DIASPORA EVREIASCA

Pagina 2 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 26.02.06 22:32

Rezumarea primului mesaj :

KHAZARII - AL TREISPREZECELEA TRIB
http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/khazarii-al-treisprezecelea-trib_2525.html

“În Khazaria, oile, mierea și evreii se află din belșug” (Muqaddasi, “Descriptio imperii moslemici”, sec al X-lea)
N. Grigorescu
ISTORIA EUROPEI și a lumii nu poate fi înțeleasă, în adevărata ei semnificație, fără cunoașterea profundă a istoriei poporului evreiesc, istorie bazată pe o religie “națională” exclusivă, care a servit și care constituie premisele religiei creștine și islamice. Aceste două religii au o oarecare coloratură politică, unificatoare, de apropiere, dar într-o măsură incomparabil mai mică decât religia mozaică, coagulată pe plan mondial și caracterizată printr-o solidaritate exemplară. În general, religia nu schimbă etnia. Dominația politică îndelungată poate să ducă la formarea unei noi etnii. O religie adoptată voluntar, deci nu impusă prin forță, nu poate să ducă la asemenea rezultate. Probă sunt națiunile europene și islamice care s-au războit adesea între ele.
Religia mozaică înfățișează o permanentă comemorare și exaltare a unui popor alcătuit din 12 triburi (Simeon, Iuda, Beniamin, Ruben, Gad, Dan, Efraim, Manase, Isahab, Zebulon, Așer, Naftali) care au plecat din regiunea mesopotamică a centrului Ur, s-au deplasat în țara hitiților (Asia mică) apoi au ajuns în Egipt de unde au emigrat mai apoi în Palestina, unde s-au organizat în două regate: Iuda și Israel. După includerea Palestinei în Imperiul Roman, evreii semiți s-au întins în tot Imperiul, mai ales după distrugerea templului de la Ierusalim.
Puțini mai sunt azi evreii semiți împrăștiați în lume, cum ar fi sefarzii din Spania. Diferite alte popoare au adoptat religia mozaică. Între acestea, cel mai importat sunt khazarii, turcomani din stepele scititce, care și-au ales acestă religie în anul 740 a.d. cu toate că nu aveau nimic în comun cu poporul semit. Statisticile arată că astăzi, majoritatea preponderentă a celor 15-20 milioane de evrei din lume sunt de origine khazară, numiți Askenazi. Alungați de năvălitori, ei au împânzit Europa și America, unde au o bună situație materială și o mare influență politică. Această situație se datorește organizării extraordinar de eficiente a bisericii și comunităților mozaice din lume, legate într-o federație mondială. Așadar, mozaismul este o societate formidabilă, demnă de toată admirația, cu o structură socio-politică mai puternică decât etnia și statul. Pe plan istoric, gloria khazară nu poate lipsi din istoria “ebraică” a fondatorului Moise, deși vine de la un popor de rasă diferită, care pe drept cuvânt poate fi calificat, așa cum a făcut-o Arthur Koestler, drept al 13-lea trib.



Din secolul al VII-lea până în secolul al X-lea d.Hr. granițele răsăritene ale Europei între Caucaz și Volga erau dominate de un stat evreiesc numi Imperiul khazarilor. Acest stat a jucat un rol important în istoria Europei medievale și deci și a celei moderne. Numai datorită puternicelor atacuri ale khazarilor care au respins ofensiva arabă spre Caucaz, Imperiul Bizantin a reușit să supraviețuiască, și odată cu el, civilizația creștină. Țara khazarilor – cu populație de origine turcă – ocupa o poziție strategică cheie la poarta dintre Marea Neagră și Marea Caspică unde se înfruntau marile puteri orientale. Ea servea drept tampon care să ocrotească Bizanțul de invaziile triburilor barbare din stepele nordice: bulgari, maghiari, pecenegi, vikingi (ruși) și în același timp, armatele khazarilor au stăvilit ofensiva arabă împiedicând cucerirea Europei orientale de către musulmani. Date fiind împrejurările, nu ne poate surprinde faptul că în 732 – după o victorie a khazarilor împotriva arabilor – viitorul împărat Constantin V s-a căsătorit cu o prințesă khazară. Fiul lor, ajuns împărat a fost cunoscut sub numele de Leon Khazarul.
Dar cine erau acești khazari remarcabili atât prin realizările lor, cât mai ales prin convertirea la mozaism? Descrierile care au ajuns până în zilele noastre sunt destul de puține și provin adesea din surse ostile. O cronică georgiană îi identifică pe khazari cu armiile lui Gog și Magog. Originea numelui „khazar” au făcut subiectul a numeroase speculații: foarte probabil, cuvântul provine de la rădăcina turcească gaz = ”a rătăci” și înseamnă pur și simplu „nomad”. Derivate ale numelui „khazar” par a fi cuvintele „cazac” și „husar”, ambele însemnând călăreț; de asemenea cuvântul german „ketzer”, care înseamnă evreu. Dacă aceste interpretări sunt corecte, ele par să demonstreze o dată în plus importanța acestui popor.
Câteva cronici persane și arabe ne oferă date interesante despre khazari. De pildă, Yakubi, istoric arab din secolul al IX-lea trasează obârșia khazarilor până la Iafet, al treilea fiu al lui Noe. Una dintre primele referiri la khazari se află într-o cronică siriană datând de la mijlocul secolului al VI-lea. Alt izvor arată că ei fuseseră în centrul cu un veac înainte, fiind legați de huni. În anul 448, împăratul bizantin Teodosie II a trimis la Attila o solie în care se afla și oratului Priscus. Acesta, pe lângă informațiile prețioase privind obiceiurile și datinile hunilor, a transmis și anecdote despre un popor supus de huni pe care îi numește akațiri – foarte aproape de ak-khazari (khazarii albi). Priscus ne spune că Împăratul bizantin a încercat să atragă de partea lui acest neam războinic, dar lacomul șef khazar nemulțumit de banii oferiți a preferat alianța cu hunii. Cronica lui Priscus confirmă ideea apariției khazarilor pe scena europeană pe la mijlocul secolului al V-lea ca popor dominat de huni.
Odată cu prăbușirea Imperiului hunilor, după moartea lui Attila, khazarii scăpați de sub dominație, au invadat regiunile transcaucaziene ale Gruziei și Armeniei astfel că în cea de-a doua jumătate a secolului al VI-lea, au devenit forța dominantă printre triburile de la nord de Caucaz pe care le-au supus rând pe rând. Cea mai puternică rezistență au opus-o bulgarii, dar cum și ei au fost înfrânți: o parte dintre bulgari au migrat pe teritoriul Bulgariei de azi iar alții s-au deplasat spre nord-est și au rămas sub suzeranitatea khazarilor. Dar înainte de toate acestea, khazarii au fost dominați timp de un secol de o putere efemeră: regatul turcut. De la aceștia, khazarii au adoptat titlul conducătorului lor, cel de „Kagan”. De fapt, organizarea politică a khazarilor se aseamănă cu cea a japonezilor din perioada shogunilor: Regele khazarilor poartă titlul de „Mare Khagan”, dar puterea efectivă este deținută de locțiitorul acestuia, numit „Kagan Bek”. De la bun început, imperiul khazar a fost constituit dintr-un mozaic etnic eterogen – khazarii propriu-ziși fiind probabil o minoritate.
În anul 626, Împăratul Heraclie a încheiat prima alianță cu khazarii, pregătindu-și campania împotriva Persiei. Khazarii i-au furnizat acestuia 40000 de călăreți. În schimb, fiica Împăratului a fost promisă spre căsătorie Kaganului Ziebel, căsătorie care totuși nu a mai avut loc din cauza morții regelui khazar. La 20 de ani după Hegira, care a avut loc în anul 622, musulmanii cuceriseră deja Persia, Siria, Mesopotamia, Egiptul și asaltau Imperiul bizantin în chiar inima sa. Între anii 642 și 652, arabii au făcut incursiuni puternice în Khazaria, fiind respinși de fiecare dată; ultima oară în 652, într-o mare bătălie în care au pierit peste 4000 de arabi. Următorii 30 – 40 de ani a fost o perioadă de liniște. De mai multe ori (în anii 669, 673-678, 717-718) arabii au asediat Constantinopolul pe mare și pe uscat. Dacă ar fi reușit să împresoare orașul venind și din nord, soarta acestuia ar fi fost pecetluită. Între timp, khazarii și-au întărit puterea înspre Ucraina de azi. Războaiele arabo – khazare s-au reluat cu incursiuni de ambele părți.


Evenimentul cel mai important în istoria khazarilor, care a avut consecințele cele mai importante în viitor, a fost cel al convertirii acestora la mozaism în anul 740. Care a fost motivația acestui eveniment unic? Dacă raționăm din punctul de vedere al politicii puterii, lucrurile par să se clarifice. La începutul secolului al VII-lea lumea era polarizată între cele două puteri ce reprezentau creștinismul și islamismul: Imperiul Bizantin și Califatul arab. Imperiul khazar reprezenta o „a treia forță” care se dovedise pe potriva celorlalte două, atât ca adversar cât și ca aliat – dar el nu-și putea păstra independența dacă accepta fie creștinismul fie islamismul. Prima alegere l-ar fi subordonat automat Imperiului Bizantin iar cea de-a doua califului de la Bagdad. Atât bizantinii cât și arabii făcuseră eforturi pentru convertirea khazarilor, dar fără succes. În același timp, khazarii învățaseră că religia lor inițială (de tip animist) era primitivă în comparație cu marile religii monoteiste, dar și incapabilă să ofere conducătorilor autoritatea spirituală și juridică de care se bucurau împăratul și Califul. Ce altă soluție ar fi putut fi mai logică decât să îmbrățișeze un al treilea crez, care în plus reprezenta temelia venerabilă a creștinismului și islamismului? E totuși absurd să ne închipuim că acești oameni au adoptat peste noapte o religie ale cărei dogme nu le erau cunoscute. În realitate, khazarii îi cunoșteau bine datorită unui aflux de cel puțin un secol de emigranți veniți din Bizanț, în urma persecuțiilor religioase. La momentul convertirii, în Khazaria exista deja o comunitate evreiască importantă.
Împrejurările care au condus la convertire sunt învăluite în ceață, dar principalele izvoare arabe și ebraice au câteva elemente comune fundamentale. Într-o lucrare a cronicarului arab Masudi se spune că în vremea lui Harun al Rașid, împăratul bizantin i-a silit pe evrei să emigreze; acești evrei au sosit în țara khazarilor unde au găsit “un neam inteligent dar neînvățat căruia i-au oferit religia lor. Localnicii au socotit-o mai bună și au acceptat-o”. A doua relatare se află în “Cartea regatelor și drumurilor” de Al-Bakri (secolul XI). Cronicarul arab povestește astfel: Regele khazarilor, care fusese păgân, îmbrățișase creștinismul (de fapt, khazarii adoptaseră formal și pentru o scurtă perioadă 737-740 islamismul în urma unei înfrângeri din partea arabilor; autorul arab a vrut să-și menajeze cititorii).
Apoi, și-a dat seama că e fals și a vorbit cu dregătorii săi. Aceștia i-au spus că cei care sunt stăpâni pe cărțile sfinte sunt trei. Adună-i laolaltă, cere-le să-și apere credința, și apoi urmează-l pe acela care se va dovedi stăpân pe adevăr. Regele a trimis la creștini după un preot. La rege se afla un evreu, priceput la vorbă, care i-a pus întrebări preotului: “Ce zici de Moise și de Tora care i-a fost dezvăluită?” Și preotul a spus că “Moise e un prooroc și Tora grăiește adevărul”. Atunci evreul a spus: “Omul acesta a mărturisit adevărul crezului meu”. Iar regele l-a întrebat pe preot în ce crede și acesta a spus: “Eu zic să Iisus Hristos este fiul Mariei, este Cuvântul și a dezvăluit tainele în numele lui Dumnezeu.”. Și atunci evreul a spus regelui: “Omul acesta propovăduiește o dogmă pe care n-o cunosc, dar încuviințează spusele mele”. Preotul nu a mai avut ce replica. Atunci regele a trimis și după un musulman, dar evreul a năimit pe cineva să-l otrăvească. Astfel evreul a reușit să-l câștige la credința lui pe rege. (Fără îndoială, istoricii arabi au vrut să îndulcească amarul. Dacă învățatul musulman ar fi participat la dezbatere, ar fi căzut în aceiași capcană ca episcopul creștin, întrucât ambii acceptau adevărul Vechiului Testament.)
Principalul izvor evreiesc constă în așa-zisa “corespondență khazară”. E vorba de un schimb de scrisori, în ebraică, între Hasdai Ibn Saprut, evreul care era prim-ministrul Califatului Cordobei, și Iosif, regele khazarilor. Autenticitatea acestei corespondențe a format obiectul unei controverse, dar acum e acceptată de majoritatea istoricilor. Schimbul de scrisori a avut loc cândva între anii 954 și 961. Hasdai a auzit mai întâi de existența unui regat evreiesc independent de la niște negustori din Persia, dar inițial nu i-a crezut. Ulterior, bizantinii i-au confirmat relatarea negustorilor, adăugând numeroase amănunte și date referitoare la Regatul khazarilor și la regele de atunci – Iosif. Drept care Hasdai s-a hotărât să trimită soli cu o scrisoare la Iosif. Scrisoare conținea întrebări referitoare la organizarea statului khazar precum și întrebarea “căruia dintre cele 12 triburi în aparține poporul khazar?”
În răspunsul primit de la regele khazar, acesta oferă o relatare amănunțită a convertirii – poate chiar legendară, căci trecuseră deja 2 secole de la aceasta. Regele Iosif vorbește de strămoșul său Bulan, căruia i-a apărut în vis un înger care l-a îndemnat să se închine la singurul Dumnezeu adevărat. De asemenea, îngerul îi cere să clădească un lăcaș de închinăciune în care să poate sălășlui Atotputernicul, sfătuind-ul să atace Armenia pentru a face rost de aurul și argintul necesar. După aceste fapte de arme (invadarea Armeniei) faima regelui s-a răspândit în toate țările. Împăratul bizantin și califul musulmanilor au trimis solii cu daruri de preț și cu oameni învățați care să-l facă să treacă la credința lor. Dar regele Bulan a trimis și după un evreu învățat și i-a pus laolaltă pe aceștia să-și apere credințele lor. Iată dar încă o dată o masă rotundă a clericilor – cu diferența că musulmanul nu a fost otrăvit pe drum. Tiparul dezbaterii este același: după discuții lungi și inutile, regele amână întâlnirea cu trei zile, apoi îi cheamă pe oponenți separat. Îl întreabă pe creștin care dintre celelalte două religii sunt mai aproape de adevăr, iar acesta spune că cea a evreilor. Din partea musulmanului primește același răspuns.
Din răspunsul regelui Iosif mai aflăm și o genealogie a poporului său. Deși se dovedește a fi un naționalist evreu feroce, el nu pretinde – ceea ce ar fi fost imposibil să susțină – că neamul său ar fi de origine semitică. El îi urmărește ascendența nu până la Sem ci până la Iafet, al treilea fiu al lui Noe, sau mai precis până la strănepotul lui Iafet, Togarma – pe care îl consideră strămoșul tuturor triburilor turcice. Iosif afirmă că Togarma a avut zece fii, iar numele acestora corespund triburilor: uiguri, durstuși, avari, huni, vasilieni, tarniaci, khazari, zagoreni, bulgari, sabiri (câteva dintre popoarele stepelor). Trăsătura caracteristică a acestei genealogii o constituie amestecarea Genezei cu tradiția tribală turcică. Tot din scrisoarea regelui Iosif, putem trage concluzia că iudaizarea khazarilor s-a făcut în mai multe etape: inițial, aceștia au adoptat o formă primitivă de iudaism, întemeiată numai pe Biblie și excluzând Talmudul, pentru ca peste vreo două generații să accepte iudaismul talmudic. Dealtfel, karaiții – o sectă iudaică care nu accepta Talmudul – a supraviețuit în Khazaria până în vremurile moderne.
După o perioadă de liniște și înflorire, asupra khazarilor s-a dezlănțuit un nou pericol: vikingii – varegii. Acești navigatori îndrăzneți înaintau spre sud pe mare și pe râuri, purtând războaie de pradă. Timp de peste un secol și jumătate, acordurile comerciale și războiale au alternat. Foarte încet, scandinavii și-au schimbat caracterul, slavizându-se prin amestecul cu supușii și vasalii lor și adoptând în cele din urmă credința creștin-ortodoxă. La sfârșitul secolului al X-lea s-a format astfel poporul rus. Dealtfel, khazarii au exercitat o oarecare influență asupra varegilor. Acest lucru ni-l arată și faptul că primii conducători varegi de la Novgorod au adoptat titlul de “kagan”. Totodată, în orașul khazar Itil exista o colonie importantă de varegi, în timp ce în Kiev era și o comunitate de evrei khazari. În ce privește orașul Kiev, acesta a fost inițial sub suzeranitate khazară, dar a trecut mai apoi în stăpânirea varegilor. Kievul avea să devină leagănul primului stat al rușilor.


Un alt popor cu care khazarii au avut legături strânse au fost maghiarii. Aceștia au fost aliații khazarilor încă de la apariția Imperiului khazar. Maghiarii – stabiliți pe Don – au avut rolul de a-i ajuta pe khazari să stăvilească înaintarea varegilor spre sud-est. Relațiile dintre khazari și maghiari s-au strâns tot mai mult: în primul rând, khazarii le-au dat un rege care a întemeiat prima dinastie maghiară, în al doilea rând, mai multe triburi khazare – revoltate împotriva conducătorilor – s-au unit cu maghiarii, transformându-le astfel caracterul etnic. În secolul X, în Ungaria se vorbeau încă atât maghiara cât și khazara. Dealtfel, limba maghiară a preluat numeroase cuvinte de origine khazară. Și după stabilirea maghiarilor în Panonia, legăturile cu Khazaria au continuat, mulți evrei khazari fiind primiți în Ungaria.
Odată cu creșterea puterii rusești, și mai ales după convertirea rușilor la creștinism, legăturile dintre Constantinopol și Khazaria s-au deteriorat. Simptomatică pentru această atitudine a fost predarea Chersonului către ruși. În anul 965, khazarii au suferit o înfrângere gravă din partea rușilor, pierzându-și imperiul. Totuși ei și-au păstrat independența – dar în niște granițe mai restrânse – și credința. Jertfirea alianței cu khazarii s-a dovedit în cele din urmă a fi un act de miopie politică pentru Bizanț. Khazarii izbutiseră să țină piept valurilor de năvălitori turci și arabi, protejând astfel Imperiul Bizantin. Rușii însă nu reprezentau însă un pericol pentru războinicii nomazi ai stepelor. Dealtfel, ca urmare a presiunilor nomazilor, centrele puterii rusești s-au deplasat spre nord iar Kievul a intrat într-un declin rapid. În vidul de putere creat, au năvălit popoarele turcice, care s-au instalat în Anatolia, după marea bătălie de la Manzikert.
Este interesant să vedem cu erau receptați khazarii de către popoarele cu care s-au învecinat. În Cronica rusească se vorbește despre “țara evreilor” care înfruntau armatele cnejilor ruși. Se vorbește de asemenea despre un evreu uriaș care a venit cu o armată până în stepele Țețar sub muntele Sorocin (nu se știe locul acestor toponime) si numai vitejia generalului Vladimir i-a salvat pe ruși. De asemenea, printre evreii occidentali circulau povești privind un regat al “evreilor roșii”, numiți astfel probabil din pricina pigmentației ușor mongole a multor khazari. Un alt fragment de folclor semilegendar l-a inspirat pe Benjamin Disraeli (politician și romancier englez) să scrie un roman istoric “Uimitoarea poveste a lui Alroy”. În secolul al-XII-lea s-a născut în Khazaria o mișcare mesianică ce și-a propus să înceapă o “cruciadă” evreiască pentru cucerirea Palestinei. Inițiatorul mișcării erau un evreu khazar pe nume Solomon ben Duji (sau Ruhi sau Roy). Acesta a trimis scrisori tuturor evreilor din țările înconjurătoare spunând că a sosit timpul ca Dumnezeu să-i adune la Ierusalim.
Peste 20 de ani, fiul lui Solomon ben Duji, pe nume Menahem și-a luat porecla David al-Roy și titlul de Mesia. El a reușit să adune o armată considerabilă – în care grosul îl constituia evrei khazari – și a izbutit să ocupe o fortăreață lângă Mosul. De aici spera să-și conducă armata spre Țara Sfântă. David a stârnit numeroase valuri, dar ierarhia rabinică din Bagdad a manifestat ostilitate față de mișcarea lui. David al-Roy a fost asasinat, iar mișcarea lui s-a destrămat curând. Conform unei teorii recente, steaua lui David – simbolul statului Israel – a început să fie un simbol național de la cruciada lui David al-Roy.
La mijlocul secolului al XIII-lea, regatul khazar a căzut victimă marii invazii mongole declanșată de Ginghis Han. Chiar și atunci, a rezistat cu îndârjire până ce s-au predat toți vecinii săi. Dar atât înainte cât și după ridicarea mongolilor, khazarii au trimis multe lăstare și ramificații în țările slave nesubjugate, contribuind astfel la făurirea marilor centre evreiești din Europa răsăriteană – și mai apoi Occidentală. Am amintit deja despre diaspora khazară din Ungaria. Cronicarul bizantin Ioan Cinnamus vorbește de trupe evreiești din cadrul armatei ungare, în anul 1154. Dealtfel, inițial Ungaria era bilingvă iar sistemul de conducere era inspirat din dualismul monarhic al khazarilor: țara era condusă de un rege și de un “gyula”, comandant al armatei. Acest sistem a durat până la sfârșitul secolului al X-lea când regele Ștefan a adoptat religia catolică și l-a învins pe un “gyula” răzvrătit care, evreu fiind, nu vroia să se creștineze. Acest episod a pus capăt dualismului monarhiei dar nu și influenței comunității khazaro-evreiești din Ungaria. Mult timp după creștinare, evreii dețineau funcții importante în regatul ungar. Pe lângă ocupația mongolă, ciuma neagră a grăbit migrația khazarilor spre vest. După cum am amintit, în Kiev a existat o comunitate khazară. În Ucraina și Polonia sunt numeroase toponime derivate de la “khazar” sau de la “jid” (evreu) – Jidovo, Kozarzewek, Kozara, Kozarzow, Jidovska etc. Toponime asemănătoare se găsesc și în Munții Carpați și Tatra precum și în Austria. În timp ce majoritatea evreilor khazari au emigrat spre apus, unele grupuri au rămas acolo unde erau, în Crimeea și Caucaz, formând enclave evreiești ce au supraviețuit până în epoca modernă.
Foarte mulți dintre khazari au emigrat în Polonia și Lituania, la începutul existenței lor. Această politică a fost generată de atitudinea occidentală a conducătorilor polonezi care doreau să-și modernizeze țara (în afară de evrei, au fost acceptați foarte mulți emigranți germani). În Carta acordată de Boleslav în 1264, evreii aveau dreptul să-și țină propriile școli, sinagogi și judecătorii; puteau deține proprietăți funciare și de practica orice comerț doreau. În timpul domniei regelui Ștefan Bathori (1575-1586), evreii aveau dreptul la un parlament propriu și de a percepe impozite de la coreligionarii lor.
Pentru a înțelege importanța comunității khazaro-evreiască din Polonia și situația ei privilegiată, următorul fapt este concludent: În a doua jumătate a secolului al XIII. papa Clement IV adresează o encliclă unui prinț polonez în care deplânge faptul că în mai multe orașe poloneze sunt numeroase sinagogi, unele mai înalte decât bisericile, mai maiestuoase și mai frumos împodobite. În legătură cu numărul evreilor, istoricii moderni apreciază că aceștia erau circa 500.000 în Regatul polono-lituanian, la mijlocul secolului al XVII-lea. Conform enciclopediei iudaice, în același timp, numărul total al evreilor de pe glob nu atingea decât un milion. Aceste date par să indice că în cursul evului mediu, majoritatea credincioșilor mozaici erau khazari. Aceștia au constituit baza comunităților ebraice din Rusia, Polonia, Lituania, Ungaria, România, unde au întemeiat acea comunitate evreiască care a devenit majoritatea dominantă a evreimii mondiale de azi. Chiar dacă aceste comunități au primit emigranți și din alte regiuni, elementul khazar a rămas majoritar. Această teorie, sprijinită de dovezi puternice, ar merita o discuție mai serioasă. Din păcate, ea este omisă – fie din neștiință, fie dintr-un anumit orgoliu “semitic”.
Mulți istorici au încercat să subestimeze contribuția khazarilor la istoria evreiască, considerând că evreii din Europa de Est au imigrat la un moment dat din Occident. Spre sfârșitul primului mileniu, cele mai însemnate așezări evreiești erau în Spania maură (evreii sefarzi, care, după cum am văzut erau tratați cu toleranță de către mauri) Franța și Renania. Unele comunități existau încă de pe vremea romanilor. Ba chiar un grup de evrei a trecut în Anglia, fiind invitați de Wilhelm Cuceritorul care avea nevoie de capitalul lor (în 1290 urmau să fie expulzați). În toate aceste cazuri (exceptând Spania) este vorba de comunități relativ mici ca număr, care în plus au fost decimate în urma persecuțiilor religoase. Concepția tradițională privind emigrația evreilor germani spre Polonia este o simplă legendă – sau mai bine zis o ipoteză ad-hoc inventată de cei care nu cunoșteau istoria khazară. Nu există nici un fel de dovezi privind un asemenea exod. De fapt, spre sfârșitul secolului al XIV-lea, practic nu mai existau evrei în Franța și Germania (în orice caz, un număr infim).
Evreii care au întemeiat comunitățile moderne din Anglia, Franța și Olanda erau de altă origine: evrei sefarzi siliți să fugă din Spania în urma persecuțiilor religioase de după reconquistă. Alte dovezi împotriva presupusei origini germane a evreimii răsăritene le oferă structura idișului, limbajul popular al maselor evreiești. Idișul e un amestec curios de ebraică, germană medievală și elemente slavone și se scrie cu litere ebraice. La prima vedere, cantitatea mare de împrumuturi germane din idiș pare să contrazică teza privind originea khazară a evreimii răsăritene. Dar lucrurile stau tocmai dimpotrivă. În primul rând, nici o componentă lingvistică provenind din Germania apuseană nu se găsește în idiș. Componenta germană care a intrat în idiș este de origine germană răsăriteană. Să ne amintim de puternica prezență a emigranților germani în Polonia și lucrurile se vor clarifica. Numai germanii erau mai influenți decât evreii din punct de vedere economic și cultural. Nu e greu de înțeles de ce imigranții khazari au fost siliți să învețe nemțește dacă vroiau să răzbată în viață: limba germană era o necesitate fundamentală în orice contact cu orașele.
O explicație complementară e și imigrația redusă a unor elemente evreiești din Germania, dar care prin superioritatea lor culturală, au avut o influen ță importantă asupra coreligionarilor lor din răsărit. Caracteristic e și faptul că singura secțiune a evreilor khazari care nu au acceptat idișul a fost secta karaiților – dar aceasta era doar excepția, nu regula.
În concluzie. Evreii din prezent se împart în două categorii: sefarzi și așkenazi. Sefarzii descind din evreii care trăiseră în antichitate în Spania până când au fost expulzați de acolo și s-au instalat în țările mediteraneene și mai puțin în Occident. Ei vorbeau un dialect hispano-ebraic, numit “ladino” și și-au păstrat propriile tradiții și mituri. Numărul lor este estimat la circa 500000. În același timp, evreii așkenazi – de origine khazară – numără circa 11 milioane. (Ca un amănunt picant, să pomenim faptul că Așkenaz se numea un frate al lui Togarma pe care, după cum spunea Iosif al khazarilor, aceștia îl revendicau drept strămoșul lor.) Termenul de “antisemitism” este așadar fără noimă, consituind o concepție falsă împărtășită atât de evrei, cât și de cei care i-au persecutat.
Povestea imperiului khazar, prezentată mai sus, începe să apară ca “cea mai cruntă farsă pe care a pus-o la cale istoria” (Arthur Koestler).


Ultima editare efectuata de catre Admin in 16.07.11 17:41, editata de 3 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 04.03.12 21:27

Khazarii
Regatul khazarilor a disparut de pe harta lumii si nu multe persoane mai stiu despre acesta astazi. Dar, in epoca regatului, Khazar ( Khazaria) era o putere majora. Imparatul bizantin si istoric, Constantin Porphirogenet ( 913-959) a inregistrat intr-un tratat privind prot...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Evreii americani, tot mai interesați de cetățenia germană. C

Mesaj Scris de Admin la data de 30.10.11 17:12

Evreii americani, tot mai interesați de cetățenia germană. Care sunt motivele

Tot mai mulți copii și nepoți americani ai supraviețuitorilor Holocaustului și-au depus, în ultimii ani, actele necesare pentru a obține cetățenia germană. Unii au nevoie de ea doar pentru a se stabili în alte state din Uniunea Europeană, dar există și excepții, potrivit publicației germane "Der Spiegel".
Sursa: DER SPIEGEL

Donna Swarthout (52 de ani) își aminteșete că, atunci când era mică, le punea adesea bunicilor din partea tatălui întrebări despre Germania, țara din care aceștia fugiseră în urmă cu mai mult de două decenii. Spre dezamăgirea copilei, bătrânii preferau să nu vorbească despre viața în Altwiedermus, un sat de lângă Frankfurt în care aveau mica lor afacere - o tăbăcărie - și nici despre persecuțiile îndurate de comunitatea evreiască din regiune.

Ajunși în America, bunicii Donnei s-au stabiit în New York. Bunicul și-a găsit de lucru ca șofer de taxi iar soția acestuia confecționa haine pentru păpuși. Fiul lor, tatăl Donnei Swarthout, a absolvit City College și a lucrat ca inginer.

Ce spune Constituția Germaniei

Donna nu și-a pierdut interesul pentru Germania odată cu trecerea anilor și, în 2010, și-a depus dosarul pentru a obține cetățenia germană. "Întotdeauna m-am simțit nemțoiacă. Probabil mai mult nemțoiacă decât evreică", spune Swarthout.

Conform articolului 116 al Constituției Germaniei, o persoană căreia i-a fost retrasă cetățenia în timpul regimului nazist, "din motive politice, rasiste sau religioase", poate solicita redobândirea acesteia. Prevederea se aplică și în cazul descendenților din diaspora ai victimelor regimului nazist și nu îi obligă pe aceștia să renunțe la cetățenia actuală.

În 2010, 815 evrei americani au solicitat să devină cetățeni germani, un număr mai mare de cereri venind doar din Israel: 1.459

Nathalie Tauchner, directorulul German Citizen Project din New York, organizația care a ajutat peste 120 de familii să facă demersurile necesare pentru obținerea cetățeniei germane, spune că doar o mică parte dintre solicitanți vor să se mute în Germania. Cei mai mulți iau în calcul varianta stabilirii, împreună cu familia, în state ale Uniunii Europene cu populație vorbitoare de engleză.

Din Statele Unite la Berlin


Donna Swarthout s-a gândit tot timpul la Germania și a învățat germana la Universitatea California din Berkeley. După ce l-a cunsocut pe soțul său, Brian, el însuși nepotul unui evreu german, germana a devenit limba conversației lor private, cea în care își transmiteau mesaje prin poșta electronică.

Anul trecut, Donna, Brian și cei trei copii ai lor au decis să se mute la Berlin. În căutarea rădăcinilor familiei sale, Donna a mers în satul Altwiedermus și la Hamburg, de unde este originară mama ei, care acum locuiește în statul american Montana.

Fiică a unui exportator din Hamburg, aceasta și-a amintit - în urma unei discuții cu Donna - că în 1938, pe cand avea doar cinci ani și aștepta împreună cu părinți vaporul ce avea să îi ducă în SUA, și-a privit tatăl în ochi și l-a întrebat : "De ce plânge mami?".

Un drum cu obstacole

Obținerea cetățeniei germane i-a dat Donnei dureri de cap. Asta pentru că autoritățile germane i-au cerut numeroase documente originale din anii '30, inclusiv pașapoarte. "Nu înțeleg de ce guvernul german îmi cere mie aceste documente de vreme ce tot autoritățile germane i-au luat tatălui meu totul", s-a revoltat americanca, acum ceva timp.

Recent însă, ea a primit vestea cea mare: cererea pentru cetățenie i-a fost aprobată și acum așteaptă doar confirmarea oficială, o simplă formalitate.

Ca și Donna Swarthout, numeroși evrei americani vin în Berlin și învață germana pentru a afla mai multe despre trecutul propriilor familii. "Există mult interes și curiozitate în acest sens", spune Deidre Berger, directorul biroului American Jewish Committee din capitala Germaniei.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

KHAZARII DE IERI, EVREII DE AZI – UN POPOR MISTERIOS

Mesaj Scris de Admin la data de 29.10.11 15:30

KHAZARII DE IERI, EVREII DE AZI – UN POPOR MISTERIOS

Dupa "Dosare secrete" privind razboiul nevazut al evreilor sionisti cu românii

O stranie poveste a fost mereu lansata de-a lungul timpului de catre evrei, relativ la închipuita lor existenta milenara pe teritoriul României, revendicând astfel un drept natural. O astfel de teorie, care sustine colonizarea Daciei de catre imperiul roman cu populatie evreiasca stramutata din Iudeea, a fost relansata în anul 2002 de catre Tesu Solomovici în lucrarea România Iudaica, lucrare sub forma a doua volume uriase publicate pe banii Ministerului Culturii din România, deci pe banii contribuabililor români. De aici decurge ideea ca evreii au o existenta naturala în România dinainte înca de nasterea poporului român. Ei bine, de aici mai este doar un pas pâna la a spune ca drepturile lor asupra teritoriului României sunt mai vechi decât ale noastre. Astfel, am ajuns sa ne învatam istoria de la straini. Ungurii (hunii) ne spun ca nu ne-au gasit aici când s-au asezat în Transilvania si în Câmpia Panoniei, iar evreii ne spun ca nici nu ne nascusem când ei erau stapâni în Dacia ca cetateni romani.
Ceva adevar exista in aceste afirmatii, stiind ca, - de exemplu, Triburile judaice ale Khazarilor au patruns prin secolele 8-9 pe teritoriul de azi al Romaniei, intinzandu-si Imperiul si aici, - insa povestea reala a fost extrem de mult exagerata de catre partizanii Sionismului. Va vom explica in detaliu cum stau lucrurile...
Teoria ascendentei evreiesti asupra românilor în teritoriilor dacilor (Dacia Traiana sau România Mare de mai târziu) a fost lansata într-o serie de studii ale autorilor evrei înca de la jumatatea secolului al 19-lea si prima jumatate a secolului 20, pentru ca sa revina în forta la începutul mileniului 3, de data aceasta pe banii românilor si fara nici o reactie din partea istoricilor români. Cu totul alta a fost situatia acum 90 de ani, când Nicolae Iorga îsi prezenta în sedinta Academiei Române lucrarea Istoria Evreilor în Tarile noastre, dând replica necesara unor autori precum Johan Kaspar Bluntschli sau Bernard Stambler. Bluntschli afirmase la 1879, în lucrarea Statul român si situatia juridica a Evreilor în România ca: “Fara îndoiala ca un numar mare de familii israelite au venit în provincia dunareana Dacia, înca sub domnia vechilor împarati romani. Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici si sunt cel putin tot asa de vechi pamântene ca si natiunea româna… Ele formeaza si sâmburele populatiei evreiesti de astazi din România”. Astfel de fundamentari fara nici un probatoriu decât imaginatia autorilor evrei s-au dorit lucrari de “rigurozitate stiintifica” ce se publicau la momentele când evreii încercau sa-si consolideze pozitia socio-economica din România, ci nu de dragul adevarului stiintific. “Provincia dunareana Dacia”, despre care scria Bluntschli, era totusi Dacia Traiana, iar împaratul Traian, asa cum s-a vazut mai sus, nu i-a agreat deloc pe evrei în calitate de “colonisti”, punând armata chiar sa îi extermine (cazul insulei Cipru). Scrierea lui Bluntschli a fost, însa, una politica, pusa în slujba evreilor din România, deoarece afirma, în chiar anul 1879, ca familiile evreiesti sunt “cel putin tot asa de vechi pamântene ca natiunea româna”, adica aparea chiar în vremea când evreii, navalitori peste români, revendicau “împamântenirea” de la tânarul stat român. (A se vedea capitolul urmator: Razboiul Aliantei Israelitilor cu Românii)
Nicolae Iorga, dupa ce enumera toate documentele în care este mentionata prezenta unor evrei pe teritoriul Tarii Românesti si al Moldovei, raspunzând de fapt lucrarii L’histoire des Israelites roumains et le droit d’intervention (Paris 1913) a evreului Bernard Stambler, formuleaza urmatoarea concluzie: “Astfel am ajuns la [anul] 1600 fara a gasi mentiunea unui element evreiesc asezat în partile noastre”.
Adevarul despre aparitia evreilor pe pamânturile românilor a fost totusi scris de adevaratii cercetatori, multi dintre ei chiar evrei. Este vorba despre autorii istoriei “Imperiului Khazar”, numit si “Regatul Evreiesc”, sau cele “Noua Tarâmuri” ale khazarilor – popor barbar raspândit în Caucaz, pe Volga si pe Don, convertit la mozaism în anul 740, integrat mai apoi ca “evreu” în Ucraina si Polonia, dupa care împins cu ura de catre aceste gazde spre românii din Moldova, ulterior anului 1600. În limba româna a fost publicata traducerea remarcabilului studiu al lui Arthur Koestler, Al treisprezecelea trib, Khazarii (în 1987 la Roma, de catre editura Nagard, anagramare a numelui Dragan, al finantatorului Iosif Constantin Dragan).
O lista foarte mare de studii israeliene (în limba ebraica), dar si din întreaga lume, folosite ca surse de catre evreul Koestler, conduc la o concluzie cutremuratoare: cetatenii actualului stat Israel nu au nici o legatura genetica si rasiala cu evreii de acum doua mii de ani (semiti), autori ai textelor biblice, desi au complotat si revendicat teritoriul Palestinei pentru a înfiinta Israelul, în baza dreptului lor natural asupra vechiului lor stat. Acesti israelieni îsi trag originea din salbaticii khazari (numiti si askenazi), bautorii de sânge uman, popor fara cultura scrisa, care împreuna cu rudele lor aliate, hunii, au îngrozit doua continente acum 1.000 de ani, prin sadism si placerea de a ucide.
Unul dintre pionierii cercetarilor privind obârsia khazara a evreimii de astazi este Abraham N. Poliak, profesor de istorie medievala a evreilor la Universitatea din Tel Aviv, subminând astfel legenda “poporului ales”, afirma A. Koestler, prin cele doua studii ale sale în limba ebraica: Convertirea khazarilor la iudaism (1941 editura Zion, Ierusalim) si Khazaria – istorja unui regat evreiesti în Europa (1951 editura Mossad Bialik, Tel Aviv). În introducerea lucrarii sale, A. Poliak scrie ca “Realitatile impun un nou mod de abordare, atât a problemei relatiilor dintre evreimea khazara si celelalte colectivitati evreiesti, cât si a întrebarii cât de departe putem merge în considerarea acestei evreimi khazare drept nucleu al marii comunitati evreiesti din Europa orientala [cu principal debuseu România - n.n.]. Descendentii acesteia – cei care au ramas pe loc, cei care au emigrat în Statele Unite si în alte tari, precum si cei care s-au dus în Israel – formeaza astazi marea majoritate a evreimii mondiale.” La rândul sau Koestler adauga: “Marea majoritate a evreilor care au supravietuit în lumea contemporana sunt de origine est-europeana, si deci, probabil, mai ales khazara…, stramosii lor veneau nu de pe malurile Iordanului, ci de pe ale Volgai, nu din Canaan, ci din Caucaz. Deci din punct de vedere genetic, ei se înrudesc mai de aproape cu triburile hunilor, ungurilor si maghiarilor decât cu semintiile lui Abraham, Isaac si Iacob.”
Înainte de a arata pe scurt istoria acestor barbari travestiti în popor biblic, khazarii, vom arata temerile autorilor evrei, privind propriile lor dezvaluiri, acelea ca “evreii nu sunt evrei”.
“Sunt constient de primejdia ca lucrarea mea sa fie interpretata – scrie A. Koestler, de origine evreu khazar – ca o negare a dreptului la existenta a statului Israel. Dar acest drept nu se bazeaza pe originile ipotetice ale poporului evreu si nici pe legamântul mitologic al lui Abraham (si al lui Iacob) cu Dumnezeu; el se întemeiaza pe dreptul international, adica pe hotarârea luata de Natiunile Unite în 1947?. Îl întelegem pe Koestler, ca trebuie sa se apere în fata conationalilor sai, dar noi trebuie sa ne amintim ca hotarârea luata de Natiunile Unite se bazeaza pe santajul baronului bancher evreu Rothschild asupra Marii Britanii, ca “evreii sa îsi primeasca patria înapoi”, adica pamânturile Palestinei. Neexistând, însa, nici o justificare a prezentei actualei rase de evrei (khazari) pe teritoriul de astazi al Israelului, Koestler insista cu justificari fabricate la întâmplare si noroc: “Oricare ar fi originile rasiale ale cetatenilor Israelului [adica cele khazare - n.n.] si oricare ar fi iluziile nutrite de ei în aceasta privinta [ca ar fi urmasi ai poporului biblic - n.n.], statul lor exista de jure si de facto [?]… împartirea Palestinei a fost rezultatul unui secol de imigratie pasnica si eforturi de pionierat ale evreilor, ceea ce ofera justificarea etica pentru existenta legala a statului Israel. Daca cromozomii populatiei sale contine gene de origine khazara… e un lucru irelevant si nu poate afecta dreptul Israelului la existenta”. Noi credem ca dimpotriva, nu numai ca NU justifica dreptul la existenta moderna a unui stat evreu, dar astfel de studii, cu reala baza stiintifica, darâma chiar si orice pretentie (a la Tesu Solomovici) de ascendenta a evreilor de azi asupra teritoriilor românesti.
“Paradoxul” descoperit de aceste cercetari stiintifice, este acela ca nu urmasii vechilor evrei semiti (ai celor 12 triburi biblice) sunt cei pe care astazi, sub identitate evreiasca, îi regasim ca cei mai mari conspiratori la adresa tuturor celorlalte popoare, ci un popor asiatic razboinic, violent si rapace, înrudit cu hunii (si, într-o mai mica masura, chiar cu turcii), anume khazarii sau askenazii, care în anul 740 dupa Hristos au trecut la religia evreiasca, mozaismul, deoarece le satisfacea instinctele primitive, criminale si de jaf.
Evreii khazari sau askenazi, turcomani din stepele Asiei, sunt astazi proprietarii marilor afaceri din întreaga lume, a marilor finante, ei conduc organismele mondialiste si oligarhice ale lumii occidentale, sub identitate evreiasca.
La apogeul puterii lor medievale, khazarii aveau sub control circa treizeci de natiuni si triburi diferite, stabilite pe teritorii întinse între Muntii Caucaz, Marea Aral, Muntii Ural si stepele ucrainene. Îi aveau supusi pe bulgari, burtasi, ghuzi, maghiari, coloniile gotice si grecesti din Crimeea, triburile slave de la nord-vest, iar armatele khazare faceau expeditii de jaf în Gruzia, în Armenia si în Califatul Arab. Pâna în secolul IX khazarii nu aveau rivali în regiunile de la nord de Marea Neagra si Marea Caspica (denumita în epoca Marea Khazara), fiind stapânii supremi vreme de peste un secol si jumatate si astupând poarta Uralo-Caspica de trecere din Asia în Europa. Un cronicar arab îi descrie ca având fetele albe, cu parul mai ales rosu, fluturându-le în vânt, iar trupurile le erau marunte si firea rece. În schimb, o cronica georgiana îi identifica pe khazari cu armatele lui Gog si Magog, salbatici, cu fete hidoase si deprinderi de fiare salbatice, “care beau sânge de om”. Privitor la semnificatia denumirii de “khazar”, cercetatorii amintesc despre unele presupuse derivate moderne ale cuvântului: cuvântul rusesc “cazac”; cuvântul maghiar “huzar” (ambele desemnând un calaret cu înfatisare razboinica); sau cuvântul german “ketzer”, însemnând eretic, adica evreu. (Nu trebuie facuta totusi confuzia etnica între khazari si cazaci, chiar daca este posibila o apropiere istorica între acestia.)
Cronica lui Priscus afirma aparitia khazarilor pe scena europeana pe la mijlocul secolului al V-lea ca popor dominat de huni. Totodata, împreuna cu maghiarii si alte triburi, khazarii pot fi socotiti un vlastar târziu al hoardei hune a lui Atila. Khazarii s-au aflat, într-adevar, sub tutela hunilor, apoi sub cea a turcilor. Dupa declinul turcilor la mijlocul veacului al VII-lea le-a venit lor rândul sa stapâneasca “Regatul de miazanoapte”, cum îl numeau persanii si bizantinii.
La anul 627 Statul Persan a fost definitiv învins de catre împaratul bizantin Heracliu, aflat în alianta cu hoarda khazarilor condusa de regele lor, Ziebel, care a contribuit la campanie cu peste 40.000 de calareti. Pentru a obtine aceasta alianta, fiica împaratului Heracliu, Evdochia, i-a fost fagaduita de sotie regelui khazar.
Un nou triunghi al puterii se nascuse în Asia: Califatul Arab (de religie islamica sau mahomedana), Imperiul Roman de Rasarit (sau Bizantin, de religie crestin-ortodoxa) si Regatul Khazar (care era în cautarea unei identitati religioase personale), în primii douazeci de ani de la fuga profetului Mahomed la Medina în anul 622, musulmanii arabi izbutisera deja sa cucereasca Persia, Siria, Mesopotamia, Egiptul si sa încercuiasca centrul Imperiului Roman de Rasarit (Turcia de astazi). Pentru înconjurarea Imperiului Bizantin, Caucazul khazar reprezenta însa o piedica. Ca urmare a avut loc serie de batalii interminabile între arabi si khazari, din care victoriosi ieseau de regula khazarii care, la un moment dat, în anul 730 au cotropit Gruzia si Armenia si au înaintat pâna dincolo de jumatatea drumului spre Damasc, capitala Califatului Arab. O armata musulmana proaspat ridicata a stavilit însa hoarda khazara si a alungat-o înapoi, peste munti, spre casa.
Decizia khazarilor de a se converti la religia evreiasca, mozaismul, a avut un caracter politic, scopul principal fiind acela al unei identitati religioase diferite de cea a romanilor crestini si a arabilor musulmani, principalii lor concurenti, carora le era astfel stopata capacitatea de asimilare cultuala si apoi culturala. În alta ordine de idei, mozaismul, promitând adeptilor sai stapânirea tuturor popoarelor lumii, convenea de minune unui neam razboinic si sângeros precum khazarii. O cronica araba nota: “Regele khazarilor se facuse evreu înca sub Califatul lui Harun al Rasid (anii 786-809)”. Aproape concomitent cu convertirea lor, khazarii au adoptat si alfabetul ebraic.
Peste 300 de ani însa, statul khazar a început sa decada, decaderea sa fiind marcata de repetatele izbucniri ale unui sionism mesianic, cu falsi mesia, precum David El-Roy, eroul unui roman de Benjamin Disraeli, ce au condus campanii donchihotesti pentru “recucerirea Ierusalimului”. În anul 1141 un evreu khazar sionist, pe nume Iehuda Halevi, în celebra sa carte, KUZARII, sustinea ideea ca “natiunea evreiasca” este singurul mediator între Dumnezeu si restul omenirii, dar ca la sfârsitul istoriei toate popoarele vor fi supuse iudaismului.
Aparitia vikingilor rhusi (stramosii rusilor) pe scena istoriei a cauzat decaderea finala a khazarilor. Rhusii efectuau campanii violente de prada, ceea ce i-a obligat pe khazari sa se apropie mai mult de supusii lor maghiari, pe care i-au asezat strategic peste malul apusean al Donului, ca tampon la navalirile rhusilor. Schema a functionat vreme de aproape un secol, timp în care relatiile dintre maghiari si khazari s-au strâns tot mai mult, culminând cu doua evenimente ce au influentat profund natiunea maghiara. A fost înfiintata prima dinastie maghiara, khazarii instalându-l ca rege pe Arpad, peste cele 7 hoarde maghiare, iar mai multe triburi khazare s-au contopit cu maghiarii, modificând astfel caracterul etnic al acestora. Pentru ca s-au dovedit “mai vrednici în razboaie” maghiarii le-au încredintat conducerea militara a statului lor celor trei triburi khazare care s-au unit cu ei. Pâna la mijlocul secolului X, în Ungaria se vorbeau atât maghiara, cât si khazara, ceea ce face ca în maghiara de astazi sa existe peste 200 de cuvinte de origine khazara.
Rhusii au reusit în cele din urma sa distruga regatul khazar la sfârsitul secolului al X-lea, pentru ca apoi, la mijlocul secolului al XIII-lea, khazarii sa cada victime ale marii invazii mongole declansate de Ginghis Han. Hoarda de Aur a acestuia si-a stabilit centrul imperiului chiar pe teritoriul khazar. “Dar înainte si dupa ridicarea mongolilor, khazarii au trimis multe lastare si ramificatii în tarile slave nesubjugate, în cele din urma contribuind la faurirea marilor centre evreiesti din Europa rasariteana” (S.W. Baron, A social and Religious History of Jews). Într-adevar, disparitia natiunii khazare din habitatul sau istoric este concomitenta cu aparitia celor mai mari concentrari de evrei dinspre nord.
Exodul evreilor khazari spre Tarile Românesti sau spre centrul Europei a fost precedat de întemeierea coloniilor si asezarilor khazare în diferite parti ale Ucrainei si Rusiei meridionale. Astfel, la Kiev a continuat sa existe o mare comunitate evreiasca si dupa cucerirea orasului de la khazari de catre neamul rhus. De aceea, în Ucraina si Polonia sunt numeroase toponime derivate de la “khazar” sau “jid” (evreu): Jidovo, Kozarzewek, Kozara, Kozarzow, Jidovska Voia, Zydaticze etc.
O situatie mai speciala au avut evreii khazari din Ungaria. Ultima rezistenta khazara în Ungaria a avut loc în secolul X, când sfântul Stefan a îmbratisat credinta romano-catolica si l-a învins pe khazarul Gyula, razvratit si “trufas în credinta lui, care nu voia în ruptul capului sa se crestineze”. În anul 1222 regele maghiar Andras II a emis, la presiunea supusilor sai, “Bula de aur”, prin care evreilor li se interzicea sa fie sefi, perceptori sau controlori ai monopolului regal al sarii, ceea ce înseamna ca pâna la emiterea edictului, evreii din Ungaria detineau aceste importante pozitii, fapt confirmat si de pozitia de custode al veniturilor curtii regale, detinuta de contele Teka, evreu khazar.
Prin urmare, exodul evreilor khazari a facut ca, practic, Tarile Românesti (mai ales Moldova) sa se afle dupa secolul al XIII-lea înconjurate de catre o populatie evreiasca nestatornica, asezata vremelnic în Rusia, Polonia, Ucraina si Ungaria. Focarul propriu-zis al evreimii rasaritene a fost însa Polonia, aici nascându-se idisul, limbajul popular al evreilor pâna la al II-lea Razboi mondial (înca vorbit în S.U.A. si Rusia), amalgam de ebraica, germana medio-rasariteana si elemente slavone. Explicatia consta în faptul ca, din punct de vedere cultural si social, în Polonia medievala elementul dominant l-au constituit germanii, populatie imigranta superioara evreilor khazari si mai influenta din punct de vedere economic si intelectual.
În concluziile sale, A. Koestler (autor evreu khazar) afirma ca, din punct de vedere etnic, triburile semite de pe malurile Iordanului (“adevaratii evrei”) sunt total deosebite de triburile turco-khazare de pe Volga (care formeaza evreimea de astazi), “Dar în acelasi timp religia lor exclusivista genereaza tendinta de a se strânge laolalta si de a refuza contactele cu exteriorul, de a-si stabili propriile comunitati cu propriile lor lacasuri de rugaciune, cu scolile lor, cu cartierele lor de locuit si cu ghetourile (initial impuse de ei însisi, nu din afara) în orice oras sau tara în care se stabileau… Religia mozaica – spre deosebire de crestinism, budism sau mahomedanism – implica apartenenta la o natiune istorica, la o rasa aleasa. Toate sarbatorile [religioase] evreiesti comemoreaza evenimente din istoria lor nationala: exodul din Egipt, revolta maccabeilor, moartea asupritorului Haman, distrugerea Templului. Vechiul Testament este mai întâi si întâi naratiunea istoriei unei natiuni…, crezul ei este mai degraba tribal decât universal. Toate rugaciunile si toate riturile practicate proclama apartenenta la o rasa straveche, ceea ce în mod automat îl separa pe evreu de trecutul rasial si istoric al poporului în sânul caruia traieste. Credinta mozaica, asa cum dovedesc doua mii de ani de istorie tragica, determina auto-segregatia pe plan national si social. Ea îl izoleaza pe evreu si îndeamna la izolarea lui de catre ceilalti. Ea creeaza în mod automat ghetourile fizice si culturale. Ea îi transforma pe evreii din diaspora într-o pseudo-natiune…; aceasta pseudo-natiune este vag unita printr-un sistem de credinte traditionale întemeiate pe premise rasiale si istorice…” A. Koestler evita sa spuna direct adevarul: “pseudo-natiunea” evreiasca s-a constituit într-o retea mondiala oligarhica cu scopul precis conturat de a controla si stapâni întreaga omenire.
Pâna la anul 1600, Nicolae Iorga nu gasise nici o mentiune de element evreiesc asezat durabil “în partile noastre”, iar cea mai mare parte a evreilor care s-au stabilit în Tarile Române, cu precadere în Moldova, provin din evreii khazari, veniti dinspre Polonia si Rusia. Aparitia primilor evrei în Moldova se leaga de rascoala de dezrobire economica a cazacilor poloni din anul 1648. Latifundiarii polonezi si lituanienii cedasera treptat evreilor khazari întreaga activitate de administratori si încasatori de impozite, acestia devenind astfel exponentii exploatarii celei mai nemiloase. Rascoala cazacilor a aruncat însa în Moldova o mare parte dintre exploatatorii evrei, ca arendasi si camatari, cum a aflat-o, la Iasi, un calator sirian (Paul din Alep) din gura unuia dintre fugarii evrei, Iancal, scapat de masacrul declansat de cazaci.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Segregarea între bărbați și femei, acum și pe rețelele de so

Mesaj Scris de Admin la data de 18.09.11 16:19

Segregarea între bărbați și femei, acum și pe rețelele de socializare. Cum arată un portal social destinat evreilor ortodocși
[color:0982=#000]Yaakov Swisa, un programator amator în vârstă de 20 de ani, încearcă să schimbe această percepție. El a creat FaceGlat în conformitate cu particularitățile evreilor creștini. Încă de pe [color:0982=#0494e1! important]prima pagină a site-ului utilizatorii sunt separați. Atfel, femeile urmează o săgeată spre stânga, în timp ce bărbaților le este destinată săgeata spre dreapta. Toate comentariile sau mesajele care nu respectă învățăturile Torei (n.r. cartea sacră a evreilor) sunt șterse automat. Pe viitor, Swisa intenționează să implementeze un program care să găsească și să șteargă fotografiile în care femeile apar prea descoperite.

[color:0982=#000]Rețeaua de socializare nu este o alternativă pentru Facebook, susține Swisa, ci "o variantă [color:0982=#0494e1! important]mai curată pentru cei care au deja conturi de Facebook".

FaceGlat are în jur de 2.000 de utilizatori, iar numărul lor crește cu circa 100 în fiecare săptămână, potrivit publicației franceze Le Monde.

Conservatorii evrei ortodocși sunt împotriva mediilor de socializare și consideră că părinții ar trebui să-și supravegheze cu atenție copiii atunci când îi lasă să navigheze pe internet. "Internetul este acceptat în scop de serviciu, însă acasă poate fi folosit doar sub o supraveghere atentă", susține rabinul Avi Shafran, purtător de cuvânt al unei organizații care promovează credințele evreilor ortodocși. "Linia se trage la rețelele de socializare", conchide el.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cei mai BOGATI EVREI din lume

Mesaj Scris de Admin la data de 25.08.11 9:07

Cei mai BOGATI EVREI din lume


De la cel mai bogat oligarh rus pana la primarul New York-ului, de la fondatorii Google pana la seful Microsoft, toti au ceva in comun, in afara de averea imensa: sunt evrei.



Iata un top al celor mai bogati evrei din lume.



Larry Ellison (39.5 miliarde de dolari)





Lawrence Ellison nu si-a ter mina t niciodata studiile. La 20 de ani, a decis sa se mute in California , unde s-a angajat la o companie care l-a pus in fata unei oportunitati pe care nu putea s-o rateze: crearea unei baze de date pentru CIA.




Titlul proiectului avea sa devina numele companiei pe care o infiinteaza: Oracle, gigantul software de mai tarziu.



Acum, Oracle are 200 de angajati in Israel . Totusi, Ellison a vizitat Israelul pentru prima oara abia in 2007.


Sergey Brin (19.8 miliarde de dolari)






Familia Brin s-a mutat in America , atunci cand Sergey avea doar sase ani. Tatal sau isi dorea o educatie aleasa pentru micul Sergey, iar Uniunea Sovietica i-ar fi negat aceasta sansa, devreme ce era evreu.



Mai tarziu, Sergey avea sa ajunga la Stanford, acolo unde il intalneste pe Larry Page, cu care incepe un mic proiect, acum un mare gigant de cautare: Google.



Google are birouri atat in Haifa cat si in Tel Aviv.

Larry Page ( 19.8 miliarde de dolari)




La fel ca si in cazul lui Brin, si parintii lui Larry Page, amandoi profesori de informatica, au crezut in educatie.



Desi bunicii din partea mamei au fost evrei, printre primii locuitori ai orasului Arad din Negev , Larry Page nu a fost crescut in spiritul evreiesc si nu a avut nici macar bar mitzvah.



Totusi, l-a insotit de cateva ori pe Brin, in vizitele sale in Israel .

Michael Bloomberg (18.1 miliarde de dolari)






Bloomberg se afla acum la al treilea mandat ca primar al New York-ului.



S-a nascut in Boston , dintr-o familie cu radacini rusesti. Mai tarziu avea sa ajunga partener la o importanta institutie financiara de pe Wall Street, de unde este concediat. Nu pleaca fara un cec de 10 milioane de dolari in buzunar, plati compensatorii.

Cu banii primiti isi fondeaza propria companie de stiri financiare.


Dupa ce castiga primaria "Marelui Mar", se retrage din fruntea companiei sale, in 2001.


Un filantrop dedicat, Bloomberg doneaza anual sute de milioane de dolari.

John Paulson (16 miliarde de dolari)



























































A absolvit magna cum laudae Colegiul de Afaceri din New York si a ter mina t printre primii MBA-ul de la Harvard



Paulson a facut cariera pe Wall Street, lucrand la Bear Stearns, inainte sa-si infiinteze propriul fond de hedging.

A raportat profituri de miliarde de dolari, in plina criza.



Mikhail Fridman (15.1 miliarde de dolari)





Fridman este unul dintre cei mai bogati oameni ai Rusiei. Nascut intr-un oras ucrainean, a absolvit Institutul de Otel din Moscova.



Este fondatorul Alfa Group, un holding cu activitati in sectorul bancar (Alpha Bank), constructii, petrol si telecom.


Are legaturi puternice cu Kremlinul, dupa ce un fost subordonat devine consultantul personal al lui Putin.

]Michael Dell (14.6 miliarde de dolari)







La fel ca Larry Ellison, Michael Dell a renuntat la studii, pentru a crea una dintre cele mai valoroase companii din lume.



Recunoscand avantajul vanzarii directe, Dell infiinteaza o companie care vinde PC-ul direct catre utilizatori, fara intermedierea retailerilor.



In numai opt ani de la lansarea companiei, devine unul dintre cei mai bogati americani


Steven Ballmer (14.5 miliarde de dolari)






CEO-ul Microsoft s-a alaturat companiei in 1980, fiind angajatul cu numarul 24.



Ballmer se imprietenise cu Bill Gates la Harvard. Dupa ce Gates se lasa de scoala, Ballmer continua sa studieze si ajunge sa lucreze la Procter and Gamble.


In scurt timp, Bill Gates il convinge sa i se alature.

George Soros (14.5 miliarde de dolari)








Nascut George Schwartz in Budapeste, Soros supravietuieste ocupatiei naziste a Ungariei, dupa ce tatal sau plateste un angajat al guvernului sa pozeze drept nasul sau si sa-i ascunda originile evreiesti.



Dupa razboi, pleaca in Anglia , unde ter mina Scoala de Eco nomi e din Londra.


In anii '50 se muta la New York , unde isi incepe cariera de speculator. In 1992, in timpul crizei valutare din Anglia, speculatiile ii aduc 1 miliard de dolari si titlul de "omul care a spart Bank of England".


Un activist al liberalismului, are un rol semnificativ in trecerea Ungariei de la sistemul comunist la capitalism.



]Roman Abramovici (13.4 miliarde de dolari)






Inainte de a deveni oligarh, Roman Abramovici, nascut in Lituania, a fost mecanic.



Avand conexiuni politice foarte puternice, atat in regimul Yeltsin cat si in cel al lui Putin, Abramovici reuseste sa-si cladeasca o avere impresionanta.


Detine clubul de fotbal Chelsea Londra dar si cel mai mare iaht din lume.

In 2004, Abramovici primeste titlul de Filantropul evreu al anului, in Rusia.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Evreii din Rusia, chemati in Tara Sfanta

Mesaj Scris de Admin la data de 14.07.11 12:58

Evreii din Rusia, chemati in Tara Sfanta

Evreii din Rusia sunt chemati sa emigreze in masa in Israel. Apelul a fost lansat recent de premierul Ehud Olmert, care i-a indemnat pe evreii rusi “sa-si faca bagajele” si sa emigreze in Tara Sfanta. “Faceti-va bagajele, veniti in tara, sa traim cu totii in Israel!” - a declarat Ehud Olmert in cursul unei vizite la sinagoga si la centrul comunitar Marina Rochtcha din Moscova, saptamana trecuta. In Rusia traieste una din cele mai importante minoritati evreiesti din intreaga lume.
In discursul sau, Ehud Olmert si-a exprimat gratitudinea pentru presedintele rus Vladimir Putin si pentru atitudinea sa “plina de caldura” in privinta comunitatii evreiesti. Marele rabin al Rusiei, Berl Lazar, un magnat al diamantelor si al afacerilor imobiliare, care a contribuit la finantarea asociatiilor evreiesti din Rusia, a asistat la aceasta ceremonie solemna. (A. Z.)
http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?_init=art.view&art_key=10420&cat_load=NEWS&archive=yes
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:43

CE NE FACEM ? Kate Middleton este evreica.Fara dubii...
Anglia are regi și regine evrei de la William de portocală încoace. Toți care se căsătoresc cu membri ai nobilimii negre deci casele regale din Europa sînt evrei (iudei creștini catolici, reformați, luterani, ortodocși chiar. Casa de anglia e constituită doar din evrei deci regina și inclusiv tînărul William sînt evrei deoarece și Diana era evreică. Dacă nu e evreu sau evreică nu are ce căuta în cadrul familiilor regale din Europa. Toți sînt înrudiți între ei deci inclusiv regele Mihai. pe scurt sînt evrei și neamuri. Chiar regina cu prințul Filip sînt veri de-al patrulea și de-al cincelea și sînt descendenți din regina Victoria.
Middleton sau familia aceasta de lorzi ai Angliei care la un moment dat au fost centrul unor atacuri naționaliste cînd unul din ei a fost prins cu evaziuni fiscale la taxe și a fugit în America unde a fost printre cei mai importanți în organizarea revoluției Americane. Avea pe vremea scandalului printre altele și Banca Angliei al cărui proprietar era, constructor naval, etc. Flota engleză a fost dezvoltată și modernizată pe banii lui și cu bani furați de la taxe, concepută să distrugă flota franceză după care urma cea spaniolă. Invenția a fost căptușirea corăbiilor cu tablă de cupru care a îmbunătățit considerabil viteza de deplasare care a adus și izbînda. Așa că nu mai e nevoie de unchi evrei pentru Cate deoarece chiar ai ei sînt descendenți direcți (tatăl) de Middleton. Acel unchi Goldsmith nu face decît să confirme că ei nu se amestecă cu alte neamuri pentru a păstra puritatea sîngelui evreiesc.


PS

Kate Middleton este evreica, Deci copiii ei sunt evrei.Daca unul dinei va ajunge la tronul Angliei,ceea ce e posibil,Anglia va avea un rege evreu.Unchiul lui Kate,Gary Godsmith, un tip foarte bogat, avere facuta in IT( 275 mil dolari) si apoi dezvoltata in imobiliare, este fratele mamei lui Kate.El este sigur evreu,dupa cum scrie pe Google.Poate el si sora lui sunt frati vitregi? Din ce scrie pe Google nu rezulta asa ceva.Dar scrie ca Buletinul evreiesc va acorda spatiul corespunzator acestui eveniment. G G are o vila de 5mil de dolari la Ibiza,si se ocupa,printre altele si cu vanzarea de droguri si prostituate.Unui reporter englez sub acoperire i-a oferit cocaina si prostituate la 600 Lire/napate. Cand a devenit clar ca nepoata lui si printul W ( care au fost oaspetii lui in vila de la Ibiza in 2006) se vor logodi serviciul secret britanic l-a avertizat sa isi bage mintile
in cap ceea ce el a si facut .La ora aste e cuminte si e unul din invitatii la nunta.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:42

Cum s-a ales praful de cea mai veche comunitate evreiască din Diaspora
În ultima vreme, odată cu frământările din lumea arabă, Irakul, care odinioară ținea capul de afiș, nu mai este o sursă de știri zilnice. E drept că din când în când mai explodează câte o bombă, dar această țară tinde să devină un fel de oază de stabilitate relativă în Orientul Apropiat și Mijlociu.
Înființat de britanici în urmă cu 90 de ani în granițele actuale, Irakul a avut o istorie adeseori violentă, în care cele trei principale comunități etno-religioase – arabii șiiți, arabii suniți și kurzii – s-au luptat pentru influență în stat, până în anul 2003 suniții fiind cei care au monopolizat practic puterea.
Mai puțin este știut faptul că până acum 60 de ani, o a patra comunitate – evreii – a trăit în Irak în număr considerabil și a avut un rol important (sau cel puțin a încercat să joace) în consolidarea tânărului stat.
De aceea cartei jurnalistei britanice Marina Benjamin “Last Days in Babylon – The Story of the Jews of Baghdad” – Editura Bloomsbury, 2007 – este extrem de utilă în acoperirea acestei lacune.
Purtând subtitlul “Povestea unei familii – prăbușirea unei națiuni”, cartea reprezintă o cronică de familie pe durata ultimului secol în paralel cu istoria Irakului. Marina Benjamin se trage dintr-o familie de evrei din Bagdad și personajul principal al cărții este bunica ei maternă, Regina Sehayek.
Născută la Bagdad în 1905, într-o familie prosperă a clasei de mijloc evreiești, Regina a trecut prin nenumărate drame și traume până la plecarea ei din Irak împreună cu cei trei copii ai ei în anul 1950.
Prezența neîntreruptă a evreilor la Bagdad – principala comunitate de acest fel din Irak, celelalte comunități importante fiind la Basra și Mosul – datează de peste 2600 de ani, de când împăratul Nabucodonosor a deportat elitele evreiești din Iuda în Babilon, ca umare a cuceririi micului regat între 597 – 586 înainte de Christos.
Noul anti-Semitism arab
Până în 1917, an în care Irakul a fost ocupat de trupele britanice ca urmare a victoriei asupra trupelor otomane, evreii irakieni au fost o minoritate tolerată – dhimmi – dar care s-a bucurat de autonomie relativă și a nu a suferit persecuții de talia acelora la care au fost supuși evreii europeni – așkenazi.
Dar adoptarea în acel an a Declarației Balfour, prin care Marea Britanie se angaja să susțină crearea unui cămin național evreiesc în Palestina, iar apoi instaurarea dominației coloniale britanice, directe sau indirecte, în lumea arabă, a atras asupra evreilor din Irak nemulțumirea populației arabe în mijlocul căreia trăiau.
Noul naționalism arab a văzut în acești evrei un corp străin, un aliat al Occidentului perfid, care s-ar fi opus idealurilor de unitate pan-arabă. După crearea statului Irak de către Marea Britanie și apoi după obținerea în 1932 a independenței (formale, căci tot britanicii erau adevărații stăpâni în vechea Mesopotamie), evreii irakieni au început să fie discriminați, nu chiar ca cei din Europa în vremea dominației naziste, dar a devenit clar că nu mai erau bineveniți în Irak.
Nu doar au fost doar discriminări, ci și pogromuri, instigate mai ales de fostul muftiu al Ierusalimului, Haj Amin al Husseini, refugiat la un moment dat la Bagdad. De altfel, Palestina era chiar de la acea vreme o cauză care excita ulița arabă.
După cel de-al doilea război mondial și mai ales când a devenit clar că evreii vor avea propriul stat în Palestina, situația evreilor irakieni – în număr de aproape 150000 a devenit practic imposibilă.
Ironia este că imensa lor majoritate nu erau sioniști, ci erau extrem de atașați țării în care se născuseră și aveau ca limbă maternă araba. Dar persecuțiile au devenit tot mai intense. Dați afară din slujbele de funcționari publici, împiedicați să studieze în școlile de stat, jefuiți de avere și hărțuiți, evreii au devenit și dușmani ai statului – acuzați periodic de spionaj pentru tânărul stat Israel.
Cazul cel mai notoriu este al omului de afaceri Shafiq Ades, din Basra, acuzat că ar fi vândut arme israelienilor, el a fost arestat, judecat , condamnat la moarte și spânzurat în public, după un proces trucat, în anul 1948.
Emigrație masivă
Dar nici după aceste persecuții, evreii irakieni nu au determinați să emigreze. La începutul anului 1950, parlamentul Irakului a adoptat așa numita lege a deznaturalizării, care permitea evreilor să renunțe la cetățenia irakiană și să emigreze. Inițial au fost foarte puțini doritori, dar ceea ce a declanșat valul de emigrație au fost atentatele teroriste începute în 1950 împotriva unor evrei și clădiri apaținând comunității evreiești.
Această campanie din 1950 – 1951 a avut ca rezultat emigrarea în masă a peste 130000 de evrei irakieni, în toamna lui 1951 rămânand în Irak doar circa 6000 de evrei, când înainte de război aceștia constituiau circa 1/3 din populația Bagdadului.
Regina, rămasă văduvă din 1942, a plecat cu cei trei copii ai ei în 1950, și s-a stabilit în India, la Calcutta, unde avea rude. În 1955, după obținerea cetățeniei indiene, a putut emigra în Marea Britanie, unde familia ei s-a integrat foarte bine.
Pentru evreii rămași în Irak persecuțiile nu au încetat niciodată și au devenit crunte începând cu 1963, când partidul național-socialist Baath a început să preia frâiele puterii pe care le va acapara în totalitate în 1968 și sub dictatura absolută a lui Saddam Hussein din 1979. Execuțiile publice ale evreilor acuzați de spionaj în favoarea Israelului au continuat, iar cei care au reușit să plece s-au putut considera fericiți.
Când Marina Benjamin a vizitat Bagdadul în 2004, la un an după răsturnarea lui Saddam de către trupele americane și britanice, în capitala Irakului mai trăiau 22 de evrei, ultimele rămășițe ale celei mai vechi comunități a Diasporei. Un cimitir și o sinagogă păzită de un musulman șiit sunt practic singurele urme ale unei comunități câdva înfloritoare.
Cetățeni de categoria a II-a în Israel
Majoritatea evreilor irakieni au emigrat în Israel. Au venit acolo de multe ori doar cu hainele de pe ei, deși mulți erau bancheri, comercianți, funcționari, medici, avocați, profesori. Dar, cum spune cu amărăciune, Israelul la începuturile sale, dominat de evreii așkenazi, nu avea nevoie de o clasă de mijloc, ci de mână de lucru ieftină.
Veniți cu cele mai bune haine pe ei, evreii irakieni, odată dați jos din avion, au fost stropiți cu DDT pentru dezinfectare și duși în tabere de refugiați, iar apoi trimiși în “orașele de dezvoltare” – ma’abarot, unde au trăit în condiții cu care nu fuseseră obișnuiți în țara de origine.
Iar discriminarea lor, ca și a majorității evreilor proveniți din țările arabe – circa 600000 dintr-un total de 800000 nevoiți să plece de acolo – era o realitate, scrie Marina Benjamin, care dă câteva citate din politicienii vremii:
“Evreii din țările musulmane au trăit într-o societate înapoiată, coruptă și lipsită de independență și respect de sine…” Tinerii veniți din aceste țări “trebuie impregnați cu calitățile morale și intelectuale ale celor care au creat statul Israel… Dacă, ferească sfântul, nu reușim … atunci există pericolul ca viitoarea generație să transforme Israelul într-un stat levantin” – David Ben Gurion, prim ministru al Israelului, 1960.
“Vor trece două sau trei generații până îi putem aduce la nivelul standardelor noastre europene”, Moshe Dayan, ministru al apărării.
Evreii orientali au nevoie de a fi complet re-reducați… Ființa și gândirea lor trebuie remodelate în imagine europeană”, Rapahel Patai, profesor de antropologie culturală
Mulți dintre imigranții orientali nu au niciun sentiment pentru statul Israel și nu cunosc nimic despre spiritul țării construite pentru ei”, Maurice Samuel, eseist sionist, originar din România.
Autoarea cărții, care este asimilată și care nu mai vorbește araba maternă a mamei și bunicii sale, ajunge spre sfârșitul cărții să se identifice cu comunitatea evreilor irakieni, iar vizita ei la Bagdad în 2004 constituie un moment de cotitură în regăsirea identității piedute.
Această carte, scrisă într-un limbaj accesibil, cu vervă, umor și ironie, se constituie într-o călătorie de descoperire a unei celei mai vechi comunități evreiești din Diaspora și în același timp a unei identități pierdute în urma dramaticelor evenimente ale secolului al XX-lea. V-o recomand cu căldură.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:42

Steaua lui David pe acoperișul aeroportului din Teheran



Supriză neplăcută pentru liderii politici din Iran dezvăluită de Google Earth. Pe acoperișul unei clădiri a aeroportului de la Teheran este ștanțată o imensă stea a lui David, celebrul simbol evreiesc. Imaginea a provocat iritare maximă în Iran.
Autoritățile iraniene, care se află în relații deosebit de încordate cu Israelul, au cerut urgent îndepărtarea simbolului evreiesc. Scandalul a izbucnit, după ce steaua cu șase colțuri a fost observată recent cu ajutorul motorului de căutare Google Earth, la 30 de ani de la construcția clădirii.

Explicația pentru existența sa este foarte simplă. Clădirea a fost construită chiar de ingineri israelieni, înainte de Revoluția Islamică. Israelul și Iranul au fost în relații bune până la Revoluția Islamică din 1979. Conflictul dintre cele două țări s-a accentuat puternic mai ales în ultimul deceniu.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:41

Evreii ocupă Berlinul

Numărul turiștilor israelieni din capitala Germaniei a explodat în ultimii 10 ani, Berlinul fiind asociat acum mai degrabă cu divertismentul decât cu crimele naziste, titrează Suddeutsche Zeitung.
Amit și Eynat Son­nen­feld se plimbă prin oraș cu șapte pungi de plastic în mână; sunt leoarcă de transpirație, dar nu e timp pentru o cafea sau o înghețată. Aerul este cald și umed ca la Tel Aviv. Cuplul israelian își face cu greutate loc prin furnicarul de turiști care se înghesuie pe trotuarele înguste din Hackescher Markt. N-ar strica să plece acum din aglomerație, însă Eynat scoate din buzunar o listă cu ce ar mai fi de făcut prin oraș și împrejurimi.
Vizită la un fost lagăr de concentrare, cu plasele Zara în mână
Programul zilei include Sachsenhausen, fostul lagăr de concentrare din apropierea Oranien­burg-ului, și Birkenstock. Birkenstock e marca de încăl­ță­minte favorită a lui Amit. În Israel, brandul are o mulțime de bannere în care „Made in Germany" e scris cu caractere mari, vizibile de la distanță. Cum încălțămintea ortopedică a mărcii costă mai puțin în Germania, Amit cumpără trei perechi. Apoi se întreabă dacă nu va arăta ciudat la memorialul lagărului de concentrare cu plasele Zara și Birkenstock în mână. Amit conduce o fabrică de baloane, în timp ce soția sa lucrează pe post de „clovn terapeutic", vizitând și descrețind frunțile copiilor cu cancer. Aceasta e prima vacanță după mult timp și, de asemenea, prima vizită în Germania pe are au făcut-o în viața lor. Eynat este fascinată: „Berlinul este un oraș atât de plin de culoare! Nu are nimic de-a face cu imaginile Germaniei din pozele cu care am crescut", iar soțul ei adaugă, „Îmi vine foarte greu să-mi imaginez că tatăl meu a fost deportat de aici la Sachsenhausen."
Turiștii israelieni, de cinci ori mai mulți ca acum zece ani
Popularitatea Berlinului în Țara Sfântă a explodat în ultimii ani. La Tel Aviv, buticurile vintage se numesc „Salonul Berlin", iar cursurile de limba germană ale In­sti­tutului Goethe sunt pline de cu­ranți. În urmă cu cinci ani, era doar un singur zbor direct Tel Aviv-Berlin, acum sunt până la trei pe zi; asta în afară de cele patru zboruri spre Germania pe avioane de mare capacitate pe care le oferă Lufthansa. 
Orașul unde s-a decis exterminarea evreilor a devenit destinația preferată a israelienilor, mai populară ca Praga sau Barcelona. În ultimul deceniu, nu­mărul vizitatorilor israelieni în capitala Germaniei a crescut de cinci ori, aproape 48.000 de israelieni vizitând anul trecut Berlinul. Chiar dacă vin dintr-o țară de numai 7 milioane de locuitori, turiștii din Israel sunt principalii vizitatori neeuropeni care vin în Germania, după americani (care numără 300 milioane de locui­tori).
De asemenea, o mulțime de israelieni vin să se stabilească în Berlin, numărul rezidenților cu origini în Țara Sfântă crescând cu 50% între 1999 și 2009. Din anul 2000, cele două universități berlineze și-au dublat numărul de studenți israelieni. Evreii cumpără, de asemenea, bunuri imobiliare, în special în cartierele Kreuzberg și Friedrichshain. La șaptezeci de ani după expulzarea evreilor din Germania, a devenit de bon ton pentru israelieni să investească în piața imobiliară din Berlin. Berlin este noul Tel Aviv de pe râul Spree - ebraica se aude peste tot pe străzi și în cluburi. Israelienii nu mai asociază Berlinul cu exterminarea, ci, în primul rând, cu divertismentul și viața ieftină. Există tururi turistice în ebraică, dedicate cartierului evreiesc sau inițierii în viața de noapte din Kreuzberg. Se poate merge chiar și la chefuri Meschugge („nebune") într-un club din Rosenthaler Platz, pentru a dansa pe melodiile lui Ofra Haza.
Israelienii „se simt pe mâini bune" la Berlin, deși există „un mic element de horror" din trecut
Firește, sunt încă israelieni care nu au de gând să calce vreodată prin Germania. Dar, alături de aceștia, sunt din ce în ce mai mulți care nu se mai satură de ea. A trăi astăzi în locul pe care naziștii plănuiau să-l curețe de orice urmă de sânge evreiesc este un fel de victorie. Și, totodată, un mod de eliberare din greutatea trecutului. Să crești în Israel înseamnă, printre altele, să înveți istoria Holocaustului din copilărie, să ai un vecin cu un număr ștanțat pe antebraț și să vizitezi Auschwitz-ul în excursiile școlare. În același timp, tinerii israelieni vor să descopere noul chip al capitalei germane. „Paradoxal", observă operatorul de turism Kieker, „ei se simt pe mâini bune la Berlin, deși există și un mic element de horror în fiecare vizită" - faptul că Hitler a condus Germania de aici și a deportat evreii. „Generațiile mai noi spun că, asemenea părinților, nu vor uita nimic - cu diferența că nu doresc să se gândească la trecut în fiecare zi." Uneori, totuși, subiectul revine de la sine.
„Tăcerea interesantă" a șoferului german care-i duce de la lagăr la hotel
La memorialul de la Sachsenhausen, Amit Sonnenfeld găsește un desen semnat de tatăl său. Sufocat de emoție, își sună părintele. „Am ieșit atât de epuizați încât am fost incapabili să mai luăm trenul înapoi". Cuplul ia un taxi pentru a parcurge cei 60 de km până la hotelul lor din Berlin. S-a nimerit ca șoferul să fie un bărbat în vârstă. Amit l-a întrebat de unde era de loc. „Din Oranienburg", a răspuns acesta. Și părinții? La fel. Părinții acestui om oare au lucrat în lagăr? se întreabă cuplul, dar nu îndrăznesc s-o facă cu voce tare. În loc de asta, Amit detaliază că tatăl lui a fost închis în lagărele de concentrare; șoferul nu răspunde și nici nu scoate un cuvânt în timpul călătoriei de o oră până la hotel. „O tăcere interesantă", a remarcat Amit ulterior.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:39

Getta NEUMANN: Cum se definește identitatea unui evreu în afara Israelului ?
Dacă nu există o comunitate de limbă, nici de teritoriu, dacă există mai mulți evrei laici decât religioși, iar devotamentul față de Israel variază de la caz la caz, atunci ce ne leagă ?
Cred că avem conștiința că împărtășim același destin, suntem eine Schicksalsgemeinschaft, expresie pe care mi-am însușit-o de la Daniel Cohn-Bendit acum vreo 20 de ani. Avem un trecut comun, inclusiv Auschwitz, un bun religios și cultural comun, suntem evrei și prin percepția mediului înconjurător, văzuți prin prisma antisemită ori filosemită. Acest destin ne înzestrează cu o privire specifică asupra lumii, cu un anume set de valori.
Orice eveniment din lume suscită reacția rezumată în: Asta e bine pentru noi ?, întrebare pusă sfios, cu teamă, din nefericire justificată, că cineva iar ne-a pus gând rău. Proverbiala solidaritate dintre evrei își are rădăcina în anticiparea următoarei calamități. Fiecare a trecut prin trauma emigrării, a adversității sorții din motive de antisemitism, iar dacă nu, amintirile transmise de părinți sunt încă vii. Experiența dezrădăcinării, a ostracizării și a prigoanei a întărit sentimentul de coeziune și a dezvoltat capacitatea empatică sporită, sensibilitatea accentuată, dorința de a ajuta și sprijini. Nu este întâmplător că evreul Freud a fost părintele psihanalizei, că donatorii și mecena evrei excelează prin generozitate.
Perceperea acută a lumii stimulează interesul pentru rezolvarea treburilor obștii. E cunoscut că mulți evrei s-au implicat și se implica în activități politice. Iar grija pentru Israel este o constantă. Pe când eram copil, ascultăm cu tata « hadashot », știrile, dimineața și seara. Puțini sunt între noi care să nu urmărească știrile în fiecare zi, să nu tresară când aud sau citesc ceva legat de Israel. Când ne întâlnim, subiectul inepuizabil este ce se întâmplă în ”țară”, cu toate că avem aprecieri diferite ale situației.
Prezentul ne îngrijorează și evocă în mod inexorabil trecutul, care a fost dintotdeauna obiect de studiu prin lectura Bibliei. Nu degeaba ne considerăm ”am hasefer”, poporul cărții, nu numai al Torei, ci al cărții în general. În toate păturile sociale evreiești, cultura și învățătura sunt puse pe un piedestal, sunt considerate condiția sine qua non a reușitei. Îndreptarea spre profesii care necesită studii superioare a devenit o pornire naturală. La utilizarea regulată a aptitudinilor intelectuale se adăugă predilecția pentru dezbateri, cu originea probabilă în practicarea timp de secole a analizei aprofundate, pilpul, în discuțiile talmudice, în care lucrurile erau privite din toate unghiurile.
Când vorbim de spirit evreiesc ne gândim spontan la curiozitate intelectuală, (nu mă gândesc la premiații Nobel, ci la o înclinație generală), la umor și autoironie, mijloace de a supraviețui, de a da o dimensiune surmontabilă obstacolelor. Venerația pentru instrucție, plăcerea de a discuta, autoironia fac parte dintr-un profil specific evreiesc.
Îmi dau seama că am perspectiva unei evreice ashkenaze laice. Totuși, viziunea lumii în care se îmbină deschiderea plină de cutezanță și prudența sceptică, unitatea internă strânsă, elanul spiritual de a pătrunde miezul a tot ce există, intuiția afectivă a sentimentelor celuilalt sunt, mi se pare, elemente comune. Cred că putem distinge o optică aparte, o abordare specială a existenței.
Schwer tsu zayn a Yid, e greu să fii evreu, oftam adesea. Dar expresia tristă, amestecul de melancolie și ironie din privire, de multe ori vizibile pe fizionomiile evreiești, sunt alungate de bucuria debordantă de a trăi, de energie și creativitate. Un individ pus la încercare de un traumatism își mobilizează forțele de rezistență și dezvolta abilități deosebite pentru a-și reveni. Este un fenomen obervat în psihologie cunoscut sub numele de reziliență, iar evreii ilustrează perfect această observație.
Toate sunt trăsături dobândite în cursul mileniilor. Oare vor dăinui ? Fără tradiția religioasă și culinară, suport indispensabil pentru păstrarea identității, șansa de a supraviețui e improbabilă. În lipsa unei structuri tradiționale, unor rituri care se transmit din generație în generație, deci a unor semne extrinsece, dar esențiale ca memento și diferențiere, caracteristicile identității evreiești se estompează și pier. După statisticile publicate de Jewish Agency din 2002, singura comunitate care crește este Israel, iar numărul evreilor în întreaga lume scade.
În Israel, evreu este cel care are o mamă evreică sau care s-a convertit. În diaspora, această condiție nu e suficientă. Denumirea « evreu » trebuie să aibă o semnificație, existența unui evreu să se orienteze după repere distinctive, altfel mă tem că specificul evreiesc piere.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:38

Evreii din Catalonia________O istorie veche –nouă : evreii din Catalonia _________________
O vizită recentă în Barcelona și pe Costa Brava ( Coasta Sălbatică) din Catalonia m-a făcut să mă interesez de istoria evreilor din această zonă. In Spania trăiesc circa 50.000 de evrei ( numai 14.000 declarați oficial), majoritatea stabiliți abia în secolul XX, după ce, în 1492, regii spanioli, sub presiunea Inchiziției, au izgonit iluștri învățați, oameni de afaceri, de origine evreiască, ca și numeroși meseriași, notari, oameni de litere, sub un singur motiv-- refuzul de a se converti la o religie născută tot din iudaism. Se poate spune că a fost cea mai gravă eroare, nu spunem crimă, dar Holocaustul din secolul XX a avut un izvor de inspirație și din acest gest necugetat al unor suverani.Evreii din Spania au vorbit timp de secole limba ladino, un dialect ebreo-castilian. Se spune că legăturile dintre evrei și locuitorii Iberiei datează din vremea regelui Solomon ( sec.X î.e.a.).In anul 139 î.e.a. un număr de evrei au fost trimiși de la Roma, în Spania, din cauza unor conflicte dintre regele hașmoneu și Republica Romană. Se pare că existau evrei și în timpul dominației cartagineze.( secIII î.e.a.), fiind cunoscute bunele relații dintre fenicieni ( strămoșii cartaginezilor) și evreii antici. In secolul I e.a. Apostolul Paul s-a adresat și evreilor din Peninsula Iberică. Vizigoții care au cucerit Spania au avut o atitudine binevoitoare față de evrei până la trecerea lor de la arianism la catolicism. Până în secolul XX, biserica catolică, indiferent de etnia dominantă, a persecutat pe evrei, desigur, nu numai în Spania. Paradoxal, din prisma situației actuale, „perioada de aur” a evreilor spanioli a coincis cu dominația islamică a maurilor.Intreaga istorie a Spaniei s-a reflectat și în istoria Cataloniei , cândva regat independent, apoi asociat, azi, provincie autonomă, cu limbă, guvern, steag, emblemă proprii, populația fiind de 7 milioane. In Spania trăiesc aproape 47 de milioane de locuitori, din care 88,7% sunt spanioli, restul- minorități naționale, pe primul loc situându-se, de câțiva ani, românii. In urmă cu circa 3o de ani, evreii din Spania au organizat o asociație a orașelor care au cartiere evreiești, Red de Juderias de Espagna, care cuprinde peste 20 de comunități, în Catalonia fiind prezente comunitățile din Barcelona și Girona. In Evul mediu au locuit în Barcelona circa 4000 de evrei. Anul 1391 a fost nefast pentru comunitate care s-a destrămat prin persecuții, izgoniri, convertiri. Astăzi locuiesc 45oo de evrei barcelonezi, proveniți din Africa de Nord, America Latină și din Europa. CARTIERUL MEDIEVAL EVREIESC SE NUMEȘTE Call, de la Kahal, aici se află Sinagoga Major, una dintre cele mai vechi din Europa ( se spune cea mai veche), restaurată de un sponsor evreu din Catalonia,în 1996.Muzeul Barcelonei păstrează relicve ale civilizației evreilor din Evul Mediu.Un cartier din marginea orașului se numește Montjuic, nume care se traduce prin Muntele Evreilor. Aici se găsește un cimitir evreiesc din secolul XI..Sub aspect religios comunitatea se împarte în reformiști, ortodocși –moderni și Chabad, fiecare cu lăcaș propriu de rugăciune. Se organizează festivaluri, concerte de muzică ladino, klezmeri, ș.a. La 40 de mile , nord de barcelona se află orașul Girona. Locul unde, în secolul XIII a apărut prima școală de studii cabalistice din Spania. In ultimii ani s-a .înființat un Muzeu al Cataloniei de Istorie a Evreilor Sefarzi, iar cartierul evreiesc A FOST RESTAURAT . Un alt oraș cu tradiție evreiască este portul Tarragona, unde se studiau scrierile lui Maimonide.. Anul 1391 a pus capăt toleranței religioase și culturale din Catalonia, episcopii locali pornind o campanie sistematică de eli minare a cultului și culturii iudaice, campanie susținută în secolul următor de Vatican., deși acesta se arptase la ănceput binevoitor. Astăzi, din păcate, antievreismul este promovat de extrema stângă, neo-comunistă, sub forma unui antiisraelism deschis, totodată proarab. și proislamic.Nu lipsesc nici declarații negaționiste, deși Spania a fost o țară ospitalieră pentru refugiații evrei din Europa cotropită de naziști.După unele surse, însuși generalul. Franco, dictator din anul 1939, era de origine evreiască („marani”).


Boris Marian
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:37

O scurtă istorie a evreilor în lume, până la Holocaust

Privim pictura murală a lui Michelangelo, reprezentându-l pe Profetul ieremia (Irmiahu) și simțim un respect, personajul impune prin înțelepciunea, tristețea, demnitatea pe care le degajă. In anul 1895, orientalistul Hugo Winkler a descoperit pe unele plăci de lut dezgropate de arheologi, o corespondență din vremea faraonilor Amenophis III și IV( sec. XV-XIV î.e.a., undeva la 300 de km. sud de Cairo, lângă locul numit Tel Amarna ( Tel înseamnă deal în limbile semite, iar coincidența a făcut ca în al doilea război mondial, acolo să se desfășoare și o importantă operațiune militară). In această corespondență se vorbește și de un trib Sa-Gaz, pe care Winkler l-a identificat cu Chabiru, denumirea vechilor evrei, numiți uneori și Ibrim sau Ivrim. De unde Sa- Gaz aveau ceva comun cu vechii evrei, numai cercetătorii acelor documente pot spune, probabil, prin corelarea cu alte date. Văile Nilului, Tigrului și Eufratului au oferit arheologilor numeroase dovezi ale trecerii triburilor Chabiru prin acele locuri. Se crede că un trib pornit din orașul Ur și ajuns în Canaan, nu înainte de a face un ocol în Egipt, era condus de un conducător al beduinilor, Abram, numit apoi Abraham („tatăl popoarelor” ). Apoi a apărut un alt conducător Iaacov ( conform Bibliei, el ar fi fost fiul lui Isaac, nepot al lui Abraham, dar istoricii nu au dovezi în acest sens), apoi apere Iosif, care a adus pe evrei în Egipt. Din sclavia egipteană i-a scos Moise ( Moses, Moshe).Toate aceste evenimente au avut loc, aproximativ în șase secole, adică între 2000-1400 î.e.a., In egipterana veche „mesu” înseamnă copil, ceea ce explică terminația„ mes” în numele unor faraoni. Moise, educat ca un prinț egiptean , are totuți , la un moment dat, revelația apartenenței la evreitate, el ia apărarea unui conațional care era bătut de un supraveghetaor egiptean, apoi devine conducător al evreilor, Dumnezeu i se arată și îi vorbește dintr-un arbust în flăcări, care nu mistuiau trunchiul, era un foc divin. Are loc ieșirea din Egipt, după ce faraonul este convins prin pedepsele pe care tot Dumnezeu le abate asupra țării care îi ținea în sclavie pe evrei. Acesta este momentul devenirii poporului evreu ca popor liber, iar sărbătoarea Pesahului este cea mai importantă sărbătoarea a evreilor.Paștele creștin, care semnifică Învierea Mântuitorului coincide aproximativ cu Pesahul evreiesc. Aducându-i pe evrei la marginile viitoarei patrii, Dumnezeu l-a sărutat pe Moise și i-a luat sufletul cu El, în Împărăția Sa. Unii fixează acest moment cam la anul 1220 î.e.a. O țară puțin cunoscută, populații diverse, pământ roditor( clima era altfel față de cea de astăzi),iar evreii erau împărțiți pe 12 triburi, prin cei 12 fii ai lui Iaacov. Gideon este ales rege, un mic rege-șef de beduini. Fiul său, Abimeleh își ucide frații, în număr de 7o spre a ajunge rege, dar este ucis și el de una dintre femeile căreia i se ucisese fiul. Regalitatea, care la popoarele vecine era o instituție cu rol stabilizator, la evrei nu era considerată încă o necesitate. Un om de mare autoritate morală și religioasă, Samuel, după ce își învinse îndoielile s-a hotărât să-l numească pe luptătorul Saul , rege, acesta domnind între 1030-1011 î.e.a. După ce și-l ia ca favorit pe păstorul David, Saul intră în conflict cu acesta, pierde domnia, și pe tronul noului stat vine una din marile personalități, creatorul unui stat puternic, centralizat. David a domnit între 1011-972 î.e.a., la tron urmându-i Solomon cel înțelept, constructorul de palate, al Templului, simbolul și mândria poporului evreu. Dacvă David a rămas în legendă prin victoria asupra lui Goliath, o victorie simbolică a unui popor mic împotriva unor mase care îl depășeau ca număr, Solomon a fost exemplul cârmuitorul pașnic și bun organizator. De la David ne-au rămas Psalmii, expresie a credinței evreilor, de la Solomon Ecleziastul și Cântarea Cântărilor. Mama lui Solomon a fost frumoasa Betsabeea, fosta soșie a hititului Urie, iubita lui Solomon a fost Sulamith.Cântarea Cântărilor este interpretată de teologii creștini ca un imn închinat Bisericii.Solomon a domnit între anii 972-933 î.e.a.El a creat un stat bazat pe autocrație și pe o politică de impozitare masivă,necesară numeroaselor construcții, ca și apărării.La moartea lui Solomon, Jerobeam preia conducerea unui stat desprins din marele regat, numit tot Israel, dar aflat în relații strânse cu Egiptul, căruia îi recunoaște și zeitățile, ceea ce constituia o încălcare a tradiției monoteiste. In paralel se formează un stat nou, Iudeea,care, în ciuda slăbiciunii sale aparente, va rezista cu două secoile mai mult decât Israel. Anul 722 î.e.a. înseamnă dispariția regatului Israel, Iudeea nefăcând nimic pentru a-l sprijini.In anii de existență a regatului Israel, se remarcă episodul asasinării regelui Ahab și a reginei Isebel, care impuseseră credința în Baal, zeu de origine feniciană. In aceeași perioadă a trăit și profetul Eliahu ( Ilie), care va inspira multe texte, cântece, fiind preluat și de tradiția creștină. Regele asirian Sargon exilează aproape întreaga populație a Israelului, zece triburi dispar, astfel că numai Iudeea , cu cele două triburi va continua să existe ca stat, fiind distrusă în anul 587 î.e.a., de babilonienii lui Nabucodonosor. Acest an marchează Prima Diasporă șoi Prima Distrugere a Templului din Ierusalim. Prima jumătate a mileniului I. î.e.a. este extrem de interesantă atât ca viață politică ,cât și cultuală, Apar profeții, exctaticii ( Neviim), clarvăzătorii, personalități ca Eliahu, Amos, Iesaia, Ieremia, ultimul fiind și presupusul autor al Psalmului 137 – „ La malurile Babilonului am șezut și am plâns,gândindu-ne la tine, Ierusalim”. Se formează o conștiință națională, mai puternică decât ambițiile și lăcomia monarhilor. Iudaismul se spiritualizează, își asigură un viitor pe care statalitatea nu a știut să-l creeze. In anul 538, regele persan Cyrus permite evreilor să revină din Babilon la Ierusalim, considerând că reconstrucția orașului este în favoarea marelui său imperiu. In secolul III î.e..a. Alexandru cel Mare schimbă fața întregului Orient, iar după moartea lui intervin , ca de obicei dezbinările, excesele potentaților locali. In anul 167 î.e.a. preotul Matatias ( Matitiahu) se ridică, împreună cu fiii săi împotriva dominației elino-siriene, care nu le respecta tradiția religioasă. Astfel a apărut dinastia Hasmoneică, iar conducătorii răscoalei au fost numiți Macabei ( de la cuvântul „ciocan” ) . Iuda ( Iehuda) Macabeul a reinstaurat obiceiurile religiei monoteiste a evreilor, a eliminat influențele păgâne, a creat condițiile unei revigorări a vieții politice și religioase a evreilor din Țara Sfântă. In urma unor lupte interne, în anul 37 î.e.a, pe tronul din Ierusalim s-a instalat edumeul Herodes( Irod) numit cel Mare, pentru îndelungata sa domnie, ca și pentru preocuparea pentru fast și construcții. Elenismul și iudaismul au coexistat, prin influențe reciproce și prin respingere, în privința esențelor. Alexandria a devenit un oraș al învățaților, acolo a locuit și a scris Philon, marele filosof al începutului erei moderne ( n.20-?), iar Josephus Flavius, care din fost conducător militar al evreilor a devenit un important istoric, i-a fost contemporan ( 37-110). Anul 7o e.a. este comemorat ca an al distrugerii Celui de al Doilea Templu ( început după revenirea din Babilon, refăcut de Hasmonei și apoi de Irod) și al începerii celei de a doua Diaspore, care se va încheia abia în anul 1948, când s-a declarat Independența Statului Israel. Diaspora de azi coexistă cu prezența pe harta lumii a Statului, în granițe incomparabil reduse față de regatul lui David și Solomon ( acela cuprindea , pe lângă teritoriul actual, Siria, părți din Liban, Iordania, Irak) . In societatea evreilor din timpul ocupației romane, care a înlocuit toate cuceririle lui Alexandru Macedon, existau secte ale fariseilor ( învățați ortodocși) saduceilor ( elita nobiliară, înclinată spre elenism) zeloților ( cei răzvrătiți împotriva oricărei ocupații), ca și o sectp mai puțin cunoscută, a esenienilor ( învățați asceți), din care s-a născut creștinismul. Isus din Nazareth a fost, se pare, un adept al esenienilor, iar după sacrificarea sa, evreul Saul, devenit Paul (Pavel) a recunoscut în Isus pe Mesia ,Mântuitorul și a propovăduit noua credință într-o largă zonă a imperiului roman. Evreii și-au păstrat religia națională , monoteistă, au respins credința în Isus, Treime, etc. , iar creștinismul a devenit o religie transnațională, care apoi s-a bifurcat în catolicism ( mai mult îm Vest) și ortodoxie ( pravoslavnici) în Est. Ulștima încecare de refacere a statului evreu a fost la anii 132-135, când Bar Kochba ( Fiul Stelelor), susținut de Rabi Akiva au pornit o răscoală antiromană înecată în sânge. Se spune cpă evreii au pierdut puterea statală, dar au câștigat în spirit, pentru că secolele I-V au însemnat scrierea celei de a doua Cărți însemnate pentru iudaism, după Tanah ( Biblia ebraică), anume Talmudul ăîn forma sa din ierusalim și cea din babilon, cele două centre cultuale ale evreilor. In schim creștinismul, din religia unor persecutați a ajuns religia de stat pentru aproape toate statele europene, Biserica devenind ea persecutoarea sectanților, „ereticilor” și, evident, a evreilor, care dăruiseră monoteismul și Vechiul Testament.
Un loc special îl ocupă în istoria poporului evreu sefarzii, adică evreii stabiliți la începutul ocupării Peninsulei Iberice de către romani. Evreii au venit în această peninsulă înainte de cea de a doua Diasporă, deci înainte de anul 7o e.a., fapt dovedit de arheologi. Ulterior numărul lor a crescut, a urmat ocupația vizigotă care nu i-a favorizat, în special după creștinarea cuceritorilor, iar în anul 711 e.a. arabii pun stăpânire pe o parte a Spaniei, cuceririle lor în zonă durând câteva secole, până la refacerea regatelor creștine. Relațiile evreo-arabe au fost incomparabil mai rodnice și mai apropiate decât cele evreo-creștine, arabii fiind mai toleranți sub aspect religios, iar cultura lor, parțial preluată de la elinismul antic era superioară cuceritorilor creștini, veniși din diverse zone ale Europei. Unul dintre înțelepții evrei care au contribuit la convertirea khazarilor de pe Volga la iudaism a fost Chasdai ibn Chaprut, care a intrat în corespondență cu Bulan, regele acestui popor de origine turcomană. Imperiul khazar a fost distrus în secolele X-XI de cnejii ruși împreună cu bizantinii. O parte din khazarii mozaici au fost asimilați de evreii europeni. A spune că unii evrei sunt pur și simplu khazari este o aberație. De altfel nici un popor nu se poate considera „pur” etnic. Ar fi o teorie rasistă de care s-au folosit în special naziștii.
Revenind la Spania, în ciuda convertirii unei părți a evreilor la creștinism (maranii”), ca și a contribuției majore a intelectualității, finansiștilor, comercianților evrei la civilizația țării, contribuție recunoscută de mai mulți regi și principi creștini, biserica catolică, în special Inchiziția a dovedit o intoleranță absurdă și anticivilizatorie. In 1492, când maranul Cristofor Columb pleca în Indiile de vest, descoperind America, evreii din Spania, apoi cei din Portugalia ( după patru ani) au fost nevoiți să plece din aceste țări, care le erau patrii, numai pentru motivul că nu s-au convertit la creștinism. Maranii rămași au avut și ei de suferit, fiind permanent supuși acuzației de erezie. Țările de Jos, Imperiul otoman au oferit găzduire, spre folosul lor și ăn defavoarea Spaniei, care timp de secole a pierdut tot mai mult din strălucirea de altădată, în ciuda aurului și altor bogății aduse din America. Totodată America de Nord și cea de Sud au devenit noi patrii ale evreilor. Noul Amsterdam, numit destul de curând după apariția englezilor pe continentul american, New York s-a transformat într-un nou Ierusalim, așa cum au fost Salonic(Grecia), Vilna ( Lituania), Amsterdam (Olanda). Intoleranța a fost, fără voia Inchiziției, un motor care a funcționat în favoarea „descurcăreților” evrei rătăcitori. In Germania, unde catolicii și apoi lutheranii și-au impus propriile reguli de viață, în Polonia și Ucraina unde samavolnicia era o „lege” pentru potentații locali, antisemitismul ( mai corect, antievreismul) a făcut ravagii.
Arderea pe rug, pogromul, convertirea cu forța, jafurile, schingiuirile erau la ordinea zilei, cel mai mare masacru datând în anul 1648, sub conducerea cazacilor de către hatmanul Hmielnițki. In Europa, în scopul autoprotejării , dar și al izolării s-au înființat ghetouri, originea cuvantului fiind italiană de la „borghetto” ( orășel). Alți autori consideră că primul ghetou a fost înființat la Veneția în apropierea unei turnătorii, de unde și numele așezării. In Rusia, țarul Nicolae I a înființat o linie de demarcație, care separa zona de acces a evreilor ( Ucraina de vest, Polonia de Est, Bucovina de Nord ) de Rusia propriu zisă. Astfel a apărut, de fapt preexista, evreul galițian ( denumirea de Galiția provine de la un vechi stat Haliciul, al slavilor din Ucraina de Vest), așa cum îl mai vedem și azi caricaturizat în diverse jurnale de culoare antisemită.
Dacă Moses Mendelssohn a adus Haskala, adică iluminismul evreiesc, ieșirea dintr-un ghetou spiritual, în secolul XVIII , în secolul XIX, în anul 1807, împăratul Napoleon convoacă Marele Sanhedrin , la Paris, prin care evreii sunt recunoscuți drept cetățeni ai Franței cu drepturi egale cu ale celorlalți . După optsprezece veacuri, Diaspora evreiască primea o primă reparație morală. Izolarea și autoizolarea evreilor s-a datorat nu numai antievreismului din diverse țări și zone geografice, dar și tendinței multor păstori spirituali, rabini, conducători de comunități de a anu accepta nici o „abatere”, nici o idee nouă. Victime celebre au fost Uriel Da Costa, care s-a convertit la creștinism, a revenit, a fost batjocorit de proprii conaționali și apoi s-a sinucis, iar Baruch Spinoza a fost excomunicat de rabinii din Amsterdam, pentru ca astăzi să fie considerat unul dintre marii filosofi ai lumii. Spinoza a încercat o „aducere” a ideii de Dumnezeu pe pământ, idee aparent eretică ( panteismul), dar Tratatul său despre etică rămâne o mostră strălucită de gândire iudaică.
Emanciparea evreilor a dus la adevăratul antisemitism. Dacă Biserica era singura adversară a iudaismului , sub aspect ideologic și ... practic ( sub privirea Mântuitorului au fost uciși mii și zeci de mii de evrei absolut nevinovați), antisemitismul se ideologizează pe baze proprii prin Wilhelm Marr și H.G.Chamberlain, ginerele lui Richard Wagner, iar Protocoalele Ințelepților Sionului, pornind de la un pamflet antibonapartist scris în vremea lui Napoleaon III, ajunge un „act” atribuit liderilor sioniști adunați la Congresul de la Basel, în 1897, unde numai despre dominația mondială nu era vorba, ci dimpotrivă, despre stabilirea evreilor într-o patrie istorică. De aici, Ohrana țaristă, printr-un provocator Serghei Nilus, monah, „crează” Protocoalele care și azi se vând, se difuzează în cercurile neo-naziste, în lumea islamică, numai cu scopul de provoca antisemitism, mai exact antiiudaism, teamă față de evreii „complotiști”. Criza actuală, mondială le este atribuită, ei fiind , prin doi-trei escroci din SUA, „părinții” crizei mondiale. Dar criza din 1929 nu era provocată de cineva anume și s-a ajuns la Hitler. Atunci evreii nu erau de vină. Antisemitismul existpă și va exista din ... cauza rezistenței evreilor la asimilare. In momentul când ei se vor asimila total sau vor muri până la unul, o altă etnie va veni să le ia locul în jocul urii care nu poate lipsi, din păcate din viața terestră. Că vor fi romii dsau altă etnie, nu se știe. Cine mai vorbește azi de semidispariția populațiilor amerindiene, din cele două continente aflate între Atlantic și Pacific? Cel mai mare popor, ca număr, din lume, chinezii nu sunt antisemiți. Este o întrebare, de ce ?


Boris Marian Mehr
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:36

Un preot evreu polonez visează la aliyah

http://www.voxvocis.us/news/pivot/entry.php?id=5947&w=my_weblog

Romuald Jakub Weksler-Waszkinel se consideră deopotrivă Catolic și Evreu,
spunând 'A-l iubi pe Isus înseamnă a-i iubi pe evrei.'


Părintele
Romauld Jakub Wksler-Wasznikel s-a născut evreu lui Batia Weksler, stânga, dar a
fost crescut catolic de Emilia Waszkinelowa, dreapta.

De Donald Snyder,
The Forward

Când Romuald Jakub Weksler-Waszkinel a depus cererea să
emigreze în Israel ca evreu sub lega Întoarcerii în octombrie trecut,
autoritățile Israeliene au întârziat să răspundă cererii lui timp de câteva
luni.Probabil din cauza gulerului alb din jurul gâtului
preotului a avut ceva de a face cu aceasta.

Da în final, Ministrul de
Interne al Israelului a emis o viză de rezidență de doi ani pentru clericul
polonez de 66 de ani, cărturar și profesor la Universitatea Catolică din Dublin.
Aceasta a fost, se pare, un compromis imperfect cu un preot care insistă: „Eu
sunt evreu. Și mama și tatăl meu au fost evrei. Eu mă simt
evreu.”

Vorbind printr-un interpret în timpul unui interviu la telefon,
el a spus, „Mersul în Israel ar fi întoarcerea copilului evreu care a luat
drumul lung spre casă.”

Născut în 1943 în Polonia ocupată de naziști,
Weksler-Waszkinel nu a știut că este evreu până când a avut 35 de ani, la 12 ani
după ce a fost ordinat ca preot Romano Catolic. Nici nu a știut că părinții lui
naturali, amândoi Sioniști înflăcărați, au fost uciși de naziști după ce au
încredințat îngrijirea lui de o familie Catolică poloneză pentru a-i salva
viața. I-a luat 14 ani după ce a aflat că era evreu să găsească numele lui real
și numele părinților lui. „Astfel, într-un fel mi-au luat 14 ani să mă nasc,” a
spus preotul.

„Visurile mamei mele au mers în flăcările de la Sobibor,” a
explicat el, referindu-se la moartea în lagărul din Polonia unde au fost uciși
în jur de 260.000 de evrei.

Weksler-Waszkinel nu este singurul care se
luptă cu o identitate duală. Mark Shraberman, arhivar șef la Yad Vashem, muzeul
Holocaustului care aparține Israelului, și institut de cercetare, a spus într-un
interviu în Ierusalim că el primește multe scrisori de la polonezi care
descoperă că ei sunt de origine evreiască. „Ei află adevărul când unul din
părinții lor mor,” a spus Shraberman. El a adăugat că recent a primit o
scrisoare de la un alt preot polonez dintr-un mic oraș care tocmai a aflat că
este evreu.

Dar Weksler-Waszkinel, căutând să redescopere identitatea lui
pierdută prin imigrarea în Israel, își întreprinde căutarea sa pentru identitate
mai departe decât majoritatea. Deși el a căutat original să devină recunoscut de
guvern ca un evreu sub Legea Întoarcerii, legea care oferă oricărui evreu
imediat cetățenia Israeliană, el s-a pronunțat „foarte satisfăcut” cu viza lui
de doi ani.

Weksler-Waszkinel spune că el plănuiește să se scufunde în
viața evreiască. „Nu știu ce înseamnă aceasta; în cele din urmă, sunt un preot
catolic. Dar voi descoperi,” a spus el. „M-am găndit, probabil, aș putea să fiu
un voluntar la Yad Vashem ca unul care a supraviețuit din Shoah și care
participă în dialogul creștin-evreiesc, care este atât de important.” El spune
că primul lucru pe care îl va face este să învețe
ebraică.

Weksler-Waszkinel s-a născut în orașul Stare Swjeciary - care a
fost atunci în Polonia dar acum este cunoscut ca Svencionys în Lituania - la
patru ani după invazia nazistă în Polonia când a început al doilea război
mondial. Mama lui, Batia Weksler, l-a dat când era copil unei femei creștine
pentru a-i salva viața.

Emilia Waszkinel, mama lui creștină, inițial a
ezitat să-l ia pentru ea și soțul ei, Piotr au riscat moartea pentru ascunderea
unui evreu. Emilia a fost cu siguranță convinsă să accepte bebelușul ca răspuns
la rugămintea mamei evreice: „Salvează copilul meu, un copil evreu, și în numele
lui Isus în care tu crezi, el va crește să devină un preot.”

Cuplul a
crescut băiatul ca pe propriul lor copil în Polonia de Est, unde ei au trăit
după război, fără să-i spună că el este evreu. Băiatul a frecventat școli
seculare.

Probabil din cauza aceasta, părinții lui au fost șocați când,
la vârsta de 17 ani, Weksler-Waszkinel le-a spus că el plănuia să devină preot.
Tatăl lui a încercat să-l descurajeze, spunându-i că în schimb el ar trebui să
devină doctor, și a strigat incontrolabil când l-a vizitat pe fiul său la
seminar. Weksler-Waszkinel a simțit o vină enormă când tatăl său a murit la
scurtă vreme după această vizită. Pe scurt, el a considerat să-și termine
studiile.

Chiar înainte de a-și descoperi trecutul său evreiesc,
Weksler-Waszkinel a nutrit îndoieli cu privire la identitatea lui adevărată.
Tânărul a fost conștient de faptul că el nu avea trăsăturile pronunțat slave ale
părinților lui. El a fost numit un „bastard evreu” de bețivii orașului, deci el
a întrebat-o pe mama lui dacă este evreu. Ea l-a asigurat că el este Catolic.
Când el avea 35 de ani, cu mult timp după ordinarea lui, el a întrebat din nou
despre identitatea lui, și Emilia, plângând, i-a spus despre mama lui
evreiască.

Emilia i-a spus lui Weksler-Waszkinel că el a avut părinți
minunați care au fost uciși de germani în Holocaust și că ea i-a salvat viața
lui.

„Capul mi se rotea, și am întrebat-o de ce a ascuns aceasta de
mine,” a scris preotul șocat într-un eseu în 1994. „Îmi bătea inima tare în timp
ce mă gândeam că am devenit preot, ceva ce mama mea a spus că voi
deveni.”

Preotul a împlinit profeția mamei sale evreice, o femeie pe care
el nu a cunoscut-o niciodată.

El a simțit nevoia să încredințeze aceasta
cuiva, deci a scris lui Karol Wojtyla, care atunci era Papa Ioan Paul II dar
care a fost profesorul lui Weksler-Waszkinel în Lublin. Pontiful a răspuns,
„Dragul meu frate, mă rog ca tu să poți să-ți redescoperi rădăcinile.”

În
cele din urmă Weksler-Waszkinel a călătorit spre Israel. Acolo el l-a întâlnit
pe fratele tatălui său evreu, care i-a arătat o fotografie cu părinții lui. El a
realizat că seamănă cu ei. „Ochii mamei mele sunt în mine, gura tatălui meu și
fricile și lacrimile fratelui meu,” a scris el în eseul din 1994.

Unchiul
lui Weksler-Waszkinel l-a îmbrățișat ca pe o rudă de mult pierdută, dar a spus
că nu a putut să înțeleagă cum nepotul său ar putea să fie un preot și să
reprezinte biserica ce a persecutat evreii timp de 2.000 de ani. Preotul a
răspuns: „A aparține cu adevărat lui Isus înseamnă a-i iubi pe evrei. Isus
niciodată nu m-a trădat, și eu nu îl voi trăda.”

Cu toate acestea,
Weksler-Waszkinel se luptă cu identitatea lui încurcată.

„Identitatea lui
dublă este o problemă pentru el încât se luptă cu aceasta tot timpul,” a spus
Zbigniew Nosowski, un prieten al preotului și editor al Weiz, o revistă
polonezo-catolică din Krakow.

Potrivit lui Michael Schudrich, rabin șef
al Poloniei, „Părintele Waskinel este incredibil de cinstit în a spune că el
este evreu, și el este de asemenea cinstit în faptul că nu vrea să întoarcă
spatele față de biserică.”

Câțiva prieteni apropiați surprind enormitatea
conflictului preotului. „El are o sarcină imposibilă de a găsi un loc pentru
sine,” a spus Stanislaw Krajewski care este un prieten al preotului și predă
matematica la Universitatea din Warsaw. Krajewski a spus că preotul de 66 de ani
a fost „o prezență incomodă” pentru unii evrei și creștini din cauza identității
sale duale.

„El este foarte evreiesc și foarte creștin,” a spus Hanna
Krall, un jurnalist și romancier polonez remarcabil.

Weksler-Waszkinel
spune că Polonia va fi întotdeauna patria lui și Israel va fi țara
lui.

Preotul a dedicat majoritatea vieții sale academice pentru a scrie
despre relațiile evrei-creștini. El laudă reformele introduse de al Doilea
Consiliu de la Vatican, numindu-le „o schimbare radicală, o
revoluție.”

El lucrează pentru a îmbunătăți legăturile dintre creștini și
evrei, inspirat de Papa Ioan Paul II care a chemat catolicii spre un mai mare
respect și înțelegere pentru evrei. Când a fost întrebat cum Weksler-Waszkinel
promovează ecumenismul, Schudrich a spus, „Când se școală dimineața și respiră …
mesajul vieții sale este atât de puternic.”

Potrivit unui număr de
intelectuali polonezi, istoria lui Weksler-Waszkinel îi aduce pe evrei și
creștini mai aproape. „Când el își spune povestea lui personală, el are lacrimi
în ochii săi,” a spus Krajewski. „Și audiența plânge împreună cu el. Este o
poveste foarte tristă.”

Discursurile lui Weksler-Waszkinel către cei care
merg la biserică și către laici arată spre rădăcinile evreiești ale
creștinismului și prăpastia enormă care divide cele două credințe. El critică
adesea Biserica Catolică pentru că nu închide prăpastia dintre evrei și
creștini. În interviul nostru, el mi-a spus că Papa Ioan Paul a spus o dată,
„Noul Testament își găsește rădăcinile în Vechiul Testament,” și că ceea ce este
semnificativ este în cuvântul „se găsește.” Weksler-Waszkinel a adăugat, „Acele
rădăcini au fost întotdeauna acolo, potrivit lui Papa Ioan Paul, dar timp de 19
secole acestea au fost uitate, și evreul a fost considerat cel mai rău
dușman.”

Aplicația lui Weksler-Waszkinel de a merge în Israel ca evreu
sub Legea Întoarcerii este în mod clar sinceră. Aceasta are de asemenea un
aspect practic. El a spus că obținerea cetățeniei Israeliene i-ar da dreptul la
beneficii de care el are nevoie ca să-și suplimenteze pensia lui mică de 900 $
pe lună. Sub aranjamentul de viză pe doi ani pe care el l-a acceptat, acele
beneficii nu vor fi disponibile. Preotul este hotărât să emigreze, cu toate
acestea, chiar cu puțini bani și doar o viză pe doi ani.

Experții se
îndoiesc că Ministrul de Interne, controlat de partidul Shas ultra-ortodox, i-ar
da cetățenia lui Weksler-Waszkinel sub Legea Întoarcerii.

În 1962, Curtea
Supremă Israeliană a hotărât într-o decizie de 4-1 împotriva lui Oswald
Rufeisen, născut evreu, un călugăr Carmelit cunoscut ca Fratele Daniel, care a
căutat cetățenia Israeliană sub Legea Întoarcerii. Aceasta a fost prima
îngustare a statutului, care era de bază pentru identitatea Israelului de la
întemeierea lui după Holocaust. Judecătorul Haim Cohen, singurul eretic, a
observat că naziștii au căutat să îi ucidă pe toți cei născuți evrei, indiferent
de convertirea lor sau de respingerea iudaismului. Dar curtea a hotărât că Legea
Întoarcerii nu se aplică evreilor care au îmbrățișat altă religie.

Cazul
lui Weksler-Waszkinel pentru cetățenie Israeliană automată pare a fi mai
puternic decât cel al lui Rufeisen într-o privință: El ar putea argumenta că el
niciodată nu a „îmbrățișat” de fapt o altă religie. Spre deosebire de călugărul
Carmelit născut în Polonia, care s-a convertit ca adult la Catolicism după ce a
găsit un adăpost de naziști într-o mănăstire, Weksler-Waszkinel nu a ales
niciodată conștient să părăsească iudaismul pentru o altă credință. El
argumentează că se consideră evreu care a fost crescut din copilărie ca un
catolic fără a fi informat de identitatea lui adevărată.

„Lupta în
tribunal va fi lungă și complicată, și el a decis să o evite,” a spus Schudrich,
care îl ajută pe preot să se mute în Israel.

„El vrea să fie într-un loc
în care să poată vedea o viață deplină, bogată evreiască,” a spus Schudrich
despre nevoia lui Weksler-Waszkinel de a-și împlini visul său de a trăi în
Israel. „El are această dorință interioară de a fi într-un loc care este
înconjurat de cultura strămoșilor lui.”
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:34

Evreii, majoritari in top 100 ai puternicilor lumii

http://stiri.rol.ro/content/view/85993/2/
Pe exclusivista lista a "celor mai puternici oameni din lume",
continand 100 de bancheri, moguli media, editori si arhitecti de
imagine care influenteaza destinele a miliarde de oameni, peste
jumatate dintre persoane sunt de origine evreiasca, remarca
prestigiosul cotidian israelian "jerusalem post".
publicata intre reclame la chanel si prada, dior si yves saint laurent,
lista nu este intocmita de vreun grup antisemit, ci de revista mondena
americana "vanity fair". populat de un cohen si un rotschild, un
bloomberg si un perelman, topul pare sa se conformeze tuturor
stereotipurilor traditionale despre zonele de suprareprezentare
evreiasca - cu oameni a caror influenta se intinde pe tot globul, dar
care sunt concentrati strategic pe cele mai inalte coridoare ale
puterii.
mandrie si prejudecata
joseph aaron, editorul "the chicago jewish news", crede ca este o lista
despre care cititorii sai "ar trebui sa se simta bine, foarte bine".
"este vorba despre acceptarea noastra in societate, despre faptul ca
avem putere in aceasta societate, despre antisemitism ca fiind un lucru
apartinand trecutului, despre evrei care nu mai trebuie sa se teama sa
fie vizibili si influenti", scrie aaron.
la scara globala, populatia de origine evreiasca se cifreaza in prezent
la putin peste 14 milioane de persoane, din care 6,1 milioane traiesc
in sua.
clasamentul - despre care revista spune pe coperta ca i-ar contine pe
membrii "noii puteri" - este unul mai putin stiintific si nu descrie
metodologia de realizare a listei.
pe primul loc se situeaza magnatul media rupert murdoch, urmat de
non-evreul steve jobs, fondatorul companiilor apple (informatica,
electronice) si pixar (animatie). tot la varf, pe locul 3, s-au clasat
cei doi evrei care au creat google, serghei brin si larry page.
"jerusalem post" mai noteaza ca topul "vanity fair" se concentreaza pe
lideri din afara sferei publice, mentionand doar cativa politicieni,
reflectand probabil intamplator carierele urmarite de evrei si
traditionala aversiune pentru putere politica a acestora.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:33

Arestarea în Kazahstan a unui reprezentant a patru firme israeliene


Reprezentantul în Kazahstan a patru firme de apărare israeliene, Boris Sheinkman, a fost arestat la 20 martie de către KNB, Comitetul de Stat al Securității, relatează cotidianul israelian Maariv, precizând că motivele reale nu sunt cunoscute

și că atât reprezentantului ambasadei Israelului la Astana, cât și avocatului său nu li s-a permis să-l viziteze.
În absența unor luări de poziție oficiale, Maariv speculează că Sheinkman, fost colonel în Armata Rosie emigrat în Israel în 1991 din Kazahstan, ar fi fost arestat ca urmare a rivalităților dintre KNB și Ministerul kazah al Apărării sau la instigarea Rusiei, nemulțumită de afacerile cu arme practicate de Israel în sfera sa de influență.
Firmele de apărare israeliene Soltam, Elbit Systems, Industriile Militare și Industria Aerospațială Israeliană (IAI), reprezentate de Boris Sheinkman, au încheiat în anii 2007-2008 tranzacții în valoare de 300 de milioane de dolari cu Ministerul Apărării al Kazahstanului, modernizând obuziere D-30 de 122mm, lansatoare multiple de rachete și livrând drone și un program computerizat de conducere și control al tirului. Combinația dintre artileria modernizată și dronele IAI ar reprezenta, potrivit experților militari, o inovație militară unică ce nu există nici în Rusia și nici în armata SUA.
Potrivit Maariv, tranzacțiile cu Israelul sunt favorizate de ministrul adjunct al apărării, iar KNB a anchetat motivele care se află în spatele acestor preferințe. În consecință, Boris Sheinkman a fost ridicat de pe stradă la Alma Ata și transferat la Astana pentru a fi anchetat.
Inițial, familia reprezentantului firmelor de apărare israeliene crezuse că era vorba de o dispariție inexplicabilă, însă ulterior a fost înștiintată de KNB cu privire la adevăratul motiv al îndelungatei sale absențe.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:32

Fotoreportaj inedit: Evreii din Liban, o comunitate pe care de dispariție
Femeia are părul vopsit în roșu. Sprâncenele sunt ca două linii negre, arcuite, dar ochii îți spun că a încărunțit de mult. Eliza, doar atât. Îi e frică să-și spună numele întreg. Îi e frică să fie văzută cu străini. Îi e frică să nu cumva să o audă vecinii când urcă scările. E murdară. Își cere iertare. Nu are decât hainele de pe ea. Familia ei nu mai e. Acum locuiește cu patru pisici care se strecoară rușinoase pe scări, cu aceeași teamă ca și stăpâna. Eliza e evreică și e libaneză.

S-a născut în Liban, la Beirut, într-o familie de comercianți înstăriți. N-a văzut niciodată altă țară decât Libanul. Pe vremuri aveau un magazin și câteva clădiri chiar în centrul orașului. O duceau bine. Pe atunci lumea trăia în pace în Liban. Vecinii lor, o familie de suniți, veneau în vizită de Hanuka. Ea, împreună cu cei doi frați ai ei mergeau de Crăciun la niște prieteni de familie creștini.
Apoi a venit războiul civil. Era 1975 , când Eliza ar fi vrut și ea să se mărite. Dar lumea se gândea atunci să supraviețuiască. Creștinii din vestul Beirutului au plecat în est, unde erau în siguranță. În locul lor au venit suniții care își lăsaseră casele în estul Beirutului. Evreii au mai rămas o vreme. Dar în 1982 Israelul a invadat Libanul. Frații ei au plecat. Le-a pierdut urma. Ea a rămas însă, în Beirut, cu părinții care au refuzat cu încăpățânare să părăsească ce era al lor din moși strămoși. Dar au pierdut oricum totul. O familie de refugiați înstăriți ajunși în vestul Beirutului s-a instalat cu forța în magazinul lor. În vremuri de război oamenii devin sălbatici, spune Eliza. Nu vrea să spună cine a intrat cu arma peste tatăl ei și l-a scos în stradă. Îi e frică. Bătrânii au murit de mult, ea e singură pe lume. Și a rămas pe drumuri. Acum câte un vecin o mai cheamă la masă, alții îi mai dau câte un dolar să-și cumpere pâine. Acum se gândește însă că vine iarna și ea nu are decât hainele de pe ea. O pereche de pantaloni și o bluză subțire. Nu știe ce o să facă atunci când începe să plouă.
N-a plecat niciodată din casa ei. Nu știe dacă îi mai aparține, dar cândva a fost a familiei ei. Un imobil cu patru etaje care s-ar prăbuși la prima zguduitură. Eliza locuiește la etajul al patrulea și îi ia jumătate de oră să urce scările. O dor picioarele îngrozitor. Sunt zile în care nu poate coborî și atunci nu își poate cumpăra de mâncare. Blocul e aproape gol. La etajul al doilea mai stă o familie de sirieni. Îi e frică de ei. Pe toți pereții e desenată emblema Partidului Național Socialist, o svastică stilizată.


“Chestia evreiască” în ruină




Clădirea în ruină îți izbește privirea pentru că e chiar în centrul Beirutului, alături de unul din sediile al Mustaqbal. Hariri bătrânul a reconstruit aproape tot centrul vechi, dar după ce a fost asasinat în 2005, lucrurile se mișcă din ce în ce mai greu.
La câteva zeci de metri o altă clădire în ruină, năpădită de buruieni stă să se prăbușească. E ce a mai rămas din cea mai mare sinagogă din Beirut. Poarta e încuiată dar e scoasă din balamale. În timpul războiului din 2006, când Israelul a bombardat sudul Libanului și sudul Beirutului, oamenii aproape au distrus clădirea. De atunci e păzită mereu. Fotografiatul e interzis, accesul e interzis. Un gardian îți spune că nu se poate intra pentru că acea clădire e “o chestie evreiească”. O sinagogă? “O ce?”. Gardianul face ochii mari. “Un templu evreiesc”. “A da, un templu evreiesc. Uite e și semnul Israleului acolo”, arată gardianul prin gard. “E păcat că nu poate nimeni intra acolo. E într-adevăr mult de văzut. E o operă de artă.”, ridică bărbatul din umeri. “Dar ce să-i facem, daca Prințul a ordonat…” Nu e greu de ghicit cine anume este “Prințul”. Saad Hariri, șeful Future Movement (Al Moustaqbal) e și șeful companiei Solidaire, care se ocupă de restaurarea centrului Beirutului. După evenimentele din 2006, Guvernul libanez a decis să păzească monumentul ca să îl protejeze de alte atacuri.
În urmă cu doar câteva luni guvernul de la Beirut a fost de acord să restureze marea sinagogă, însă cu banii diasporei evreiești din Statele Unite. Deocamdată nu s-a mișcat nimic. În fața templului a răsărit o pădurice, iar poarta încuiată a fost ruptă cu totul. În curte e un miros înțepător de urină, semn că mai mulți turiști “neștiutori” au reușit totuși să evite vigilența gardienilor.

Cartierul evreiesc din Saida





Urmele comunității evreiești mai există și la Saida, în centrul vechi al orașului. Dacă rătăcești o jumătate de zi pe străzile strâmte și întunecoase din orașul vechi, s-ar putea să ajungi și în cartierul evreiesc. Dar la fel de bine ai putea să treci pe lângă micuța sinagogă fără să îți dai seama că acolo a fost cândva un loc de rugăciune. Ușa e încuiată pe dinăuntru. Pentru câteva bomboane, un grup de copii care se joacă în apropiere bat la ușă și îl cheamă pe capul familiei afară. Bărbatul nu e deloc încântat că e vizitat de o echipă de jurnaliști străini. Răspunde la întrebări pe jumătate. Sinagoga a fost cândva albastră. Acum e cenușie și întunecată. La intrare a fost instalată o chiuvetă. Nu mai există de mult curent electric, dar în lumina difuză distingi o canapea pe care stau vreo 6 fete care își așează în grabă hijabul. De sub o pătură mijește ochii fetiță de 4-5 ani.
“Aici au fost strămoșii noștri, evreii”, spune în arabă bărbatul și arată către steaua lui David prin care intră o rază de lumină. “Vedeți? N-am stricat nimic. Stăm aici de 25 de ani, dar n-am distrus nimic.” Sunt beduini, deși bărbatul nu vrea să recunoască. S-au mutat în sinagogă din cauza sărăciei. El e singurul care muncește. Vinde ceai și cafea pentru vânzătorii din souk. Așa cum fac toți oamenii săraci. Sinagoga e acum casa lui și îi e frică să nu rămână iar pe drumuri.
Întregul cartier a fost cândva albastru. Dar după ce toată comunitatea evreiească a plecat în 1982, când armata israeliană a intrat în Liban, cartierul și-a pierdut strălucirea. Libanezilor le pare rău că vecinii lor au plecat. Erau vecini buni.
“Erau toți aici, era un cartier, și era și sinagoga, erau slujbe și era totul bine”, povestește trist un bărbat în vârstă care vine linguri de lemn. Dar înțelege de ce foștii vecini au ales să plece.
“1982 a fost un an greu pentru evrei. Ei nu s-au mai simțit bineveniți aici după ce Israelul a invadat Libanul”.

O comunitate pe cale de dispariție





Pe vremuri, la începutul secolului XX, în Liban era o comunitate numeroasă. Peste 20 000 de oameni arată estimările istoricilor. În 2008, nimeni nu mai știe exact câți membri mai are comunitatea evreiască. În jurul ei circulă mai multe legende. Unele estimări arată că ar mai fi 80 de persoane. Altele că ar fi doar 40. Și cele mai optimiste că ar mai fi rămas 1500, însă mulți încearcă să treacă neobservați. Se roagă acasă, în familie, și se bucură în tăcere la sărbători. Cimitirul evreiesc din Beirut e închis. Primăria l-a protejat cu zid înalt, de aproape 3 metri, peste care nimeni nu poate sări.
Evreii care au rămas, precum Eliza, încearcă să supraviețuiască. Femeia speră că își va primi cândva înapoi magazinul confiscat în războiul civil. Are mari datorii la magazinul din cartier, dar proprietarul știe că nu-l înșeală. “Nu sunt cerșetoare, dar asta-i situația.” Până atunci se strecoară în continuare ca o nălucă prin clădirea în ruină. Vrea să fie cât mai mică și mai neînsemnată. Ca să nu bage nimeni de seamă că mai există.
Anca Ilinca Ulca - corespondent Anima News, Beirut


Nota redacției: La cererea Elizei, fotografiile în care apare nu sunt clare, pentru a nu fi identificată. Fotografiile originale, realizate de corespondenta noastră, se află în posesia redacției.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:32

În Franța au fost descoperite obiecte de valoare furate dintr-un muzeu israelian
Poliția israeliană a anunțat că o investigație comună cu poliția franceză a dus la descoperirea a 43 de ceasuri și orologii furate dintr-un muzeu din Ierusalim în urmă cu 25 ani, într-un jaf devenit celebru.
Purtătorul de cuvânt al poliției israeliene Micky Rosenfeld a afirmat că obiectele au fost găsite în beciurile unei bănci franceze și vor fi transferate în curând, în Israel.Poliția franceză nu a comentat, deocamdată, anunțul.

În jur de 105 obiecte în valoare de milioane de dolari au dispărut de la Muzeul L.A. Mayer de artă islamică din Ierusalim, în 1983. A fost cel mai mare jaf din istoria Israelului.
În urma diferitelor investigații, până acum au fost redobândite în jur de 40 de obiecte
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:29

Documentar israelian impiedicat sa concureze la Oscar din cauza noilor reguli ale Academiei
http://www.gardianul.ro/Documentar-israelian-impiedicat-sa-concureze-la-Oscar-din-cauza-noilor-reguli-ale-Academiei-s122081.html
Noua regula de intrare in competitie pentru premiul Academiei Americane de Film la sectiunea “Cel mai bun documentar” naste polemici. Din cauza schimbarii regulamentului, care cere ca o productia sa ruleze in cinematografele din Los Angeles si New York cel putin o saptamana pana la data de 31 august, unul dintre cele mai controversate documentare, pelicula israeliana animata “Waltz with Bashir”, nu va putea intra in competitie. Mai multi cineasti si veterani ai festivalurilor cer Academiei sa revizuiasca aceasta regula, noteaza Reuters. “Nu inteleg de ce Academia ingreuneaza situatia documentarelor. Nu inteleg cum aceasta politica va ajuta cinematografia”, se intreaba Richard Pena, selectionerul Festivalului de Film de la New York. De cealalta parte, Academia spune ca scopul acestei reguli este de a incuraja documentarele cu sanse la premii. De asemenea, distribuitorii nu doresc sa prezinte filmele in cinematografe, inainte ca aceastea sa mearga la festivaluri, pentru ca “asa spune regula”. Acum, organizatorii de festivaluri si cineastii fac lobby pe langa membrii Academiei pentru a modifica regula de inscriere la sectiunea Documentar. Pentru a putea intra in competitie, distribuitorii documentarului israelian ar trebui sa schimbe data de lansare a filmului in New York, care era stabilita pentru 25 decembrie, dar si asa este cam tarziu. “Waltz with Bashir”, realizat de Ari Folman, a avut premiera mondiala in cadrul Festivalului de Film de la Cannes, iar in Statele Unite nu a fost prezent decat la doua festivaluri: Telluride Film Festival si New York Film Festival.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:29

Evreii antisionisti au fondat o organizație internațională

În Londra a avut loc congresul de constituire a Comunității Internaționale a Evreilor Antisioniști. În acest oraș va fi stabilit și sediul central noii organizații.
În documentele de constituire se spune:
„Suntem o comunitate internațională a evreilor, care ne dedicăm luptei pentru eliberarea omenirii de sionism. Această luptă presupune și eliberarea pământului și poporului Palestinian”.
„Sarcina noastră contă în demontarea apartheidului izraelian, reîntoarcerea refugiaților palestinieni și sfârșirea ocupației Palestinei istorice”.
La congres au vorbit profesorul Moshe Machover, unul din fondatorii organizației arabo-evreiești socialiste „Matzpen”, scriitorul Ghada Karmi, savantul britanic Mike Berry etc.
Comunitatea antisionista internațională evreiască intenționează să-și creeze structuri în Europa, SUA, Canada, America Latină, Marocco, India, Rusia și alte state.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:28

Hakoah Viena, prima echipa a evreilor
Intr-o vreme in care statul israelian nu exista decat in mintea unor intelectuali, clubul Hakoah Viena, format exclusiv din evrei, era cel mai puternic din lume. Nici fotbalul nu a scapat de prigoana nazista, Hakoah fiind desfiintat de regimul lui Hitler in 1938. Reinfiintata la inceputul mileniului, sub numele de Maccabi Viena, echipa evreilor evolueaza in esalonul al doilea austriac.
Viena inceputului de secol XX: sionismul, miscarea de emancipare a evreilor si de constituire a unui stat propriu, cunoaste un avant deosebit. Comunitatea evreiasca din capitala Imperiului Austro-Ungar era foarte puternica si a simtit nevoia de a-si face remarcata prezenta inclusiv prin infiintarea unui club sportiv. Gruparea a aparut in 1909 sub denumirea de Sport Club Hakoah Viena, la initiativa scriitorului de librete pentru cabaret Fritz Lohrner si a dentistului Ignaz Herman Korner. In limba ebraica, 'hakoah' inseamna forta. Clubul avea sectii de fotbal, scrima, atletism, lupte, natatie si hochei pe iarba. Hakoah Viena a fost prima echipa care s-a 'marketat' la nivel global, castigand audienta si sustinerea evreilor din toata lumea. In acest sens, Hakoah a intreprins numeroase turnee in Europa si Statele Unite ale Americii.
A fost desfiintata in 1938, de Hitler
O echipa de succes in campionatul Austriei, pe care a reusit sa il castige in 1925, Hakoah a fost desfiintata in 1938, cand Austria a fost alipita fortat Germaniei naziste. Dupa al Doilea Razboi Mondial, clubul Hakoah a inceput sa functioneze iar, in 1945, insa echipa de fotbal avea sa fie desfiintata patru ani mai tarziu. Clubul a reaparut in 2000, sub numele de Maccabi Viena, iar un an mai tarziu, in urma 'Acordului de la Washington', comunitatea evreiasca primea 20.000 de metri patrati din fosta baza a clubului de langa stadionul vienez Prater. Pe acest teren s-a construit un nou centru sportiv, inaugurat in martie 2008.
Cel mai puternic club al vremii

In deceniile trei si patru ale secolului trecut, Hakoah Viena era cel mai mare club sportiv din lume, cu 30.000 de membri. In Viena traiau aproximativ 180.000 de evrei, insa dupa al Doilea Razboi Mondial au ramas doar 6.000. In prezent, clubul are circa 400 de membri legitimati.
Portarul a marcat pentru titlu!

Hakoah a reusit sa castige campionatul Austriei in sezonul 1924-1925. In penultima etapa, echipa evreilor s-a impus cu 3-0 in fata principalei rivale, Amateure (actuala Austria Viena). Hakoah mai avea o restanta impotriva lui Sport Club Viena. Portarul Alexander Fabian s-a accidentat, dar cum nu erau permise schimbari, nu a parasit terenul. Mai mult, Fabian a marcat golul victoriei (3-2) care a echivalat cu castigarea titlului.
Record de audienta in America

Intr-un turneu efectuat peste Ocean in 1926, contra unei selectionate formate din jucatorii din liga nord-americana, Hakoah a stabilit recordul de audienta pentru fotbalul din Lumea Noua, 46.000 de spectatori. Performanta a durat pana in 1977, cand recordul a fost doborat de Cosmos New-York, echipa lui Pele si Beckenbauer.
Bela Guttmann a jucat la Hakoah

Printre cei mai importanti jucatori care au evoluat la Hakoah se numara si Bela Guttmann, dublu castigator al Cupei Campionilor Europeni cu Benfica Lisabona si fost antrenor al echipei Chinezul Timisoara.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:27

Evreii pierd controlul pietei diamantelor din Anvers
http://www.gardianul.ro/Evreii-pierd-controlul-pietei-diamantelor-din-Anvers-s120896.html
Pâna nu demult, la Anvers erau mii de evrei slefuitori de diamante. Acum au mai ramas câteva sute, relateaza BBC. Aceasta meserie foarte des intâlnita in rândul comunitatii evreiesti s-a pierdut in timp, in special in rândul evreilor ultrareligiosi. Dintre cele aproape 2.000 de familii de evrei ortodocsi din Anvers, doar in jumatate capul familiei are o slujba stabila. Diamantele sunt in continuare o sursa imensa de produs bani, in Anvers, dar aceasta avere este impartita doar intr-o elita redusa. Directorul Bursei Diamantelor din Anvers, Alan Majerczyk, spune ca nu exista nici un prejudiciu impotriva unui anume grup. „Este un mediu multirasial si ne descurcam bine – este un exemplu pentru lumea exterioara”, declara Majerczyk pentru BBC. „La fel ca in orice alta meserie, nu ne-am permis sa platim costurile mari de productie din Europa, astfel incât slefuirea diamantelor s-a mutat in India si China. Anvers primeste 80% din comertul brut si 50% din diamantele slefuite”, spune directorul bursei. De asemenea, folosirea laserului in taierea si slefuirea diamantelor a redus numarul slujbelor din acest domeniu.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:27

I-a facut petrecere de 10.000 de dolari cainelui
http://www.cancan.ro/2008-09-13/I-a-facut-petrecere-de-10000-de-dolari-cainelui.html
Pentru ca isi iubeste cainele mai mult decat orice pe lume, doctorul american David Best s-a gandit sa serbeze ziua de nastere a acestuia cu mare fast. Dupa saptamani intregi de gandire, Best, de religie iudaica, a hotarat ca cea mai potrivita modalitate de a-si sarbatori patrupedul pe nume Elvis este organizarea unei petreceri de Bar Mitzvah (ceremonie religioasa evreiasca care marcheaza trecerea spre maturitate, corespunzand oarecum comuniunii, confirmatiunii sau primei impartasanii din crestinism si avand loc la varsta de 13 ani). Petrecerea lui Elvis a avut si un nume pe masura, care sa sugereze cat mai bine ca este vorba de aniversarea unui patruped: "Bark" Mitzvah (n.r. - "Latraturi").

A avut 100 de invitati



Pentru punerea in practica a ineditei idei, doctorul a fost silit sa scoata din buzunar mai bine de 10.000 de dolari, dar a meritat, spune el. "Multi oameni nu m-au inteles si chiar m-au criticat pentru ca am cheltuit atatia bani de ziua lui Elvis. Imi iubesc foarte mult catelul si am vrut sa ii ofer o amintire de neuitat. Stiu ca Bar Mitzvah se sarbatoreste atunci cand baietii implinesc 13 ani, adica atunci cand incep sa se maturizeze. La cei doi ani ai lui, Elvis este foarte matur, asa ca ceremonia a fost pe deplin justificata", a povestit Best, care a avut 100 de invitati, oameni si patrupede, la ziua lui Elvis.
"Ne-am distrat de minune la petrecere. Painea si vinul au fost binecuvantate, apoi toti musafirii au mancat prajituri si au dansat. Unul dintre cele mai emotionante momente a fost acela in care Elvis s-a intalnit cu mama lui, special adusa la eveniment", a adaugat doctorul.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:26

Arheologii rusi au descoperit capitala disparuta a statului iudaic al khazarilor
Arheologii rusi au anuntat ca au descoperit capitala disparuta a Regatului khazarilor in sudul Rusiei, un progres major in studiile privind acest misterios stat iudaic, relateaza AFP, consultat de Agerpres. Khazarii, un popor semi-nomad turc, au adoptat din secolul VIII pana in secolul X, iudaismul ca religie de stat, si au controlat, in perioada lor de apogeu, o mare parte din ceea ce este in prezent sudul Rusiei, vestul Kazahstanului, estul Ucrainei, Azerbaidjanul si mari parti din regiunea rusa a Caucazului de Nord.

"Este o descoperire de o importanta majora", a declarat organizatorul expeditiei, Dmitri Vasiliev, de la Universitatea de stat din Astrahan, dupa sapaturile efectuate in apropierea satului Samosdelka, la nord de Marea Caspica. "Putem acum sa facem lumina asupra unuia dintre misterele cele mai intrigante ale acelei perioade, asupra modului in care traiau khazarii, asupra traditiilor lor, ritualurilor funerare, culturii lor", a adaugat el. Capitala khazarilor, care a fost in final cucerita si distrusa de liderii vechii Rusii, este evocata in cronicile arabe sub numele de Itil, insa Vasiliev subliniaza ca acest nume ar putea sa fi fost utilizat cu referire la Volga, pe care a fost fondat orasul, sau ca ar fi desemnat delta acestui fluviu. Itil era descris ca un loc multietnic cu locuri de rugaciune si judecata pentru crestini, evrei, musulmani si pagani. Ruinele sale nu fusesera niciodata identificate si se credea ca au fost distruse de Marea Caspica. Arheologii cauta in regiunea Samosdelka de noua ani, insa pana acum nu au reusit sa adune suficiente elemente pentru teza lor, a indicat cercetatorul, precizand ca principala descoperire facuta acum consta in resturile unei fortarete din caramida."In fortareata, am gasit colibe asemanatoare cu iurtele caracteristice oraselor khazare (...). Fortareata avea o forma triunghiulara si era facuta din caramizi. Este o dovada in plus ca nu este vorba de un oras obisnuit", a explicat cercetatorul rus. Sapaturile, la care au participat arheologi de la zece universitati, au fost finantate in parte de Universitatea Evreiasca din Moscova si de Congresul Evreiesc Rus, precizeaza AFP.

Khaganatul independent al khazarilor a fost fondat in secolul VII, in Caucazul de Nord. Desi practicau initial o religie samanica, numerosi khazari s-au convertit treptat la crestinism, islamism si la alte religii. Odata cu intetirea contactelor khazarilor cu evreii din Bizant si Persia, iudaismul a devenit tot mai influent, el tranformandu-se in cele din urma in religie de stat la sfarsitul secolului VIII sau inceputul secolului IX, odata cu convertirea regalitatii si a nobilimii khazare. Unii cercetatori considera ca aceasta convertire s-a datorat nevoii de mentinere a unei neutraltati politice, Imperiul Khazar situandu-se intre doua puteri in ascensiune, musulmanii din est si crestinii din vest, ambele religii recunoscand iudaismul ca precursor si respectandu-l in aceasta calitate.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Admin la data de 05.07.11 13:25

Prima evreica ambasadoare a unui stat arab

http://www.gardianul.ro/2008/07/05/externe-c3/prima_evreica_ambasadoare_a_unui_stat_arab-s116740.html

Regele Bahreinului, Hamad, a anuntat ca a numit-o ambasador in Statele Unite al tarii sale pe Huda Nunu, o femeie de origine evreiasca, anunta agentiile internationale de presa. Huda Nunu devine primul evreu care reprezinta la nivel oficial un stat arab. Bahreinul, un aliat de nadejde al Statelor Unite ale Americii din zona Golfului Persic, are 530.000 de locuitori, dintre care doar 37 sunt de origine evreiasca. Desemnarea doamnei Huda Nunu in aceasta inalta functie diplomatica a fost anticipata inca din luna mai si s-au facut numeroase comentarii potrivit carora numirea sa a avut o mare incarcatura politica. “Aceasta numire nu reprezinta o actiune de propaganda”, a declarat un oficial din regatul arab unei agentii de presa. “Numirea doamnei Huda Nunu reflecta climatul de toleranta fata de minoritatile din Bahrein”, a declarat sursa respectiva, care a dorit sa-si pastreze anonimatul. Regatul Bahrein este condus de o dinastie dunita, dar populatia este majoritar siita. De asemenea, Bahreinul, unde se afla baza Flotei a 5-a Americane, este singurul stat din Golful Persic care are o comunitate evreiasca. Bunicul doamnei Huda Nunu, Ibrahim Nunu, a reprezentat comunitatea evreiasca in consiliul municipal al Bahreinului, organism infiintat de catre autoritatile coloniste britanice in 1919. Nunu este cea de a treia femeie desemnata ambasador al Bahreinului, primele doua fiind Haya al-Khalifa, in Franta, si Bibi Alawi, in China.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: DIASPORA EVREIASCA

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum