Borgia[v=]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 27.08.15 19:08

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 17.07.15 21:34

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 14.10.14 12:52

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 23.08.14 10:31

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 26.07.14 12:32

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 10.07.14 10:24

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 29.05.14 9:10

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 17.04.14 21:23

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 28.12.13 17:43

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 10.12.13 21:31

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 07.11.13 11:30

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 06.11.13 17:57

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 19.05.13 19:25

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10147/33/

Personaj controversat al jocurilor politice din perioada Renasterii, o autentica "femeie fatala" folosita de familia sa pentru consolidarea puterii, Lucrezia Borgia s-a nascut la 18 aprilie 1480, cu 12 ani inainte ca tatal sau, Rodrigo Borgia (spaniol aragonez) sa ajunga suveran pontif cu numele de Alexander al VI-lea. Se spune despre Lucrezia ca a devenit simbolul machiavelismului de cea mai joasa speta, in care coruptia politica este asociata cu coruptia sexuala. Natura a fost generoasa cu fiica viitorului papa (si a amantei sale, Vannozza dei Cattanei): avea parul blond lung pana la genunchi, o figura adorabila si un piept bine proportionat.

In aceasta situatie, ea a devenit inca de pe la 11 ani un subiect de casatorii aranjate si desfacute, dupa interesul politic al tatalui, dar si al fratilor sai, in special al lui Cesare Borgia. Dupa mai multe jocuri de culise, Lucrezia este casatorita la 13 ani cu puternicul om politic si militar Giovanni Sforza, dar foarte repede interesele papale duc la un divort fortat si rusinos, anularea mariajului facandu-se dupa ce Sforza a acuzat-o de incest paternal si fraternal... A doua casatorie, cu Alfonso de Aragon, s-a terminat dramatic, intrucat interesele aliantelor au condus la asasinarea acestui sot de catre Cesare Borgia.
A treia casatorie si ultima, cea cu Alfonso Este, duce de Ferrara (1502) a debutat spre finele domniei papei Alexander al VI-lea si ambii soti au vrut sa dea impresia de casnicie impecabila. Numai ca dincolo de imaginea publica, Lucrezia nu si-a putut "domestici" comportamentul sau libertin si a avut mai multi amanti, incepand chiar cu cumnatul Francesco Gonzaga. Dar celebre prin intensitatea lor au fost iubirile pentru poetul Pietro Bembo (un erudit care a ajuns cardinal) si soldatul francez Chevalier Bayard. De la acesta ne-a ramas o caracterizare expresiva: Lucrezia era "o perla printre femei"...
In acesta conjunctura, succesiunea de sarcini si avorturi au condus la complicatii si la moartea Lucreziei Borgia in 1519, la numai 39 de ani. Trei secole mai tarziu, poetul Byron a vizitat (1816) Biblioteca Ambrosiana din Milano si a reusit sa achizitioneze o suvita din parul femeii fatale.
PAUL IOAN
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 29.10.12 13:21

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 21.01.12 16:23

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Scurtă istorie a inelului: De la vena amoris la otrăvurile f

Mesaj Scris de Admin la data de 24.10.11 17:51

Scurtă istorie a inelului: De la vena amoris la otrăvurile familiei Borgia

După unii, forma inelului e inspirată de cea a Soarelui și a Lunii. Alții spun că urmează forma firească a degetului uman. Firile mai poetice merg chiar mai departe, considerând că spațiul liber descris de inel nu e unul oarecare, ci simbolul unei porți care leagă cele două lumi: cunoscută și necunoscută. Oricum ar fi, inelul a devenit cel mai popular simbol al iubirii și al speranței că acest sentiment uman poate capta eternitatea.

Una dintre cele mai vechi legende despre inel ne parvine din mitologia greacă. Se spune că Prometeu a fost pedepsit de Zeus la osândă veșnică pentru că a dezvăluit oamenilor secretul focului. Prometeu trebuia să stea înlănțuit pe un munte, iar un vultur flămând îi devora ficatul. Potrivit unei alte versiuni a mitului, povestită de Hesiod, Hercule a fost cel care l-a eliberat pe Prometeu. Zeus nu l-a lăsat însă pe Prometeu să scape oricum, ci l-a silit să poarte pe deget un inel din fier care încorpora o bucată de rocă, semn că niciodată nu va fi pe deplin eliberat.

O altă legendă plasează originea inelului (a celui de nuntă, cel puțin) în deșertul Africii de Nord, în vremea vechilor egipteni, în luncile fertile ale Nilului. Firele de iarbă crescute aici, alături de binecunoscutul papirus, erau împletite pentru a forma inele pentru degete și brățări pentru încheieturile mâinilor. La egipteni, cercul era considerat simbol al eternității; aceasta, pentru că un cerc nu are sfârșit și nici început, la fel ca și timpul.

Vena amoris – cea care ajunge la inimă

Se pare că moda de a purta inelul pe al patrulea deget al mâinii stângi vine tot de la egipteni. Aceștia credeau că o venă anume pornește de la degetul cu pricina și ajunge direct la inimă, credință care a fost mai apoi preluată și de greci. De la greci a trecut la romani, care au denumit-o vena amoris. Și așa a rămas până azi.

Inel din perioada galo-romană, încrustat cu numele celor doi soți

Necazul cu inelele făcute din fire de iarbă sau de cânepă era că nu durau prea mult până la inevitabila uzură. Cânepa a fost, probabil, prima opțiune, dar îndrăgostiții au simțit că inelul trebuie să reziste mai mult, prin urmare au optat pentru lână, os sau mătase. În epoca metalelor, moda inelelor a progresat încet, cele mai multe obiecte de podoabă având marginile neregulate. Apare, în timp, și obiceiul de a încorpora pietre prețioase și semiprețioase, așa cum se vede și în hieroglifele vechiului Egipt. Bijuteriile erau folosite la acea vreme pentru a etala bogăția, utilizate ca monedă de schimb sau scoase la iveală doar în cazul tranzacțiilor comerciale.

În Roma timpurie, fierul a fost folosit cel mai adesea la confecționarea inelelor, fiind preferat cuprului sau alamei. Fierul simboliza puternica legătură sentimentală pe care un bărbat o simțea pentru aleasa inimii lui; rugina dădea însă bătăi de cap.

Aur, argint, superstiții și versuri proslăvind iubirea

Inelele din argint și din aur, împodobite cu pietre prețioase (rubine, safire, diamante), domină gusturile aristocraților din Europa medievală. În Anglia, în timpul ceremonialului de nuntă, mirele punea mai întâi inelul pe degetul arătător de la mâna stângă, apoi pe cel mijlociu și abia apoi pe inelar, spunând: „În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”.

În Italia renascentistă, argintul e cel mai folosit metal pentru confecționarea inelelor, mai ales atunci când e vorba de inelele de logodnă. Bijuteriile era decorate cu un aliaj format din argint, cupru și sulfură de plumb (niello). Frumusețea venea din combinația metalului strălucitor cu negrul aliajului. În Anglia secolului al XVII-lea, ca și în Franța, în perioada de maximă înflorire a poeziei de dragoste, inelele de nuntă erau făcute din argint inscripționat pe dinăuntru sau pe dinafară cu versuri care promiteau iubire eternă.

Mai apoi, aurul a început să fie privilegiat, dând naștere și multor superstiții în caz de neutilizare. Astfel, potrivit folclorului irlandez, o legătură sentimentală care nu era pecetluită cu un inel de aur era fie ilegală, fie aducea ghinion. O altă superstiție care circula în epocă era aceea că inelul trebuia să fie de mărimea potrivită, altfel era de rău augur. Un inel prea strâns era semnul unei gelozii chinuitoare sau al infidelității; în cazul unuia prea larg, exista riscul unui partener neglijent.

Inelul Mariei: a fost sau n-a fost?

În secolul al IV-lea, Sfântul Augustin îi roagă pe preoți să permită și căsătoria fără inel, parte a ceremoniei religioase. În anul 860, Papa Nicolae I decide că mariajul trebuie precedat de o lungă perioadă de logodnă, care, la rândul ei, trebuia pecetluită cu un inel de aur ca sacrificiu financiar din partea mirelui. În ciuda ochiului vigilent al bisericii, au avut loc multe căsătorii de complezență, iar unele dintre ele aveau o semnificație pur politică, așa cum era una dintre datoriile ceremoniale ale dogelui venețian; acesta trebuia să celebreze logodna sa cu marea, aruncând un inel în Adriatica, de la bordul navei princiare, și întărind astfel această legătură simbolică. Ceremonialul pare să evoce victoria pe care a avut-o în Dalmația dogele Piero II Orseolo, în anul 1000. Nuntă simbolică avea loc în Ziua Înălțării, la patruzeci de zile după Paște.

Dacă biserica anglicană nu era îngrijorată de mărimea inelului sau de materialul din care era confecționat, puritanii protestanți contestau puternic obiceiul, considerându-l unul păgân. Cu atât mai mult cu cât circula o legendă catolică potrivit căreia Iosif și Maria și-ar fi întărit legătura printr-un inel din onyx sau ametist.Diferite biserici auropene au pretins că sunt în posesia acestui inel înzestrat cu puteri magice, pentru a-i atrage pe pelerini și a-i determina să cheltuiască bani care intrau în vistieriile proprii.

Inelul cu diamant și potențiala rupere a unei logodne

În epoca modernă, popularitatea inelului de nuntă a rămas intactă, fiind legată de sexualitate și de așteptările de mariaj ale femeii. Până la Marea Criză, un bărbat care rupea o logodnă plătea scump pentru asta. Despăgubirile financiare includeau cheltuielile făcute cu pregătirea nunții, plus daunele psihice cauzate, la care se adăuga o estimare privind pierderea altor partide. Despăgubirile creșteau exponențial dacă femeia avea și relații sexuale cu logodnicul – situație în care se aflau jumătate din femei între Primul și Al Doilea Război Mondial. Începând cu 1935, această practică începe să fie limitată, dar costurile ruperii logodnei rămân mari, cu atât mai mult cu cât șansele de căsătorie ale unei femei care nu mai era virgină erau foarte reduse. În aceste condiții, un inel cu diamante putea fi o asigurare financiară pentru orice reprezentantă a sexului frumos.

La polul opus: otrava din interiorul inelului

Nu toată lumea a privit inelul ca pe un simbol al fericirii eterne. Unii au văzut în el o metodă foarte practică de a scăpa de dușmani. Se spune că primul căruia i-a trecut prin cap să ascundă otravă în interiorul unui inel a fost chiar faimosul orator Demostene. Nu se știe câți rivali a îndepărtat astfel, dar metoda a fost preluată și dusă la perfecțiune de familia Borgia, cunoscută în istorie pentru crimele sale, reale sau născocite. În cartea Crime celebre, semnată de Alexander Dumas, Cesare Borgia e descris ca purtând un inel cu două capete de lei, în ai căror dinți se afla otrava. Când Cesare Borgia dădea mâna cu dușmanul, presa inelul în palma celuilalt. Ducele zâmbea apoi și aștepta.

De la Prințesa Diana la Kate Middleton, soția lui William

Nicio bijuterie a anilor 1980 nu reprezintă, poate, mai bine o poveste de dragoste decât inelul Prințesei Diana. Povestea ei a captivat definitiv inimile tuturor, iar preferința ei pentru o anume bijuterie a devenit visul oricărei viitoare mirese. Era februarie 1981, când Diana Spencer intra în lumina reflectoarelor după ce fusese cerută în căsătorie de Prințul Charles. După anunțul oficial, cuplul a început pregătirile. Totul s-a desfășurat ca într-o poveste: rochia din mătase, procesiunea regală, cascadele de flori și, bineînțeles, preafrumoasa prințesă. Dar atunci când prințul a cerut-o pe Diana, el nu avea un inel pregătit, iar Dianei îi trebuia o bijuterie potrivită cu noul său statut de membru al familiei regale britanice. Toată lumea s-a gândit la o bijuterie scumpă, musai un diamant unicat de multe karate. Casa Garrard i-a prezentat câteva modele, dar Diana a ales un safir oval înconjurat de 14 diamante mici. Inelul său nu numai că nu era un unicat, dar făcea chiar parte din catalogul de bijuterii al casei regale; aceasta însemna că oricine avea 65.000 de lire sterline la acea vreme putea cumpăra un inel exact ca al ei. Alegerea Dianei a provocat surpriză și îngrijorare în rândul casei regale, dar și a publicului. Cu toate acestea, inelul cu pricina a devenit un simbol al angajamentului și, la căsătoria prințului William, fiul cel mare al Dianei, cu Kate Middleton, acesta a dăruit logodnicei sale inelul pe care îl purtase mama sa.

Fiecare lună cu piatra ei

În jurul pietrelor care ornează inelul s-a dezvoltat o întreagă istorie care le leagă de luna nașterii, oferind purtătorului noroc și protecție. Astfel, s-a considerat că luna ianuarie este reprezentată de granat, piatră a adevărului și a încrederii, protectoare împotriva otrăvirii, cu puteri miraculoase în oprirea sângerării și a infecțiilor. Ametistul e gema lunii februarie. Ea îi protejează pe soldați în luptă și dă purtătorului curaj. Piatra lunii martie e acvamarinul, ocrotitoarea marinarilor. Urmează aprilie cu diamantul, simbolul puterii, al curajului și invincibilității. Smaraldul e gema lunii mai. Protejează mintea și sănătatea ochilor. Pelerinii o purtau pentru a se proteja de pericole în timpul călătoriilor lungi. Perlele sunt asociate cu luna iunie. Dau puterea de a iubi, bani, protecție și noroc. Iulie e luna rubinului. Culoarea e asociată sexului, pasiunii și energiei. Piatra lunii august e olivina (piatră de culoare oliv). Aduce purtătorului noroc, pace și succes. Safirul e piatra lunii septembrie. Include pacea și iluminarea spirituală. Opalul reprezintă luna octombrie. Aduce frumusețe și statornicie. Topazul galben e asociat lunii noiembrie. În Evul Mediu se credea că poate vindeca bolile psihice și preveni moartea. E semn de creativitate și de echilibru. Topazul albastru reprezintă luna decembrie. Se consideră că atrage banii, succesul și dragostea.

Din fir de iarbă sau din aur, simbolul inelului a rămas același pentru sufletele romantice: iubire, speranță și credință. Pentru ceilalți, care și-au parafat cu ele înțelegerile sau căsătoriile morganatice, inelele n-au însemnat nimic altceva decât bani și putere.

Inelele astrologice

Credința că astrele influențează destinul oamenilor era foarte populară, atât printre astrologii egipteni, cât și printre cei greci și romani. Potrivit acestora, corpurile cerești puteau afecta apariția, temperamentul, dispoziția, caracterul, sănătatea și norocul oamenilor. Așa se face că inelele astrologice erau foarte întâlnite în perioadele cu pricina. Pentru a implora însă ajutorul zeităților planetare, era important ca inelul purtat pe deget să aibă piatra sau metalul potrivit fiecăreia dintre cele șapte planete. Inelul Soarelui avea diamante sau safire înglobate în aur, Luna – un cristal pe un inel de argint, Mercur – un magnet montat în argint, Venus – un ametist într-un inel de cupru, Marte – un smarald pe un cerc de fier, Jupiter – o piatră semiprețioasă (cornalină) pe un inel de cositor și Saturn – un turcoaz turnat în plumb.

În 1477, arhiducele Maximilian al Austriei îi dăruiește logodnicei sale, Maria de Burgundia, un somptuos inel cu diamante lansând o modă care avea să facă apocă printre aristocrați.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 19.09.11 23:40

„Tarfa Papei” sau „mireasa lui Hristos”
Lucrezia Borgia a fost una dintre cele mai remarcabile femei dintre cele care au trait in vremea Renasterii italiene. A fost banuita ca a intretinut relatii incestuoase cu fratele sau, Cesare Borgia, si chiar cu tatal sau, papa Alexandru al VI-lea. Motiv pentru care oamenii din popor au poreclit-o „fiica Satanei”, „tarfa Papei” si, ironic, „mireasa lui Hristos”.

umeroase omoruri prin otravire i-au fost atribuite, fara ca istoricii sa poata dovedi ca Lucrezia a fost intr-adevar o criminala. Lucrezia Borgia a vazut lumina zilei la 18 aprilie 1480, in castelul abatial din Subiaco, fiind fiica lui Rodrigo Borgia, cardinalul spaniol ce avea sa ajunga papa sub numele de Alexandru al VI-lea, si a curtezanei Vannozza Cattanei, amanta pe care cardinalul a tinut-o cel mai mult timp in preajma lui. Aceeasi metresa i-a facut cardinalului alti trei fii: Cesare, Juan si Gioffre.
Prin vointa tatalui sau, Lucrezia a fost destinata sa se casatoreasca cu un nobil spaniol. La doar 11 ani, a fost logodita cu un nobil din Valencia. Zestrea sa a cuprins 100.000 de scuzi valencieni, platiti parte in pietre pretioase si bijuterii, parte in scuzi de argint. Din motive necunoscute, doua luni mai tarziu contractul de casatorie a fost anulat, dar a fost incheiat un nou contract de logodna. Lucrezia a fost fagaduita unui alt nobil spaniol, in varsta de 15 ani. In 1492, dupa ce tatal sau a devenit papa, Lucrezia a fost casatorita cu Giovanni Sforza. Mireasa de 13 ani a fost condusa in fata tatalui sau, care a intampinat-o surazator, inconjurata de zece cardinali, numerosi episcopi si notabili. Lucrezia a ramas in apropierea Vaticanului, in palatul Santa Maria in Porticu, in vreme ce ginerele papei, nelinistit de intrigile Vaticanului, a preferat sa se retraga la domeniul sau din Pesaro. In primavara anului 1494, Lucrezia a parasit lumea vesela si poleita cu aur de la curtea romana, pentru a descoperi principatul din Pesaro: o campie mica, inconjurata de coline verzi si strabatuta de fluviul Foglia inainte de a se varsa in mare. Intre castel si campie a inceput pentru Lucrezia o viata linistita, insufletita uneori de modeste serbari. In toamna anului 1495, Lucrezia Borgia s-a intors la Roma. La 16 ani, contesa de Pesaro isi castigase deja o mare maiestrie in conduita vietii de curte. Farmecul Lucreziei a fost folosit de papa Alexandru al VI-lea pentru a reinvia stralucirea mondena a curtii sale. Dupa doi ani, Giovanni Sforza a fugit din Roma, de teama ca ar putea fi asasinat de fratele Lucreziei, Cesare. Oricum, Lucrezia se plictisise de sotul ei, de care se plangea ca o neglijeaza.
Poate pentru ca se simtea haituita in incinta palatului apostolic, Lucretia s-a supus obiceiului care impunea unei femei fara sot sa se retraga din societate si la 4 iunie 1497 s-a inchis in manastirea San Sisto, aproape de via Apia. In asteptarea divortului, in gradinile inflorite si in apartamentul de onoare al manastirii, Lucrezia a fost mai libera decat oricand. Rezultatul acestei libertati a fost ca Lucrezia a ramas insarcinata cu un valet de camera spaniol. O vreme a reusit sa ascunda sarcina, dar in a sasea luna, Cesare a aflat secretul si a dispus ca valetul si subreta Lucreziei sa fie ucisi. Aceste omoruri nu au putut opri scandalul si barfele. Dupa logodna cu Gaspare de Procida si casatoria cu Giovanni Sforza, a urmat mariajul Lucreziei cu Alfonso de Aragon, in 1498. In afara garniturilor de pietre pretioase si a bijuteriilor, Lucrezia primeste dota promisa de 40.000 de ducati. In 1499, Alfonso a fugit din Roma, speriat si el de Cesare. Lucrezia era insarcinata in luna a sasea. In scopul evitarii tentatiei Lucreziei de a se intalni cu sotul ei, papa a nascocit o stratagema: la 8 august a numit-o pe fiica sa, abia trecuta de 19 ani, guvernator al oraselor Spoleto si Foligno, functie inalta care nu fusese ocupata pana atunci decat de cardinali sau prelati. Lucrezia ocupa aceasta functie alaturi de Cesare, dar tanara nu s-a limitat doar la o prezenta formala. Ea s-a straduit sa administreze bine orasul: a organizat un corp de cavalerie pentru asigurarea securitatii publice, a pus sa fie cercetate cu grija de catre judecatorul sau obisnuit procesele dintre locuitorii orasului si a incheiat armistitiu cu orasul rival Terni.
Lucrezia s-a intors la Roma pentru a naste un baiat. La botez au participat 16 cardinali, 2 episcopi si numerosi ambasadori. Sacrul Colegiu al cardinalilor i-a oferit Lucreziei doua bomboniere din argint, continand in loc de bomboane douasprezece sute de ducati. Complicatele jocuri politice din peninsula au facut ca, in 1500, Alfonso sa fie asasinat din ordinul papei. Durerea Lucreziei a fost imensa. Nu avea decat douazeci de ani si Alfonso de Aragon fusese prima ei mare dragoste. Papa si Cesare au fost deranjati de durerea exagerata afisata de Lucrezia. Deoarece traditia impunea unei vaduve un doliu sever, Alexandru al VI-lea a pus la dispozitia fiicei sale o escorta de sase sute de cavaleri pentru a o insoti la Nepi, in cadrul auster al muntilor etrusci. Exilul nu a durat insa mult timp. In 1501, papa si-a vizitat noile posesiuni (cuceriri realizate de Cesare) din regatul Neapolelui. Pe durata acestei excursii, papa a lasat conducerea Vaticanului si a treburilor curente ale Bisericii pe seama Lucreziei. Tanara femeie s-a instalat in apartamentele papei. Lucrezia deschidea scrisorile adresate Sfantului Parinte si, pentru raspuns, se sfatuia cu un cardinal al curiei. Aceasta stranie situatie care presupunea ca o tanara femeie de douazeci si unu de ani sa conduca crestinatatea nu i-a socat deloc pe obisnuitii Vaticanului. In acest timp, Cesare i-a ales Lucreziei un nou sot: Alfonso d’Este, printul mostenitor al ducatului de Ferrara. Casatoria a fost oficiata la castelul Belfiore din Ferrara. Lucreziei i s-au servit mancarurile in farfuriile de argint la care aveau dreptul femeile maritate. Tanara femeie s-a bucurat nespus de aceasta onoare: in timpul vaduviei fusese obligata sa se foloseasca numai de vase de faianta. In 1502, Lucrezia l-a intalnit pe Pietro Bembo, un venetian adept al noii filozofii inspirate de Platon, intelectual, poet, curtenitor si dezinvolt, dar se pare ca relatia dintre cei doi a ramas doar la faza ei platonica. Cateva priviri piezise aruncate de Alfonso l-au facut pe Bembo sa paraseasca in graba Ferrara. La aflarea vestii mortii papei, in sufletul Lucreziei s-a produs o dezlantuire salbatica. Tanara femeie a jelit singura fiinta care a vegheat asupra ei din copilarie si care o ridicase la rang de printesa. Dupa alegerea noului papa, Iuliu al II-lea, Lucrezia a asistat la prabusirea lui Cesare si s-a straduit sa impiedice dezmembrarea ducatului Romagnei. In 1505, la moartea socrului ei, a devenit ducesa. Dupa trei ani, a mai nascut un baiat, viitorul Ercole al II-lea.
Lucrezia a fost din ce in ce mai des obligata sa guverneze singura Ferrara; sotul ei i-a incredintat conducerea treburilor statului in perioada in care a plecat in campanii militare sau in misiuni diplomatice. In 1516, la treizeci si sase de ani, Lucrezia ii daruise ducelui Alfonso patru fii, o fiica si era insarcinata cu un alt copil. In primavara anului 1519, intorcandu-se la Ferrara, Alfonso si-a gasit sotia intr-o stare avansata de oboseala, trasa la fata, cu tenul de culoarea plumbului si ochii incercanati. Noua sarcina se anunta foarte grea. Doctorii s-au gandit sa-i grabeasca nasterea, dar contractiile s-au declansat pe neasteptate. Fetita care s-a nascut nu a supravietuit. Dupa lungi zile de lupta cu moartea, medicii si-au pierdut orice speranta de a o mai salva pe Lucrezia.
Pe parcursul ultimilor doi ani de zile, Lucrezia devenise foarte cucernica, spovedindu-se zilnic si impartasindu-se de trei-patru ori pe luna. Muribunda a cerut sa se solicite papei Leon al X-lea, pentru ea, o indulgenta plenara care sa-i asigure mantuirea eterna. Moartea a survenit la 24 iunie 1519, dupa ce ducesa a primit cu plecata smerenie ultima impartasanie. Alfonso a insotit cortegiul funerar la biserica Corpus Domini, unde Lucrezia a fost inmormantata in cavoul ducal.

Portretul „fiicei Satanei”



Lucrezia a fost, incontestabil, o femeie frumoasa, care si-a pus amprenta din multe puncte de vedere asupra evenimentelor din epoca. Nu a ramas nici un tablou care sa ne-o infatiseze, ci numai cateva scrieri care o portretizeaza si in functie de care unii pictori au desenat-o. Se stie ca avea parul blond, buclat, greu, care ii ajungea pana la genunchi, o piele alba ca spuma laptelui, la mare pret in lumea romana de atunci, si un mers gratios, ce o facea sa para ca pluteste. Cronicarii vremii nu s-au putut decide in privinta ochilor, din cauza ca „isi schimbau frecvent culoarea”. Cei care au cunoscut-o in intimitate scriau ca avea ochi gri „inspirand cand moliciune, cand cruzime”. Cagnolo, un burghez din Parma, o descria astfel: „Este de inaltime medie, cu trasaturi delicate, fata putin alungita, ca si nasul de altfel; parul este ca aurul, ochii cenusii, gura mai degraba mare si dinti cu un smalt stralucitor: grumazul neted si alb, dar potrivit implinit. Toata fiinta ei respira buna dispozitie si o veselie tonica.”
Un posibil incest incrucisat

Dupa ce a nascut copilul facut cu valetul spaniol, Lucrezia a cunoscut in secret bucuriile maternitatii la Vatican, apoi in palatul Santa Maria in Porticu. Nu s-a auzit vorbindu-se prea mult despre acest misterios copil decat trei ani mai tarziu, cu ocazia legitimarii lui de catre papa Alexandru al VI-lea, la 1 septembrie 1501, tocmai in preajma plecarii Lucreziei la Ferrare. Au fost necesare doua bule pentru a legitima copilul si a-i asigura veniturile viitoare. Fiecare bula papala enunta o filiatie falsa. Prima afirma ca Giovanni este fiul lui Cesare si al unei femei nemaritate, iar a doua, tinuta multa vreme secreta, ca este fiul papei. Cand cele doua bule au devenit cunoscute s-a ajuns la concluzia ca „infantele roman” a fost fiul lui Cesare cu Lucrezia sau al Lucreziei cu papa, cu toate ca nicaieri nu exista un indiciu despre maternitatea Lucreziei. Incepand de atunci, acuzatia de incest patern lansata de Giovanni Sforza a revenit in actualitate si s-a imbinat cu aceea de incest fratern. Umanistul Sannazaro a compus o cumplita epigrama impotriva Lucreziei, sub forma unui epitaf latin: In acest mormant doarme Lucrezia, careia i s-ar potrivi mai bine numele de Thais, caci ea a fost fiica, sotia si nora lui Alexandru al VI-lea. „Aceasta acuzatie de incest incrucisat, reprodusa cu voluptate atat de poetii ostili familiei Borgia, cat si de poetii romantici, a fost reluata in secolul 20 de catre un scriitor, Giuseppe Portiglioti, care presupune ca tanara femeie a cerut sa fie intocmite doua bule pentru ca ea nu stia caruia dintre cei diu amanti, tatalui sau fratelui, i s-ar datora nasterea copilului”, afirma Ivan Cloulas.
pe larg [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Top 5 cele mai sângeroase femei din Evul Mediu

Mesaj Scris de Admin la data de 03.08.11 15:04

Top 5 cele mai sângeroase femei din Evul Mediu
Frumoase, bogate, puternice sau pur și simplu malefice. Iată un top a celor mai crude femei din istoria Evului Mediu.



5. Lucretzia Borgia (18 Aprilie 1480-24 iunie 1519): Lucretzia face parte din una dintre cele mai controversate familii din istorie. Familia Borgia este renumită pentru înșelăciuni, asasinări, corupție, perversiuni sexuale și nu numai. Despre Lucretzia se stie că a avut 3 mariaje care au avut ca scop servirea intereselor familiei. Lucretzia a avea o influență foarte mare printre oamenii bisericii. Există și un tablou celebru la Tate Britain ce o înfățișează pe Lucretzia pe scaunul papal în locul tatălui ei papa Alexandru VI. Se mai știe despre Lucretzia că purta mereu un inel cu otravă pe care îl folosea frecvent pentru a otrăvi băuturi.



4. Catherina de Medicis (13 aprilie 1519- 5 ianuarie 1589): Chaterina provine dintr-o familie de nobili italieni. Aceasta ajunge regina Franței prin căsătoria ei cu regele Franței Henry al II-lea. Deși nu deține mare putere în timpul vieții soțului ei, reușește să ia frâiele țării ca regentă a fiilor săi Charles IX și Henry III. Catherina este cunoscută pentru felul în care reușea să-și atingă scopurile, trăindu-și viața după principiile Machiavellice. Lupta ei împotriva protestanților, a hughentoților, își atinge punctul culminant în Masacrul din Ziua Sf. Bartolomeu când regele Charles IX dă ordinul: Omorâți-i pe toți! Masacrul din Ziua Sf. Bartolomeu a fost mai curând o luna ( 23 august- 29 septembrie) în care hughenoții au fost uciși in masă până când Navarre se convertește la catolicism. Catherina este învinuită si de moartea Jeannei d Albret, regina Navarrei.



1. Elisabeta de Bathory (7 august 1560- 21 august 1614): Elisabeta a fost o contesa unguroaică, supranumită contesa Dracula. Acesta împreună cu alte 4 femei au torturat prin mușcare, înțepare, tăiere, bătaie, ardere si ucis aproximativ 300 de fete și femei tinere. Victimile proveneau din familii sărace cărora li se promitea un trai mai bun la castelul Èachtice unde locuia Elisabeta. Există si un zvon conform căruia contesa obișnuia să facă baie în sângele victimilor ei deoarece credea ca așa pielea ei va rămane tânără mai mult timp.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.07.11 9:28

Reabilitarea lui Cesare Borgia
http://www.adevarulonline.ro/articole/reabilitarea-lui-cesare-borgia/300422

La 500 de ani după ce a fost ucis în bătălie, rămășițele lui Cesare Borgia, care l-a inspirat pe Machiavelli pentru celebra sa lucrare "Principele", vor fi mutate într-o biserică spaniolă. Pentru că s-a interzis înhumarea sa în pământ sfânt de către cardinalii îngroziți de păcatele sale, Borgia se află în prezent îngropat la Viana, în nordul Spaniei. Cesare Borgia a fost fiul nelegitim al Papei Alexandru al VI-lea și a fost făcut cardinal de către tatăl său la vârsta de 17 ani. La 25 de ani devenise deja criminal, iar la 27 cucerise o bună parte din Italia. A murit la Viana, în 1507, la 31 de ani, când a încercat să atace castelul orașului pentru a-l răsturna pe contele de Lerin. Inițial a fost îngropat sub altarul bisericii Santa Maria, dar a fost exhumat în 1527, când episcopul de Calahorra și-a exprimat nemulțumirea că un așa păcătos era îngropat în pământul unei biserici.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.07.11 9:27

Cesare Borgia - Principele ocolit de noroc
Doar la auzul numelui Borgia, pe cei mai multi dintre noi gandul ii poarta la renumele macabru al acestei familii, identificata inca din Evul Mediu cu venalitatea, coruptia, crima si desfraul. Dar familia Borgia nu a fost doar un cuib de vipere, asa cum incearca sa ne-o prezinte unii autori. Astazi, istoricii care privesc istoria fara ura si partinire sunt de acord sa constate ca membrii familiei Borgia au jucat un rol important in climatul politic al epocii, fiind poate primii care au subliniat necesitatea unificarii Italiei. Si totusi, dusmania pe care aveau sa si-o atraga, din partea celorlalti seniori italieni, va duce la identificarea lor, in cronicile vremii, cu imaginea Raului in stare pura.


Citeste mai departe...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.07.11 9:22

Rodrigo Borgia, Vicarul lui Cristos





Dupa funeraliile lui Inocentiu al VIII-lea, 23 de cardinali au intrat in conclav in Capela Sixtina din Sfantul Petru, la 6 august 1492; prin scrutinul din noaptea de 10 spre 11 august, a fost ales cardinalul Rodrigo Borgia, dar asupra alegerii sale planeaza banuiala de simonie. Rogrigo Borgia s-a nascut la 1 ianuarie 1431, la Játiva, acelasi oras in care s-a nascut si papa Calixt al III-lea, care il numise cardinal la doar 25 de ani pe larg [...]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.07.11 9:18

Lucrezia Borgia, femeia fatala si letala a Renasterii
De inaltime medie, cu parul blond, atarnand greu pana la genunchi, cu ochi gri, care aveau cand priviri languroase, cand feroce, Lucrezia este unul dintre cele mai controversate personaje ale Renasterii.
A fost victima sau acolita a fratelui ei, Cesare, si a tatalui lor, Papa Alexandru al VI-lea, doi asasini carora nimeni nu le-a stat in cale? Se spune ca familia Borgia detinea o otrava speciala, cantarella, un derivat al arsenicului, care nu ucidea pe loc. Papa Alexandru al VI-lea a folosit-o din “belsug” pe cardinalii carora ulterior le-a confiscat posesiunile, de aceea otrava a fost “botezata” ironic “licoarea succesiunii”. Se spune ca Lucrezia ar fi avut un inel cu piatra, cu un lacas pentru otrava, din care picura in cupele persoanelor “non grata” la banchetele organizate de Cesare si de tatal lor.
Fiica metresei unui cardinal
Lucrezia s-a nascut la 18 aprilie 1480, fiica a lui Rodrigo Borgia – nascut in Valencia, Spania, cu numele Roderic de Borja i Borja, care va deveni, in 1492, Papa Alexandru al VI-lea – si al contesei Vannozza dei Cattanei. Aceasta fusese casatorita de trei ori, fusese metresa cardinalului Giulio della Rovere, viitorul Papa Iulius al II-lea, iar din 1470, a inceput legatura sa cu Cardinalul Rodrigo, caruia i-a nascut patru copii, Giovanni (1474), Cesare (1475), Lucrezia (1480) si Gioffre (1482). Vannoza a fost inlocuita cu Giulia Farnese „La Bella”, socotita cea mai frumoasa femeie din epoca sa. Lucrezia, in compania Giuliei, a invatat arta curtezanelor.
Mama „copilului Romei”
La 13 ani, cand abia se intrezarea femeia, a fost casatorita cu Giovanni Sforza, atunci in varsta de 26 de ani – si el un fiu nelegitim al Lordului de Pesaro si Gradara. Conform Papei, casatoria nu s-ar fi consumat niciodata. Cat timp a durat divortul, Lucrezia s-a retras la o manastire in apropierea Romei. I s-a scos un certificat ca este virgina, desi era insarcinata, dar nu cu Giovanni. De vina era un tanar curier, Perotto, care ducea corespondenta dintre tata si fiica. Trupul acestuia a fost descoperit in Tibru. Copilul nascut in secret de Lucrezia in 1498 a fost prezentat trei ani mai tarziu de catre Papa, care a dat o bula, numindu-l „infanti Romano” („copilul Romei”). Intr-o a doua bula papala, il recunostea ca fiind chiar al lui! Totul ca micutul Giovanni sa fie numit mostenitorul ducatului de Nepi, fara sa ajunga vreodata sa-l stapaneasca.
La carma Vaticanului
„Virgina” Lucrezia a tinut copilul in preajma ei o vreme, ca frate vitreg, dupa care a urmat calea impusa de ilustrul ei tata. A fost casatorita cu Printul de Aragon, Alfonso – fiul regelui Neapolelui cu o metresa – in varsta de 17 ani. Cand familia Borgia a dorit o alta alianta, Alfonso a fost atacat la Roma, fiind lasat mai mult mort decat viu. Dus in apartamentul Lucreziei de la Vatican, era cat pe-aci sa-si revina, cand a primit vizita cumnatului Cesare. In „bratele” caruia a murit! Federigo, regele Neapolelui, a pornit cu oaste impotriva Papei, pe care il considera vinovat de uciderea fiului sau Alfonso. A pierdut nu numai batalia, ci si posesiunile. Dorind sa inspecteze noile achizitii, Papa Alexandru al VI-lea a lasat-o pe Lucrezia la carma Vaticanului. Avea 21 de ani si o Curia formata din cardinali resemnati in fata exceselor Papei.
Ultimul sot
Ultimul „ursit” de catre Papa a fost mostenitorul ducatului Ferrarra, Alfonso d’Este. Lucrezia a fost o sotie respectata si o mama desavarsita pentru cei cinci copii pe care i-a avut cu Alfonso. A murit la 24 iunie 1519, la zece zile dupa ce a nascut cel de-al saselea copil, care a trait doar cateva ore. Avea doar 38 de ani.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Borgia[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.07.11 9:15

CEZAR  BORGIA-
Aut Cezar, aut nihil - Sau Cezar, sau nimic.
=====
RODRIGO
LUCREZIA


Ultima editare efectuata de catre Admin in 17.07.15 21:37, editata de 12 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Borgia[v=]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum