrebarea dlui Dr. Filderman, dacă este adevărat că vasul „Smirni” a fost rechiziționat, domnul comisar general răspunde că va face tot posibilul ca vasul să plece, dar că el nu va pleca decât dacă se desființează Oficiul de Emigrare cu conducerea actuală și dacă se admit punctele de vedere expuse.
La întrebarea dlui. dr. Filderman dacă la vreuna din conferințele ministeriale care au rezolvat problema emigrării a participat și dl. Zissu, dl. comisar general răspunde că dl. Zissu n-a
participat la niciuna din conferințele ministeriale, ci numai la o convorbire cu domnul prim ministru, dimpreună cu dl. ministru Șova și cu domnia sa.
Subsemnații am declarat că nu putem lua nici o atitudine întrucât suntem surprinși de cele auzite, așa că urmează să ne consfătuim și cum domnul comisar general ne anunță că invita­ția de astăzi la domnul prim ministru se amână pentru mâine, 17 august la orele 7,30 d.a., s-a hotărât ca mâine la orele 13, să revenim la domnul comisar general.

dr. W. Filderman J. Pineas
dr. Zimmer A. Grossman-Grozea
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 29.04.12 11:24

Masă rotundă – Emigrarea evreilor din România în contextul celui de-al Doilea Război Mondial

Pe 24 februarie a.c. s-au comemorat 70 de ani de la tragedia provocată de scufundarea vasului Struma (24 februarie 1942). Scufundarea vaporului, prin torpilare de către un submarin sovietic, a condus la moartea tuturor celor 790 de evrei aflați la bord, cu o excepție, David Stoliar, un tânăr de 19 ani. Pasagerii vaporului Struma au fost evrei români care emigrau în Palestina, în condițiile legilor cu caracter antisemit și a deportărilor în Transnistria organizate de regimul Ion Antonescu.

Cu acest prilej, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” împreună cu Comunitatea Evreilor din București, Federația Comunităților Evreiești din România și Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, a organizat o masă rotundă cu tema emigrarea evreilor din România în contextul celui de al Doilea Război Mondial.

Au participat dr. Aurel Vainer (președintele FCER), dr. Stelian Tănase (profesor Universitatea din București), dr. Alexandru Florian (INSHR-EW), dr. Lya Benjamin (CSIER-FCER), dr. Liviu Rotman (CSIER-FCER), dr. Mihail E. Ionescu (ISPAIM), dr. Hary Kuller (CSIER-FCER), drd. Adina Babeș (INSHR-EW). Moderatorul discuției a fost drd. Erwin Simsensohn (președintele CEB).

Aurel Vainer, președintele FCER, a deschis discuția prin menționarea comemorării din Knesset, parlamentul israelian, pe 21 februarie a.c., ocazionată de tragedia Struma. De asemenea, el a vorbit despre semnificația acestei tragedii pentru istoria evreilor din România și importanța comemorării ei.

Stelian Tănase a relatat câteva aspecte legate de nașterea proiectului de cercetare despre acest eveniment, interesul său pentru guvernarea militaro-legionară și oportunitatea consultării arhivelor Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington. Pe baza consultării acestor arhive dar și a discuțiilor avute cu unii martori indirecți (prieteni sau vecini ai celor aflați la bordul vaporului Struma), cercetarea s-a finalizat în scenariul filmului Struma (în regia lui Radu Gabrea, film realizat în 2000).

Liviu Rotman a prezentat publicului contextul istoric al perioadei respective, prin menționarea politicilor și legilor cu caracter antisemit ale regimului antonescian. Totodată, a încercat să ofere un răspuns la întrebarea cine sunt cei vinovați de această tragedie făcând referire atât la autoritățile străine cât și la cele românești.

Alexandru Florian s-a referit la contextul general al emigrărilor din România în perioada celui de al Doilea Război Mondial, concentrându-și discursul pe politicile inițiate de autoritățile române în acest sens, politici care nu au fost implementate. Concluzia a fost că emigrarea nu a fost în fapt o soluție la deportare și exterminare, ea a fost o realitate conjuncturală cu rezultate nesemnificative.

Lya Benjamin a vorbit despre rezolvarea „chestiunii evreiești” prin emigrare așa cum transpare ea din ședințele Consiliului de Miniștri din acea perioadă. Deasemenea, L. Benjamin a oferit un răspuns la întrebarea „a fost scufundarea vasului Struma o acțiune premeditată?”.

Harry Kuller a discutat despre impactul pe care tragedia Struma l-a avut asupra comunităților evreiești din România, în principal asupra comunității din Moinești, și modul în care comunitatea a reacționat la această tragedie.

Adina Babeș a vorbit despre reflectarea în presa vremii a tragediei de pe Struma, făcând referire atât la presa internațională cât și la cea națională. Ea a adus de asemenea în discuție și reflectarea tragediei în prima lucrare literară dedicată acestui subiect, Meghilat Struma.

Mihail E. Ionescu a închis seria dezbaterilor cu o prezentare a aspectelor militare care au însoțit și determinat scufundarea vasului, făcând totodată referire la contextul mai larg al tragediei.

Din discursurile și dialogul care a avut loc au reieșit câteva idei importante despre politica statului român, despre statutul și situația evreilor în anii războiului, dar și despre moduri de abordare a istoriei recente, și instrumentele disponibile pentru o astfel de cercetare.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 23.04.12 15:35

Virus legionar inoculat tinerei generații


http://www.acum.tv/articol/50538/

Se pare că furia xenofob-legionar-antisemită nu aștepta decât atât: un pretext pentru a se dezlănțui în toată hidoșenia sa, de parcă și până acum ar fi fost prea… blândă. Am putea crede că partidelor legionare- neofasciste nu le mai ajung temele de propagandă, sau poate simt că simpatizanții lor și-au mai slăbit combativitatea, de- ai putea crede că dorm cu „Cărticica șefului de cuib” sub pernă!
Astfel încât lansarea unei cărți, la Suceava, pare să fi venit pentru promotorii acestui curent primitiv care proliferează în România mai mult decât își închipuie multă lume, ca un soi de „mană cerească”. Chiar în urmă cu vreo două săptămâni, unui veteran al mișcării legionare, cu domiciliul la Suceava, pe nume George Ungureanu, i s-a lansat cartea de poezii pentru copii „Pățania lui Somnorilă”, deci de aparență… inofensivă. Dar numai… de aparență, sunt nevoită să menționez, fiindcă tot ce a apărut pe site-urile legionare de pe internet, nu face nici cea mai mică mențiune, nici un citat, nici o prezentare, cât de succintă a conținutului cărții. Un singur lucru rămâne, până acum vizibil: faptul că pe coperta a patra a cărții, apare o fotografie a autorului la biroul său, lăsând să se vadă fotografia lui Corneliu Zelea-Codreanu, mentorul spiritual și idolul – declarat – al acestuia. Și țin să-i asigur pe toți cei care vor avea curiozitatea și răbdarea să citească aceste rânduri, că am căutat pe toate aceste site-uri până când am simțit că dezgustul și revolta pe care mi-l stârnesc îmi amenință realmente sănătatea, de care ce să-i facem, mai am nevoie! Mai mult, la un moment dat, am solicitat și ajutorul unei tinere prietene, venită în Israel în copilărie, la o vârstă școlară mică, pe care practic am văzut-o crescând, dar nu a avut nici ea mai mult succes decât mine în a găsi detalii precise despre carte, în afara unor articole și comentarii mustind de venin neofascist din site-urile respective și care mi-a comunicat telefonic reacții somatice similare cu ale mele! Dacă vreunuia din coordonatorii acestor site-uri i-ar da prin minte să reunească toate aceste materiale într-o carte (și mă tem că nici n-ar fi prea subțire), desigur aceasta ar trebui să se numească „Mult zgomot pentru un motan”, fiindcă acesta este protagonistul cărții, răspunzând la numele de Somnorilă! Ce i-a scos atât de tare din sărite pe toți acești „condeieri” apologeți ai neolegionarismului, mai ales că unul din aceste site-uri se numește chiar „Apologeticae”?
Fapatul că Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a lansat un comunicat-protest plin de indignare față de prezentarea cărții care ilustrează clar orientarea centenarului său autor!
Cartea despre pățania motanului trebuia, neapărat, să aibă pe copertă fotografia „căpitanului”, de parcă nu s-ar fi știut destule despre autorul său. În 2010, acestuia i-a apărut la Suceava cartea de memorii „În labirintul vieții”, în care își etalează cu mândrie trecutul său de membru activ în mișcarea legionară. Apologeții de pe mai sus-amintitele site-uri se întrec, de altfel, în a-i prezenta acest trecut legionar glorios, insistând asupra faptului că în perioada Statului național legionar (septembrie 1940-ianuarie 1941), G. Ungureanu a fost numit printr-un decret al Consiliului de Miniștri comisar pentru românizare la Întreprinderea textilă română „Norbert Juster”.
Aceasta explică de ce publicațiile on line s-au năpustit ca niște hiene asupra Institutului „Elie Wiesel”, care în respectivul protest și-a exprimat indignarea că editarea respectivei cărți cu motanul a fost sponsorizată de Consiliul Județean Suceava, al cărui președinte este leaderul Partidului Democrat Liberal din România, Gheorghe Flutur. Lansarea cărții a avut loc la „Biblioteca Bucovina”, evenimentul fiind „moderat” de vice-președintele Consiliului județean Suceava, Vasile Ilie. După apariția comunicatului-protest al Institutului Elie Wiesel, pe unul din site-urile cu pricina, un articlier de pe publicația legionară on-line „Buciumul”, un oarecare Horia Marchean, s-a și grăbit să precizeze că institutul a fost constituit prin decizia de guvern nr. 902 din 4 august 2005, semnată de primul-ministru de-atunci al României, Călin-Popescu-Tăriceanu, și dovedește astfel că un organism „afiliat statului român și deci finanțat din banii publici”, critică apariții editoriale, reproșându-i într-un limbaj vituperant că s-ar erija în „cenzor al aparițiilor editoriale românești, deși aceasta nici nu intră în atribuțiile pe care și le declară institutul”.
Toate aceste „publicații”, fără excepție, consideră imixtiunea Institutului Wiesel în apariția cărților lui George Ungureanu (pe site-ul Apologeticae îl consideră chiar un „adevărat martir al neamului, pe care tineretul român ar trebui să-l venereze”), drept o încălcare a dreptului de libertate a expresiei, consfințit de Constituția României!
Desigur, după scandalul declanșat de acest faimos „eveniment literar”, vicepreședintele Consiliului Judecean Suceava a însăilat niște scuze publice, declarând că „ne delimităm de orice fapt care ar elogia persoane care au un trecut istoric neclar. Regretăm acest eveniment care s-a produs. Consiliul Județean Suceava sprijină acțiuni culturale, seminarii, lansări de carte, expoziții, dar nu controlează produsul cultural”. Desigur, scuzele acestea „în doi peri” au fost din nou interpretate ca un soi de „capitulare”. Dat fiind că după părerea lui Marchean, o astfel de instituție, sau nici chiar statul român „nici nu are voie să controleze, sau mai direct spus, să cenzureze un produs cultural”.
Și cu asta, argumentele teribilului apărător al libertății de expresie chiar că pleznesc de la cusături, dându-i la iveală câlții gândirii sale curat-murdar legionare: „Ne aflăm astăzi sub controlul unor astfel de organisme: Institutul „Elie Wiesel”, sau „Centrul pentru combaterea Antisemitismului”, etc. Aceste organizații, alcătuite după tipicul altora de teapa lor de prin occident, caută orice ar putea demonstra un Holocaust în România, în ciuda absenței unor izvoare istorice solide (sic!), bazându-se pe legende și pe simpatia culturală exercitată în perioada de după al doilea război mondial”.
În continuare, este citat comunicatul Institutului Wiesel, unde se subliniază că „este revoltător să asistăm la susținerea și promovarea imaginii unui fost legionar care a luat parte activ la politica antisemită a statului. De asemenea, suntem profund îngrijorați de promovarea unei literaturi memorialistice sau destinată tinerei generații, având ca mesaj idei și personaje ale Mișcării Legionare”. La sfârșitul diatribei sale, Horia Marchean enunță o gogomănie pe lângă care aceea cu „lipsa unor izvoare istorice solide”devine de-a dreptul… apă de ploaie: el se întreabă câți copii vor observa mica poză a căpitanului, pe o copertă a cărții pe care este posibil să le-o citească părinții lor, „într-un context educațional în care Mișcarea Legionară este de-abia amintită în istorie, iar rezistența anticomunistă din munți la fel”. Aici, trebuie menționat că avocatul ad-hoc al lui G. Ungureanu se referă la biografia evocată cu „religiozitate” a acestuia, care ar fi fost întemnițat pentru activitate anticomunistă, „ar fi fost torturat timp de 400 de zile” și chiar ar fi fost condamnat de cinci ori la moarte”!
Copiii preșcolari, poate chiar nu vor observa, dar părinții lor, care au avut dreptul și la lectura memoriilor lui G. Ungureanu, ar fi foarte plauzibil să știe, și cine pune mâna în foc că nu le-o vor explica și copiilor lor?
Cu un alt butoi de venin vine și versiunea online a oficiosului partidului (legionar) „Lupta noastră”, din Timișoara, care se așteaptă ca în curând, să se interzică și publicarea altor autori și intelectuali simpatizanți ori membri ai mișcării leginoare, ca și alte asemenea site-uri apologetice ale mișcării.
Se pare că „sfânta mare nerușinare” a acestor grupări, cu publicațiile lor scrise și electronice, nu cunoaște hotare! Chiar nu le trece prin mințile lor pătrate că tocmai această mult-fluturată libertate de expresie riscă să formeze noi generații legionar-fasciste, și că, dacă am admite, pentru nevoile demonstrației, că într-o bună zi acestea ar prelua puterea, prima sacrificată ar fi tocmai faimoasa libertate de expresie, împreună cu multe alte libertăți democratice? Chiar xenofobia lor imbecilă îi orbește până într-atât.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 22.04.12 10:27

Evreul dat afară din casă de două ori: o dată de un ministru nazist, apoi de urmașii lui

Pentru că are origini evreiești, la vârsta de 11 ani, Albert Poch, primul caricaturist al României premiat internațional, a fost alungat de naziști din casa natală din Babadag, județul Tulcea. Ministrul Justiției din Guvernul Antonescu semnase aplicarea legiii naziște a deportării evreilor în Transnistria. După 70 de ani, caricaturistul care trăia într-un apartament pe Știrbei Vodă din București, a fost scos din nou din casă și aruncat în stradă de urmașii lui Constantin Cotty Stoicescu, fost ministru al justiției din guvernul Antonescu.

A locuit 40 de ani fără să știe într-o clădire ce aparținea ministrului nazist

Holocaustul l-a lăsat pe Alberth Poch fără un unchi și fără o mătușă. Printre cei care s-au implicat decisiv în aceste evenimente se află fostul ministru al justiției din guvernul Anonescu, Constantin Cotty-Stoicescu. „Urmașii lui Stoicescu au obținut printr-o greșeală a justiței dreptul de a intra în posesia proprietăților acestuia. Asta deși în nicio o țară care a recunoscut Holocaustul, bunurile criminalilor de război, așa cum a fost și ministrul de justiție, nu au fost retrocedate urmașilor”, explică graficianul.

În anii ’50, printr-un schimb de locuințe, Albert Poch a ajuns să locuiască pe Știrbei Vodă. În 2002 s-au făcut cereri de retrocedare pentru clădire. Ironic, apartamentul era cerut de Rodica Macry și Lavinia Burculeț, urmașii lui Constantin Cotty-Stoicescu. “Rodica Macry a început să facă diligențele pentru a intra în posesia acestei clădiri în urmă cu aproape zece ani. Acum este grav bolnavă și nu poate sta de vorbă cu nimeni”, ne-a declarat Vlad Macri, rudă cu moștenitoarea.
Albert Poch locuiește acum în zona Romană, într-o locuință pusă la dispoziție de comunitatea evreiască.

CINE ESTE ALBERT POCH

Bucureșteanul Albert Poch, de 81 de ani, e un apreciat artist plastic, grafician și caricaturist, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A expus în saloane de artă din țară și din străinătate, a primit o distincție pentru “Cea mai bună caricatură de presă în 1969” și a colaborat mulți ani la revista de umor “Urzica”.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.03.12 21:08

DEZBATERE: Care a fost contribuția evreilor la instaurarea comunismului în România? Răspund Neagu Djuvara, Radu Ioanid, Lucian Boia, Liviu Rotman, Marius Oprea, Stelian Tănase



Un articol apărut în pagina de cultură a "României libere" a stârnit puternice dezbateri pe forumul ediției online. Și nu ca o consecință a subiectului prezentat - un dialog între Gabriel Liiceanu și scriitorul evreu Amos Oz - ci datorită unei fraze inserate de autorul articolului: „în marea lor majoritate cei care au implementat comunismul în România au fost evrei", care a fost îndelung dezbătută de cititori.


Ținând cont și de faptul că, potrivit unui sondaj, 20% din români cred că "evreii au sprijinit instaurarea comunismului", RL a decis să lanseze o dezbatere. Am vrut să aflăm cum se explică prezența unui număr important de evrei în diversele structuri ale partidului comunist imediat după momentul instalării acestuia la putere în 1945. La această întrebare au răspuns: Neagu Djuvara, Radu Ioanid, Lucian Boia, Liviu Rotman, Marius Oprea, Stelian Tănase.



Neagu Djuvara: „Datorită persecuțiilor, mulți evrei au fost favorabilii comunismului"

Istoricul ne-a precizat faptul că „regimul comunist s-ar fi instalat în România cu sau fără evrei și a fost adus de armată și de tancuri. Că, odată instalat comunismul, de pe urma acestei schimbări au profitat o bună parte dintre evrei este adevărat. Spre exemplu, în primii ani după schimbarea regimului politic, la ministerul de Externe, 80% din funcționari au fost evrei. Eu am avut norocul de a nu mă afla în țară în momentul abdicării Regelui Mihai pentru că altfel aș fi făcut, probabil, ani de închisoare. Tot adevărat este și că mulți evrei au renunțat, în următorii ani, la pozițiile pe care le aveau în diverse instituții și ministere, mai ales atunci când au văzut cât de neviabil din punct de vedere economic e regimul comunist. Datorită persecuțiilor extraordinare la care au fost supuși în timpul celui de-al doilea război mondial, o mare parte dintre evrei - dar nu toți - au fost favorabili ideilor de extremă stânga și Uniunii Sovietice.

Dar toate acestea trebuie înțelese într-un anumit context. O dată cu semnarea Tratatului de la Adrianopol (1829) dintre Rusia și Turcia - care oferea străinilor posibilitatea de a face comerț în țările române - în numai câteva zeci de ani, Țara Românească și Moldova au fost invadate de evrei veniți din Rusia și Polonia. Au sosit cu zecile de mii și au ajuns, în curând, majoritari în multe orașe, precum Fălticeni sau Rădăuți. Atunci se nasc primele sentimente de respingere la români față de o populație diferită, care avea o altă religie și alte obiceiuri, vorbea o altă limbă... Se naște un antisemitism și cunoaște o formă, chiar dacă nu virulentă, ci mai degrabă latentă. În prima parte a secolului al XX-lea, antisemitismul s-a dezvoltat în rândul tinerilor români speriați că evreii - care au dobândit într-o istorie de 2.500 de ani o acuitate intelectuală deosebită - ar fi devenit majoritari în universități, printre cadrele medicale etc.

Te întrebi de ce evreii din Basarabia au fost mulțumiți când sovieticii au invadat această regiune (în 1944). Fiindcă, anterior, Antonescu expulzase 175.000 de evrei în condiții inumane din Basarabia.

Toate aceste persecuții acumulându-se în timp, atunci când au venit sovieticii în țară și au impus comunismul, i-au determinat să acționeze dintr-un fel de răzbunare pentru sutele de mii de evrei victime ale regimului Antonescu. Nu spun că este o justificare, dar este o explicație pentru această adevărată sete de răzbunare a evreilor atunci când au trecut de partea comuniștilor.

Înainte vreme, în Europa, când li s-a deschis posibilitatea de a juca un rol într-o societate, evreii nu au îmbrățișat ideile conservatoare - care, ideologic, îi respingeau pe străini - dar au îmbrățișat socialismul și comunismul. Așa se explică și de ce în primul politburo (creat pentru a asigura conducerea în timpul revoltei bolșevice), din 1917, printre cei opt conducători comuniști patru erau evrei, plus Lenin, care era evreu doar după bunicul matern.

În concluzie, se poate spune că din cauza persecuțiilor și a disprețului la care au fost supuși în timpul regimului Antonescu, evreii au ales să treacă de partea celor care doreau să răstoarne vechea guvernare, în cazul României, de partea comuniștilor.

Neagu Djuvara este istoric, autorul unor lucrări precum „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri" sau „Amintiri din pribegie".

Radu Ioanid : Evreii, comunismul și antise-mitismul contemporan

Punctul de vedere al lui Radu Ioanid se constituie într-un drept la replică la articolul publicat pe 28 februarie de RL. Pasajul controversat este cel în care se spune că „...În marea lor majoritate cei care au implementat comunismul în Romania au fost evrei. Nume ca Ana Pauker, Alexandru Nikolski, Leonte Răutu și- de ce nu ? - Silviu Brucan , care a fost acuzator public în procesele unor mari lideri ai partidelor istorice, sunt și astăzi, la mai bine de jumătate de secol distanță, dătătoare de fiori reci. Așa că, cel puțin în ceea ce privește România, unii dintre co-religionarii lui Amos Oz nu au fost doar victime , ci și călăi."

Radu Ioanid crede că în citatul de mai sus sunt „trei propoziții, două inexactități și un neadevăr. Silviu Brucan a scris texte impardonabile împotriva liderilor partidelor istorice, dar nu a fost acuzator public. Soția lui, Alexandra Sidorovici, româncă și născută creștin-ortodoxă, a fost acuzator public în procesele ziariștilor de extremă dreapta și ale criminalilor de război din Transnistria. În ceea ce priveste pe «co-religionarii lui Amos Oz» «nu doar victime, ci și călăi» să reamintim faptul că a existat o puternică incompatibilitate între religie și doctrina comunistă. Conducerea PCR, inclusiv unii lideri comuniști evrei, au fost puternic implicați în persecutarea membrilor organizațiilor evreiești religioase, profesionale sau politice. Comuniștii din România, indiferent de originea lor etnică, nu aveau religie și nu au acționat în numele unei religii. Dimpotrivă, regimul comunist a persecutat toate denominațiile religioase din România, inclusiv pe membrii cultului mozaic. A afirma că «...în marea lor majoritate cei care au implementat comunismul în România au fost evrei» este un clișeu antisemit. Acest clișeu este susținut ca și în cazul de față prin enumerarea selectivă a unor lideri comuniști români de origine evreiască sau prin atribuirea originii evreiești unor comuniști români. Evreii au fost suprareprezentați în structurile aparatului central comunist și în aparatul represiv a regimului. Partidele antisemite Legiunea Arhanghelului Mihail și Partidul Național Creștin au ajuns să aibă, în 1937, aproape un sfert din voturile exprimate. În timpul guvernelor Goga-Cuza și Miron Cristea peste 200.000 de evrei au fost privați de cetățenia română, iar în timpul guvernelor Antonescu evreii au fost pur și simplu aruncați în afara legii, nemaivorbind de masacrele și deportările din Moldova, Bucovina, Basarabia și Transnistria. Era firesc ca o parte din evrei să se înregimenteze într-o mișcare politică care se pretindea antifascistă și care teoretic milita pentru egalitatea între etnii. Evreii nu au fost niciodată majoritari în mișcarea comunistă din România. În 1933, PCR avea 1.459 de membrii din care 375 români, 444 maghiari, 330 evrei, 140 bulgari, 100 ruși și 70 ucraineni, evreii reprezentand 22,6% din total. (Florian Banu, Foametea din '46 și creșterea antisemitismului în Moldova, în România). În 1944 evreii reprezentau 30% din cei 1.000 de membri PCR, dar în 1946 ei reprezentau numai 5,3% din membrii de partid. În 1948 la crearea Securității angajații aceștia aparțineau următoarelor etnii: români 3334 (adică 83,9%), evrei 338 (8,5%), maghiari 247 (6,2%), alții 54 (1,3%), potrivit istoricului Dennis Deletant.

În primii săi ani, regimul comunist român a dus o politică antisemită care izvora din tradițiile culturale și politice românești, dar și din instrucțiunile exprese primite în acest sens de la Moscova unde se desfășurau o serie procese antisemite. Antisemitismul românesc continuă să fie popular și oficial. Dacă în 1946, în timpul foametei, nu exista grâu în Moldova, aceasta se datora Anei Pauker ...care îl trimisese în Palestina. (Florian Banu, op. cit.). Iar primul ministru Petru Groza îi spunea în 1949 lui Emil Botnăraș, patron al serviciilor secrete romanești: «Americanii joacă acum cartea evreilor și, într-o țară unde avem 400.000 de evrei, cu câteva zeci de mii infiltrați în aparatul nostru de stat, economic, politic si cultural... cum vrei ca evreii de la Planificare să facă munca cinstită și corectă... de vreme ce sunt puși să planifice fabricile, întreprinderile comerciale de care ei au fost expropriați. Sioniștii sunt foarte bune elemente pentru coloana a cincea». (Robert Levy, Ana Pauker, The Rise and the Fall of a Jewish Communist)

Liderii comuniști din România au declanșat o campanie masivă antisionistă. Sute de sioniști au fost arestați și condamnați la închisoare în urma unor înscenări judiciare. Gheorghiu-Dej afirma, într-o ședință a Biroului Politic în februarie 1949 că liderii sioniști «trebuie tratați ca și liderii organizațiilor fasciste». (Levy, op.cit, p. 171). Populația evreiască a votat contra regimului comunist «cu picioarele» emigrând masiv: numai între 1948 și 1951 un număr de 119.000 de evrei au părăsit țara. În 1958 alți 100.000 de evrei români depuseseră cereri de emigrare. Începând cu perioada Dej și continuând cu perioada Ceaușescu evreii au fost masiv epurați din aparatele de stat și de partid. La această epurare au participat cu zel și unii lideri comuniști evrei, adevărați antisemiți, cum au fost Iosif Chișinevschi și Leonte Răutu. Evreii români au fost literalmente vânduți statului Israel.

În România de azi există un maximum de 5-6000 de evrei în majoritate în vârstă. Comunitatea evreiească din România, care va dispare curând, este confruntată cu un antisemitism aproape fără evrei. Un sondaj de opinie din anul 2006 al Departamentului de relații interetnice, ne indică procentajul de răspunsuri afirmative la întrebarea «în ce măsură sunteți de acord cu urmatoarele afirmații despre evrei»: evreii exagerează persecuțiile la care au fost supuși pentru a obține avantaje - 31,5%; interesele evreilor din România cel mai adesea diferă de cele ale celorlați cetățeni din țara noastră - 31,6%; politica și finanțele sunt controlate de evrei - 31,5%; evreii au sprijinit instaurarea comunismului în Europa - 20%; crucificarea lui Isus este un păcat pentru care evreii nu pot fi iertați - 29%; suferința poporului evreu este o pedeapsă de la Dumnezeu - 33,5%.

Să nu mimăm uimirea când vedem pe șeful de cabinet al prefectului județului Mureș punând pe facebook lozinca «Arbeit Macht Frei» ca răspuns la demonstrații pașnice ale unor cetățeni români sau când purtătorul de cuvânt al PSD neagă Holocaustul în România și pogromul de la Iași. Proeminenți intelocrați români contribuie la această situație făcând programatic elogiul lui Nae Ionescu și al elitei legionare antisemite sau lansându-se în apărarea unui mizerabil fost activist UTC devenit partizan înfocat al lui Corneliu Zelea Codreanu și al nu foarte inteligentei lui amfitrioane TV. Iar BOR este direct responsabil de faptul că o treime din români continuă să creadă că «suferința poporului evreu este o pedeapsă de la Dumnezeu»".

Radu Ioanid a publicat „Holocaustul din România" și „Răscumpărarea evreilor, Istoria acordurilor secrete între România și Israel".

Lucian Boia: „În vechiul partid comunist evreii erau numeroși"

Istoricul ne-a precizat că „evreii au fost supra-reprezentați în stânga românească în anii 30 în raport cu populația totală (a acestei etnii n.red.). Evreii înclinau spre stânga și dintre aceștia mulți spre comunism pentru că li se părea că, în acel moment, comunismul le va rezolva problema lor care era integrarea deplină în societatea românească". Boia a dezvoltat această idee în cartea sa „Capcanele istoriei". „Comuniștii au venit la putere, inevitabil, cu numeroși evrei în primele rânduri. Pentru că așa se prezenta partidul comunist până la 1944; autenticul partid comunist, nu partidul amplificat artificial (de aproape 100 de ori) în primii ani de după 23 august 1944. Cadrele de nădejde au rămas totuși să fie recrutate din nucleul comunist original. Iar acesta se prezenta oarecum invers față de societatea românească. În vechiul partid comunist, românii etnici erau minoritari. Iar evreii foarte numeroși (dacă sintagma foarte numeroși n-ar fi ironică pentru un partid cu atât de puțini membri). Printre intelectualii comuniști, sau doar comunizanți, ponderea lor era și mai mare. Proporția evreilor în aparatul comunist, și mai ales în componentele sale intelectuale (ideologia și propaganda) corespunde fidel proporțiilor originale. Ei nu au ajuns unde au ajuns în primul rând fiindcă erau evrei, ci fiindcă erau vechi comuniști sau măcar simpatizanți... Evreii se angajau firesc în procesul de schimbare a unui tip de societate care pentru ei însemnase excludere sau discriminare. Susțineau, în propriul interes, un grad cât mai înalt de democratizare și egalizare. Se situau, așadar, la stânga, mergând până la extrema stângii. Au fost suprareprezentați nu doar în România, ci peste tot în lume, în mișcarea comunistă apoi în acțiunea comunistă. Se întâlneau, desigur, și intelectuali evrei de dreapta dar mai rar. La dreapta se vedeau confruntați cu naționalismul și adesea cu manifestări antisemite. Dimpotrivă, li se potrivea întru totul umanismul internaționalist proclamat de stânga. Popor răspândit în întreaga lume, avea chiar prin condiția lor de oameni fără patrie sau cu mai multe patrii o orientare universalistă, cosmopolită, iar funcția lor a fost considerabilă în circulația internațională a ideilor. Savanții lor (Einstein, Freud), ca și scriitorii și artiștii, nu au încetat să exploreze ținuturi noi, neconvenționale. Încă o dată, nu e în discuție condiția «spirituală» a «semitului», ci condiția socio-culturală a evreului într-o situație istorică dată care impunea căutarea, fără încetare, a unor soluții de ieșire din cadrele tradiționale".

Lucian Boia este autorul cărților „Istorie și mit în conștiința românească", „România, țară de frontieră a Europei.

Liviu Rotman: „Persistența unui clișeu"

Istoricul susține că „formula «evreii au adus comunismul» face parte dintr-un lung șir de clișee antisemite. În mentalul colectiv al unor culturi politice, inclusiv în cea românească, au fost lansate o serie de clișee, care aveau în comun prezentarea evreului - un evreu virtual, colectiv - drept cauză a unor probleme grave sociale și politice. Dificultățile problemei rurale s-au explicat rapid prin prezența evreilor ca «lipitorile satului» - formulă lansată de poezia, cu același titlu, de Vasile Alecsandri și preluată imediat în discursul politic -, alcoolismul, prin prezența evreului-cârciumar, lipsa unei clase mijlocii era explicată și ea de prezența evreilor, s.a.m.d.

În perioada interbelică se dezvoltă rapid clișeul «iudeo-comunist» cultivat în primul rând de extrema dreaptă legionară, dar acceptat și de alte forțe politice. În timpul Holocaustului, motivația «evreu-bolșevic», agent al unei puteri inamice, a stat la baza unor politici antisemite, inclusiv a masacrelor de la Iași - iunie 1941 - și Odesa - septembrie 1941. Într-o etapă următoare, o nouă judecată ultimativă își face loc: evreii au adus comunismul. Judecăți, care repetate obsesiv, devin axiome, ce nu mai trebuiesc demonstrate. Vinovăția evreului - sau a altor alogeni - este ușor de acceptat, ea servește orgoliului unei societăți ce evită să-și asume propria istorie. Este, poate mai comod, dar total nociv, pentru o autentică educație democratică.

Și acum, să ne adresăm, foarte pe scurt, faptului istoric, așa cum este relevat de documente. Mai întâi câteva date statistice: înainte de preluarea Puterii, în condițiile existenței ilegale, Partidul Comunist are la mijlocul anilor '30 următoarea structură etnică: 26,1% unguri, 22,7% români și 18,1% evrei. Este un procent important, de evrei, dar departe de a acoperi formula: un partid de evrei. După preluarea Puterii, în 1945, procentul evreilor scade la 7%, față de 81,7% români - deci o infuzie mare de elemente autohtone - 17% unguri și 3,5% slavi (bulgari, ruși, ucraineni). În 1950 - după «„epurarea» din partid a elementelor mic-burgheze, dintre care mulți evrei - procentul acestora scade la 3,5% din numărul total, deci un procent mai mic decât cel general al evreilor în cadrul populației evreiești, care era în acel moment de circa 4%. Această micșorare a procentului evreilor este parte a procesului de «românizare a partidului» ce a continuat permanent, pâna în 1989.

Și totuși, se impune o întrebare: de ce a existat un număr important de alogeni - unguri, evrei, bulgari? Este clar că aceștia au simțit în permanență o politică ostilă a statului român, s-au autoperceput ca marginalizați. Și astfel, unii dintre ei s-au îndreptat spre o forță politică, care cel putin teoretic se arăta opusă naționalismului, xenofobiei, antisemitismului. Că într-o fază ulterioară se va dovedi că internațio-nalismul afișat pe drapelul comunist este fals, este altceva.

Acum, câteva cuvinte despre așa-zisa omniprezență a evreilor în funcții de conducere. În primul Birou Politic, ales la Congresul din februarie 1948, în organul suprem de decizie format atunci, erau doi evrei, Ana Pauker - ce va fi exclusă în 1952 și care cumula și portofoliul Externelor - și Iosif Chișinevschi - ce va fi exclus în 1957. După acea dată și până în 1965, Biroul Politic nu a mai avut un membru plin, de origine evreiască. După 1958, va intra ca membru supleant Leonte Răutu, iar după 1965, când Biroul Politic se va «topi» în Comitetul Executiv, un organism mai larg, dar cu o putere redusă, vor fi cooptați, încă doi militanți de origine evreiască: Petre Lupu și Gheorghe Stoica, acesta din urmă, cu un rol pur decorativ (era un veteran). Aceștia au fost toți militanții evrei, membrii ai forului suprem de partid, până în 1989. Pe plan guvernamental au existat doi miniștri importanți, de origine evreiască, cu rol economic: Gheorghe Gaston Marin - ce a condus importantul Comitet al Planificării și un longeviv ministru al Chimiei, Mihail Florescu.

Sigur, un număr însemnat de evrei au fost în eșalonul doi: directori, inspectori etc. Mulți au activat în sectorul de propagandă: presă, cultură, unde erau vizibili. În organele de securitate, numărul evreilor a fost departe de a fi majoritar, iar în 1952, una dintre primele sarcini ale ministrului de Interne nou-numit, Alexandru Drăghici, a fost de a îndepărta elementele evreiești din structura Ministerului. Orientare, care a continuat tot mai dur, pentru ca în anii '70 să fie înlăturați și puținii evrei din structurile...clubului Dinamo (!). Dar fundamental este alt fapt, că toti acești demnitari comuniști se aflau în acele poziții, ca militanți ai Partidului și nu ca reprezentanți ai comunității evreiești. Mai mult decât atât, cei mai mulți dintre aceștia evitau orișice contact cu mediul în care s-au născut, iar unii dintre ei aveau discursuri excesiv de dure la adresa comunității evreiești, a sioniștilor, excelând în această direcție Iosif Chișinev-schi. Oricum, dacă erau obligați să vorbească despre realități din lumea evreiască, aceștia foloseau formula «ei» și niciodată «noi».

În zilele noastre persistă tradiționale clișee antisemite, inclusiv «evreii au adus comunismul», ce coexistă în mod absurd cu teorii de tip conspiraționist, că tot evreii au avut un rol esențial în căderea comunismului. Prezența lor este periculoasă și denotă o alarmantă lipsă de maturitate democratică."

Liviu Rotman este autor al lucrărilor "Evreii din România în perioada comunistă" și "Noi perspective în istoriografia evreilor din România".

Marius Oprea: „Comuniștii au plasat abuzurile în seama minorităților"

Până în prezent, susține Oprea, persistă numeroase clișee privind rolul esențial pe care l-au deținut minoritățile în cadrul Securității.

"Fără îndoială, prezența unui număr mare de evrei în aparatul de stat, inclusiv în instituțiile polițienești, nu poate fi negată - ca și nici faptul că acest număr depășea în unele zone destul de sensibil raportul procentual general între minoritari și populația majoritară. Nu a fost însă vorba de criterii etnice în selectarea cadrelor, cât în special de criterii de fidelitate, iar prezența sporită a minorităților etnice în aparatul de stat nu face decât să reflecte ponderea pe care acestea o aveau în mișcarea comunistă în anii de ilegalitate. Problema generală a comuniștilor era aceea de a găsi cadre capabile să lucreze în Securitate, unul dintre «sectoarele speciale», în special din cauza bazei reduse de selecție. Noua putere a selectat și promovat în funcții cheie în aparatul de stat vechi ilegaliști, între care, cel puțin în Siguranță și apoi în Securitate, regăsim multe nume de evrei sau unguri. Faptul a dus la o renaștere a sentimentelor xenofobe și antisemite a unor pături largi ale populației românești, care identificau, fără prea multe distincții, minoritarii etnici drept potențiali colaboraționiști ai regimului de ocupație sovieto-comunist".

Istoricul arată că „liderii comuniști (Dej și Ceaușescu spre exemplu n.r.) descopereau valențele discursului naționalist tocmai pentru a plasa eșecurile și abuzurile din trecut ale regimului în sarcina minoritarilor, în special evrei, producând astfel o serie de falsuri istorice care își arată roadele până astăzi, când în discursurile naționaliste această temă continuă să facă carieră."

Marius Oprea a scris „Bastionul cruzimii. O istorie a Securității" și „Șase feluri de a muri".

Stelian Tănase: „Două grupuri au fost atrase de comunism"

Dezbătând istoricul partidului comunist din România, istoricul aprecizează: „Comuniștii s-au aflat la periferia societății românești, niciodată integrați comunității naționale și politice... Un proletariat redus numericește, slab organizat, mai sensibil la problema națională decât la ideea revoluției mondiale a privat PCR de a-și construi o bază socială. Două grupuri principale au fost atrase de comunism în România din motive etnice: unul a fost acela al «popoarelor respinse», fără o bază teritorială sau o clară identitate etnică (în România evreii erau principalul grup din această categorie); al doilea grup era cel alcătuit din iredentiștii din statele limitrofe, care erau nemulțumiți de a fi incluși în România și de tratamentul lor de acolo".

Stelian Tănase a scris „Elite și societate: guvernarea Gheorghe Gheorghiu Dej"

Valentina Iancu: „Mituri naționale - evreii și comunismul"

Potrivit Valentinei Iancu, sintagma „în marea lor majoritate cei care au implementat comunismul în România au fost evrei" este sentențioasă.

„Această doctrină (comunistă, n.red.) a atras atât români pauperi, cât și reprezentanți ai unor minorități naționale cu foarte multe probleme nerezolvate după Unirea de la 1918, printre care și evreii. În plus, nu ar trebui trecut cu vederea faptul că evreii se aflau într-un moment istoric devastator, în care ororile nazismului începeau să fie dezvăluite în toată cruzimea lor și în care devenea evident că majoritatea europenilor a fost surdă și oarbă la suferințele inimaginabile la care populația evreiască a fost supusă în timpul războiului. Sigur, abuzurile și crimele comunismului nu trebuie ocultate, dar să expediezi această problemă într-un mod atât de facil și de incorect este un deserviciu major adus istoriei naționale. Exculparea vinei și aruncarea responsabilității unui întreg sistem pe umerii unei minorități naționale, sau a alteia, încurajează tendințele de neo-legionarism și de naționalism agresiv în creștere."

Valentina Iancu este curator la Muzeul Național de Artă.

Trei regimuri politice în trei ani

23 august 1944, căderea regimului Antonescu

24 august 1944 - februarie 1945: echilibru politic relativ datorat guvernării Sănătescu și Rădescu;

6 martie 1945: Ocupantul sovietic a impus numirea guvernului condus de Petru Groza dominat de Partidul Comunist (care reprezenta mai puțin de 10% din populația României).

19 noiembrie 1946: Blocul Partidelor Democratice - o coaliție de șapte partide în care principala forță o reprezintă comuniștii - câștigă, printr-o fraudă masivă, alegerile.

7 noiembrie 1947: după ce îi exclud pe liberalii lui Tătărescu din guvern, mai rămâne o singură forță politică numită Partidul Muncitoresc Român;

30 decembrie 1947; Regele Mihai este forțat să abdice.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 09.03.12 10:20


"Istoria pogromului este notorie. Să își argumenteze domnul Șova poziția dubioasă"


Poziția lui Dan Șova privind pogromul de la Iași i-a înfuriat pe
experții istorici care cercetează problema Holocaustului în România.

Sursa: AGERPRESPogromul de la Iași, a cărui existență a fost negată
într-o emisiune televizată de către purtătorul de cuvânt al PSD, Dan
Șova, este dovedit de sute de documente, mărturii și de descoperirea
recentă a unor gropi comune, explică, într-un interviu EVZ, istoricul
Adrian Cioflâncă, de la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol". Acesta a
coordonat o echipă de cercetători care, în noiembrie 2010, a scos la
iveală osemintele a 36 de evrei executați în iunie-iulie1941 și
aruncați într-o groapă comună, lângă localitatea Popricani.

EVZ: Cum vă explicați apariția în spațiul românesc a unor afirmații
despre Holocaust ca cele făcute de dl. Șova?
Adrian Cioflâncă: Doar apropiații d-lui Șova știu dacă acesta practică
idei precum cele expuse în mod curent și dacă totul ține de un
accident sau de convingeri. În momentul în care a exprimat
enormitățile ajunse de faimă națională părea destul de convins. Silviu
Brucan a fost întrebat la un moment dat dacă știa, în perioada
stalinistă, de grozăviile comunismului și a mărturisit că s-ar fi
putut informa, doar că nu a vrut să știe.

La fel, sunt oameni care nu vor să cunoască istoria Holocaustului deși
au avut de unde se informa - în România, nu neapărat la Washington.

Pe de altă parte, vedem cât de influentă este totuși literatura
negaționistă produsă de un Gheorghe Buzatu (instrument al Securității
folosit împotriva istoricilor Holocaustului, după cum arată dosarul
său de la CNSAS despre care vorbește Andrei Muraru în ultimul Anuar
IICCMER), un Ion Coja sau un Teșu Solomovici. Și cât de nocivă este
toleranța autorităților față de astfel de cazuri, deși au la îndemână
o lege și reglementări internaționale pe care le pot utiliza.

Dovezile unui masacru

Care sunt dovezile istorice cele mai clare care atestă existența
pogromului de la Iași?
Cazul Șova ridică o dilemă procedurală care a apărut și în Occident în
gestionarea scandalurilor provocate de negaționiști care au sfârșit în
instanță. Trebuie să dovedim noi că pogromul de la Iași a avut loc, în
condițiile în care istoricii și-au făcut treaba, iar istoria
pogromului este notorie, de domeniul evidenței, sau trebuie să își
argumenteze dl. Șova poziția dubioasă care a șocat pe toată lumea?
Cred că în acest caz sarcina probei îi revine d-lui Șova.

Problema este nu că istoricii nu au știut să demonstreze și să explice
foarte bine ce s-a întâmplat, ci că senatorul PSD, absolvent de
istorie, nu și-a făcut treaba la nivel elementar și a ales să se
plaseze într-o zonă a periferiei intelectuale.

Cum aș putea să rezum aici, în trei propoziții, povestea atât de
complicată a pogromului de la Iași? Și de ce aș face-o? Dl. Șova nu
este studentul meu și nici nu sunt sigur că vrea să audă ce am de
spus, eu sau alți istorici. Dacă vroia, se putea informa și până acum,
pentru că, slavă Domnului, avea de unde.

Ce arată cercetările de la Popricani, unde a fost găsită, în 2010, o
groapă comună din perioada pogromului?
Masacrul de la Popricani, soldat cu cel puțin o groapă comună, în care
am descoperit, în cadrul proiectului Institutului Național pentru
Studierea Holocaustului din România-Elie Wiesel, 36 de cadavre (12
copii, 9 femei și 15 bărbați), cel de la Stânca (cu 3 gropi comune
deschise în 1945, în care se găseau 311 cadavre, dintre care 91 copii)
și pogromul de la Iași (cu peste zece mii de victime și numeroase
gropi comune), produse toate în primele zece zile de la intrarea
României în război alături de Germania nazistă, arată importanța verii
anului 1941 pentru istoria Holocaustului și rolul României în așa
numitul "Holocaust by bullets".

Multă vreme, istoriografia occidentală s-a concentrat asupra lagărelor
de exterminare și a camerelor de gazare, dar - după cum arată
lucrările recente, precum deja faimoasa Bloodlands a lui Timothy
Snyder, ce va fi tradusă de IICCMER - până ca acestea să intre în
funcțiune din plin, circa 1 milioan de evrei fuseseră deja răpuși de
gloanțe și condițiile de detenție impuse de naziști și aliați.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 07.03.12 18:20

De ce neagă Șova Holocaustul

Când am atras atenția într-un editorial asupra înclinațiilor fasciste ale liderilor PSD și ale lui Victor Ponta în special, nu ne imaginam că acești oameni vor merge până acolo încât să nege Holocaustul. Luni seara, purtătorul de cuvânt al PSD, Dan Șova, a trecut și acest prag. Prin Dan Șova, PSD își dezvăluie adevărata față (național) socialistă.


Imaginea lui Dan Șova, proaspăt purtător de cuvânt al PSD, era aceea a unui mic dar relativ benign zbir de partid. Insuportabil de arogant și teribil de prost crescut, capabil de mărunte gesturi dictatoriale cum a fost, de exemplu, penibila execuție a lui Mircea Geoană, ce-i drept, dar nu mai mult de atât. Luni seara, însă, la Money Channel, domnul Șova ne-a arătat un portret cu mult mai sinistru. Domnul avocat care, împreună cu Victor Ponta a prestat cam 25 de ore pe zi pentru termocentralele de la Turceni și Rovinari, a declarat că în România nu a existat Holocaust și că la Iași, în timpul pogromului, nu ar fi fost uciși decât 24 de evrei! Afirmațiile lui Șova trădează o impardonabilă ignoranță în privința istoriei naționale și un provincialism cultural deplorabil - o vizită la Muzeul Holocaustului de la Washington sau la instituțiile similare din Germania sau Israel ar trebui să fie suficiente pentru a-i risipi lui Șova convingerile dacă mărturiile și documentele românești nu îl conving că Holocaustul a fost cât se poate de real în România - dar nu aceste trăsături sunt cele mai grave. Cel mai grav este că ele scot la iveală o oribilă dimensiune totalitară care pare să domine structura mentală a liderilor PSD și PNL.

Cu aproximativ un an în urmă atrăgeam atenția că domnii Ponta, Antonescu și Voiculescu încearcă să îndrepte țara spre un regim fascism. Drept argumente ofeream tentativele sistematice de suprimare a independenței Justiției, tentativele de suprimare a libertății presei prin mogulizarea la fel de sistematică a mass-media românești, opțiunea evidentă pentru o economie de tip corporatist inițiată de însuși Adrian Năstase și demagogia xenofobă. De atunci, Victor Ponta a recedivat în mai multe rânduri în care a insistat să își numească adversarii politici „dușmani'' și să le nege acestor dușmani nu numai legitimitatea politică dar însăși apartenența la națiunea română. Când afirmi că Boc sau Băsescu nu sunt români, acesta nu mai este un atac politic legitim, este o probă a unei gândiri naționaliste totalitare periculoase. În ceea ce îl privește pe Crin Antonescu, derapajele sale dictatoriale și intoleranța sunt spectacole cotidiene ușor de urmărit la tribuna contrarevoluției românești, Antena 3.

Acest fascism latent, bine disimulat până acum, a răbufnit luni la lumină în modul cel mai scabros prin vocea lui Dan Șova care a exprimat explicit o poziție de un anti-semitism inacceptabil oriunde în lumea civilizată. Opinia lui Șova nu este nici singulară nici întâmplătoare. Șova nu a fost numit purtător de cuvânt al PSD numai pentru că este unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Ponta ci și pentru că împărtășește aceleași convingeri și valori cu acesta. În consecință, problema cea mai gravă nu este că Șova este pasibil de închisoare conform legii 107/2006, care incriminează negarea Holocaustului, ci că întregul sistem de valori al socialiștilor români este viciat de convingeri naționaliste și totalitare.

Când purtătorul de cuvânt al socialiștilor exprimă poziții antisemite, atunci cuvântul socialist se dovedește a fi, în realitate, național-socialist.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 06.03.12 7:13

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/singurul-supravietuitor-de-pe-vasul-struma-timpul-sa-fiu-furios-a-trecut-255025.html

La începutul lunii decembrie 1941, nava Struma părăsește portul Constanța. Cei 769 pasageri, evrei români, căutau refugiu în Palestina. În 24 februarie, vaporul a fost torpilat și scufundat de un submarin. Toți pasagerii aflați la bord au murit, cu excepția unuia singur.

David Stoliar, acum în vârstă de 89 ani, și-a rememorat îmbarcarea pe Struma de acum 70 de ani, pentru publicația israeliană Haaretz.

"Dimineața devreme, un submarin sovietic ne-a torpilat. Cam 500 de oameni au murit imediat. Am fost aruncat în mare, alături de alte câteva sute. Nimeni nu ne-a venit în ajutor. Toți au murit, toți, în afară de mine", povestește Stoliar.

"Zilele acelea au trecut pentru mine. Las ceea ce a fost în plata Domnului și a cărților de istorie. Astăzi, nu vreau să îi judec pe aceia care au fost vinovați de tragedie. În schimb, aleg să-mi amintesc de aceia care ne-au părăsit și să-mi exprim recunoștința față de aceia care m-au ajutat să trăiesc", a spus el, cu ocazia construirii unui monument care să reamintească tragedia prin care au trecut evreii, în anii '40.

Nava bulgărească Struma, folosită în mod normal pentru transportul vitelor, era una din cele 141 nave care transportau ilegal evrei către Palestina. Conform Haaretz, între 1934 și 1948, navele au transportat aproximativ 100.000 oameni, dintre care au murit înecați aproape 2000.

Stoliar avea 19 ani. Părinții lui divorțaseră când era copil. Mama lui trăia în Paris, iar tatăl lui, în București. "Mama mea m-a trimis la București, la tatăl meu, pentru că s-a gândit că aș fi mai în siguranță. A avut dreptate", povestește David Stoliar. La câteva luni după ce băiatul a ajuns în România, mama lui a fost arestată și dată pe mâna Gestapo-ului și a sfârșit gazată la Auschwitz.

Ne-au tăiat ancora și ne-au lăsat să plutim

"Tatăl meu a plătit o sumă exorbitantă pentru un bilet pe Struma. Echivalentul a 1000 dolari astăzi. A cusut banii într-o curea pe care mi-a dat s-o port. Mi-a dat și o haină groasă. Astea două lucruri m-au ajutat să supraviețuiesc. A plâns mult când am plecat. Datorită tatălui meu, am scăpat de teroarea regimului fascist din România, care era aliată cu Germania nazistă".

Deși nu era în stare perfectă de funcționare, Struma a plecat din Constanța. Când a ajuns în Turcia, nava a rămas în port 10 săptămâni, timp în care evreii nu au avut voie să părăsească nava. În cele din urmă, în 23 februarie, Struma a primit permisiunea să plece din portul turcesc. "Poliția ne-a ordonat să coborâm pe puntea inferioară, unde ne-am înghesuit ca sardinele într-o conservă. Noi am opus rezistență și am trântit câțiva polițiști peste bord. Le-au venit întăriri și ne-au bătut cu bastoanele. Apoi, ne-au tăiat ancora și au lăsat nava să plutească. Struma nu mai avea un motor funcțional, ancoră, radio, apă și mâncare", îș amintește Stoliar.

A doua zi, Struma a fost torpilată de sovietici, care au confundat-o cu un vas inamic. David Stoliar a supraviețuit, pentru că s-a agățat de o scândură de lemn desprinsă din punte, iar haina din lână i-a ținut de cald. Noaptea de 24 spre 25 februarie a petrecut-o în apă. A doua zi, poliția turcă l-a scos din apă, l-a interogat și l-a pus sub arest. A fost eliberat câteva săptămâni mai târziu, fără un leu în buzunar și fără acte. Cu ajutorul comunității locale evreiești, a primit hârtii de tranzit și a ajuns în Liban, de unde s-a îmbarcat către Haifa.

Tinerii trebuie să-și amintească

Un an mai târziu, David Stoliar s-a înrolat în armata britanică, iar, în 1945, s-a căsătorit în Cairo. După ce s-a încheiat războiul, el și soția lui au plecat în Israel, iar el s-a înrolat în armată. La sfârșitul anilor '70, a emigrat în Statele Unite, după ce s-a recăsătorit cu o americancă, pentru că rămăsese văduv. "Aici, în America, Struma este o notă de subsol a istoriei. Timpul să fiu furios a trecut. Pentru orice lucru, există un timp. Pentru mine, acum este timpul să jelesc, să mă vindec și să-mi transfer amintirile generației următoare, pentru ca ei să-și amintească", încheie David Stoliar.

Vineri, în România și în Turcia s-au comemorat 70 de ani de la scufundarea vasului Ștruma. Oamenii s-au strâns în Cimitirul Evreiesc și au ținut un minut de reculegere.

În 2008, a fost găsită și epava submarinului sovietic care a bombardat Struma.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 06.03.12 7:12

70 de ani de la scufundarea vasului “Struma” de Eva Galambos

Pe 24 februarie s-au împlinit 70 de ani de la scufundarea vasului “Struma”, un alt capitol tragic al Holocaustului românesc. Chiar dacă nu toate cele 768 de victime au fost evrei români, “Struma” a fost un vas închiriat în România, plecat de la Constanța cu acordul tacit al autorităților române care, acum se știe, nu l-au oprit, fiind conștiente că nu va ajunge niciodată la destinație, în Palestina. lucrurile nu sunt lămurite pe deplin, a lovit “Struma” care s-a scufundat. Cu excepția unui tânăr care a supraviețuit ca prin minune și trăiește în America, toți pasagerii- femei, bărbați și copii – au murit înecați. Nimeni nu a venit să-i salveze.

Evenimentul cu acest sfârșit tragic a fost comemorat atât în România cât și în Israel. Pentru prima dată, la inițiativa unui grup de evrei originari din România care marchează în fiecare an tragedia “Strumei” (și a celuilalt vas scufundat, “Mefkure”), aceasta a fost evocată și în Knesset. Timp de două zile, într-un grup mai restrâns apoi în plen – în prezența președintelui Federației Comunităților Evreilor din România, deputatul dr. Aurel Vainer, invitat la eveniment – s-a vorbit despre drama evreilor români, despre soarta tragică a victimelor “Strumei” și consecințele trecute și prezente ale manifestărilor antisemite care trebuie contracarate pentru a nu se ajunge la un nou Holocaust, indiferent sub ce formă.

La București, cei 70 de ani de la tragedie au fost marcați solemn printr-o ceremonie religioasă la cimitirul evreiesc din șoseaua Giurgiului, la monumentul ridicat în memoria victimelor, precum și printr-un simpozion, organizat de FCER, Comunitatea Evreilor din București (CEB), Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România (CSIER) și Institutul “Elie Wiesel”. La cimitir, în scurte alocuțiuni, Dan Ben Eliezer, ambasadorul statului Israel, ing. Paul Schwartz, vicepreședintele FCER, și Erwin Șimșensohn, președintele CEB, în prezența reprezentanților Președinției, Ministerului Culturii, mai multor culte și autorităților locale, au evocat circumstanțele care au dus la această tragedie și faptul că existența statului Israel este o garanție în plus pentru ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple.

Cine sunt răspunzătorii morali ai tragediei?

În centrul dezbaterilor simpozionului la care au participat cercetători, istorici, profesori universitari, doctoranzi, directori de instituții, președintele FCER și președintele CEB, s-au aflat în primul rând cauzele tragediei și problema răspunderii. Dacă în primul caz, opiniile au fost unanime – politica antievreiască a regimului Antonescu și a Germaniei hitleriste, în ce privește cel de-al doilea aspect, au existat discuții în stabilirea ierarhiei- cui îi revine principala răspundere: Turciei, Marii Britanii , Germaniei sau României. Răspunsul, au susținut participanții, este foarte complex, fiecare dintre actorii acestei tragedii având partea lui de vină. S-a apreciat că Marea Britanie a purtat cea mai mare parte a răspunderii pe care nu și-a asumat-o nici până astăzi. Londra nu a permis sub nici o formă ca “Struma” să ajungă în Palestina și a respins chiar ideea de a li se aloca pasagerilor din cota permisă de emigrare, pe motiv că este vorba de “cetățenii unui stat inamic”. Britanicii au aplicat presiuni extraordinare asupra Turciei și la aceasta s-au adăugat și presiunile Germaniei. Deși Turcia era stat neutru, nu a putut rezista acestor presiuni.

Răspunderea României a fost de asemenea enormă. Doi istorici, dr. Lya Benjamin și general dr. Mihail Ionescu, au evocat stenograme ale ședințelor Consiliului de Miniștri din perioada respectivă în care s-a discutat de mai multe ori cazul vasului “Struma” și unde s-a spus (așa cum am arătat la început) că acesta nu va ajunge niciodată în Palestina și că în fond România nu trebuie să fie interesată de soarta celor de pe vas, principalul este ca “jidanii să plece din țară”. În acest context a fost abordată și așa zisa politică de emigrare a regimului Antonescu, o presupusă soluție alternativă la deportări. Deși în cercurile guvernamentale s-a vorbit despre emigrare, mai ales după bătălia de la Stalingrad când s-a conștientizat că există posibilitatea ca Germania să piardă războiul, nu s-a recurs la această măsură, statul nu a pus la dispoziție nici un fel de mijloace de transport, iar din cei aproximativ 3000 de emigranți care între 1940-1944 au încercat să plece pe mare spre Palestina în condiții mai mult decât precare, o treime a murit, ambarcațiunile cu care au plecat fiind scufundate, a arătat dr. Alexandru Florian, directorul Institutului “Elie Wiesel”. În plus, dacă li s-a permis unor grupuri mici să plece, emigrarea lor a reprezentat o sursă de câștig pentru guvern, emigranții au fost obligați să plătească , în afara prețului călătoriei, taxe enorme pentru stat, fiind lipsiți la plecare, așa cum a arătat dr. Liviu Rotman, directorul CSIER, de toate valorile – valută, bijuterii, până și verighete.

Cine a scufundat vasul?
Nu se știe cu certitudine cui a aparținut submarinul care a tras torpila către “Struma”. Dacă până în ajunul prăbușirii Uniunii Sovietice, se susținea că a fost vorba de un submarin german, se pare că la deschiderea unor arhive sovietice s-ar fi găsit un jurnal de bord al unui submarin sovietic în care s-a consemnat scufundarea vasului. Mulți cercetători se îndoiesc însă de autenticitatea acestui jurnal, a afirmat la simpozion dr. Harry Kuller, contrazicând pe alți vorbitori care susțineau ipoteza vinovăției sovieticilor. Răspunsul la această întrebare s-ar putea afla în epava unui submarin sovietic, găsit în urmă cu doi ani în apropiere de Constanța, despre care se presupune că ar fi fost cel în cauză. Numai că, s-a arătat în reportajul TVR, despre găsirea epavei, prezentat la simpozion, doar Rusia poate permite accesul în interiorul acesteia unde eventual s-ar putea găsi documente care să dea un răspuns la întrebarea de mai sus.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 06.03.12 7:11

Legi rasiale în regimul Ion Antonescu. Munca obștească obligatorie


În decembrie 1940, Decretul-lege nr. 3 984 stabilea statutul militar al evreilor. Practic, evreii din România au fost astfel excluși de la serviciul militar. Semnificația acestei măsuri politice a fost extrem de puternică pentru destinul comunității evreiești. Cum menționează și textul legii, a fost o decizie politică și legislativă în continuarea celei privind definirea rasială a evreilor. Efectul direct era marginalizarea socio-politică, pe criterii etnice, a unui grup uman. Această lege și celelalte care au completat-o stabileau taxe și obligativitatea muncii obștești ca măsuri în locul satisfacerii serviciului militar. Deasemenea, evreii având unele profesii liberale (medici, farmaciști, ingineri, arhitecți) utile armatei, urmau să fie folosiți în armată potrivit specialității, dar cu statutul de „rechiziționați”. Ei nu aveau dreptul la grade militare și se supuneau altor reglementări. Îmbrăcau uniforma specialității ce o aveau, dar simbolurile aplicate indicau pregătirea și statutul profesional. De exemplu, „medic”, pentru cei care înainte avuseseră grad de ofițer și „medic-ajutor” pentru aceia care dobândiseră gradul de subofițer. Stelele de pe epoleți au fost înlocuite cu stele în șase colțuri, știut fiind faptul că Steaua lui David reprezintă semnul distinctiv pentru evrei1.
Sustragerea de la plata taxelor sau de la munca obligatorie, eufemistic denumită de interes obștesc, se sancționa în funcție de gravitatea abaterii. Cea mai dură era „sancțiunea trimiterii în Transnistria a evreilor infractori (acei cari nu execută conștiincios munca și se sustrag de la muncă prin orice mijloc) și în lagăre a Românilor cari înlesnesc astfel de abateri”2. Din document transpare faptul că Transnistria a fost gândită de guvernul Antonescu ca un spațiu pentru depozitare și purificare etnică a României. Rezultatele aplicării legislației privind excluderea evreilor din armată sunt prezentate în sinteză în Notă (doc. Nr. 7). Deasemenea, am selectat câteva documente pentru a ilustra nivelul taxelor militare la care erau obligați evreii, condițiile din taberele de muncă și sancțiunile la care se expuneau în cazul în care vroiau să fugă. Documentele prezentate sunt din Arhiva INSHR-EW.



In December 1940, the Law-Decree no. 3 984 set out the military status of Jews. Practically, all Jews in Romania were excluded from the military service. The meaning of this political measure was extremely powerful for the destiny of the Jewish community. As the Law text provisioned, it was a political and legislative decision continuing that regarding the racial definition of Jews. The direct consequence was the socio-political marginalization, on ethnic criteria, of a group of men. This law, as well as the others that completed it, set out charges and the compulsoriness of community service as measure for replacing the military service. Moreover, the Jews having certain liberal professions (physicians, pharmacists, engineers, and architects) useful to the army were to be used in it, according to their specialization, but holding the status “requisitioned”. They were not given the rights to military ranks, and were subject to different regulations. They were wearing the uniform of their specialization, while the symbols on it indicated their education and professional status. For example, “physician”, for those that had held the officer rank previously and “assistant physician” for those that had received the non-commissioned officer rank. The stars on the epaulettes were replaced by the six-point star, being known that the Star of David was the distinctive mark for Jews3.
The refuse to pay the charges or to perform the forced labor, euphemistically called community service, was punished accordingly to the severity of the offense. The harshest punishment was “sending the delinquent Jews (those that do no execute thoroughly the work and refuse to perform the work by any means) to Transnistria and sending the Romanians who aid the committing of these offenses to labor camps4. The document shows that Transnistria was thought by the Antonescu Government as a space for ethnic deposition and purification of Romania. The results of enforcing this legislation concerning the Jews exclusion from the army are synthesized in Note (doc. No. 7). Moreover, I selected a few documents to show the level of the military charges the Jews were forced to pay, the conditions in the labor camps and the punishments they were subject to if they wanted to escape. The documents presented belong to the INSHR-EW Archive.


Asupra raportului Președintelui Consiliului nostru de Miniștri și al ministrului nostru secretar de stat la Departamentul justiției, nr.108670/1940




I. DECRET-LEGE
RELATIV LA STATUTUL MILITAR AL EVREILOR5
Art. 1. Evreii, în înțelesul art. 2 din Decretul-lege din 9 august 1940, privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România, indiferent de categoria din care fac parte, sunt excluși de la serviciul militar.
Ei sunt obligați a plăti taxele militare statornicite prin legi, cum și de a presta munci de interes obștesc potrivit nevoilor statului, în condițiunile arătate în decretul-lege de față.
Art. 2. Sunt obligați de asemenea, a plăti taxele militare și evreii care, din cauza condițiilor fizice, ar fi găsiți improprii pentru serviciul militar, conf. art. 25 din legea asupra recrutării armatei, precum și cei excluși de la serviciul militar, conf. art. 3 din aceeași lege.
Art. 3. Impunerea la plata taxelor militare se face din oficiu de către Ministerul Finanțelor, după tabelele nominale de impunere întocmite de cercurile de recrutare.
Aceste tabele vor fi extrase din tabele de recensământ ce se întocmesc separat pentru evrei.
Art. 4. Obligațiunea la plata taxelor militare sau la munci de interes obștesc durează pe tot timpul cât ceilalți cetățeni fac parte din elementele armatei (serviciu sub arme, completare, rezervă și miliții), iar cuantumul taxelor militare variază cu fiecare element al armatei, după normele ce se vor stabili prin legea asupra taxelor militare dato­rate de evrei.
Art. 5. Muncile de interes obștesc se execută în folosul Ministe­rului Apărării Naționale ori în folosul celorlalte departamente sau insti­tuții publice, de acord cu Ministerul Apărării Naționale, care, prin cercurile de recrutare, ține controlul evreilor având această obligațiune; ele vor fi prestate potrivit normelor stabilite de Ministerul Apărării Naționale.
Art. 6. Obligațiunile fiscale decurg anual de la data de 1 noiembrie a anului recrutării, iar obligațiunea de muncă de la 1 aprilie a anului următor.
Art. 7. Evreii constatați de organele fiscale că nu pot plăti taxele militare vor fi comunicați până la 1 martie cercurilor de recrutare, pentru a fi întrebuințați la munci de interes obștesc.
Cei arătați la art. 2, dovediți insolvabili, nu vor fi chemați la munci de interes obștesc.
Art. 8. Pe timpul concentrărilor prelungite, mobilizare sau război, evreii pot fi utilizați în folosul armatei sau la munci de interes obștesc.
Specialiștii cu titluri academice (medici, farmaciști, veterinari, ingi­neri, arhitecți etc.) vor fi folosiți, potrivit specialității sau pregătirii lor, în calitate de rechiziționați și plătiți cu o diurnă ce se fixează prin deciziune ministerială.
Tot prin deciziune ministerială se va hotăra și în privința asimilării cu gradele militare a specialiștilor mai sus arătați.
Pentru timpul cât cei arătați în alineatele de mai sus sunt astfel întrebuințați, se deduce cota respectivă din cuantumul taxelor militare, după normele stabilite de Ministerul Finanțelor, pe baza comunicărilor făcute de cercurile de recrutare.
Art. 9, Pe tot timpul efectuării muncilor de interes obștesc, evreii sunt supuși atât regimului, cât și jurisdicțiunii militare.
Art. 10. Evreii sunt excluși, de asemenea, de la pregătirea pre-militară, fiind obligați, în schimb, a plăti pe timpul celor 3 ani (de la 18 ani la 21 ani) taxa prevăzută pentru premilitari în legea asupra taxe­lor militare datorate de evrei.
Cei care nu vor plăti această taxă sunt obligați a presta munci de interes obștesc, câte 60 zile anual, după normele stabilite de Ministerul Apărării Naționale (Inspectoratul pregătirii premilitare).
Art. 11. Pe data publicării prezentului decret-lege, evreii de orice grad (ofițerii și subofițerii activi și de rezervă, maiștrii si submaiștrii militari, activi și de rezervă, gagiștii militari activi și de rezervă, trupa activă, precum și trupa din completare, rezervă și miliții) se șterg din controalele armatei.
Ei se înscriu într-un registru special central al evreilor la cer­curile de recrutare respective.

........................................................................

Art. 14. Evreii aflați în întreprinderile prevăzute de mobilizarea teritoriului pot fi rechiziționați pentru lucru, fiind scutiți de muncile de interes obștesc, atât pe timp de concentrări, cât și pe timp de mobilizaresau război.
Pe timpul rechiziționării pentru lucru, ei vor continua sa plătească taxele prevăzute de legea asupra taxelor militare datorate de evrei.
Art. 15. Un regulament va dezvolta dispozițiunile prezentului decret-lege.

Dat în București, la 4 decembrie 1940.
Conducătorul Statului Român
și
Președintele Consiliului de Miniștri,
general ION ANTONESCU

Ministerul finanțelor, Ministerul justiției,
G. CRETZIANU MIHAI A. ANTONESCU



Subsecretar de stat pe lângă
Ministerul Apărării Naționale pentru Armata de Uscat,
general C. PANTAZI
Nr. 3 984
M.O., P. I, nr. 287, 5 decembrie 1940, p. 6 703—6 704






II. DECRET-LEGE
DIN 1 APRILIE 19416)
PENTRU MAJORAREA TAXELOR MILITARE DATORATE DE EVREI
Art. unic. – Taxele militare fixe, prevăzute de art. 4 din decretul-lege Nr. 132, publicat în Monitorul Oficial Nr. 17 din 21 Ianuarie 1941, se majorează și se stabilesc după cum urmează:
1. Pentru evreii în vârstă de la 18-21, taxa militară fixă se stabilește la 7.000 lei
anual.
2. Pentru evreii în vârstă de la 21-24 ani, taxa fixă se stabilește la 6.000 lei anual.
3. Pentru evreii în vârstă de la 24-41 ani, taxa fixă se stabilește la 4.000 lei anual.
4. Pentru evreii în vârstă de la 41-50 ani se stabilește o taxă fixă de 1.000 lei anual.
Taxele militare fixe de mai sus se stabilesc și se încasează cu începere de la 1 Aprilie 1941, deosebit de taxele militare proporționale prevăzute de art. 4 din decretul-lege menționat.
Dat în București, la 30 Martie 1941.

Conducătorul Statului Român
și
Președintele Consiliului de Miniștri,
General Ion Antonescu

Ministrul finanțelor, Ministrul justiției,
General de Brigadă N. Stoenescu Const. C. Stoicescu
Nr.882.
M. O., Nr. 78 din 1 Aprilie 1941.




III. ROMÂNIA
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
CABINETUL MINISTRULUI
18 Iulie 1941.

Domnul General Antonescu, Conducătorul Statului, a dat dispoziții formale ca toți evreii ce se găsesc în lagărele de muncă și prizonieri, să fie puși la muncă grea.
Dacă fug se împușcă unul din zece.
Dacă nu muncesc cum trebuie nu li se dă mâncare, nici nu sunt lăsați să primească sau să cumpere.
Luați măsuri de executare.

MINISTRU SUBSECRETAR DE STAT
GENERAL DE DIVIZIE,
I. Popescu





IV. Comunicat: Nr. 62321/C
Cerc. Recr. 1-8. din 16 Septembrie 1941




COMANDAMENTUL 7 TERITORIAL
către
Cercul de Recrutare
Cu onoare se face cunoscut că nu se pot acorda învoiri evreilor aflați în tabere sub motivul:
- de a-și aduce alimente;
- de a-și aranja diferite chestiuni de interes personal, sau
- de a-și aduce rufărie de schimb sau haine mai groase.
Având în vedere că foarte mulți cer a fi învoiți pentru procurarea hainelor, pentru
timp mai răcoros, vă facem cunoscut:
Toți acei cari au nevoie vor anunța familiile pentru a li se trimite prin colete poștale sau a li se aduce de către rude obiectele sau efectele de care au nevoie.
Comandamentul mai repetă încodată ordinele stricte date în acest sens:
- niciun evreu nu poate fi învoit și toți trebuie să stea în permanență în
taberele pentru muncă de folos obștesc.

D.C.
ȘEFUL DE STAT MAJOR
Lt. Colonel,
V. Caragea
Șeful Bir. 2. Org. Mob.
Maior,
N. Dumitriu



V. MARELE STAT MAJOR Nr. 17154/B din 19 Octomvrie 1941
Secția a II-a
Biroul 2




MARELE STAT MAJOR
Secția a II-a
către
Președinția Consiliului de Miniștri (Cabinetul Militar)
Am onoarea a face cunoscut:

Prin întrebuințarea Evreilor la munca de folos obștesc, aceștia au posibilitatea să ajungă în contact cu populația satelor noastre, unde vor încerca să facă propagandă comunistă sau – prin corupție – să obțină anumite beneficii, ori să-i contamineze cu boale.
În interesul Patriei, trebuesc luate cele mai drastice măsuri pentru a face imposibilă orice apropiere a Evreilor de populația satelor și în acest scop, toate organele cari întrebuințează Evrei sunt răspunzătoare de respectarea întocmai a acestui imperativ național.
În consecință, se dispune următoarele:
- Cu începere de la primirea prezentului ordin nu se admite – sub niciun motiv - ca Evreii să locuiască în case românești;
- Cazarea Evreilor aflați la lucru se va face în afara localităților.
În acest scop se vor construi imediat bordeie sau barăci.
Toți comandanții ierarhici vor face controluri dese și inopinate – pe teren -
arestând și trimițând în judecata Curților Marțiale pe toți acei care vor dovedi ușurință în paza Evreilor, aflați la lucru.
Comandamentele Teritoriale, în rapoartele contrainformative lunare, vor arăta la un capitol special modul cum se aplică aceste prescripțiuni.

SUBȘEFUL MARELUI STAT MAJOR
GENERAL,
N. Mazani
Șeful Secției II-a
Lt. Colonel,
R. Dinulescu
VI. COPIE Nr. 37.721
1941 luna XI ziua 13




COMANDAMENTUL 5 TERITORIAL
Biroul 2 Mobilizare
către
CERCUL DE RECRUTARE TECUCI
Cu onoare se face cunoscut:
La inspecțiile făcute de C.R. Putna la detașamentele de evrei ce lucrează la C.F.R. pe raza acestui Cerc, a constatat că evreii dați de Dv., după cum se notează pe verso, sunt într-o stare sanitară deplorabilă și plini de paraziți.
Îmbrăcămintea complect degradată în special încălțămintea încât parte din ei sunt cu picioarele goale. – Nu au rufe pentru schimb. –
Din aceste cauze se înțelege că randamentul de muncă este foarte mult redus.
Pentru aceasta, vă rugăm să binevoiți a lua măsuri în legătură cu comunitatea Evreiască locală spre a le trimite cât mai urgent cele necesare.

DIN ORDIN
ȘEFUL DE STAT MAJOR
Colonel,
(ss) T. Turturescu
Șeful Bir. 2 Mobilizare
Maior,
(ss) N. Teodorescu


Pentru conformitate
Șeful Bir. 1 Recrut. și Pensii


VII. Secția I-a
Bir.10 3 Iunie 1942


NOTĂ
Cu un scurt istoric asupra situației juridice a evreilor și întrebuințarea acestora la munca obligatorie.
I. - Până la 5 Decemvrie 1940, evreii au executat serviciul militar în aceleași
condițiuni ca și ceilalți cetățeni ai țării, când prin Decretul Lege No.3984/1940 s-a hotărât:
- Excluderea tuturor evreilor de la serviciul militar.
- Obligativitatea la plata taxelor militare și prestarea muncii de folos obștesc
(munca obligatorie) în beneficiul M.A.N., sau instituțiunilor de Stat, județ sau comună.

II. - La data de 2 August 1941 Domnul MAREȘAL ANTONESCU, a transmis prin
Marele Cartier General ordinul No. 207 prin care a hotărât întrebuințarea în mod activ a tuturor evreilor din țară la munca de folos obștesc (munca obligatorie).
- Ca urmare acestui ordin, munca obligatorie a evreilor s-a desfășurat astfel:
a) – Ministerul Afacerilor Interne, la data de 3 August 1941, a dat dispozițiuni și a
trimis la muncă:
- 11.124 evrei în provincie;
- 5.876 evrei în capitală.
Această situație a durat până la 6 August 1941 când în urma unei conferințe de la Ministerul Afacerilor Interne, întreaga chestiune a evreilor a fost predată Marelui Stat Major.
b) – Între 6 August 1941 și 1 Ianuarie 1942, Marele Stat Major a întrebuințat evreii
la munci obligatorii în detașamente de câte 500 – 2000 evrei, pentru nevoile armatei, C.F.R. și celorlalte autorități de Stat, pe baza Instrucțiunilor No. 31200 din 8.VII.1941.

III. - Prin Decretul-Lege No. 3205/15.XI.1941 a luat ființă la Ministerul Muncii,
Inspectoratul General al Taberelor și Coloanelor de Muncă, asupra căruia a trecut, cu începere de la 1 Ianuarie 1942, următoarele atribuțiuni:
- Înființarea, organizarea, încadrarea, conducerea și controlul taberelor de muncă;
- Repartiția evreilor la muncă;
- Stabilirea programului de muncă al taberelor, de comun acord cu departamentele
interesate.
La Marele Stat Major, a rămas însărcinarea de a da directive Inspectoratului, de felul cum se utilizează evreii și a controla munca obligatorie a evreilor.
Între 15 Martie și 30 Mai, a funcționat, pe lângă Inspectoratul Taberelor de Muncă o comisie centrală de revizuire a tuturor evreilor de ambele sexe, liber profesioniști, a celor utilizați în întreprinderile civile sau comerciale, aparținând persoanelor fizice sau juridice, cât și a celor aflate la instutuțiuni, asociații, fundațiuni sau stabilimente de orice fel, hotărând pe acei evrei care sunt necesari să rămână în formațiunile arătate mai sus.
IV. – Întrucât Inspectoratul Taberelor și Coloanelor de Muncă a întâmpinat greutăți și
n-a reușit să organizeze taberele de muncă, Domnul Mareșal ANTONESCU prin Directivele trimise cu No. 5295/M din 21 Aprilie 1942, a cerut Marelui Stat Major să înainteze propuneri referitoare la utilizarea prin concentrare a evreilor între 20 și 40 de ani.
Pe propunerile înaintate Președinției Consiliului de Miniștri cu No. 82089 din 30 Aprilie 1942, Domnul MAREȘAL ANTONESCU a pus următoarea rezoluție comunicată cu ordinul No. 5587/M din 7 Mai 1942:

„CHESTIUNEA TREBUIE BINE STUDIATĂ ȘI PUSĂ LA PUNCT”.
„MARELE STAT MAJOR VA PREGĂTI ÎN CELE MAI MICI AMĂNUNTE ȘI ÎN MĂSURA ORGANIZĂRII VA TRECE LA EXECUȚIE”.

Începând de la 7 Mai 1942, Marele Stat Major a lucrat în spiritul Directivelor ordonate de Domnul MAREȘAL ANTONESCU și în baza propunerilor trimise Președinției Consiliului de Miniștri, astfel:
a) – S-au constituit în detașamente de lucru a câte 500 evrei cu încadrare militară,
circa 12.000 evrei la dispoziția Direcției Generale a Drumurilor și Direcției Superioare a Geniului.
- În curs de organizare încă 8.000 de evrei la dispoziția C.F.R.
b) – S-a elaborat - în legătură cu Ministerul Finanțelor – un Decret-Lege privitor la
plata taxelor evreilor care sunt utilizați în diferite întreprinderi și un alt Decret-Lege de taxele ce vor fi plătite de evreii scutiți (bolnavii și titrații academici).
c)– S-au alcătuit alăturatele Instrucțiuni, în care sunt cuprinse normele ce
trebuiesc avute în vedere, atât la organizarea diferitelor detașamente cu evrei, cât și la rezolvarea cererilor care vin de la autorități, instituții, întreprinderi, sau particulari.

V. – Secția I-a roagă să binevoiți a aproba:
- Comunicarea alăturatelor Instrucțiuni la toate departamentele ministeriale și
instituțiunile de Stat, precum și la Comandamentele din subordine.
- Difuzarea unui comunicat prin presă, în care să se arate situația actuală a evreilor care prestează munca obligatorie, precum și atribuțiunile diferitelor organe militare, în ceea ce privește rezolvarea cererilor referitoare la scutiri sau repartizări de evrei.

Șeful Secției I-a Șeful Biroului 10 E
Colonel, Lt. Colonel,
E. Borcescu Ilie Dumitrescu
NOTE



1  Vezi Decizia ministerială nr. 23325 din 27 .01.1941, emisă de Ministerul Apărării Naționale.
2  Din Marele Stat Major, Anexa nr. 98.500 din 14 Sept. 1942, „Lămuriri și completări la Instrucțiunile generale nr. 55.500 din 27 Iunie 1942”, cap VII, Diverse, art. 3 (f).
3  See the Ministerial Decision no. 23325 from January 27, 1941 issued by the Ministry of National Defense
4  From the General Staff, Annex no. 98.500 from September 14, 1942, “Explanations and completions to the General Instructions no. 55.500 from June 27, 1942”, chapter VII, Miscellaneous, art. 3 (f).
5  Sergiu Stanciu (coord), Lya Benjamin (volum alcătuit de), Evreii din România între anii 1940-1944. Legislația antievreiască , vol I, Edit Hasefer, București, 1993, pp. 95-97.
6  Arhiva Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel
ALEXANDRU FLORIAN – Prof. univ., Facultatea de Științe Politice, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, director general, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel”.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.12 10:10

http://www.acum.tv/articol/46152/

Cuvintelor de mai jos nu trebuie sa le mai adaugam nimic:

Ma numesc Luncasu Elena-Diana si sunt profesoara de franceza la Scoala cu clasele I-VIII, Nr. 1, Valea -Seaca. Am luat legatura cu domnul Stefan Maier, in legatura cu o eventuala colaborare pentru a marca ziua de 27 ianuarie in scoala noastra. Domnul a raspuns cu promptitudine, iar din urma discutiilor purtate, mi-a dat e-mail-ul dumneavostra sa va pot trimite materiale despre activitatea sustinuta azi, cu ocazia comemorarii victimelor Holocaustului, in vederea unui eventual reportaj.
Aveti in attach poze de la activitate, proiectul (in vederea bunei intelegeri a activitatii totale), programul activitatii finale, pliantul elaborat si prezentarea power point a d-nei prof engl. Ana-Monica Cojocarescu.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.12 10:08

http://www.acum.tv/articol/45684/

Teatrul Spălătorie (creat de dramaturga Nicoleta Esinencu) s-a afirmat deja în viața culturală de la Chișinău ca o estradă incomodă, spărgătoare de clișee estetice și stereotipuri ideologice. Acum acest teatru ne aduce în scenă, prin spectacolul „Clear History” (autor: Nicoleta Esinencu, actori: Veaceslav Sambriș, Doriana Talmazan, Irina Vacarciuc), un episod din istoria noastră recentă: segregarea, expulzarea și masacrarea evreilor din România, Basarabia și Transnistria în timpul celui de al Doilea Război Mondial, sub regimul mareșalului Ion Antonescu. La prima vedere, ar părea ciudat că un teatru social, de atitudine, abordează un subiect de istorie, fie și nu tocmai îndepărtată. Ei bine, această incursiune în trecut nu este în acest caz un exercițiu de speculație istorico-dramatică, ci un gest de autentică atitudine civică și ar fi de așteptat ca acest spectacol să genereze o priză de conștiință publică în societatea noastră.

Spectacolul îmbină într-o formă polifonică mărturii ale victimelor, observatorilor și făptașilor la ceea ce se obișnuiește a numi în chip generalizat „holocaust”, cu înregistrări sonore ale acestora, fragmente de discursuri ale personalităților publice române din epocă (Ion Antonescu și Mihai Antonescu, de exemplu), imagini ale documentelor de presă, arhivă, fotografii, bucăți de filme, date demografice de la recensămîntul din 1930 etc., prezentînd o imagine vie, sfîșietoare, a carnagiului care a avut loc în 1941-1943 în Basarabia și Transnistria. Spectacolul crează un efect de șoc mai ales pentru că arată participarea populației civile din Basarabia la masacre. Auzim din viul grai al martorilor și din mărturiile documentelor cum țărani moldoveni de la coarnele plugului, gospodari harnici și gospodine cinstite s-au dedat cu frenezie și în număr mare la jefuirea și la omorîrea vecinilor lor evrei .

Deși nu eram un spectator neavizat, în fața acestui spectacol al cruzimii statului față de propriii săi cetățeni și a oamenilor de rînd față de semenii lor (de altă etnie), m-a copleșit un sentiment de groază și de vină.

De mai bine de 60 de ani, națiunea germană își trăiește vina tragediei la care a participat succesiv în calitate de călău și victimă în cel de al Doilea Război Mondial. În treacăt fie spus, în cele aproape trei decenii după cel de al Doilea Război Mondial, Europa occidentală a adoptat tacit o strategie de „clear history” (am putea să-i spunem acum, citînd titlul spectacolului) pentru a se concentra plenar asupra restabilirii administrației și economiei țărilor europene profund afectate de marea conflagrație . Nu s-a putut însă amîna la nesfîrșit acel „moment al adevărului” din trecutul imediat al națiunii germane și al țărilor satelizate de al III-lea Reich, iar odată atins un nivel de echilibru economic și politic, aceste națiuni (în principal nemții) au trebuit să răspundă interpelărilor tot mai insistente cu privire la crimele de masă din cel de al Doilea Război Mondial. De ce a fost nevoie atunci, la începutul anilor 1970, în Occident și în speță în Germania, să se revină la această istorie copleșitoare, în loc să fie ștearsă din memorie, o dată pentru totdeauna? Voi risca un răspuns care poate părea simplu și în același timp pompos: pentru o izbăvire colectivă a națiunii germane de vina implicării în cel mai mare carnagiu pe care l-a cunoscut vreodată istoria; am în vedere deportarea și exterminarea planificată a milioane de persoane ce aparțineau unor anumite categorii (evrei, țigani, homosexuali, persoane handicapate etc.) stigmatizate drept „dușmani” ai Reich-ului și ai rasei ariene. Diabolizarea lui Hitler (ca și aceea a lui Stalin, mai întîi în 1956, apoi o dată cu perestroika), promovată de cei care dețineau controlul asupra instituțiilor ideologice (presă, școală, instituții academice), urmărea într-o primă instanță spălarea responsabilității de pe sute de mii și chiar milioane de executanți mai mult sau mai puțin docili și zeloși ai sistemului politic (și economic) care au înfăptuit masacrul cu sîrg și eficiență, pentru a le asigura un trai confortabil și productiv. Astăzi, în Germania nu se mai întîlnesc practic luări de cuvînt negaționiste (care neagă amploarea sau chiar existența holocaustului), iar cazurile izolate de astfel de manifestări generează de fiecare dată scandaluri publice sau procese de judecată .

În România și Republica Moldova, persoana care a orchestrat deportarea și exterminarea evreilor în 1941-1943 în teritoriile controlate de regatul român, mareșalul Ion Antonescu, fie că este cinstit în continuare ca „erou național” (pentru „dezrobirea” Basarabiei în 1941), fie că este ignorat cu desăvîrșire de către cei mai mulți cetățeni ai acestor state. Cu atît mai puțin se vorbește astăzi de o asumare publică a responsabilității morale – a noastră a tuturor – pentru crimele colective comise împotriva populației evreiești și rome de către autoritățile române și cu susținerea mai mult sau mai puțin activă a unei părți a populației civile. Dar ce avem noi, acum, cu tragediile trecutului? O să mă explic.

Astăzi practic nu mai avem evrei în România și Moldova (deși mai subzistă încă un antisemitism paradoxal, fără obiect, cum bine a remarcat Adam Michnik cu privire la societatea poloneză). Au mai rămas însă romi, handicapați și iată, mai nou, homosexuali! Nu sînt mulți, ce-i drept, și aceștia rareori se încumetă să iasă din „ghetourile mentale” în care i-am segregat. Nu sînt însă puțini cei care, astăzi, ar fi bucuroși să-i știe claustrați într-un ghetou pe bune. E destul să vină o putere politică care să ne asmute cu discursuri despre puritatea neamului și curățenia noastră creștinească, că vom și vedea cete de gospodari harnici și oameni de omenie sărind pe aproapele lor diferit de ei înșiși, pentru a-l culca la pămînt și a-i smulge podoabele și dinții de aur. Credeți că exagerez? Societatea românească (inclusiv cea din Basarabia) din 1930 se pretindea civilizată, ca și societatea noastră de azi. Pe atunci, antisemitismul (ca și homofobia și romofobia acum) era o monedă curentă, la tarabele piețelor și la catedrele sălilor de curs. Dar cine bănuia în 1935 că această ură împărtășită în toată inocența de tot creștinul va avea ocazia să se manifeste pe larg în doar cîțiva ani?

Atunci cînd o putere autoritară se întîlnește cu o societate intolerantă (într-un context internațional „favorabil”), rezultatul este de regulă sîngeros. Viața noastră de zi cu zi și spectacolele montate la teatrul Spălătorie (A(II)Rh+ și Rogvaiv, între altele) ne arată că societatea noastră este pregătită pentru o asemenea întîlnire. Discursurile naționaliste și fundamentaliste ale unor persoane publice și tăcerea „masei critice” nu fac decît să o grăbească.

Contrar titlului său („Clear history”), spectacolul jucatul la teatrul Spălătorie încearcă să recupereze ceea ce zeci de ani de-a rîndul noi și autoritățile noastre politice s-au străduit cu încrîncenare să ne ascundă de noi înșine, ca într-un portret al lui Dorian Gray: hibele istorice ale poporului nostru. Ne place să ne vedem blajini și harnici, mereu victime ale unor forțe externe, dușmănoase. A venit timpul să ne asumăm și părțile întunecate ale istoriei noastre, să nu ne mai hrănim cu mituri și legende despre „povara bunătății noastre”, ci să ne studiem atent și cu grijă greșelile trecutului, pentru a nu le mai repeta fără să ne dăm seama într-un viitor nedefinit, altminteri inevitabil.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.12 10:06

http://www.acum.tv/articol/45935/

Arno Blei, inginer economist – promoția 1958 – al Politehnicii București, a fost deportat în Transnistria la vârsta de 8 ani. Este stabilit în Germania din 1970 și a răspuns apelului revistei Acum, printr-un text simplu și cutremurător despre experiența sa de lagăr. Arno Blei punctează în câteva rânduri și modul în care se păstrează în Germania memoria Holocaustului –un exemplu demn de urmat și în România.

Mama l-a luat în brațe pe frățiorul meu și s-a îndreptat cu noi în fața puștilor încărcate

Povestea mea începe la Frasin, Gura Humorului, unde tatăl meu lucra la o fabrică de cherestea. În 1940 legionarii au început sä prigonească și să omoare evrei. Îmi amintesc că părinții mei mi-au povestit că în trenul care mergea de la Bucuresti la Vatra Dornei , legionarii aruncaseră din tren studenți evrei. Părinții mei au hotărât să ne refugiem din Frasin la Cernăuți, oraș care atunci se afla sub administrație sovietică, unde evreii nu erau prigoniți . După scurt timp tatăl meu a găsit de lucru tot la o fabricä de cherestea din localitatea Nepolocăuți, aflată la vreo 30 de kilometri de Cernăuți . Am rămas acolo până în iunie 1941, când Bucovina a reintrat sub administrație românească.

După două zile de la venirea trupelor românești, au ordonat adunarea tuturor evreilor din localitate și din împrejurimi, în casa în care locuiam noi și în subsolul acesteia.

Într-o seară ne-au scos în curtea casei cu intenția de a ne împușca pe toți. Mama l-a luat în brațe pe frățiorul meu și s-a îndreptat cu noi în față, ca să nu suferim în plus, așteptând. În ultimul moment, tocmai când soldații erau pe punctul de a-și încărca armele , a venit un ofițer care a ordonat : ,,Stați! Copii și femeile pot ieși din rând, bărbații rămân aici “.



„Unde este Dumnezeul vostru ca să vă ajute ? Dacă aveți un Dumnezeu, de ce nu ne pedepsește?”

Ne-au dus la gară, unde am fost înghesuiți in vagoane de marfă . Am stat acolo am douä zile, fără apă și hrană . După aceea am fost scoși din vagoane și am goniți, pe jos, spre Transnistria .

Am aflat că bărbații care au rămăseseră la Nepolocăuți fuseseră bătuți cu ciomegele și apoi împușcați unul câte unul…

În drumul nostru spre Transnistria au murit mai multe persoane . Îmi amintesc de un episod petrecut în localitatea Hotin, unde am fost adunați în fața unei sinagogi . Acolo au fost scoase din siangogă talit-urile (șalurile de răgăciune) și aruncate în sus, în timp ce soldații nu conteneau să strige către noi: Unde este Dumnezeul vostru ca să vă ajute ? Dacă aveți un Dumnezeu, de ce nu ne pedepsește?



De la Hotin am mers pe jos până la Moghilev . Înainte de ajunge acolo, am văzut cu ochii mei cum pluteau pe Nistru cadavrele evreilor exterminați în alte localități .


Am ajuns la Moghilev în august – septembrie 1941. Ne-au adunat într-o școală . Acolo a murit fratele meu mai mic Berti, în vârstă de 6 ani… A fost luat de pe jos și învelit intr-un cearșaf . N-am aflat niciodată unde l-au îngropat…



Întorsături favorabile ale sorții

La scurt timp după ce am ajuns la Moghilew am fost transferat intr-un alt lagăr, aflat la 30 Km distanță, în localitatea Obuchov, unde ne-au internat în stației de cale ferată. Eram atât de slăbit din cauza subalimentației, încât nu mai eram în stare să mă țin pe picioare. Am scăpat cu viață datorită unui ucrainean localnic, Vasil Boliuh, impiegatul de cale ferată din Obuchov, care căuta o croitoreasă. Mama, care se pricepea la croitorie, s-a oferit să lucreze pentru familia lui și așa ne-a scos din lagăr și ne-a dus acasă la el. Acolo m-am întremat, pentru că mi-au dat mâncare pe săturate. Curând am revenit la Moghilev și acesta avea să fie ne fie norocul, pentru că o parte din cei rămași la Obuchov au fost duși în lagărul de la Vinița unde au fost executați de trupele germane. La Moghilev împărțeam încăperea de locuit cu alte 40 de persoane.


În 1944 , in urma unor tratative purtate de industriașul Wilhelm Filderman, m-am numărat și eu printre copiii readuși din Transnistria la București, fiind adăpostit în căminul de pe Str. Stefan Mihăileanu .

În 1945 am revenit, împreunä cu părinții mei, în orașul nostru de baștină, Rădăuți. În 1970 am emigrat in Germania unde locuiesc si acum .

Piedici în calea uitării

Aici, în Germania, am văzut cum este tratată perioada hitleristă . De multe ori sunt impresionat de modul cum sunt analizate atrocitățile acestui regim barbar. În multe localități sunt postate plăci comemorative în locurile unde fuseseră sinagogile distruse de naziști, iar în fața caselor unde au locuiseră evreii deportați sunt montate așa numitele ,,Stolpersteine” – pietre piedică. De fapt, sunt niște plăcuțe pe care s-au inscripționat numele foștilor locatari și lagărul unde au fost exterminați . Vechile cimitire evreiești sunt îngrijite de primăriile localităților in care au trăiseră evreii. Eu sunt stabilit în Heimbach și în vecinătate, se aflä o localitatea Embken, cu o populație de o mie de suflete unde trăiseră numai câteva familii evreiești . Acolo se află un cimitir evreiesc foarte îngrijit, care poate fi vizitat. Nu îndrăznesc să compar starea de lucruri de aici, cu cele văzute în Romania, unde multe sinagogi cu o architecturä deosebită sunt lăsate în paraginä . Mă refer la cele din Vatra Dornei și Rădăuți…


Ultima editare efectuata de catre Admin in 05.02.12 10:09, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.12 9:53

http://www.acum.tv/articol/46071/

Ambasada Franței, Institutul Cultural Francez și Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” (INSHR), au organizat o dezbatere întitulată „Holocaust în România: între uitare și negare”. Dar subiectul nu s-a referit numai la România și nu numai la Holocaust Au fost abordate probleme legate de istoria antisemitismului românesc, dar și situația actuală (un antisemitism difuz, a subliniat unul dintre prezentatori), rolul lui Antonescu și perceperea lui astăzi, slaba cunoaștere a Holocaustului românesc, mai ales de către tineri.

Și dacă am folosit în titlu expresia „mai puțin obișnuit”, aceasta a avut mai multe motive. Spre deosebire de alte prilejuri, când dezbaterile despre Holocaust sunt moderate de evrei și, din păcate, de cele mai multe ori, publicul este majoritar evreiesc (adică vorbim noi despre noi), în acest caz putem vorbi despre două aspecte demne de remarcat: componența panel-ului care a condus dezbaterea: E.S. Henri Paul, ambasadorul Franței la București, dr.Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de externe, Cristian Pârvulescu, președintele Asociației „Pro Democrația” , moderator fiind cunoscutul comentator de politică externă, directorul Radio France International din România, Luca Niculescu. Cel de-al doilea element a fost publicul care a umplut bibliotteca Institutului Francez unde s-a desfășurat evenimentul : ambasadori și reprezentanți diplomatici, intelectuali și foarte foarte mulți tineri. În cadrul acestui eveniment au fost lansate cartea, „Memorii ale evreilor din România” de doi ziariști francezi, Jonas Mercier și Mehdi Chebanna, și numărul 194 ianuarie/ iunie 2011 a revistei editate de Centrul de documentare contemporană evreiască al Muzeului din Paris, împreună cu INSHR, „Revue d’histoire de la Shoah”. Tema acestui număr: „L’histoire oubliée. La Shoah Roumaine”. A fost interesantă motivația celor doi ziariști, autorii cărții: „am scris despre evreii din România deși nu suntem evrei ș;i nu avem legături românești deoarece rămas uluiți și șocați că tinerii din România nu știu nimic despre Holocaust în general și ce s-a întâmplat cu evreii din România, în schimb îl elogiază pe Antonescu”.

Prezentarea diferitelor aspecte ale Holocaustului românesc și interpretarea lor de către istorici și analiști politici români a fost un prilej de a conștientiza că există numeroși intelectuali români care cunosc, înțeleg și au explicații pertinente despre cauzele și consecințele Holocaustului românesc, ale antisemitismului și recunosc faptul că, așa cum a explicat Constantin Pîrvulescu, din păcate, eforturile de democratizare a societății românești de după 1990 nu au avut un mare succes și acest lucru determină și neacceptarea Holocaustului. Pîrvulescu a vorbit despre menținrea unor prejudecăți, cum sunt cele legate de romi și a menționat că un factor de antisemitism difuz este și biserica ortodoxă. Această ultimă observație a stimulat o dezbatere vie privind rolul din trecut și actual al Bisericii ortodoxe.

A fost abordată, printre altele relația Holocaust-Gulag, ambele având originea în totalitarism – cel fascist și cel comunist (dr. Liviu Beris), dar între cele două neputând fi făcută o echivalență perfectă, fiindcă “ele nu se încadrează în aceleași tipare sociale. Holocaustul a fost încercarea de exterminare a unui popor, Gulagul a fost un mod brutal de reprimare a celor ostili sau bănuiți ostili față de regimul nou instaurat după 1944” (dr Alexandru Florian). Au fost făcute comparații între situația evreilor din Franța și România în timpul celui de-al doilea război mondial, despre asumarea, cam târzie a răspunderii conducerii politice a Franței pentru faptele comise de guvernul de la Vichy față de evrei (Henri Paul, ambasadorul Franței).

Ceea ce a dat o notă aparte acestui simpozion a fost, așa cum am mai spus, publicul. Au fost puse întrebări, au fost date explicații, evocate memorii (un participant din public a vorbit cum bunicii lui au ajutat niște evrei din Ardealul de nord să treacă peste graniță), prezentate puncte de vedere opuse, elucidate probleme. Concluzia: organizarea unor astfel de manifestări în parteneriat cu o instituție de prestigiu ar asigura un public mai numeros , o cunoaștere pe scară mai largă a unor probleme esențiale, sociale, politice, sau de istorie contemporană, cum este cea a Holocaustului.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.12 9:51

http://www.acum.tv/articol/45883/

”Prigoana din Basarabia” revine de la Festivalul de Film pentru Drepturile Omului pe ecranul postului național de televiziune. Conform ultimelor investigații, Comisia Internațională pentru cercetarea Holocaustului Evreilor din Romania a concluzionat că pe teritoriile aflate sub controlul românesc, au fost uciși sau au murit din cauza regimului de exterminare din Transnistria între 280.000–380.000 de evrei romani si ucraineni. În Transnistria au ajuns și peste 25 de mii de romi.



Vara trecută am pornit în căutarea romilor supraviețuitori ai Holocaustului, de la care am aflat că aproape jumătate din ei și-a pierdut în Transnistria părinții. Au supraviețuit datorită îndeletnicirilor, iar băștinașilor ucraineni li se făcuse milă de ei.

În ochii acestor romi vezi doar tristețe iar azi autoritățile își mai aduc aminte de ei doar în ziua de 27 ianuarie, când se comemorează Ziua Internațională a victimelor Holocaustului.
Pe cine astăzi îi mai intereseaă că romii au fost secerați în perioada 1942-1944 de maladii? Că primii care au fost afectați de tifos au fost cei din lagărul Bogdanovka. Până în iarna anului 1943 au murit din cauza epidemiei 4.000 de romi. Într-un raport al Preturii Landau către Prefectura Județului Berezovka, scrie că în legătură cu epidemia de tifos, numărul romilor s-a redus de la 7.500 la 2.000.
Când vezi că în acele sate pustiite din Transnistria au rămas doar ruinele caselor în care au locuit această minoritate etnică, iar azi puțini își amintesc despre acele vremuri cutremurăatoare, înțelegi de ce s-a vorbit atât de puțin despre evenimentele istorice din 1941-1944. Unii nici azi nu vor să recunoască existența acestei file negre din cărțile de istorie cu riscul de a nu păta imaginea unui erou care urmărea eliberarea Basarabiei de sub ocupația sovietică. Trecutul însă nu poți să-l schimbi, pentru că adevărul oricum, iese la suprafață.

Despre construirea a peste 20 de ghetouri și lagăre în Transnistria am aflat anul trecut decât de la europeni, adică ei cunosc mai bine evenimentele istorice din propria mea țară… Este adevărat, aceste momente istorice s-au trecut cu vederea în manualele școlare. Când azi avem o explozie a numărului de utilizatori de internet în Moldova, putem să ne informăm și să devenim mai empatici, dacă nu putem fi simpatici.
Pe peretele unui ghetou din orașul Domanovka astazi atârnă o placă în memoria celor 19 mii de evrei care au fost exterminați. Informația despre romii închiși în spatele acelor pereți, însă este trecută cu vederea. În locul unde acum 70 de ani evreii și romii mureau de foame , astazi sunt vândute produse alimentare. Alături este în construcție un nou magazin și nici comercianții nu ne-au putut spune despre întâmplările de atunci.
Din reacțiile citite de pe internet imediat după publicarea scenariului filmului ”Prigoana din Basarabia” am înțeles un singur lucru: ignoranța moldovenilor nu are limite. Unii m-au suspectat a fi agent al KGB-ului, alții că aș fi primit o groază de bani pentru realizarea filmului, iar o altă parte nu s-au obosit să mă insulte ”țigancă proastă”. Și dacă eram romă, cum m-aș fi simțit?

Cum vrem să schimbăm mentalitatea moldovenilor să accepte diversitatea ca pe o valoare în sine dacă marea majoritate a moștenit modul de gândire antonescian de a-i exila pe romi din această țară? Am auzit aceste idei în adresa romilor din Ursari, care se plâng pe serviciile proaste de asistență medicală. Și ce s-ar fi întâmplat dacă mă năsteam de etnie romă?! De ce ar trebui să fie insultați într-un asemena mod nedescris de rasist?
Un singur lucru Îmi doresc, indiferent de apartenențele noastre politice, simpatiile către un lider sau altul, e timpul să privim și să acceptăm realitatea așa cum este, să nu încercăm să neglijăm ceea ce li s-a întâmplat unei sau altei națiuni. Să înțelegem că noi creăm istoria și că o putem transforma în una pozitivă, și este simplu, din partea noastră se cere doar să fim mai toleranți cu cei diferiți ca noi.

STATISTICI:
40.000 de romi au fost uciși în lagărul din Jasenovac, Croația.
În viață au rămas doar 1% din romii deportați.
20.000 de evrei și romi au fost împușcați în Serbia.

5.000 de romi au fost exterminați în lagărul Chelmno din Polonia, iar 19.000 – în lagărul Auschwitz.
30.000 de romi au devinit victime ale politicii naziste în Austria si Cehia.
600 de romi au fost deportați în Orleans, Franța.
31.000 de romi au fost deportați din Ungaria, iar 28.000 au murit.
4.500 de romi au fost uciși în Estonia, Letonia si Lituania.
Aproape 1.000 de romi au fost uciși/asasinați la Simferopol, Ucraina.

Articolul a fost preluat, cu acordul autoarei de pe http://discriminare.md/2012/01/26/rasismul-din-inima-moldoveanului/
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: IN ROMANIA[2]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 6 din 11 Inapoi  1, 2, 3 ... 5, 6, 7 ... 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum