IN ROMANIA[1]

Pagina 38 din 41 Înapoi  1 ... 20 ... 37, 38, 39, 40, 41  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

IN ROMANIA[1]

Mesaj Scris de Admin la data de 13.02.06 23:24

Rezumarea primului mesaj :

IDEI CARE UCID

La inițiativa președintelui României, în octombrie 2003 s-a instituit o prestigioasă comisie internațională pentru a studia problemele legate de Holocaustul din România. Lucrările s-au desfășurat sub președinția onorifică a lui Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Cercetările au fost definitivate, concluziile au fost stabilite, eforturile depuse au fost subliniate cu recunoștință în alocuțiunile rostite de doi președinți succesivi (Ion Iliescu și Traian Băsescu). Statul român a comandat Editurii Polirom publicarea impresionantei lucrări. De aici încolo însă, un văl gros de tăcere se așterne în presă peste această carte incendiară, încît nu mai știi ce să crezi: lumea n-a citit-o, sau optează doar pentru așteptarea prudentă?

Pe undeva, liniștea generalizată de azi – întreruptă ici și colo de invectivele antisemiților – e justificată. Căci Raportul final al Comisiei Wiesel ne propune o abordare extrem de complexă, pe linia studierii mentalităților, a biografiei intelectualității române reprezentative, a istoriei evenimențiale, cu numeroasele sale detalii tragice, a consemnării unor mărturii directe, de la “firul ierbii”, a unor acute dezbateri morale și existențiale asupra trecutului și prezentului nostru, din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Numeroasele ipoteze lansate de unii studioși pe cont propriu în ultimii zeci de ani și combătute de alți cercetători, legate de implicarea României în masacrul extins asupra evreilor, sînt astăzi pentru prima dată însumate și asumate oficial, într-un document cu pondere istorică, politică, diplomatică și (poate) economică.

Absolut impresionantă e mai ales organizarea logică, minuțioasă, temeinică, a materialului prezentat. Faptele sînt urmărite nu doar în momentul istoric al tragicei lor desfășurări, ci luîndu-se în considerare întregul proces al cauzalității, de-a lungul deceniilor. Cum se poate ca oameni pașnici, blînzi și inofensivi să se năpustească într-o bună zi asupra vecinilor sau concetățenilor, să-i lovească, să-i jefuiască și să-i ucidă? Răspunsul la o asemenea întrebare elementară ar trebui să conțină mai multe trepte de explicitare. Una din ele așază la temelii complicitatea intelectualității reprezentative. Nume de frunte ale intelighenției românești, directori de conștiință ai poporului dezorientat și-au pus în repetate rînduri puterea influenței în slujba urii. Atunci cînd un om fascinant, inteligent, prestigios sau carismatic îți repetă insistent că evreul de lîngă tine aparține unei subcategorii umane care nu merită respect, riscul de a se face crezut e foarte mare. În loc să ne tot întrebăm “cum a fost cu putință?”, ar trebui să recitim intervențiile publice ale numeroșilor intelectuali ai vremii. De la ideile care ucid și pînă la crima efectivă era doar un singur pas – care a fost făcut cu frenezie.

- Ion Brătianu, om politic de frunte, refuză în 1866 acordarea de drepturi cetățenești pentru evrei, în conformitate cu tratatele internaționale, și îi cataloghează ca fiind plaga socială a României: “Numai măsuri administrative puternice ne pot scăpa de această pacoste și îi pot împiedica pe proletarii străini să ne invadeze țara”.

- Cezar Bolliac, revoluționar de la 1848, se plînge de parazitismul evreilor: “Este înspăimîntător, domnilor, să vezi extinderea de zi cu zi a acestei congregații funeste, dar mai înspăimîntător este că gîndești că nicăieri ea n-a prins rădăcini atît de adînci ca la noi”.

- Mihail Kogălniceanu, om de stat prestigios, intensifică în 1869 procesul de eliminare a evreilor din satele românești, lipsindu-i de mijloacele de existență: “Veți vedea că Moldova e secată, suptă de cîrciumarii și accizarii evrei; veți vedea cum în Moldova un evreu intră în sat sărac lipit și peste 2-3 ani iese cu capital mare, veți vedea lipitorile satelor din Moldova”. Interpelat de guvernele democratice occidentale, politicianul român se prevalează orgolios de dreptul neamestecului în treburile interne: “Iată limbagiul ce l-am ținut străinilor, am zis că noi nu recunoaștem puterilor străine dreptul să se amestece în afacerile noastre administrative din întru [din interior]".

- Bogdan Petriceicu Hasdeu, personalitate de talie enciclopedică, justifică în 1866 ura pe care evreii ar atrage-o asupra lor prin trei elemente: “tendința de a cîștiga fără muncă, lipsa simțului demnității și ura contra tuturor popoarelor”.

- Vasile Conta, filosof recunoscut, afirmă în 1879 că intenția evreilor este de a-i alunga pe români din România pentru a-și stabili un stat pur evreiesc și declară în Parlament: “Dacă nu luptăm contra elementului evreiesc, murim ca națiune”.

- Vasile Alecsandri, poet român de frunte, atrage atenția în 1879 asupra fanatismului religios al evreilor și asupra caracterului ocult al acțiunii lor: “Patria lor este Talmudul! Puterea lor este fără de măsură, căci alte două puteri constituie temelia și sprijinul său: francmasoneria religioasă și aurul”.

- Ioan Slavici, prozator clasic ardelean, în lucrarea sa Chestiunea ovreilor din România (1878), îi caracterizează pe aceștia ca fiind o “boală” și propune soluția radicală, prefigurînd în mod surprinzător Holocaustul: “Ne rămîne doar ca, la un semn, să închidem granițele, să-i sugrumăm, să-i aruncăm în Dunăre pînă la cel din urmă ca să nu mai rămînă nici sămînță din ei”.

- A.D. Xenopol, istoric reputat, declară în 1902 că numai evreii botezați ar trebui să primească cetățenia română, iar cei care nu s-au convertit încă ar trebui alungați din țară.

- Nicolae Iorga, strălucită personalitate a istoriografiei românești, intelectual enciclopedic și figură emblematică a politicii naționale, îndeamnă în 1937 la izolarea evreilor în societate și la mobilizarea generală împotriva elementului alogen: evreii “lucrează ca să aibă pentru ei, ca nație năvălitoare, cît mai mult. Pînă și în profesiunile libere, pînă și în învățămînt, în știință, în literatură, ca avocați, ca medici, ca arhitecți, ca profesori, tot mai mulți, cu filologii, cu ziariștii, cu poeții, cu criticile lor, ei ne dau pur și simplu afară din țara noastră… Ei ne sugrumă bisericile, ne înlocuiesc moralitatea prin opiul ziaristic și literar cu care ne incită. (…) Noi să ne organizăm pentru războiul conștiinței și al muncii. Să ne strîngem împreună unde mai sîntem. Și să pornim la recîștigarea prin truda de fiecare zi și prin perfecta bună înțelegere, prin ruperea de raporturi cu aceia care vreau să ne înlocuiască, și să ne recucerim cele ce le-am pierdut. / Ei între ei, pentru ei, cum au vrut. Noi între noi, așa să vrem!”.

- Octavian Goga, poet al unității naționale (dar și politician veros), înainte de a promova legile antisemite ce confiscau cetățenia română și drepturile civile cîtorva zeci de mii de evrei, se răfuia în 1935 cu mentalitatea și moralitatea etniei minoritare: “Oameni care n-au loturi în cimitirele românești cred că pot să îndrume sufletul, impulsul material al gîndirii noastre, își închipuie că orice manifestare morală a noastră e patrimoniul lor, se ating de aceasta cu mîinile lor murdare, fac din rotativele lor pur și simplu un mijloc de dărăpănare morală a societății românești”.

Iar apoi, cînd cuvintele și-au atins ținta, au venit faptele: Holocaustul din România. Au pierit de moarte violentă între 280.000 și 380.000 de ființe umane.

http://193.226.7.140/~leonardo/n09/Laszlo1.htm


Ultima editare efectuata de catre Admin in 05.04.14 9:29, editata de 5 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Mini-monografie Sighetu Marmatiei

Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:47

Mini-monografie Sighetu Marmatiei

Urmele vii ale unei comunitati masacrate



Cel ce viziteaza Sighetu Marmatiei trebuie sa evite
sa-si dea frâu liber imaginatiei. Doare prea tare sa revezi cu ochii
mintii viata normala, asezata, a evreilor ce au trait secole de-a
rândul "pe un picior de plai, pe o gura de rai", izolata, asa cum si
numele i-o spune. "Insula", ascunsa printre munti, închide în sine o
tragedie pe care azi cei mai multi o trateaza ca simplu fapt istoric.
"Asa au fost acele timpuri!" - auzi exclamându-se adesea. Si totusi,
vremurile nu reprezinta o scuza! Surprinzator, poate, pentru cei ce
afirma ca nu existau tarani evrei, membrii comunitatii iudaice din
aceasta zona erau, deopotriva, simpli lucratori ai pamântului,
negustori, mari proprietari, dar si profesori, medici si practicanti ai
altor profesii pe care evreii le-au îmbratisat mereu. Locul, devenit
cunoscut în întreaga lume prin opera unui laureat al Premiului Nobel,
Elie Wiesel, sta iremediabil sub semnul a ceea ce s-a întâmplat în urma
cu 59 de ani.

Scurt istoric


Despre existenta comunitatii evreiesti din
Maramures se poate vorbi înca din secolul al XIII-lea. Mai târziu, în
anul 1691 este consemnata prescrierea evreilor stabiliti în Comitatul
Maramures, dovada a prezentei lor în numar mare pe aceste meleaguri. În
1709 este atestata prezenta evreilor în Borsa. Conscriptia urbariala
din anul 1728 cuprinde noua evrei, dintre care sase în stânga si trei
în dreapta Tisei. În aceasta perioada, evreii nu aveau dreptul la
proprietate. Pentru sederea lor plateau nobilului proprietar de pamânt
taxele de toleranta. În anul 1773, evreii din Sighet au cerut
Împaratului Iosif al II-lea permisiunea de a-si zidi o sinagoga si au
obtinut aceasta aprobare în anul 1780. Documentele vremii consemneaza
pentru anul 1787 existenta în zona a 1.214 barbati, iar în anul 1904
erau deja 2.448 evrei de sex masculin si 682 femei maritate. În anul
1905, erau în total 4.976 de suflete.

Evreii nu s-au stabilit într-o singura
localitate, ci s-au statornicit atât în mediul urban, cât si în cel
rural, gasindu-i în numar mare în toate satele Maramuresului, dar si la
orase. În perioada interbelica, la un moment dat erau populatie
majoritara. În 1919, în Sighetu Marmatiei, convietuiau 14.000 de evrei.
Cei de la oras erau comercianti si mestesugari. Cei de la sate, pe
lânga faptul ca au devenit singurii comercianti, au îmbratisat si
ocupatiile autohtonilor români, adica au devenit evrei tarani cu
gospodarie mixta de tip agro-pastoral. În marea lor majoritate, evreii
din Maramures au venit din Rusia tarista, unde periodic erau supusi
pogromurilor. Strabateau teritoriile Galitiei si Bucovinei pâna în
Maramures, unde au fost acceptati. Ultima mare Migrare s-a produs în
timpul primului Razboi Mondial, când au fugit de frica rusilor.
Recensamântul din anul 1930 consemneaza în Maramuresul din stânga Tisei
34.053 evrei. Dupa primul Razboi Mondial, schimbarile profunde din
spatiul european au determinat în statul român nou configurat conditii
prielnice de dezvoltare pe toate planurile. Democratia instaurata în
România dupa 1918 a oferit o alta perspectiva de viata comunitatilor.
(Din Catalogul "Casa Memoriala Elie Wiesel, Muzeul Culturii Evreiesti
din Maramures", coordonator dr. Mihai Dâncus)
*


http://www.romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_20.html


Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.07.11 9:17, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Mostenirea lasata de comunitatea evreiasca din Romania

Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:45

Mostenirea lasata de comunitatea evreiasca din Romania in pericol




  • Romania, o tara marcata de numeroasele rivalitati vecine




    Romania este o tara tanara, independenta incepand cu
    1877, care are insa o istorie bogata si complexa. De fapt, situarea sa
    geografica – "la portile Orientului", dupa cum scria Raymond Poincarré
    – a impiedicat poporul roman sa aiba un stat unificat timp de secole.
    Acest popor este considerat de majoritatea istoricilor romani ca avand
    o origine daco-romana (vechii locuitori ai Daciei s-au amestecat cu
    colonistii romani).

    Tara este formata din trei teritorii istorice
    principale – Muntenia, Moldova si Transilvania – care au fost multa
    vreme ravnite si chiar ocupate de marile imperii care vizau europa.
    Romanii si bizantinii in Antichitate, apoi imperiile otoman,
    austro-ungar si rus s-au folosit de teritoriile populate de romani
    pentru a-si urmari strategiile expansioniste.

    Primele doua regiuni (Muntenia si Moldova) s-au
    unit in 1859 si au format Romania, sub influenta Frantei, mai precis, a
    lui Napoleon III. Celelalte doua (Transilvania si Basarabia) li s-au
    alaturat in 1918, formand "Romania Mare". Basarabia a fost insa
    pierduta la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

    Romania are in prezent cinci vecini: Bulgaria
    (la sud), Serbia (la sud-vest), Ungaria (la nord-vest), Ucraina (la
    nord si la nord-est) si Republica Moldova (la est, in mare parte
    romanofona).

    Diferitele ocupatii au fost legate de
    razboaiele teritoriale purtate intre marile imperii. In cazul
    invaziilor otomane, de exemplu, Romania reprezenta, dupa Bulgaria, a
    doua tara ce trebuia traversata pentru a lupta cu Imperiul
    Austro-ungar. Apropierea de Imperiul Rus si deschiderea la Marea Neagra
    si spre Polonia faceau din Romania un loc strategic de prima mana.

    Aceste miscari au influentat puternic tara si
    cultura, iar limba este cea mai importanta dovada a acestui lucru: de
    origine latina, ea a integrat si un anumit numar de cuvinte slave,
    turce sau ruse, datorita evenimentelor evocate mai sus. Arhitectura
    este si ea o marturie remarcabila a trecutului Romaniei. Astfel, se pot
    intalni orase medievale "nemtesti", ca Sibiu si Sighisoara, in care au
    trait colonistii germani, orase "austriece", ca Timisoara (care a fost
    multa vreme numita "mica Viena"), sau orase "unguresti", cum ar fi
    Cluj-Napoca. Cultura si modul de viata poseda si ele acest caracter
    multietnic, insa aici e mai dificil de evaluat ponderea distincta a
    fiecareia dintre influentele straine.

    Se poate observa ca anumite regiuni au fost
    populate uneori in proportie de peste 40% de populatii neromanesti.
    Este cazul Transilvaniei, regiune care a ramas multa vreme sub tutela
    Ungariei si care este revendicata ca atare. Si religia crestina (in
    mare majoritate ortodoxa), dominanta in Romania, a jucat un rol
    important in orientarea culturala pe care a luat-o tara.

    Desigur, identitatea unei natiuni este
    intotdeauna rezultatul factorilor istorici. Totusi, specificitatea
    Romaniei este data, dupa exemplul Poloniei, de amplasarea sa deosebit
    de strategica.

    Daca vrem sa avem un bilant recent al
    "trecerilor" pe care le-a cunoscut Romania, trebuie sa privim ultimul
    recensamant, din 2002. Potrivit acestuia, 89,5 procente din populatia
    actuala sunt romani "originari din Romania". Cele 10,5 procente de
    straini (legislatia face diferenta intre romanii etnici si straini,
    care sunt considerati ca atare) sunt alcatuite in majoritate din
    tigani, germani, unguri, tatari si... din 9.000 de evrei. Acest ultim
    numar ne poate face sa credem ca, in Romania, comunitatea evreiasca a
    fost intotdeauna redusa. In realitate insa, el reprezita tot ce a mai
    ramas din una dintre cele mai mari comunitati evreiesti din Europa
    secolului al XIX-lea si pana la inceputul celui de-Al Doilea Razboi
    Mondial. Era a treia ca numar de membri, dupa cea din Polonia si cea
    din Rusia. Situatia actuala a comunitatii este atat rezultatul
    Holocaustului (care a decimat mai mult de 40% dintre membrii ei), cat
    si rezultatul emigrarii masive provocate de tirania comunista, care
    vedea in aceasta comunitate un inamic. Regimul dictatorial, favorabil
    la inceput minoritatilor (care vedeau in el un mijloc de
    supravietuire), a virat rapid catre un nationalism exacerbat.

    Populatia evreiasca a tarii (redusa astazi la o
    proportie simbolica), religioasa prin traditie si inzestrata cu un
    puternic simt al apartenentei culturale, a lasat in urma sa o insemnata
    mostenire. Acest patrimoniu istoric a fost construit in decursul
    secolelor de prezenta evreiasca pe teritoriile romanesti si poarta
    amprenta acestor teritorii.






  • Evreii in Romania


    Obiecte si morminte descoperite de arheologi atesta
    o prezenta evreiasca incepand cu sec. I al erei crestine. Ei au venit
    in aceste locuri in urma trupelor romane care ocupasera Dacia. A fost o
    prezenta temporara si se pare ca nu a avut nici un impact asupra tarii.

    Populatia evreiasca a Romaniei, asa cum se
    prezenta la sfarsitul Primului Razboi Mondial, era un amestec de
    imigranti veniti din Europa de Vest (Germania, Boemia, Ungaria), de
    Nord (Polonia), si, mai tarziu, de Sud (Imperiul Otoman). Romania a
    inceput sa fie populata de evrei in sec. al XIV-lea.

    Primii evrei, sositi in jurul anului 1367,
    fugeau din Ungaria, de unde fusesera expulzati. S-au raspandit in
    Muntenia, unde au ramas pana au fost persecutati si/sau asasinati, in
    timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. In sec. al XVI-lea, sefarzi
    (evrei de origine spaniola sau, mai larg, din tarile Africii de Nord)
    care locuisera in Imperiul Otoman pana atunci, s-au stabilit si in
    Muntenia si Moldova. Erau negustori trimisi de sultani pentru a face
    comert sau care se stabileau la curtile domnesti pe parcursul
    calatoriei lor pe ruta comerciala de ducea in Polonia si Lituania. In
    aceasta epoca, se intalnesc comunitati importante in orase ca Iasi,
    Suceava sau Siret. De altfel, existau numerosi evrei diplomati sau
    medici. Ei erau atasati la curtile domnesti si asigurau mentinerea
    relatiilor cu teritoriile vecine. In 1867, Romania numara cca. 130.000.

    In fine, o populatie insemnata de evrei
    maghiarizati a fost integrata Romaniei in urma anexarii Transilvaniei,
    teritoriu recuperat la sfarsitul Primului Razboi Mondial. Astfel,
    populatia evreiasca depaseste, la inceputul sec. al XX-lea, 800.000 de
    suflete.
    Timp de sase secole, au existat doua comunitati evreiesti in Romania:
    askenazii, veniti din Europa, si sefarzii, veniti din Turcia. Ambele
    comunitati au stiut sa-si pastreze specificul (de exemplu, maniera de
    oficiere a serviciului religios, obiectele rituale sau arhitectura
    sinagogilor).

  • http://romanianjewish.org/ro/index_galerie_Timisoara_01_01.html


    Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.07.11 9:16, editata de 1 ori
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Contributia scriitorilor evrei la literatura romana

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:43

    Contributia scriitorilor evrei la literatura romana
    "In cultura romana, evreii au fost element novator, de
    dechidere europeana"


    Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor a gazduit de curand o
    lansare de carte, din seria Caietelor Culturale ale "Vietii
    romanesti" - "Contributia scriitorilor evrei din Romania
    la cultura romaneasca". Am remarcat prezenta liderilor
    F.C.E.R., acad. Nicolae Cajal, av. Iulian Sorin, a liderilor ei de
    opinie, deputatul Dorel Dorian, Zigu Ornea, Dumitru Hancu.
    "In cultura romana, a afirmat Nicolae Breban, evreii au fost
    elementul novator, de deschidere europeana", iar in anii
    totalitarismului, au fost "primii disidenti, uimiti de
    brutalitatea si cinismul acestei dogme". "Am preluat
    raspunderea boierimii romane si am cerut scuze, in numele
    acesteia, evreimii noastre pentru ce i s-a intamplat intre anii
    '40-'44", a rememorat acad. Constantin Balaceanu Stolnici.
    "Personal, am fost crescut in respect fata de iudaism";
    "foarte mult din gandirea noastra teologica isi are radacini
    in iudaism"; "poporul evreu este un exemplu de coagulare
    a unei natiuni raspandite pe tot globul, care a suferit
    extraordinar de mult si care a ramas unita prin
    spiritualitate". Cartea aceasta este inca o expresie de
    asumare a apartenentei noastre etnice ca "parte a intregului
    de spiritualitate a umanitatii", o incercare de a spulbera
    prejudecati, a sustinut prof. dr. Ion Ianosi. Acest volum se
    constituie intr-un nou demers de "risipire a negurilor"
    privind contributia evreilor la dezvoltarea culturii romanesti.
    (Prezentam, in continuare, cateva extrase din volum).

    In nr. 2 al Caietelor "Viata Romaneasca" semneaza:
    * acad. NICOLAE CAJAL * CAIUS TRAIAN DRAGOMIR * HENRI ZALIS *
    acad. C. BALACEANU STOLNICI * ALEXANDRU SAFRAN * FRANCISCA
    BALTACEANU * VICTOR NEUMANN * NEAGU DJUVARA * ION IANOSI * ANDREI
    OISTEANU* RADU F. ALEXANDRU * RAZVAN VONCU * ILEANA VULPESCU *
    ALEXANDRA POIENARU * Acad. FLORIN CONSTANTINIU * PETER SHRAGER *
    GAVRIL IOSIF CHIUZBAIAN * Interviu cu poetul ANDREI CODRESCU
    (S.U.A.) * D.R. POPESCU * BARBU CIOCULESCU * IULIA DELEANU * M.
    COLOSENCO * VIRGIL NEMOIANU * PAUL CERNAT * ANDREI CORBEA * RADU
    COSASU * STEFAN AUG. DOINAS * S. DAMIAN * HORIA ARAMA * ARNOLD
    HELMAN * GEORGE VOICU * acad. prof. dr. ALEXANDRU BOBOC *
    CONSTANTIN ABALUTA * STEFAN IURES * EVELIN FONEA * MAGDA CARNECI *
    DUMITRU MICU * VALENTIN F. MIHAESCU * STEFAN CAZIMIR * MIRCEA
    ANGHELESCU * MARIAN MINCU * DUMITRU SOLOMON * HORIA GANE *
    ANTOANETA RALIAN * ALEXANDRU SEVER * GABRIEL DIMISIANU * DUMITRU
    HINCU * AUREL STORIN * HORIA ARAMA * IANCU FISCHER * DAN
    GRIGORESCU * GRIGORE CONSTANTINESCU * OTTO STARCK * VICTOR
    BARLADEANU * acad. ALEXANDRU BALACI * DOREL DORIAN

    Acad. NICOLAE CAJAL
    Argument


    * [...] Consider volumul, prin logica sa interioara, negresit
    recuperator. Se cuvenea facut evreilor acest dar, insa, poate si
    mai mult romanilor insisi, data fiind contributia noastra la
    edificarea Romaniei moderne, la propasirea spiritualitatii
    nationale [...].
    * Nu voi obosi sa repet: gasesc demersul pretios si terapeutic El
    apare astazi extrem de necesar. Ar trebui sa devina un program de
    lucru permanent in favoarea real-semitismului. Experienta istoriei
    a dovedit ca identitatea evreului e strans legata de adevarata
    iubire pentru tara in care a trait a patra comunitate europeana,
    dupa cea din Rusia, Polonia si Germania [...].
    Nu stiu de este aceasta carte deplin completa. Eu unul ii gasesc
    meritul de a ne fi oferit imaginea emblematica despre evreitatea
    romaneasca, una construita pe temelia trecutului viu in noi, dar,
    mai ales, cu privirea indreptata catre posteritate. Impreuna, se
    incarca de semnificatii pe masura.

    STEFAN IURES
    Despre minutiosul inventar al fericirii poetului F.M. (FLORIN
    MUGUR)


    [...] La 57 de ani impliniti de doua zile, cand se duce, greoi, sa
    vada la fata locului de ce fulgerul schiteaza in graba silueta
    unui fir de iarba, Florin Mugur, poet de seama al limbii romane,
    are biletul suferintei integral achitat; afara e iarna; anul, de
    la Facerea Lumii, este 5751.

    1. Cate vieti traim fiecare? Nu stiu. Cateva. / In toate vietile
    mele se face liniste.
    2. Numai de haos mi-e frica. / Nici de regi. Nici de fantomele
    lor. / Numai de haos mi-e frica.
    3. Plecat pe golul jumatatii celeilalte / ca un zidar peste etaje
    care nu-s, / innebunit de teama prabusirii, / ma constru-iesc,
    uitat acolo sus. [...] Si indaratnic si strain / si juma-tate, /
    las linistit sa cada-n gol / vietile mele vechi, ratate - / si
    pentru cea din urma dintre vieti / ma implinesc onest, cu
    greutate.
    4. Prea multa delicatete indobitoceste. [...]
    14. A scris cu spaima Biblia, a scris-o / print dupa print, lege
    cu lege, / miel cu miel. / Da cu picioru-n carte. Ea nu tresare,
    neagra / sta amenintatoare langa el. [...]
    16. Cuvintele / sunt mai usoare ca aerul, sunt pline / de-un
    spatiu luminos si fraged. Trece / prin mijlocul cuvintelor un gol
    / clar ca o albie de rau secata.
    18. Te rabd, inraire.
    20. Frig: cineva mi se iscaleste pe inima cu un turture.
    21. Tremurul trupului sau desprinzandu-se lenes de trup / un trup,
    inca unul, imagini de vechi cinema in deriva / o mie de trupuri,
    de pulsuri, de lungi tensiuni / plecand cu luminile-n larguri, mie
    de vieti - / ce lume se poate cladi cand incepi sa-ntelegi / sfios
    arta vechiului tremur, ce lume!
    26. Frumusete, minutul acesta l-am trait de parc-ai exista.
    32. Traiesc atat de incet / incat nici nu pot fi vazut [...] -
    Intre o bataie / a inimii si cealalta e-o vale. / Minutul meu are
    o mie de secunde. // Incet. Lipit cu spatele de zid. / Poti trage
    daca vrei - / glontele vechi / ma va atinge rosu de rugina.

    http://www.romanianjewish.org/ro/realitatea_evreiasca_03_01.html


    Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.07.11 9:16, editata de 1 ori
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Un carturar evreo-Roman

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:39

    Un carturar evreo-Roman

    UN CĂRTURAR EVREO-ROMÂN:
    SHLOMO DAVID



    Ion CRISTOFOR





    Una din marile personalitãti
    ale iudaismului românesc rãmîne, fãrã îndoialã,
    Shlomo David, cãrturar caracterizat de Evelin Fonea ca fiind deopotrivã
    un „om al cuvîntului si actiunii”. Personalitate complexã, octogenarul
    din Tara Sfîntã s-a afirmat, ca poet si cercetãtor, mai
    ales în limba ebraicã, pe care o cunoaste încã
    din perioada tineretii petrecute în nordul unei Moldove patriarhale.
    Desi e un spirit pozitivist, un excelent organizator, autorul volumului de
    acrostihuri intitulat Tinerii iubesc pare a fi, înainte de toate, un
    nostalgic si un sentimental, o inimã generoasã, avînd
    cultul valorilor autentice, al prieteniei si sacrificiului pentru comunitatea
    din care s-a ivit. Om cu picioarele pe pãmînt, dar si cu fibrã
    de poet autentic, Shlomo David e un erudit ce si-a rafinat sensibilitatea
    la scoala marilor poeti si gînditori evrei, trãind sub farmecul
    liricii lui Iehuda Halevi, al filozofiei lui Salomon ibn Gabirol, neoplatonicul
    ce va exercita o mare influentã asupra scolasticii medievale a Occidentului,
    ca autor al dialogului Fons vitae.
    Aceste resorturi intime îl vor îndemna pe Shlomo David
    sã alcãtuiascã o monografie dedicatã lui Sara
    si Haim Ianculovici, prieteni si tovarãsi de idei, vajnici sustinãtori
    ai sionismului. De altfel Shlomo David e, de peste un sfert de veac, sufletul
    fundatiei culturale ce poartã numele celor doi sionisti, fundatie
    ce acordã, în fiecare an, un prestigios premiu scriitorilor
    evrei originari din România. La Haifa, acelasi neobosit Shlomo David
    e animatorul unei tribune culturale, „ªaharith ªabat”, la care
    cãrturari si oameni de seamã ai vietii stiintifice sau politice
    din Israel sînt invitati periodic sã tinã conferinte,
    sã participe la diverse actiuni cultural-educative. În acelasi
    oras, tot domnia sa a fundat un centru cultural ce poartã numele cunoscutului
    poet si traducãtor A. Clain. De personalitatea lui Shlomo David, pasionat
    de cercetarea Cabalei si a secretelor alfabetului ebraic, se leagã
    si elaborarea volumului intitulat Relatii umane si de muncã în
    Tora, un studiu ce constituie o excelentã introducere în problematica
    moralei iudaice, a gîndirii ce a dat lumii o filozofie intens preocupatã
    de raporturile dintre credintã si ratiune, dintre intelect si suflet,
    dintre Divinitate si univers.
    În calitate de presedinte al Organizatiei Israelienilor Originari
    din Orasul si Judetul Dorohoi, a luat initiativa creãrii unei pãduri
    a neuitãrii, un veritabil zid verde al amintirii, format din circa
    10.000 de arbori plantati în muntii Ierusalimului, în imediata
    apropiere a orasului sfînt al crestinãtãtii. Acest spatiu
    e menit sã perpetueze memoria celor ucisi în Holocaust. „În
    tot ce face îsi dau mîna visul, poezia, credinta”, sublinia aceeasi
    Evelin Fonea. Cu adevãrat, numai un visãtor ca Shlomo David
    putea sã se înhame la editarea unui masive cãrti precum
    Generatii de iudaism si sionism: Dorohoi, Sãveni, Mihãileni,
    Darabani, Herta, Rãdãuti-Prut, apãrutã la Editura
    Papyrus de la Tel Aviv, ce va rãmîne opera fundamentalã
    a vietii sale. Monumentala lucrare numãrã cinci volume bilingve,
    apãrute în românã si ebraicã. Fiecare volum
    însumeazã în jur de 700 de pagini format A4. Tipãritã
    în conditii exceptionale, masiva lucrare adunã în paginile
    ei numeroase mãrturii, documente, fragmente de prozã si poezii,
    scrisori, facsimile, fotografii mai vechi sau mai noi. Toate aceste documente
    se constituie într-o impresionantã reconstituire a trecutului
    si prezentului comunitãtii evreiesti originare din Dorohoi si din
    micile orase din apropiere (Sãveni, Mihãileni, Darabani, Herta,
    Rãdãuti-Prut). Cele cinci volume sînt o panoramã
    a vietii evreiesti din nordul Moldovei, surprinsã în toate aspectele
    comunitare si publice, cu luminile si umbrele ei.
    Pentru cititorul neavizat, istoria comunitãtii evreiesti din aceastã
    parte a tãrii rãmîne deocamdatã putin cunoscutã.
    Situat la întretãierea unor drumuri comerciale ce legau Polonia,
    Bucovina si Moldova, Dorohoiul apare în documentele vremii abia pe
    la 1407, printre boierii tîrgului fiind mentionat si un anume Mihail
    Dorohoianu. O altã stire din acea epocã se referã la
    un act emis de domnitorul Alexandru cel Bun, ce acorda anumite privilegii
    comerciale negustorilor din Lemberg. Desi istoricul D. Onciul considera cã
    acelasi Alexandru cel Bun ar fi dat o învoire specialã evreilor
    pentru a se aseza în Moldova, se pare cã pînã în
    secolul al XIV-lea prezenta negustorilor evrei e sporadicã în
    regiune. În urma amintitei conventii comerciale cu Lvovul, comunitatea
    evreiascã va creste simtitor de la începutul secolului al XV-lea.
    În perioada 1568-1778, Dorohoiul a fost resedinta vorniciei si a Tãrii
    de Sus, devenind un puternic centru economic si comercial. La 1674, Dorohoiul
    avea 177 de case, dar numãrul evreilor e, conform unui recensãmînt,
    de doar 21 de suflete. Documentele adunate în paginile acestei cãrti
    demonstreazã cã evreii vor deveni mai numerosi abia în
    veacurile urmãtoare. La 1882, dintr-o populatie de 10.000 de locuitori,
    4000 erau evrei. Tot în acel an, se va desfãsura la Focsani
    „un prim congres sionist din lume”, formîndu-se, în diferite
    localitãti, comitete evreiesti ce militau intens pentru emigrarea
    în Eretz Israel. Buna convietuire cu populatia majoritarã avea
    sã cunoascã sporadic si sincope dramatice. Rãscoala
    din 1907 are ca rezultat si devastarea unor tîrgusoare evreiesti. În
    perioada de dupã Marea Unire de la 1918, pe fondul crizei economice,
    se vor amplifica manifestãrile antisemite. Nedreapta cedare a Basarabiei,
    Bucovinei si a tinutului Hertei va fi urmatã de episoadele tragice
    ale deportãrilor în Transnistria, de excesele rasiale din perioada
    rãzboiului.
    Contrar opiniei unor exaltati ce reduc prezenta iudaicã la practicarea
    comertului cu nasturi si rachiu, evreii se manifestã la noi în
    numeroase sectoare, contribuind din plin la dezvoltarea României moderne.
    La Sãveni, de pildã, recensãmîntul din 1838 înregistra
    54 de familii evreiesti, totalizînd 270 de suflete. În tîrg
    activau 23 de negustori si mestesugari evrei. În 1883, la Darabani
    lucrau peste 100 de mestesugari evrei (croitori, cizmari, stoleri, mãcelari,
    harabagii, hamali), dar se consemneazã si prezenta unor familii de
    evrei a cãror ocupatie era agricultura. În Herta, înfiintatã
    la 1672 printr-un hrisov al lui Gheorghe Duca, majoritatea locuitorilor erau
    evrei originari din Polonia. Erau meseriasi (rotari, cizmari, croitori),
    dar si negustori. O situatie similarã se regãseste si la Rãdãuti-Prut.
    Un studiu al lui Avram Rozen sublinia cã la începutul secolului
    al XX-lea în judetul Dorohoi, din cele 45 de meserii practicate, românii
    predominau în opt meserii, iar evreii în 32 de meserii. Pe bunã
    dreptate, Alexandru Macedonski constatã în articolul Evreii
    ca meseriasi, publicat în sãptãmînalul „Biruinta”
    din 1909, cã „îndemînarea lor, gustul lor, temeinicia
    muncii lor, le asigurã /…/ un loc de onoare aproape în toate
    meseriile”. „Cum rãmîne deci – întreabã poetul
    – cu legenda cã evreul nu este decît cãmãtar,
    zaraf, bancher, vînzãtor de mãruntisuri si altele ?”

    Evreii din judetul Dorohoi n-au dat tãrii doar meseriasi si negustori,
    ci si numeroase personalitãti medicale si stiintifice, poeti, prozatori,
    traducãtori, ziaristi, afirmati în limba românã,
    idis sau ebraicã. Dintr-un studiu al lui Manes Leib, Evrei dorohoieni
    în lumea literelor, publicat în volumul patru al masivei lucrãri
    coordonate de Shlomo David, retinem cîteva nume. Dintre acestia, ªtefan
    Antim (1879-1944) s-a afirmat ca avocat, sociolog si publicist în paginile
    a diverse publicatii de prestigiu. Iosif Andronic (1897-1991), ziarist si
    scriitor, se impune ca fidel colaborator al revistelor „Flacãra” si
    „Viata româneascã”. Nãscut la Mihãileni în
    1897, Leon Bertis e un talent precoce, primul sãu poem dramatic fiind
    scris la 19 ani. În 1942, „ca reactie la curãtatul zãpezii”,
    va compune piesa Estera, pe care încearcã sã o prezinte
    la Teatrul Baraseum. Piesa nu va reusi sã treacã de cenzura
    binevoitoare a lui Liviu Rebreanu, „care, scuzîndu-se cã nu-i
    poate da aprobarea, l-a lãmurit cã i-ar face un mare rãu”.
    Nãscut la Dorohoi într-un mediu umil, Ion Cãlugãru
    (1902-1956) descrie în prozele sale viata tîrgurilor evreiesti
    într-un limbaj de mare pitoresc. Idov Cohen, prozator nãscut
    la Mihãileni în 1909, se va impune în trei limbi, în
    românã, idis si ebraicã. Ca militant sionist din fragedã
    tinerete, va deveni o figurã foarte popularã în rîndurile
    maselor evreiesti, ajungînd mai tîrziu deputat în Knessetul
    israelian si cetãtean de onoare al orasului Tel Aviv. Eruditul Carol
    Drimer, dispãrut în „trenul mortii” în iunie 1941, s-a
    remarcat ca traducãtor, lingvist si comparatist. Nãscut în
    1893, la Iasi, si-a petrecut copilãria la Herta în 1898, B.
    Fundoianu, fervent lector al Torei, va cînta în versuri de o
    modernitate acutã privelistile tinutului natal. Stabilit la Paris
    în 1923, Benjamin Fondane va lãsa în limba francezã
    o importantã operã poeticã si filozoficã marcatã
    de existentialism, sfîrsindu-si viata în crematoriile de la Auschwitz.
    Iacob Groper, nãscut la Mihãileni, este unul din cei mai importanti
    poeti de limbã idis. Pe bunã dreptate, reputatul Marius Mircu
    considerã cã „Aparitia lui Iacob Groper a fost un fenomen pentru
    evreii din România, pentru cultura idis mondialã”, fiind „cea
    mai legendarã figurã evreiascã a României” dupã
    Baal ªem Tov. La Askelon, în Israel, o stradã din cartierul
    Shimshon îi poartã numele. Tot la Mihãileni, ca descendent
    al unei ilustre familii de rabini, s-a ivit Iacob Maghid. Din acelasi perimetru
    geografic descinde Ronetti Roman, autorul faimoasei drame Manasse, prieten
    al lui Eminescu si Caragiale. Reporter la ziarul „Opinia” din Iasi, Maur
    Sãveanu debuteazã cu un volum de nuvele în 1932. Scriitorul
    originar din Sãveni va fi în Israel secretar de redactie la
    ziarul de limbã românã „Viata Noastrã” si va funda
    revista „Facla”. Nu e deloc întîmplãtor cã în
    acest mediu patriarhal, evocat cu atîta farmec în Privelistile
    lui B. Fundoianu, un alt scriitor nãscut aici, Sasa Panã, va
    tipãri, vreme de un an, nonconformista revistã „unu”. Era un
    prilej pentru Sasa Panã de a se întîlni aici cu Moldov,
    un alt dorohoian ce ilustreazã avangardismul românesc, autor
    al unor schite în care umorul se învecineazã cu tragicul.
    Desigur, e imposibil sã redai toatã bogãtia de informatii
    si amãnunte pe care aceste pretioase volume, puse sub genericul Generatii
    de iudaism si sionism, o contin. Voluminoasele tomuri au o structurã
    eclecticã, în care rememorãrile sentimentale se învecineazã
    adeseori cu articole stiintifice de cea mai aleasã tinutã.
    Fotografii de familie atinse de patina vremii stau în imediata apropiere
    a unor documente din care rãzbate freamãtul vietii evreiesti
    necontrafãcute, uneori tragice, alteori luminoase. Scrisoarea unui
    dorohoian ce-si cautã rudele risipite prin lumea largã e o
    patã de culoare lîngã nesfîrsite liste cu mortii
    dispãruti în lagãrele din Transnistria sau lîngã
    sirul de nume ale evreilor care au sîngerat, ca soldati sau ofiteri,
    pentru apãrarea hotarelor României.
    Dimensiunea neobisnuitã a acestor cinci volume dã lucrãrii
    caracter de epopee ce surprinde emotionant succesiunea mai multor de generatii
    apartinînd unei importante comunitãti minoritare din tara noastrã.
    Eruditul cãrturar evreo-român Shlomo David, coordonatorul si
    sufletul ce animã paginile acestei monografii unice în cultura
    noastrã, a depus o muncã uriasã, ridicînd un monument
    menit sã pãstreze în eternitate memoria si meandrele
    existentei unei colectivitãti cu un destin adeseori tragic.








    http://convorbiri-literare.dntis.ro/CRISTOFORmai4.html
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Centenarul si reinaugurarea Templului din Brasov

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:38

    Centenarul si reinaugurarea Templului din Brasov
    24-26 august 2001 - Centenarul si reinaugurarea Templului din Brasov

    Interviu cu ing. Tiberiu Roth, presedintele Comunitatii Evreilor din Brasov


    A mai ramas putin timp pana cand Templul din Brasov va implini o suta
    de ani. E mult? E putin? Pentru istorie este o clipa. Dar, pentru
    atatea generatii de evrei brasoveni care, intre zidurile lui, au plans
    cu lacrimi de durere sau de bucurie, si­au gasit alinare in ruga si,
    mai ales, au trait sentimentul ca nu sunt singuri, momentul acesta se
    cuvine cinstit intr­un mod aparte. "Sunt doi ani de cand ma framanta
    proiectul restaurarii sinagogii noastre", lasa intredeschisa poarta
    destainuirilor ing. Tiberiu Roth,
    presedintele comunitatii evreilor brasoveni. "Un proiect nascut din
    necesitate. Cupola Templului a suferit serioase deteriorari in timp.
    Pentru ca ideea sa devina scop general, simteam ca trebuie sa focalizez
    energiile intregii comunitati, mai ales, ale tinerilor".
    De altfel, despre acest proiect de restaurare am aflat inca
    de la sfarsitul anului trecut. Participam la "examenul de absolvire"
    sustinut de "finalistii" Seminarului "Buncher Communitary Leadership",
    printre care se numara si brasoveanul Doru Gombos, care ni l­a
    prezentat. Tot atunci s­a vorbit si de organizarea unui festival al
    tineretului evreu din toata tara, in incinta Templului.

    Prima etapa era, atunci, in plina desfasurare. Era firesc ca ideea sa
    fie preluata si popularizata de Doru Gombos, consilierul nostru in
    probleme de tineret.
    Presupun ca urmatoarea etapa a fost, evident, mult mai dificila: obtinerea de fonduri.
    Banii au venit destul de greu, intr-adevar. Am facut apel la
    membrii comunitatii noastre, la israelieni originari din acest oras,
    apeluri care n-au ramas fara raspuns. Un important ajutor financiar am
    primit din partea fostului ambasador al S.U.A. in Romania, Alfred
    Moses. Si­a dat obolul pianistul Radu Lupu, fiu al Brasovului. Au
    inteles sa ne ajute domnul Cantor, fiul unui fost presedinte al
    comunitatii brasovene stabilit in Israel; domnul Loebel, stranepotul,
    traind in Statele Unite, al primului presedinte care a slujit obstea
    evreilor brasoveni intre anii 1821­-1870. Numele tuturor vor fi
    inscrise pe placa de marmora de la intrarea Templului, unde figureaza
    si numele primilor donatori de acum un veac. Trebuie sa va spun ca
    eforturile noastre de renovare a Templului au prilejuit dovezi de reala
    interetnicitate, de veritabil ecumenism.
    De exemplu?
    Primaria din Brasov va finanta iluminarea interioara a
    Templului, sistemul de iluminare fiind bransat la cel public. Biserica
    Evanghelica, care a restaurat Biserica Neagra, ne­a oferit schelele in
    mod gratuit. E vorba, in cazul cupolei Templului, de o lucrare la mare
    inaltime, iar construirea schelelor ar fi costat o gramada de bani. Care este stadiul prezent al lucrarilor?
    Suntem pe ultima suta de metri care este, intotdeauna, cea mai
    grea. Si, pentru ca ne apropiem de finalizare, trebuie sa multumesc
    constructorilor care au muncit zi si noapte pentru a ajunge aici:
    domnului Bratuc, domnului Pernea... Au pus nu numai multa pricepere,
    dar si mult suflet in concretizarea acestui proiect. Inteleg ca, sub raport comunitar, actiunea aceasta a fost si un test al conlucrarii intre generatii.
    Cat se poate de adevarat. Ma gandesc la abnegatia secretarului
    nostru, Stefan Guth, a contabilului Mihai Maimon, a responsabilului
    Restaurantului ritual, Martin Rudich, la devotamentul consilierilor
    pentru tineret si, respectiv, pentru cult si cultura iudaica, Doru
    Gombos, Rudy Katz, si, desigur, la ravna echipei brasovene a O.T.E.R. -
    Luis Feder, Adina si Sorina Gantz, Kovacs Adi si Cristina si a multor
    altora. N-as vrea sa fac omisiuni. Ce obstacole ati intampinat si care au fost solutiile?
    La un moment dat, am fost in pericol sa ramanem fara surse
    financiare. Datorita implicarii personale a doctorului Zvi Feine,
    directorul Programului "Joint" pentru Romania, am primit ajutor din
    partea "Joint"-ului din New York. A survenit sprijinul esential al
    ambasadorului Alfred Moses. Conducerea Federatiei - acad. Nicolae
    Cajal, av. Iulian Sorin, Alex Sivan - ne-a acordat un ajutor moral si
    material semnificativ, avand in vedere ca Federatia a contribuit si la
    cheltuielile pentru organizarea festivalului.
    Cine vor fi participantii?
    Contam pe circa 200 de tineri evrei din toata tara. Vor concerta
    corurile din Sighetul Marmatiei, Oradea, Timisoara, Braila, Iasi,
    Bucuresti, Ploiesti, Bacau, Cluj. Fireste - si Brasov. Am invitat
    conducerea F.C.E.R, lideri comunitari din provincie, autoritati locale,
    reprezentanti ai clerului, ai organizatiilor de minoritati nationale,
    personalitati ale vietii publice, socio-culturale din Brasov, originari
    din urbea noastra stabiliti in Israel sau in diverse tari ale lumii.
    Timp de trei zile, intre 24-26 august a.c., vom fi gazda a 6-700 de
    oaspeti din Romania si de peste hotare. Cum veti reusi, din punct de vedere logistic, sa faceti fata situatiei?
    Pentru ca n-avem spatiu suficient de cazare, prof. dr. Sergiu
    Chiriatescu, rectorul Universitatii "Transilvania", ne-a acordat un
    ajutor substantial in aceasta privinta. Directorul Fabricii de bere
    "Aurora", Ion Mihaita, ne-a pus la dispozitie un cort foarte frumos, cu
    banci si scaune, unde tinerii vor servi masa. Cortul va fi instalat in
    curtea Templului.
    Care este starea generala de spirit - a dvs. si a evreilor brasoveni - la ora actuala?
    Bucuria de a fi reusit sa transformam un vis in realitate.
    Emotiile inerente. Sentimentul reconfortant ca avem un tineret activ,
    entuziast, talentat. Ca ne putem afirma in viata culturala a tarii.
    (Iulia Deleanu)






    http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_18.html


    Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.07.11 9:15, editata de 1 ori
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    100 de ani de la inaugurare-Tg. Mures

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:35

    100 de ani de la inaugurarea Templului Mare
    din Tg. Mures

  • Scurt istoric
    1900-2000: 100 de ani de la inaugurarea Templului Mare din Tg. Mures




    Construit in anii 1899-1900 (arhitect: evreul Iakob Gartner, din
    Viena), Templul Mare este, prin infatisarea sa exterioara, dar, in
    special, interioara, unul dintre cele mai frumoase lacasuri de cult din
    tara, prezentat si in albumul "Sinagogi din Romania" (Editura
    "Hasefer", 1996). Capacitatea sa este de 552 de locuri, dintre care 314
    la parter. In incinta, la intrare, se afla o placa memoriala dedicata
    martirilor evrei ce au pierit in lagarele de la Auschwitz, Dachau,
    Bergen Belsen. In anii 1970, 1972 si 1985, s-au executat, la initiativa
    Sef Rabinului dr. Moses Rosen, lucrari de reparatie, iar in ultimii
    trei ani, cu sprijinul "Joint", s-au refacut fundatia, zugravelile
    interioare si exterioare si s-au consolidat zidurile. Desi numarul
    evreilor din oras este foarte restrans, valoarea istorica si artistica
    a acestei constructii este de mare pret pentru tezaurul civilizatiei
    din tara noastra si a civilizatiei iudaice in lume.




  • Martiriul evreilor din Ardealul de Nord

    Parterul
    sinagogii este ocupat in intregime. Au venit la reinaugurare circa 300
    de persoane: membri ai comunitatii locale, dar si din alte orase ale
    tarii, reprezentanti ai cultelor din Tg. Mures (ortodox, catolic,
    reformat, adventist), ai mass media, precum si oaspeti din Israel. Din
    partea "Joint", au participat domnii George Rich si Zvi Feine; din
    partea Asociatiei "Targu Mures Trust", din Glasgow, dl David Bishop.
    Din partea conducerii F.C.E.R., au fost prezenti domnii av. Iulian
    Sorin, secretar general, ing. Osy Lazar, presedintele C.E.B., dl Alex
    Sivan, director general.Dupa ceremonia infatisarii Sulurilor Sfinte ale Torei si a serviciului
    religios celebrat de Rabinul Eliezer Glanz si cantorul Tibor Kovary
    (care a intonat Seieheianu), dl Bernath Sauber, presedintele
    comunitatii, a multumit celor veniti la sarbatoarea comunitatii, ca si
    donatorilor din America, Anglia, Israel, Germania, Italia si celor din
    Tg. Mures, care au contribuit la realizarea lucrarilor de restaurare. Profesorul Michael Spielmann, director al Muzeului de Istorie "Teleki",
    a facut un scurt istoric al comunitatii din Tg. Mures, care are o
    vechime de circa 400 de ani. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, erau
    aici aproximativ 200 de evrei, iar in secolul al XIX-lea participarea
    acestora la viata economica si politica a orasului este foarte activa,
    in special dupa promulgarea "Legii emanciparii", din 28 iulie 1849. In
    1860, se inalta prima sinagoga, apoi a doua - in 1873 (astazi, ea nu
    mai exista). Comunitatea dispunea de un camin pentru batrani, de o baie
    rituala, o bucatarie pentru saraci, o casa de cultura, iar populatia
    evreiasca era ocupata cu cele mai diverse meserii. La începutul
    secolului XX, se dezvolta miscarea sionista sustinuta si de presa
    evreiasca ("Hasomer", "Noah").
    Din 1940 începe calvarul evreilor, care, in 1942-1944, au fost
    deportati si ucisi in proportie de peste 85% (5 943 de victime la 7
    000-7 500 de evrei, din oras si din comunele învecinate). In amintirea
    acestor victime, dl Ladislau Grun a aprins lumanarile Menorei, iar
    Rabinul Eliezer Glanz si cantorul Tibor Kovary au rostit rugaciuni de
    pomenire a evreilor ucisi de horthysti, dar si a romanilor si ungurilor
    care au incercat sa salveze evrei din mainile ucigasilor. "Am Israel
    Hai!" ("Poporul lui Israel traieste!") - isi încheie Rabinul Glanz
    predica. Prefectul judetului Mures, dl dr. Dorin Florea, a salutat cu
    bucurie evenimentul la care a fost prezent. "Tot ceea ce s-a facut in
    ultimii ani si ceea ce facem in prezent se inscrie intr-un proces de
    revenire la normalitate. Este de dorit ca legislatia sa repare cat mai
    curand vechile nedreptati pe care le-au suferit evreii si alte etnii.
    Ne bucuram ca in judetul nostru revin evrei din Israel, care au locuit
    candva aici si doresc sa faca afaceri cu noi.Totodata, pastram vie amintirea celor disparuti in tragicele evenimente ale ultimului razboi".
    Primarul orasului Tg. Mures, dl Fodor Imre, spunea: "La
    Revolutia din 1989, care a început la Timisoara, alaturi de romani si
    unguri, au fost si evrei. Am ascultat predicile regretatului Sef Rabin
    dr. Moses Rosen, cand venea la Tg. Mures, asa cum il admir si pe Prim
    Rabinul Ernest Neumann, din Timisoara. Am fost bucuros cand, nu de
    mult, am oficiat casatoria civila a unui cetatean din Israel cu o
    concetateana a noastra din Tg. Mures. Va spun tuturor: Salom Alehem!".Apoi, Corul "Talmud Tora", format din 30 de persoane, sosit din Cluj si
    condus de profesoara Halmos Katalin, a interpretat, in acompaniament de
    vioara si orga electronica, o minunata suita de cantece evreiesti
    traditionale. (Boris Marian Mehr)




  • Reculegere la Sarmas, pe Dealul Plangerii

    In
    dupa-amiaza zilei de 4 mai a.c., membrii conducerii F.C.E.R.,
    reprezentantii "Joint", domnii George Rich si Zvi Feine, ca si membrii
    corului "Talmud Tora" din Cluj-Napoca, au vizitat Cimitirul Victimelor
    Pogromului de la Sarmas, pentru a le aduce un pios omagiu întru
    neuitare.Rabinul Eliezer Glanz si cantorul Tibor Kövary au rostit "Kadis"-ul si au oficiat o slujba religioasa, dupa care, dl dr. Nicolae Kallos,
    presedintele Comunitatii Evrei-lor din Cluj, a rememorat
    cutremuratoarele împrejurari in care s-a faptuit una din cumplitele
    crime ale Shoah-ului: "Desigur - a spus domnia sa -, 126 de victime
    reprezinta o mica parte din ceea ce a însemnat Holocaustul, dar atunci
    cand razboiul se apropia de sfarsit, un detasament de jandarmi
    horthysti, condusi de locotenentul Lanz si incitati de un farmacist din
    localitate, profita de ruperea frontului romanesc ce depasise zona si
    închid 126 de localnici evrei din Sarmas (unul, al 127-lea, a scapat),
    in ziua de 5 septembrie 1944, ii batjocoresc timp de 10 zile într-un
    mod bestial si ii ucid chiar de Anul Nou («Ros Hasana»), in noaptea de
    15-16 septembrie. La insistentele Sef Rabinului Alexandru Safran si ale
    lui Matatias Carp, in 1946, cadavrele au fost exhumate si s-a ridicat o
    placa memoriala, înconjurata de mormintele celor ucisi pe un deal
    invecinat. (Monumentul a fost realizat cu sprijinul 'Joint', fiind
    vizitat si de Elie Wiesel; atunci au participat toti satenii din Sarmas
    - n. red.). Dintre cele 126 de victime, 50 erau femei, restul - copii
    si barbati. La expertiza medicala s-a constatat ca o treime au fost
    impuscati, o treime au murit in urma batailor, iar copiii au fost
    ingropati de vii. Majoritatea placilor de pe morminte nici nu au nume;
    este indicat doar sexul celor ucisi, nefiind posibila identificarea
    nominala". Dupa cele relatate de dr. Kallos, am coborat "Dealul Plangerii"
    (denumirea acelui loc) cu lacrimi in ochi. Ce folos ca locotenentul si
    farmacistul, principalii vinovati de masacru, au fost judecati si
    executati? Victimele lor nu au putut veni ca martori.Inainte de a parasi cimitirul din Sarmas, corul a interpretat, spontan, Hatikva (Speranta), imnul Statului Israel.

  • http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_05.html


    Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.07.11 9:15, editata de 1 ori
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Roman - patru secole de convietuire

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:34

    Roman - patru secole de convietuire
  • Cerul albastru al amintirilor si stelele vechiului Stetl
    ...astazi, mai sunt 60




    Evreii s-au stabilit la Roman - socotit unul dintre primele cinci orase
    ale Moldovei, ca marime, loc de trecere si de desfacere a produselor
    din tarile limitrofe - Inca din secolul al XVI-lea, fapt Inscris si In
    Pincasul Societatii "Sacra" si In documentele aflate In custodia
    Societatii "Iuliu Barasch". Iacob Psantir, In Cronica evreilor din
    Tarile Romane (Iasi, 1871) aminteste de prezenta multor pietre funerare
    care atesta deopotriva existenta evreilor pe aceste teritorii, precum
    si despre ocupatiile Imbratisate de evrei. In Incercarea sa
    monografica, Comunitatea evreiasca din Roman, Israel Laivandman
    ("Hasmonaea", 1935) afirma ca: "Abia pe la 1700 se poate vorbi de
    Inceputul organizarii Comunitatii evreilor din targul Romanului".

    O data cu aparitia Statutului "Comunitatii
    Cultului Israelit din Romania" (tiparit In Tipografia "Leon Friedman"),
    se subliniaza Indatoririle enoriasilor de a Intretine spitalul, de a
    sustine o scoala primara de baieti si fete, oferindu-le ajutoare,
    hrana, lemne si de a Intretine imobilele etc. In Pincasul din 1810, se
    aminteste si de ajutorarea cu bani, fara dobanda, "a meseriasilor In
    nevoie" etc.

    Documentele atesta ca evreii au reusit sa se
    Incadreze In viata economica si social-culturala. Constantin
    Mavrocordat relateaza despre o disputa Intre doi negustori, iar Mihai
    Racovita Voda - In Hrisovul din anul 1709, publicat de Episcopul
    Melchisedec In Cronica Romanului - sublinia existenta, dupa 1700, a
    negustorilor evrei: "...ori crestini, ori armeni, ori jidovi" sunt
    prezenti In targuri; si, nu numai atat, uniti In bresle, meseriasii
    aveau sa joace un rol important. Meseriile (cizmari, croitori, lemnari,
    brutari, birjari, tamplari, tipografi, zugravi, dogari etc.) le
    practicau "cu pricepere", In special meseriasii bijutieri si argintari.
    Maiestria mestesugarilor evrei a fost apreciata de istorici, printre
    care N. Iorga si G. Zane. Constantin Negruzzi semnala, la randu-i,
    Intr-un articol aparut In "Alianta Romaneasca" (1837), ca la Roman esti
    Intampinat de "un lant de dughene de evrei".

    O perioada deosebita In viata comunitatii
    evreiesti de aici este circumscrisa In acele momente In care primar al
    Romanului (la 1865) a fost tatal doamnei Viorica Agarici - presedinta
    filialei locale a Crucii Rosii, care a dat, In 1941, asistenta
    medicala, hrana si Imbracaminte supravietuitorilor din "Trenul Mortii".
    Marius Mircu Ii va Inchina pagini Inaltatoare In Ce s-a Intamplat cu
    evreii In si din Romania (vol. II). Primarul a intervenit "In mod
    oficial, pentru ca evreii din Roman sa Intemeieze un Templu si o scoala
    moderna...", fapte Inscrise In presa evreiasca, care, la randul ei, a
    cunoscut o Inflorire remarcabila. Se dezvolta ideea emigrarii si a
    colonizarii Tarii Sfinte, organizarea de societati sioniste si
    Infiintarea presei sioniste.

    Date ample despre Roman ne-au fost puse la
    dispozitie de istoricul si cercetatorul Pincu Pascal, din Piatra Neamt,
    care are In pregatire o monografie, si caruia Ii multumim si pe aceasta
    cale. De un real ajutor ne-au fost si datele oferite, cu generozitate,
    de scriitorul Haralamb Zinca si de catre actualul presedinte al
    Comunitatii Evreilor din Roman, dl prof. Iancu Wexler.


    *

    In 1859-1860, erau 3 288 de evrei; In 1899 - 4 019,
    In 1930 - 5 925.
    O situatie statistica, dupa un documentar inserat In volumul
    Contributia evreilor din Romania la cultura si civilizatie reda
    "Activitatea Cultului Mozaic din Intreaga tara, de la 1918 pana la
    1943". Astfel, "Oficiul judetean Roman": In 1940 - 5.689 de suflete, 18
    sinagogi si 2 rabini, 2 cimitire; In 1941 - 6.485 de suflete, 18
    sinagogi si 2 rabini, 2 cimitire; In 1942, erau In functie 18 sinagogi
    cu 2 rabini (Isacsohn Salomon si Frenkel Mendel), 5 hahami, 2 cantori,
    16 oficianti. Populatia Romanului era de circa 7.000 de suflete (erau
    cuprinsi si evreii evacuati din comunele din Imprejurimi: Bozieni,
    Bara, Demienesti, Bacesti); In 1943 - 6.470 suflete, 18 sinagogi si 2
    rabini, 2 cimitire. Actualmente, In Roman, sunt 30 de familii -
    respectiv, 60 de evrei.




  • Sinagogi, Rabini

    Se
    mentioneaza ca, Inca In secolul al XV-lea, "la Roman exista o sinagoga
    denumita «Sinagoga de lemn»... situata pe locul unde se afla astazi
    Sinagoga centrala" (dupa Manes Leib). Refacuta In 1703, a cazut prada
    flacarilor In 1830. O Meghila In limba ebraica (1572) aminteste aceasta
    sinagoga, precum si numeroase legende legate de existenta ei. Se mai
    mentioneaza ca "Sinagoga de lemn" a fost vizitata de fiul lui Stefan
    cel Mare - Bogdan Voda cel Orb, care a donat bani sinagogii, din care
    s-a cumparat o Tora, numita "Tora lui Bogdan Voievod" (din cronica lui
    Iosef Kaufman). Si tot legendele Inscriu faptul ca Alexandru cel Bun "a
    cerut evreilor din Roman sa se roage lui Dumnezeu sa izbandeasca asupra
    dusmanilor... Victorios, domnitorul i-a scutit de dari timp de trei ani
    pe evreii din Roman" (6 secole de convietuire. Din istoria
    comunitatilor evreiesti din Romania). Treptat, s-a organizat Sfatul
    Meseriasilor (unul dintre presedinti a fost Iosif Zilberman, tatal
    scriitorului Haralamb Zinca; participant la Razboiul pentru
    Re-Intregire; a fost Incetatenit). Vechi Pinkasuri atesta existenta
    acestei sinagogi, dar si asociatiile (Poale Tedek), care au contribuit
    la Inaltarea unor case de rugaciune.

    In 1880, "In Intreg districtul Romanului erau 22 de lacasuri de
    rugaciune". S-au construit, dupa 1825: Sinagoga "Beit Rison
    Bethhamidras"; pe locul sinagogii de lemn, arsa, s-a ridicat sinagoga
    de azi (1837); "Rabi Leiwi" (1856); "Bait Hadas" - "Moske" (1860);
    "Sinagoga Cizmarilor" (1870); "Alt-Neu Beth Hamidras" (1876); "Michel
    Leizerovici" (1878); Sinagoga "Rintzler" (1880), "una dintre putinele
    sinagogi centenare, construite din lemn, care au rezistat pana In
    zilele noastre"; "Sinagoga Lipscanilor"; "Zalmina"; "Bais Seim"; "Bais
    Iaacov"; "Kalman Leizer"; "Branisteanu"; Sinagoga "Croitorilor" ("Poale
    Tedek", construita In 1898). Actualmente, functioneaza "Sinagoga
    Leibziger", unde oficiaza Herman Strul Ioina (vineri si sambata).




  • Invatamant religios



    • Intre 1870-1880, au existat circa "20 hedarim... o Talmud Tora... condusa de Adolf Gross".


    Rabini, cantori:
    Iehuda Leib (m. 1747); Zvy Hirs; Rab Ithak ben Iehuda Leib; Froim Iosif
    Galant; David Beer; Solomon Isacsohn; Iacov Beris; Iancu Beres; Hascal
    Stam (cantor); Segal Copel; Menahem Mendel; Rubin Lipa; Herman Strul
    Ioina s.a.

    Epitropi: Leiba
    (staroste, 1790); Lupu Davidovici (1870-1880); Isaac Avram; Oisie
    Vigder; Iosef Weiss (1904); Iohan Zisu (1906-1907); Moise Stein; av.
    Avram Cremer (presedinte In 1926 si In 1936); Aba Avraham; Itic Sin
    Marcu; Marcu Margulius; M. Stein.




  • Scoli, profesori


    "Despre scoala din Roman se vorbea pretutindeni cu toata admiratia" (Avram Suchar).
    Din 1865, primarul Incuraja si sprijinea dezvoltarea Invatamantului
    modern evreiesc: "Sa formati un plan pentru construirea unei sinagogi
    de Inchinaciune si o scoala pentru Invatamant..."
    - 1817 - se Intemeiaza primul asezamant scolar al Comunitatii
    Evreilor din Roman - Talmud Tora (institutor de limba ebraica - Mozes
    Schwartz)
    - In 1836, erau 10 melamezi ? Dupa 1850, se creeaza scoli
    moderne, iar cea de la Roman (aprobata In 1866) a fost socotita "una
    dintre cele mai vechi din tara"
    - In 1866, pentru construirea unei scoli moderne si a unei
    sinagogi au militat un numar de fruntasi evrei, ajutati si de primarul
    de atunci al Romanului
    - 1868 - "Scoala Israelita Romana" (cu 60 elevi), fiind
    apreciata de V. Gh. Mortun: "Fapta dvs. si staruinta ce ati depus In
    Indeplinirea sarcinii ce v-ati luat, merita toata lauda oamenilor de
    bine..."
    - 1893-1933 - Este Infiintata "Scoala primara Israelito-Romana"
    ("sub patronajul Comunitatii Israelite si sustinuta din fondurile
    acestei Comunitati"; directori In timp: N. Bellu, I. Goldenthal, Naum
    Paraschiv, Suchard Rivenzon s.a.), "o scoala primara superioara"
    - 1928 - S-a Infiintat gradinita de copii "Gan Ieladim" (institutoare: Tony Avram si Rasela Rivensohn, Lola Rotenberg)

    - Intre 1942-1944, au functionat: "Scoala de baieti" (directori
    Camille Beer si av. Meir Iosub) si "Scoala de fete" (directoare Fanny
    Horovitz); "Liceul teoretic mixt" (fost gimnaziu, director Zicman
    Feider)
    - In 1940 - scolile numarau 582 elevi si 27 cadre didactice; In
    1941 - 627 elevi si 42 cadre didactice, iar In 1943 - 659 elevi, 44
    cadre didactice (dupa Contributia evreilor din Romania la cultura si
    civilizatie).

    Profesori: Alfred
    Ravici; Zeilig Sor; Defrin Israel; M. Schwartz; Cardas; Moise
    Steinholtz; Samuel Lamm; Moise Landmann; Vulcu Cucu; S. Feier; Itic
    Orenstein; A. S. Rappaport (profesor si publicist, a predat si limba
    ebraica); M. Stein; Matias Rabiner; M. Valter; Elias Feldstein; Bella
    Yohan; I. Suchard Rivenzohn; Iosef Neulicht (director al scolii din
    1909-1916); Avram Sucher (pedagog, cu o vasta cultura iudaica) s.a.

    Ziare sioniste:

    - 1890 - "Hatofe"; "Hai Israel"

    - 1894 - apare saptamanalul In idis "Der Volks Dolmedscher"

    - 1900 - "Emigrantii Romanului"; "Strigat de disperare"; "Apelul
    femeilor evreice din Roman"; "Humantas" (In acest an au plecat spre
    Tara Sfanta 29 de pedestri, tineri sionisti)
    - 1904 - "Haor", In limba ebraica; "Der gragar"

    - 1920 - "Solidaritatea" (organ independent pentru apararea intereselor evreiesti)

    - 1922 - "Ierusalim" (publicatie sionista); "Buletinul Comisiei Centrale Sioniste din Romania".


    Ziaristi: F. Brunea-Fox; Moscovici Bercu; Somer Nathan; A. V. Nerson; Michel Solomon s.a.


    Tipografi:
    Leon Friedman; Isidor Grinberg; M. Abramovici; Rivensohn Calman; L.
    Beram (tatal a avut tipografie si o legatorie de carti. "Libraria
    Beram" a fost cea mai mare din Roman) s.a.

    Biblioteci: "Ronetti-Roman"; "Or Zion"; "Makaby".


    Muzicieni, compozitori: Richard Stein, Gina Saraga-Solomon, M. Kirilevici, Haim Herscu - violonist, fost membru al Fanfarei Militare din Roman s.a.



  • http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_03.html


    Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.07.11 9:14, editata de 1 ori
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Comunitatea evreilor ploiesteni

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:33

    Comunitatea evreilor ploiesteni


  • Comunitatea evreilor ploiesteni



    Comunitatea evreilor ploiesteni este una dintre numeroasele comunitati
    - esantion pentru mutatiile de mentalitate, consecinta a amplificarii,
    a diversificarii unor compartimente consacrate, a aparitiei unor
    structuri noi impuse in constiinta generala a ultimilor ani.
    Intalnirile, discutiile cu cativa dintre oamenii apropiati de
    comunitate dau masura acestor metamorfoze, incurajatoare pentru
    perspectivele sale la nivelul global al vietii evreiesti din Romania.
    Ele se constituie, laolalta, intr-un atac impotriva inertiei de
    gandire, a prejudecatii "locurilor unde nu s-a intamplat nimic".
    Preocuparile interlocutorilor mei reprezinta, cred, tot atatea
    modalitati de deschidere spre modernitate, spre conlucrare intre
    generatii, pentru ca, impreuna, sa descopere cele mai bune modalitati
    de surmontare a greutatilor din prezentul imediat.




  • Drumul spre comunitate ­ drumul spre regasirea de sine

    Sapte
    ani de neincetata evaluare si decizii luate in fata oricarei probleme
    noi. Este rezumatul nerostit, dar omniprezent, in consistenta a tot ce
    ma inconjoara la sediul comunitatii evreilor ploiesteni. Sapte ani care
    fac parte din insasi fiinta presedintelui ei, Gilu luftariu. Sapte ani
    fara de care fiinta lui ar arata altfel.

    - Cand ati facut primul drum la comunitate?


    - Eram elev la Scoala evreiasca de baieti "Luca Moise". Profesorul
    nostru de religie, Rabinul Mendel Safran, varul doctorului Alexandru
    Safran, stia sa se apropie sufleteste de noi, asa cum numai cineva
    inzestrat cu har pedagogic o poate face. Veneam impreuna cu el la
    sinagoga in fiecare Sabat.

    -Si pe urma?


    -Tin minte ziua in care am devenit Bar Mitva. De la amvonul sinagogii
    pe care o vedeti in fata am multumit melamedului Simon, parintilor si
    bunicilor care mi-au dat educatie evreiasca. N-am uitat drumul spre
    comunitate nici cand imi faceam studiile la Bucuresti. Mergeam la
    Sinagoga din Mamulari, unde oficia Rabinul Margulius.

    Exista la interlocutorul meu un simt al responsabilitatii, sentimentul
    ca n-are voie sa-i dezamageasca pe cei care i-au acordat incredere. Ce
    inseamna o saptamana din viata de presedinte de comunitate a lui Gilu
    luftariu? Inseamna o serie intreaga de lucruri. De exemplu, sa prevada
    problemele si sa previna neajunsurile care s-ar putea ivi in viata
    asistatilor, pe care-i viziteaza acasa, in incasarea chiriilor de la
    cei care ocupa imobile comunitare, in intretinerea Ior. Ca adept al
    profilaxiei sociale se gaseste pe aceeasi lungime de unda cu doctorita
    comunitatii, Elena Cati Badescu, care realizeaza profilaxia medicala,
    conferentiind pe teme de sezon la Clubul Femeilor. Clubul functioneaza
    in fiecare marti; cu aniversari, recenzii de carte, popularizare a
    valorilor traditiei iudaice. Comunitatea din Ploiesti are grija de
    putinii evrei cati traiesc si de cei ce isi dorm somnul de veci la
    cimitirul din Targoviste, de mormintele din cimitirul evreiesc din
    Sinaia.

    - Framantari?


    - Sanatatea asistatilor despre care ma informez stand de vorba
    saptamanal cu oamenii care le acorda ajutor gospodaresc. Buna
    intretinere a cimitirelor. Faptul ca, in momentul de fata, nu sunt
    posibilitati materiale pentru refacerea monumentelor funerare
    deteriorate de vreme. Reinnoirea sinagogii. Stiu, insa, ca pentru asta
    este nevoie de multi bani care, deocamdata, nu exista.

    Gilu luftariu are un respect profund pentru ceea ce se constituie ca
    alteritate in lumea noastra de azi, multipolara si multiculturala, un
    respect ce izvoraste din intelegerea valorilor pozitive exisfente in
    alte culturi. Si acesf fluid de comunicare se face simtit intr-un fapt,
    aparent, de detaliu, dar de puternica relevanta. In fata Muzeului de
    Istorie ne intalnim cu primarul Emil Calota. Primarul se opreste, da
    mana cu presedintele comunitatii, cu fiecare dintre noi. Se bucura ca
    muzeul va gazdui in aceeasi dupa-amiaza simpozionul dedicat unei pagini
    din istoria invatamantului evreiesc din Ploiesti, parte din istoria
    municipiului. Este preocupat de organizarea celei de-a 111-a editii a
    Festivalului de pian "Lory Wallfisch" la care solicita colaborarea
    presedintelui de comunitate. Tonul discutiei cu reprezentantul
    concetatenilor sai evrei vadeste mai mult decat amabilitate,
    consideratie; vadeste prietenie.




  • 4 argumente pentru optimism



    Raspunderea pentru ziua de maine
    Tonifianta este la Henriette
    Alsec (Pusi, cum ii spun apropiatii) rapiditatea cu care stie sa
    combine disonantele vietii in asemenea maniera incat sa sune bine.
    Poate - mostenire de la tatal ei, cunoscutul actor Zephi Alsec, care-i
    este intr-un fel, o carte de vizita.
    Imi rasfira, inainte de toate, fotografii din filme cu el, alaturi de
    Dina Cocea, Fory Eterle, Toma Caragiu, Gina Patrichi, ]on Dichiseanu,
    Cezara Dafinescu, Stela Popescu... Putini stiu ca Zephi Alsec, de la a
    carui moarte s-au implinit zece ani, a fost unul dintre fondatorii
    Teatrului Municipal din Ploiesti, ca a jucat in spectacolul sau
    inaugural, ca i-a iubit intr-un fel anume pe Caragiale, Sebastian,
    Musatescu. Se pare ca exuberanta, sensibilitatea, modul comunicativ de
    a fi ale inzestratului actor s-au perpetuat in fiinta Henriettei,
    responsabila Clubului Generatiei de Mijloc. Bunicul ei, medicul Poldi
    Emanuel, a fost presedinte al comunitatii intre 1948-1950. lar nepoata
    se bucura "sa reinnoade firul" familial in viata obstii. S-a intors "cu
    bateriile incarcate" de la Seminarul Buncher de Leadership de la
    Busteni si este incurajata de selectionarea pentru etapele superioare.
    Crede in viitorul comunitatii ploiestene. Perspectiva legata, in primul
    rand, de existenta tinerilor, capitol la care face o paranteza tandra:
    imi vorbeste despre fiul ei, student la Facultatea de Stiinte Politice
    din Bucuresti. In al doilea rand, de nevoia de continuitate evidenta la
    generatia careia ii apartine. In alt treilea rand, de sentimentul
    dezghetoizarii: interesul presei locale pentru viata evreiasca, "usile
    deschise" la conducerea orasului.


    Combaterea indiferentei
    "Suntem prea putini ca sa ne dam la o
    parte", isi sintetizeaza motivatia de a se fi inscris la Club ing.
    Adrian Paraschivescu, in prezent conducatorul unui birou de selectie,
    instruire de resurse umane, consultatii de marketing si in familia
    Paraschivescu oameni din generatii diferite vaslesc in aceeasi
    directie, reconfirmand ca nu varsta, ci preocuparile sunt
    precumpanitoare in dialogul dintre generatii. Mama lui Adrian, Sonia
    Paraschivescu, o femeie plina de tact, amabilitate, discretie, este, de
    multi ani, contabila a comunitatii. Cu putin timp inainte de a sta de
    vorba cu Adrian, mi-o recomanda pe nepoata ei, Andra, o tanara, de
    asemenea, interesata de iudaism. Adrian a participat la marea
    demonstratie din 29 mai 2002, de la Bruxelles, impotriva
    antisemitismului, terorismului, de solidaritate cu Israelul. "M-am
    simtit bine - spune - ca am putut arata reprezentantilor iudaismului
    european ca evreimea romana are generatie de mijloc, are tineret".


    "A fi noi insine, a f impreuna cu Celalalt"
    "Noi n-am apucat
    sa avem o conceptie foarte clara despre etnicitate" - opineaza juristul
    Marian Moscovici. "Clubul este modalitatea noastra de a incerca sa ne-o
    facem". Marian este fiul unui alt fost presedinte al comunitatii, in
    perioada de interimat survenita dupa plecarea inginerului Nilu
    Aronovici. "Nu putem vorbi de un dialog intercultural fara sa intelegem
    ca avem dreptul de a fi noi insine si dreptul de a fi impreuna cu
    Celalalt. Cred ca ne aflam intr-un asemenea moment propice".


    Interesul pentru iudaism
    "Desi anul 1948 a insemnat sfarsitul
    invatamantului evreiesc in Romania, educatia iudaica nu a incetat in
    comunitatea noastra". Fraza apartine economistului Max Kurzberg,
    israelian originar din Romania, in prezent, investitor la Ploiesti. Max
    a fost de acord sa devina membru al comunitatii, sa se inscrie la
    Clubul Generatiei de Mijloc. Anul trecut a sustinut un ciclu de
    conferinte pe teme iudaice, foarte apreciate de public. In martie, anul
    acesta, va conferentia din nou. Tema - "Cine suntem noi, evreii" -,
    invitatie la cunoastere, in care spiritul realsemitismului este
    evident, i-a fost inspirata de prezenta la sarbatorile iudaice a multor
    reprezentanti ai populatiei majoritare. Este raspunsul lui la acest
    interes.




  • Muzica este a tuturor oamenilor

    Despre
    initiatorul si organizatorul unui cor care ilustreaza muzical versetul
    biblic "Ce bine si frumos este cand fratii stau impreuna" - Corul
    Liceului de Arta din Ploiesti - , aveam sa aflu, mai intai, de la un
    alt ploiestean, ing. Nilu Aronovici, presedintele D.A.S.M., fost
    presedinte al acestei comunitati. M-am bucurat nu o data sa ascult
    acest cor interpretand cu remarcabil profesionalism, cantece evreiesti,
    chiar de la amvonul sinagogii ploiestene.

    De data aceasta, prilejul de a cunoaste cateva repere din biografia
    creatorului sau mi-l ofera chiar reputatul instrumentist prof. lancu
    Munteanu Groisman. Parintii lui au fost deportati si au pierit in
    Transnistria pe cand avea doar cativa ani. A crescui la Orfelinatul
    pentru copii evrei, din lasi. Vocatia; descoperita de copil, i-a
    indrumat pasii spre Scoala de muzica, apoi - spre Conservator. A cantat
    la Filarmonica din lasi sub bagheta lui Ion Baciu. A intrat, prin
    concurs, la Filarmonica din Ploiesti. Si-a intemeiat o familie. A fost,
    in paralel, timp de 35 de ani, profesor la Liceul de Arta din oras. S-a
    apropiat de comunitate din 1970, timp in care destui intelectuali evrei
    o ocoleau, profesorul Groisman fiind unul dintre cei ce aveau ce pierde
    prin asemenea gest, daca tinem cont de turneele in strainatate, in
    Vest, mai ales, pe care le facea cu orchestra.

    Este mandru de performantele acestui cor care, "intr-un an spune -, a
    castigat reputatie internationala. Copiii au cantat de doua ori in
    Parlamentul din Strasbourg, avand incluse in program cantece evreiesti.
    Un C.D. cu repertoriul corului, realizat in colaborare cu Ambasada
    Statului Israel la Bucuresti, a fost expus la Pavilionul Romaniei de la
    Salonul International de Carte - Geneva, editia 2002". Infiintarea
    corului s-a bucurat si de sprijinul Primariei. De altfel, corul a
    participat la un spectacol interetnic organizat, nu demult, sub egida
    acesteia, la Teatrul Municipal din Ploiesti.

    Dar profesorul Groisman nu este numai parintele spiritual al corului. A
    infiintat si o formatie de cornisti pe care am admirat-o in Hanukiada
    din acest an. Pregateste - pentru Purimul care bate la usa - un cvartet
    de coarde compus din unii dintre fostii sai elevi, in prezent studenti
    la Conservatorul din Bucuresti. Are "in santier" doua manuale de
    muzica. Crede ca viitorul pe termen lung al comunitatii este legat de
    stiinta de a actiona in asa fel incat "intelectuali romani apropiati
    obstii noastre sa fie interesati de ceea ce facem noi".



  • http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_14.html


    Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.07.11 9:13, editata de 1 ori
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Realitatea noastra de Oradea

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:32

    Realitatea noastra de Oradea

    Prolog la o viitoare monografie



    Cupola vechii sinagogi de rit neolog, dominand
    peisajul strabatut prin centru de apele Crisului Repede, a fost
    refacuta prin stradania F.C.E.R., cu sprijinul "Joint", iar in curtea,
    unde se afla si sediul actual al comunitatii, se inalta o sinagoga de
    rit ortodox si un lacas unde se oficiaza zilnic serviciul religios de
    dimineata si de seara. Restaurantul ritual, condus cu harnicie de
    Ludovic Schwartz, ofera zilnic o masa din cele mai gustoase, pentru
    care bucatarul merita toate laudele. Dintr-o comunitate care numara in
    anul 1930 aproape 20 000 de suflete, adica un sfert din totalul
    populatiei oradene, astazi traiesc in intregul judet Bihor ceva mai
    mult de 500 (majoritatea, desigur, in Oradea), a caror existenta
    constituie preocuparea permanenta a conducerii comunitatii - ing. Felix
    Kopelman, presedinte, Lazar Freund, secretar,Korodi Stefan, contabil
    sef, Vilan Edith, responsabila cu asistenta sociala, dr. Korodi Ana,
    sef cabinet medical, Egyed Edith, asistenta medicala -, iar viata
    religioasa este intretinuta prin eforturile sames-ului Carol Segal,
    Gerson Schwartz (oficiant) s.a. Consilier cultural si fost presedinte
    al comunitatii, pana in 1993, este dr. Kovary Peter, tatal cunoscutului
    nostru cantor din Bucuresti (plecat recent in Canada), Tibi Kovary.
    Decanul de varsta al comunitatii este Ritter Francisc, de 92 de ani,
    care mai vine si astazi la slujbele religioase. In cadrul comunitatii
    mai traiesc - dintre miile de deportati sub regimul fascist maghiar -
    20 de supravietuitori ai Auschwitz-ului, iar una dintre membrele
    comunitatii mi-a povestit cum a fost salvata de la deportare de vecinii
    ei, catolici, oameni de omenie in vremuri de neomenie.
    Despre regretatul dr. Stefan Zicher, medic si scriitor de talent, vom
    mai vorbi cu alta ocazie.

    Corul "Hakeshet" a implinit 30 de ani



    Cum spunea si dr. Peter Kovary, cei care cantau cu
    30 de ani in urma in Corul Talmud Tora al Comunitatii Evreilor din
    Oradea sunt acum parintii celor care canta astazi, dar si parintii
    canta alaturi de odraslele lor. Inspirat este numele acestui cor,
    deoarece repertoriul variat - de la muzica hasidica la cea moderna,
    israeliana - ni se infatiseaza in culori vii, care ne dau speranta unei
    perenitati meritate. Violonistul Gavril Adalbert, contrabasistul Boros
    Peter si dinamicul acordeonist si conducator al formatiei, Gheorghe
    Vilan, sustin, cu vibratia instrumentelor lor, vocile tinerilor si
    tinerelor Kovary Tomisi Kati, Brighitta Filip, Lavinia lancu, Andreea
    Mandel, Spitzer Brighitta si Paul, Toth Eva si Ildiko, Berger Ana,
    Gavril si Tiberiu s.a. - in total, peste 30 de membri.
    In ziua de 10 mai, ei au sustinut un frumos
    program, incheiat cu Hava Naghila, la Casa de Cultura a municipiului
    Oradea, in prezenta membrilor comunitatii, a primarului orasului, Filip
    Petru, a decanului Facultatii de Medicina, prof. dr. Lazar Aurel, a
    reprezentantilor altor culte, iar acad. Nicolae Cajal, presedintele
    F.C.E.R.,a transmis un mesaj de felicitare prin intermediul dlui ing.
    A. Kupferberg. Cu ocazia concertului, au fost lansate un CD si o caseta
    video. Existenta corului se datoreaza entuziasmului membrilor
    comunitatii evreilor, dar si sprijinului acordat de "Joint" si de
    F.C.E.R. Fosti membri ai formatiei au plecat in alte zari ale lumii,
    dar nici corul... nu a stat pe loc, el fiind adeseori invitat la
    festivaluri in tara si in Slovacia, Ungaria. In 1996 a primit un premiu
    din partea Agentiei Evreiesti din Israel. Festivitatea, la care au
    participat peste 100 de invitati, a fost inregistrata de postul PRO TV
    si de fotoreporteri ai presei locale.

    Personalitati din prima jumatate a secolului XX






  • - Gazetari si scriitori: Emod Tamas, Benamy
    Sandor, Feher Dezso, Pasztor Bertalan (prieten si sustinator al
    cunoscutului poet maghiar Ady Endre), Katona Beta (a scris despre
    deportarile din Oradea, in 1944), Pasztor Miklos (in timpul
    interdictiilor rasiale a publicat sub numele scriitorului maghiar
    Horvath Imre), Erdelyi Agnes (ucisa la Auschwitz, sora poetului Radnoti
    Miklos, executat de horthy-isti), Berkes Jozsef (ucis in Holocaust),
    Markovits Erno (corespondent al Agentiei "Rador"), Frigyes Marcel
    (refugiat din Germania, executat de horthy-isti), Wasserstrom Sandor
    (fondator de publicatii, fruntas politic al evreilor oradeni), Leitner
    Zoltan si Goldstein Mose (redactori ai seriei de carti "Biblioteca
    Renasterii Evreiesti").
  • - Artisti plastici: Leon Alex (Lowinger Sandor,
    prieten cu Marc Chagall), Kara (Kron) Mihaly (sculptor al casei regale
    romane a executat la Oradea statuile lui Ferdinand I din Piata Unirii,
    a reginei Maria din fata teatrului si bustul lui Carol al II-lea).
  • - Arhitecti, constructori: Busch David,
    Rimanoczy Kalman, Vago Laszlo, Vago Jozsef (a proiectat si Palatul
    Ligii Natiunilor din Geneva, Primaria din Montevideo).
  • - Sionisti: Fuchs Salamon (presedintele Uniunii
    "Hevrat Isuv Israel", a fost rabin militar in primul razboi mondial, a
    redactat revista "Jovendo" - "Viitorul"); Altmann Samuel
    (reprezentantul miscarii "Mizrahi", cu sediul la Londra); Weisz Odon
    Lipot; of Lukacs Leitner Zoltan (redactori ai publicatiei "Unserer
    Volk" - "Poporul nostru"). Organizatii sioniste active in Oradea:
    "Teire", "Teirot Mizrahi Aviva Barissia", "Brit Trumpeldor" (dupa
    numele cunoscutului lider din Palestina), "Hasomer Hatair", "Hanoar
    Hationi".
  • - Medici: Adorjan Emil; Deutsch Elemer; Denes
    Ignac (medic sef al Spitalului de boli contagioase); Waldmann Bela
    (seful sectiei oftalmologie a Spitalului orasenesc); Sebestyen Arthur
    (medic sef al sanatoriuIui "Sf. losif").
  • - Dascali, profesori: Biro Mark; Fuchs Salomon;
    Klein Gyula; Leichtmann Izsak, Weisz Jakab; Pasztor Magda; Reich
    Gizella; Popper Szidonia; Kohn Szeren s.a.
  • - Avocati: dr. Ney Pal (prodecan al Baroului de
    avocati) - s-a adresat, in 1943, guvernului de la Budapesta cu un
    memoriu impotriva legilor rasiale.
  • - "Joint" a infiintat, in 1926, "Mica banca de credit", condusa de Weisz Kalman si Bleyer Adolf.





    Cinci secole de convietuire
    ( Extrase din volumul "Evreii din Oradea" de Tereza Mozes )




    • Oradea era cunoscuta, in cronicile si legendele
    primelor secole ale erei noastre, sub numele de Varadinum, iar abia in
    secolul al XVI-lea au aparut numele de Oradea Mare si de Bihar Varad,
    italienii numind orasul Varadino, iar germanii Gross-Wardein

    • In documentele de arhiva se intalnesc nume de evrei: losa de Varad
    (1489), aurarul (aurifex) Horvath, zis "evreul" (Sido dictus), in 1515

    • Medicul Sassa Abraham din Constantinopol intervenea, in 1627, pe
    langa principele Gabriel Bethlen in favoarea evreilor din zona

    • Medicul David Rebir a venit la Oradea in 1629, sa-I ingrijeasca pe
    principele Bethlen cel tanar, iar in 1646 un alt medic, Leo (Arieh
    Yehuda), venea din Turcia la solicitarea Principelui Gheorghe Rakoczi


    • In secolul al XIX-lea, evreii din famili a Mihelff au ocupat functii in administratia orasului (jude, primar, consilier)

    • In anii revolutiei de la 1848-1849, s-au facut
    cunoscuti medicul Grosz Fridrik (vestit in Europa) si comerciantul
    Brull Samu, care au militat pentru drepturile cetatenesti ale evreilor
    [...]. Diosy Marton, evreu din Oradea a fost secretarul lui Kossuth
    Lajos si prieten cu poetul Petofi Sandor, iar dr. Grosz-Csatary Lajos
    I-a insotit pe generalul Bem

    • Rabini mai cunoscuti: Naftali Zvi Lipcovitz
    (m. 1773); Joseph Rosenfeld (1809-1839); dr. David Josef Wahrman (o
    somitate in iudaism, cunoscator al limbilor latina si germana); Jicchak
    Aron Landesberg (1853 - 1878), cunoscut de Adolphe Cremieux; Mose
    Harsch Fuchs (1882 - 1911); Kecskemeti Lipot, Kunstadt Ignatz, Jisrael
    Hager (hasid din Vijnita); iar dupa 1944, I. Weisz, A. Pollak, Gavril
    Schwartz (1962)

    • Prima comunitate organizata s-a inregistrat in 1861 (presedinte dr. Pollak Herman)


    • Poetul Ady Endre a spus: "Evreii din Oradea au inaltat orasul din starea sa provinciala"


    • Intre cele doua razboaie, la Oradea, a functionat una dintre cele cinci Loji "B'nai B'rith" din Transilvania.


    ***


    Calvarul evreilor a inceput la 19 martie 1944, cand Ungaria a
    fost efectiv ocupata de Germania hitlerista, Adolf Eichmann
    organizandu-si direct activitatea de exterminare a evreilor cu ajutorul
    lui Hain Peter, ,seful Politiei politice ungare [ ...]. Mobilizarile in
    detasamente de munca si apoi deportarile masive au dus la exterminarea
    a 90% din populatia evreiasca a Bihorului [ ...]. La 3 iunie 1944, cand
    a avut loc ultimul transport, Oradea a devenit "judenfrei" (fara
    evrei).

    Eva Heynemann, o fetita de varsta Annei Franck,
    a tinut un jurnal in 1944, pana la deportarea ei din Oradea la
    Auschwitz, unde a fost ucisa. Jurnalul constituie un document pentru
    istorici. Ea scria: "Micul meu jurnal, tu esti cel mai fericit, caci tu
    nu simti, nu poti sti ce nenorocire s-a abatut asupra noastra".
    Nu trebuie uitati diplomatii romani care au salvat vietile unor evrei
    bihoreni in 1944 (Vespasian Pella, ambasador la Berna, Mihai Marina,
    consul la Oradea, av. Justin Filip, dr. Th. Roxin).

    O vizita la familia Mozes





    Tereza Mozes
    Nascuta la 6 noiembrie 1919, la Simleul
    Sihvaniei, a fost internata, in anii ocupatiei horthyiste, in lagarele
    de la Auschwitz, Riga, Kaisserwald, Stutthof si Gutau. Dupa eliberare,
    a obtinut licenta in istoria artei, etnografie si in limba franceza la
    Universitatea din Cluj, apoi doctoratul la Institutul de Istorie a
    Artei din Bucuresti. O perioada indelungata a fost colaboratoare a
    Muzeului Tarii Crisurilor. A elaborat peste 100 de studii si monografii
    in domeniul etnologiei, publicate in tara si strainatate. Este membra a
    Uniunii Artistilor Plastici (sectia critica de arta) din anul 1960, si
    membru corespondent la "Socielas Ethnographica Hungarica ". A fost
    premiata de Fundatia "Atheneum" si de Fundatia Culturala "Ethnos ", in
    1994.

    Cu ocazia scurtei sederi la Oradea, am tinut sa o vizitez pe cunoscuta
    autoare a cartilor "Decalog insangerat" (Ed. "ARA") si Evreii din
    Oradea (Ed. "Hasefer", 1997), om de cultura, de frunte al obstii
    noastre, doamna Mozes Tereza, cu care am avut o interesanta discutie,
    la care a participat si sotul, un cunoscut medic oradean, dr. Mozes
    Carol. Cu acest prilej, am putut sa cunosc - desigur, partial
    -insemnata contributie la etnografia romaneasca a doamnei Mozes Tereza,
    studii despre Tara Crisurilor aparute in publicatii ale Academiei
    Romane si in strainatate.

    Despre biografia sotilor Mozes se poate scrie o carte, suferintele prin
    care au trecut in anii 1940-1944, pierderea celor mai apropiate rude,
    supravietuirea lor miraculoasa dupa trecerea prin etapele deportarii,
    lagare, detentii in conditii inumane.

    Dr. Mozes Carol specialist in patologia infectioasa, om in varsta de 84
    de ani -coleg de facultate la Cluj, cu presedintele F.C.E.R., acad.
    Nicolae Cajal, autor al unor carti fundamentale in domeniul tehnicii
    ingrijirii bolnavilor; i-a avut profesori pe Papilian, Grigore
    Benetato, luliu Hatieganu, loan Goia, loan Dragoi, a fost prieten cu
    dr. Edmund Lutvak, decanul Facultatii de Medicina din lerusalim si
    medic de frunte al Spitalului Hadasa.

    Legende si realitati oradene



    • O legenda spune ca regele Decebal ar fi beneficiat
    de sprijinul unei unitati militare formate din evrei ai tribului Dan,
    stabiliti la acea vreme in zona Bihorului
    • La Muzeul Israelit din Budapesta exista o piatra funerara adusa
    din Bihor, care este inscriptionata cu numele unui negustor - lehuda,
    din timpul stapanirii romane
    • Regele maghiar Ladislau (1083-1095) a emis un edict de limitare a unor drepturi pentru evreii bihoreni

    • La nunta regelui Matei Corvin, in suita se afla si o formatie de cavalerie alcatuita din evrei bihoreni (spune legenda)

    • In anul 1578, evreii au fost izgoniti din Oradea, iar pe locul unei vechi sinagogi s-a construit o biserica romano-catolica

    • In anul 1720, au fost chemati in oras zece negustori evrei pentru a revigora comertul

    • In anul 1800, vechiul cimitir a fost stramutat prin extinderea orasului

    • Inca din 1731, exista in Oradea o Societate Sacra ("Chevra
    Kadisa") care se ocupa cu inmormantarile religioase. Evreii locuiau in
    cartierul Subcetate
    • Primul Spital evreiesc a fost infiintat in 1746

    • Primul restaurant ritual, unde masa se servea gratuit saracilor, a fost inaugurat in 1895

    • Primul Azil de batrani s-a infiintat in 1924. In prima jumatate a
    sec. al XX-lea au functionat comitetul femeilor evreice, cu scopuri
    filantropice, orfelinatul israelit pentru fete, caminul de ucenici,
    orfelinatul pentru baieti, caminul de batrani
    • Evolutia demografica a evreilor: in 1785 - 209 suflete; in 1890 - 10 115
    end (26,2%); in 1930 - 19 838 (24%)

    • In lunile mai-iunie 1944, au fost deportati din Oradea si din
    asezarile rurale, limitrofe, 33 000 de evrei, alte mii de evrei fiind
    trimisi in detasamente de munca in Ungaria, Ucraina si Slovacia
    • Lacasuri de cult: 1772, 1803, 1851(existenta azi) - de rit ortodox; 1868, 1878 (existenta azi) - de rit neolog.

  • http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_17.html
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    75 de ani de la inaugurarea Sinagogii din Gheorghieni

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:31

    75 de ani de la inaugurarea Sinagogii din Gheorghieni
  • Mesajul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania
    Sub semnul reafirmatei convietuiri interetnice si interreligioase


    Comitetul Director al Federatiei Comunitatilor
    Evreiesti din Romania adreseaza, cu prilejul implinirii a 75 de ani de
    la inaugurarea acestei sinagogi, cele mai calde felicitari Obstii
    evreilor din Gheorghieni.

    Apreciem, in mod deosebit, eforturile depuse de
    comunitate si de conducerea ei harnica si inspirata in mentinerea
    acestui sfant locas care ne aminteste de trecutul acestei comunitati ce
    numara, inainte de Holocaust, aproape 1000 membri, iar dumneavoastra,
    localnicilor evrei, de bunici, parinti si altii a caror amintire va
    este atat de draga.

    Va dorim ani multi de sanatate, prosperitate si o buna convietuire cu toti cetatenii din Gheorghieni.

    Comitetul Director al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania




  • Sa veghem ca sinagoga sa reziste peste timp

    Comunitatea
    evreilor din zona Gheorghienilor avea, in anul 1940, aproape 1000 de
    membri. Toti acestia, in perioada Holocaustului, au fost deportati in
    lagarele de exterminare de catre autoritatile fasciste care au ocupat
    Ardealul de Nord. Au fost omorati 896 de evrei: barbati, femei si
    copii. Doar 92 de evrei au supravietuit Holocaustului.In prezent,
    comunitatea are doar 26 membri. Consideram potrivit sa rememoram aceste
    cifre reale si foarte dureroase, in aceste momente tensionate, cand
    reprezentanti ai unor organizatii neoextremiste incearca sa acrediteze,
    in fata generatiilor tinere, nascute dupa 1945, ideea ca nu a existat
    nici un Holocaust. Initiativa domnului Geller Geza, responsabilul
    obstii evreilor din Gheorghieni de a repara sinagoga, la 75 de ani de
    la inaugurare, este demna de toata lauda. Frumusetea acestei sinagogi,
    care a bucurat ochii si inimile inaintasilor, care ne bucura si pe noi,
    trebuie si merita sa existe peste timp si spre bucuria urmasilor
    nostri. Multumiri trebuie adresate tuturor celor care au sprijinit
    aceasta initiativa si care au participat la sarbatorirea sinagogii, o
    adevarata celebrare iudaica. (R.E.)




  • Interviu cu ing. PAUL SCHWARTZ:
    O menora din partea fostilor concitadini aflati in Israel


    Holocaustul, la care autoritatile horthyste si
    szalasiste au participat prin deportari masive in lagarele mortii, a
    redus populatia evreiasca din zona orasului (inclusiv satele vecine) de
    la o mie de suflete la nici o suta. Astazi, comunitatea este extrem de
    restransa ca numar (sub 30 de membri dintre care unii in casatorii
    mixte). In aceste conditii -la initiativa presedintelui comunitatii,
    ing. Geller Geza, si cu sprijinul activ al unor evrei din Israel,
    originari din Gheorghieni (Margareta Stein, Bernard Herskovitz,
    familiile Berliner, Szegal, Kahan, Karplez, Blutner, Svartz,
    Morgenstern, Gluzer, Grubner, Gantz, Tabak, Tauber, Perl s.a), care au
    contribuit direct la strangerea fondurilor, initiativa sustinuta de
    F.C.E.R. si de "Joint", ca si de autoritatile locale, s-a reusit ca
    Sinagoga sa fie reparata. Pentru a afla cum s-a desfasurat acest
    emotionant eveniment, ne-am adresat domnului consilier ing. Paul
    Schwartz, participant din partea F.C.E.R.
    Au fost in Sinagoga peste 200 de persoane, nu
    pot spune cu precizie, dar incaperea era arhiplina. Pe langa enoriasi,
    oaspeti din Tg. Mures, Brasov, din Israel; au fost reprezentanti ai
    tuturor cultelor din oras: romano-catolici, ortodocsi, greco-catolici,
    catolici de rit armean,reformati, unitarieni. Din partea autoritatii
    locale, a participat domnul subprefect Dezsi Zoltan. Dnii Gideon
    Bruchmaier si Iancu Izidor au tinut o slujba religioasa dedicata
    acestui eveniment. Dl ing. Geller Geza, presedintele comunitatii a
    salutat participantii si a subliniat importanta acestei sarbatori
    pentru viata spirituala a evreilor, ca si a tuturor concitadinilor din
    Gheorghieni si din zona.
    Au vorbit oaspeti din Tg.Mures, profesorul
    Ladislau Grun, supravietuitor al Holocaustului, cunoscut pentru
    lectiile pe care le tine pe aceasta tema in diverse scoli din orasele
    ardelene, Alexandru Ausch, secretarul Comunitatii Evreilor din
    Tg.Mures, apoi oaspeti din Israel, dna Margareta Stein si Bernard
    Herskovitz (Bar Zvi Dov). Ei au adus si un dar simbolic, o menora din
    partea fostilor concitadini, aflati in tara sfanta. Ma voi opri la
    cuvintele dnei Margareta Stein: " M-am gandit ca mortii nostri nu au
    morminte, dar cred ca sufletele lor au venit astazi la aceasta Sinagoga
    si tot ele ne-au determinat sa luam initiativa de a sarbatori acesti 75
    de ani ai existentei ei ". Dna Margareta Stein este in varsta de 82 de
    ani (pe care nu-i arata, caci pare cu multi ani mai tanara), iar, copil
    fiind, a fost martora la inaugurarea Sinagogii. Din partea
    reprezentantilor cultelor au rostit rugaciuni preotul romano-catolic
    Pall Sandor (in limba ebraica, dupa care a cantat imnul sionist si al
    statului Israel, Hativka) si studentul in teologie (reformat) Osz Elod.

    Corul Comunitatilor Evreilor din Brasov,
    insotit de consilierul Gombos Teodor (care canta in cor) a prezentat un
    program de cantece in limba idis si ebraica, program ce a insufletit
    asistenta. Au fost apoi vizionate lucrarile, expuse in sala sinagogii
    mici, ale artistului plastic Karanczi Sandor, profesor, pensionar de
    confesiune romano-catolic, care a fost martor la deportarea evreilor
    din Gheorghieni. El isi aminteste ca dintr-o familie de evrei, vecina
    cu familia sa, care a fost deportata, s-a intors in 1945,numai un copil
    bolnav, cu handicap, ceilalti (parintii si opt frati) fiind ucisi. Dupa
    razboi, artistul a vizitat muzeul lagarului de la Auschwitz, de unde a
    adus o piesa de lemn si sarma ghimpata, din care a executat o lucrare
    in amintirea celor asasinati si care, alaturi de alte lucrari grafice
    (inspirate din cutremuratoarele fotografii de la Auschwitz), face parte
    dintr-o expozitie itineranta ce a fost deja prezentata in peste 200 de
    sali, in diverse orase din tara si strainatate.
    In viitor vrem sa organizam un club al
    tinerilor, eventual dotat din fonduri locale, cu computere, iar apoi
    vom mai vedea. Doresc sa evidentiez tineretea relativa a presedintelui
    acestei comunitati, Geller Geza, nascut in 1956, inginer cu
    specializare in informatica, un om apreciat in intreprinederea mecanica
    unde este sef de serviciu, care sustine intreaga activitate a
    comunitatii.




  • Ne-am inspirat de la «Yad Vashem»



    Varstnici, tineri, studenti, elevi, copii in straie
    de sarbatoare... Cate lacrimi si emotii la cei aflati in Sinagoga...
    Pereti intregi sunt placati cu numele celor disparuti..." Ne-am
    inspirat de la «Yad Vashem» " (G. Bruchmaier)






  • Breviar: Evreii din Gheorghieni


  • Primul evreu cunoscut in oras - comerciantul de cherestea Zenezip (1825).

  • Evreii vin din Rusia, Polonia, prin Maramures, in cursul secolului al XIX.

  • Limba ebraica este studiata de copiii evrei, in paralel cu idisul.

  • Presedintele comunitatii, Halasz Adolf initiaza, dupa
    primul razboi, constructia sinagogii (alti fondatori: Balasz, Kiss,
    Diamanstein, Grunberg, Gottlieb s.a.).

  • Se acorda ajutoare saracilor, somajul nu este cunoscut in oras(1920-1940).

  • Evreii nu-i vor uita pe concitadinii lor care i-au ajutat
    in anii Holocaustului, Lazar Denes, Ferenczi Tamas, Pall Sandor
    (preot), familia Bende, Bartis, Karacsony s.a.

  • Timp de 50 de ani, comunitatea a fost condusa, cu intelepciune si harnicie, de Friedman Arthur.

  • In 1960, Sinagoga a fost renovata, iar in 1991, a fost
    declarata monument istoric, ca si cimitirul evreiesc (din secolul al
    XIX-lea).

    ( Conf. datelor oferite de dl. ing. Geller Geza, presedintele comunitatii)


  • http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_01.html


    Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.07.11 9:10, editata de 1 ori
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Evreii din Galati - sute de mari valori

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:30

    Evreii din Galati - sute de mari valori
  • File de neuitare



    Si de aceasta data - sumar si selectiv, mai ales din lipsa de spatiu -,
    ne apropiem de o alta comunitate, Galati, care era considerata "o a
    patra marime din Romania..., [cu] o comunitate bine organizata" (Liviu
    Rotman). Aceasta mini-monografie a orasului Galati - "principala poarta
    fluviala a Romaniei", important port la Dunare, unde au poposit evrei
    din cele mai vechi timpuri - nu are, ca si celelalte mini-monografii
    cuprinse In paginile revistei noastre, un caracter exhaustiv.
    Retrospectiv, documente vechi, izvoare arhivistice valorifica si
    confirma aportul populatiei evreiesti, care s-a interferat In viata
    locala, desfasurand, pe multiple planuri, o activitate sustinuta
    socio-economica si culturala (pe care, In linii mari, am punctat-o),
    contribuind, astfel, la dezvoltarea si modernizarea meseriilor,
    Invatamantului, culturii. Dintr-o referire a doi clerici scotieni, care
    au vizitat Tarile Romane In secolul al XIX-lea, spicuim Indeletnicirile
    timpului: "fiecare evreu din Galati Isi avea meseria lui, nici unul nu
    ducea lipsa de ocupatie".

    Pietre tombale vechi, partial distruse,
    documente Ingalbenite de timp, atesta vechimea populatiei evreiesti.
    Dupa anul 1800, pietre sepulcrale, cu Inscrisul avand si caracter
    profesional, vor Imbogati datele istorice, atat cu referiri legate de
    structura ocupationala, cat si de preocuparile culturale privind
    ridicarea de scoli, gradinite, organizarea societatilor de cult si
    cultura, inscriptiile de pe mormintele unor personalitati ilustrand
    contributia lor. Comunitatea evreiasca galateana este, Insa, atestata
    documentar In 1846, prin acel Hrisov Domnesc, dat de domnul Mihail
    Grigore Sturdza, prin care s-a aprobat si "ruga [evreilor] de lesnire a
    Spitalului ce au socotit a Infiinta acolo".

    O noua perioada moderna plaseaza acum Galatiul
    si aportul evreilor, fii ai Galatiului, In centrul atentiei. Scolile
    secundare, avand programa analitica "dupa modelul scolilor de stat", cu
    ore de studiere a limbii si culturii ebraice, au contribuit direct la
    dezvoltarea acestei comunitati. Iuliu Barasch (1815-1863), vizitand
    orasul, avea sa faca - In Itinerar In Cracovia, Galitia, Bucovina,
    Moldova si Muntenia In 1841-1842 - unele aprecieri privind numarul
    evreilor - "comunitatea israelitilor este foarte numeroasa". Este
    interesant ca istoricul s-a referit si la amenintarile acelor "greci
    fanatici", care, "din pizma comerciala..., sub masca fanatismului
    religios", constituiau o primejdie pentru evreii stabiliti aici. Si
    totusi, evreii - afirma acest carturar, cu vederi largi - au fost
    sustinuti "de ocarmuirea cea justa". Moses Schwarzfeld (1857-1943),
    istoric si publicist, aminteste studiile si colectiile de documente
    publicate de I. B. Brociner, fondator al "Societatii Israelitilor
    Romani", cu scopul de a-i uni pe evreii romani, de a favoriza
    interesele cele mai Inalte ale lor, pentru a ridica si dezvolta
    caracterul intelectual si moral al rasei noastre... de caritate, onoare
    si patriotism..." (Contributia evreilor din Romania la cultura si
    civilizatie).




  • Sinagogi


    In anul 1941, In orasul Galati erau 20 de sinagogi. Documentele vremii
    consemneaza existenta, si pe aceste meleaguri, a mestesugarilor,
    organizati In bresle si societati profesionale, Inca din secolul al
    XV-lea. Catagrafia indica numele mestesugarilor care au contribuit la
    ridicarea unor sinagogi si de numele carora, a meseriilor lor, aveau sa
    se lege denumirile acelor case de rugaciune, sinagogi - create cu
    ajutorul donatiilor lor. Breslele Isi aveau statutele lor, fondurile
    lor, lacasurile lor. Paralel cu Sinagoga Mare - mentionata In 1780 -,
    refacuta In 1813, au existat: Sinagoga croitorilor, a fierarilor, a
    hamalilor, a birjarilor, si chiar o mare Sinagoga a meseriasilor
    (inaugurata In 1896), lacase frecventate, In majoritate, de meseriasi.
    In aceste centre spirituale ale evreilor au pastorit personalitati
    rabinice proeminente: Jacob Margulies; I. M. Zalman; Der Barmdiker;
    Gottesmann; Schapira s.a.




  • Cimitire

    Studierea
    unor documente atesta ca primul cimitir din Galati - cel mai vechi -
    dateaza din 1590-1595. In 1629, se Infiinteaza al doilea cimitir.
    Inscriptiile funerare dupa 1800 constituie, la randul lor, vechi
    marturii privind ocupatiile evreilor, functiile si rolul jucat In
    evolutia comunitatii. In 1805, a luat nastere si Societatea Sacra
    "Hevra Kedosa", care se Ingrijea de Inmormantarea decedatilor evrei.




  • Presedinti

    Presedinti
    si epitropi, de-a lungul timpului, care au condus destinele
    comunitatii: Marcu Thal; Iosef Flachs; I.B. Brociner (istoric, autor al
    lucrarii Chestiunea Israelitilor Romani); Solomon Schwartz; I.
    Leibovici; Max Rauch; dr. S. Feldman; Pincus Herman; B. Gottesmann; dr.
    I. Bizamcer; Misu Herscovici; Barbu Boiangiu; Leon Iacobsohn; Faust
    Alfred s. a. Componenta activului comunitatii, astazi: Avram Vacs -
    presedinte; H. Groper - secretar; J. Sincar - consilier; ing. Violeta
    Blumer; Salo Solomon - presedinte Templu; Mircea Goldenberg; Sorin
    Blumer; I. Goldenberg; Elisabeta Aberman; Iulius Weiss; Adriana
    Goldenberg.




  • Societati, asociatii

    Amintim doar unele Cercuri, Societati
    si Asociatii care au contribuit la dezvoltarea vietii comunitare si la
    integrarea comunitatii galatene In viata socio-economica si culturala
    locala: 1826 - Breasla croitorilor evrei; 1868 - Societatea Doamnelor
    Israelite; 1871 - Societatea Caritas; 1875 - Societatea Meseriasilor
    Israeliti; 1879 - Societatea "Maimonides" (pentru ajutorarea membrilor
    In caz de boala); 1893 - "Junimea" (Societatea functionarilor din
    port); 1895 - Asociatia zugravilor si vopsitorilor; 1897 - Societatea
    Culturala "Max Nordau" (cu o bogata biblioteca); 1898 - Societatea
    "Fraterna" (a croitorilor); 1898-1899 - Societatea "Nedivas-Nusim"
    ("ospatarie populara pentru familiile nevoiase"; a functionat pana In
    1907); 1900 - ia nastere Asociatia generala pentru ajutorul reciproc al
    corpului didactic din scolile israelito-romane, pentru caz de boala si
    batranete (presedinte de onoare - dr. S. Feldman); 1903 - Societatea
    "Progresul"; 1906 - Societatea "Baron de Hirsch"; 1909 - Societatea
    "Baron de Rotschild"; 1916 - Loja "B'nei B'rith" etc.




  • Nume de dainuire


    "Evreii din Galati - sute de mari valori" nu este o exagerare. Regretam
    faptul ca spatiul nu ne permite - nici de aceasta data - sa acordam
    fiecarei personalitati o mica tableta. Amintim doar cateva nume care au
    contribuit la crearea prestigiului comunitatii galatene, cerandu-ne
    scuze pentru inevitabilele omisiuni:

    - PROFESORI: Piorkovski; M. Pinsker; Sylvia Schnierer; Cecilia
    Herscovici; I. Augenstreich; Corneliu Kahana; A. Brociner; M.
    Davidoglu; Brad Segal (activitate didactica, de cercetare, scriitor)
    s.a.

    - MUZICIENI: Ury Schmidt; Ruth Monthe; S. Blanck (cantor); Ghitla Mendel-Schapira (l-a acompaniat la pian pe Enescu) s.a.


    - PICTORI: Gh. Lazar; Lola Schmierer-Roth s.a.


    - MEDICI: Adolf Bleichman (chirurg); Iancu Feldstein (doctor ginecolog
    la Spitalul Coltea); Sofia Tuchner (stomatolog); Idel David (chirurg);
    Hellman (chirurg); R. Tenenbaum; Fischer; Pedro Braunstein si altii.

    - SCRIITORI, REGIZORI, CRITICI: Iona Atlas; I. G. Aurescu-Goldenberg;
    Isaac Schonberg; Teodor Caranfil (critic de film); Conrad Bercovici;
    Israel Wechsler (romancier, traducator); Camillio Baciu (istoric,
    prozator, dramaturg); Solomon Weinberg (lingvist); Adrian Lupu s.a.

    - AVOCATI: I. Faibis; I. Klein; Samuel Mendelsohn-Mocanu; procurorul
    Abeles; Marco Barasch (In 1930, Impreuna cu Gr. Trancu-Iasi, a fondat
    "Asociatia Romana pentru progresul social"); A. Zalman-Galati; M. I.
    Alterescu; Donat Ornstein s.a.
    Si, nu In ultimul rand...

    - INGINERI, INDUSTRIASI si BANCHERI: Lupu Braunstein; C. Konzelman; Max
    Fischer; Osias Ausschnitt; Max Ausschnitt ("care a renuntat la
    Intreaga... avere In folosul statului roman"); I. Marcus; M. Weisbuch
    s.a.




  • Leagan al miscarii sioniste



    "Galatiul a fost si un leagan al miscarii sioniste din Romania. La un moment dat, era chiar cel mai puternic centru sionist" (Leon Volovici).
    Dupa 1800, aici s-a creat un Comitet de Inlesnire a emigrarii evreilor;
    au avut loc adunari ale Societatii "Chowewe Zion", unde s-a discutat
    achizitionarea de pamant In Palestina pentru emigranti; au avut loc
    conferinte sioniste si s-a alcatuit un Comitet Central Sionist din
    Romania - conducere unitara a sionismului; s-au Infiintat Societati si
    cercuri sioniste - "Iubirea fraterna", "B'nei B'rith", Cercul "Theodor
    Herzl" etc. S-au tinut Congrese Sioniste (1907), conferinte sioniste.
    De aici a plecat spre Palestina primul vas cu 228 de evrei. Presa
    sionista - In limbile romana si idis -, care cuprinde dari de seama
    privind miscarea sionista din tara ("Ahavat Zion", "Der Emigrant",
    "Steaua Sionului", "Menorah", "Magen David" etc.), va fi elogiata de
    Theodor Herzl.

    Amintim si un numar de ziare si reviste In limba romana si idis, dupa
    1800, Inscriind evenimente socio-culturale, militand pentru apararea
    intereselor evreiesti: "Pamanteanul" (1897); "Desteptarea" (1927);
    "Infratirea"; "Veghetorul" etc.; publicatii pentru copii ("Haieled
    Haibri"), pentru tineret ("Cugetul Evreu", "Glas Evreiesc"); "Curentul
    Nou"; "Sulem" etc.




  • Ziaristi


    Prezentam, selectiv, si cativa ziaristi de prestanta, care au Infiintat
    nu doar ziarele amintite, oameni de presa, care au Inscris pagini In
    apararea intereselor evreiesti, ale iudaismului si umanitatii: Marcu
    Brociner; I. H. Botosanu; User Ancel Paves; Sigismund Carmellin (a
    Infiintat "L'Écho Danubien"); Dov Beris Margulis, Lazar Phoebus, D.
    Alperin; Florin Dumitrache (Florin Z. Florin - redactor la "Realitatea
    Evreiasca", o prezenta profesionala activa) s.a.




  • Invatamant



    "Viitorul unei natii este In mana corpului didactic" (Scarlat Albrecht).
    Ne vom opri doar asupra unor momente privind dez-voltarea scolilor, a
    Invata-mantului, In genere. Istoricii au fixat anul 1859 - "pe timpul
    parcalabului Cantacuzino" -, cand s-a Infiintat prima scoala a
    Comunitatii Israelite, cu patru clase primare. Ani mai speciali: 1894 -
    cand s-au format doua scoli de baieti si o scoala de fete; 1898 - cand
    se creeaza o Scoala secundara Comerciala a comunitatii din Galati; 1919
    - cand ia fiinta "Liceul Comunitatii Evreilor", cu certificate
    recunoscute etc. In jurul lor s-au format Cercuri culturale si
    artistice, biblioteci, organizatii sportive si societati.





  • Cercuri culturale si artistice, biblioteci



    • 1927 - Cercul si biblioteca "Shalom Alechem"


    • 1924 - Cercul cultural "Mizrachi"


    • Societatea Culturala "Ort"


    • 1923 - "Liga culturala evreiasca"


    • "Judische Kleinkunst Bühne"


    • Societatea muzicala "Harfa"


    • Biblioteca "Emuna" (animatori Haim si Sara Ianculovici)


    • Biblitoteca "Max Nordau" (bibliotecar - Zeilicovici)


    • ORGANIZATII SPORTIVE:

    - 1906 - Asociatia "Macabi";

    - 1908 - Asociatiile "Speranta" si "Maghen David";

    - 1910 - Asociatia "Bar Kohba";

    - 1923 - Societatea de gimnastica "Haghibor" s.a.



  • http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_04.html


    Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.07.11 9:09, editata de 1 ori
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Scurta istorie a Comunitatii Evreilor din Craiova

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:28

    Scurta istorie a Comunitatii Evreilor din Craiova

  • Scurta istorie - de 400 de ani - a Comunitatii Evreilor din Craiova



    La ora aceasta Comunitatea Evreilor din Craiova este unitara din punct
    de vedere religios si cultural. Dar, cu secole in urma, sefarzii si
    askenazii din oras alcatuiau comunitati separate, cu sinagogi separate.
    Prima marturie despre existenta evreilor in Craiova o constituie un
    document de la 1650, caruia i se adauga o serie de acte ce consemneaza,
    dupa anul 1700, tranzactii cu terenuri, cumparate de Comunitate de la
    Manastirea Horezu. Existau in Craiova, la inceputul secolului XX, trei
    lacasuri de cult, iar pe la 1920, erau 215 "capi de familie sefarzi".
    Nu avem date exacte despre evolutia comunitatii de askenazi, "Evrei
    Leh", cum se denumeau ei insisi, probabil de la originea lor initiala,
    de emigranti din Polonia. (In 1900, aceasta grupare etnica se
    reorganizeaza si se denumeste "Comunitatea Israelito-Romana de Rit
    Occidental").
    Templul Coral, construit in 1832 (refacut in 1887), exista si
    astazi. Cimitirul evreiesc din oras are o vechime de cel putin 200 de
    ani, intemeiat fiind de sefarzi. Din pacate, un incendiu, la finele
    secolului al XIX-lea, a distrus arhiva Comunitatii, iar la 1977,
    cutremurul a distrus Templul Sefard. O parte importanta a arhivei
    refacute in secolul scurs intre cele doua dezastre se afla acum la
    F.C.E.R. Inainte de 1940, erau circa 5000 de evrei in Craiova,
    apreciaza putinii supravietuitori ai acestei importante comunitati.
    Azi, mai sunt 88 de membri in Comunitate, dintre care 40 de evrei.
    Ceilalti membri au facut sau fac parte din casatorii mixte. (Doar trei
    cupluri mai sunt alcatuite din evrei).




  • O lume care a ramas doar in amintiri

    In
    Craiova a existat, intre secolele XVII-XX, o comunitate numeroasa de
    evrei, o lume in care au existat si bogati si saraci, mai multi sarci,
    de fapt, iar cartierul "evreiesc" era situat langa cel tiganesc, sarac
    si el. Filantropia era, insa, o regula printre industriasii si
    comerciantii evrei si nu tinea cont de etnie. "Exista un magazin cu
    firma 'Englezul' al carui patron era Lazar Dunkelblum - isi aminteste
    dl Solomon Finkel (76 de ani). In fiecare an, in saptamana dinaintea
    Craciunului, patronul aducea la magazin toata scoala israelita (adica
    circa 15 elevi) si toata Scoala 'Deleanu', unde erau mai ales copii din
    'tiganie' (circa 70-80 de elevi) si ii imbraca pe toti, din cap pana in
    picioare, cu haine, pantofi, lenjerie de corp.
    Exista, acum aproape 70 de ani, 'Moara lui Mendel', unde lucrau
    zeci de muncitori. Lungimea carelor care asteptau la rand era de cel
    putin de un kilometru. Avea utilaje aduse din Elvetia, iar moara se
    afla intr-o cladire cu sapte etaje. Mendel ajuta pe toata lumea. Nu
    exista om - evreu, roman, tigan - care sa vina la Moara cu un sac, o
    fata de perna, cerand un ajutor si care sa nu plece cu traista plina.
    Langa el, aproape, se afla brutaria nasului meu Mendelbaum, care era
    plasat chiar in cartierul tiganesc, si care omenea cu o paine pe orice
    nevoias care trecea pe la el".
    Evreii craioveni, care mai traiesc in oras, au varste la care
    isi mai pot aminti numai putin din anii copilariei, petrecuti in
    atmosfera vechii societati evreiesti. Peste ei au venit razboiul,
    deportarile si, apoi, regimul comunist, care, au perturbat serios viata
    comunitara. Totusi - isi aminteste Gerald Locusteanu - "chiar si in
    anii razboiului, viata comunitatii continua. Liceul israelit 'Lumina' a
    fost inchis in 1941. Dar Comunitatea de atunci a eliberat cateva sali
    din cladirea in care se afla sediul actual al Comunitatii, in curtea
    Templului, si aici am facut cele patru clase primare. In chiar camera
    aceasta, in care stam acum si in care se afla secretariatul
    Comunitatii, am facut clasa I. Dupa
    terminarea razboiului, am dat diferente pentru a intra la scolile de
    stat si toti am intrat cu note peste opt. Sala 'Lumina' era splendida.
    Nemtii au luat cladirea si au facut in ea 'Goebbels Haus'. (Nici pana
    azi, Comunitatea nu a primit cladirea 'Lumina' inapoi, desi exista un
    act semnat de fostul premier Radu Vasile, prin care ne era
    retrocedata). Imi amintesc ca, in 1943, o echipa artistica a
    Comunitatii, a pus in scena, intr-un unic spectacol, o revista, Pour
    Vous Madame!. Ea a fost montata la Cinematograful 'Apollo'.
    Este interesanta aceasta marturie fiindca arata ce forta de
    rezistenta in fata vicisitudinilor vremii manifestau evreii. Anul 1943
    a fost un an in care o buna parte din barbatii evrei se aflau in
    deportare, in lagare din Moldova! Iar cei lasati acasa se aflau la
    munca obligatorie. Si totusi... In ceea ce priveste Scoala 'Lumina',
    documentele o atesta din 1865, la inceput ca o modesta scoala primara,
    ea evoluand, de-a lungul timpului, pana la nivelul unui liceu de inalta
    tinuta pedagogica. Profesorii erau si evrei si romani, iar dintre
    directori se distinge figura lui M. Staureanu (autor de dictionare in
    limba latina), care s-a aflat in aceasta functie timp de 50 de ani.




  • O.T.E.R. - un inceput promitator



    Doctorand, cadru universitar asociat, inginerul Mircea Ardeleanu
    este, din octombrie 2000, coordonatorul filialei craiovene O.T.E.R.
    "Filiala noastra cuprinde 20 de tineri si, desi suntem putini, credem
    ca vom putea organiza o activitate diversa si interesanta pentru cei cu
    ce au venit alaturi de noi. Cu sprijinul Comunitatii, am primit o
    camera, un sediu al nostru in care am instalat calculatorul performant,
    nou primit, si, in curand, vom avea si un video, cu care vom putea
    organiza seri culturale, vizionari de filme etc. Avem in proiect o Masa
    rotunda cu tema 'Scriitori evrei din Romania', care va succeda celei ce
    a avut loc anul trecut, consacrata 'Scriitorilor evrei laureati ai
    Premiului Nobel'. Am initiat pentru membrii filialei noastre cursuri de
    limba ebraica, pe care le preda dl Andy Schwartz, de la Universitatea
    din Craiova. Am inceput sa stabilim legaturi, prin O.T.E.R., cu tinerii
    evrei din celelalte orase ale tarii si avem deja o colaborare buna cu
    organizatii de tineret romanesti, germane si italiene din Craiova".




  • Cateva zeci de nume, din cele cateva mii

    De
    cine ne mai amintim? Cu sprijinul dlor dr. Ioan Sebastian Singer,
    Solomon Finkler, Mrtin Iosupovici am evocat cateva dintre
    personalitatile din ultimul secol. In primul rand, se detaseaza figura
    avocatului Iancu Zimel, cel care a fost, timp de 45 de ani,
    presedintele Comunitatii. Un nume care revine des in memoria celor de
    astazi este cel al familiei Eschenazy. O familie care a dat Craiovei si
    doi dintre cei mai importanti bancheri de la finele secolului al
    XIX-lea si inceputul secolului XX, dar si medici, avocati, intelectuali
    cu diverse profiluri. O mare familie de editori si tipografi a fost
    Samitca.
    Dr. I. S. Singer ne evoca numele strabunicului sau, imigrat din
    Boemia, medic la Manastirea Dudu, dupa 1850, chirurg pe front, la 1877;
    al tatalui sau, Sigmund Singer, medic primar la Casa Asigurarilor
    Sociale, in 1926; dr. Schobel, unul dintre primii radiologi ai
    Craiovei. Fiul lui Leon Eschenazy (personalitate marcanta a
    comunitatii) a facut Alia, ajungand medic-sef al marinei israeliene.
    Doctorii Swilinger, Safir, Erbach, fost director al Policlinicii
    C.F.R., dr. Sushman, dr. Schwoah, primul urolog din oras, dr. Galna,
    care a fost si cantor la Templul Coral, dr. Sternberg. Au fost multi
    farmacisti evrei, printre care Schreiber, Copolovici, Nadler. Un alt
    medic, Filip Eschenazy, stabilit in Israel, lucreaza, in prezent la
    prestigiosul Institut de Cercetari "Weizman". Trimis, la un moment dat,
    cu o misiune medicala in Coreea de Sud, a avut ocazia sa execute un
    "brit", o circumcizie, prima efectuata unui evreu in istoria Coreei de
    Sud.
    Printre marii comercianti, se numara fratii Mendel, care aveau
    un mare magazin, ce a functionat pana putin dupa 1948. E interesant de
    stiut ca si azi o parte a mobilierului magazinului "Bijuteria" din
    centrul Craiovei, ca si a magazinului de sticlarie din apropiere,
    provine din acest magazin al Mendelilor. Dintre meseriasi mai staruie
    in amintire tinichigiul Leibovici, care se specializase in acoperisuri
    si burlane, ca si numele cizmarului Schlesinger.Din lumea artistica, sunt cunoscuti regizorii tehnici de la Teatrul
    National, Max Akerman, plecat in Israel, si Paul Somer, acum in
    Germania, actorii Eichard Rang si Lucille Chevalier. O figura aparte
    este Leo Baimer, un pianist profesionist, care, in Israel, a acordat
    prioritate celeilalte specialitati pe care o avea, cea de inginer, si a
    devenit o personalitate internationala in robotica, fiind invitat sa
    tina cursuri in Canada si Franta.




  • "AIUS" - continuator al traditiei editoriale si multietnice craiovene

    Infiintata in anul 1991, Editura "AIUS"
    a incercat sa se impuna, in peisajul cartii romanesti de dupa 1989,
    prin lucrarile pe care le-a publicat de-a lungul existentei sale.
    Promovand, in principal, valorile cultural-stiintifice locale (ale
    Craiovei si ale Olteniei), dar si nume de referinta ale culturii
    nationale si universale, nefiind structurata intr-o directie anume,
    editura, prin colectiile sale, ofera atat carte pentru copii si carte
    scolara, cat si lucrari de anvergura din domeniul stiintelor umaniste,
    medicale, sociale, tehnice, albume de arta.
    As mentiona lucrarea M. Blecher - Intamplari in irealitatea
    imediata. Inimi cicatrizate. Vizuina luminata, lansata chiar la sediul
    Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Bucuresti. Aparitia acestei
    carti face parte din planul nostru editorial de a publica, sub
    titulatura "Noul Canon", o serie de romane experimentale care
    ilustreaza modernitatea la varf in perioada interbelica, potrivit
    nivelului conceptual european si care se constituie in argumente solide
    pentru o necesara schimbare de canon literar. Aceste scrieri atipice,
    excentrice, izolate, dar profund estetice, concureaza modalitatile
    literaturii psihologice ori realiste ale momentului. Vor fi astfel
    reeditate opere ale lui Mihail Sebastian, H. Bonciu, Felix Aderca, C.
    Fantaneru, Dan Petrsincu, V. V. Martinescu. Astfel, se afla sub tipar
    volumul scriitorului H. Bonciu, care cuprinde intr-o editie
    necenzurata, ingrijita de criticul Constantin M. Popa, doua romane:
    Bagaj si Pensiunea doamnei Pipersberg.
    Dintre aparitiile recente, semnalam monografia Viata lui Victor
    Papilian, de Titus Balasa, volumul de poezii Camasa de forta, de
    Aurelian Zisu, lucrarea 'Tezaur', cartea veche romaneasca 1557-1830 a
    cercetatorului Aurelia Florescu etc. Pe de alta parte, editura s-a
    constituit ca un polarizator al vietii cultural-multietnice din
    Craiova, dovada stand cartile aparute in editura despre dinastia
    editorilor si tipografilor Samitca, despre originea comunitatilor
    italiana, germana, greaca, revista "Excelsior" a Forumului Cultural
    Interetnic din Dolj. De altfel, in colaborare cu Biblioteca "Alexandru
    si Aristia Aman", in urma cu un an a fost elaborat un Dictionar al
    personalitatilor din judetul Dolj, in care apar, printre cele
    aproximativ 600 de nume, si nume ale celor ce au facut parte din obstea
    evreiasca, si acestea nu sunt putine deloc, ca o dovada a contributiei
    evreilor craioveni si de realsemitism ce a existat pe planurile oltene.
    Iata numai cateva nume care spun mult: F. Aderca, I. si Ralian Samitca,
    Filip Lazar, Eschenazy, D. Echewach, S. Singer, Lazar Saineanu. Intr-un asemenea context, Editura "Aius" contribuie si la
    aparitia unei noi reviste de cultura. In numai trei ani de aparitie,
    revista "Mozaicul" are deja un dosar depresa cu totul impresionant, ea
    fiind in scurt timp considerata o voce autorizata in peisajul
    publicisticii culturale romanesti. Nasterea revistei "Mozaicul" a fost
    insotita si de aparitia Colocviilor revistei "Mozicul", devenite, la
    randul lor, traditionale pentru viata spirituala romaneasca si ajunse
    la cea de-a treia editie.
    George Sorin Singer, directorul Editurii "Aius", Craiova


  • http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_07.html


    Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.07.11 9:06, editata de 1 ori
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Realitatea noastra de Cluj

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:27

    Realitatea noastra de Cluj

  • Realitatea noastra de Cluj



    Redactia noastra are alaturi de ea - începând cu acest numar - o
    sub-redactie, la Cluj-Napoca, condusa de dl Vasile Grunea. Clujul este
    un oras în care se afla una dintre cele mai importante comunitati
    evreiesti din România, nu numai sub aspect numeric, dar si ca forta
    intelectuala si organizatorica. Înfiintarea unei sub-redactii ne va
    permite sa publicam permanent articole scrise de corespondentul nostru,
    dar si pe cele care, prin el, ne vor fi transmise de membrii
    Comunitatii din Cluj-Napoca. Desigur, aceasta filiera nu este
    obligatorie, fiecare ne poate scrie independent, dar dl Vasile Grunea
    stie ceea ce ni s-a scris deja, stie care sunt punctele noastre
    speciale de interes, se afla în legatura permanenta cu noi,
    constituind, astfel, un canal de comunicare optima, pe care vi-l
    recomandam. Cele doua pagini pe care le publicam în acest numar nu îsi
    propun sa constituie o monografie a comunitatii, de genul celor
    consacrate de noi altor orase cu traditii culturale si economice
    evreiesti. Tocmai caracterul acesta, divers, al tematicii
    corespondentelor primite din Cluj-Napoca speram sa stimuleze dorinta de
    colaborare a membrilor comunitatii clujene.




  • Ca într-o familie cu mai multi copii

    În
    ceea ce priveste Comunitatea Evreilor din Cluj-Napoca, mai multi
    factori contribuie la fizionomia ei specifica. Amintim, dintre acestia,
    existenta, în Clujul dinaintea Holocaustului, a tuturor curentelor din
    iudaismul european: askenazi si sefarzi, ortodocsi, neologi, hasidici
    etc.; urmarile Holocaustului din Ardealul de Nord; frecventa
    bilingvismului, afinitatile cu diverse culturi; specificul academic si
    cultural al municipiului etc. Ca într-o familie cu mai multi copii,
    fiecare având individualitatea lui, dar, totodata, fiind membru la fel
    de iubit si, la rândul lui, la fel de devotat al aceleiasi familii - si
    comunitatile si obstile noastre au individualitatea lor în cadrul
    familiei mai mari de care apartin. Am convingerea ca noua initiativa a
    revistei, de a oferi un spatiu destinat prezentarii periodice a unor
    comunitati, se va dovedi a fi deosebit de utila pentru o mai buna
    cunoastere reciproca, pentru un schimb necesar de informatii si de
    experienta între comunitatile si obstile noastre si, nu în ultimul
    rând, pentru conducerea Federatiei.

    Prof. dr. Nicolae Kallos, presedintele Comunitatii Evreiesti din Cluj-Napoca





  • Patru secole de traditie iudaica


    Primele semne privind activitatea posibila a unor rabini în
    Transilvania provin de la sfârsitul secolului al XVI-lea. O decizie a
    rabinului Joel Serkes din Cracovia, în anul 1591, mentioneaza
    Beth-Din-ul din Alba Iulia, ceea ce ar putea presupune activitatea unui
    rabin aici. (Beth-Din este un tribunal religios care judeca dupa legea
    iudaica - Halaha). Abia în 1736 este atestat hahamul sefard Abraham
    Isaac Russo, cu functia de daian (judecator). Conform Pinkas-ului
    (denumirea registrului detinut de comunitate în care sunt notate
    procesele-verbale, regulamentele, listele nominale, nasteri,
    circumcizii, casatorii si decese) de la Alba Iulia, Abraham Isaac Russo
    nu a avut atributiile unui rabin. Pentru problemele halahice, el se
    consulta cu Beth-Din-ul din Belgrad. Se pare ca Pinkas-ul comunitar a
    fost inaugurat de catre el.

    Primul rabin autentificat a fost Josef Reiss Auerbach (1742-1750), de
    origine askenaz, dar obligat sa deserveasca ambele rituri. În
    memorandumul din 1743, adresat Guvernului de catre comunitatea din Alba
    Iulia, era specificat ca evreii din Principat au decis "sa angajeze un
    rabin" si sa plateasca 150 de florini renani pe an, din care o treime
    sa provina de la comunitatea din Alba Iulia. Faptul ca la jumatatea
    secolului al XVIII-lea, în fruntea evreilor se afla un rabin askenaz
    (din Polonia), denota o crestere numerica a askenazilor în detrimentul
    sefarzilor. Din Pinkas-ul comunitatii rezulta ca, desi sefarzii si
    askenazii erau grupati în jurul a doua sinagogi, ei erau cuprinsi,
    totusi, într-o singura comunitate, cu o singura conducere si un singur
    rabin.
    Promovarea rabinului de Alba Iulia ca Sef Rabin al Transilvaniei a fost
    necesara din cel putin doua motive: ca urmare a cresterii numarului de
    comunitati care si-au numit rabini proprii, pentru necesitatea de a
    asigura o asistenta religioasa buna, si pentru ca autoritatile si
    Episcopia Catolica urgentau crearea acestui sistem centralizat si în
    viata religioasa. Astfel, rabinul Shalom Zelig ben Shaul haCohen
    (1754-1757) a fost primul care a purtat titlul de "Rabin al tarii".

    Institutia Rabinatului din Transilvania a avut, înca de la începuturile
    sale, prerogative bine stabilite. Sef Rabinul era ales pentru un mandat
    de trei ani, iar din 1764, din timpul rabinului Beniamin Zeev Wolf,
    postul a devenit viager. Alegerea sa era facuta de o Adunare de
    votanti, din care faceau parte liderii comunitatii, în general barbatii
    casatoriti, platitori de taxe, si locuitori în Principat. Presedintele
    Adunarii era un delegat al Episcopiei Catolice (în Marele Principat al
    Transilvaniei, "protectia evreilor", odinioara prerogativa a
    principilor, sub stapânirea habsburgica, a trecut, în 1720, pe seama
    episcopilor romano-catolici de la Alba Iulia). Rezultatele alegerilor
    trebuiau sa fie aprobate de episcop printr-un decret. Acest decret nu
    era dat întotdeauna dupa alegeri, asa cum a fost, de exemplu, în 1778,
    la alegerea rabinului Mozes ben Samuel Levi Margolio, a carui
    confirmare a fost data de episcopul Ignacz Bathiyanyi abia în 1782.
    Decizia era apoi trimisa Guvernului transilvan. Acesta, printr-un
    decret final, garanta autoritatea Sef Rabinului asupra comunitatii din
    regiune si statutul sau vizavi de oficialii guvernamentali.
    Autoritatile oficiale si liderii comunitari nu au definit legal toate
    prerogativele Sef Rabinului, ceea ce a provocat multe probleme. În
    fapt, autoritatea sa emana din practica traditionala, la care s-au
    adaugat prerogative particulare si decizii circumstantiale ale
    episcopului si ale Guvernului. Cel mai important prerogativ al sau a
    fost jurisdictia asupra întregului Principat al Transilvaniei.

    Spre sfârsitul secolului al XVIII-lea apar deja tendinte de autonomie
    din partea unor comunitati (1764 - la Nazna si iunie 1799 - evreii din
    Pir), care anuntau problemele cu care Sef Rabinii din secolul al
    XIX-lea se vor confrunta. Exista, se pare, o regula ca Sef Rabinul
    sa-si viziteze, din când în când, enoriasii din Principat.

    Ca sefi comunitari, ei au facut eforturi pentru a impune o autentica
    viata evreiasca si pentru respectarea stricta a Halahei, în special la
    Alba Iulia (sediul permanent al Rabinatului). Existând un singur Sef
    Rabin pentru ambele rituri - sefard si askenaz -, acesta a cautat sa
    împace de fiecare data divergentele aparute între ei, asa cum a fost
    disputa din 1751-1754 dintre evreii "germani" (veniti din Moravia,
    Boemia si Ungaria) si evreii "italieni", sau în 1793, când comunitatea
    sefarda i-a excomunicat pe membrii sai care au participat la serviciul
    religios al askenazilor. Mai târziu ei s-au împacat si rabinul Mozes
    (Hatam) Sofer (1762-1839) din Bratislava a fost rugat sa decida asupra
    heremului (excomunicarii). Pâna în primele decenii ale secolului al
    XIX-lea, în Transilvania era în uz învatamântul religios traditional
    printre evrei, Sef Rabinului revenindu-i sarcina sa supervizeze
    educatia. Din anul 1765, s-au introdus matricole nou-nascutilor,
    casatoritilor si decedatilor. Aceasta a fost cu atât mai necesar, cu
    cât Sef Rabinul raspundea si de aplicarea normelor matrimoniale
    promulgate de stat.
    Dintre cei opt Sefi Rabini care
    au pastorit în Transilvania, Ezekiel ben Joseph Paneth (1783-1845) se
    detaseaza printr-o intensa activitate. S-a nascut în Bielitz, Silezia.
    În urma legii din 1736, fiind al doilea fiu al tatalui sau, i-a fost
    interzis sa se casatoreasca în tara. A plecat la Linsk (Polonia), unde
    si-a continuat studiile pâna în 1807, când a fost numit rabin la Ostrik
    (Galitia). În 1813, devine rabin de Tarçal (Ungaria). Dupa moartea
    rabinului Mendel, în 1823, comunitatea din Alba Iulia i-a cerut
    rabinului Moses (Hatam) Sofer sa recomande un succesor. Paneth a fost
    unul dintre cei trei candidati propusi de Sofer; el fiind ales, a
    servit pâna la moartea sa, în 1845. Paneth a lasat cam 18 volume în
    manuscris; numai una dintre lucrarile sale a fost publicata (postum):
    responsa Mareh Jehezkel u-She'arei Ziyyon (1875). Este primul volum de
    responsa a unui rabin din Transilvania. Paneth, de asemenea, a colectat
    fonduri pentru kolel-ul transilvanean din Eretz Israel. Unul dintre
    fiii sai, Menahem Mendel (decedat în 1884) a fondat dinastia hasidica
    de la Dej.

    Institutia Rabinatului din Transilvania a avut, în cei peste o suta de
    ani de existenta, o traiectorie descendenta. Daca la începuturile sale,
    existenta unei singure comunitati - cea de la Alba Iulia - a facut ca
    Sef Rabinul sa fie atât conducator religios, cât si reprezentant al
    evreilor în fata autoritatilor, cresterea demografica si, implicit,
    aparitia noilor comunitati legale a facut ca functiile sale sa devina
    anacronice în raport cu situatia existenta. Dezvoltarea comunitatilor a
    facut ca Sef Rabinul sa nu mai poata face fata situatiei din punct de
    vedere al enoriasilor. Pe lânga acestea, autoritatea sa în privinta
    numirii oficiantilor de cult lovea în tendintele de autonomie
    manifestate de aceste noi comunitati, înca de la începuturile
    existentei lor, vizavi de comunitatea centrala de la Alba Iulia si de
    Sef Rabin.

    Convietuirea dintre cele doua rituri - askenaz si sefard - în
    Transilvania a fost de bun augur (nu au existat mari conflicte
    interconfesionale). Scindarea confesionala care a urmat Congresului de
    la Budapesta (1868) si aparitia celor trei curente în iudaism -
    conservator, status quo si reformator - au contribuit, o data în plus,
    la aparitia caracterului formal al functiei de Sef Rabin.
    Progresul lumii moderne evreiesti în secolul al XIX-lea a dus la
    disparitia unei institutii de tip feudal impusa din afara comunitatii.

    "GLASNER MOSE se naste în Bratislava, în 1856, si moare la Ierusalim,
    în 19 octombrie 1924. Absolvent al Iesivei din Bratislava, al carei
    conducator era în vremea aceea Samuel Sofer, unchi dupa mama. La vârsta
    de 19 ani, a obtinut diploma de rabin si în 1878, a fost ales Prim
    Rabin al Comunitatii neologe din Cluj. A împlinit aceasta functie timp
    de 44 de ani. Dupa primul razboi mondial, în 1919, adera la Miscarea
    Sionista si ajunge unul dintre fruntasii Miscarii Sioniste religioase
    "Mizrahi". În 1922, a demisionat în favoarea fiului sau Akiba si a
    facut Alia. A tinut prelegeri talmudice la Institutul Pedagogic Ebraic.
    A scris mai multe tratate halahice". Dupa cum a afirmat acest rabin
    exceptional - "nu suntem doar o religie, nu putem renunta la a ne
    socoti un popor". La 30 ianuarie 1920, în timpul unei vizite la Dej,
    presa vremii relata: "Pe peronul garii, Prim Rabinul din Cluj a fost
    întâmpinat de o delegatie numeroasa a organizatiei locale sioniste.
    [Este evident ca cercurile hasidice din localitate nu au privit cu ochi
    buni vizita acestui rabin neolog si, totusi, sionist. În vremea aceea
    era o raritate]. Mose Glasner si-a început cuvântarea în ivrit,
    multumind pentru entuziasta primire si apoi a continuat în idis,
    spunând: "Ca rabin, ar trebui sa cuvânt în sinagoga, dar pentru ca
    unele cercuri, care continua sa traiasca în ignoranta, nu pot sa
    înteleaga vremurile istorice pe care le traim, m-au oprit de la acest
    lucru, cu fruntea ridicata declar ca, dupa traditia noastra, orice loc
    unde evreii se aduna în scopul unei cauze sfinte devine sinagoga"".
    Prezenta rabinului Mose Glasner si cuvântarea sa au contribuit la
    întarirea miscarii sioniste locale care, înca în 1919, a cerut si a
    obtinut aprobarea pentru organizarea unui curs de ivrit. Glasner a fost
    un rabin care, prin fapte si vorbe, a indicat generatiilor, timp de 44
    de ani de rabinat la Cluj, calea de urmat pentru a fi si a ramâne
    evreu. (V.G.)

    (Traducere din Zsido Lexikon, Budapest, 1929, editat de Zsido Lexikon, p. 314)
    ANA-MARIA CALOIANU





  • http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_15.html


    Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.07.11 9:04, editata de 1 ori
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Obstea evreiasca buzoiana

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:26

    Obstea evreiasca buzoiana




  • Obstea evreiasca buzoiana

    Mai sunt tineri evrei buzoieni? Cristian Svart, de
    24 ani, student la Facultatea de Medicina din Constanta; Madalina
    Clecner, de 26 de ani ziarista la cotidianul "Opinia", care la 13
    august 1996, a dedicat o pagina "Kehilei" buzoiene, semnata de prof.
    Alex. Gaita.

    Responsabilul obstii este Dl. Paul Gartenberg,
    fost ofiter de cariera; ne-a cerut sa nu scriem nimic despre viata sa
    particulara (amintim totusi ca Pesahul din acest an coincide, din
    nefericire, cu "Jahrzeit"-ul pentru unul din copii sai)

    Pentru renovarea Templului , construit in 1906
    si puternic afectat de cutremurul din 1977, s-au oferit sa contribuie
    sase donatori din Israel, originari din Buzau.

    Serviciul religios se oficiaza in cladirea
    sediului obstii, unde se afla Aron Kodes-ul executat candva de tatal
    cunoscutului scriitor si publicist buzoian Mico-May (Blumenfeld)

    Dl. ing.Isidor Sverner, pensionar in varsta de
    64 de ani, este oficiantul obstii, el predand si limba ebraica unor
    neevrei din Buzau, care doresc sa lucreze in Israel.

    De Purim, fiecare famillie de evrei a daruit altei familii prajiturele pregatite acasa.

    Asistenta medicala este asigurata de Dr.
    Gabriela Iolanda Selaru, din Focsani, si de Dr. Claudia Fotache, din
    Bucuresti. Cand vorbesc despre ele, ochii veteranilor obstii de umezesc
    de recunostinta.

    Prin Buzau au trecut copii readusi din
    Transnistria, printre acestia aflandu-se si Blanca Sragher - viitoarea
    poeta scria la 12 ani : " De peste tot sunt alungat/ Cu blesteme si
    ura..." (Copilul de evreu). Dr. S. Succin s-a ingrijit de sanatatea
    micilor deportati.

    Familii de evrei au fost salvate si ajutate, in
    anii 1941-1944, de romani, ca familia Scanteie, capitanii Stroie si
    Ionescu, familia Stahu etc.

    In Buzau a revenit un fost locuitor al sau, israelianul Naftali Aron, ramas fara familie care-si petrece aici anii senectutii.

    Cel mai pasionat cititor al obstii, care cumpara
    toate catile aparute la Editura "Hasefer", este inginerul constructor
    Feri Bernstein, in varsta de 49 de ani.

    Evreii buzoieni cinstesc memoria avocatului
    roman care a intervenit, la 22 iunie 1941, la Prefectura, pentru a opri
    uciderea evreilor in beciul Sigurantei, prin inecare.

    Dintre cei 10 evrei buzoieni care au trecut
    prin calvarul transnistrean, mai traiesc patru: doi in Israel , unul in
    SUA, si unul in Buzau (Moscovici- Ceausu, de 86 de ani)

    Cei care insufletesc astazi viata obstii
    evreilor buzoieni - prin dragostea si pastrarea traditiei - sunt Paul
    Gartenberg, responsabilul obstii, si Aron Rubin Aronovici, amandoi
    pensionari, carora le datoram unele din datele prezentate aici.




  • Clipe de istorie

    1575
    - 1593, Mircea Ciobanul adevereste prezenta unor locuitori evrei in
    comuna buzoiana Vernesti, la 1575; Mihai Viteazul da un "act-porunca"
    ce ne confirma ca, in 1593, evreii erau de mult stabiliti in acele
    locuri, iar loturi de pamant din Topliceni erau atestate ca proprietate
    a evreului Haim...

    1794 Acum vreo trei sferturi de veac, pe o foaie dintr-o psaltire veche
    a schhitului Ciolanu, preotul Provian, directorul Seminarului Teologic
    al Episcopiei Buzaului, descoperea insemnarea unui calugar cum ca in
    1974, "un vraci jidov din obstea jidovilor din targul Buzaului" l-a
    vindecat de boala grea de care suferea.

    1832. De atunci dateaza cea mai veche piatra funerara pastrata in
    cimitirul vechi si cel mai vechi document aflat in arhiva comunitatii.

    1938 - 1944. Niciodata n-au fost mai multi de 1800 (inainte de razboi), ajungand, dupa ravagiile prigoanelor, la 1100 (1946)


    Au intretinut in doua randuri cate un "snif de ahsara" (tabara agricola
    pentru viitori cetateni ai Tarii Sfinte) - inainte si dupa 1944.

    Au adapostit zeci de familii evreiesti evacuate din Ploiesti, alte zeci
    refugiate din Polonia invadata de nazisti, sute de copii orfani din
    Transnistria (unii au pierit apoi cu vasul "Mefkure"), sute de
    repatriati din acelasi teritoriu.

    Buzaul a fost desemnat, pe la 1871-1872, loc de judecare a procesului
    unui inscenat "omor ritual" din Moldova. Dr. A. Stern, venit sa incerce
    evitarea consecintelor unei farse judiciare, a fost agresat in cladirea
    Tribunalului. Dupa 1900 , cand gazeta antisemita "Alarma" a incitat la
    crima, suspendarea a fost determinata de o plangere a comunitatii.
    Miscarea sionista, locala nu s-a lasat intimidata de condamnarea unei
    parti a membrilor sai.

    Elita comunitara: Dintre conducatorii de referinta ai obstii se
    detaseaza printr-o neobisnuit de longeviva activitate Noe H.Glasman,
    presedinte timp de 33 de ani (1901-1934) - pomenit mult timp in
    slujbele bisericii Smeeni pentru binele facut taranilor cat timp
    alucrat in aceasta comuna - si Rabinul Simon Bercovici, care a pastorit
    obstea de-a lungul a 72 de ani!

    Pentru Templul Comunitatii, aceeasi mica obste a furnizat din randurile
    sale talente iesite din comun: sculptorul artizan Haim Sniter si
    dulgherul Blumenfeld, care au creat altarul daltuit in lemn si poleit
    cu aur.

    Scolii israelite din Buzau, Ministerul Invatamantului i-a dat, printre
    primele din tara, "dreptul de publicitate" pentru nivelul sau didactic.
    Acum sunt doar 45. Dar prezenta lor, insemnele creatiei lor sunt aici,
    in tara natala, ca si in Israel sau in alte parti ale lumii, in istoria
    trecuta, ca si in istoria vie a zilelor noastre.

    (Toate acestea le-a consemnat cu pricepere si vrednicie, fara ambitia
    de rigoare stiintifica a altor vremuri si a altor posibilitati Iulius
    Segal, intr-o lucrare succinta, dar documentata, care ne-a fost
    incredintata la inceputul lunii februarie a acestul an - 1999)




  • Margareta Sterian

    Prezenta
    fascinanta, "cea mai de seama artista din ultimele decenii", s-a nascut
    la 16 martie 1897, in orasul Buzau. In anii de liceu, la Bucuresti, l-a
    avut profesor de limba romana pe Ioan Slavici. Face studii de arta la
    Paris. Participa la campania monografica de la Dragus, condusa de Prof.
    Dimitrie Gusti (1929). In acelasi an, este distinsa cu premiul
    Ministerului Artelor pentru pictura. Face calatorii de studii peste
    hotare. Participa la prima expozitie a gruparii "Arta noua", alaturi de
    Militia Patrascu, Marcel Iancu, M.H.Maxy si, de-a lungul anilor, la
    numeroase alte manifestari expozitionale. Concomitent publica volume de
    poezie si alcatuieste antologii in lirica universala. Inceteaza din
    viata la 9 septembrie 1992, dar pana in anul trecut inclusiv, opera sa
    face obiectul unor ample expozitii.

    "Interferentele dintre indeletnicirile mele nu ma preocupa: pictez sau
    scriu, scriu sau pictez atunci cand simt ca, din Necunoscut, un gand, o
    linie sau un licar de culoare cer sa existe prin mine..." Nu cunosc har
    care sa intreaca splendoarea Creatiunii si binecuvantarea Muncii" - (Margareta Sterian - 1987)


    Pictura ei este de fapt, expresia unei sinteze complexe. Universul
    straniu, concentrarea imagistica a prozei lui Mateiu Caragiale si
    transparenta culorii au permis unor comentatori sa compare aceasta
    opera cu pictura lui Chagall si a lui Daufy (...). In pictura
    Margaretei Sterian (...) ne intalnim (...) cu memoria unor lumi
    originare, pe care arta o pastreza intacta, aparata deoppotriva de
    candoarea autentica si de eruditia unui carturar sensibil. O lume a
    carei permanenta se cheama poezie" - Dan Grigorescu






  • http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_16.html


    Ultima editare efectuata de catre Admin in 10.07.11 9:03, editata de 1 ori
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Dainuire prin piatra

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:18

    "Dainuire prin piatra"
    Investigatii arhivistice si arheologice, initiate cu aproximativ doua decenii in urma, incep sa dea roade. Carturari inimosi - bucurandu-se de intelegerea si sprijinul Sef Rabinului de atunci, dr. Moses Rosen - s-au implicat in sustinute campanii de cercetare, in vederea valorificarii bogatului patrimoniu de spiritualitate evreiasca inflorita pe teritoriul tarilor romanesti, in stranse relatii cu izvoarele autohtone de cultura si civilizatie. Rezultatele spectaculoase puteau fi intrevazute inca de la primele comunicari de date si interpretari. Semnalul era dat de Paul Petrescu, intr-un studiu ("Istorie si simbolistica") publicat in "Secolul 20", 282-283 (nr. 6-7/1984), cu o larga deschidere etnografica, dar ilustrat cu reproduceri - de-a dreptul senzationale, la acel moment - dupa stele funerare din vechi cimitire evreiesti, mai ales amplasate in partile de sus ale Moldovei (Husi, Bacau, Siret). Acum, cimitirul medieval evreiesc din Siret formeaza obiectul unui monumental volum (Dainuire prin piatra), datorat eruditului istoric Silviu Sanie, editat de "Hasefer".

    Starea actuala, modesta, a localitatii nu-i anuleaza faima istorica de fosta resedinta domneasca, pentru scurta vreme, la mijlocul secolului al XIV-lea. Chiar dupa ce domnii Moldovei si-au mutat cetatea de scaun la Suceava, prin Siret au continuat sa treaca importante cai comerciale, ceea ce presupune si o sustinuta circulatie umana. Negustorilor de tot felul li s-au adaugat, sub impactul expansiunii poloneze spre tinuturile Galitiei, numerosi peregrini, dintre care, nu putini au fost evrei. Dovezile constituirii lor, la Siret, intr-o solida comunitate au ramas incrustate in pietrele de mormant, randuite acolo din mosi-stramosi, pentru a vorbi viitorimii. Unele au rezistat intemperiilor de aproape trei secole. Degajate cu grija de sub depunerile vremilor, eliberate din hatisuri, inventariate meticulos, vin sa rasplateasca din plin, copios, truda cercetatorului si sa-i uimeasca pe cei care iau act, in prezent, din reproducerile fotografice, de expresivitatea lor exceptionala. Dupa sute de ani, limbajul inscriptiilor lapidare continua sa evoce un stil de viata, credinte si ritualuri omogene, un grad inalt al respectului de sine, admirabil cristalizat in cizelura artistica a fiecarei litere si a fiecarui motiv armonios daltuit, cand si piatra parca se lasa modelata, convinsa, fascinata de substanta traditiei harazite a lega generatiile intre ele. Pare seaca insiruirea de formule stereotipe, transcrierea epitafurilor, in numar de aproape 350, dar repetarea acelorasi vorbe ("fie-i sufletul cuprins in legatura vietii vesnice"), la 1761, la 1801, ca si la 1831, tradeaza un sentiment al continuitatii, transmis din tata in fiu, echivalentul acelor convingeri adanci si unitare, obtinute prin educatia in spiritul Torei si al Talmudului. De aici si respectul aratat invataturii si, implicit, celor ce transmit cultul cartii: "Aici este inmormantat invatatul in ale Torei, alesul, piosul, binefacatorul, invatatul nostru, domnul Beniamin, prieten, cel care va sta in locul de onoare in bine...". Judecand dupa frecventa inscriptiilor de acest tip, se poate deduce ca Siretul de altadata a gazduit o viata intensa a spiritului, in respectul unor exigente morale, de natura a fi podoaba si garantie a memoriei decedatilor. Epitetele ornante in uz au, cu predilectie, o incarcatura etica ("barbatul integru si drept", "minunatul, piosul, tatal binecuvantat", "femeia importanta si modesta"). Interesante sugestii deriva din onomastica folosita. Izbeste marea varietate de nume. Semnificativa este prezenta obsesiva (de pilda, Abraham, David, Dov, Mose, Leib, Meir, Ithac, Josef), ca si acelea unicat (de ex.: Gad, Dvora, Kiva). Toate ilustreaza o vie inventivitate onomastica. S-ar putea specula indelung in jurul numelor alese, daca le asociem si cu reprezentarile figurative ce insotesc inscriptiile. Asupra ornamenticii in sine raman de adancit explorarile. Exista in ele o latura sacra, dar si una laica, unde rasar elemente eterogene, datorate influentelor de mediu sau chiar din partea celor ce executau lucrarile, adesea mesteri crestini, care nu se sfiau sa introduca elemente de sorginte folclorica romaneasca (fapt remarcat de Paul Petrescu).

    Aria reflectiilor merita sa fie extinsa. Silviu Sanie alcatuieste o harta a cimitirelor evreiesti notabile, in numar de 60, ce acopera intreaga Moldova, de la Darabani la Focsani. Evidenta debuteaza, asadar, in locurile copilariei lui Fundoianu, trece prin Dorohoiul natal al lui Calugaru si Sasa Pana, prin Piatra Neamt, de unde era originar Victor Brauner, ca sa ajunga la Moinestii lui Tristan Tzara. Aceleasi locuri s-au impregnat de disputele hasidismului si au fost, in acelasi timp, benefice pentru nasterea avangardei artistice. La intrunirile cercului iesean "Licht", traditia cu contestatia se aflau, deseori, fata in fata. Confruntarea s-a dovedit fertila, cu consecinte pana astazi.
    Geo Serban



    http://www.romanianjewish.org/ro/realitatea_evreiasca_01_05.html
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Fise pentru mini-monografia: Contributii ale evreilor

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:17

    Institutul Cultural al Templului Coral
  • Fise pentru mini-monografia: Contributii ale evreilor bucuresteni la cultura si civilizatie
  • Gândul care ar prezida reînfiintarea
  • Ratiunea academica a Institutului
  • O cale spre recunoasterea valorii si meritului

    Liderii comunitari ai evreimii române si-au pus amprenta personalitatii lor - "accentuata" într-o directie sau alta - pe o anume devenire a obstii: Adolf Stern si Wilhelm Filderman au dat relief "trend-ului integrationist"; A.L. Zissu, Benvenisti s.a. - "trend-ului sionist-emigrationist"; lacob Niemirower, Al. Safran si, dupa 1948, Moses Rosen - "trend-ului cultual-evreiesc". Nicolae Cajal, înscris în sirul acestor mari personalitati ale obstii, se dovedeste convins ca nivelul nostru moral si uman, dar si raporturile noastre cu ambianta si cu vremea în care traim, se exprima în nivelul de culturalitate, în staruinta ce o punem pentru afirmarea si desavârsirea vietii comunitare. Caci, cine va voi peste ani sa cunoasca faptele evreimii de astazi si de aici va trebui sa se apropie, în mod realist, de opera culturala care s-a înfaptuit, de asezamintele socio-culturale pe care le-am perpetuat, dezvoltându-le chiar.

    Dintotdeauna, succesul initiativei tuturor acestor lideri comunitari a depins de felul în care intelectualii si oamenii de bine ai obstii s-au angajat în concretizarea proiectelor: fie ca era vorba de asezaminte de sociabilitate si asistenta sau de cult si cultura. Dar acesti oameni nu lipsesc nici azi, când se considera necesar de a întregi dubla "troica" a asezamintelor cultural-iudaice existente (prima - revista "Realitatea Evreiasca", Editura "Hasefer", centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România; a doua - Muzeul, Arhiva, Casa de Cultura) si, în timp - de ce nu? - un nou for, neinstitutionalizat si fara "scheme de încadrare", menit sa reuneasca, ca într-o academie, forte intelectuale dornice sa-si confrunte opiniile si contributiile, într-un domeniu sau altul, cu ale celorlalti viitori membri - titulari, corespondenti sau onorifici - ai respectivului asezamânt, nou-vechi în lumea evreiasca. Caci avem în vedere ca respectiva "Academie" sa continue traditia valoroasa a unei prestigioase institutii comunitare din trecutul apropiat, numita Institutul de Cultura al Templului Coral (I.C.T.C.), ivit în 1936, când în România traiau aproape 800.000 de evrei, dispusi echilibrat pe o piramida a vârstelor. Pe când astazi, evreo-românimea locala numara sub 10.000 de persoane, vârsta a treia reprezentând 3/5, din care, ce-i drept, oameni cu calificari înalte reprezinta cea mai mare parte. Pusi în situatii interactive, capitalul lor de cunostinte, experiente si creativitate ar îndreptati aprecierea si prestigiul. Ca sa nu mai vorbim de puntea de legatura ce s-ar putea stabili cu "generatia de mijloc" si cea... tânara. Ar fi si un prilej binecuvântat de predare a stafetei!

    Tot atâtea motive pentru a saluta initiativa reluarii activitatii I.C.T.C., dupa o întrerupere de 55 de ani - de "durata lunga", deci -, în care putini îsi mai reamintesc de frumusetea si rodnicia acestui asezamânt. Sa le reamintim, aici si acum, dar nu înainte de a pomeni ca, între anii 1995-1996, s-a mai încercat o asemenea revigorare, prin asa-numita Comisie de Cultura a F.C.E.R., care, însa - parte din slaba mobilizare facuta, parte din lipsa de interes a unora dintre "membrii fondatori" - a avut o existenta efemera. Sa ne rugam, în sarbatorile de toamna ce urmeaza, ca noul Institut sa nu aiba aceeasi soarta. Caci daca în prima jumatate a rastimpului scurs de la dezinhibarea minoritatilor, unii creatori mai cochetau, poate, cu "asimilismul globalist", în cea de-a doua jumatate a devenit tot mai evident ca nimic nu-l împiedica pe evreul de azi sa participe la globalizare ca membru al unei etnii, precum cea evreiasca, si nu "freischwebend", liber-plutitor în afara matcii sale.



    În seara de 6 octombrie 1936, evreimea bucuresteana, prin elita sa culturala, inaugura, în sala de conferinte a Templului Coral, activitatea Institutului de Cultura al Templului Coral (I.C.T.C.), asezamântul de cel mai înalt prestigiu printre coreligionari - si nu numai. La inaugurare se arata ca: "Noul nostru asezamânt cultural cata sa cuprinda în deplina întelegere tot ce este cultura în tara în care ne-am nascut noi si parintii nostri. În acelasi timp, el cata sa fie tot mai atent la tot ce este creatie a inimii si inteligentei evreiesti de odinioara si de astazi" (din cuvântul inaugural al ctitorului acestui institut, M.S. Zentler). Iata, deci, de ce!

    La momentul 1936, evreimea tarii românesti era adânc implicata în toate bransele culturii nationale (stiinta, litere, arte s.a.) si îsi afirma, în acelasi timp, propria spiritualitate si traditie religioasa si seculara. Asezamintele care actionau în acest scop erau numeroase: evoc doar câteva, mai de durata: Societatea culturala "Saron", înfiintata înca din 1913, din initiativa lui M. Schwig; Asociatia titratilor "Unirea", înfiintata în 1909; Cercul cultural "Libertatea", datând din 1915; în sfârsit, Societatea "Cultura" sau diferitele "Universitati populare" [ale Uniunii Evreilor Români, Societatii Studentesti Sioniste, lojilor ("Noua fraternitate", "Lumina")], Asociatiei Sefarde s.a. Au existat în interbelic si foruri de organizare a cercetarilor de istorie a evreilor (Societatea "Sinai", Institutul de istorie evreo-româna). În jurul unitatilor de învatamânt (religios si laic) ca si al lacasurilor de cult, preocuparile culturale erau la ordinea zilei, iudaismul local excelând în cultivarea "simbiozei" cultual-culturale. Ceea ce n-a exclus si abaterile într-un sens sau altul, existând nu putini creatori evrei asimilisti, care ignorau iudaismul - si se complaceau doar în asezaminte ale gentililor - si oameni de cult care nu depaseau dogmatica religioasa si se aratau adeptii izolationismului. Originalitatea Institutului de Cultura al Templului Coral consta în dezideratul cultivarii stiintei, literelor si artei tocmai sub cupola si titulatura celui mai modern lacas de cult din tara: în jurul caruia mai fusesera initiate pâna atunci o seama de asezaminte seculare printre cele mai recente fiind si Biblioteca, Muzeul si Arhiva Istorica - cu publicatia lor [Buletinul Bibliotecii, Muzeului si Arhivei Istorice (B.B.M.A.) an I, nr. 1, ianuarie-februarie 1935], preconizându-se chiar imediat înfiintarea unei Academii Iudaice a Templului Coral, menita sa devina "o catedra de raspândire a gândului evreiesc, locul de mare ragaz pentru savârsirea operei de cercetare stiintifica atât a trecutului nostru în cuprinsul României cât si a adevarurilor universale ce constituie valoarea judaismului" (B.B.M.A., an II, nr. 1, p. 4). La 10 martie 1936, se si semneaza un act constitutiv al Asociatiei prietenilor B.M.A.T.C. cu statutele aferente transformarii acesteia în Academia Iudaica a Templului Coral. Ratiunea intitularii asezamântului "Academie", era motivata expres prin aceea ca pâna atunci si nici mai încolo - nici un evreu n-a intrat în Academia Româna în afara de Gaster, care nici el nu era decât onorific - si abia dupa ce, exilat fiind, a ajuns vestit în strainatate. Desi era tot mai evidenta tentatia intelectualitatii evreiesti de a-si fauri o proprie "Academie" - câta vreme personalitatilor ei cele mai proeminente li se refuza accesul în Academia Româna -, totusi în cele din urma titulatura acestei noi institutiuni prestigioase va deveni Institutul de Cultura al Templului Coral al carui Regulament în 9 puncte va prevedea: "«scopul» cultivarii si raspândirii stiintelor literelor si artelor cu deosebire a celor judaice si referitoare la iudaismul român" (punctul 1); publicarea în Buletinul Bibliotecii Muzeului si Arhivei Istorice (B.B.M.A.), a comunicarilor ce vor fi sustinute (pct. 2) de catre membri titulari, corespondenti si onorifici (pct. 5). Primii zece membri titulari, fondatori ai I.C.T.C. au fost: M.S. Zentler, dr. l. Blum, dr. I. Brucar, prof. J. Bick, dr. M.A. Halevy, dr. O. Kauffman-Cosla, ing. Max Marcus, dr. I. Niemirower, G. Silvian, A.L. Zissu (vezi B.B.M.A., an II, nr. 2, dec. 1936). Ulterior, vor fi succesiv cooptati, în diferitele reuniuni stiintifice dintre 1936-1940, înca 20 de membri titulari, iar între 1945-1948, dupa reluarea activitatii întrerupte între 1940-1945, alti 20.

    Primul act public al I.C.T.C. dupa înfiintare, a fost alegerea Rabinului Moses Gaster ca membru de onoare. Dr. I. Niemirower, presedinte de onoare al Institutului, va documenta amplu, în cuvântarea omagiala rostita, uriasele merite ale "ilustrului rabin care a unit în viata sa stiinta si credinta, stiinta judaica cu cea universala...". Doctorul Gaster este o celebritate a stiintei române ca si a celei a lui Israel" (idem). Primirea în Institut, în aceeasi sedinta, a lui Horia Carp a fost elogiata de dr. M.A. Halevy, iar G. Silviu a rostit discursul de receptie a lui A. Toma, E. Furtuna, E. Relgis.

    Rând pe rând vor mai fi primiti în Institut - pâna la 1940 si apoi între 1945-1948 - somitati ale intelectualitatii evreo-române, culminând cu Sef Rabinul dr. Al. Safran, în sedinta din 19 ianuarie 1945, si dr. W. Filderman, presedintele F.C.E.R. la 7 octombrie 1946. Din alocutiunea rostita de av. A. Schwefelberg, la includerea printre membrii titulari al acestui din urma recipiendar, reproducem: "E locul sa subliniem aci gândul bun care a prezidat la înfiintarea acestui «Institut». Creat în timpuri când evreii erau ostracizati în fapt si apoi si în drept, din viata culturala a tarii, el reprezinta un fel de Academie a Evreilor din România… Dar ratiunea permanenta a acestui «Institut» este, desigur, aceea, ca lucrarile membrilor sai sunt de interes specific evreiesc - ceea ce nu exclude deloc valoarea lor universala - specializare, care daca uneori reduce extensiunea acestor lucrari, îngaduie în unele cazuri o crestere în adâncime. S-a reprosat tuturor Academiilor ca au membri de valoare inegala si ca unele valori, ramase în afara lor, pot depasi pe altele aflate înauntru. Aceasta imperfectiune fireasca, mai ales la «generatia spontanee» a unei asemenea institutiuni, nu scade însemnatatea si utilitatea ei, dupa cum faptul ca Premiul «Nobel» nu e acordat tuturor celor care l-ar merita (si care poate nici nu concureaza), nu micsoreaza valoarea lui. Receptia dlui dr. Filderman în acest «Institut» este o recunoastere a valorii scrierilor D-sale…".

    Parcurgerea, dupa atâtia ani, a discursurilor de receptie, ca si a raspunsurilor sau comunicarilor rostite cu aceste prilejuri, ne întareste regretul nereproducerii lor, alaturi de temele dezbatute în sedintele ordinare într-o antologie ad-hoc din care ar emana nu doar parfumul unei epoci, ci si nazuinta intelectualitatii evreo-române de a-si afirma specificul în sine, dar si pentru altii.

    Dupa cum aratam în mai multe ocazii, intelectualii evrei au adoptat în societatea moderna atitudini diferite fata de iudaitatea lor: la extreme s-au aflat cei care au respins-o sau cei care s-au comportat fundamentalist-dogmatic fata de ea, respingând orice forma de aculturatie. Între extreme, însa, o întinsa plaja de atitudini pozitive. Cei grupati în jurul I.C.T.C. au dat o masura bine cumpanita a îmbinarii inovatiei cu traditia în iudaismul contemporan. Mai pot exista însa si azi creatori evrei care resping iudaismul, neîntelegând raporturile dintre traditie si inovatie. Dar nu trebuie uitat ca exista limite care închid real orizonturi, altele - aparente delimitari care lasa loc nesfârsitului. Iudaismul a reprezentat, alaturi de elenism si crestinism, un ferment al culturii europene, iar evreii si cultura lor specifica (aici, în sensul cel mai larg, etnologic) în contemporaneitate, un ferment pentru ceea ce azi este îndeobste numit... globalism, recte universalizarea valorilor individualitatii umane. (Hary Kuller)

    http://www.romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_19.html
  • avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Comunitatea israelita din Botosani

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 20:15

    Comunitatea israelita din Botosani

    Comunitatea israelita din Botosani dateaza din 1540.

    O bibliografie ampla ne-a stat la indemana in vederea constituirii acestor pagini de istorie comunitara intru evidentierea - selectiva - a acelor date care marcheaza inceputurile stabilirii evreilor pe aceste meleaguri, care au fost leaganul lui M. Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Stefan Luchian, Octav Bancila si a altor varfuri ale culturii romanesti.

    Documente prafuite, roase de vreme, despre istoria obstii evreiesti botosanene (socotita de dr. Iuliu Barasch, in studiul "Itinerar in Cracovia, Galitia, Bucovina, Moldova si Muntenia", "printre comunitatile mai mari si mai insemnate", alaturi de Iasi), care, astazi, numara, din pacate, doar 125 de evrei. De un real folos ne-a fost si Dictionarul Botosanenilor, de Ionel Bejenaru, neevreu, care a inscris un numar de personalitati ce fac cinste acestui oras si poate - cine stie - si relatarile noastre vor facilita aparitia unui nou volum, completat cu medalioane si evenimente botosanene. Dupa 1780, printul Alexandru Ipsilanti "acorda si comunitatii din Botosani privilegiul de a se putea considera cu statutul de corporatie autonoma" (Contributia evreilor din Romania la cultura si civilizatie). In 1793, domnul Moldovei Mihai Grigore Sutu permite "asezarea acestora".

    Istoricul Artur Gorovei insera, in Monografia orasului Botosani, date despre evreii care au inceput sa vina pe meleagurile botosanene, inca din 1600. Daca la inceput faceau negot cu vite, in timp, gama de profesiuni s-a largit, indicand "un stadiu de dezvoltare economica avansata" (Liviu Rotman). In "Analele Academiei Romane", N. Iorga afirma ca aici - in tinuturile Moldovei - veneau evrei polonezi care faceau schimb, "oferind postavuri lesesti" pentru vite.

    In 1893, aveau sa se tipareasca Statutele epitropiei comunitatii israelite din Botosani. Un document de valoare, care atesta vechimea evreilor pe aceste meleaguri, il constituie si acele pietre tombale inscriptionate 1540; dovada este lucrarea Archiva documentelor Comunitatii Israelite din Botosani, fondata in anul 1540, lucrare tiparita pe cheltuiala lui Iosef Freifeld.

    Prin imigrari din Galitia, "prin sporire naturala", numarul evreilor avea sa creasca considerabil: in 1832, vietuiau aici circa 1477 evrei; in 1930 - circa 12 000 de evrei, astazi, mai sunt doar 125.

    Aportul evreilor la viata social-culturala avea sa fie considerabil: 1810 - apar primele nume de efori; 1817 - inceputurile spitalului denumit "Hekdos"; 1821 - ia fiinta Spitalul evreiesc; 1866 - s-a construit localul Scolii de baieti; in 1859 - o delegatie (presedinte al comunitatii era Hers Sumer) avea sa-l intampine pe domnitorul Al. Ioan Cuza la intrarea in Botosani; 1890 - A. Wahrman, M. Abramovici, Segal si Spaier au fost alesi "membri corespondenti, cu drept de vot deliberativ, in Camera de Comert"; 1893 - au fost tiparite Statutele Epitropiei Comunitatii Israelite din Botosani; mai tarziu, comunitatea este recunoscuta ca "persoana morala si juridica" (presedinte dr. Emil Tauber); 1936 - dr. Emil Tauber initiaza construirea unei policlinici moderne, care-i poarta numele.

    "Prin toate inlesnirile economice si spirituale acordate evreilor in secolele XVII-XVIII, atat in Moldova si Muntenia, cat si in Transilvania, Tarile Romane se inscriu pentru evrei, ca un adevarat refugiu intre Europa Rasariteana si Centrala, devenite mai putin primitoare" (Hary Kuller).

    1832 - Integrarea a fost de necontrolat. Acum erau 558 familii de mestesugari, imbratisand meserii diverse: argintari, alamari, casapi, croitori, cusmari, sacagii. In exclusivitate, erau pitari, cusmari, sacagii, traistari etc.

    Pe aceste meleaguri s-au nascut si s-au remarcat oameni de stiinta, artisti plastici, scriitori, raspanditori ai culturii, deschizatori de orizonturi si propasitori ai culturii evreiesti.




  • Societati; asociatii



    1889 - Societatea "Ostasul" (ajutorarea rezervistilor, a familiilor evreilor concentrati);

    1889 - Societatea de binefacere "Zwas", a meseriasilor (presedinte - Peretz Bernstein);

    1892 - ia fiinta "Moldova", o sectie a "Asociatiei generale a israelitilor pamanteni";

    1896 - Societatea "Or Hades" (fondator Leon Goldschlהger); "Or Tora";

    1898 - ia fiinta o sectie sionista "Chowewe Sion" (creata din initiativa rabinului L. M. Landau). Se editeaza de catre aceasta sectie sionista brosura "Fr Zion", de Sssmann;

    1890 - s-a tinut Congresul studentilor, evreii fiind exclusi.

    Au loc manifestari antisemite, profanari de sinagogi. La Congresul Comunitatilor Israelite din tara, tinut la Focsani, in 1905, participa si o delegatie din Botosani. Ordinea de zi: invatamant, asistenta sociala, recunoasterea fiecarei comunitati ca persoana juridica, probleme de cult;

    Se semnaleaza, in 1907, la Botosani - Societatea sionista "Basel Zion", cu 180 de membri (presedinte - dr. B. Wolberg);

    1908 - pe langa comunitate, se infiinteaza Societatea "Tomchei Oreisu";

    1914-1915 - apare Darea de seama privind "Ceainaria gratuita pentru saraci";

    "Caritatea" (1909) patrona Spitalul Israelit; "Hevra Kedosa" - pentru scoli, alta pentru cimitir; "Lumina Vietii" ("Or Chaim"), pentru intretinerea azilului de batrani - devenita "persoana morala si juridica" -, apare, prin decizia Tribunalului Botosani, din 13 iunie 1925;

    "Viitorul" - societate cooperativa de credit si economie;

    Societatea pe actiuni Ripiceni - fabrica si rafinarie de zahar, spirt s.a. -, infiintata in 1921, isi desfasoara activitatea si aici;

    Asociatia "Macabi", infiintata in 1919 - "avand ca scop educatia fizica a tineretului evreu" (T. Crudu) -, organizeaza diverse manifestari: conferinte, sezatori etc.



  • Sinagogi; cimitire



    Sinagogi sunt doua, dar au fost peste 70 de case de rugaciune cu biblioteci.

    In 1861, s-a instalat Aron Hakodes-ul la Sinagoga Templul din Targu Vechi, declarata monument de arhitectura, cu o vechime de peste 150 de ani.

    Templul din Targul Nou - renovat dupa incendiul din 1887; inaugurat in 1889. Avram Iosef Schnitzer, maestru din Odessa, a lucrat la executarea Aron Hakodes-ului si la gravurile inspirate din Biblie. Hevra Kedosa - "fratia de inmormantare", Sacra, la Botosani - din 1740. "Catastifele Hevra Kedosa sunt un pretios izvor istoric si artistic". Aceasta "societate benevola de oameni de vaza" se ocupa de activitatea scolilor profesionale, apara interesele meseriasilor, ii ajuta pe bolnavi, contribuia la inmormantarea celor saraci etc.

    Din secolul al XVIII-lea, gasim vechi pietre tombale cu inscriptii ebraice, bogate in motive florale si vegetale, incrustate sub influenta artei populare romanesti.



  • Efori, rabini



    Ichil Hahamu (efor); Marcu Lipscanu; Lצb Mendel Landau - a luptat impotriva juramantului "More Judaico"; Fridman (m. 1933); Moisola; Arab Einah; Ezra Zukerman; Haim Taubes - ne-a lasat opere "pe terenul Halachei si Hagadei" (I. J. Niemirower); Iehuda Leib (cantor); Wahman Moderhai (cantor); A. Noel-Kohn - cantor (nascut la Frumusica, jud. Botosani, in 1884); a locuit la Botosani pana in 1920, cand a fost numit cantor la Bucuresti. In 1906, redacteaza revista "Ratacitorul evreu". Piesa sa, Razbunarea (1910), este reprezentata la Teatrul "Popovici" din Botosani. Lui ii datoram brosura "Der Hazan" (1940). A tiparit calendare romano-evreiesti.



  • Presedinti





    1859 - Hers Sumer avea sa-l primeasca pe domnitorul Al. I. Cuza la intrarea in Botosani; 1871 - I. N. Kestenbaum, Lazar Goldhamer, Iacob Spanier, Osias Segall; Dupa primul razboi mondial, comunitatea se organizeaza: elaborarea unui statut pe baze democratice, s-a reorganizat sub denumirea "Eforia Comunitatii" ; 1937 - comunitatea e recunoscuta ca persoana morala si juridica; S-au dat subventii, ajutoare: Azil de batrani, Cantina "I. Swass", Talmud Tora, Cantina Scolara, Cerc Studentesc, Gradinita de copii etc.; Dr. Lazar Goldhamer; Dr. Emil Tauber; Actualmente - David Iosef; contabil ec. - Hermina Milstein.



  • Scoli; invatatori; melamezi; profesori





    SCOLI: In 1861, se proiecteaza deschiderea unei scoli moderne ; In 1836, erau circa 37 de invatatori-melamezi ; 1866 - se deschide o scoala israelita romana de baieti. Hirsch Sommer a sprijinit construirea cladirii localului. Scoala este dirijata de ebraistul Hillel Kahane, enciclopedist, fizician, scriitor si institutor, director al scolii "Israelito-Romane", pe care a condus-o 30 de ani. Doctor in pedagogie la Viena, "face parte dintre cei care dadeau o directie scolii israelito-romane" (Liviu Rotman). I. Niemirower face o legatura intre Hillel al Misnei si acest institutor: "...el s-a straduit a perpetua spiritul judaismului". A fost redactor al publicatiei "Institutorul evreu", autorul volumului de istorie "Notiuni de istorie a israelitilor pentru uzul scolilor israelito-romane". Dupa moartea sa, scoala ii va purta numele. Redeschisa, in 1887, datorita ajutorului din partea "Alliance Israelite Universalle", cu o biblioteca scolara; 1893 - se infiinteaza o scoala primara publica de fete, "Or Hadas"; 1902 - o scoala de adulti pentru evrei, deschisa si "elevilor de orice religie" (s.n.); 1905 - doua scoli: una de baieti si una de fete; Datorita Societatii "Or Tora", in 1896, se infiinteaza o scoala pentru atragerea copiilor familiilor ortodoxe; A existat si "Institutul de domnisoare «Emma Neumann»".

    INVATATORI, MELAMEZI, PROFESORI: Albrecht Scarlat - educator, director de scoala. Ia parte la luptele din timpul primului razboi mondial; moare, in 1916, "lovit de gloantele inamice"; I. M. Moscovici - pedagog erudit, director, a luat parte la razboiul pentru reintregirea neamului. Este decorat cu "Virtutea Militara cl.II". Moare in 1934 ; Iosef Sessman; Nathan Jager; Patty R. Leibovici; Emma Neumann; dr. Lehrer Saie; Lipa Haichis; Michael Baraz; Segalet Marcu; Sin Gavril Elias; Marcus Froim - profesor universitar ; Leon Rosenfeld, nascut la Botosani, 1899. Licentiat in drept, la Bucuresti. Activist sionist. A fost director la Scoala Israelita "Lumina", la "Scoala primara israelita romana" si profesor de limba romana. In 1930, se stabileste la Bucuresti; Iacob Haller - profesor de biologie (n. 1914 - m. 1996), o viata de om inchinata culturii. A fost deportat, in Transnistria, intre 1941-1943. Din 1948, s-a stabilit la Botosani; profesor la catedra de biologie a Liceului "A. T. Laurian"; colaboreaza, din 1972, la Universitatea Populara "Nicolae Iorga", unde, timp de 25 de ani, a indeplinit functia de rector ; Isaia Vardi - profesor si director la Liceul "Cultura", s-a nascut, in 1907. A editat un manual de ebraica si a conceput o "Istorie a comertului evreiesc" (in colaborare) si "Istoricul scolilor evreiesti in Tarile Romane". A avut o contributie activa la educarea sionista a tineretului.



  • Spitale; medici





    SPITALE: 1817 - inceputurile "Hekodesch", unul dintre cele mai vechi spitale din Regat ; 1821 - se organizeaza Spitalul Evreiesc, prin hrisovul domnesc al lui Scarlat Callimachi si Grigore Sutu. In 1906, se redeschide, modernizat, datorita lui Avram Wechsler. In 1934 - reorganizat cu pavilioane de obstetrica si ginecologie. Are si o farmacie; 1936 - dr. Emil Tauber (1874-1960), presedinte al comunitatii (1932-1942), initiaza construirea unei policlinici moderne - accesibila intregii populatii. Un om al carui nume este sapat in istoria Comunitatii Israelite din Botosani

    MEDICI: Schetz; Peterson; Moritz Kernbach; Lohman; Iurim; Clement Blumenfeld; Cohanescu; David Metzis; Rapapport; Iosif Politzer; Bortkievici; Lazar Goldhamer; Iacob Sternberg; Salzberger; Iosef Cohn; Francisc Isak; Solomon David (farmacist); I. Schaiovici; I. Lazarovici; Miron Sigalea (1866-1930); G. Graur, medic si publicist; I. Olivenbaum; Cohas, stabilit la Paris; Franz Isac (Isaak, 1827-1907), originar din Lemberg, pana in 1865, cand, stabilit la Botosani, conduce Spitalul orasenesc din localitate. A fost incetatenit in 1886. Avea sa-l ingrijeasca pe Eminescu; Cahana Solomon (1867-1943) - medic de plasa in judetul Botosani; Emil Max (1843-1894) - a publicat: Arta obstetricala s.a.; Herman Fischgold (1899-1983) - radiolog, plecat in Franta; Clement Blumenfeld - medic, ziarist, nascut la Botosani, in 1876. A absolvit Facultatea de Medicina la Iasi. Debuteaza in ziaristica la Iasi. Este amintit in Enciclopedia "Cugetarea" (L. Predescu); in Bibliografia Romaneasca Moderna (1831-1918) ; Andrei Bacalu (Adolf Bacal).


    http://www.romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_10.html


  • Ultima editare efectuata de catre Admin in 18.07.11 18:36, editata de 3 ori
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Cartile dorohoiene

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 19:23

    Cartile dorohoiene, parte inseparabila a istoriei evreilor din Romania

    Interviu cu Shlomo David,
    presedinele Organizatiei Israelienilor Originari din Orasul si Judetul Dorohoi,
    editorul ciclului de carti "Generatii de iudaism si sionism. DOROHOI. Saveni * Mihaileni *
    Darabani * Hertz * Radauti - Prut

    - Felicitari, in primul rand, pentru aparitia celui de-al cincelea volum din ciclul dedicat istoriei iudaismului din orasul si judetul Dorohoi. Felicitari si pentru Premiul Palty, acordat de familia Palty si ACMEOR, ca o recunoastere a "activitatii creatoare in folosul alialei romane". Cum ati ajuns la publicarea acestor volume...

    - A fost un vis mai vechi al meu, sa public ceva onorabil care sa reflecte si sa eternizeze iudaismul dorohoian. Dar nu m-am gandit niciodata ca vor putea apare mai multe carti. Pe primul volum nici macar nu era indicat numarul 1. Prezentarea grafica, foarte ingrijita, i-a apartinut regretatului Nicu Palty, gazetar si editor experimentat, si sotiei sale, scriitoarea Sonia Palty, proprietarii Editurii Papyrus. Spre surpriza mea, dupa aparitia cartii am primit multe telefoane de la oameni care se plangeau ca nu s-a scris si despre familiile lor, care voiau sa corecteze sau sa completeze cele aparute in carte sau care sugerau teme pentru un al doilea volum. Cand spun dorohoieni ma referi si la cei originari din Saveni, Mihaileni, Darabani, Herta, Radauti - Prut. Cartea, bilingva (in romana si cu o versiune cu alte articole in ebraica) a fost bine primita si in ziarele de limba romana, de istorici; o delegatie a noastra a fost primita de presedintele statului, Haim Herzog, caruia i s-a inmanat lucrarea (celelalte volume le-am predat presedintelui Ezer Weizman). Mi-am dat seama si mai bine ca ideea de shtetl, de apartenenta la shtetl continua sa fie prezenta in constiinta israelienilor ce au trait pe meleagurile Dorohoiului. Comunitatea noastra - vreo doua mii de familii, cei ce am locuit acolo - a trecut prin incercari grele, foarte dureroase in perioada Holocaustului. O buna parte din trupul comunitatii a ramas in Transnistria. Poate ca de aceea intre supravietuitori s-au inchegat relatii apropiate, se cunosc unii pe altii, simt nevoia de a se reintilni, sa tina legatura unii cu altii. In cimitirul vechi din Haifa, noi am construit un monument in memoria celor sase mii de victimer dorohoiene ale Holocaustului. In fiecare an, la ceremoniile comemorative participa multe sute de supravietuitori din toata tara, ei vin, cu copii si nepoti. Am trecut deci la redactarea celui de-al doilea volum, care a reflectat iudaismul dorohoian, parte a istoriei evreilor din Romania. Succesul lui ne-a determinat sa publicam si al treilea si al patrulea volum si, iata, acum, al cincelea, ultimul. Raman astfel in urma noastra aproape 4000 de pagini si multe mii de fotografii care reflecta, toate, viata evreilor de pe aceste meleaguri ale Romaniei. Suntem singura colectivitate de shtetl care a publicat cinci carti despre viata si oamenii ei.

    - Povestiti-mi cate ceva despre cele mai interesante articole din volumul cinci...

    - E greu de ales. Multe articole reflecta familiile autorilor, despre cum s-a trait la inceputul secolului trecut, despre harnicia oamenilor, despre viata lor religioasa, despre convietuirea in pace cu romanii (cu exceptia perioadei celui de-al doilea razboi mondial, cand dorohoienii au fost deportati in lagarele din Transnistria). E o lista cu numele evreilor care au facut munca obligatorie. Sunt multe marturii despre pogromul din cimitirul evreiesc al Dorohoiului, primul din seria pogroamelor care au avut loc in Europa celui de-al doilea razboi mondial. Dar chiar si in acea perioada au fost multi oameni de omenie. Acuma pregatim primul dosar prin care solicitam Institutului Yad Vashem sa acorde titlul de Drept intre popoare unui dorohoian crestin care, riscandu-si viata, a salvat evrei Este publicata o lista cu acte de stare civila emise in secolul 19, cel mai vechi din ele datand din1870. Copii ale acestor documente, ca si ale altora, ne-au fost trimise de prieteni romani din judetul Dorohoi. De altfel, lor le-am rezervat in carte o pagina de onoare. Sunt redate multe intamplari.Au fost publicate articole si despre multe personalitati evreiesti originare din shtetl. Apropo, in volumul cinci apar informatii despre faptul ca doua strazi din Dorohoi au primit de curand numele a doi evrei care s-au nascut in oras: scriitorul Sasa Pana si dr. Bercu Danilov

    - Mai povestiti ceva despre alte articole aparute in cele cinci carti si, eventual, ecoul lor...

    - E dificil de ales. Sa povestesc totusi despre fisele recensamantului evreilor din Dorohoi din anul 1836. Au fost descoperite la arhivele statului din Iasi. Copii ale lor au fost date Institutului "Goren - Goldstein" de cercetare a istoriei evreilor din Romania din Tel Aviv si dl. Liviu Rotman, directorul institutului ne-a oferit si noua o copie. Sunt peste 300 de fise ale locuitorilor evrei. Sunt notate numele capului de familie si ale membrilor familiei, cu descrierea infatisarii lor, cu mentionarea profesiunii si a casei pe care o ocupau, cu adresa lor din oras. Un document care vorbeste atat despre activitatea lor economico - sociala cat si despre contributia evreilor la dezvoltarea localitatii. In aceste fise nu exista nici o mentiune care sa ateste existenta vreunei forme de antisemitism. D-na Monica Talbor, cercetatoare din Statele Unite, dintr- familie de dorohoieni, pasionata de genealogie a evreilor din Romania, a tradus aceste fise in engleza pentru a fi introduse in Internet si pentru a putea fi studiate de genealogi. Tot ea a strans si ordonat toate numele de dorohoieni care au aparut in volumul 2, pentru a le pune la dispozitia cercetatorilor genealogi interesati de familii evreiesti din generatiile ce ne-au precedat. . Websitul pe care l-am avut in Internet a fost vizitat de peste trei mii de persoane interesate sa cunoasca shtetl-ul, marea lor majoritate locuind in afara Israelului. Unul din vizitatori se interesa de un stra-stra-strabunic al sau care a fost rabin in judetul nostru la mijlocul secolului 19.

    - Am scris odata, intr-un buletin, ca printre generalii israelieni exista trei nascuti in Dorohoi. Dupa o zi, am primit un mesaj de la un ziar bucurestean care era interesat sa scrie despre cei trei. Am fost de fata cand, cu prilejul inmanarii volumului patru, presedintele Ezer Weizman a fost mirat cand i s-a spus ca exista trei generali originari din Dorohoi si a cerut amanunte. Le-a primit chiar de la cei in cauza - aflati in delegatie. Cum va explicati ca originarii unui singur shtetl au putut da trei generali?

    - Nu am nici o explucatie. Cei trei sunt generalii in rezerva Ishaiahu Leizerovici nascut la Dorohoi, Arieh Gal din Darabani si Shani Avraam din Hertza. De fapt, mai exista inca doi generali in rezerva din shtetl, dar despre acestia trei s-a vorbit mai mult deoarece in ultimii ani ei s-au ocupat de un foarte important proiect al nostru: plantarea in Muntii Ierusalimului a unei paduri care sa eternizeze memoria victimelor dorohoiene ale Holocaustrului. Padurea ocupa 120 dunami si are 18.000 copaci; in final, va avea 25.000. Ea a fost amenajata cu sprijinul Keren Kaiemetului si in centrul ei a fost ridicat un monument memorial inalt de cinci metri cu sase laturi sub forma de sion, fiecare latura purtand numele unui orasel din shtetl. Costurile padurii au fost suportate de donatori care doresc ca numele membrilor familiilor lor pieriti in timpul Holocaustului sa fie tiparite pe placi memoriale plasate la intrarea in padure. Inaugurarea padurii va avea loc la 20 Noiembrie 2000.

    - Ce alte proiecte aveti pentru viitorul apropiat?

    - Sa publicam in urmatorii doi-trei ani un rezumat in engleza al acestor cinci volume. Multi copii si nepoti de dorohoieni din strainatate ne-au reprosat ca monografiile sunt tiparite doar in romana si ebraica, limbi pe care nu le cunosc. Suntem in cautarea unui sponsor care sa ne ajute sa tiparim acest volum - sinteza. Pe de alta aparte, imbatranim. Vrem sa predam stafeta eternizarii iudaismului dorohoian generatiei ce ne urmeaza, copiilor si nepotilor nostri. Am gasit cateva persoane intre 40 si 50 de ani, care vor sa faca parte din comisia noii generatii. Noua generatie va prelua padurea noastra, cartile, arhiva. Intre dorohoieni si prietenii lor exista si scriitori - poeti si prozatori, carora cartile noastre le-au publicat lucrari. Vrem acum sa publicam un Caet literar in romana si ebraica, "Frunze de padure", cu versuri inspirate de padurea noastra, de trecutul shtetl-ului. Ne gandim si la organizarea unei intalniri internationale a dorohoienilor din diferite tari. Noua generatie isi va face debutul in curand, cu un buletin ce va fi difuzat si prin Internet.

    - Saptamana trecuta, ziarul "Viata noastra" a publicat trei articole in care sunteti criticat. Poetul Shaul Carmel v-a raspuns si combatut pentru ca, intre altele, ati criticat noile sale poezii critice la adresa extremismului religios, inginerul Mircea Soschin va raspunde pentru ca atacati partidul romanesc. Si v-a mai atacat cineva, dar intr-un mod huliganic. Ce se intampla?

    - Slava Domnului, traim intr-o tara libera si fiecare are dreptul de a-si spune parerea. Desigur, exista si riscul de a gresi. Eu mi-am spus parerea: nu vad rostul unui partid romanesc, nu-mi plac noile poeme anti-religioase ale poetului Shaul Carmel. E posibil ca nu mi-am exprimat parerea destul de clar, destul de diplomatic, poate ca imi lipsesc unele subtilitati ale limbii romane iar unele cuvinte ale mele nu au fost potrivite. Formulari ce mi se reproseaza se explica si prin faptul ca prima mea limba vorbita a devenit in cursul anilor ebraica. Poate ca nu trebuia sa ma refer la dl. Shimion Peres intr-un mod care sa-i irite pe care cei ce-l apreciaza pe dansul si sa ma lansez in detalii legate de politica si religie (cei ce-mi sunt apropiati stiu ca am afirmat de mai multe ori ca cel mai bine ar fi sa nu existe partide religioase, necesitatile rituale putand fi practicate in formatiii comunitare publice diferite). Cred insa ca si "bombardamentul critic" din ziar contine unele aprecieri care denatureaza realitatea si pot jigni. Inca nu stiu daca o sa raspund public celor doi critici ai mei. Despre cel de-al treilea articol publicat in "Viata noastra" n-am ce spune - e scris la un nivel atat de coborat incat nu merita raspuns.
    ........................................
    Editor: Uli Friedberg - Valureanu
    Beit El 19, telefon 052 371079, 04/ 8334017
    uli@netvision.net.il
    http://www.alpas.net/uli/

    http://www.isro-press.net/Interviuri/Shlomo.Interviu.htm

    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    SCURT ISTORIC AL TEATRULUI EVREIESC DE STAT DIN BUCURESTI

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 19:22

    SCURT ISTORIC AL TEATRULUI EVREIESC DE STAT DIN BUCURESTI
    Teatrul Evreiesc din Romania are o traditie de 125 de ani. Documentele atesta faptul ca, la 19 august 1876, la Iasi, in vestita gradina de vara "Pomul verde", artistul si scriitorul Avram Goldfaden a pus bazele primului teatru evreiesc profesionist din lume, prezentand un spectacol cu propria sa trupa.

    Demn de remarcat e faptul ca prima cronica la aceste reprezentatii purta semnatura celui mai de seama poet roman, Mihai Eminescu, care aprecia ca excelent jocul actorilor.

    Dupa o serie de reprezentatii, Goldfaden si trupa lui pleaca la Bucuresti, jucand si in orasele prin care treceau. Succesul inregistrat l-a stimulat pe Goldfaden sa creeze noi si noi lucrari dramatice.

    Din acel an de gratie 1876, si pana in prezent, teatrul evreiesc si-a desfasurat activitatea neintrerupt. Dupa o perioada deosebit de grea - mai ales din cauza situatiei politice din timpul celui de-al doilea razboi mondial -, in anul 1948 Teatrul Evreiesc din Bucuresti a devenit institutie de stat. De atunci, a prezentat peste 200 de premiere, aducand in fata publicului un repertoriu bogat, oferind posibilitati de afirmare unor actori de seama. Sevilla Pastor, Dina König si Mauriciu Sekler, apoi Samuel Fischler, Mano Rippel si Seidy Glück, iar azi Leonie Waldman-Eliad, Rudy Rosenfeld, Maia Morgenstern, Roxana Guttman au ilustrat bogatele lor resurse interpretative in drama, comedie, ca si in spectacole muzicale, deoarece, prin traditie, actorul evreu joaca, danseaza si canta.

    Pe scena teatrului au fost oferite publicului numeroase creatii ale clasicilor literaturii idis, ale unor dramaturgi evrei de seama. Dramaturgia romana si cea universala au fost de asemenea bogat reprezentate in repertoriu. In ultimele decenii, Teatrul Evreiesc din Bucuresti a efectuat o serie de apreciate turnee in S.U.A., Canada, Israel, Germania, Austria, Rusia, Elvetia, luand parte si la o serie de manifestari internationale. In anul 1991, de pilda, teatrul a prezentat spectacole la Viena si la Festivalul International de la Krems - Austria, in 1992 a intreprins turnee in Israel, Germania si Rusia, iar in 1993 a repurtat un frumos succes la Festivalul International de la Nitra - Slovacia.

    Anul 1994 a inregistrat unul dintre cele mai lungi turnee din istoria Teatrului Evreiesc din Bucuresti. In aproape 40 de zile, actorii nostri au evoluat, cu succes, pe 25 de scene din diverse zone ale Germaniei, precum si in Elvetia. De mentionat si turneul cu larg rasunet desfasurat in 1999 la Viena.

    Un aspect aparte al activitatii Teatrului Evreiesc de Stat il constituie organizarea unor ample manifestari internationale.

    In 1991 si in 1996 a organizat si a participat la primele doua editii ale FESTIVALULUI INTERNATIONAL AL TEATRULUI DE LIMBA IDIS desfasurat la Bucuresti.

    In prezent, au si inceput pregatirile pentru cea de-a treia editie a Festivalului, care, anul acesta, intre 29 octombrie - 4 noiembrie, va reuni in capitala Romaniei participanti de pe numeroase meridiane.

    In cursul anului 2000, Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti a prezentat, in tara si peste hotare, spectacolul AN DIE MUSIK, de Pip Simmons, muzica - Chris Jordan, dupa o idee originala de Rudy Engelander, realizat in coproductie cu o serie de institutii artistice din diverse tari. Turneul cu acest spectacol a inclus, intre altele, reprezentatii la Nancy, Avignon, Salzburg, Zürich, Londra, Berlin, Copenhaga si Rotterdam.

    In 125 de ani de istorie si mai bine de cinci decenii de activitate ca institutie de stat, ca singurul ansamblu de acest gen cu existenta neintrerupta, Teatrul Evreiesc din Bucuresti si-a alcatuit un profil distinct, reprezentativ pentru peisajul contemporan al artei scenice de limba idis.


    www.dntb.ro/users/tes/istoric.html
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Din nou despre "Holocaustul" romanesc

    Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 19:16

    Din nou despre "Holocaustul" romanesc

    Dupa ce, acum doua numere, ziarul pe care il aveti in mana a publicat un material intitulat “O noua viziune asupra Holocaustului din Romania”, iata ca revenim cu un subiect pe aceeasi tema. Si ca sa spunem lucrurilor pe nume, prezentul material are cateva legaturi cu cel de acum doua numere. Concret, este vorba, pe de o parte, de faptul ca subiectul pe care il veti parcurge in cele ce urmeaza apare “in lumina tiparului” doar ca urmare a sti-mulului reprezentat de aparitia articolului mai sus mentionat asupra celor care ne-au adus la cunostinta noul episod prezentat mai jos. Pe de alta parte, daca eroii celor doua materiale nu se cunosteau (sau cel putin nu avem nici o informatie in acest sens), cei care ni i-au adus in atentie se cunosc, fiind chiar prieteni de familie...

    Inainte de a trece la “povestea” de astazi, este, credem, potrivit sa reamintim, intr-o fraza, despre ce era vorba in materialul anterior. Acest articol prezenta cazul unui “Schindler” roman, pe numele lui Cornel Dumitrescu, care a salvat de la deportare si moarte peste 3.600 de evrei in anii celui de-al doilea razboi mondial. Cazul ne-a fost adus la cunostinta de catre Florea Neagu, cel care a aflat, in urma unei conjuncturi, de aceste fapte din trecutul lui Cornel Dumitrescu, si a gasit cu cale sa cinsteasca, macar publicand-i povestea, memoria acestuia.

    Urmarea? Neasteptata, dar poate tocmai de aceea nu mai putin spectaculoasa. O familie de foarte buni prieteni ai lui Florea Neagu, romani stabiliti in Montréal, au scos la iveala faptele similare (chiar daca nu de acceasi anvergura) ale unui alt roman cu suflet mare, care si-a adus si el contributia la salvarea printr-un tratament mai mult decat omenos a unor evrei (printre care si copii) de la chinurile deportarii. Povestea acestuia, pe nume Alexandru Falcoianu, am aflat-o de la Alexandra Hillard, nascuta Judescu, o nepoata de-a doua a acestuia, stabilita actualmente la Montréal. Si iata, asadar¼


    Aproape 3000 de evrei dintre care 500 de copii ii datoreaza viata lui Alexandru Falcoianu
    In anul 1944, in plin razboi mondial, Alexandru Falcoianu are grad de maior de cavalerie si ocupa functia de primar al orasului Tighina, aflat, in acea perioada, sub administratie romaneasca. De altfel, aici va avea loc episodul la care ne vom referi in cele ce urmeaza, motiv pentru care vom da cuvantul documentelor. Si ne referim in principal la o declaratie pe care avocatul David Rosenkrantz, fost secretar general al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania si respectiv al Uniunii Evreilor Romani, a dat-o in legatura cu faptele lui Alexandru Falcoianu.

    Faptele se petrec in martie 1944, cu ocazia trecerii prin Tighina a doua convoaie de evrei, in numar de aproape 3000 de persoane. Printre acestia se aflau si 446 de copii orfani sub 15 ani, precum si 563 de fosti detinuti politici din lagarul de la Vapniarca-Grosilovo, toti aflati in trecere prin Tiraspol si Tighina, catre Iasi, in cursul unei operatiuni de repatriere. Primarul orasului Tighina, Alexandru Falcoianu, are in aceste zile o comportare extrem de favorabila evreilor din convoi, in ciuda faptului ca (oficial) Romania era inca aliata Germaniei hitleriste, iar in orasul pe care il conducea se aflau numeroase trupe ale Wermachtului, si chiar ale SS-ului. Pentru ca “scripta manent”, vom lasa insa sa vorbeasca documentul sus mentionat, referindu-ne, in prima parte, la actiunile avand in vedere convoiul de copii.

    “Din prima clipa, domnia sa a imbratisat cu multa caldura cauza, oferindu-se sa ne dea tot concursul si mi-a adus la cunostinta ca doamnele din Consiliul de Patronaj al orasului Tighina vor asigura asistenta alimentara copiilor orfani evrei in tot timpul prezentei si trecerii lor prin Tighina. S-au pregatit astfel 500 de pachete avand urmatorul continut: o paine, 300 de gr. carne fripta, 200 gr. branza, 200 gr. unt, 50 gr. marmelada si 1 kg lapte la sticla. S-a stabilit ca distribuirea pachetelor de catre Consiliul de Patronaj al orasului Tighina sa se faca in zilele de 1 si 2 martie 1944. Cu sprijinul domnului Falcoianu s-a asigurat paza vagoanelor in trecere (prin) Tiraspol-Tighina si mai departe, pentru a se impiedica astfel batalioanele SS si bandele de fascisti sa extermine copiii orfani si pe delegatii insotitori. (Tot domnia sa) ne-a ajutat la adapostirea provizorie a celor 446 copii orfani la Tiraspol si la obtinerea vagoanelor necesare transportului copiilor orfani, si a staruit pentru incartiruirea lor pe timpul sederii la Tiraspol”, spune David Rosenkrantz.

    El continua aratand ca acelasi primar al Tighinei a coordonat suplimentarea por-tiilor de hrana mai sus amintite cu inca 250 kg branza, 200 kg unt, 250 kg carnati, 500 de paine si 250 de kg de lapte. Mai mult, Alexandru Falcoianu da chiar exemplul personal, participand efectiv la primirea si gazduirea copiilor, la deparazitarea, alimentarea, supravegherea, echiparea si plecarea lor mai departe. “Deoarece cele 11 vagoane cu copii orfani erau atasate (initial) la un vagon sanitar german, cu sprijinul maiorului Falcoianu si al sefului garii s-a desfacut garnitura de la trenul sanitar, pentru a se evita consecintele vecinatatii apropiate cu trupele germane”, mai povesteste in declaratia sa David Rosenkrantz. El nu se sfieste sa recunoasca deschis ca “intr-un cuvant, contributia domnului Falcoianu a fost dintre cele mai importante pentru salvarea celor 446 (de) copii orfani”.

    In aceeasi luna martie, dar in cea de-a doua jumatate, David Rosenkrantz il reintalneste pe Alexandru Falcoianu, de aceasta data cu ocazia trecerii prin Tighina a celui de-al doilea convoi de 2538 de evrei, intre care se aflau de aceasta data 563 de fosti detinuti politici din lagarul de la Vapniarca-Grosilovo. David Rosenkrantz arata ca “in calitatea sa de primar al orasului Tighina, domnul Alexandru Falcoianu m-a ajutat ca timp de aproape doua saptamani lotul deportatilor politici sa fie trecut peste Nistru din Tiraspol la Tighina si cazat in doua cinematografe din Tighina. Numai astfel s-a reusit ca acesti deportati politici sa nu aiba soarta celor de la Ribnita, caci in perioada respectiva trupele SS luasera in primire podurile de peste Nistru, substituindu-se intru totul autoritatilor militare si civile romane. Numai datorita faptului ca intregul lot a fost transportat in noaptea de 19 martie din Tiraspol la Tighina s-a putut salva lotul deportatilor politici”. Dupa acest deloc de neglijat episod, Alexandru Falcoianu asigura cazarea si hranirea celor peste 2.500 timp de zece zile, prin achizitia painii si celorlalte alimente necesare de la unitatile de profil din Tighina, si nu a ezitat sa-i viziteze si sa se intretina cu evreii aflati in cele doua cinematografe - Nistru si Capitol - din Tighina.


    Israelul nu l-a uitat. Romania, din pacate, da...
    Ofiter de cavalerie “de moda veche”, Alexandru Falcoianu s-a nascut in 1895, intr-o familie aristocratica din Braila, ceea ce i-a asigurat o educatie aleasa si o cariera militara pe masura. Despre caracterul lui Alexandru Falcoianu nu credem ca trebuie sa mai spunem nimic, paragraful de mai sus fiind edificator. In schimb, merita sa lecturam amintirile nepoatei sale, Alexandra Hillard, nascuta Judescu, care l-a prins in viata in anii ‘50. Ea spune ca unchiul ei avea o personalitate extrem de placuta, era un adevarat “conviv” al saloanelor epocii si al casei Judescu, unde petrecea foarte multa vreme. Cavaler nu doar prin formatia militara, ci si prin educatia aristocratica, Alexandru Falcoianu a reusit sa fie “cavaler” si in functia sa de primar al Tighinei, facand in asa fel incat aproape 3.000 de evrei sa fie in viata la sfarsitul razboiului in mare parte datorita lui. De altfel, comportarea sa nu a ramas nerecunoscuta deoarece, imediat dupa razboi, el a fost avansat la gradul de colonel. Mai mult, la ani si ani dupa evenimentele povestite mai sus, actiunile sale infaptuite in martie 1944 i-au adus recunoasterea oficiala a conducerii muzeului Yad Vashem din Israel, unde este de altfel pastrata documentatia referitoare la evenimentele din martie 1944.

    Din pacate, schimbarile postbelice din Romania l-au afectat in cel mai grav mod cu putinta pe fostul primar al Tighinei. Dupa preluarea de catre regimul comunist a puterii, el a fost dat afara din randul armatei din cauza “originii nesanatoase”, ajungand practic aproape muritor de foame. Nu este nici pe departe singurul care a avut aceasta trista soarta, ea fiind rezervata multor oameni de valoare care proveneau din familii nobile sau aristoctratice. In aceste conditii, si-a trait ultimii ani ai vietii intr-o camaruta din apartamentul unei rude, unde a si murit, in anul 1953, bolnav de inima. O inima mare insa, care l-a determinat, cu noua ani inainte de moarte, sa-si riste situatia si chiar viata pentru salvarea unor copii si deportati evrei, aflati in pericol de a-si gasi sfarsitul pe drumul repatrierii.

    Israelul nu l-a uitat. Din pacate, Romania, gata sa recunoasca, fara ezitare si fara nuante, existenta in tara noastra in anii celui de-al doilea razboi mondial a Holocaustului, pare sa-l fi uitat si pe Alexandru Falcoianu, asa cum i-a uitat si pe atatia alti romani asemeni lui.


    www.tribunanoastra.freeservers.com/tn_arhiva/no42/divagatii_ardelean42.htm
    avatar
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 135923
    Data de inscriere : 15/12/2005

    Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

    Sus In jos

    Pagina 38 din 41 Înapoi  1 ... 20 ... 37, 38, 39, 40, 41  Urmatorul

    Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


     
    Permisiunile acestui forum:
    Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum