DIASPORA EVREIASCA

Pagina 4 din 5 Inapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 26.02.06 22:32

Rezumarea primului mesaj :

KHAZARII - AL TREISPREZECELEA TRIB
http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/khazarii-al-treisprezecelea-trib_2525.html

“În Khazaria, oile, mierea și evreii se află din belșug” (Muqaddasi, “Descriptio imperii moslemici”, sec al X-lea)
N. Grigorescu
ISTORIA EUROPEI și a lumii nu poate fi înțeleasă, în adevărata ei semnificație, fără cunoașterea profundă a istoriei poporului evreiesc, istorie bazată pe o religie “națională” exclusivă, care a servit și care constituie premisele religiei creștine și islamice. Aceste două religii au o oarecare coloratură politică, unificatoare, de apropiere, dar într-o măsură incomparabil mai mică decât religia mozaică, coagulată pe plan mondial și caracterizată printr-o solidaritate exemplară. În general, religia nu schimbă etnia. Dominația politică îndelungată poate să ducă la formarea unei noi etnii. O religie adoptată voluntar, deci nu impusă prin forță, nu poate să ducă la asemenea rezultate. Probă sunt națiunile europene și islamice care s-au războit adesea între ele.
Religia mozaică înfățișează o permanentă comemorare și exaltare a unui popor alcătuit din 12 triburi (Simeon, Iuda, Beniamin, Ruben, Gad, Dan, Efraim, Manase, Isahab, Zebulon, Așer, Naftali) care au plecat din regiunea mesopotamică a centrului Ur, s-au deplasat în țara hitiților (Asia mică) apoi au ajuns în Egipt de unde au emigrat mai apoi în Palestina, unde s-au organizat în două regate: Iuda și Israel. După includerea Palestinei în Imperiul Roman, evreii semiți s-au întins în tot Imperiul, mai ales după distrugerea templului de la Ierusalim.
Puțini mai sunt azi evreii semiți împrăștiați în lume, cum ar fi sefarzii din Spania. Diferite alte popoare au adoptat religia mozaică. Între acestea, cel mai importat sunt khazarii, turcomani din stepele scititce, care și-au ales acestă religie în anul 740 a.d. cu toate că nu aveau nimic în comun cu poporul semit. Statisticile arată că astăzi, majoritatea preponderentă a celor 15-20 milioane de evrei din lume sunt de origine khazară, numiți Askenazi. Alungați de năvălitori, ei au împânzit Europa și America, unde au o bună situație materială și o mare influență politică. Această situație se datorește organizării extraordinar de eficiente a bisericii și comunităților mozaice din lume, legate într-o federație mondială. Așadar, mozaismul este o societate formidabilă, demnă de toată admirația, cu o structură socio-politică mai puternică decât etnia și statul. Pe plan istoric, gloria khazară nu poate lipsi din istoria “ebraică” a fondatorului Moise, deși vine de la un popor de rasă diferită, care pe drept cuvânt poate fi calificat, așa cum a făcut-o Arthur Koestler, drept al 13-lea trib.



Din secolul al VII-lea până în secolul al X-lea d.Hr. granițele răsăritene ale Europei între Caucaz și Volga erau dominate de un stat evreiesc numi Imperiul khazarilor. Acest stat a jucat un rol important în istoria Europei medievale și deci și a celei moderne. Numai datorită puternicelor atacuri ale khazarilor care au respins ofensiva arabă spre Caucaz, Imperiul Bizantin a reușit să supraviețuiască, și odată cu el, civilizația creștină. Țara khazarilor – cu populație de origine turcă – ocupa o poziție strategică cheie la poarta dintre Marea Neagră și Marea Caspică unde se înfruntau marile puteri orientale. Ea servea drept tampon care să ocrotească Bizanțul de invaziile triburilor barbare din stepele nordice: bulgari, maghiari, pecenegi, vikingi (ruși) și în același timp, armatele khazarilor au stăvilit ofensiva arabă împiedicând cucerirea Europei orientale de către musulmani. Date fiind împrejurările, nu ne poate surprinde faptul că în 732 – după o victorie a khazarilor împotriva arabilor – viitorul împărat Constantin V s-a căsătorit cu o prințesă khazară. Fiul lor, ajuns împărat a fost cunoscut sub numele de Leon Khazarul.
Dar cine erau acești khazari remarcabili atât prin realizările lor, cât mai ales prin convertirea la mozaism? Descrierile care au ajuns până în zilele noastre sunt destul de puține și provin adesea din surse ostile. O cronică georgiană îi identifică pe khazari cu armiile lui Gog și Magog. Originea numelui „khazar” au făcut subiectul a numeroase speculații: foarte probabil, cuvântul provine de la rădăcina turcească gaz = ”a rătăci” și înseamnă pur și simplu „nomad”. Derivate ale numelui „khazar” par a fi cuvintele „cazac” și „husar”, ambele însemnând călăreț; de asemenea cuvântul german „ketzer”, care înseamnă evreu. Dacă aceste interpretări sunt corecte, ele par să demonstreze o dată în plus importanța acestui popor.
Câteva cronici persane și arabe ne oferă date interesante despre khazari. De pildă, Yakubi, istoric arab din secolul al IX-lea trasează obârșia khazarilor până la Iafet, al treilea fiu al lui Noe. Una dintre primele referiri la khazari se află într-o cronică siriană datând de la mijlocul secolului al VI-lea. Alt izvor arată că ei fuseseră în centrul cu un veac înainte, fiind legați de huni. În anul 448, împăratul bizantin Teodosie II a trimis la Attila o solie în care se afla și oratului Priscus. Acesta, pe lângă informațiile prețioase privind obiceiurile și datinile hunilor, a transmis și anecdote despre un popor supus de huni pe care îi numește akațiri – foarte aproape de ak-khazari (khazarii albi). Priscus ne spune că Împăratul bizantin a încercat să atragă de partea lui acest neam războinic, dar lacomul șef khazar nemulțumit de banii oferiți a preferat alianța cu hunii. Cronica lui Priscus confirmă ideea apariției khazarilor pe scena europeană pe la mijlocul secolului al V-lea ca popor dominat de huni.
Odată cu prăbușirea Imperiului hunilor, după moartea lui Attila, khazarii scăpați de sub dominație, au invadat regiunile transcaucaziene ale Gruziei și Armeniei astfel că în cea de-a doua jumătate a secolului al VI-lea, au devenit forța dominantă printre triburile de la nord de Caucaz pe care le-au supus rând pe rând. Cea mai puternică rezistență au opus-o bulgarii, dar cum și ei au fost înfrânți: o parte dintre bulgari au migrat pe teritoriul Bulgariei de azi iar alții s-au deplasat spre nord-est și au rămas sub suzeranitatea khazarilor. Dar înainte de toate acestea, khazarii au fost dominați timp de un secol de o putere efemeră: regatul turcut. De la aceștia, khazarii au adoptat titlul conducătorului lor, cel de „Kagan”. De fapt, organizarea politică a khazarilor se aseamănă cu cea a japonezilor din perioada shogunilor: Regele khazarilor poartă titlul de „Mare Khagan”, dar puterea efectivă este deținută de locțiitorul acestuia, numit „Kagan Bek”. De la bun început, imperiul khazar a fost constituit dintr-un mozaic etnic eterogen – khazarii propriu-ziși fiind probabil o minoritate.
În anul 626, Împăratul Heraclie a încheiat prima alianță cu khazarii, pregătindu-și campania împotriva Persiei. Khazarii i-au furnizat acestuia 40000 de călăreți. În schimb, fiica Împăratului a fost promisă spre căsătorie Kaganului Ziebel, căsătorie care totuși nu a mai avut loc din cauza morții regelui khazar. La 20 de ani după Hegira, care a avut loc în anul 622, musulmanii cuceriseră deja Persia, Siria, Mesopotamia, Egiptul și asaltau Imperiul bizantin în chiar inima sa. Între anii 642 și 652, arabii au făcut incursiuni puternice în Khazaria, fiind respinși de fiecare dată; ultima oară în 652, într-o mare bătălie în care au pierit peste 4000 de arabi. Următorii 30 – 40 de ani a fost o perioadă de liniște. De mai multe ori (în anii 669, 673-678, 717-718) arabii au asediat Constantinopolul pe mare și pe uscat. Dacă ar fi reușit să împresoare orașul venind și din nord, soarta acestuia ar fi fost pecetluită. Între timp, khazarii și-au întărit puterea înspre Ucraina de azi. Războaiele arabo – khazare s-au reluat cu incursiuni de ambele părți.


Evenimentul cel mai important în istoria khazarilor, care a avut consecințele cele mai importante în viitor, a fost cel al convertirii acestora la mozaism în anul 740. Care a fost motivația acestui eveniment unic? Dacă raționăm din punctul de vedere al politicii puterii, lucrurile par să se clarifice. La începutul secolului al VII-lea lumea era polarizată între cele două puteri ce reprezentau creștinismul și islamismul: Imperiul Bizantin și Califatul arab. Imperiul khazar reprezenta o „a treia forță” care se dovedise pe potriva celorlalte două, atât ca adversar cât și ca aliat – dar el nu-și putea păstra independența dacă accepta fie creștinismul fie islamismul. Prima alegere l-ar fi subordonat automat Imperiului Bizantin iar cea de-a doua califului de la Bagdad. Atât bizantinii cât și arabii făcuseră eforturi pentru convertirea khazarilor, dar fără succes. În același timp, khazarii învățaseră că religia lor inițială (de tip animist) era primitivă în comparație cu marile religii monoteiste, dar și incapabilă să ofere conducătorilor autoritatea spirituală și juridică de care se bucurau împăratul și Califul. Ce altă soluție ar fi putut fi mai logică decât să îmbrățișeze un al treilea crez, care în plus reprezenta temelia venerabilă a creștinismului și islamismului? E totuși absurd să ne închipuim că acești oameni au adoptat peste noapte o religie ale cărei dogme nu le erau cunoscute. În realitate, khazarii îi cunoșteau bine datorită unui aflux de cel puțin un secol de emigranți veniți din Bizanț, în urma persecuțiilor religioase. La momentul convertirii, în Khazaria exista deja o comunitate evreiască importantă.
Împrejurările care au condus la convertire sunt învăluite în ceață, dar principalele izvoare arabe și ebraice au câteva elemente comune fundamentale. Într-o lucrare a cronicarului arab Masudi se spune că în vremea lui Harun al Rașid, împăratul bizantin i-a silit pe evrei să emigreze; acești evrei au sosit în țara khazarilor unde au găsit “un neam inteligent dar neînvățat căruia i-au oferit religia lor. Localnicii au socotit-o mai bună și au acceptat-o”. A doua relatare se află în “Cartea regatelor și drumurilor” de Al-Bakri (secolul XI). Cronicarul arab povestește astfel: Regele khazarilor, care fusese păgân, îmbrățișase creștinismul (de fapt, khazarii adoptaseră formal și pentru o scurtă perioadă 737-740 islamismul în urma unei înfrângeri din partea arabilor; autorul arab a vrut să-și menajeze cititorii).
Apoi, și-a dat seama că e fals și a vorbit cu dregătorii săi. Aceștia i-au spus că cei care sunt stăpâni pe cărțile sfinte sunt trei. Adună-i laolaltă, cere-le să-și apere credința, și apoi urmează-l pe acela care se va dovedi stăpân pe adevăr. Regele a trimis la creștini după un preot. La rege se afla un evreu, priceput la vorbă, care i-a pus întrebări preotului: “Ce zici de Moise și de Tora care i-a fost dezvăluită?” Și preotul a spus că “Moise e un prooroc și Tora grăiește adevărul”. Atunci evreul a spus: “Omul acesta a mărturisit adevărul crezului meu”. Iar regele l-a întrebat pe preot în ce crede și acesta a spus: “Eu zic să Iisus Hristos este fiul Mariei, este Cuvântul și a dezvăluit tainele în numele lui Dumnezeu.”. Și atunci evreul a spus regelui: “Omul acesta propovăduiește o dogmă pe care n-o cunosc, dar încuviințează spusele mele”. Preotul nu a mai avut ce replica. Atunci regele a trimis și după un musulman, dar evreul a năimit pe cineva să-l otrăvească. Astfel evreul a reușit să-l câștige la credința lui pe rege. (Fără îndoială, istoricii arabi au vrut să îndulcească amarul. Dacă învățatul musulman ar fi participat la dezbatere, ar fi căzut în aceiași capcană ca episcopul creștin, întrucât ambii acceptau adevărul Vechiului Testament.)
Principalul izvor evreiesc constă în așa-zisa “corespondență khazară”. E vorba de un schimb de scrisori, în ebraică, între Hasdai Ibn Saprut, evreul care era prim-ministrul Califatului Cordobei, și Iosif, regele khazarilor. Autenticitatea acestei corespondențe a format obiectul unei controverse, dar acum e acceptată de majoritatea istoricilor. Schimbul de scrisori a avut loc cândva între anii 954 și 961. Hasdai a auzit mai întâi de existența unui regat evreiesc independent de la niște negustori din Persia, dar inițial nu i-a crezut. Ulterior, bizantinii i-au confirmat relatarea negustorilor, adăugând numeroase amănunte și date referitoare la Regatul khazarilor și la regele de atunci – Iosif. Drept care Hasdai s-a hotărât să trimită soli cu o scrisoare la Iosif. Scrisoare conținea întrebări referitoare la organizarea statului khazar precum și întrebarea “căruia dintre cele 12 triburi în aparține poporul khazar?”
În răspunsul primit de la regele khazar, acesta oferă o relatare amănunțită a convertirii – poate chiar legendară, căci trecuseră deja 2 secole de la aceasta. Regele Iosif vorbește de strămoșul său Bulan, căruia i-a apărut în vis un înger care l-a îndemnat să se închine la singurul Dumnezeu adevărat. De asemenea, îngerul îi cere să clădească un lăcaș de închinăciune în care să poate sălășlui Atotputernicul, sfătuind-ul să atace Armenia pentru a face rost de aurul și argintul necesar. După aceste fapte de arme (invadarea Armeniei) faima regelui s-a răspândit în toate țările. Împăratul bizantin și califul musulmanilor au trimis solii cu daruri de preț și cu oameni învățați care să-l facă să treacă la credința lor. Dar regele Bulan a trimis și după un evreu învățat și i-a pus laolaltă pe aceștia să-și apere credințele lor. Iată dar încă o dată o masă rotundă a clericilor – cu diferența că musulmanul nu a fost otrăvit pe drum. Tiparul dezbaterii este același: după discuții lungi și inutile, regele amână întâlnirea cu trei zile, apoi îi cheamă pe oponenți separat. Îl întreabă pe creștin care dintre celelalte două religii sunt mai aproape de adevăr, iar acesta spune că cea a evreilor. Din partea musulmanului primește același răspuns.
Din răspunsul regelui Iosif mai aflăm și o genealogie a poporului său. Deși se dovedește a fi un naționalist evreu feroce, el nu pretinde – ceea ce ar fi fost imposibil să susțină – că neamul său ar fi de origine semitică. El îi urmărește ascendența nu până la Sem ci până la Iafet, al treilea fiu al lui Noe, sau mai precis până la strănepotul lui Iafet, Togarma – pe care îl consideră strămoșul tuturor triburilor turcice. Iosif afirmă că Togarma a avut zece fii, iar numele acestora corespund triburilor: uiguri, durstuși, avari, huni, vasilieni, tarniaci, khazari, zagoreni, bulgari, sabiri (câteva dintre popoarele stepelor). Trăsătura caracteristică a acestei genealogii o constituie amestecarea Genezei cu tradiția tribală turcică. Tot din scrisoarea regelui Iosif, putem trage concluzia că iudaizarea khazarilor s-a făcut în mai multe etape: inițial, aceștia au adoptat o formă primitivă de iudaism, întemeiată numai pe Biblie și excluzând Talmudul, pentru ca peste vreo două generații să accepte iudaismul talmudic. Dealtfel, karaiții – o sectă iudaică care nu accepta Talmudul – a supraviețuit în Khazaria până în vremurile moderne.
După o perioadă de liniște și înflorire, asupra khazarilor s-a dezlănțuit un nou pericol: vikingii – varegii. Acești navigatori îndrăzneți înaintau spre sud pe mare și pe râuri, purtând războaie de pradă. Timp de peste un secol și jumătate, acordurile comerciale și războiale au alternat. Foarte încet, scandinavii și-au schimbat caracterul, slavizându-se prin amestecul cu supușii și vasalii lor și adoptând în cele din urmă credința creștin-ortodoxă. La sfârșitul secolului al X-lea s-a format astfel poporul rus. Dealtfel, khazarii au exercitat o oarecare influență asupra varegilor. Acest lucru ni-l arată și faptul că primii conducători varegi de la Novgorod au adoptat titlul de “kagan”. Totodată, în orașul khazar Itil exista o colonie importantă de varegi, în timp ce în Kiev era și o comunitate de evrei khazari. În ce privește orașul Kiev, acesta a fost inițial sub suzeranitate khazară, dar a trecut mai apoi în stăpânirea varegilor. Kievul avea să devină leagănul primului stat al rușilor.


Un alt popor cu care khazarii au avut legături strânse au fost maghiarii. Aceștia au fost aliații khazarilor încă de la apariția Imperiului khazar. Maghiarii – stabiliți pe Don – au avut rolul de a-i ajuta pe khazari să stăvilească înaintarea varegilor spre sud-est. Relațiile dintre khazari și maghiari s-au strâns tot mai mult: în primul rând, khazarii le-au dat un rege care a întemeiat prima dinastie maghiară, în al doilea rând, mai multe triburi khazare – revoltate împotriva conducătorilor – s-au unit cu maghiarii, transformându-le astfel caracterul etnic. În secolul X, în Ungaria se vorbeau încă atât maghiara cât și khazara. Dealtfel, limba maghiară a preluat numeroase cuvinte de origine khazară. Și după stabilirea maghiarilor în Panonia, legăturile cu Khazaria au continuat, mulți evrei khazari fiind primiți în Ungaria.
Odată cu creșterea puterii rusești, și mai ales după convertirea rușilor la creștinism, legăturile dintre Constantinopol și Khazaria s-au deteriorat. Simptomatică pentru această atitudine a fost predarea Chersonului către ruși. În anul 965, khazarii au suferit o înfrângere gravă din partea rușilor, pierzându-și imperiul. Totuși ei și-au păstrat independența – dar în niște granițe mai restrânse – și credința. Jertfirea alianței cu khazarii s-a dovedit în cele din urmă a fi un act de miopie politică pentru Bizanț. Khazarii izbutiseră să țină piept valurilor de năvălitori turci și arabi, protejând astfel Imperiul Bizantin. Rușii însă nu reprezentau însă un pericol pentru războinicii nomazi ai stepelor. Dealtfel, ca urmare a presiunilor nomazilor, centrele puterii rusești s-au deplasat spre nord iar Kievul a intrat într-un declin rapid. În vidul de putere creat, au năvălit popoarele turcice, care s-au instalat în Anatolia, după marea bătălie de la Manzikert.
Este interesant să vedem cu erau receptați khazarii de către popoarele cu care s-au învecinat. În Cronica rusească se vorbește despre “țara evreilor” care înfruntau armatele cnejilor ruși. Se vorbește de asemenea despre un evreu uriaș care a venit cu o armată până în stepele Țețar sub muntele Sorocin (nu se știe locul acestor toponime) si numai vitejia generalului Vladimir i-a salvat pe ruși. De asemenea, printre evreii occidentali circulau povești privind un regat al “evreilor roșii”, numiți astfel probabil din pricina pigmentației ușor mongole a multor khazari. Un alt fragment de folclor semilegendar l-a inspirat pe Benjamin Disraeli (politician și romancier englez) să scrie un roman istoric “Uimitoarea poveste a lui Alroy”. În secolul al-XII-lea s-a născut în Khazaria o mișcare mesianică ce și-a propus să înceapă o “cruciadă” evreiască pentru cucerirea Palestinei. Inițiatorul mișcării erau un evreu khazar pe nume Solomon ben Duji (sau Ruhi sau Roy). Acesta a trimis scrisori tuturor evreilor din țările înconjurătoare spunând că a sosit timpul ca Dumnezeu să-i adune la Ierusalim.
Peste 20 de ani, fiul lui Solomon ben Duji, pe nume Menahem și-a luat porecla David al-Roy și titlul de Mesia. El a reușit să adune o armată considerabilă – în care grosul îl constituia evrei khazari – și a izbutit să ocupe o fortăreață lângă Mosul. De aici spera să-și conducă armata spre Țara Sfântă. David a stârnit numeroase valuri, dar ierarhia rabinică din Bagdad a manifestat ostilitate față de mișcarea lui. David al-Roy a fost asasinat, iar mișcarea lui s-a destrămat curând. Conform unei teorii recente, steaua lui David – simbolul statului Israel – a început să fie un simbol național de la cruciada lui David al-Roy.
La mijlocul secolului al XIII-lea, regatul khazar a căzut victimă marii invazii mongole declanșată de Ginghis Han. Chiar și atunci, a rezistat cu îndârjire până ce s-au predat toți vecinii săi. Dar atât înainte cât și după ridicarea mongolilor, khazarii au trimis multe lăstare și ramificații în țările slave nesubjugate, contribuind astfel la făurirea marilor centre evreiești din Europa răsăriteană – și mai apoi Occidentală. Am amintit deja despre diaspora khazară din Ungaria. Cronicarul bizantin Ioan Cinnamus vorbește de trupe evreiești din cadrul armatei ungare, în anul 1154. Dealtfel, inițial Ungaria era bilingvă iar sistemul de conducere era inspirat din dualismul monarhic al khazarilor: țara era condusă de un rege și de un “gyula”, comandant al armatei. Acest sistem a durat până la sfârșitul secolului al X-lea când regele Ștefan a adoptat religia catolică și l-a învins pe un “gyula” răzvrătit care, evreu fiind, nu vroia să se creștineze. Acest episod a pus capăt dualismului monarhiei dar nu și influenței comunității khazaro-evreiești din Ungaria. Mult timp după creștinare, evreii dețineau funcții importante în regatul ungar. Pe lângă ocupația mongolă, ciuma neagră a grăbit migrația khazarilor spre vest. După cum am amintit, în Kiev a existat o comunitate khazară. În Ucraina și Polonia sunt numeroase toponime derivate de la “khazar” sau de la “jid” (evreu) – Jidovo, Kozarzewek, Kozara, Kozarzow, Jidovska etc. Toponime asemănătoare se găsesc și în Munții Carpați și Tatra precum și în Austria. În timp ce majoritatea evreilor khazari au emigrat spre apus, unele grupuri au rămas acolo unde erau, în Crimeea și Caucaz, formând enclave evreiești ce au supraviețuit până în epoca modernă.
Foarte mulți dintre khazari au emigrat în Polonia și Lituania, la începutul existenței lor. Această politică a fost generată de atitudinea occidentală a conducătorilor polonezi care doreau să-și modernizeze țara (în afară de evrei, au fost acceptați foarte mulți emigranți germani). În Carta acordată de Boleslav în 1264, evreii aveau dreptul să-și țină propriile școli, sinagogi și judecătorii; puteau deține proprietăți funciare și de practica orice comerț doreau. În timpul domniei regelui Ștefan Bathori (1575-1586), evreii aveau dreptul la un parlament propriu și de a percepe impozite de la coreligionarii lor.
Pentru a înțelege importanța comunității khazaro-evreiască din Polonia și situația ei privilegiată, următorul fapt este concludent: În a doua jumătate a secolului al XIII. papa Clement IV adresează o encliclă unui prinț polonez în care deplânge faptul că în mai multe orașe poloneze sunt numeroase sinagogi, unele mai înalte decât bisericile, mai maiestuoase și mai frumos împodobite. În legătură cu numărul evreilor, istoricii moderni apreciază că aceștia erau circa 500.000 în Regatul polono-lituanian, la mijlocul secolului al XVII-lea. Conform enciclopediei iudaice, în același timp, numărul total al evreilor de pe glob nu atingea decât un milion. Aceste date par să indice că în cursul evului mediu, majoritatea credincioșilor mozaici erau khazari. Aceștia au constituit baza comunităților ebraice din Rusia, Polonia, Lituania, Ungaria, România, unde au întemeiat acea comunitate evreiască care a devenit majoritatea dominantă a evreimii mondiale de azi. Chiar dacă aceste comunități au primit emigranți și din alte regiuni, elementul khazar a rămas majoritar. Această teorie, sprijinită de dovezi puternice, ar merita o discuție mai serioasă. Din păcate, ea este omisă – fie din neștiință, fie dintr-un anumit orgoliu “semitic”.
Mulți istorici au încercat să subestimeze contribuția khazarilor la istoria evreiască, considerând că evreii din Europa de Est au imigrat la un moment dat din Occident. Spre sfârșitul primului mileniu, cele mai însemnate așezări evreiești erau în Spania maură (evreii sefarzi, care, după cum am văzut erau tratați cu toleranță de către mauri) Franța și Renania. Unele comunități existau încă de pe vremea romanilor. Ba chiar un grup de evrei a trecut în Anglia, fiind invitați de Wilhelm Cuceritorul care avea nevoie de capitalul lor (în 1290 urmau să fie expulzați). În toate aceste cazuri (exceptând Spania) este vorba de comunități relativ mici ca număr, care în plus au fost decimate în urma persecuțiilor religoase. Concepția tradițională privind emigrația evreilor germani spre Polonia este o simplă legendă – sau mai bine zis o ipoteză ad-hoc inventată de cei care nu cunoșteau istoria khazară. Nu există nici un fel de dovezi privind un asemenea exod. De fapt, spre sfârșitul secolului al XIV-lea, practic nu mai existau evrei în Franța și Germania (în orice caz, un număr infim).
Evreii care au întemeiat comunitățile moderne din Anglia, Franța și Olanda erau de altă origine: evrei sefarzi siliți să fugă din Spania în urma persecuțiilor religioase de după reconquistă. Alte dovezi împotriva presupusei origini germane a evreimii răsăritene le oferă structura idișului, limbajul popular al maselor evreiești. Idișul e un amestec curios de ebraică, germană medievală și elemente slavone și se scrie cu litere ebraice. La prima vedere, cantitatea mare de împrumuturi germane din idiș pare să contrazică teza privind originea khazară a evreimii răsăritene. Dar lucrurile stau tocmai dimpotrivă. În primul rând, nici o componentă lingvistică provenind din Germania apuseană nu se găsește în idiș. Componenta germană care a intrat în idiș este de origine germană răsăriteană. Să ne amintim de puternica prezență a emigranților germani în Polonia și lucrurile se vor clarifica. Numai germanii erau mai influenți decât evreii din punct de vedere economic și cultural. Nu e greu de înțeles de ce imigranții khazari au fost siliți să învețe nemțește dacă vroiau să răzbată în viață: limba germană era o necesitate fundamentală în orice contact cu orașele.
O explicație complementară e și imigrația redusă a unor elemente evreiești din Germania, dar care prin superioritatea lor culturală, au avut o influen ță importantă asupra coreligionarilor lor din răsărit. Caracteristic e și faptul că singura secțiune a evreilor khazari care nu au acceptat idișul a fost secta karaiților – dar aceasta era doar excepția, nu regula.
În concluzie. Evreii din prezent se împart în două categorii: sefarzi și așkenazi. Sefarzii descind din evreii care trăiseră în antichitate în Spania până când au fost expulzați de acolo și s-au instalat în țările mediteraneene și mai puțin în Occident. Ei vorbeau un dialect hispano-ebraic, numit “ladino” și și-au păstrat propriile tradiții și mituri. Numărul lor este estimat la circa 500000. În același timp, evreii așkenazi – de origine khazară – numără circa 11 milioane. (Ca un amănunt picant, să pomenim faptul că Așkenaz se numea un frate al lui Togarma pe care, după cum spunea Iosif al khazarilor, aceștia îl revendicau drept strămoșul lor.) Termenul de “antisemitism” este așadar fără noimă, consituind o concepție falsă împărtășită atât de evrei, cât și de cei care i-au persecutat.
Povestea imperiului khazar, prezentată mai sus, începe să apară ca “cea mai cruntă farsă pe care a pus-o la cale istoria” (Arthur Koestler).


Ultima editare efectuata de catre Admin in 16.07.11 17:41, editata de 3 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Consiliul Evreiesc din Germania doreste aplicarea cenzurii i

Mesaj Scris de Admin la data de 28.08.07 17:02

Consiliul Evreiesc din Germania doreste aplicarea cenzurii internetului


Consiliul central al evreilor din Germania ia in considerare depunerea unei plangeri penale impotriva site-ului YouTube pentru ca ar fi permis incarcarea pe internet a unor videoclipuri care ar promova “ura de rasa” si ar face “apologia razboiului”, scrie ziarul evreiesc Haaretz.


Aceasta intentie a fost dezvaluita de vicepresedintele Consiliului evreiesc, Salomon Korn, intr-o aparitie televizata la un post german. “Eu astept ca procuratura, autoritatile specializate si, daca este necesar, chiar guvernul german sa ia masuri”, a declarat acesta.
Organizatia evreiasca sustine ca pe site-ul YouTube, care si asa cenzureaza din motive politice diverse montaje video, se pot viziona filme de propaganda national-socialista din timpul celui de al doilea razboi mondial, dar si videoclipuri ale diferitelor trupe interzise de rock nationalist, precum Kommando Freisler sau Landser.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Mâncarea cușer>>ultima modă în Statele Unite

Mesaj Scris de Admin la data de 06.08.07 8:17

Mâncarea cușer>>>>>ultima modă în Statele Unite
de Eva GALAMBOS |

http://www.gandul.info/caleidoscop/mancarea-cuser-ultima-moda-statele-unite.html?3938;872974

În fiecare săptămână, Madonna se duce la restaurantul Prime Grill din Hollywood unde consumă mâncare în exclusivitate cușer și bea vin de Canaa, Paris Hilton comandă grătar cușer, Bono mănâncă sushi pregătit sub supraveghere rabinică, David Trump își organizează întâlnirile de afaceri la unul dintre restaurantele cușer din New York, și toți ascultă muzică israeliană, intepretată de Sarit Haddad și Eyal Golan.
A mânca feluri cușer a devenit trendy în Statele Unite, scrie publicația israeliană „Yediot Aharonot”. Înainte de prima înghițitură, celebritățile se interesează dacă pe ceea ce consumă s-a aplicat ștampila „cușer”. Nu se știe de ce Paris Hilton a fost atrasă de acest tip de mâncare, dar ea este principala responsabilă în transformarea felurilor cușer într-o modă în rândul tinerilor de la Hollywood. Spre uimirea tuturor, ea a ales să-și serbeze ziua de naștere la un bar cușer de fripturi și sushi.

Și-a invitat 40 de prieteni și au venit 200. Popularitatea în rândul oamenilor de afaceri i se datorează lui Donald Trump, dar cel mai mare ajutor la răspândirea acestei mode a fost oferit de Sasha Baron Cohen, eroul filmului „Borat”, care-și lasă lunar jumătate din salariu la restaurantul Prime Grill. Aici și-a celebrat nominalizarea pentru Oscar împreună cu logodnica lui și câțiva prieteni.
După 3300 de ani, America descoperă că mâncarea cușer este sănătoasă. Noi restaurante cușer proliferează ca ciupercile după ploaie în marile orașe americane, pe rafturile supermarketurilor se înmulțesc produsele cușer și principalii producători de lactate vor neapărat să aibă ștampila cușer pe mărfurile lor, știind că și creștinii vor astfel de produse.
În Manhattan s-au deschis restaurante cușer chinezești, franțuzești, japoneze, indiene, iraniene, chiar și budiste, iar în ultimul deceniu vânzările de produse cușer în supermarketurile americane au crescut în medie anuală cu 15 la sută, comparativ cu patru la sută ale produselor necușer. 11 milioane de americani cumpără această mâncare atunci când în SUA trăiesc doar șase milioane de evrei.
Într-un sondaj de opinie recent, realizat de Mintel International, 55 la sută dintre consumatorii de produse cușer au declarat că le mânăncă deoarece consideră că sunt mai sănătoase. Ele sunt populare mai ales în rândul fanilor de hrană sănătoasă și a vegetarienilor care știu că, dacă se duc într-un restaurant cușer de lactate, nici o fărâmă de carne nu le va ajunge pe farfurie (regulile cușer interzic consumarea cărnii împreună cu lactatele n.r.) și că în salate nu vor găsi bucăți de slănină.
Americanilor le place că această mâncare este pregătită sub strictă supraveghere, deși cei însărcinați cu acest lucru au grijă numai ca vesela folosite pentru carne și lactate să nu se amestece. Potrivit unei analize publicate înainte de 4 iulie, brand-ul cel mai vândut în America îl reprezintă cârnații Hebrew National, preparați numai din carne de vacă. Musulmani și creștini consumă produse cușer iar unele grupuri creștine urmează un regim care se pregătește „în spiritul Bibliei”. Poate fenomenul cușer va dura mai mult decât moda scientologiei ori a Cabalei, deoarece la Hollywood există un număr mare de evrei faimoși pe care americanii vor să-i imite, spun sociologii americani.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Lege si ordine: gratierea lui Scooter Libby

Mesaj Scris de Admin la data de 21.07.07 11:54

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Zemy Apfelbaum, Wizrom: Dezvoltam 10 solutii de b

Mesaj Scris de Admin la data de 13.07.07 20:23

Zemy Apfelbaum, Wizrom: “Dezvoltam 10 solutii de business”

A stat un an in Franta, dar s-a intors pentru a face afaceri in Romania. La Wizrom Software se afla de 13 ani. Zemy Apfelbaum, director de vanzari la Wizrom Software, bifeaza la categoria cea mai mare realizare profesionala primul contract de un milion de euro, semnat la sfarsitul anului trecut.

- Primul job?
- Am ajuns in Franta, la Paris, in 1993, cu o bursa de merit primita de la Facultatea de Matematica. Am lucrat un an de zile ca programator. Aveam un program de lucru normal, de 8 ore, si eram platit cu jumatate din salariul mediu primit la vremea respectiva de un francez. Dupa terminarea studiilor, universitatea mi-a oferit un post de seminarist si am avut posibilitatea sa pastrez slujba pe care o aveam, dar nu am putut sa raman in Franta. La vremea respectiva, in tara incepeau sa prinda contur multe afaceri si lucrul asta ma atragea. De asemenea, un rol important in luarea deciziei de a reveni in Romania l-a avut dorinta mea de a fi alaturi de familie, care imi ofera o mare parte din energia necesara si pe plan profesional.

- Cum a fost perioada petrecuta in Franta?
- Practic, nu am avut timp sa ma obisnuiesc cu modul de viata din Franta. De altfel, nici nu am plecat la bursa cu gandul de a ramane, ci am considerat jobul o experienta pe care aici nu o puteam avea.

- Cea mai mare realizare profesionala?
- Primul contract de un milion de euro, pe care l-am semnat la sfarsitul anului trecut. Sunt mandru de tot ce am realizat in cei 13 ani la Wizrom: ne-am marit cota de piata, ne aflam printre cei mai importanti furnizori de solutii de business, ne-am extins aria de acoperire si pe segmentul companiilor mari.

- Principalele produse ale companiei ?
- Wizrom Software dezvolta zece solutii de business, trei dintre ele fiind destinate exclusiv companiilor mari. Principalele solutii informatice ale companiei sunt WizCount si WizPro, care reprezinta fiecare aproximativ 30% din valoarea contractelor incheiate. La acestea doua se adauga WizSalary, care este lider de piata in categoria solutiilor de salarizare, management de personal si resurse umane, fiind utilizata pentru calcularea salariilor a aproximativ 14% din totalul angajatilor firmelor private din Romania. Peste 20% din valoarea contractelor incheiate de companie sunt acoperite de WizSalary.

- Ce cifra de afaceri a avut compania in 2006? Care sunt obiectivele pentru 2007?
- Valoarea totala a contractelor inregistrate de Wizrom in 2006 a fost de 7,5 milioane USD, cu 1,5 milioane USD mai mult decat in 2005. De asemenea, in 2006, Wizrom a inregistrat o crestere a numarului de clienti cu 20% si a ajuns la 2.400, in comparatie cu anul precedent, cand numarul acestora a fost de aproximativ 2.000. In acest an, mizam pe o crestere de aproximativ 30% a valorii contractelor, in comparatie cu anul anterior, evolutia fiind sustinuta si de faptul ca Wizrom ocupa un loc din ce in ce mai important pe piata solutiilor de business pentru IMM-uri.
Vrem sa crestem cota de piata a companiei. De aceea, la inceputul acestui an am intrat si pe segmentul solutiilor de business destinate companiilor mari.

- Cate ore petreceti in medie pe zi la birou?
- Nu merg pe ideea ca trebuie sa petrec la birou un anumit numar de ore, nu mi-a placut niciodata sistemul de lucru functionaresc. Ce-i drept, prefer sa vin la birou dimineata, dar stau atat timp cat este nevoie. Recunosc ca, uneori, se intampla sa petrec la serviciu si o parte din noapte.

- Destinatia de vacanta preferata?
- Vara prefer destinatiile linistite si plajele neaglomerate, unde ma pot relaxa. Cateva insule grecesti sunt, din aceasta perspectiva, tinta favorita in vacante. Pentru celelalte perioade ale anului optez pentru turismul cultural.

- Principalul "hobby" din week-end ?
- MBA-ul pe care il urmez nu-mi mai lasa mult timp la dispozitie pentru hobby-uri. Dar sunt intotdeauna bucuros sa ma intalnesc cu prietenii sau sa joc tenis.

, [pe larg]
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Bush, criticat pentru grațierea fostului consilier al lui Ch

Mesaj Scris de Admin la data de 03.07.07 13:07

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Lewis Libby e chemat la închisoare

Mesaj Scris de Admin la data de 16.06.07 7:51

Lewis Libby e chemat la închisoare

Fostul oficial de la Casa Albă, Lewis Libby, a primit ordinul de a se prezenta la închisoare pentru efectuarea a doi ani și jumătate. Ordinul de prezentare a fost înaintat de judecătorul federal Reggie Ealton, care l-a acuzat pe Libby că ar fi mințit justiția. Odată la închisoare, fostul oficial american va trebui să își ispășească pedeapsa, fără a aștepta încheierea procesului.

Președintele american George W. Bush și-a afirmat părerea de rău în acest caz, precizând că familia lui Libby va fi nevoită să treacă printr-o situație neplăcută. Totodată, „Scooter“ Libby are dreptul de a înainta apel, la fel ca înainte, însă președintele va continua să nu intervină în procedura judiciară.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Libby, după gratii

Mesaj Scris de Admin la data de 07.06.07 18:52

Libby, după gratii
Fostul director de cabinet al vicepreședintelui SUA Dick Cheney, Lewis Libby, a fost condamnat la doi ani și jumătate de închisoare pentru că a mințit în instanță în cadrul unui scandal politico-mediatic legat de războiul din Irak. Judecătorul Reggie Walton, însărcinat cu acest caz la tribunalul federal din Washington, l-a condamnat, de asemenea, la o amendă de 250.000 de dolari. În vârstă de 56 de ani, Libby a fost recunoscut vinovat de obstrucționarea Justiției, mărturii false și sperjur, după mai bine de o lună și jumătate de la deschiderea procesului. Avocații lui vor face apel, astfel că fostul consilier va fi ajunge după gratii doar după încheierea noii proceduri. Într-un comunicat, Dick Cheney s-a declarat "profund afectat de tragedie". În calitate de prieten, "sper că sistemul nostru judiciar va ajunge la un rezultat care să confirme părerea noastră bună despre acest om".
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Incendiu la o sinagogă din Geneva

Mesaj Scris de Admin la data de 24.05.07 17:11

Incendiu la o sinagogă din Geneva Sinagoga Malagnou din Geneva, construită în anii 1970, a fost distrusă, în această dimineață, într-un incendiu a cărui origine nu este cunoscută încă.

Specialiștii se află la fața locului pentru a culege indicii, ca și protecția civilă, care încearcă să salveze obiectele de cult din sinagogă.

Pompierii au fost chemați în jurul orei 7.18, ora României, dar la sosirea lor sinagoga era complet cuprinsă de flăcări.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

O nouă sinagogă la Talin

Mesaj Scris de Admin la data de 17.05.07 11:42

O nouă sinagogă la Talin Prima sinagogă din Estonia, după cea distrusă în al doilea război mondial, a fost inaugurată ieri la Talin. Evenimentul a constituit un omagiu adus micii comunități evreiești din această țară care nu a mai avut un locaș de cult dinainte de război.

La ceremonie au fost prezenți președintele și premierul Estoniei, iar din partea Israelului, vicepremierul Shimon Peres și Marele Rabin. Noul edificiu face parte dintr-un complex care cuprinde o încăpere destinată ceremoniilor de cult și care poate adăposti până la 230 de persoane, un bazin pentru băi rituale, un restaurant, un centru cultural și un muzeu.

În prezent, în Estonia mai trăiesc aproximativ 3 mii de evrei, cei mai mulți fiind stabiliți în capitala Tallin.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Universitate evreiasca in Ucraina

Mesaj Scris de Admin la data de 21.02.07 21:39

Universitate evreiasca in Ucraina
ODESSA – La 1 septembrie in localitatea ucraineana Odessa si-a deschis portile Universitatea evreiasca, infiintata de comunitatea evreiasca si de Institutul umanist din localitate, informeaza agentia Unian. Rabinul Shlomo Baksht a declarat ca "universitatea reprezinta o realizare logica a sistemului de invatamint evreiesc din localitate, unde functioneaza institutii ale acestei etnii de la gradinita la invatamint superior". Pentru anul intii sint inscrisi 32 de studenti la cinci specialitati printre care matematica, informatica si limba engleza. Bashkt a adaugat ca in paralel fiecare student va obtine specializarea de profesor de limba idis. De mentionat faptul ca universitatea este finantata de comunitatea evreiasca din localitate, iar majoritatea materiilor sint predate de cadre didactice de la Institutul pedagogic de stat. Toti cursantii evrei studiaza separat, iar la absolvire primesc diplome de stat. (DIVERS)
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Radioul polonez de stat va emite si in ebraica

Mesaj Scris de Admin la data de 04.02.07 18:29

Radioul polonez de stat va emite si in ebraica VARSOVIA - Radioul polonez de stat, Polska Radio, va incepe sa transmita stiri in ebraica incepind din martie, in incercarea de a consolida legaturile israeliano-poloneze si pentru a ajuta la combaterea reputatiei anti-semite pe care ar avea-o, transmite Reuters.
Polonia a avut cea mai mare minoritate evreiasca din Europa pina la cel de-al doilea razboi mondial, insa uciderea a milioane de evrei de catre nazisti in timpul Holocaustului si ostilitatea autoritatilor comuniste de dupa razboi au facut ca numarul evreilor din Polonia sa fie de doar citeva mii in anii 1990.
Guvernele poloneze de dupa caderea blocului sovietic au incercat sa reconstruiasca relatiile cu Israelul si mai multe mii de evrei viziteaza tara parintilor si bunicilor lor in fiecare an. "Dorim relatii bune intre Polonia si Israel si oferim comunitatii evreiesti internationale informatii despre minoritatea evreiasca din Polonia", a declarat Adam Burakowski, director adjunct al departamentului Externe din cadrul Polska Radio.
"Aceste programe reprezinta o alta lupta in razboiul prin care incercam sa dovedim ca opinia potrivit careia Polonia este antisemita este gresita", a adaugat el.
Purtatorul de cuvint al Polska Radio, Tadeusz Fredro-Boniecki, a declarat ca transmisiile, care vor dura initial citeva ore pe zi, vor putea fi receptionate in Israel si pe intreg teritoriul Europei.
Autor: DIVERS - www.divers.ro
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Se poate: un post de radio arabo-israelian emite din Marea B

Mesaj Scris de Admin la data de 02.02.07 13:28

Se poate: un post de radio arabo-israelian emite din Marea Britanie
Un grup de tineri israelieni si musulmani a lansat in Anglia, la Bristol, un post de radio menit sa intareasca dialogul dintre cele doua comunitati, potrivit BBC. Postul se numeste Salaam-Shalom, ceea ce inseamna «Pace» - scris in araba si ebraica.

Acest post de radio este vocea „majoritatii moderate“, unde oameni din ambele comunitati se pot intålni si comenta aspecte din viata de zi cu zi. Programul radioului, care emite on-line, include muzica si emisiuni care se concentreaza pe aspectele comune ale vietii musulmanilor si evreilor, permitånd dialogul intre doua culturi aflate in relatie de mii de ani, se arata pe site-ul radioului.

Noutatea initiativei consta in faptul ca oricine este interesat poate crea propriile programe, in limba engleza, respectånd un ghid de indicatii de pe site-ul Radio Salaam-Shalom.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Îmbrățișarea tainică a Israelului cu Azerbaidjanul

Mesaj Scris de Admin la data de 25.12.06 11:35

Îmbrățișarea tainică a Israelului cu Azerbaidjanul

Dezintegrarea Uniunii Sovietice în 1991 a schimbat peisajul geopolitic al Orientului Mijlociu. În doar câteva săptămâni, șase țări cu populație predominant musulmană aflate la marginea sudică a Uniunii Sovietice și-au obținut independența. Israelul împreună cu Turcia, Iranul și diverse state arabe s-au grăbit să-și deschidă ambasade în capitalele de la Așgabat până la Tașkent.


Deși Ierusalimul menține legături de lucru bune cu toate aceste state proaspăt independente, puțini ar fi putut prevedea modul în care avea să înflorească relația Israelului cu Azerbaidjanul. Cele două state au stabilit relații oficiale în aprilie 1992, la un an după ce Azerbaidjanul își proclama independența. Ideea că o țară cu o populație formată din musulmani în proporție de 93 la sută ar putea colabora strâns cu serviciile de informații israeliene și chiar oferi oficialilor israelieni o platformă defensivă într-o regiune atât de volatilă nu a fost luată în considerare de mai nimeni. Cu toate acestea, Ierusalimul și Baku au devenit pe nesimțite parteneri strategici – împărtășindu-și informații, dezvoltându-și relațiile comerciale și construind împreună alianțe regionale. Deși parteneriatul Israel-Azerbaidjan are importante implicații regionale, măsura în care elitele azere sunt dispuse să dezvolte aceste legături rămâne o necunoscută.

Convergență de interese

Deși relația bilaterală nu a reprezentat o prioritate nici pentru Israel, nici pentru Azerbaidjan, atât Ierusalimul, cât și Baku și-au extins legăturile ca rezultat al conștientizării ideii că o coordonare a politicilor protejează cel mai bine securitatea la Marea Caspică și contracarează expansionismul iranian. Atât Israelul, cât și Azerbaidjanul s-au confruntat cu provocări la adresa legitimității, dacă nu chiar a însăși existenței lor ca state. Ambele au experiența lucrului dobândit prin luptă, după ce și-au câștigat independența doar după războaie teritoriale cu statele vecine.
Complexele de insecuritate generate de starea de război și asediu au făcut Ierusalimul și Baku să privească regiunea prin prisme asemănătoare. Ambele țări se luptă cu probleme de identitate: cum poate Azerbaidjanul să fie “statul azerilor” când aproape 20 de milioane de azeri – aproape de două ori populația sa – trăiesc în țara vecină, Iran? Chiar conducătorul iranian suprem, Ali Khamenei, este etnic azer. Israelul între timp se luptă să-și definească relația cu evreii din diaspora și cu propria minoritate arabă, destul de semnificativă.
Guvernul israelian s-a orientat spre Azerbaidjan din câteva motive. Politicienii israelieni, ca și omologii lor arabi și iranieni au privit Azerbaidjanul și litoralul Caspicii ca parte a “Orientului Mijlociu Extins”. Extinderea influenței într-o parte a lumii predominant musulmană, dar nu și arabă, reprezintă de mult un obiectiv strategic al Israelului. În fond, înainte de revoluția din 1979, Israelul vânduse arme armatei iraniene și-l considerase pe șah prieten. Similar, de la începutul anilor 1990, Israelul a întins o mână de ajutor Turciei. Noii aliați puteau asigura în același timp noi oportunități economice, o securitate energetică sporită și, se spera, mai multe voturi în ONU. Israelul și-a propus să exploateze resursele de energie ale regiunii, făcând lobby pentru construcția de conducte de gaz și petrol care să-i ajute aliații și să-i ocolească pe dușmani. În sfârșit, oficialii israelieni sperau că legăturile directe vor facilita imigrația comunității evreiești din Azerbaidjan, de 20.000 de membri, în Israel.
Guvernul azer, pe de altă parte, a decis să colaboreze cu Israelul atât din respect pentru statul evreu, cât și din lipsa alternativelor. În 1991, Azerbaidjanul era fragil din punct de vedere economic, instabil din punct de vedere politic și slab din punct de vedere militar. În dorința disperată de asistență externă, Baku s-a îndreptat spre Israel, căutând ajutor împotriva unui Iran mult mai puternic și a unei Armenii superioare militar. Israelul a promis să redreseze economia slăbită a Azerbaidjanului prin dezvoltarea legăturilor comerciale. A cumpărat petrol din Azerbaidjan și a trimis în schimb experți în medicină, tehnologie și agricultură. Mai important pentru Azerbaidjan, ministrul de externe israelian s-a angajat să-și folosească influența asupra Washingtonului pentru a îmbunătăți relațiile azero-americane, contrabalansând astfel lobby-ul armean puternic. Potrivit primului președinte al Azerbaidjanului, Abulfas Elçibey, “Israelul ar putea ajuta Azerbaidjanul în chestiunea Karabah, convingându-i pe americani să-i oprească pe armeni”. Diplomații azeri au conștientizat nevoia de a-și diversifica propriile contacte la Washington, mai ales după ce Congresul SUA a impus sancțiuni asupra Azerbaidjanului la cererea lobby-ului armean, în urma războiului din Nagorno-Karabah. Liderii armatei azere considerau de asemenea că firmele israeliene ar putea înzestra mai bine armata jalnică a Azerbaidjanului, care avea nevoie de arme noi după înfrângerea din Nagorno-Karabah. În câteva rânduri Heydar Aliyev, președinte al Azerbaidjanului între 1993 și 2003, a solicitat personal asistență militară de la prim-miniștrii israelieni.

O relație în proces de maturizare

Cu trupele armene sau înlocuitorii lor ocupând 20 la sută din teritoriul azer, cu influența Moscovei și a Teheranului în creștere și ascensiunea în regiune a grupurilor islamiste, Israelul și Azerbaidjanul și-au sporit reciproc capabilitățile de apărare.
După pierderea înregistrată în Nagorno-Karabah, Baku a apelat la Israel pentru ajutor în vederea reconstrucției armatei. Companiile din industria de apărare israeliană au răspuns pozitiv, vânzând Azerbaidjanului sisteme avansate de aviație, antitanc, artilerie și antiinfanterie. Comerțul cu arme a continuat. În 2004, atât presa azeră, cât și cea israeliană anunțau că un sistem de luptă israelian, nedivulgat, era trimis în Turcia, unde avea să fie asamblat și apoi livrat Azerbaidjanului. Deși autoritățile israeliene, turce și azere au negat știrea – politica israeliană interzice confirmarea tranzacțiilor de acest tip –, un oficial militar azer a susținut achiziția, spunând că “interesul țării noastre față de armamentul israelian este normal, dat fiind că această țară dispune de tipuri de armament, echipament militar și special de ultimă generație”. Însă nu orice știre de presă este adevărată. În încercarea de a exploata sentimentele islamiste și antiisraeliene ale anumitor segmente ale populației, statele din jur exagerează uneori nivelul comerțului cu arme între Israel și Azerbaidjan.
Vânzările de armament și percepția existenței unei amenințări comune au facilitat colaborarea între serviciile de informații și securitate. Companii israeliene au construit și asigură paza zidului din jurul aeroportului internațional din Baku, monitorizează și ajută la protejarea infrastructurii energetice a Azerbaidjanului și chiar asigură protecția președintelui Azerbaidjanului în vizitele peste hotare. Agenții de informații israelieni contribuie la strângerea de informații privind organizațiile islamiste din regiune și monitorizează amplasarea trupelor în statele vecine Azerbaidjanului – în special în Iran.
Atât guvernul israelian, cât și cel azer se tem de ascensiunea islamului radical. În urma unei întâlniri în octombrie 2001 cu ambasadorul Israelului Eitan Naeh, fostul președinte al Azerbaidjanului Heydar Aliyev declara că pozițiile celor două state în lupta împotriva terorismului internațional sunt identice. Dacă amenințarea teroristă la adresa Israelului este binecunoscută, cea asupra Azerbaidjanului este și ea una semnificativă. Azerbaidjanul nu este agreat nici de islamiștii sunniți, nici de cei șiiți. În rândul sunniților se fac simțite urmările conflictelor din Cecenia și Daghestan. Încă de la semnarea acordului “Adevăratul islam pentru frați” între organizațiile regionale Wahhabi, în 1994, și în urma expansiunii spre sud a mișcărilor Wahhabi în Federația Rusă, au apărut celule islamiste pe întreg teritoriul țării. Numărul micilor rețele teroriste care și-au fixat baze în jurul Azerbaidjanului l-a făcut pe ministrul securității naționale al Azerbaidjanului să răspundă în august 2005 prin arestări de suspecți, punerea moscheilor sub control guvernamental direct și interzicerea literaturii religioase extremiste. În ceea ce-i privește, oficialii israelieni sunt îngrijorați de recentele accese de violență ale islamiștilor radicali împotriva comunităților evreiești din Azerbaidjan.
Iranul, un liant important
Iran, protectorul a numeroase organizații teroriste care acționează în regiune, a încercat să-și promoveze ideologia radicală prin finanțarea și construcția de moschei și școli religioase în regiune. Până acum, autoritățile azere au răspuns la această imixtiune pe teritoriul național prin scoaterea în afara legii a imamilor și a moscheilor radicale. Într-adevăr, deși zvonurile privind prezența serviciilor de informații israeliene rămân neclare și imprecise, ar fi iresponsabil din partea Baku-ului și a Ierusalimului să nu colaboreze pentru contracararea expansionismului ideologic iranian.
Însă atât Ierusalimul, cât și Baku recunosc că este preferabil pentru ele să acționeze împreună (și împreună cu Turcia) decât să permită ca influența Rusiei sau a Iranului să devină predominantă. Chiar dacă relațiile diplomatice rămân mai puțin oficiale, vecinii Azerbaidjanului conștientizează importanța crescândă a relațiilor dintre Israel și Azerbaidjan.
Relațiile dintre Israel și Azerbaidjan au ajuns la o răscruce. Dacă înainte Baku aprecia relațiile cu Israel, numeroase elite azere își reconsideră strategia în mod individual.
Decizia recentă a Azerbaidjanului de a tempera expansiunea colaborării cu Israelul face parte dintr-un curent. Deși oficialii azeri vizitează Israelul la niveluri fără precedent, vizitele sunt rareori mediatizate și produc rezultate puțin semnificative. Rămâne însă un potențial de extindere a colaborării, nu doar în domeniul energiei, ci și în agricultură, sector în care lucrează cea mai mare parte a populației Azerbaidjanului și cel de-al doilea ca mărime după industria petrolieră.
Numeroși azeri recunosc că relațiile cu Israelul au avut un efect benefic pentru țara lor. Un editorialist azer nota în 2002 că “toată lumea știe foarte bine că Israelul este una dintre puținele țări cu care Azerbaidjanul nu a avut decât experiențe pozitive. A venit vremea ca Azerbaidjanul să îndrăznească să-și aleagă propriul drum”. Mai mult, cum programul nuclear iranian și sprijinul saudit pentru grupurile islamice amenință securitatea regională, este și în interesul Washingtonului să contribuie la cimentarea relației dintre Baku și Ierusalim.
CADRAN POLITIC
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Goldman Sachs pierde pozitia de lider.

Mesaj Scris de Admin la data de 01.12.06 10:02

Goldman Sachs pierde pozitia de lider.

Goldman Sachs Group ar putea pierde in acest an pozitia de lider in topul consultantilor pentru fuziunile si achizitiile din Europa, pentru prima oara din 1998, scrie "Wall Street Journal". Cu citeva saptamini inainte de sfirsitul anului, in care au avut loc fuziuni si achizitii de 1.420 miliarde de dolari la nivel european, Goldman Sachs se afla pe locul al patrulea, in urma Morgan Stanley, J.P. Morgan Chase & Co. si Citigroup, potrivit datelor publicate de firma Dealogic, citate de publicatie. Goldman Sachs a detinut pozitia de lide ...continuare
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

New York Times,in proces de preluare.

Mesaj Scris de Admin la data de 01.12.06 10:02

New York Times,in proces de preluare.

Fostul sef al American Inter-national Group (AIG), Maurice Greenberg, este interesat sa lanseze o oferta pentru preluarea in totalitate a New York Times Co, potrivit televiziunii CNBC, care citeaza surse neoficiale. Stirea vine imediat dupa ce reprezentantii `New York Post` au afirmat ca Greenberg a cumparat deja un pachet semnificativ de actiuni ale grupului media, pentru a incerca sa slabeasca pozitia de actionar dominant in cadrul `NY Times` a familiei Sulzburger. Zvonul a fost urmat imediat de o crestere de 9 procente a actiunilor ...continuare


Ultima editare efectuata de catre Admin in 13.07.11 10:50, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un evreu american, prezentator la Al-Jazeera

Mesaj Scris de Admin la data de 25.11.06 8:24

Un evreu american, prezentator la Al-Jazeera
Ziarul Gandul | 25 noiembrie 2006
Celor care acuza canalul in limba araba ca ar fi porta-vocea gruparilor extremiste, Dave Marash le raspunde ca programele sale trebuie privite in ansamblul lor si se va constata ca intervenientii "agresivi" sunt intotdeauna contestati de antena. Si chiar daca Al-Jazeera ofera o tribuna unor atitudini antiamericane sau antisemite, "in cel mai rau caz, vom permite Americii sa-si cunoasca inamicii", a estimat el. In varsta de 64 de ani, Dave Marash este un profesionist recunoscut, fost jurnalist la canalul ABC, unde reportajele sale despre razboiul din Bosnia, atentatul impotriva unui avion al TWA deasupra Lockerbie (Scotia), efectele valului seismic din decembrie 2004 sau epidemia sida din Zimbabwe i-au adus numeroase premii.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Lobby-ul israelian conduce America

Mesaj Scris de Admin la data de 14.11.06 12:12

Lobby-ul israelian conduce America (I)
Sub titlul The Israel Lobby, prestigioasa London Review of Books (vol. 28. nr. 6, 23.03.2006) a publicat o analiză aprofundată a influenței decisive a lobbyului proisraelian american asupra politicii externe și strategiei adoptate de Statele Unite în Orientul Mijlociu, semnată de doi emeriți profesori universitari americani: John Mearsheimer și Stephen Walt (vezi la final scurte fise biografice ale celor doi). În ciuda valului de critici stârnite de cele afirmate de ei, cei doi universitari se plasează de partea a ceea ce numesc „interesul național al SUA“, perspectivă din care își exprimă incapacitatea de a găsi o logică în alinierea politicii americane la cea practicată de lobbyul israelian în Statele Unite.
=====
Lobby-ul israelian conduce America (ultima parte)
=====
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Los Angeles Times, petit de trei miliardari.

Mesaj Scris de Admin la data de 14.11.06 10:04

Los Angeles Times, petit de trei miliardari.

Trei dintre cei mai mari miliardari ai Statelor Unite, Roland Burkle, Eli Broad si David Geffen se lupta pentru cumpararea publicatiei "Los Angeles Times", a patra ca vinzari in SUA. Pretul estimat al achizitiei este de 15 milioane de dolari, iar selectia urmatorului proprietar al ziarului va fi decisa exclusiv de "L.A.Times". Un fost editor al publicatiei, John Carroll, a declarat ca aceasta lupta va avea un final fericit. Oricare dintre cei trei combatanti fiind apreciati de comunitatea din Los Angeles. Burkle, in virsta de 53 de ..continuare
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Furtuna deasupra lobbyului israelian

Mesaj Scris de Admin la data de 05.11.06 17:03

Furtuna deasupra lobbyului israelian[3]
Presiuni asupra puterii executive
Asa cum remarca oficialul mentionat, in vreme ce AIPAC isi concentreaza toate eforturile asupra Congresului, presiunea asupra puterii executive se exercita prin intermediul lobbyului numit Conference of Presidents of Major American Jewish Organizations (Conferinta presedintilor principalelor organizatii evreiesti americane). Acest grup este mai putin cunoscut decat AIPAC, dar are aproape aceeasi putere. Alcatuita din presedintii a peste 50 de organizatii evreisti americane, Conferinta este menita sa reprezinte vocea colectiva a comunitatii evreiesti americane, care tinde sa fie mai curand pacifista pe tema problemelor Orientului Mijlociu.
Practic, aceasta organizatie este condusa de vicepresedintele ei, Malcolm Hönlein, care a fost multa vreme un apropiat al miscarii colonistilor evrei. In anii 90, a fost presedinte asociat al dineurilor anuale newyorkeze destinate strangerii de fonduri pentru Bet El, o colonie militanta de langa Ramallah. In 20 de ani de activitate in cadrul Conferintei, Hoenlein a facut in asa fel incat Israelul sa poata continua orice politica doreste, inclusiv expansiunea sa in Cisiordania, fara nicio interferenta din partea Statelor Unite. In perioada mandatului lui Clinton Conferinta a fost foarte activa in cadrul campaniei pentru transferarea ambasadei americane la Ierusalim.
Uneori, noteaza fostul consilier al lui Clinton, presiunile asupra politicii americane vin din partea unor grupuri interne, cateodata direct din Israel si uneori din Israel prin intermediul aliatilor lor din Statele Unite. Cand Bibi Netanyahu era prim-ministru, intre 1996 si 1999, a continuat el, „a proferat amenintarea implicita ca isi poate mobiliza aliatii din Congres sau pe cei din randul crestinilor de dreapta, daca presedintele Clinton nu face ceea ce vrea el“. Mai tarziu, la Camp David, „(fostul premier) Ehud Barak a dat o multime de telefoane - cand a simtit ca se exercitau prea multe presiuni asupra lui - comunitatii evreisti si oamenilor politici“.
Dupa 2001, necesitatea unor asemenea presiuni s-a redus, deoarece George Bush impartaseste, in general, reticentele AIPAC de a-i reuni (la masa negocierilor - n. tr.) pe israelieni si palestinieni. In cele cateva ocazii in care presedintele a incercat sa se angajeze pe aceasta cale, lobbyul a actionat repede pentru a-l descuraja. Un bun exemplu este ceea ce s-a intamplat in aprilie 2003, cand Bush a prezentat „foaia de parcurs“ pentru Orientul Mijlociu. Planul stabilea o serie de pasi paraleli pe care israelienii si palestinienii trebuia sa ii faca simultan si care urma sa duca la crearea unui stat palestinian independent in cursul anului 2005. Planul reflecta convingerea administratiei - care se pregatea sa invadeze Irakul - ca trebuie sa arate lumii arabe ca lucreaza activ pentru rezolvarea impasului din negocierile israeliano-palestiniene. Dar cerinta ca Israelul sa lucreze la un acord impreuna cu palestinienii a fost considerata de AIPAC si Ariel Sharon drept o presiune politica regretabila, astfel ca lobbyul a actionat pe langa prietenii sai din Congres pentru a trimite o scrisoare in care sa se arate acest lucru.
In cele din urma, „foaia de parcurs“ a esuat. Cauzele au fost multiple - mai ales violenta continua din regiune -, dar in mod sigur o contributie a avut-o presiunea exercitata de AIPAC. In toata aceasta perioada, AIPAC a continuat sa determine prezentarea de rezolutii, proiecte de legi si scrisori in cadrul Congresului, toate exprimand un sprijin tenace acordat Israelului si ostilitate fata de adversarii acestuia. Peste o suta de initiative de acest gen sunt lansate in fiecare an de catre Congres, participant la un proces cinic si de rutina, menit sa dovedeasca atasamentul oamenilor politici fata de Israel si astfel sa le asigure eligibilitatea pentru primirea de fonduri proisraeliene.

Congresul nu va vota niciodata o rezolutie critica
A opune rezistenta poate fi „sinucigas„, declara M.J. Rosenberg, care a lucrat pentru AIPAC intre 1982 si 1986. Director al forumului politic israelian din Washington, el cauta sprijinul Statelor Unite pentru o solutie bazata pe perspectiva a doua state. Si adauga: „Am lucrat pe Capitol Hill vreme de aproape 20 de ani; practic, a critica AIPAC sau a-l sfida printr-o rezolutie este, pentru un asistent parlamentar, mijlocul cel mai sigur de a se confrunta cu probleme serioase. Nu cred ca au forta de a face sa esueze un membru al Congresului, dar asistentii, raportorii si alte persoane care, ca mine, lucreaza pentru organizatiile evreiesti pot deturna sau bloca sansele de promovare ale cuiva. Lanseaza amenintari si cred ca sunt mai importanti decat membrii Congresului“. (...)
Toate masurile care ies pe banda rulanta din Congres poarta un mesaj foarte clar. Iata ce spune un membru al Camerei Reprezentantilor: „Suntem atat de previzibili in ce priveste sprijinul neconditionat fata de actiunile Israelului, incat ne-am indepartat o buna parte a lumii arabe. Am votat un mare numar de rezolutii prin care am aratat clar ca nu vroiam ca Bill Clinton sau Bush sa faca presiuni asupra Israelului pe tema coloniilor sau a negocierilor. Daca am fi votat o rezolutie care sa fi fost in spiritul «foii de parcurs», aceasta ar fi avut mare importanta pentru lumea araba si ar fi ajutat la slabirea teroristilor. Dar niciodata nu vom avea asa ceva din partea comisiilor parlamentare care se ocupa de problemele internationale sau de cele financiare. Congresul nu va vota niciodata o rezolutie care, intr-un fel sau altul, este critica la adresa Israelului“. L-am intrebat pe deputat daca accepta sa-i dau numele. Mi-a spus ca nu.
Peisajul politic israelian se schimba rapid si, odata cu el, problemele aflate in atentia lobbyului israelian. Succesul inregistrat de partidul Kadima si schimbarile produse in cadrul Likud au conferit forta celor trei principale grupuri care îi reprezinta pe pacifistii proisraelieni: Americans for Peace Now, Brit Tzedek si Israel Policy Forum (IPF). Din punct de vedere politic, aceste grupuri reflecta mai fidel opiniile evreilor din Statele Unite decat AIPAC, dar au o influenta mult mai mica, in parte pentru ca nu strang bani. In trecut, dineurile anuale ale IPF erau evenimente linistite comparativ cu cele ale AIPAC, dar la ultimul, din iunie, si-a facut aparitia Ehud Olmert, care a glumit spunand ca este, probabil, ciudat ca un fost membru al Likud, cum este el, sa se afle acolo. A vorbit de noile „politici“ care vor aduce „pacea si securitatea pentru noi si pentru palestinieni“, care „vor trai intr-un stat independent, alaturi de statul israelien“. In ciuda acestor afirmatii, comentatori de stanga din Israel si din SUA considera ca Israelul nu are nicio intentie de a ceda palestinienilor suficient pamant si autoritate pentru a constitui un stat viabil.

Nici Iranul nu este uitat
Daca Israelul reuseste sa se replieze in spatele unui zid de securitate si permite existenta unui asemenea stat, ce-i mai ramane AIPAC de facut? Ii raman o multime de lucruri. Continuandu-si traditionalele preocupari legate de Israel, lobbyul si-a extins considerabil misiunea in ultimii ani, devenind o forta puternica in cadrul retelei largite de grupuri si lideri ai securitatii nationale, care au folosit 11 septembrie, razboiul impotriva terorismului si Israelul drept baza pentru a asigura Statelor Unite o pozitie mai agresiva in lume.
Acest lucru se vede clar din activitatea AIPAC referitoare de Iran. De la mijlocul anilor 90, AIPAC si-a consacrat o mare parte din energie avertizarilor legate de dezvoltarea, de catre Iran, a armelor nucleare, denuntarii imamilor de la Teheran si eforturilor de a-i rasturna de la putere. Mearsheimer si Walt insista mult asupra sprijinului acordat de lobby declansarii razboiului din Irak, dar munca AIPAC legata de Iran a avut un impact mult mai mare la Washington (tinand cont si de retorica si actiunile agresive ale presedintelui Ahmadinejad). Trebuie precizat ca reteaua la care este asociat AIPAC nu constituie in niciun caz o conspiratie sau o cabala; diferitii sai membri lucreaza independent si au adesea pozitii divergente. Cu toate acestea, ar fi gresit sa se ignore modul in care activitatile lor se potenteaza unele pe altele atunci cand actioneaza pentru o prezenta mai puternica a Statelor Unite in Orientul Mijlociu si mai departe.
Un element-cheie al retelei este Washington Institute for Near East Policy. AIPAC a ajutat la crearea, in 1985, a acestui organism de reflectie, Martin Indyk, directorul pentru cercetare al AIPAC, devenind primul sau director. Astazi, institutul este total independent de AIPAC si exista o anumita diversitate in randul membrilor sai (printre ei se afla si Dennis Ross). Totusi, politicile sale sunt, in general, oglinda celor ale AIPAC. Directorul executiv, Robert Satloff, este un neoconservator (...). Directorul pentru cercetare, Patrick Clawson, a fost un partizan al schimbarii regimului din Iran si al infruntarii dintre SUA si Teheran pe tema programului nuclear al celui din urma. (...)
Eseul lui Mearsheimer si Walt a facut obiectul multor studii realizate de departamentul de cercetare al AIPAC, care urmareste atent activitatile celor ce critica Israelul si lobbyul. Sustinatori selectati de AIPAC primesc periodic pe mail „Activities Update“, care contine articole de presa, transcrieri ale unor discursuri, relatari de la diverse reuniuni. Activitatea de cercetare furnizeaza materia bruta de care se serveste AIPAC pentru a-si duce la indeplinire programul de intimidare. Editor al „Activities Update“ este Michael Lewis, fiul lui Bernard Lewis, profesor la Universitatea Princetown si cunoscator al lumii arabe, care a consiliat administratia Bush in lunile ce au precedat razboiul din Irak.
Campania murdara dusa impotriva lui John Mearsheimer si Stephen Walt este un excelent exemplu al tacticilor brutale folosite de lobby si partizanii sai. Atentia de care s-a bucurat eseul lor dovedeste ca, in acest caz, eforturile respective n-au avut prea mare succes. In pofida numeroaselor sale lacune, textul a facut un mare serviciu prin faptul ca a deschis dezbaterea asupra unui subiect care, de prea mult timp, este un tabu.

http://www.lumeam.ro/articol.php?id_articol=517
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Furtuna deasupra lobbyului israelian

Mesaj Scris de Admin la data de 05.11.06 17:01

Furtuna deasupra lobbyului israelian[2]
Adeptii sunt sprijiniti financiar
Un fost membru AIPAC mi-a explicat sistemul de functionare al acestuia. Un candidat contacteaza AIPAC si isi exprima marea sa simpatie fata de Israel. AIPAC îi aduce la cunostinta ca nu sprijina candidati, dar îi propune sa-l prezinte unor persoane care o fac. O persoana afiliata la AIPAC este apoi plasata pe langa candidat, pentru a-i facilita contactele. Cecuri de 500 sau 1 000 de dolari provenite de la donatori proisraelieni sunt rapid varsate candidatului, insotite de indicatii clare referitoare la pozitiile politice ale donatorului. (Toate acestea sunt perfect legale.) In plus, se organizeaza in diferite orase mitinguri pentru strangerea de fonduri. Adesea candidatii provin din state unde populatia evreiasca este redusa ca numar. (...)
Dimpotriva, candidatii care sfideaza AIPAC isi vad fondurile reduse drastic. Sunt cunoscute cazurile lui Earl Hilliard din Alabama si Cynthia McKinney din Georgia, ambii afro-americani. In 2002, McKinney si Hilliard au fost acuzati ca au exprimat opinii critice la adresa Israelului, asa ca principalii lor adversari au primit mari sume de bani din partea proisraelienilor. Cei doi au beneficiat de un sprijin public limitat si au pierdut. Asemenea cazuri sunt rare: pozitia unui candidat referitoare la Israel nu e suficienta pentru ca acesta sa fie infrant. Dar poate avea un mare efect asupra volumului fondurilor primite. (McKinney a fost aleasa in Congres in 2004.)
In 1981, dupa ce a parasit Senatul, Adlai Stevenson III a decis sa candideze pentru postul de guvernator de Illinois. In anii 70, Stevenson prezentase un amendament in Senat prin care - pana cand presedintele putea dovedi ca politica israeliana referitoare la colonii era compatibila cu politica Statelor Unite - se reducea cu 200 de milioane de dolari ajutorul american pentru Israel. Amendamentul nu a trecut, dar, dupa cum m-a informat Stevenson, „lobbyul israelian a batut cu pumnul in masa si i-a retras fondurile de campanie“. Campania, povesteste Stevenson, si-a pierdut din elan, iar el a scazut in sondaje. In final, rezultatele au fost atat de stranse incat Curtea Suprema din Illinois a trebuit sa desemneze invingatorul - adversarul sau, republicanul Jim Thompson. Dupa parerea lui Stevenson, problema fondurilor s-a dovedit a fi „cruciala“ in aceasta infrangere. (...)
Anul acesta, tinta fortelor proisraeliene este senatorul Lincoln Chafee din Rhode Island, un republican care s-a situat pe pozitii contrare celor ale AIPAC; de pilda, a votat impotriva Syria Accountability Act, o lege care prevede sanctiuni americane aplicate Siriei. Rivalul sau din randul republicanilor, Stephen Laffey, a exprimat puternice pozitii proisraeliene si a primit deja 5 000 de dolari (suma maxima permisa) din partea comitetului de actiune politica de la Washington. (...)
Se dovedeste totusi ca democratii primesc cea mai mare parte din dolarii proisraelieni. (...) Hillary Clinton vrea sa-i fie uitata declaratia din 1998, favorabila crearii unui stat palestinian, si sarutul dat dnei Arafat in 1999. De atunci, ea a incercat sa echilibreze aceste atitudini, votand conform ideilor AIPAC aproape in toate chestiunile. Pentru viitoarele alegeri, Hillary Clinton a primit 80 000 de dolari din partea proisraelienilor, mai mult decat oricare alt candidat la un loc in Congres. Conform unui asistent parlamentar, datorita acestor fonduri, „putem conta pe jumatate din Camera Reprezentantilor, intre 250 si 300 de membri, pentru a face tot ceea ce doreste AIPAC, fara sa ne punem probleme“.
Ceea ce doreste AIPAC poate fi rezumat foarte succint: un Israel puternic, liber sa ocupe ce teritorii vrea, palestinieni slabi, sprijinirea oarba a Israelului de americani. (...)

Campanie pentru mutarea ambasadei americane la Ierusalim
Activistii pro-Israel din Congres s-au simtit puternic incurajati in 1995, cand republicanii au preluat controlul asupra Camerei Reprezentantilor. Cautand mijloace pentru a deturna voturile si fondurile evreiesti de la traditionala lor orientare catre democrati, noul sau presedinte, Newt Gingrich, a anuntat, in ianuarie, in timpul unei vizite in Israel, ca va sprijini transferarea ambasadei americane de la Tel Aviv la Ierusalim. In Senat, Bob Dole, care nu a manifestat niciodata interes fata de problema israeliana, dar care se pregatea sa-l infrunte pe Bill Clinton la prezidentiale, a afirmat, la reuniunea AIPAC din acel an, ca va sustine o lege in sprijinul acelui transfer. Si a fost ovationat.
Clinton si Rabin (fostul premier israelian - n.tr.) se opuneau amandoi transferarii ambasadei. Stiau ca acest lucru, de natura sa irite lumea araba, ar putea intrerupe procesul de pace. Era exact ceea ce vroiau AIPAC si aliatii sai.
In octombrie 1995, asa-numitul Jerusalem Embassy Act a fost larg acceptat de cele doua camere ale Congresului. Legea prevedea transferarea ambasadei la Ierusalim, in 1999, exceptand situatia in care presedintele, in numele securitatii nationale, ar fi decis sa se renunte la aceasta masura.
Nevrand sa se opuna AIPAC, presedintele Clinton a lasat sa treaca proiectul de lege fara a-l semna. Cum era de asteptat, in toate capitalele arabe au izbucnit proteste vehemente, astfel ca Bill Clinton si-a facut datoria si a anulat masura, transferul nemairealizandu-se. Dar la fiecare sase luni, administratia sa a trebuit sa prezinte Congresului un raport referitor la felul in care aplica legea. Dornici sa-si arate sprijinul fata de Israel, o serie de membri ai Congresului au continuat sa produca mormane de rezolutii si de mesaje prin care cereau mutarea ambasadei. Presiunea asupra acordurilor de la Oslo era imensa. Aceasta s-a accentuat si mai mult atunci cand Hillary Clinton a decis sa candideze pentru postul de senator din partea statului New York. Vrand sa obtina toate voturile evreiesti importante, a declarat imediat ca Ierusalimul este „eterna si indivizibila capitala a Israelului“, pe tot parcursul campaniei ea si adversarul ei republican infruntandu-se pe tema „cine va muta mai repede ambasada la Ierusalim“.
In acel moment, Bill Clinton media negocierile legate de acordurile de pace de la Camp David. De fiecare data cand problema transferarii ambasadei era mentionata in presa, palestinienii protestau, iar capacitatea Statelor Unite de a servi drept un onest agent al pacii era pusa la indoiala. „Nu eram deloc incantat de insistenta lor pe aceasta tema“, isi aminteste Dennis Ross, negociatorul-sef al lui Clinton. Dupa cum spune el, lobbyul israelian nu a reusit in demersul sau - amabasada nu a fost transferata -, dar obligatia bianuala de a anula masura si de a prezenta un raport Congresului a constituit „o corvoada pentru noi, deoarece ne lua mult timp“. Conform unui consilier al lui Clinton care se ocupa de problemele Orientului Mijlociu, chestiunea ambasadei arata ca lobbyul israelian functiona. Ca toate lobbyurile, declara el, cel israelian „este foarte eficient in crearea unui zgomot de fond“. (...)
La sfarsitul anului 2000, cand a debutat a doua Intifada, fostul consilier al lui Clinton mi-a marturisit ca, in unele cazuri, Israelul recurgea la ceea ce multi considerau a fi o forta excesiva - e vorba, in special, de ruperea oaselor tinerilor palestinieni -, asemenea actiuni ducand la exacerbarea conflictului. Dar daca oficiali ai administratiei ar fi declarat ceva ce „ar fi presupus o problema de morala“, a spus el, „acest lucru ne-ar fi costat atacuri din partea Congresului, presei si grupurilor de interese“. De aceea, a continuat el, oficialii au renuntat sa mai spuna orice ar fi putut starni polemici pe scena interna. Aceasta situatie i-a determinat sa-si „autocenzureze discursurile si actiunile. Cand era vorba de anumite initiative politice de pe agenda noastra, trebuia sa tinem cont de reactiile electoratului local. Trebuia sa cantarim cat ne costa daca aparem in public ca facand presiune asupra Israelului“.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Furtuna deasupra lobbyului israelian

Mesaj Scris de Admin la data de 05.11.06 17:00

Furtuna deasupra lobbyului israelian[1]
De la aparitia cartii lui Samuel Huntington despre „ciocnirea civilizatiilor“ - arata reputatul jurnalist Michael Massing intr-un articol publicat in
The New York Review of Books -, niciun alt eseu nu a dovedit atata forta precum cel dedicat influentei pe care o exercita lobbyul israelian asupra politicii externe americane, scris de John J. Mearsheimer, profesor la Universitatea din Chicago, si Stephen M. Walt, profesor la Kennedy School of Government a Universitatii Harvard
(vezi Lumea nr. 9, pag. 26).

Show, congres, fiesta hollywoodiana
Orice discutie legata de activitatea AIPAC (Comitetul americano-israelian pentru afaceri publice) trebuie sa inceapa de la reuniunea politica anuala pe care o organizeaza la Washington, un amestec de show comercial, congres al unui partid polititc si mare sarbatoare hollywoodiana al carui scop unic pare sa fie demonstrarea fortei nationale a AIPAC. Duminica, 5 martie 2006, cand a inceput amintita conferinta anuala, 5 000 de activisti pro-Israel din intreaga tara s-au renit la Palatul congreselor din Washington. Timp de trei zile au ascultat discursuri, au participat la lucrarile comisiilor, au discutat in timpul receptiilor si au asistat la o sedinta dedicata lui Nathan Sharansky. Printre cei prezenti se aflau si peste o mie de studenti mobilizati prin intermediul ambitiosului program pe care AIPAC il desfasoara in campusurile universitare.
Printre cei care au luat cuvantul s-au aflat si membri ai clasei politice de la Washington. (...), ca si trei candidati israelieni la postul de premier (care au intervenit prin satelit din Israel, unde isi desfasurau campania electorala). In acest timp, pe mai multe ecrane uriase au fost difuzate alternativ imagini cu Hitler condamnandu-i pe evrei si cu presedintele iranian jurand sa distruga Israelul. (...) A doua zi, participantii la reuniune s-au dus la Capitoliu pentru a exercita presiuni pe tema principalei prioritati a AIPAC: legea nr. 2 006 contra terorismului palestinian. Redactat cu ajutorul AIPAC dupa victoria Hamas in alegeri, proiectul de lege prevedea asemenea restrictii privind ajutorul si contactele cu Autoritatea palestiniana, incat insusi guvernul israelian, dornic sa dea dovada de mai multa flexibilitate, a emis rezerve in legatura cu acest subiect. Proiectul de lege avea deja peste 200 de sustinatori in Camera Reprezentantilor.
In timpul dineului din acea seara, asa cum face in fiecare an, directorul AIPAC, Howard Kohr, a citit lista demnitarilor prezenti la reuniune. Printre ei se aflau membri ai Senatului, un sfert din membrii Camerei Reprezentantilor, peste 50 de ambasadori si zeci de functionari guvernamentali. Citirea listei a durat 27 de minute, fiecare nume starnind puternice aplauze, cele mai multe revenind senatorului democrat Joe Lieberman.
Conferinta s-a incheiat cu discursul lui Dick Cheney. Vicepresedintele a folosit prilejul pentru a transmite un avertisment foarte sever guvernului iranian, promitand ca acesta va trebui sa faca fata unor „consecinte grele“ daca va continua programul sau nuclear: „Ne alaturam altor natiuni pentru a trimite acestui regim un mesaj clar: nu-i vom permite sa detina arma nucleara“. Pentru partizanii AIPAC, Cheney este un adevarat erou. Pentru multi evrei americani, el nu este deloc asa ceva. Pe majoritatea problemelor privind societatea, evreii sunt mai curand de stanga, iar chestiunea Israelului nu face exceptie. J.J. Goldberg, editorul revistei The Forward, subliniaza ca, potrivit sondajelor, majoritatea evreilor americani sunt favorabili crearii unui stat palestinian. (...)

Dominatia „grupului celor patru“
AIPAC pretinde ca reprezinta in buna masura comunitatea evreiasca. Comitetul sau executiv are 200 de membri reprezentand un larg evantai de opinii ale evreilor americani, de la pacifistii din Americans for Peace Now la Organizatia Sionista din America, un grup militant al dreptei dure. De patru ori pe an, cei 200 se intalnesc pentru a decide politica AIPAC. Totusi, potrivit mai multor vechi oficiali ai AIPAC cu care am discutat, comitetul executiv are destul de putina putere. Puterea este detinuta mai curand de cei 50 de membri ai consiliului de administratie, care sunt selectati pe baza marimii fondurilor pe care le ofera.
Avand in vedere acest criteriu, consiliul este plin de avocati, investitori pe Wall Street, oameni de afaceri si mostenitori ai unor familii avute. In consiliu, puterea este concentrata in mainile unui subgrup extrem de bogat, cunoscut sub numele de „minyan club“. La randul lui, acesta este dominat de patru membri. (...) „Grupul celor patru“ nu impartaseste opinia generala a unei mari parti a comunitatii evreiesti in ce priveste promovarea pacii in Orientul Mijlociu. El se straduieste mai curand sa mentina Israelul puternic si pe palestinieni slabi; de asemenea, sa evite ca Statele Unite sa faca presiuni asupra Israelului. Howard Kohr, conservator republican, este cunoscut de multa vreme pentru supunerea sa fata de amintitul grup din AIPAC. Ani la rand, Steven Rosen, directorul pentru probleme externe al AIPAC, a constituit puterea principala in cadrul grupului, transformand pozitiile pro-Likud ale „grupului celor patru“ in masuri pe care AIPAC le putea propune in Parlament. (In 2005, Rosen si Keith Weissman, analist al AIPAC, au parasit organizatia si, la scurt timp dupa aceea, au fost acuzati de autoritatile federale ca au primit informatii confidentiale referitoare la securitatea tarii, pe care le-au transmis oficialilor israelieni.)
Aparatorilor AIPAC le place sa sustina ca succesul acestuia se datoreaza capacitatii sale de a exploata posibilitatile de organizare permise intr-un stat democratic. In parte este adevarat. AIPAC are o formidabila retea de adepti in toata tara. Cei 100 000 de membri - o crestere cu 60% fata de 2001 - sunt condusi de noua birouri regionale, zece birouri satelit si cele o suta de persoane din echipa de la Washington, un grup foarte profesionist alcatuit din lobbyisti, cercetatori, analisti, organizatori si specialisti in PR, sustinuti de un buget anual de 47 de milioane de dolari.
Echipa AIPAC este vestita pe Capitol Hill pentru priceperea de a culege cele mai noi informatii legate de evenimentele din Orientul Mijlociu si a le transforma in comunicate politice digerabile si orientate cu grija (conform propriilor idei), pentru a fi utilizate de asistentii parlamentari. Totusi, nu trebuie uitat ca elementul-cheie al AIPAC il constituie banii. In sine, AIPAC nu este un comitet de actiune politica, ci mai curand un organism care furnizeaza (comitetelor care dau bani candidatilor) informatii referitoare la voturile si declaratiile oamenilor politici. AIPAC ajuta acele comitete sa decida cine sunt prietenii Israelului conform criteriilor lor. Centrul pentru o politica sensibila (Center for Responsive Politics), grup neutru care analizeaza contributiile politice, are in total 36 de comitete de actiune politica proisraeliene, care, impreuna, au contribuit financiar cu 3,14 milioane de dolari la sprijinirea unor candidati in timpul alegerilor din 2004. Donatorii proisraelieni au furnizat alte milioane. (...)
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

O tinara din Franta a fost aleasa Miss Europa 2006.

Mesaj Scris de Admin la data de 30.10.06 6:05

O tinara din Franta a fost aleasa Miss Europa 2006.

Miss Franta, Alexandra Rosenfeld, a fost aleasa Miss Europa 2006, in urma concursului de frumusete care a fost organizat pentru prima data in capitala Ucrainei, Kiev, informeaza linternaute.com. Blonda, in virsta de 19 ani, Alexandra a fost desemnata cistigatoare in urma deciziei unui juriu international prezidat de creatorul de moda italian Roberto Cavalli. Cistigatoarea a primit un premiu in valoare de 100.000 de euro si o coroana ornata cu diamante Chopard, evaluata la suma de 350.000 de euro. Pe primul loc s-a clasat Miss Ucraina, ...continuare
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Printul Charles sustine construirea unui centru evreiesc la

Mesaj Scris de Admin la data de 09.10.06 16:09

Printul Charles sustine construirea unui centru evreiesc la Cracovia VARSOVIA – Fundatia britanica World Jewish Relief, care este patronata de printul Charles, va finanta construirea unui centru evreiesc la Cracovia, in sudul Poloniei, relateaza AFP.
“Este vorba despre un loc situat in centrul fostului cartier evreiesc Kazimierz. Centrul va gazdui toate organizatiile evreiesti si va servi ca loc de intilnire pentru reprezentantii lor. Institutia va include un centru social pentru persoanele in virsta, o sala de conferinte si o cafenea", a declarat la 30 noiembrie Tadeusz Jakubowicz, presedintele comunitatii evreiesti din Cracovia.
Ideea construirii acestui centru a luat nastere in urma cu doi ani, in timpul unei vizite efectuate de printul Charles in cartierul evreiesc al orasului Cracovia.
"Printul a apreciat numarul foarte mare de proiecte in curs de derulare in cartierul Kazimierz. El m-a intrebat daca ne poate ajuta cu ceva. Patru saptamini mai tirziu, reprezentantii fundatiei World Jewish Relief au venit sa discute despre proiectul" de construire a centrului, a adaugat Jakubowicz. Constructia centrului evreiesc urmeaza sa se finalizeze la sfirsitul lui 2006. Cartierul Kazimierz din Cracovia a fost fondat in secolul al XIV-lea de regele Cazimir cel Mare al Poloniei, care le-a dat evreilor numeroase libertati civile de care acestia au fost ulterior privati pe teritoriul european.
Jakubowicz a mentionat ca, in prezent, in Cracovia mai traiesc doar 150 dintre cei circa 70.000 de evrei inregistrati inainte de 1939. Cei mai multi evrei din Cracovia au fost masacrati de nazisti in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
http://www.divers.ro/cgi-bin/buletin_ro.py?id=237#3600
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Festivalul Yiddish Summela Weimar

Mesaj Scris de Admin la data de 17.07.06 19:27

Festivalul “Yiddish Summer”, la Weimar
Recent a inceput la Weimar festivalul de muzica Klezmer intitulat "Yiddish Summer" care reuneste in jur de 200 de participanti din 15 tari. In centrul festivalului se afla Basarabia, regiunea din care provin multe dintre melodiile klezmer moderne. In cadrul festivalului de la Weimar se vor desfasura cursuri si proiecte prin care cei interesati au ocazia de a cunoaste cultura iudaica izvorata din Basarabia. Organizatorii acestor cursuri sunt muzicieni si dansatori din vechea provincie romaneasca, dar si din Israel sau Statele Unite. Festivalul Yiddish Summer Weimar, care va dura pana pe 10 august, constituie o continuare a manifestarii culturale intitulate „Saptamanile muzicii klezmer", care a avut loc anual incepand din 2000 in orasul clasicismului german. Editia din acest an a inceput cu o expozitie la Literaturhaus Weimar care evoca situatia supravietuitorilor ghetoului evreiesc din Vilnius. (I. A.)
http://www.cronicaromana.ro/index.php?editie=1099&art=55031
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Evrei contra evrei

Mesaj Scris de Admin la data de 24.06.06 20:40

Evrei contra evrei


Membri ai comunitatii evreiesti din Stamford Hill, nordul Londrei, s-
au trezit in urma cu cateva zile cu sinagoga locala mazgalita cu
vopsea rosie si cu geamurile sparte. Atacul s-a petrectu pe timp de
noapte. Interesant este faptul ca acest incident nu a fost relatat
intens de mass-media, probabil pentru ca nu a fost comis de
antisemiti sau extremisti ci de evrei sionisti, care au reactionat
conform tensiunilor existente legate de recenta retragere israeliana
din Fasia Gaza.

Casa de rugaciuni Alkhan Road apartine grupului religios radical
evreiesc Neturei Karta care considera doctrina sionista un sacrilegiu
in fata divinitatii. Incidente intre evreii sionisti si evreii
religiosi radicali au mai avut loc si in Ierusalim, Paris, Londra si
New York.
Sionistii de la organizatia Anti-Defamation League ii considera pe
cei din grupul Neturei Karta [nume ce inseamna "Gardienii Cetatii
(Ierusalim)" ] ca fiind tradatori. La fel ca si membrii altor secte,
precum Hasidim si Mitnagdim, evreii din Neturei Karta traiesc o viata
stricta, ghidata totalmente dupa interpretarile rabinice ale textelor
lor sfinte si considera doctrina sionista ca fiind seculara si fara
Dumnezeu. Membrii acestei grupari au ajuns chiar sa afirme ca
holocaustul nu a fost altceva decat o pedeapsa divina pentru ca o
parte din evrei au acceptat sionismul.

Membrii Neturei Karta cred ca actiunile anti-israeliene ale arabilor
sunt, de asemenea, pedepse de la Dumnezeu. Acest lucru a dus la
incercarea de "predare" a Ierusalimului in 1948 fortelor arabe de
catre acestia sau la inaltarea de rugaciui pentru armatele arabe in
Razboiul de Sase Zile, Razboiul de Yom Kippur si chiar pentru Saddam
Hussein in 1990 cand Irakul a invadat Kuweitul.

Mai recent, membrii Neturei Karta, care se
autointituleaza "Palestinieni", au trimis o delegatie de sprijin
Autoritatii Palestiniene si o scrisoare in care se spune: "poporul
evreu se afla in exil ca urmare a pacatelor sale. Aceste pacate pot
fi iertate doar prin cainta si fapte bune. In prezent Tara Sfanta
apartine poporului palestinian. Politica actuala a statului Israel
este una controlata de sionisti si acestia au fost aceia care au
provocat varsarile de sange din Orientul Apropiat".

In aceasta stare de tensiune a avut loc si atacul de la sinagoga din
Stamford Hill, lucru ce denota si lipsa de toleranta a sionismului
fata de criticii sai, fie ei si evrei. (Novopress Romania)
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 4 din 5 Inapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum