Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» Forumul lui NANU ....redivivus !
Scris de Nemo 26.01.17 15:49

» CRONOLOGIA PRINCIPALELOR MĂSURI ANTIEVREIEȘTI ÎN ROMÂNIA
Scris de Admin 18.01.17 20:22

» Adio întemeietorului forumului si o privire spre viitor...
Scris de Admin 17.01.17 21:20

» Pogromul de la București; noi dezvaluiri- ADRIAN CIOFLANCA
Scris de Admin 17.01.17 18:42

» Uli Valureanu
Scris de Admin 17.01.17 10:11

» Nemo's corner - - amestecate
Scris de Nemo 31.12.16 19:06

» O VESTE TRISTA
Scris de anita47 13.12.15 21:27

» AUTO[3=====]
Scris de Admin 24.11.15 16:23

» CASA&GRADINA[3=====]
Scris de Admin 24.11.15 13:56

» CULINARE[4=====]
Scris de Admin 24.11.15 13:41


Germania/Austria/Elvetia

Pagina 4 din 10 Inapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Germania/Austria/Elvetia

Mesaj Scris de Admin la data de 13.02.06 23:53

Rezumarea primului mesaj :

Pledoarie contra bagatelizarii Holocaustului
Pledoarie contra bagatelizarii Holocaustului
Gert Weisskirchen, in varsta de 60 de ani, este purtatorul de cuvant pentru politica externa al fractiunii parlamentare social-democrate din Bundestag-ul de la Berlin si noul responsabil pentru problema antisemitismului al Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE). William Totok a stat de vorba cu d-l Weisskirchen si ne-a trimis transcrierea acestui interviu ce fusese difuzat de postul de radio Deutsche Welle.
Domnule Weisskirchen, v-as ruga la inceput sa ne explicati ce inseamna functia pe care o veti ocupa in cadrul OSCE si care vor fi problemele asupra carora va veti concentra in activitatea dvs.
Presedintele OSCE, care este acum ministrul sloven de Externe, inca nu mi-a schitat terenul de activitate. Voi discuta cu el ce sarcini concrete imi revin in cadrul acestui mandat. Eu o sa-i fac o dubla propunere. Pe de o parte, o sa fiu un soi de pompier. Adica sa intervin, la nevoie, acolo unde vor avea loc actiuni antisemite, sa contribui la elucidarea incidentelor de acest fel si sa acord ajutor unor persoane de origine evreieasca. Pe de alta parte, voi propune editarea unui anuar. El va cuprinde atat intregul complex al evolutiei antisemitismului, cat si masurile de contracarare in spatiul OSCE. Anuarul va fi structurat pe cateva capitole. Un capitol va inregistra incidentele antisemite, altul va descrie contextul in care ele s-au produs si le va analiza. Cel de-al treilea capitol se va concentra asupra calificarii incidentelor si, in sfarsit, ultimul segment va fi destinat recomandarilor privitoare la combaterea politica a antisemitismului. In acest caz, imi pot imagina si un proces sustinut de monitorizare, adica a examinarii anuale a felului cum procedeaza statele pe teren legislativ, in vederea combaterii eficiente a fenomenului de antisemitism. Ma mai gandesc si la un capitol special care sa fie dedicat, in primul rand, educatiei privind Holocaustul. Tot aici ar mai intra si problema reflectarii antisemitismului de catre mass-media si in ce masura reproduce presa anumite modele tributare unor clisee antisemite. Asta se refera la intreaga gama publicistica, de la critica la adresa Israelului pana la benzile desenate, care pot transporta direct sau indirect conceptii antisemite.
Veti acorda recrudescentei nationalismului in Europa Rasariteana o atentie speciala?
In Europa Occidentala asistam in acest moment la extinderea unei forme noi a antisemitismului. Asta se explica prin faptul ca in unele tari, partial, integrarea unor emigranti cu un fundal cultural specific a esuat. Ciocnirea unor culturi diferite produce si forme diverse de antisemitism. Aceste forme ale antisemitismului nu exista in Europa Rasariteana. Acolo exista mai degraba formulele antisemitismului vechi, bazate pe conceptiile unui fundamentalism crestin sau pe niste prejudecati culturale fata de evrei. In consecinta, se poate face o deosebire dintre Europa Rasariteana si cea Occidentala. Ma tem insa ca aceste doua curente diferite, la un moment dat, se vor contopi, daca nu luam acum masurile necesare de prevenire. Adica acum, in faza aderarii unor state noi la Uniunea Europeana, trebuie semnalate momentele pericolului care ar putea duce la fuziunea antisemitismului traditional cu cel nou, ivit in urma unor conflicte sociale cu nationalitati migratoare. Daca nu se va contracara acum acest pericol, cele doua forme amintite se vor uni si se vor sprijini reciproc. Acesta este pericolul pe care-l prevad.
Cu prilejul celei de-a 60-a aniversari a eliberarii lagarului de la Auschwitz, guvernul roman a dat publicitatii o declaratie in care se afirma ca va tine cont de recomandarile cuprinse in Raportul final al Comisiei internationale pentru studierea Holocaustului in Romania. Totusi, in Romania mai exista orase, ca de pilda Cluj, in care strazile poarta numele dictatorului fascist Ion Antonescu. Ce parere aveti despre aceasta stare de fapt?
Este important ca momentele critice ale trecutului sa fie riguros elucidate. Acest demers constituie un obiectiv central educational in ceea ce priveste Holocaustul. Cu profesorii de istorie din Romania, de pilda, dar si cu cei din alte tari est-europene unde exista fenomene similare, trebuie discutat cum pot fi introduse in planurile de invatamant elementele necesare privind educatia, in vederea crearii unei constiinte de responsabilitate. In acelasi timp, bineinteles, trebuie sa existe si bunavointa guvernelor si ministerelor Educatiei si Invatamantului de a implementa acest obiectiv in realitatea scolara si universitara. Deci, avem nevoie, in primul rand, de o constiinta privind conflictele istorice. In Germania avem in vedere perioada 1933-1945, iar in Romania 1940-1944. In Romania se poate vedea o evolutie pozitiva in acest sens. Dar va fi nevoie ca aceasta evolutie pozitiva sa fie intensificata si transpusa in realitatea sociala si scolara. Deoarece OSCE are doar un mandat politic si nu juridic, noi putem doar sa lansam apeluri, de pilda, catre parlamente - in cazul acesta catre Parlamentul Roman de la Bucuresti - sa dezbata chestiunile mentionate in anuarul pe care-l vom publica. In caz de nevoie, parlamentele ar trebuie sa ia si niste decizii in vederea transformarii recomandarilor OSCE in legi. Noi nu dispunem de nici un instrument care sa ne permita mai mult decat a face propuneri, ele avand un caracter strict apelativ. Mai putem sa solicitam anual rapoarte care se vor prezenta in cadrul Adunarii Parlamentare OSCE sau in timpul intalnirilor cu reprezentantii diferitelor guverne, discutand cu reprezentantii Romaniei, de exemplu, in ce masura au fost receptate impulsurile pozitive.
In Parlamentul landului federal Saxonia din Dresda a avut loc un incident scandalos provocat de deputatii Partidului National-Democrat (NPD) - partid radical de dreapta. Reprezentantii NPD au refuzat sa pastreze un minut de reculegere pentru victimele regimului nazist, iar apoi, intr-o cuvantare, unul dintre deputati a trivializat Holocaustul prin comparatii inadecvate, folosind notiunea de "Holocaustul bombardamentelor" pentru a descrie bombardarea orasului Dresda din 13 februarie 1945 de catre puterile aliantei antihitleriste. Ce parere aveti despre bagatelizari similare care se folosesc si in Romania, unde deseori se vehiculeaza notiunea "Holocaustul rosu", atunci cand este vorba despre perioada dictaturii comuniste?
Trebuie retinut faptul ca Holocaustul este ceva singular. Asta se poate demonstra, daca se face o comparatie cu oricare alta intamplare istorica sau actuala. Holocaustul nu poate fi comparat cu nimic altceva. Singularitatea Holocaustului este incontestabila, deoarece distrugerea evreilor a avut trasaturile organizarii industrializate a politicii de nimicire. Aceasta politica s-a concentrat asupra exterminarii evreilor, urmarind eliminarea lor din aceasta lume. Adica, lichidarea lor. Toate celelalte intamplari groaznice, precum cele din centrul Africii, din Ruanda sau alte actiuni genocidare asemanatoare nu pot fi comparate cu incercarea de a-i distrugere in intregime pe evrei. Acest fapt ar trebui sa fie constientizat, indiferent de locul unde traim in Europa, in Apus sau in Rasarit. Pana-n prezent, Holocaustul a ramas un genocid incomparabil.

Berlin, 26 ianuarie 2005.

Interviu realizat de William Totok


http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2005-02-25&art=1530


Ultima editare efectuata de catre Admin in 17.01.17 20:58, editata de 2 ori

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Țiganul care a dus Holocaustul în școlile germane

Mesaj Scris de Admin la data de 11.11.11 15:31

Țiganul care a dus Holocaustul în școlile germane19264. Acesta a fost numărul sub care Franz Rosenberg a încetat să mai fie o ființă umană. Avea 15 ani când a fost însemnat ca o vită la Auschwitz și mutat apoi dintr-un lagăr în altul, pentru că nu era din rasa pură.


Bărbatul are astăzi 84 de ani, 9 copii și zeci de nepoți. Și-a asumat misiunea ca până la sfârșitul vieții să-și povestească destinul în școlile țării care l-a trimis la moarte. Merge drept, în costumul maro, impecabil, cu ba­tis­tă galbenă asortată. Când se află în fața copiilor, are întotdeauna un ri­tu­al: privește audiența cu ochii în­cre­țiți de zâmbet în spatele ochelari­lor fumurii, își scoate cu grijă pălăria și se piaptănă calm. Apoi își împreu­nea­ză mâinile și începe în cea mai cu­rată limbă germană: „Aveam 15 ani și lucram la Căile Ferate Austriece. Într-o zi, au venit niște polițiști și m-au arestat. Mi-au spus că mă ridică pentru că sunt sinti (n.r. – țigan) și că familia mea a fost deja luată de-acasă. În scurt timp, cele 25 de persoane adunate la secție au fost urcate în autobuze și duse la Viena”, își amintește bărbatul. Aici, femeile și copiii au fost separați de bărbați și băgați în arest. „Nimeni nu știa de ce ajunsese acolo. Nu făcuserăm nimic”, arată acesta confuzia celor luați pe nepregătite.

După câteva zile, oamenii au fost duși la gară și încărcați în vagoane pentru deținuți.

După trei zile în care au mers cu trenul în zig-zag, pentru că șinele erau bombardate, tânărul Franz a ajuns la Auschwitz-Birkenau, în lagărul destinat romilor. Stăteau câte 500 de oameni, femei, copii, bătrâni, într-un fel de grajduri uriașe. „Într-o parte a grajdului era un morman de cadavre schiloade și printre corpuri mișunau șobolani. Mai erau unii care nu muriseră încă și încercau să se târască afară din morman. Ceva teribil, teribil”, spune bărbatul. Întâi a trebuit să-și lase hainele, a fost ras în cap și i s-au dat niște haine subțiri. Vedea cum oamenii încercau să se încălzească, înghesuindu-se unii în alții, ca oile. În timp ce gardienii îl duceau pe Franz spre baraca lui, băiatul a văzut pe jos coada tăiată a mamei sale. I-a recunoscut legătura din păr. S-a aplecat să o ia, dar un gardian l-a îmbrâncit cu capul de o clădire. Semnul din frunte se vede și acum. A ridicat un braț să se apere, dar gardianul i-a mai dat o lovitură cu arma peste braț, spintecându-l. Și acolo i-a rămas o cicatrice urâtă.

Zilele treceau aproape la fel: ace­e­ași apă searbădă căreia i se spunea su­pă, o pâine din rumeguș și transporturi noi de evrei și țigani din Ro­mâ­nia, Bulgaria, Iugoslavia. „În fie­care zi mureau sute de oameni. Era doar moarte, moarte, moarte, nu vă puteți imagina. Pentru că nu mai făceau față crematoriile, puneau oamenii ca pe stivele de lemne, îi stropeau cu gaz și le dădeau foc. Unii nu erau morți de-a binelea”, povestește ce i-a fost dat să vadă în fabrica morții.

Rutina groazei a fost întreruptă într-o zi. Au fost chemați la apel cei născuți în 1925, 1926 și 1927. Cele trei generații de prizonieri au fost duși la un doctor care dicta: cei slabi și inapți de muncă la stânga, iar la dreapta – cei cât de cât puternici. Ges­tul scurt al doctorului i-a decis lui Franz soarta. A fost transferat la Buchenwald, iar aici Franz trebuia să cunoască „eliberarea prin muncă”. „Când ne-au văzut, gărzile SS au zis că nu suntem buni de muncă și trebuie să fim gazați.” Cu un nou gest, speranța se transforma în spaimă. A fost dus într-o casă de copii ce urmau să fie înfometați până la moarte. „Mă rugam și plângeam lângă ușă. Ve­deam copii în jurul meu murind și știam ce soartă mă așteaptă. Într-o zi, m-a chemat cineva în șoaptă pe nume. M-a tras afară din casă și m-a împins în altă clădire, «de recupera­re».” Salvatorul i-a spus că i-a cunoscut tatăl și că se simte dator să-l sal­ve­ze. „Dacă acest om nu făcea asta, astăzi n-aș fi fost aici. Timp de 6 luni am primit ceva mâncare, pături, m-am întremat”, povestește cu re­cu­noș­tin­ță.

Următoarea stație în circuitul groa­zei a fost la muncă. A fost tri­mis să taie piatră pentru pavarea străzilor. „Timp de 8 luni n-am avut decât 3-4 ore pauză pe noapte. În rest mun­ceam neîntrerupt. Nu aveai voie să te oprești, să încetinești. Eram ca niște furnici blestemate. Dormeam tot acolo, pe pietre”, își amintește bărba­tul. A fost mutat apoi în alte două lagăre de muncă, în cele din urmă a fost trimis cu un convoi la Hamburg, să muncească într-o fabrică de avioa­ne. „N-am ajuns niciodată acolo, răz­bo­iul era pe terminate și era haos. Con­voiul era păzit de soldați mai în vârs­tă. Dacă vreun prizonier cădea pe mar­ginea drumului sau mergea prea încet, era împușcat în gât. Din 150 de oameni am rămas doar 12: ruși, cehi și doi sinti. Gărzile se răreau și ele, rămâneau în diferite orașe”, povestește bărbatul. Prizonierii au făcut un plan și au reușit să dezar­me­ze ultimul gardian. Franz a rămas cu un alt bărbat din grup și au decis să se ascundă în pădure. După alte câteva zile, cei doi fugari au decis să riște și să caute ceva de mâncare. „Ne-a ieșit în cale un bărbat pe bicicletă. Nu era nici soldat, nici prizo­ni­er. Ne-a spus că nu trebuie să ne mai ascundem, că războiul s-a terminat. Am început să plângem.”

Pentru Franz, însă, happy-end-ul era departe. După mai multe peri­pe­ții, a vrut să se întoarcă acasă, să vadă ce s-a ales de familia lui. „Când m-am dus la autorități, mi-au spus că nu se poate, că n-am acte. Le-am spus că n-am documente pentru că am stat 2 ani în lagăr și se uitau toți mirați la mine. M-au dus la Nürenberg și un judecător a decis să mă bage la închisoare. Nu făcusem nimic din nou, dar au zis că am trecut fraudulos granița. Am stat alte două săptămâni închis.”

Când a revenit în Austria a aflat că toată agoniseala pe care o avea fami­lia dis­pă­ru­se într-o noapte. Și-a re­gă­sit du­pă ceva vreme două surori, dar de alți membri ai familiei, trimiși prin lagăre, n-a mai aflat nimic, niciodată.

Franz Rosenberg a rămas cu cicatrice mari pe corp și cu un tatuaj urât pe braț, numărul din lagăr. S-a mutat în Germania, urmărind himera unei iubite care-i scria scrisori, are acum 9 copii, o soție nemțoaică și spune copiilor germani povestea lui. „Mulți sunt șocați. N-au auzit lucrurile astea de la părinți. În Magdeburg, am fost păzit de polițiști ca să nu fiu atacat de neo-naziști”, vorbește el despre noua sa formă de rezistență. Și n-are de gând să se oprească din povestit până când țiganii din Germania și din alte țări nu vor mai minți că sunt spanioli, italieni sau alte nații, ca să nu se mai fie priviți cu suspiciune. Și până când fiica lui, blondă ca o regină teutonă, va recunoaște fără rușine la grădinița unde lucrează că e țigancă.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un tablou furat de naziști, vândut cu 40 de milioane de dola

Mesaj Scris de Admin la data de 03.11.11 15:34

Un tablou furat de naziști, vândut cu 40 de milioane de dolari

Un tablou semnat de pictorul Gustav Klimt, furat de naziști, a fost restituit recent unui moștenitor al proprietarului. Pânza a fost licitată aseară, la Sotheby's, în New York, iar noul proprietar a cumpărat-o cu nu mai puțin de 40 de milioane de dolari.
Prețul de pornire a fost de 25 de milioane de dolari. Însă, lucrarea realizată în anul 1915, "Litziberg am Attersee", a atras atenția unor colecționari împătimiți care au ridicat prețul final mult peste așteptările celor de la Sotheby's.

Tablou a aparținut Amaliei Redlich, care a murit într-un lagăr de concentrare. Bunurile acesteia, printre care și tabloul semnat de Klimt, au fost furate de naziști. În primăvara acestui an, Museum der Moderne din Salzburg, a restituit tabloul nepotului Amaliei, Georges Jorich.

Tot aseară, casa de licitații Sotheby's a mai scos la vânzare Renoir, Miro, Derain sau Pissaro. Dar pentru multe dintre acestea nu s-a obținut prețul cerut, iar pânzele au rămas nevândute.

Un Picasso de 23 de milioane de dolari

Cu toate acestea, la sfârșitul serii, licitatorii de la Sotheby's au reușit să vândă opere de artă în valoare totală de 199,804 milioane de dolari. Din cele 70 de lucrări deschise licitației, numai 57 și-au găsit un cumpărător.

La scurt timp după ce pânza lui Gustav Klimt a fost cumpărată cu 40 de milioane de dolari, un alt tablou, de data aceasta aparținând lui Picasso, celebrul "L'Aubade", s-a vândut cu 23,04 milioane de dolari. Prețul estimat de Sotheby's, înainte de licitație, era de 18-25 de milioane de dolari.

Chiar și în această perioadă de criză, tranzacțiile pe piața obiectelor de artă rămân la un nivel apreciabil. Însă, cumpărătorii sunt mult mai atenți în ce direcție investesc. "Cumpărătorii sunt foarte experimentați și exigenți", a precizat aseară, după licitație, Simon Shaw, responsabil pentru artă modernă și impresionistă la Sotheby's.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Care era Biblia național-socialiștilor?

Mesaj Scris de Admin la data de 19.10.11 9:32

Care era Biblia național-socialiștilor?
Lãudatã mai întâi ca libellus aureus, cartea de aur, în momentul redescoperirii în secolul al XV-lea, ca rãsãritul civilizației germane în secolele urmãtoare, Germania își trãiește epoca de glorie ca un soi de biblie a regimului nazist. Dupã colapsul acestuia, este clasatã de mai mulți cercetãtori printre cele mai periculoase cãrți scrise vreodatã. Afirmația nu este exageratã, dacã ne gândim la influența de peste 450 de ani pe care aceasta a avut-o asupra cercurilor înalte germane, care se strãduiau sã suplineascã absența unei unitãți politice prin scoaterea la ivealã a unor elemente comune de limbã, tradiție și istorie. Asta se petrecea înainte de 1871.

Dar era mai mult un proiect mitico-politic, un construct al imaginarului istoric ce nu avea consistențã realã, pentru cã populația Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germanã trãia în comunitãți foarte diversificate, cu tradiții regionale și dialecte locale, fãrã o conștiințã naționalã. Aceastã stare de fapt era probabil valabilã și pentru triburile lui Tacitus, pentru care se cãuta în secolul al XIX-lea o unitate în diversitate, unitate care este pânã la urmã iluzorie întrucât națiunea este un concept târziu și orice extrapolare a sa în trecutul îndepãrtat este riscantã. Și totuși încã din zilele umanismului se vorbea despre germani și Germania. Paradoxal, conceptul precede realitatea. Ernst Moritz Arndt se întreba: “Popor german? Ce ești și unde ești? Te caut și nu te gãsesc”. Germania taciteicã era acolo ca sã ofere rãspunsuri normative satisfãcãtoare, dupã cum observase cu sarcasm și Heinrich Heine în Ûber Ludwig Borne. Eine Denkschrift (1840): “Un german poate sã bea bere, intr-adevãr, dar dacã o face ar trebui sã o bea ca un adevãrat fiu al Germaniei, din moment ce Tacitus menționeazã în mod special cerevisia”.

Propaganda prin mostenirea antica


Germania devine un stâlp al moștenirii culturale național-socialiste. Au fost cu grijã selectate paragrafe care sã susținã propaganda, îndeosebi cele care se referã la aspectele sociale. De exemplu, în propagandã se vehicula cã “populația Germaniei nu a degenerat în urma amestecului cu strãinii, ci apare cu o descendențã rasialã purã cu un semn distinctiv fãrã comparație. De aceea toți, în ciuda numãrului lor mare, au aceeași înfãțișare: ochi albaștri amenințãtori, pãr blond-roșcat și trupuri puternice”; “Când e vorba de rãzboi, este dezonorant pentru un conducãtor sã fie depãșit în bravurã, iar pentru armatã sã nu fie la înãlțimea sa. Și o viațã de dezonoare și infamie pentru cel ce supraviețuiește fugind din bãtãlie. A-l apãra și a-l proteja și a-l onora prin fapta personalã înseamnã cel mai înalt jurãmânt de fidelitate. Conducãtorul luptã ca sã câștige, armata luptã pentru conducãtor.

În anii ’30 naziștii au descoperit cã cea mai veche copie pãstratã a Germaniei lui Tacitus, așa numitul Aesinas Codex, se aflã în posesia unui conte italian. Germanii au vrut sã obținã comoara și când Mussolini a vizitat Berlin-ul în 1936 ca sã-l întâlneascã pe Hitler, dictatorul german i-a cerut-o. Mussolini a fost inițial de accord, dar reacția negativã a populației l-a fãcut sã se rãzgândeascã. Italienii nu tolerau gândul de a ceda comori naționale. În 1943, când Mussolini nu mai era la putere, trupele SS au atacat palatul contelui într-o încercare de a recupera copia. Cartea nu a fost gãsitã, așa cã Germania a trebuit sã se mulțumeascã cu edițiile mai noi vândute în mari cantitãți de-a lungul erei naziste.

Germania era perfectã pentru cadrul creat în bunã mãsurã de ea însãși. Hans Friedrich Karl Günther, expertul NS în rasiologie, cita Germania ca exponent a discursului rasiologic European avant-la-lettre. Dupã receptãri mai mult sau mai puțin consecvente, anterioare redescoperirii din secolul al XX-lea, Germania ca text fondator al imaginii națiunii combatante devine o sursã inepuizabilã de tradiții. Specificitatea discursului contemporan a determinat asumarea unei anumite grile de interpretare, în cazul național-socialismului insistându-se atât asupra portretului moral impecabil al germanicului, cât și asupra continuitãții și perpetuãrii acestuia în timp. Adevãrata revoluție germanicã revendicatã de nazism consta de fapt nu în crearea unui nou tip de om, ci în reînvierea sa. Heinrich Himmler, când a citit Germania în tinerețe, a promis cã așa vor redeveni nemții, cum sunt înfãțișați în glorie la autorul roman. Credea cu adevãrat în cauza germanicã, alãturi de Alfred Rosenberg, ideologul principal al NSDAP-ului. Reichsführer-ul SS întruchipa o tendințã generalã din cultura NS de care a profitat aparatul de partid, așa incât la întrunirea din 1936 de la Nürnberg, o așa-zisã “camera germanicã” (Germanenraum) a fost decoratã cu citate taciteice.

Iar când cardinalul Michael von Faulhaber, în discursul sãu de an nou din 1933, urmeazã linia lui Enea Silvio Piccolomini utilizând Germania ca exemplu de barbarism, tineretul hitlerist îi arde discursul și se trag focuri de armã asupra reședinței sale. Asta pentru cã pentru mulți dintre soldații NS Germania era carte de cãpãtâi, în care își regãseau înclinațiile militare și educația severã, iar alegerile din 1933 le vedeau ca pe un prilej de a readuce la luminã elementul Germanic. Acesta apãrea în numeroase articole doctrinare din reviste ideologice precum Das Schwarze Korps (Corpul Negru), Nationalsozialistisches Bildungswesen (Educatia național-socialistã) sau Das Nationalsozialistisches Monatsheft (Lunarul național-socialist).

Rasism si militarism


Mitul germanic stãtea și la baza legilor rasiste de la Nürnberg, SS-ul lui Himmler sau conceptul de Blut und Boden (sânge și pãmânt) al lui Walther Darre. De pildã, o lege din 1935 interzicea cãsãtoria dintre evrei și germani din convingerea fermã cã aceasta ar altera puritatea rasei germane care reprezintã garanția supraviețuirii poporului. De asemenea, Hans F.K. Günther, expertul NS în probleme rasiologice, primește onoruri pentru stabilirea “bazei spirituale pentru legislația statului național-socialist”.Admirator al rasei nordice, Günther susținea ascensiunea cãtre înãlțimile inițiale (Wiederhochzüchtung) ale puritãții nordice.

El definea rasa ca o manifestare dintr-un grup de oameni care se identificã printr-o combinație specificã de caracteristici fizice și spirituale prin care diferã de oricare alt grup și dau naștere doar la ființe similare lor. Reproducerea identitãții este un ecou din capitolul al IV-lea al Germaniei, unde Tacitus folosește sintagma tantum sui similem (numai lui însuși asemãnãtor). Günther a gãsit în mențiunile despre omogenitatea de grup și caracterul distinct al acestuia justificarea pentru acțiunile extreme ale regimului. În opinia sa, germanicii lui Tacitus au practicat selecția și eradicarea în numele puritãții. Când vorbește despre grija lor fațã de moștenirea geneticã, aduce în prim plan pedepsele pomenite in capitolul al XII-lea, care cautã sã arate cã tamquam scelera ostendi oporteat, dum puniuntur, flagitia abscondi (fãrãdelegile trebuie pedepsite în vãzul lumii, iar ticãloșiile pe ascuns), iar pedepsele depind de natura crimei și pot avea loc și discrimen capitis (judecãți de moarte). Pornind de la pedepsele aplicate celor care sunt roditores et transfugas (trãdãtori și fugari) sau ignavos et imbelles et corpore infames (mișei, fricoși și predispuși la perversiuni), Günther concluzioneazã cã acestea erau sãvârșite cu scopul de a asigura o continua purificare a rasei, spre a nu permite genelor bolnave ale acelor oameni degenerați sã se perpetueze. Ba chiar practicau eutanasierea. Un cititor NS avid al Germaniei ar fi gãsit mult sens în toate mãsurile extreme, pornind de la interzicerea cãsãtoriilor mixte pânã la lagãrele de exterminare, pentru cã astfel se evita ‘’corceala’’ și se pãstra integritatea naționalã dedusã din capitolul al IV-lea.

Cititor fervent era și Himmler, care a îmbrãțișat idealurile nordice ale lui Günther și interpretãrile sale cu privire la pedepsirea homosexualilor sau raselor inferioare. În discursurile sale cãtre membrii SS menționa de multe ori cã va resuscita vechile virtuți și modul de viațã germanic, iar în cadrul SS-ului a încercat sã se ridice la nivelul propus. Acesta se prezenta drept o elitã de germani cu o determinare nordicã selectați dupã criterii speciale, pe care susținea cã le-a preluat de la Tacitus: puritate rasialã, dorințã de libertate, bravurã, loialitate, camaraderie, onoare, obediențã.

Înainte de a intra în rândurile unei astfel de ‘’nobilimi militare’’, tânãrul trebuia sã devinã membru al Tineretului Hitlerist, unde era îndoctrinat cu manual de genul Gefolgschaft – der Germanische Kampfbund al luiWagenführ (Adepții – Unitatea de luptã germanã). Pentru aceastã colecție doctrinarã de pasaje privind Germania și germanii, Tacitus furnizeazã motto-ul: Haec dignitas, hae vires, magno semper et electorum iuvenum globo circumdari, in pace decus, in bello praesidium (este o mare onoare și putere sã fii înconjurat mereu de o ceatã mare de tineri, tot unul și unul, podoabã în timp de pace și scut în timp de rãzboi). Se insistã asupra competitivitãții din rândul armatei germanice pentru a dobândi un loc cât mai aproape de comandant: Gradus quin etiam ipse comitatus habet, iudicio eius quem sectantur; magnaque et comitum aemulatio, quibus primus apud principem suum locus, et principum, cui plurimi et acerrimi comites. (Sunt și trepte în ceata rãzboinicilor, decise de cãpetenie, de aceea este și o mare întrecere între ei, care sã aibã primul loc lângã cãpetenia sa, și între cãpetenii, care sã aibã mai mulți rãzboinici și o ceatã mai mare). În SS-ul lui Himmler viitorii adepți trebuiau sã jure Führerului loialitate și curaj. Loialitatea, pe lângã alte virtuți dibuite din text, figura obsesiv în manualele școlare: “niciodatã nu va pieri rasa germanã atâta vreme cât aceastã loialitate persistã…Nu este Führerul înconjurat de discipoli loiali?...acești compatrioți întruchipeazã loialitatea germanicã și spiritul eroic și sunt exemplele voastre grãitoare” (Gaede Schutte, Geschichtsbuch für die Jugend des Dritten Reiches)

Însãrcinat de Himmler cu serviciul pentru rasã și amplasament, Walther Darre era responsabil pentru pãstrarea și îmbunãtãțirea rasei ariene, precum și extinderea Lebensraum-ului și germanizarea sa. Este autorul mai multor cãrți cu conținut völkisch, una dintre ele fiind Neuadel aus Blut und Boden (Noua aristocrație de sânge și pãmânt), publicatã în 1930. Exact așa caracterizau contemporanii regimul național-socialist, drept o revenire la singurele valori importante, capabile sã asigure coeziunea socialã, politicã și moralã a unei lumi care se dorea unicã și purã.

Golitã de vreo încãrcãturã misticã, ideologia se folosea de o antitezã între spațiul urban și cel rural, ultimul considerat locul de naștere al autenticitãții și sãnãtãții morale și fizice a rasei nordice. Îndeletnicirile agricole erau glorificate drept reprezentative pentru un mod de viațã fundamentat pe rezistențã, seriozitate și responsabilitate (deși Tacitus specificã lipsa de atracție a germanicilor pentru muncile sedentare…). Darre vorbea despre viața ruralã ca despre forța vitalã a națiunii și sursa reîntineririi rasei nordice. Utilizarea unor metafore de tipul fluxului sangvin ca reprezentare a națiunii sau a corpului națiunii, care nu corespundea neapãrat corpului politic, a națiunii ca organism, fuzioneazã cu mitul taciteic al autohtonismului germanic, conducând cãtre elaborãri mai mistico-fanteziste. Darre vorbea despre faptul cã acest autohtonism se referea la fermele și bunurile prin care corpul națiunii pãtrundea pãmântul de acasã (Heimatboden) cu rãdãcinile sale.

Mai mult decât oricine altcineva, Himmler credea în ideile dezvoltate cu ajutorul operei tacitiene de-a lungul secolelor. I s-a pãrut firesc ca în 1943 sã trimitã o misiune specialã SS în Italia în vederea recuperãrii celui mai vechi manuscris al Germaniei, dar aceasta nu a avut niciun rezultat. Oricum, nu a contat prea mult, cãci periculoasa cãrțulie își jucase deja rolul.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cum a inceput Holocaustul?

Mesaj Scris de Admin la data de 11.10.11 20:52

Cum a inceput Holocaustul?



Dupa cum bine stie toata lumea uciderea evreilor a inceput in cel de al doilea Razboi Mondial. Defapt evreii au fost persecutati inca de cand regimul nazist a ajuns la putere in anul 1933. Odata ajuns la putere regimul nazist a adoptat imediat masuri antisemiste sistematice. Un prim decret a fost insasi definitia termenului "evreu". Totul depindea de religia bunicilor unei persoane. Daca o persoana avea trei sau patru bunici evrei automat acea persoana era considerata de aceeasi confesiune. Cei pe jumatate evrei erau considerati evrei doar daca aveau aceasta religie sau se casatoreau cu o persoana de aceasta religie. Toti ceilalti jumatate evrei si cei cu un singur bunic evreu erau numiti Mischlinge(corcituri, hibrizi). Evreii si Mischlinge erau"non-arieni". In doctrina nazista o astfel de subliniere a descendentei era privita ca o confirmare a "rasei" dar scopul principal al acestor categorisiri era defapt delimitarea ueni tinte a legilor si directivelor discriminatorii.
Intre 1933 si 1939 Partidul Nazist, agentiile guvernamentale, bancile si lumea afacerilor au facut eforturi deosebite pentru a exclude evreii din viata economica. Non-arienii erau eliberati din posturile publice iar avocatii si medicii evrei isi pierdeau aproape toti clientii. Firmele evreiesti erau fie lichidate si patrimoniul lor era confiscat fie erau cumparate la preturi mult mai mici decat adevarata lor valoare de catre companii dare nu apartineau sau nu erau conduse de evrei.
Catigurile oricaror vanzar precum si economiile tuturor evreilor erau supuse unor taxe de propriate speciale. Angajatii evrei ai firmelor lichidate isi pierdeau locurile de munca.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Germanii știau despre crimele naziștilor, conform unui jurna

Mesaj Scris de Admin la data de 07.10.11 20:55

Germanii știau despre crimele naziștilor, conform unui jurnal inedit

Jurnalele intime din epoca nazistă publicate recent detaliază ceea ce oamenii au ignorat în mod conștient. În timp ce mulți germani au pretins după război că nu au știut nimic despre crimele naziștilor, observațiile critice ale lui Friedrich Kellner au arătat că acele informații erau accesibile, relatează Der Spiegel.

În penultimul an de război, propaganda i-a îndemnat pe germani să nu capituleze. Italia nu mai era aliatul Germaniei, iar armatele sovietice se apropiau de granițele Poloniei, Ungariei și României. Debarcarea aliaților în Franța era iminentă. Vorbindu-le soldaților germani, Adolf Hitler a făcut apel la judecata lui Dumnezeu în discursul său de Anul Nou, marcând intrarea în anul 1944: "El știe de țelurile pentru care luptăm. Dumnezeu va continua să ne testeze până când va pronunța sentința. Datoria noastră este cea de a ne asigura că nu părem prea slabi în ochii lui. Însă vom avea parte de o judecată plină de milă care se va numi "victorie" și va reprezenta viața poporului german!".

Două persoane din Reich-ul German au notat părerile despre discursul lui Hitler și despre sentimentele lui religioase în jurnalele lor. Primul dintre ei, Victor Klemperer, locuia cu soția sa într-o "casă de evrei" din Dresda și a scris în jurnal despre dictatorul german, folosind pentru acesta un pseudonim: "Nou: Karl a devenit credincios (Noua abordare izvorăște din aproximarea stilului eclesiastic.)".

Pe de altă parte, Friedrich Kellner locuia împreună cu soția sa într-un apartament oficial aparținând instanței judecătorești din Laubach și a scris despre război în camera de zi: "Dumnezeu, a cărui batjocorire a făcut parte din politica tuturor Național Socialiștilor, este implorat de către Fuhrerul aflat la ananghie. Ce ipocrizie ciudată!"

Jurnalul scris de Klemperer, profesor de literatură care a fost concediat în Dresda, a fost publicat în 1995 cu titlul "Ich will Zeugnis ablegen bis zum letzten" ("Mărturie pentru 1942-1945: Un jurnal al anilor naziști"). Acesta este, probabil, cel mai important document despre naziști, deoarece oferă o imagine cât se poate de clară privind cei 12 ani ai celui de-al III-lea Reich German, din perspectiva unei persoane care a fost marginalizată.

Acestui document i s-au alăturat jurnalele inspectorului judiciar Friedrich Kellner. Cartea de 900 de pagini "începe" în septembrie 1939 și este scrisă din perspectiva unui cetățean german care nu a fost nazist. De asemenea, cartea relevă informațiile pe care germanii le-ar fi putut afla dacă și-ar fi dorit acest lucru.

O familie obișnuită

Kellner s-a născut în 1885 și nu a fost un privilegiat. A fost fiul unui brutar și al unei servitoare și a îmbrățișat o carieră judiciară. La vârsta de 22 de ani, Kellner și-a satisfăcut stagiul militar, iar în 1913 s-a însurat cu Paulina Preuß, care era funcționar de birou. Singurul lor copil s-a născut trei ani mai târziu, după ce Kellner a luptat în Primul Război Mondial și s-a întors rănit de pe frontul francez.

Erau o familie din clasa de mjloc, însă erau activi din punct de vedere politic. Ei au împărțit fluturași, au ținut discursuri și au recrutat noi membri pentru Partidul Social Democrat. Kellner a citit cartea lui Hitler, „Mein Kampf", și a luat-o în serios, afirmând că aceasta a făcut de rușine orașul Gutenberg. După alegerile din 1932, când Partidul Nazist a devenit cel mai puternic din Parlamentul german, Kellner a cerut să fie transferat din Mainz, orașul în care locuia. Cu două săptămâni înainte ca Hitler să fie ales cancelar al Germaniei, Kellner a început să lucreze ca angajat guvernamental în Laubach.

El a notat pe 26 septembrie 1938: „Scopul jurnalului meu este cel de a surprinde atmosfera din jurul meu, pentru ca generațiile viitoare să nu fie tentate să considere această perioadă ca fiind una eroică". După care a scris despre istoria post-belică a Germaniei într-o singură frază: „Cei care vor să se familiarizeze cu societatea contemporană, cu sufletul „bravilor germani", ar trebui să citească ce am scris. Însă mi-e teamă că foarte puțini oameni decenți vor supraviețui evenimentelor care se vor desfășura, iar vinovații nu vor avea nici un interes în a citi despre rușinea lor".

Comentând despre „Tratatul de prietenie" dintre Germania și Rusia din 1939, el a scris: „Am recurs la prietenia cu Rusia pentru a putea spune că avem un „prieten". Rusia, dintre toate popoarele. Național-Socialiștii există, deoarece au luptat împotriva bolșevismului (Inamicul Nr. 1, Pactul Anti-Comintern). Unde ați dispărut voi, luptătorii împotriva asiaticilor demni de dispreț?"

Kellner și-a notat experiențele, observațiile, precum și ceea ce a auzit sau a citit. A decupat discursuri din ziare, le-a analizat și a comentat pe marginea ordonanțelor și decretelor.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Averea familiei care deține compania BMW, pătată cu sânge

Mesaj Scris de Admin la data de 29.09.11 12:51

Averea familiei care deține compania BMW, pătată cu sânge

Dinastia din spatele BMW a admis, după mai multe decenii de tăcere, că s-a folosit de munca deținuților, preluând averile unor evrei și făcând afaceri cu mulți dintre liderii naziști în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, relatează Daily Mail.

Gabriele Quandt, al cărui bunic s-a folosit de munca forțată a peste 50.000 de oameni în fabricile sale de arme, muniție, puști, artilerie și submarine, a declarat că a fost o greșeală din partea familiei sale să ignore acest capitol al propriei sale istorii.

Ea a făcut aceste declarații după ce istoricul Joachim Scholtyseck, angajat de către familia sa, a aflat că Guenther Quandt și fiul său Herbert au fost responsabili pentru multe dintre nedreptățile comise de naziști.

Guenther Quandt a preluat multe companii evreiești prin intermediul programului nazist al „arianizării", care presupunea transferul prin contract al întreprinderilor evreiești către patronii germani.

Herbert Quandt „făcea parte din acest sistem", a declarat fiul său Stefan Quandt după ce a aflat concluziile studiului care a durat trei ani, comandat de familie după ce un documentar TV a stârnit indignarea publică în Germania. Pentru realizarea studiului au fost cercetate toate dosarele companiei din timpul celor 12 ani ai Reich-ului german.

Familia Quandt a devenit acționar majoritar la BMW după 15 ani de la încheierea Războiului.

Studiul arată că Guenther a devenit membru al Partidului Nazist la 1 mai 1933, după o lună de la data preluării puterii în Germania de către Adolf Hitler. El s-a folosit de o mare rețea de oficiali ai partidului și ofițeri ai armatei germane pentru a semna contracte foarte profitabile cu statul.

Guenther a fost căsătorit cu Magda Behrend Rietschel, de care a divorțat în 1929, rămânând, totuși, în relații foarte apropiate. Fosta lui soție s-a căsătorit cu „piticul otrăvitor" al Partidului Nazist, Joseph Goebbels, și a murit alături de el în buncărul lui Hitler în 1945, după ce și-au ucis toți cei șase copii.

Valoarea companiilor lui Guenther Quandt a crescut foarte mult în perioada nazistă. În 1937, Hitler i-a oferit lui Guenther titlul de Wehrwirtschaftsfuhrer, liderul industriei de armament. Guenther s-a ocupat cu producția de armament folosindu-se de muncitori sclavi din lagărele de concentrare în cel puțin trei dintre fabricile sale.

Mulți dintre muncitori au murit. Un loc de execuție pentru a-i ucide pe cei care le displăceau stăpânilor a fost descoperită într-una dintre fabricile sale din Hanovra. De asemenea, studiul menționează soarta unui bărbat polonez care a fost spânzurat într-o altă fabrică în fața a peste 50 de colegi de muncă.

Studiul arată că firmele lui Quandt au folosit ca sclavi mulți prozonieri de război ruși, iar Guenther și Herbert știau despre ei. În plus, Herbert a beneficiat de serviciile unor sclavi ucrainieni la reședința sa de weekend din afara capitalei germane.

Guenther a fost descris ca fiind un oportunist care a ajutat cu mult entuziasm regimul nazist să elimine evreii din industriile germane înainte de începerea războiului. Acest lucru s-a ntâmplat în ciuda numeroaselor contacte pe care le avea cu bancherii evrei înainte ca naziștii să ajungă la putere.

De asemenea, el nu a ezitat să preia firmele evreiești, care au fost vândute la prețuri derizorii către industriașii germani loialiști.

„Patriarhul familiei a făcut parte din regimul nazist", a declarat istoricul în cadrul studiului său de 1200 de pagini. „Familia Quandt este legată de crimele național-socialiștilor".

Familia Quandt s-a simțit obligată să comande acest studiu după ce în 2007 a fost difuzat în Germania un documentar intitulat „Tăcerea familiei Quandt". Presa germană a scos în evidență faptul că averea familie Quandt este pătată cu sânge, ceea ce i-a determinat membrii familiei să susțină în totalitate realizarea studiului.

În acel moment, ei au declarat: „Ne-au afectat acuzațiile aduse împotriva familiei noastre. Recunoaștem faptul că în istoria noastră de familie de afaceri germană, anii dintre 1933 și 1945 nu au fost pe deplin clarificați".

Compania BMW, a cărei acționar majoritar a devenit familia Quandt după 15 ani de la încheierea războiului, nu a fost inclusă în documentar.

„Am fost tratați într-un mod oribil și am fost obligați să bem apă din WC-uri. De asemenea, eram biciuiți", a declarat Takis Mylopoulos, un muncitor care a fost obligat să lucreze pentru Quandt în fabrica din Hanovra.

În 1946, Guenther Quandt a fost arestat și internat. Spre surprinderea multora, el a fost considerat ca fiind „Mitlaufer", adică o persoană care a acceptat ideologia nazistă, însă nu a luat parte într-un mod activ la realizarea crimelor. El a fost eliberat în ianuarie 1948.

Unul dintre acuzatorii din procesul de la Nurneberg a declarat că, dacă dovezile care există acum împotriva lui Quandt ar fi fost prezentate în timpul procesului, acesta ar fi fost considerat la fel de vinovat ca directorii de la IG Farben, cei care au produs gazul letal folosit pentru cuiderea evreilor în lagărul de la Auschwitz.

Quandt a reușit să ajungă din nou în fruntea consiliilor multor companii germane precum Deutsche Bank. De asemenea, a devenit cetățean de onoare al Universității din Frankfurt în 1951.

El a murit la Cairo pe data de 30 decembrie 1954.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Germania/Austria/Elvetia

Mesaj Scris de Admin la data de 04.08.11 19:00


Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un evreu roman din Germania

Mesaj Scris de Admin la data de 26.07.11 22:07

Un evreu roman din Germania


Lista lui Schindler

A fost decorat cu Crucea de Merit, cea mai inalta distinctie a statului german. Mureseanul Leo Kohn are dubla cetatenie, romana si germana, si traieste in prezent la Hanovra, in Germania.

Se bucura de consideratia si aprecierea unor mari personalitati internationale: Gunther Verheugen, Henry Kissinger, Gerhard Schroeder, Steven Spielberg. De zece ani, Leo Kohn se judeca cu Statul roman pentru redobandirea proprietatilor pe care familia sa le-a avut in Romania. Leo Kohn este de fapt omul care ne trebuie.

Din experienta, influenta si relatiile pe care le are in mediul politic international, statul roman ar avea numai de castigat.
Pe Leo Kohn l-am cunoscut in urma cu cativa ani la o intalnire a filialei Mures a Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania. Este membru al acesteia si se implica activ, de fiecare data cand ajunge la Targu Mures.

Am discutat atunci, dar continuam sa discutam si astazi - ori de cate ori vine in oras -, deschis si fara nici un fel de retinere, probleme sensibile: despre Holocaust, despre despagubirile cerute de evrei de la Statul roman, despre relatiile romano-maghiare in Transilvania si multe, foarte multe alte chestiuni.

Am descoperit ca avem multe puncte comune, dar si pareri diferite. Dar inainte de toate am descoperit faptul ca "dreapta masura" si cumpatarea in abordarea problemelor este singura cale care poate sa ii apropie pe oameni.
Un om simplu, cultivat, prevenitor, cu enorm de mult bun simt. Un conviv deosebit de agreabil. Asa ar putea fi caracterizat in cateva cuvinte dr. ing. Leo Kohn, evreu muresean cu dubla cetatenie, germana si romana.

Implicat alaturi de sotia sa, Susi, in foarte multe opere de caritate, la cei aproape 80 de ani, Leo Kohn schimba des fusele orare pentru ca circula mult prin Europa si in lume. El este unul dintre cei care a avut sansa sa-i cunoasca si sa aiba relatii apropiate cu multi dintre puternicii lumii.

Intotdeauna s-a simtit un egal intre egali, pentru ca a fost tratat cu consideratie si i-a tratat intr-un mod identic pe cei din jurul sau.

Calvarul Auschwitz-ului
Leo Kohn s-a nascut in 1928 la Targu Mures, intr-o familie prospera de evrei. Pe strada Aurel Filimon, unde a locuit, si-a facut multi prieteni, romani si maghiari.

A urmat un timp scoala evreiasca din oras, locul copilariei sale, dar a venit apoi calvarul… In 1943, Leo Kohn si ceilalti 59 de membri ai numeroasei sale familii (parinti, surori, bunici si alte rude apropiate) au luat drumul Auschwitz-ului, trimisi acolo de autoritatile hortyste maghiare.

Peste un an si jumatate s-a mai intors doar el si un verisor, dar calvarul sau nu luase inca sfarsit. A inceput un altul, mai perfid si de durata. Leo Kohn are o experienta de viata halucinanta, dar nu uraste pe nimeni. A iertat, dar nu a uitat.

In schimb, a invatat sa daruiasca si sa iubeasca, pentru ca inainte de a fi ceea ce este, se considera in primul rand om. A revenit din lagar dupa un an si jumatate. Nu-si explica cum a reusit sa scape el, un copil de 15 ani, cand in jurul sau era atata moarte. "A fost cumplit.

Acum, la aproape 70 de ani de atunci, povesteste Leo Kohn, inca mai visez Auschwitz-ul. Acolo e familia mea. Ultima imagine o am de la intrarea in lagar. Acolo ne-au despartit pe unii de altii. Dupa un timp am vrut sa-l vad pe tata si pentru asta mi-am dat perechea de ghete noi din picioare unui Kapo din lagar.

Mi i-a luat, dar pe tata - ca de altfel pe intreaga mea familie - nu l-am mai vazut niciodata".

"Am trait cu totii vremuri anormale…"
Salvat in extremis, la sfarsitul razboiului s-a intors in tara, la Targu Mures, iar la Santana, cu ajutorul oamenilor din localitate, a repus in functiune moara tatalui sau, care functionase mult timp acolo. Peste mai putin de trei ani, moara si imobilele familiei au fost nationalizate de comunisti.

A fost considerat chiabur si cu foarte mare greutate, in timp ce lucra ca muncitor la SMT-ul din localitate, a urmat liceul la fara frecventa. Cu multa perseverenta, dar cu enorm de multe sacrificii, a terminat, tot la fara frecventa, facultatea de inginerie in specializarea mecanica.

Pana in 1960, anul in care a emigrat in Israel, a lucrat ca inginer mecanic la ILEFOR Targu Mures. Un timp a fost decorator de vitrine. Mi-a aratat cu mandrie nedisimulata vitrinele unor foste magazine din Targu Muresul deceniului sase pe care le decorase.

In aceasta perioada s-a casatorit si tot in aceasta perioada i s-au nascut cei doi copii, Samuel si Claudiu, primul medic si al doilea avocat, ambii stabiliti in Germania. "Am emigrat in Israel, spune Leo Kohn, pentru ca sotia mea, evreica si ea, dar din Bucuresti, avea parintii acolo.

In octombrie 1960 ni s-a aprobat plecarea definitiva. Impreuna cu sotia, am trait atunci cel mai umilitor sentiment din viata de dupa lagar. Ni s-au retras toate documentele eliberate de Statul roman si doar cu o simpla foaie de identitate colectiva - eram trecuti pe ea toti cei patru membri ai familiei - am plecat spre necunoscut.

Am fost obligati sa parasim Romania in trei zile. Atunci n-am crezut ca ma voi mai intoarce vreodata aici, la Targu Mures".

"Peste tot am pledat pentru Romania!"
Dupa trei ani petrecuti in Israel, in 1963 a fost solicitat sa lucreze pentru o firma germana chiar la ei acasa. S-a stabilit definitiv la Hanovra, in nordul Germaniei. Desi a trait o experienta marcanta in copilarie, nu a avut nici un fel de resentimente fata de germani.

A legat foarte multe prietenii cu germanii, dar nu numai cum ei. Intotdeauna si-a asumat propria identitate si considera rusinos faptul ca unii si-o ascund.

Poliglot - cunoaste cinci limbi straine, fapt care i-a facilitat comunicarea cu cei alaturi de care i-a fost dat sa traiasca - Leo Kohn spune cu mandrie ca este evreu din Targu Mures, oras din Romania.

In Germania fiind, si-a luat in mod stralucit un doctorat in inginerie si a lucrat ca inginer metalurg pana in anul 1987, cand a iesit la pensie. Se considera un om implinit, atat familial, cat si profesional si material. Banii insa ii pune pe ultimul loc.

Iesit la pensie, a hotarat sa se implice si mai mult intr-o serie intreaga de activitati cu scop caritabil, actiuni pe care le deruleaza in mai multe tari si continente.
Cu aceasta ocazie a cunoscut foarte multe personalitati politice si artistice: Henry Kisinger, Helmuth Kohl, Gerhard Schroeder, Gunther Verheugen, Steven Spielberg… Cu unii dintre ei a discutat, cu altii a stat la masa, altii i-au multumit pentru activitatea pe care a depus-o pe taram social, ei insisi fiind implicati in asemenea

activitati. "Eu cred - dar nu numai eu - spune Leo Kohn, ca exista foarte multa suferinta in aceasta lume, iar suferinta nu are ambalaj. Din pacate, constat ca de multe ori lipseste solidaritatea umana. Astazi avem nevoie de solidaritate mai mult ca oricand.

Sta in puterea noastra sa schimbam fata lumii si eu cred ca aceasta este marea provocare a timpurilor noastre. Poate ca prin ceea ce facem eu si sotia mea, dar si multi altii ca noi, facem indirect propaganda pentru Romania. Credeti-ma, eu cunosc bine Romania.

Adevaratul ei spirit l-am descoperit la Iasi, pe vremea studentiei".

Intalnirea cu Kissinger
Pe Gunther Verheugen, mureseanul Leo Kohn l-a consiliat in probleme legate de minoritatile etnice din Transilvania. S-a bucurat de consideratia si multumirile acestuia.
Experientele traumatizante pe care le-a trait in lagarul de exterminare de la Auschwitz le-a impartasit lui Steven Spielberg, caruia i-a fost unul dintre consilierii pentru filmul "Lista lui Schindler". Amintiri dureroase, dar adevarul trebuia spus.

Era revolta copilului de 15 ani care retraia din nou cosmarul unei etnii condamnate atunci la disparitie.
In februarie acest an, Leo Kohn l-a reintalnit din nou pe Spielberg. Acesta l-a invitat pe Kohn la Los Angeles, la inaugurarea unui muzeu al Holocaustului a carui constructie marele regizor a suportat-o in intregime.
Dar cel mai mult l-a incantat intalnirea cu Henry Kissinger, fostul secretar de stat american din timpul lui Nixon si Ford. Vorbind despre Henry Kissinger, Leo Kohn mi-a declarat: "Un om interesant si foarte bine documentat, care cunoaste bine realitatile romanesti. Ne-am intalnit in noiembrie 2005, la Hanovra, in Germania.

Chiar daca nu mai este la fel de activ ca acum douazeci de ani, Kissinger este inca o persoana influenta la Casa Alba si in Congres. Traieste in Kent, Connecticut, si conduce o firma de consultanta ce-i poarta numele.

Pe planul afacerilor participa si in numeroase alte consilii de conducere ale unor companii, incluzand Hollinger International, dar este in continuare interesat de politica".

Steven Spielberg
Cel mai de succes regizor din istoria Hollywood-ului, Steven Spielberg s-a nascut la 18 decembrie 1947 in Cincinnati, Ohio. A inceput sa faca filme inca de cand era copil, iar mai tarziu a studiat la California State University. La inceput a lucrat in televiziune, regizand Night Gallery, cu Joan Crawford, si cateva episoade din Columbo si Marcus Welby, M.D.
Filmul Duel, un thriller din 1971 cu Dennis Weaver, a fost considerat cel mai bun film care a fost facut vreodata pentru televiziune. Filmul E.T. (1982), povestea prieteniei dintre un baiat si un extraterestru, a fost considerat cel mai de succes film, din punct de vedere comercial, din istorie.

Dupa continuarea din 1984 a filmului Raiders of the Lost Ark, Indiana Jones and the Temple of Doom, Spielberg a regizat The Color Purple, o adaptare a nuvelei lui Alice Walker. Filmul a avut incasari de 100 milioane de dolari si a primit 11 nominalizari la Oscar. Urmatorul sau film a fost Empire of the Sun, bazat pe romanul lui J.G. Ballard, un esec la box-office.

Acelasi esec l-a inregistrat si cu Always, un remake al filmului A Guy Named Joe, dar si-a refacut imaginea cu Indiana Jones and the Last Crusade, din 1989.

Cu productia Hook (1991), care a costat 60 milioane de dolari, Spielberg a inregistrat un nou esec, dar s-a revansat cu Jurassic Park (1993), un film cu efecte speciale uimitoare, care a beneficiat de cea mai agresiva publicitate din istoria filmului.

In 1997 a primit cateva nominalizari la Oscar si la Globul de Aur pentru Amistad, unde a fost atat regizor, cat si producator. A fost producator, producator executiv sau regizor la: Artificial Intelligence (2001), Saving Private Ryan (1998), Schindlerts List (1993), Empire of the Sun (1987), E.T.

The Extra-Terrestrial (1982), Back to the Future (1985), The Goonies (1985), Gremlins (1984), Innerspace (1987), Joe Versus the Volcano (1990), Deep Impact (1998), The Mask of Zorro (1998), Men in Black (1997), Twister (1996), Jurassic Park III (2001), 1941 (1979), Twilight Zone - The Movie (1983), Schindler's List (1993) si Minority Report (2002).

Procese inutile
Reintors in Romania, la Targu Mures, Leo Kohn a sperat ca va reintra in posesia casei parintesti, dar si a altor proprietati pe care le-a avut familia sa in zona. Are procese care treneaza de ani de zile in mod nejustificat. "Cred ca am tot ceea ce mi-am putut dori in viata, imi spune Leo Kohn.

Am fost sfatuit de familie sa renunt la aceste procese, sa-mi menajez sanatatea, sa nu ma mai consum. Le-am spus ca nu voi renunta. Este vorba de un principiu de drept, restitutio in integrum. Cred ca nu este suficient sa fie afirmat la orice ocazii internationale, ci trebuie in primul respectat aici, acasa.

Va spun cu foarte mult regret ca la un moment dat am avut impresia ca sunt obiectul bataii de joc din partea justitiei romane". Cu putin timp in urma, Leo Kohn s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului pentru rezolvarea litigiilor pe care le are cu statul roman.

Henry Kissinger
Heinz Alfred Kissinger s-a nascut intr-o familie de evrei in orasul german Furth. Fortat de persecutiile regimului nazist in 1938 s-a refugiat cu familia sa in SUA. A obtinut cetatenia americana pe data de 19 iunie 1943. Chiar daca liceul l-a terminat in Manhattan, Kissinger si-a pastrat un puternic accent german.

Anii de la liceul George Washington i-a petrecut impartindu-si timpul intre cursurile serale si munca sa din timpul zilei, la o fabrica de pamatufuri.

In 1943, la scurt timp dupa obtinerea cetateniei americane, a fost recrutat in armata si trimis ca translator de germana pe langa Servicul de contraspionaj al armatei americane. In 1950 a obtinut "summa cum laude" de la Colegiul Harvard.

A pastrat locul fruntas in istoria Harvardului, avand cea mai lunga dizertatie de doctorat, cu titlul: "Refacerea unei Lumi: Metternich, Castlereagh si Problemele Pacii intre 1812-22". A obtinut titlul de doctor in anul 1954.

In timpul mandatelor lui Richard Nixon, Henry Kissinger i-a servit ca si consilier pe Probleme de Securitate Nationala, intre 1969-1973, iar mai tarziu ca si Secretar de Stat (echivalentul Ministrului de Externe in Guvernul Romaniei), intre 1973-1974.

Kissinger a ramas la Casa Alba si pe timpul administratiei lui Gerald Ford, pastrand functia de Secretar de Stat intre 1974-1977. In anul 1973 a primit Premiul Nobel pentru Pace impreuna cu vietnamezul Le Duc Tho pentru contributia lor decisiva la stabilirea unui acord de pace intre cele doua tari.

In 1973, Kissinger a negociat sfarsitul Razboiul de Yom Kippur, inceput prin invazia peninsulei Sinai de catre Egipt si a Platoului Golan de catre Siria.

Chiar daca ocazional circula acuzatii la adresa sa cu privire la aranjamente secrete cu tari straine, Kissinger a fost aproape intotdeauna o personalitate populara, reprezentand un paradox in cadrul administratiei Nixon, a carei popularitate scadea continuu pe masura avansarii mandatului acesteia.

Din fericire pentru el, Kissinger nu a avut o implicare serioasa in afacerea Watergate, acest lucru aducandu-i o reputatie de "om cinstit printre corupti". Este recasatorit si are doi copii: Elizabeth si David.


Ziarul de Mures, Nicolae Balint, 17 apr 2006

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cativa suporteri austrieci socheaza o tara intreaga

Mesaj Scris de Admin la data de 24.07.11 16:28

Cativa suporteri austrieci socheaza o tara intreaga
Cinci suporteri austrieci, care fusesera fotografiati salutand cu bratul drept ridicat intr-un fost lagar de concentrare, au fost lasati in libertate desi legislatia este foarte stricta in acest sens in Austria. Un tribunal din Ried im Innkreis i-a achitat pe doi dintre acuzati, restul primind pedepse de inchisoare cu suspendare. Cei cinci tineri, astazi cu varste intre 18 si 34 de ani, si-au recunoscut fapta savarsita in iulie 2004 dar au negat ca au dorit sa glorifice regimul national-socialist si sustin ca erau sub influenta alcoolului.

Tinerii faceau parte din gruparea de suporteri “Braunauer Bulldogs” din Braunau am Inn, locul unde s-a nascut Adolf Hitler in data de 20 aprilie 1889. In vara anului 2004, cei cinci au plecat in Linz pentru a-si sustine echipa locala in deplasare. Cu aceasta ocazie au dorit sa faca si o excursie pana la Mauthausen, un fost lagar de concentrare.
Cei cinci s-au fotografiat in fata unei baraci pentru detinuti cu bratul drept ridicat si cu bannerul gruparii de suporteri din care faceau parte. Imaginile au fost postate pe adresa lor de internet timp de sase luni de zile, pana cand au fost depistate de autoritati.
Suporterii au fost imediat chemati in instanta, Austria pedepsind aspru orice forma de apologie a national-socialismului. S-au facut si perchizitii la domiciliile a doi dintre acuzati si s-au gasit “materiale extremiste de dreapta”, a informat la vremea respectiva ziarul Oberoesterreichische Nachrichten.
Alti membri ai gruparii de suporteri din Braunau fusesera filmati salutand cu bratul drept intins intr-un bar din Pasching. Datorita controverselor iscate, acest grup s-a desfintat

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un grup de neonaziști a tras în supraviețuitori ai Holocaust

Mesaj Scris de Admin la data de 17.07.11 18:27

Un grup de neonaziști a tras în supraviețuitori ai Holocaustului

Atacurile au fost descrise, pe plan local, ca fiind cele mai scandaloase manifestări ale extremei drepte în Austria de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Patru adolescenți ar fi mărturisit deja, parțial, în această dimineață, participarea lor la atacul violent, relatează Realitatea.net. Mai multe uniforme paramilitare și arme cu aer comprimat au fost recuperate.

Supraviețuitori francezi și italieni ai lagărului de muncă Mauthausen din Ebensee s-au adunat pentru a marca eliberarea lor, la sfârșitul săptămânii trecute, moment în care au fost atacați de un grup de persoane înarmate.

"Un grup de supraviețuitori francezi a fost atacat de patru persoane, înarmate și deghizate în uniforme de camuflaj", a spus Willy Mernyi, șeful comisiei Mauthausen din Austria.

"Atacatorii au tras către grupul format din cei 15 supraviețuitori.
O persoană a fost rănită la cap, iar o alta la nivelul gâtului", a adăugat Mernyi.

Victimele, șocate, au reușit să facă o fotografie unuia dintre atacatori, cu un telefon mobil, iar o alta ar fi filmat atacul, potrivit unor surse.

Dar membrii bandei de neonaziști - toți cu vârste cuprinse între 14 și 16 ani - au fost identificați când fața unuia dintre ei a fost văzută, în urma unei altercații directe cu unul dintre supraviețuitori. Localnicii l-au recunoscut ca fiind fiul unui vecin și au chemat poliția.

Într-un alt incident, supraviețuitorii italieni au fost atacați de oameni cu cagule, care scandau salutul nazist “Sieg Heil”.

Mernyi a descris incidentele ca fiind "încălcări incredibile ale unor tabuuri" și a făcut un apel către autorități pentru a lua măsuri ferme împotriva grupurilor de extremă dreaptă.

El a mai spus: "Acum câteva săptămâni, lagărul de la Mauthausen a fost umplut de graffiti, acum supraviețuitorii terorii naziste au fost atacați - ce mai urmează?".

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

In Germania

Mesaj Scris de Admin la data de 04.07.11 1:03

Broșură anti-nazistă din timpul războiului din Germania făcută publică
O broșură anti-nazistă ce a fost aruncată deasupra Germaniei de către Royal Air Force în timpul celui de-al doilea război mondial va fi prezentată la Muzeul Holocaustului din Marea Britanie.

Documentul este unul din puținele broșuri din mișcarea «Trandafirului alb» care a supraviețuit. «Trandafirul alb» a fost o grupare de rezistență non-violentă, intelectuală din Germania Nazistă, formată din studenți de la Universitatea din Munich și profesorul lor de filozofie. Gruparea a devenit cunoscută pentru o campanie anonimă de împărțire de broșuri ce instigau împotriva regimului lui Adolf Hitler.
Broșurile conțineau detalii ale Holocaustului și suțineau idealurile democrației, libertății și toleranței religioase. Cei șase membri fondatori, printre care și Sophie și Hans Scholl, au fost executați în 1943. Aceștia sunt acum considerați ca eroi deoarece s-au opus regimului nazist.
Textul celui de-al șaselea document a fost dus pe ascuns din Germania în Marea Britanie.În iulie 1943, forțele aeriene britanice au aruncat copii ale documentului deasupra Germaniei.
Colecționarul William Kaczynski donează una din broșuri Muzeului Holocaustului din Newark, Nottinghamshire. Broșura va putea fi văzută de public la primul bal anual al «Trandafirului Alb» pe 25 Septembrie.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Germania/Austria/Elvetia

Mesaj Scris de Admin la data de 12.05.11 15:18

"Ivan cel Groaznic", condamnat la închisoare în Germania

Un fost gardian nazist, John Demjanjuk, cunoscut de victimele sale ca "Ivan cel Groaznic", a fost condamnat joi, 12 mai, în Germania la cinci ani de închisoare. El a participat la uciderea a 27.900 de evrei, în calitate de gardian al lagărului de exterminare nazist Sobibor. Parchetul german ceruse șase ani de închisoare.


John Demjanjuk are 91 de ani. El a fost gardian în lagărul Sobibor din Polonia, în 1943.
Bărbatul neagă că ar fi fost gardian al lagărului respectiv și susține că dimpotrivă, a fost prizonier de război sovietic, căzut în mâinile naziștilor. Cu alte cuvinte, John Demjanjuk se prezintă el însuși ca pe o victimă a nemților.



Avocații bărbatului anunță că vor face apel la verdictul de joi al Tribunalului din Munchen.
După al doilea Război Mondial, John Demjanjuk a trăit în Statele Unite, unde a lucrat într-o uzină de mașini din Ohio.
John Demjanjuk a migrat în SUA în 1952. El a fost apoi deportat în Israel în 1986, iar doi ani mai târziu a fost condamnat la moarte, pentru crime de război.
Bărbatul a fost identificat de supraviețuitori ai Holocaustului drept "Ivan cel Groaznic", un celebru gardian al unui lagăr nazist, care a comis crime și acte de o violență sălbatică asupra prizonierilor.
Ulterior, în anii '90, John Demjanjuk a scăpat de problemele juridice, după un verdict al Curții Supreme israeliene, ce arăta că totul fusese o confuzie teribilă și că nu e vorba de celebrul gardian cunoscut ca "Ivan cel Groaznic".
Cazul a fost însă redeschis în 2001 în Statele Unite, iar câțiva ani mai târziu, John Demjanjuk, în prezent imobilizat într-un scaun cu rotile a fost deportat în Germania, după ce inițial, nici o altă țară nu a vrut să-l primească.
Avocații săi susțin că Demjanjuk nu e nimic altceva decât un țap ispășitor al Germaniei.
http://www.timpul.md/articol/ivan-cel-groaznic-condamnat-la-inchisoare-in-germania-23251.html

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

De la nazist la evreu: "Nu voi înțelege niciodată de ce popo

Mesaj Scris de Admin la data de 26.04.11 16:06

De la nazist la evreu: "Nu voi înțelege niciodată de ce poporul meu a făcut asta poporului iudeu"
Când era copil, Theo Haser era membru loial al Hitlerjungend, Tinerii Hitleriști. Totuși, bântuit de ororile Holocaustului, a decis să se convertească la iudaism, scrie BBC, în ediția online.
Theo îl idolatriza pe Hitler. Când Fuhrerul a vizitat Munchen-ul, el și tatăl lui erau în primul rând, înghesuindu-se să-i strângă mâna. "Știam că, dacă l-aș fi atins, nu m-aș fi spălat câteva luni", își amintește bătrânul.
70 de ani mai târziu, dorindu-și să facă pace cu trecutul lui nazist, Theo s-a convertit la iudaism. "Mi-am dorit să fac parte dintr-o comunitate, a fost ceva ce nu am simțit în toată viața mea. Nu am simțit că fug de ceva, ci dimpotrivă, că fac parte din ceva cu totul nou", spune bărbatul.
Theo a avut o copilărie fericită în Germania. Împreună cu sora lui, care a devenit lider al tineretului, a fost un membru loial al Tinerilor Hitleriști. Tatăl lui ocupa o poziție înaltă în Partidul Nazist.
Probabil că aveam vederi antisemite
Când era tânăr, parcă uitase complet că societatea din care făcea parte era complice la omorârea a milioane de evrei. "Nu se vorbea despre nimic care avea legătură cu Holocaustul. Era ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic", își amintește el. Genocidul care avea loc nu îi afecta în nici un fel familia sau viața comunității. Abia după câțiva ani a început să simtă povara pe care au simțit-o mulți germani în anii de după război, scrie BBC.
În anii '50, Theo a plecat din Germania în Marea Britanie, unde și-a dezvoltat o companie de catering și s-a căsătorit a doua oară, cu Patricia.
Femeia crescuse într-o comunitate de evrei, dar a hotărât ca adultă să treacă la iudaism.
Înainte să o întâlnească pe Patricia, bărbatul nu avusese prieteni evrei și nici nu își dorea prea tare. "Am crescut într-un mediu antisemit, probabil că și eu aveam vederi antisemite, numai că nu vorbeam vreodată despre asta. Deci n-aveam nimic de-a face cu evreii", recunoaște Theo. Totul s-a schimbat când a fost invitat să meargă în Israel, cu Patricia și cu câțiva prieteni evrei.
În prima noapte în Ierusalim, Theo nu reușea să adoarmă. "Mă simțeam ca lovit de fulger", își amintește el. Sub el, era cel mai sfânt loc al evreilor, Zidul Plângerii. Și-a amintit poveștile din Biblie, de pe vremea când avea numai câțiva ani, ca băiat de altar într-o biserică catolică.
Ce ți-a luat așa mult?
După acea noapte, s-a întors în Marea Britanie, hotărât să se convertească.
Când a discutat cu rabinul comunității, omul i-a spus: "Ce ți-a luat așa mult?". Procesul de convertire a durat patru ani, timp în care bărbatul a învățat ebraică și a studiat Torah din scoarță în scoarță. Atunci și-a dat seama de ororile pe care germanii le făcuseră evreilor.
"Trăiesc mereu cu sentimentul că nu voi înțelege niciodată de ce poporul meu a făcut asta poporului evreu, chiar mă supără lucrul ăsta", spune Theo.
Înainte de ceremonia de convertire, a cerut să facă o baie rituală- mikveh. "Aproape m-am înecat, pentru că simțeam că e prea multă murdărie în mine".Totuși, nici apoi nu s-a simțit mai bine.
După ce s-a convertit, Theo a simțit nevoia să își consolideze apartenența la comunitate. A decis să-și organizeze un Bar Mitzvah, o ceremonie pentru tinerii evrei, care își fac trecerea către maturitate. Avea 62 de ani. Când stătea în fața celorlalți și citea din Cartea Sfântă, a spus: "Acum sunt evreu".
De când s-a convertit, Theo a mers din sinagogă în sinagogă, vorbindu-le oamenilor despre Holocaust. Când vorbește în fața unei congregații, îi întreabă: "Sunt sau nu evreu?".
Primește același răspuns de fiecare dată: "Nu-ți face griji, Theo, ești unul dintre noi". "Asta îmi și doresc", mărturisește bărbatul.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Nazistul Samuel Kunz a murit înainte să fie judecat

Mesaj Scris de Admin la data de 22.11.10 19:34

Nazistul Samuel Kunz a murit înainte să fie judecat

Samuel Kunz, un german pus sub acuzare pentru complicitate la uciderea a 430.000 de evrei în lagărul de concentrare de la Belzec în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a murit joia trecută la vârsta de 89 de ani, cu câteva luni înainte de a compărea în fața unei instanțe, scrie BBC.


Anunțul a fost făcut de procurorul de caz. Kunz ocupa poziția a treia pe lista Centrului Simon Wiesenthal a celor mai căutați naziști din lume. Kunz mai era acuzat că a ucis personal prin împușcare zece evrei închiși în lagărul de pe teritoriul Poloniei ocupate.

El a recunoscut în timpul anchetei că a asigurat securitatea lagărului Belzec și a fost, de asemenea, citat ca martor în procesul intentat unui alt nazist, John Demanjuk, extrădat de Statele Unite în 2009 pentru a fi judecat în Germania. Demjanuk este acuzat de complicitate la uciderea a 28.000 de evrei încarcerați în lagărul de la Sobibor.



Andreas Brendel, șeful centrului german de investigație a crimelor de război cu sediul în orașul Dortmund, a declarat pentru BBC că procesul lui Samuel Kunz urma să înceapă în ianuarie sau februarie 2011, după ce, în tot cursul anului, procurorii au strâns probe împotriva sa.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un medic evreu a refuzat să opereze un pacient tatuat cu o s

Mesaj Scris de Admin la data de 12.11.10 17:35

Un medic evreu a refuzat să opereze un pacient tatuat cu o svastică

Un medic evreu din orașul german Paderborn, situat în landul Renania de Nord-Westfalia, a ieșit dintr-o operație după ce a descoperit un tatuaj nazist pe brațul unui pacient, scrie publicația "Bild", preluată de Agerpres.

Bărbatul de 36 de ani care urma să fie operat avea un tatuaj cu vulturul imperial (Reichsadler) și un altul reprezentând o svastică. Doctorul, în vârstă de 46 de ani, a motivat că propria conștiință nu l-a lăsat să continue operația, scrie publicația germană.

"Nu-l voi opera pe soțul dumneavoastră. Sunt evreu", i-ar fi spus doctorul soției pacientului. Potrivit "Bild", chirurgul și-a chemat apoi un coleg pentru a termina operația.



De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, afișarea publică de simboluri ale Partidului Nazist, precum svastica, au fost interzise în Germania. Cei care nu respectă legea riscă pedepse de până la trei ani de închisoare. Vulturul, care era un simbol național german cu mult înaintea de cel de-al Treilea Reich, este numit în prezent Bundesadler.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Germania a platit 42,5 milioane de dolari unor false victime

Mesaj Scris de Admin la data de 10.11.10 18:56

Germania a platit 42,5 milioane de dolari unor false victime ale nazismului

Aproximativ 5.500 de persoane au primit in mod fraudulos, in Statele Unite, suma de 42,5 milioane de dolari, platita de Germania, dupa ce aceste persoane au pretins ca sunt victime ale Holocaustului, in cadrul unei vaste escrocherii, a anuntat marti un procuror federal din New York. In aceasta afacere au fost inculpate 17 persoane, majoritatea de origine rusa. Sase dintre ele fac parte din organizatia Claims Conference, cu centrul la New York, care ofera ajutor persoanelor care au fost victime ale nazismului in al Doilea Razboi Mondial, ale carei fonduri le deturnau, potrivit unui comunicat al Biroului Procurorului Preet Bharara.

Aceste sase persoane "erau insarcinate cu examinarea si aprobarea cererilor legitime" ale adevaratelor victime, se arata in comunicat. "In locul acestora, ele au validat peste 5.500 de cereri frauduloase (...). In schimb, acesti angajati pastrau o parte din bani pentru ei" si complicii lor, continua comunicatul.

"Daca exista o organizatie despre care sa se poata spera ca s-ar afla la adapost de lacomie si escrocherie, aceasta este Claims Conference, care ajuta zilnic mii de victime", si-a exprimat procurorul regretul. "Din pacate, cei care vin in ajutorul victimelor, sunt, la randul lor, victime ale unei inselaciuni", a adaugat el, transmite MEDIAFAX.

Escrocheria exploata diverse cazuri de indemnizatie finantate de Germania, prevazute de Claims Conference.

Astfel, circa 4.957 de persoane au primit in mod fraudulos suma de 3.600 de dolari fiecare, din 2000 si pana in 2009, insumand 18 milioane de dolari. Aceste persoane au pretins ca au fost obligate sa paraseasca localitatea natala din cauza nazistilor.

Insa, "un mare numar de persoane care au primit in mod fraudulos bani s-au nascut dupa al Doilea Razboi Mondial, iar cel putin una dintre ele nu era evreu", afirma procurorul, care subliniaza interventia unor complici, recrutati pentru a furniza documente false.

Alte 658 de persoane au primit, de asemenea, plati lunare in valoare de 411 dolari, in total 24,5 milioane de dolari, dupa ce au afirmat ca au trait in ghetouri, timp de cel putin 18 luni, sau in lagare de munca sau de concentrare, timp de cel putin sase luni.

Frauda a fost descoperita in decembrie 2009 de Claims Conference, care a semnalat-o imediat politiei federale americane, FBI.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Deutsche Welle: O prea îndelungată și vinovată tăinuire

Mesaj Scris de Admin la data de 26.10.10 16:19

Deutsche Welle: O prea îndelungată și vinovată tăinuire
Cine și-ar fi închipuit că ministerul german de externe a fost atît de implicat în Holocaust, încît poate fi considerat „o organizație criminală”, cum crede Eckart Conze, șeful unei comisii internaționale de istorici?




Studiul de 900 de pagini, care stă mărturie, a stîrnit o imensă consternare încă înainte de prezentarea sa oficială.
Documentul dezvăluie adevăruri cutremurătoare pe care, după 1945, ministerul german de externe s-a străduit să le eludeze.
În articularea verdictului dat colaborării ministerului german de externe cu regimul național-socialist, istoricul Eckart Conze este cît se poate de univoc, spulberînd irevocabil imaginea pe care membrii ministerului s-au grăbit să o acrediteze despre instituția lor. Și anume, că ministerul de externe ar fi fost o fortăreață a rezistenței antinaziste.
Dimpotrivă, majoritatea diplomaților ar fi resimțit uzurparea puterii de către Hitler în 1933 drept o izbăvire iar mai tîrziu, ministerul s-a lăsat angrenat în crimele comise în numele dictaturii național-socialiste, afirmă Conze, majoritatea diplomaților devenind complici și făptași. Puțini au fost cei care s-au sustras presiunii ori s-au opus regimului:
„Ministerul de externe s-a făcut părtaș la politica violentă a național-socialismului. El a participat activ la exterminarea evreilor europeni și a fost, în acest sens, altfel nici nu se poate afirma, o organizație criminală.”
Astfel, diplomatul de carieră, care avea ulterior să devină secretar de stat, Ernst von Weizsäcker, tatăl fostului președinte al Germaniei, Richard von Weizsäcker, aflîndu-se în exercițiul funcțiunii în Elveția, s-a „îngrijit” de extrădarea scriitorului Thomas Mann, căzut în disgrație din cauza criticilor vehemente la adresa regimului nazist. Ernst von Weizsäcker a fost însă unul dintre puținii înalți diplomați care, după capitularea Germaniei, a fost condamnat la 7 ani de detenție, tocmai din cauza implicării sale în politica național socialistă.
Cît despre ministerul german de externe, acesta nu numai că și-a camuflat după război complicitatea la politica nazistă, ci s-a ostenit să-i avertizeze și chiar să-i protejeze pe foști criminali de război de urmărirea lor în justiție.
„În cauză este o refulare a istoriei și în acest sens se poate vorbi de o falsificare a ei. În cauză este o sustragere de informații și o sistematică activitate de mistificare a istoriei”, a mai opinat Conze.
Dat în lucru în 2005 de Joschka Fischer, pe-atunci șeful ministerului german de externe, timp de patru ani la acest studiu au lucrat mai mulți istorici: Eckart Conze și colegul său Norbert Frey, istoricul american Peter Hayes și istoricul israelian Moshe Zimmermann, pentru care este cît se poate de limpede că implicarea ministerului de externe în politica nazistă a fost simptomatică pentru întreaga societate germană a vremii.
„Între 1935 și 1945 societatea germană a fost o organizație criminală sau o societate criminală. Iar una dintre celelalte organizații criminale a fost ministerul de externe. Același lucru se poate afirma despre ministerul finanțelor sau al aviației. Problema este, ceea ce studiul și relevă, că fundamentul a fost corupt, fundamentul a fost național-socialist, a fost rasist", a declarat Zimmermann.
Încă înainte de prezentarea sa oficială, studiul a stîrnit stupoare și consternare. "Der Spiegel" a cules deja primele reacții. Joschka Fischer, cel care a avut inițiativa acestei investigații, consideră că dezvăluirile sunt "necrologul meritat" de acești domni, nu fără a face aluzie și la perioada în care deținînd șefia ministerului german de externe, a avut controverse cu unii din foștii diplomați. Succesorului său, social-democratului Frank-Walter Steinmeier, i se pare de-a dreptul incredibil că au trebuit să treacă 60 de ani pentru ca elucidarea rușinosului capitol să fie dusă la capăt. Iar actualul șef al diplomației germane, Guido Westerwelle, consideră necesară introducerea acestui studiu în programele de formare a viitorilor diplomați.
Dezbaterile în jurul trecutului vinovat, al tulburătoarelor revelații făcute de studiul comisiei internaționale de istorici, vor trece însă și dincolo de porțile pepinierei de diplomați.
Autor: Bettina Marx/ Rodica Binder
Redactor: Medana Weident

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Diplomatii si spionajul

Mesaj Scris de Admin la data de 28.08.10 12:47

Diplomatii si spionajul
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/diplomatii-si-spionajul-v-3077625/
Cel important]mai important spion al celui de al Doilea Razboi Mondial"
Multa vreme calitatea de spion care a avut cea mai hotaratoare contributie la victoria impotriva Germaniei fasciste a fost atribuita, pe rand, fie lui Richard Sorge, fie lui Rado sau altora. Aportul acestor asi ai informatiilor, care, in marea lor majoritate, apartineau serviciilor de spionaj ale Aliatilor, a ajuns sa fie concurat recent de o alta personalitate a "razboiului secret" din interiorul Reich-ului, diplomatul Fritz Kolbe (1900-1971).
Pentru ca a refuzat sa intre in partidul nazist, Kolbe nu a putut beneficia de posturi diplomatice in exterior, in afara de Cape Town si Madrid. Chiar in aceste posturi, Kolbe a trecut la actiuni, punand la dispozitia evreilor pasapoarte, cu care puteau parasi Germania.
Din 1941, se hotareste sa actioneze direct impotriva regimului nazist. Se pare ca aceasta hotarare a luat-o cu ocazia unei reuniuni a unui grup antinazist, condus de Ferdinand Sauerbruch, cand a aflat despre planurile de exterminare in lagare de concentrare ale regimului national-socialist.
Ocazia de a actiona ii este oferita de calitatea sa de curier diplomatic pentru Elvetia, ceea ce ii da posibilitatea de a pune la dispozitia Ambasadei Angliei documente de mare importanta. Totusi, cu ocazia unui prim contact cu serviciul de informatii englez, la 15 august 1943, nu i se acorda credibilitate. Dupa razboi, autoritatile engleze isi vor exprima tardiv regretul pentru aceasta eroare. In schimb, din 1944 (mai bine mai tarziu decat niciodata!), serviciul de informatii al SUA (OSS) realizeaza valoarea de agent a lui Kolbe, caruia i se accepta serviciile, primind si un nume de cod. Kolbe va lucra pentru OSS, fiind in contact cu Allen Welsh Dulles, repezentantul serviciului in Elvetia. OSS a realizat autenticitatea si valoarea informatiilor furnizate de Kolbe, care a transmis nu mai putin de 1.600 de documente, fiind considerat ulterior de catre CIA, urmasa OSS, drept "cel mai important spion al celui de al Doilea Razboi Mondial".
Dintre domeniile asupra carora Kolbe a furnizat informatii sunt de amintit unele decisive pentru desfasurarea conflagratiei mondiale: programele de producere a rachetelor V1 si V2, precum si a avionului cu reactie Messerschmitt Me 262; presupunerile Germaniei in legatura cu locul unde urma sa aiba loc debarcarea Aliatilor; planurile Japoniei in Asia de Sud-Est ; lista agentilor germani din Marea Britanie, Suedia, Spania si Turcia; activitatea agentului Elyesa Bazna in cadrul Ambasadei Marii Britanii de la Istanbul. Informatiile oferite de Kolbe au dat posibilitatea localizarii Comandamentului suprem al lui Hitler din Prusia Orientala, de la Wolfsschanze. Kolbe a avertizat asupra pericolului atacarii, de catre submarinele germane, a navelor Aliatilor si a informat asupra masurilor care urma sa fie luate impotriva evreilor din Roma, ca si in legatura cu cele referitoare la deportarea evreilor din Ungaria de catre Eichmann, in primavara anului 1944. In fine, de mare importanta au fost informatiile sale despre relatiile dintre partenerii din Axa. Valoarea si gradul de confidentialitate a documentelor microfilmate transmise de Kolbe, prin... servicul de coletarie al cailor ferate germane spre Elvetia (dar uneori transportate si personal) reiese si din faptul ca de continutrul lor era permis sa ia cunostinta doar presedintele Roosevelt si inca alte cateva persoane. Chiar presedintele a recunoscut, in 1944, ca sursa reprezentata de Kolbe "a fost probabil cea dintai inflitrare majora in interiorul spionajului german la varf". Iar britanicii au recunoscut, tardiv, ca diplomatul german a fost "cea mai inteligenta sursa din intreg razboiul".
In 1943, Kolbe redactase un testament pentru fiul sau, depozitat la Berna, in care ii cerea ca, in caz ca va fi ucis de nazisti, sa nu ii urasca pe asasinii sai si sa ramana fidel idealurilor libertatii Germaniei. Iar, in 1965, scria: "Am fost un patriot german cu fata umana. Scopul meu a fost de a scurta razboiul pentru nefericitii mei compatrioti si de a usura suferintele celor din lagarele de concentrare".
Totusi, dupa razboi, Kolbe a fost considerat in unele medii politice germane, doar un "tradator" interesat, desi refuzase sa primeasca din partea Aliatilor orice fel de recompensa baneasca si nu a dobandit vreo pozitie proeminenta.
Din contra, dupa razboi, lui Kolbe i s-a refuzat reintegrarea in Ministerul Federal de Externe, prin decizia unui diplomat care fusese... membru al partidului national-socialist! Astfel incat Kolbe este pus in situatia sa isi castige existenta in Elvetia, ca simplu comerciant, reprezentant al unei firme americane, pana la moartea sa, intr-un spital elvetian, in 1971.
"Riscurile pe care si le-a asumat Kolbe au fost incalculabile. Sper ca injustitia care i-a fost facuta sa inceteze si intr-o zi sa i se recunoasca adevaratul rol", scria Allen Dulles, cu care Kolbe colaborase in Elvetia, deci persoana cea mai avizata in ceea ce priveste contributia sa informativa la cauza Aliatilor. Dupa ce, peste cinci decenii, cei mai multi dintre compatriotii sai nu auzisera niciodata de Kolbe, el a patruns in constiinta opiniei publice prin prima biografie care i-a fost consacrata, datorata lui Lucas Delattre, Un spion in inima celui de al Treilea Reich, aparuta abia in 2004.
Ca o recunoastere a rolului hotarator al lui Kolbe, in septembrie 2004, ministrul de externe din acel moment al RFGermania, Joschka Fischer, a dat numele sau unei sali de conferinta din sediul ministerului, unde a fost fixata si o placa, amintind de faptele de curaj ale diplomatului german. "Este foarte tarziu, dar nu prea tarziu, pentru a ne arata recunostinta", a adaugat Joschka Fischer.

Si consulii romani la Viena si-au facut datoria
Intre diplomatii care au merite incontestabile in salvarea persoanelor de origine evreiasca din diferite tari ocupate sau aliate cu Germania s-au aflat si consulii romani de la Vichy, dar si de la Viena. Dat fiind ca asemenea actiuni contraveneau legislatiei si politicii oficiale a Germaniei naziste, implicand riscuri reale, se poate afirma ca ele s-au incadrat unor "conspiratii salvatoare".
In perioada in care am indeplinit functia de atasat cultural al Ambasadei Romaniei la Viena, am primit solicitarea de la o familie de evrei originari din Bucovina de a-i identifica pe urmasii consulilor romani de la Viena din perioada celui de al Doilea Razboi Mondial, Constantin Mares si Radu Flondor, pentru a le aduce multumiri datorate masurilor active pe care acestia le intreprinsesera in vederea salvarii unor evrei romani, aflati in Austria, de la deportarea in lagarele de exterminare naziste.
In ce au constat actiunile salvatoare ale consulilor romani la Viena? In primul rand, au permis acestor familii sa se adaposteasca in Consulat (dupa anexarea Austriei de catre Germania, fosta Legatie fusese transformata in reprezentanta consulara), unde au primit ajutor si hrana. In afara de aceasta, consulii romani le pun la dispozitie refugiatilor o serie de documente care le pun la adapost persoana si avutul.
In cele din urma, pentru a-i feri de pericolul viitoarelor transporturi catre lagarele de exterminare, consulii romani inlesnesc evreilor originari din Romania, aflati in acel moment la Viena, intoarcerea in tara de origine prin emiterea documentelor necesare intoarcerii in tara de origine, unde, dupa 1942, masurile antisemite scazusera in intensitate, putand avea posibilitatea, mai tarziu, sa se refugieze in Palestina.
Asa cum am aratat, asemenea initiative au avut si alti consuli, diplomati romani, ele conformandu-se, de fapt, unei dipozitii din 1941 a Ministerului Afacerilor Straine de la Bucuresti, prin care membrii misiunilor diplomatice erau autorizati sa acorde "protectie tuturor cetatenilor romani din strainatate, fara nici o distinctiune".
Ce riscau totusi consulii romani la Viena "conspiratori" prin aceste actiuni care "sabotau" chiar legislatia germana referitoare la "solutionarea finala a problemei evreiesti"? Probabil chiar internarea in lagarele de exterminare de care voiau sa-si faca salvati conationali.
In tot cazul, masuri impotriva lor au fost luate chiar de autoritatile romanesti, dupa instaurarea regimului comnunist: atunci cand, in 1948, Ana Pauker a devenit ministru de externe, consulii C. Mares si R. Flondor au fost "epurati", alaturi de alti colegi ai lor, din "corpul diplomatic".
...Din pacate, masurile pe care le-am intreprins in vederea depistarii unor urmasi ai consulilor romani de la Viena nu au putut da rezultate. Poate printre cititorii acestor randuri se vor afla persoane care sa sprijine aceasta tentativa.


Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Inceputul exterminarii evreilor - C.I.A

Mesaj Scris de Admin la data de 28.08.10 11:35

Inceputul exterminarii evreilor - C.I.A
In primavara anului 1941, in timp ce se faceau pregatirile pentru invadarea URSS, Hitler a anuntat ca un razboi al distrugerii este pe cale sa inceapa. El a cerut anihilarea conducerii bolsevice punand astfel bazele pentru exterminarea a ceea ce Hitler considera sursa biologica a bolsevismului: evreii din URSS. Executiile urmau sa fie aduse la indeplinire de patru unitati SS mobile numite echipe de actiune (in germana: Einsatzgruppen), formata fiecare din aproximativ 1000 de oameni.

Pe langa aceste echipe erau si alte unitati de politie si SS ce urmau sa impuste evreii adunati in dreptul gropilor comune pe care trebuiau sa le sape inainte de a fi omorati. Dupa inceperea campaniei militare - in iunie 1941, armata germana a fost chemata in numeroase randuri sa acorde sprijin unitatilor de politie si SS, astfel incat numarul total al germanilor implicati in uciderea in masa a evreilor se ridica la aproximativ 30.000.
La data de 2 iulie 1941, Reinhard Tristan Eugen Heydrich, sef al Serviciului de Securitate al Germaniei si o figura importanta in organizarea exterminarii evreilor, a emis Ordinul Comisarului conform caruia toti evreii care ocupau posturi oficiale in administratia sovietica urmau sa fie executati. Ordinul a fost interpretat in sens foarte larg de catre comandantii echipelor de actiune ca vizand toti adultii evrei de sex barbatesc. Un mare numar dintre acestia au fost impuscati pe loc, indiferent ca ocupau sau nu posturi oficiale. In august 1941, sfera de aplicare a ordinului s-a extins si asupra femeilor si copiilor evrei. La 1 august 1941, Heinrich Himmler, sef al SS, transmitea unitatilor din Belarus: "Toti barbatii evrei trebuie impuscati.
Femeile si copii vor fi dusi in mlastini." Ofiterul SS insarcinat cu indeplinirea acestui ordin a comunicat superiorilor sai ca "deplasarea femeilor si copiilor in mlastini nu a avut succesul scontat intrucat mlastinile nu erau destul de adanci pentru ca acestia sa se inece." Incepand din septembrie 1941, fortele germane au desfasurat actiuni pe scara larga in care intregi comunitati evreietti au fost sterse de pe fata pamantului. Astfel, 33.000 de evrei din Kiev, Ucraina, au fost omorati pe 29 si 30 septembrie 1941 in valea Babi Yar din apropierea Kievului.
In toamna anului 1941 s-a trecut la o noua faza. Daca pana acum tinta o reprezentau evreii rusi, acum urmau sa fie ucisi evreii din Polonia si Serbia. Pentru aceasta, germanii au folosit dube de gazare, masini special sigilate in care gazul de esapament era introdus in compartimentul unde se aflau victimele pentru a le asfixia. In iarna 1941 1942, executiile prin impuscare au incetat, in parte din cauza faptului ca pamantul inghetat nu permitea saparea gropilor pentru evreii ucisi.
In plus, germanii trebuiau sa trimita multi evrei in Germania pentru a munci ca sclavi in vederea sustinerii efortului de razboi. Cu toate acestea, in primavara lui 1942, campania intensiva de omoruri a fost reluata, de data aceasta fiind ucisi chiar si evreii ce munceau ca sclavi.
Grupele de actiune ii furnizau lui Hitler rapoarte privind numarul evreilor si al altor persoane indezirabile ucise. Aceste documente reprezinta sursa primara de cunoastere a dimensiunii crimelor in masa savarsite in estul Europei pana in primavara lui 1942. Se estimeaza ca din vara lui 1941 pana in vara lui 1942 nazistii au impuscat mai mult de un milion de evrei pe marginea gropilor comune sapate de ei insisi.
Pe 12 decembrie 1941, Joseph Goebbels, ministrul lui Hitler pentru propaganda si iluminare nationala, nota in jurnalul sau: "In ceea ce priveste problema evreiasca, [Hitler] este hotarat sa o rezolve pe deplin. A prezis evreilor ca daca vor incepe din nou un razboi mondial vor ajunge la propria exterminare. Aceasta nu a fost o fraza goala. Razboiul mondial a inceput, exterminarea evreilor este consecinta necesara."

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Fost gardian nazist, acuzat de complicitate la uciderea a 43

Mesaj Scris de Admin la data de 14.08.10 9:39

Fost gardian nazist, acuzat de complicitate la uciderea a 430.000 de evrei
http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/fost-gardian-nazist-acuzat-complicitate-uciderea-430000-evrei
Un presupus fost gardian la un lagăr de exterminare nazist din Polonia a fost inculpat pentru participare la uciderea a 430.000 de evrei, au anunțat procurorii germani, citați de BBC News Online.
Germanul Samuel Kunz, în vârstă de 88 de ani, care locuiește în apropiere de Bonn, în vestul Germaniei, este acuzat de crimă și în cazul morții altor zece evrei, în incidente separate. El ar fi fost gardian la lagărul Belzec din Polonia, în perioada 1942-1943.
Centrul Simon Wiesenthal Center îl consideră pe Kunz al treilea pe lista celor mai căutați suspecți naziști.
Apartamentul acestuia a fost percheziționat de poliție în ianuarie, când procurorii au declarat că Samuel Kunz a negat că ar fi fost implicat personal în vreo crimă. Procurorii susțin că acesta a fost informat în legătură cu punerea sa sub acuzare săptămâna trecută.
Potrivit corespondentului BBC la Berlin, Kunz ar fi fost chestionat de mai multe ori de anchetatorii germani, dar procurorii s-au oprit asupra numelui său abia recent, în timpul procesului unui alt suspect, John Demjanjuk. Se presupune că cei doi bărbați au fost instruiți la aceeași tabără nazistă din Trawniki, în Polonia.
Kunz a fost deja chemat ca martor în procesul lui Demjanjuk, deportat la Munchen din Statele Unite, în mai.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Criminalul de la Munchen din 1972 a decedat în Siria VIDEO

Mesaj Scris de Admin la data de 07.07.10 7:57

Criminalul de la Munchen din 1972 a decedat în Siria VIDEO



Abu Daoud, cel care a planificat "masacrul de la Munchen" de la Olimpiada din 1972 a decedat la 73 de ani.

Mohammed Oudeh, cunoscut ca Abu Daoud, a fost o figură emblematică a grupului Septembrie Negru, parte a Organizației pentru Eliberarea Palestinei formată după expulzarea violentă a OEP din Iordania în septembrie 1970.

În 1972, el a mers în Germania, înainte de Olimpiadă, pentru a pregăti răpirea echipei israeliene la Jocuri. Doi sportivi au fost uciși în raid și alți nouă, alături de cinci cinci dintre teroriști și un polițist german, după o tentativă eșuată de salvare.
Abu Daoud a supraviețuit mai mult momente cruciale în decursul vieții, el fiind suspectat inclusiv că ar fi agent dublu iordanian în cadrul grupului.
Acesta a fost rănit în 1970, arestat de poliția franceză care nu l-a extrădat în Germania pentru acuzațiile pentru Munchen și a scăpat cu viață după o tentativă de asasinat în Polonia în 1981, când a fost împușcat de 13 ori în maxilar, piept, stomac și mână. El a atribuit atacul unui agent dublu palestinian recrutat de Mossad, care ulterior a fost capturat și ucis de OEP.
Abu Daoud a fost martorului eliminării multora din membrii operațiunii din Munchen, aproape sigur uciși de Mossad.
Daoud a fost tot timpul foarte mândru de rolul său în atacul de la Munchen, despre care spunea că a fost planificat la Roma, dar sublinia că intenția era de a folosi israelienii ca ostatici pentru a obține eliberarea prizonierilor palestinieni.
Ultimii ani din viață și i-a petrecut în Damasc, Siria.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Incident antisemit inedit în Germania: evrei atacați cu piet

Mesaj Scris de Admin la data de 25.06.10 6:27

Incident antisemit inedit în Germania: evrei atacați cu pietre de musulmani
O trupă ambulantă de dansuri evreiești a fost atacat cu pietre de tineri musulmani în timp ce-și pregătea spectacolul pe o stradă din Hanover. Grupurile evreiești se tem de un reviriment al antisemitismului în Occident, nu doar din cauza mișcărilor de extremă-dreaptă, dar și a comunităților de imigranți musulmani.

După primele investigații, poliția locală a identificat doi suspecți în vârstă de doar 14, respectiv 19 ani, dar a arestat încă patru tineri. Toți vor fi judecați pentru vătămare corporală și pentru incitare la ură, deoarece au strigat „Afară cu evreii!”

„Acest incident este oribil. Tinerii au început să arunce cu pietre în momentul în care trupa noastră a fost anunțată, chiar înainte să înceapă să danseze”, spune Alla Volodarska, reprezentantă a comunității evreiești din Hanover, citată de BBC.
Și ministra pentru integrare Aygül Özkan (CDU) s-a declarat consternată de acest incident, care în opinia ei încalcă exigența de toleranță, indiferent de religie, origine și opinii politice.

„Acești tineri nu aveau o motivație proprie pentru a ataca, chiar dacă provin dintr-un cartier foarte sărac. Au fost folosiți de alții“, susține la rândul său Rakip Dumlu, directorul rețelei de școli private VIB din Hanover, ai căror elevi provin în proporție de 80% din familii de imigranți, citat de „Die Welt” .

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Berlin - Muzeul terorii naziste

Mesaj Scris de Admin la data de 09.05.10 10:21

Berlin - Muzeul terorii naziste

http://animanews.com/eveniment/tiri/1357-berlin-muzeul-terorii-naziste.html
Un muzeu purtând numele ”Topografia teorii » a fost construit la Berlin pe locul fostului sediu al Gestapoului , loc în care între 1933 și 1945 au fost deținuți și torturați peste 15 000 de oameni. Din acest loc sinistru (complet demolat după 1945) s-au lansat persecuțiile naziste și s-au lansat atrocitățile menite a duce la exterminarea evreilor din Europa, în timpul celui de-al doilea război mondial.

Muzeul alcătuit din două etaje, din oțel și sticlă și-a descghis porțile joi seară, după o lungă așteptare. Inaugurarea a avut loc în prezența lui Horst Kohler, președintele Germaniei și a primarului berlinez Klaus Wowereit.
Directorul muzeului, rabinul Andreas Nechma a declarat în impul ceremoniei “nu este vorba numai despre un memorial, ci un loc in care se poate învăța și care trebuie să fie asociat cu vinovăția”.
Domnia sa a completat: ”cei ce vin la Berlin, în continuare doresc să înțeleagă cum a fost acest regim al terorii, doresc să afle detalii despre capitala celui de-al treilea Reich. Ei pot explora pagini întregi desypre istoria acestui loc, unde s-au născut și au fost planificate atrocitățile pe care le-au avut de suferit milioane de oameni. »
Înainte de construcția muzeului, pe locul respectiv s-a aflat o expoziție cu tema Holocaustului, expoziție care strângea aproximativ jumătate de million de vizitatori anual.

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Evreii germani care au tradus testamentul...

Mesaj Scris de Admin la data de 06.05.10 20:38

Evreii germani care au tradus testamentul...
În momentul izbucnirii celui de-al doilea război mondial, circa 10.000 de germani și austrieci au trecut de partea Aliaților, luptând cot la cot cu britanicii pentru înfrângerea armatei naziste. Ei erau cunoscuți sub numele de "armata celor mai loiali dușmani arieni ai Regelui", scrie BBC News.
La 65 de ani de la sinuciderea lui Adolf Hitler, două cărți de memorii vin să arunce puțină lumină asupra unui grup mai puțin cunoscut.
Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a creat o adevărată frenezie a înrolării în Europa. Printre cei care au ales să ofere o mână de ajutor armatei britanice s-au aflat și circa 10.000 de germani și austrieci, mare parte dintre ei evrei.
Printre aceștia s-a numărat și Herman Rothman, un evreu născut și crescut la Berlin. Acesta a ajuns în Marea Britanie când avea doar 14 ani, fugind de persecuția nazistă.

Testamentul politic al lui Hitler a fost găsit cusut în căptușeala unei haine

În octombrie 1945, Rothman împreună cu alți câțiva germani evrei au primit sarcina de a traduce testamentul politic al lui Adolf Hitler. Liderul nazist și-a redactat ultimele dorințe pe 29 sau 30 aprilie 1945, cu puțin timp înainte de sinucidere.
Rothman are acum 85 de ani și-a povestit memoriile din acea vreme într-o carte numită "Testamentul lui Hitler". Acesta a devenit cetățean britanic la doi ani de la finalizarea războiului.
"Nu m-am îndoit niciodată că regimului lui Hitler avea să ducă la o exterminare în masă a celor care aveau să i se opună Fuhrer-ului, așa că am făcut tot ce am putut pentru că regimul acela să ia sfârșit cât mai curând. Toți cei care scăpaseră din Germania nazistă gândeau la fel", a declarat acesta, citat de BBC News.
Rothman s-a înrolat în armata britanică în 1944 și a ajuns să lucreze în serviciile de contra-spionaj, și datorită cunoașterii perfecte a limbii germane.
În timp ce lucra la lagărul Fallingbostel din Gemania, pe mâna sa au ajuns documente care conțineau ultimele dorințe ale Fuhrer-ului. Rothman a fost trezit în mijlocul nopții după ce un bărbat fusese arestat, iar în căptușeala hainei sale se descoperiseră o serie de documente redactate în germană. Ulterior, documentele s-au dovedit a fi testamentul politic al lui Hitler și addendum-ul lui Goebbel. Hitler redactase trei copii ale testamentului său. Cea expusă la Muzeul Războiului din Londra este cea tradusă de Rothman.
"Testamentul politic al lui Hitler avea semnătura lui pe el. Cred că a vrut cu acest ultim gest să impresioneze poporul german", a declarat acesta.
Schimbare de identitate

Un alt german care a luptat pentru Marea Britanie a fost Claus Leopold Octavio Ascher, care a devenit ulterior Colin Edward Anson.

A plecat din Germania înainte de a face 17 ani. Tatăl său era un oponent vocal al lui Hitler. A fost arestat în septembrie 1937, dus în lagărul de concentrare de la Dachau, unde a și decedat o lună mai târziu.
Ascher a ajuns în marea Britanie în 1939 și s-a oferit voluntar. "Simțeam ca mulți alți refugiați că situația mă privea personal și nu aveam de gând să-i las pe alții să o rezolve", a declarat acesta. Acum, fostul evreu german locuiește în Hertfordshire. La cei 88 de ani ai săi a redactat o carte în care vorbește despre experiența săi din acei ani crânceni: "German Schoolboy, British Commando".
Majoritatea germanilor sau austriecilor care au luptat de partea britanicilor în cel de-al doilea război mondial au făcut parte dintr-o unitate specială, numită 3 Troop Commando. Aceștia au fost puși să-și schimbe numele cu variante cât mai britanice, păstrându-și inițialele din numele germane. Ascher și-a luat numele de Anson deoarece atunci când a fost pus să-și creeze noua identitate un avion de comunicații Anson survola zona.
Acesta a luat parte la invadarea Siciliei, s-a alăturat trupelor britanice în raidurile asupra Iugoslaviei Albaniei și a participat, de asemenea, la eliberarea insulei Corfu.
"Faptul că luptam împotriva alor mei, împotriva germanilor, l-am conștientizat mai târziu, când am luat prizonieri", declară acesta. Recunoaște că nu i-a învinovățit pe cei care au luptat în armata germană nazistă. "Ce altceva ar fi putut face având în vedere circumstanțele? Au fost chemați și și-au făcut datoria, așa cum au crezut de cuviință. Erau puține ocazii pentru a alege o altă cale de a acționa", mărturisește Anson, fost Ascher.
mai mult

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Razbunare pentru sangele lui Israel

Mesaj Scris de Admin la data de 02.05.10 14:54


Razbunare pentru sangele lui Israel


A starnit o valva deosebita aparitia, anul trecut, a filmului „Inglorious Basterds”, regizat de controversatul Quentin Tarrantino; actiunea este exploziva, dar subiectul fictiv: un comando de evrei care-si propune, in Al Doilea Razboi Mondial, lichidarea principalilor lideri nazisti. O asemenea idee, desi interesanta, n-a fost niciodata materializata, veti fi inclinati sa spuneti. De fapt, putini stiu ca filmul a fost totusi inspirat de un fapt real: aparitia, spre sfarsitul conflagratiei mondiale, a unei grupari evreiesti hotarata sa-i execute pe criminalii de razboi nazisti dar nu doar pe ei...
„Judecata”
In Biblie se spune ca evreii au avut intotdeauna un slogan de lupta terifiant: Dahm Yisrael Nokeam – „Sangele lui Israel va fi razbunat”. In primele luni ale anului 1945, cinci evrei – Malachi Wald, Avraham Becker, Iuda Klein, Mira Lan si Hannah Baum, au format nucleul unei sinistre conspiratii care facea ca acuzatiile aduse, in tot Evul Mediu, la adresa evreilor, invinuiti de otravirea fantanilor satelor europene, sa para puerile. Cei cinci fosti partizani, alaturi de inca aproape cincizeci de complici au pus bazele organizatiei Dahm Yisrael Nokeam – ale carei initiale – DIN – inseamna in ebraica „judecata”.
Ei isi propuneau nu doar uciderea nazistilor ci si a tot ce insemna german. In vreme ce putinii evrei care reusisera sa scape din lagarele mortii nu-si doreau decat sa ajunga in Taramul Fagaduintei – Palestina, si sa traiasca in pace, membrii grupului DIN doreau ca razboiul sa continue. Ca atare, au hotarat sa ramana in Germania, stabilindu-si cartierul general la Frankfurt si incepand sa racoleze alti membri, de preferinta tot evrei. Cei mai apreciati erau cei ce aveau acces la dosarele cu crime de razboi deschise de sovietici si Aliati si care le puteau pune la dispozitie date despre viitoarele lor victime.
In decurs de cateva saptamani, reteaua DIN s-a extins in Germania si Austria, numarand deja circa 300 de membri. Complici si informatori au fost infiltrati in taberele unde erau detinuti prizonieri de razboi germani. Unul dintre informatori, numit „Israel”, a adus o nota care va da nastere primei actiuni a miscarii: era vorba despre un grup de aproximativ 140 de tineri germani, care se intruneau clandestin pe malul unui rau de langa Ulm, in Bavaria. Se spunea ca tinerii ar fi depozitat arme automate, in acea regiune. Un comando evreiesc i-a luat prin surprindere pe germani, atacandu-i cu rafale de mitraliera si grenade de mana. Toti tinerii germani implicati in aceasta poveste au fost ucisi.
Pactul faustian
Ancheta derulata ulterior n-a putut face lumina dar a dus la prinderea altui nazist: Israel si-a dat seama ca este la randul sau spionat si l-a atras pe urmaritor chiar in cladirea unde se afla sediul DIN. Prins si torturat, urmaritorul a declarat ca se numeste Hubert Schwart si fusese candva obersturmfuehrer la Auschwitz si garda de corp a dr. Ernst Wetzel, lider nazist aflat pe lista criminalilor de razboi si cel care daduse ordinul ca evreii considerati inapti de munca sa fie gazati. Dupa ce au aflat tot ce ii interesa, teroristii i-au taiat beregata lui Schwart si au pornit in cautarea lui Wetzel. Capturat, acesta a fost torturat cumplit timp de doua zile si aruncat in raul Chiemsee.
Curand dupa aceea, membrii DIN au intrat in contact cu Victor Berger, un maior de origine evreiasca din armata franceza. Acesta le-a declarat ca-l ucisese deja pe Heinz Braune, adjunctul reprezentantului lui Eichmann in Franta, Theodore Dannecker, responsabil de deportarea evreilor francezi in lagare, in 1942. Acum, Berger il cauta pe obersturmfuehrerul Konrad Schumann, aflat tot in stafful lui Eichmann. El le-a propus celor din DIN sa-l ajute in gasirea si executarea lui Schumann, oferindu-se sa le faciliteze, in schimb, asasinarea a 200 de prizonieri din Waffen SS, aflati intr-o inchisoare Aliata. Pactul faustian a fost semnat pe data. Gratie retelei sale de informatori, DIN l-a identificat rapid pe Schumann, care se dadea drept maior din divizia Panzer Lehr si se afla internat sub un nume fals, intr-un lagar de prizonieri din Muenster.
Berger a facut rost de acte false, de haine militare si de dinamita si a convins comandantul american al lagarului ca este insarcinat sa-l aduca pe Schumann spre a fi interogat, la comandamentul aliat. In vreme ce captivul era scos in masina din lagar, o brigada DIN mina zona din jurul baracilor unde se aflau circa 200 de fosti paznici ai lagarelor naziste de concentrare. Cand Berger se afla la o distanta suficient de mare, explozibilul a fost detonat, ucigandu-i pe militarii germani. Schumann a fost torturat toata noaptea, dupa care a fost legat de bancheta masinii si Berger a pus langa el un calup de dinamita. Explozia l-a faramitat pe german iar crima a fost considerata „un teribil accident” de catre autoritati.
Berger a fost in cele din urma destituit din armata, fiind acuzat ca furase dinamita si efectele militare, dar nimeni nu l-a banuit si de crima. Intre timp, DIN isi continua actiunile, incurajand delatiunile. Fiecare evreu care avea ranchiuna fata de un anumit german putea sa se planga membrilor miscarii si acestia nu mai stateau sa cerceteze autenticitatea acuzatiilor ci actionau. DIN a fost ajutata de faptul ca in majoritatea comisiilor Aliate care cercetau problema criminalilor de razboi se aflau si evrei, dornici sa-i ajute pe „Razbunatori”. Documentele erau copiate in secret iar fotografiile celor incriminati transmise, tot in secret, agentilor DIN.
O hecatomba evitata in ultima clipa
Curand, DIN a alcatuit o „lista neagra” si un plan pentru capturarea si uciderea prin tortura a unor lideri nazisti, plan pe care-l numeau „sezonul de vanatoare”. In vederea executarii sale, Germania a fost impartita in patru sectoare si s-a asigurat aprovizionarea membrilor retelei cu acte false, uniforme si masini pentru transportul victimelor. Actiunea a fost un succes: cei vizati erau luati de pe strada, in plina zi, si nu se mai auzea nimic de ei. Adesea, se puneau la cale „sinucideri”. Potrivit DIN, au fost executati astfel in doar doua luni cel putin 200 de ofiteri superiori nazisti, majoritatea implicati in exterminarea evreilor la Auschwitz si alte lagare.
Dar setea lor de razbunare n-a fost potolita cu atat si curand a aparut un alt plan, numit Tochnit Aleph – Planul A, ce viza uciderea a 6 milioane de civili, prin otravirea apei potabile in anumite regiuni ale Germaniei. Pentru el au fost selectionati cei mai fanatici membri ai DIN, restul fugind in Palestina. Planul prevedea alegerea unor orase unde sa nu existe comunitati evreiesti si gasirea unei otravi inodore, incolore si higroscopica – respectiv capabila sa-si mentina virulenta in orice cantitate de apa.
Tintele alese au fost München, Weimar, Nürnberg si Wansee – orase ce simbolizau esenta national-socialismului. Malachi Wald, Avraham Becker, si Iuda Klein au luat legatura cu Victor Berger, care l-a invitat la masa pe bacteriologul Pasteur Valery-Radot, fiul faimosului Louis Pasteur si acesta, tras de limba si ametit de vin a oferit toate informatiile dorite de conspiratori.
Pentru otrava, DIN a apelat la chimistii evrei aflati deja in Palestina si a luat legatura cu organizatia secreta Haganah, ce pleda pentru infiintarea unui stat evreu in Tara Sfanta. Wald, care fusese trimis sa aduca otrava, a fost insa prins, pe drumul de intoarcere, de autoritatile britanice si aruncat in inchisoare, in vreme ce ceilalti conspiratori au reusit sa scape. Nici pana astazi nu se stie cine anume dezvaluise englezilor macabrul plan. N-ar fi exclus ca insisi membrii Haganah sa o fi facut, cand si-au dat seama ca o asemenea hecatomba ar fi aruncat anatema asupra intregului popor evreu si visul fauririi statului Israel ar fi devenit imposibil...

Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135917
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Germania/Austria/Elvetia

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 4 din 10 Inapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum