Goldner[v=]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Goldner[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 04.09.11 18:21

GABI GOLDNER – un om care știa să se bucure de viață de Andrea Ghita

Gavrilă Goldner (Gabi pentru cei apropiați) s-a născut la Cluj, în 29 mai 1940. În primăvara lui 1944 nu împlinise nici patru ani și ar fi sfârșit în camerele de gazare de la Auschwitz – alături de ceilalți copilași evrei clujeni – dacă nu ar fi locuit la periferie, într-o zonă care a scăpat vigilenței autorităților și, mai ales, nu ar fi avut niște vecini cu inima bună (o categorie rarissimă) care, la sosirea întârziată a jandarmilor, au negat cu îndârjire prezența vreunui evreu în curtea lor. Iată câteva crâmpeie de amintiri expuse în ultimul său discurs public (la festivitatea de comemorare a Holocaustului din 29 mai a.c.):

Convorbire cu mama mea, în 1944 :
- Mamă, te rog miroase- mă! Put?
- Nu, miroși frumos. De ce întrebi?
- Copiii mi-au spus „ jidan împuțit. “
Așa am crescut,fără să înțeleg ce se întâmplă, copil neștiutor de 4 ani – deci fericit…
În 1944, din mai până în octombrie, micul meu rucsac stătea pregătit în
spatele ușii, să nu ne aștepte cei care ar veni să ne ducă. Dar am avut noroc de unul la un milion. Hitler mă condamnase la moarte imediată, dar destinul mi-a dăruit, de atunci și până acum, 67 de ani de viață, chiar azi împlinesc 71.


Gabi Goldner a urmat Liceul „Emil Racoviță” din Cluj, vădind încă din primele clase un talent excepțional la matematică. La 16 ani a intrat în anul I la Facultatea de Matematică, unde a rămas o jumătate de veac, dedicându-se Analizei matematice, o disciplină dificilă care solicită rațiunea și imaginația. A studiat-o în profunzime și a predat-o studenților.
L-am cunoscut pe Gabi Goldner încă de pe vremea studenției, invidiindu-mi colegii care făceau cu el seminarul de analiză matematică, pentru că problemele cele mai grele păreau mult mai limpezi, atunci când erau explicate cu voie bună și subliniate de vocea lui sonoră și tonică.
Gabi Goldner știa să se bucure de viață, să savureze momentele speciale fie că era vorba de o piesă de teatru jucată alături de studenți, de o vacanță petrecută la Vama Veche, de o carte de bună, de o cină savuroasă cu vin aromitor, de o țigară fină sau pur și simplu de o după amiază de trândăvie…
O dată mi-a spus: „Viața mi-a dăruit atâtea momente frumoase, încât pot îndura orice năpastă care va să vină!”.
A mai avut parte de câțiva ani frumoși, cei petrecuți în fruntea comunității evreiești, de care s-a apropiat către toamna vieții. În 2002 a fost ales în funcția de președinte al Comunității Evreilor din Cluj. Era un lider nonconformist care a încercat să coaguleze evreimea clujeană, sub semnul bunei dispoziții și a bunătății omenești. Gabi Goldner avea inima deschisă, se străduia să împace pe toată lumea, să însenineze sufletele zbuciumate. Niciodată nu a uneltit împotriva nimănui. Dimpotrivă, a fost generos cu cei care-l cleveteau și-l încondeiau la diferite nivele. A cântat în cor, a jucat la spectacolul de Purim, a susținut inițiativele menite să unească oamenii din comunitate. Ba mai mult, a acceptat să joace rolul de rabin în filmul „Kossuth Lajos și rabinul din Ujvár”. Ecranizarea legendei care circula în Ungaria sfârșitului de veac XIX, a fost producția TVR Cluj și am difuzat-o în cadrul emisiunii maghiare. Nici un moment nu s-a gândit că această „aventură” avea să-i știrbească prestanța de președinte, dar n-a scăpat de gura clevetitorilor…
N-a mai ajuns la cel de al doilea mandat de președinte pentru că după 2005 au început să se abată asupra lui necazurile, aducându-i însingurare și suferință. Mai întâi și-a pierdut soția, cu care fusese căsătorit încă din anii studenției. Apoi a avut de înfruntat spectrul infirmității și izolării. Ultimii cinci ani i-a trăit cu vitejie. Niciodată nu s-a plâns; s-a adaptat condițiilor vitrege. Grație câtorva prieteni devotați care l-au ajutat să se deplaseze cu căruciorul cu rotile, era prezent la marile sărbători, lua parte la masa de Seder, venea la activitățile comunitare și sesiunile științifice. Se ducea cu bucurie la banchetele colegilor și ale promoțiilor de foști studenți, unde se încărca de energie pozitivă. Grație computerului era conectat cu prietenii și cunoscuții din lumea largă.
De câte ori îi dădeam telefon, din păcate nu îndeajuns de des, și-l întrebam „Cum te simți?”, îmi răspundea cu vocea lui sonoră, inconfundabilă: „Nu mă plâng!”. Și nu s-a plâns, oricât de greu i-ar fi fost… Era înzestrat cu o mulțime de talente, inclusiv cel literar. Nădăjduiesc că elegiile sale vor fi adunate într-un volum postum,
Gabi Goldner a plecat pe drumul fără întoarcere și o să-mi fie dor de privirea lui senină, ca un petic de cer camuflat de ochelari. O să-mi fie dor de zâmbetul său ascuns în barba stufoasă, de vocea lui sonoră și de râsul tonic, debordant (uneori înecat de tusea tabagică) Am să mă străduiesc să le păstrez în amintire. Fie-i memoria binecuvântată!
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Goldner[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 04.09.11 18:21

Gavrilă
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum