Ai auzit-o pe asta ?[2]

Pagina 37 din 41 Înapoi  1 ... 20 ... 36, 37, 38, 39, 40, 41  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 15.12.05 17:25

Rezumarea primului mesaj :

Povestea despre eroul national elvetian Wilhelm Tell, obligat sa-si arate maiestria de a trage cu arcul riscind viata propriului sau fiu, nu e prima de acest gen. In "Istoria Europei", Jambulari relateaza un caz asemanator intimplat unui oarecare Toko – un excelent arcas aflat in slujba regelui Arnoldo. Deseori, Toko se lauda ca e atit de iscusit, incit ar putea despica din prima lovitura un mar asezat in virful unui baston. Auzind despre asta, regele hotari sa-l pedepseasca pe arcas in modul cel mai crud cu putinta: asezind marul pe crestetul fiului acestuia. Toko se concentra si isi indeplini promisiunea exemplar, despicind marul in doua jumatati cu doar o singura sageata. Vazind insa ca arcasul isi pregatise trei sageti in loc de una, regele l-a intrebat care a fost motivul.

– Pentru a putea cu celelalte doua sa indrept o eventuala greseala facuta cu prima sageata – a raspuns Toko. Una era pentru Majestatea Voastra, iar cealalta – pentru mine.

Autorul satiric german Liechtenberg era renumit nu numai prin critica sa ascutita, ci si prin urechile neobisnuit de lungi. Odata, un adversar iritat de ironia sa acida, l-a luat peste picior in public, rizind de urechile sale.

– E adevarat – a raspuns Liechtenberg, pentru a nu-i ramine dator – ca pentru un om urechile mele sint lungi, asa cum pentru un magar urechile tale sint scurte.

*

Compozitorul austriac Franz Schubert (1797-1828) era vesnic urmarit de creditorii sai. Odata, si-a agatat pe balcon redingota cu buzunarele scoase in afara. Privelistea s-a dovedit a fi atit de convingatoare, incit un timp acestia nu i-au mai dat tircoale.

Scriitorul american Sinclair Lewis (1885-1951) era un om uritel, agresiv si, pe deasupra, neindeminatic. Odata, fiind invitatul doamnei Mercedes de Acosta, voind s-o ajute, i-a impins atit de stingaci scaunul, incit stapina casei s-a asezat alaturi, cazind la pamint, pe cit era de lunga.

– Va rog sa ma scuzati – a murmurat jenat Lewis.

– Nu face nimic, a spus amfitrioana, care si-a recapatat repede calmul. Fac cu placere miscare inainte de a lua masa!

*

Refugiat din fata nazismului, scriitorul austriac Stefan Zweig (1881-1942) s-a oprit la Londra, unde avea citiva amici. Intr-o dimineata, calatorind cu un scriitor englez pe imperiala unui autobuz, Zweig si-a scos palaria cind a trecut prin City.

– Pe cine saluti? – s-a mirat amicul.

– Banca Angliei – a oftat Zweig.

– Si de ce, ma rog?

– Eu o salut ori de cite ori trec prin fata ei. Aici zace jumatate din ce-i mai de valoare in lume!...


Ultima editare efectuata de catre Admin in 16.02.13 14:41, editata de 3 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 15.12.09 8:28

Gastronom Reproșîndu-i-se lui Erasm că nu ține seama de postul mare, celebrul umanist răspunse: "Sufletul meu e catolic, dar stomacul protestant”.
Hangiul ingenios
Propietarul unui han din împrejurimile Parisului servi un ou regelui Ludovic al XV-lea, în timpul unei călătorii a Suveranului, și îi ceru în schimb un napoleon. Ludovic al XV-lea se execută și întrebă zîmbind:
- Se vede că ouăle sînt foarte rare aci!
- O! nu, Sire - răspunse hangiul - ouăle nu sînt rare, ci... regii.
Lingușire
Cînd Michel Angelor îl văzu pentru întîia oară pe fiul pictorului Francia, care era foarte frumos, îi spuse: "Tatăl tău știe să facă mai bine chipurile vii decît cele pictate".
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 14.12.09 9:04

Glumă După Teroare, un prieten al abatelui Sieyes îl întrebă ce făcuse în timpul acestei crize: "Ce am făcut? răspunse el; am trăit”.
Ingratitudine
Ducele de Burgundia, fratele mai mare al lui Ludovic al XVI-lea, avea o constituție delicată și era adesea suferind; boala de care muri, luînd un caracter serios, curtenii își răriră vizitele, ducîndu-se de preferință la ducele de Berry (viitorul Ludovic al XVI-lea).
Într-o zi pe cînd bolnavul se afla într-o singurătate de plină, făcu semn pajului său că dorea să-i vorbească:
- Bombelles, îi spuse el, știi tu de ce nu vedem pe nimeni, în vreme ce mulțimea ee duce la fratele meu?... Aici e camera durerii, iar la fratele meu e camera speranței.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 13.12.09 11:36

Chuck Norris cand sterge un fisier el nu il trimite in Recycle Bin , el il trimite direct in iad.
=
De ce doarme Chuck Norris cu lumina aprinsa? Nu pentru ca ii e teama de intuneric, ci pentru ca intunericului ii e frica de el.
=
=
Chuck Norris e cunoscut pentru modestia lui, dar recunoaste ca este a opta minune a lumii.
=
Chuck Norris a fost deja pe Marte, de aceea acolo nu exista viata
=
Chuck Norris a inghitit odata un borcan de somnifere. L-au facut sa clipeasca.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 12.12.09 10:40

Ripostă răutăcioasă
Abatele Abeille a compus tragedii, comedii și opere, ode și imnuri, dar n-a rămas nimic din aceste lucrări decît un singur vers, pe care o principesă îl spunea alteia în tragedia "Argelia": "Ți-aduci aminte încă de tatăl meu defunct"? Fiindcă artista șovăia să dea replica, un spectator de la galerie răspunse pentru ea:"Nu-mi amintesc, deci pune discuțiunii punct".
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 11.12.09 19:01

Răspuns demn Cînd ultimul suveran al Franței fu izgonit din cauza revoluției și ceru prin fostul său ministru, Guizot, azil în Marea Britanie, mareșalul de Wellington, pe atunci prim-ministru, răspunse pe un ton rece: "Da, îl voi primi, dar ca simplu particular, nimic mai mult”.
- "E tot ce dorește suveranul meu, răspunse înțeleptul ministru. Majestatea Sa știe - adăugă el - că la o anumită epocă un monarh cu numele de Ludovic al XIV-lea a oferit o generoasă ospitalitate altui suveran, anume Iacob al II-lea; dar mai știe că timpurile s-au schimbat și tot așa și oamenii".
Răutate
Doamna Cornuel văzînd pe una din nepoatele sale care era foarte fardată: Vai! Doamne! îi spuse ea, ce mască frumoasă ai... Ți se vede fața prin ea".
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 10.12.09 11:37

Scamator Prestidigitatorul Hamilton oferise onorabilei societăți să facă dintr-un franc un napoleon.
La auzul acestor cuvinte, un spectator se grăbi să dea francul cerut. În adevăr, scamatoria izbuti. Și spectatorul, după ce examină napoleonul, se grăbi să-l bage în buzunar, exclamînd încîntat: "Da, e un napoleon".
- Ce faci? ...întrebă Hamilton mirat.
- Nu cumva ai vrea să-ți dau înapoi napoleonul ca să-l transformi într-un franc? îi răspunse spectatorul, făcîndu-se nevăzut.
Între poeți
Poetul J.B. Rousseau arată într-o zi lui Voltaire epistola sa adresată posterității.
- Nu cred, îi răspunse autorul Henriadei, că această odă-scrisoare va ajunge la destinație.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.12.09 9:13

Ducele de Roquwlaure, căsătorit cu d-ra de Laval, a cărei frumusețe fusese remarcată de Ludovic al XIV-lea, deși surprins de paternitatea sa precoce, știu să ia lucrurile în glumă și astfel, cînd soția lui dădu naștere, înainte de termen, unei fete: "Domnișoară, fii binevenită, - spuse el, nu te așteptam atît de devreme..."
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 04.12.09 6:43

În primele zile după apariția romanului său "Les Misérables”, Victor Hugo era îngrijorat, deoarece editorul nu-i comunicase nici o veste despre primirea pe care publicul o făcuse lucrării sale.
Hugo se hotărî să scrie editorului, dar, credincios principiului său de a face economie de cuvinte, îi trimise o foaie de hîrtie cu un singur semn: "?"
Editorul pricepu că aceasta însemna: "Ce veste?". Și, spre a-i satisface curiozitatea și, totodată, spre a fi în notă, îi trimise numaidecît o filă complet albă. Ceea ce însemna: "Nimic".
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.11.09 8:13

Malherbe avea un fel nostim de a-și pedepsi valetul.
Astfel, afară de leafa lui lunară, un ludovic, îi mai dădea zilnic, pentru hrană, 50 de centime (era suficient pe vremea aceea) și, cînd valetul îl supăra, îl mustra în termenii următori:- Prietene, cînd superi pe stăpînul tău, îl superi și pe Dumnezeu; ca să poți fi iertat, trebuie să postești și să dai de milă săracilor. De aceea, voi reține 25 de centime din cheltuiala ta pe care le voi da, în numele tău, săracilor, astfel ca Dumnezeu să-ți ierte păcatele.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 27.11.09 16:26

Frica



Împărăteasa Caterina privea într-o zi Neva din palatul ei,
cînd deodată văzu o femeie căzînd în apă. Numaidecît îi trimise ajutoare. Cu
mare greutate, femeia putu fi scoasă din apă, iar Caterina vru s-o vadă pe aceea
pe care o scăpase de la moarte.
Era o fată tînără, frumușică și care tremura din tot corpul. Împărăteasa o
îmbrăcă pe loc din cap pînă-n picioare, din propria ei garderobă, o concedie
dîndu-i cîteva piese de aur și îi spuse să vină s-o vadă cînd se va
mărita.
La ieșirea din palat, o cameristă stătu de vorbă cu fata, care îi
spuse că a fost "mai înspăimîntată intrînd la împărăteasă, decît atunci cînd a
căzut în apă". Această frază este poate o definiție tot atît de naivă, pe cît de
cumplită, a despotismului.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 21.11.09 11:32

Angajament reziliat
Celebrul pictor de bătălii Fritz Lallemand se afla în ultima campanie a
Boemiei la cartierul lui Benedek. După lupta cumplită de la Sadowa,
Lallemand se duse la comandantul forțelor austriace și îi comunică
dorința sa de a pleca la Viena.
- Cum, nu te-ai angajat pentru toată durata războiului? intrebă
Benedek.
- Desigur, Excelență, - răspunse pictorul, - dar m-am angajat ca pictor
de bătălii, nu de înfrîngeri.
Frica
La
una din seratele lui Puccini, o doamnă, invitată să cînte, făcea multe
mofturi pînă să se hotărască. Trebuia să cînte o arie din Madame
Butterfly.
- Vai! scumpe maestre, ce frică mi-e!
- Dar mie, exclamă Puccini.
Bis
Filip
al V-lea, ducîndu-se în 1707 să-și ia în stăpînire regatul și trecînd
prin Monthery, preotul de prin partea locului se înfățișă înaintea
Suveranului, în fruntea enoriașilor săi, și-i spuse:
- Sire, cuvîntările lungi sînt la fel de plictisitoare ca și cuvîntătorii; de aceea, mă voi mulțumi să vă cînt o mică urare:
"Burghezii toți din Chatre și cei din Monthery
Simt mare bucurie văzîndu-te aici...
Fii fericit, o, Sire și inima ta bună
Să poarte azi în pace a Spaniei cunună.
Te ocrotească Domnul cu marea Lui iubire,
Ferindu-te de-a-pururi de orice rătăcire".
Monarhul,
încîntat de cîntecul preotului, îi spuse: Bis! Acesta se execută și
repetă cupletul cu și mai multă voioșie. Regele îi dădu atunci 10
ludovici. Preotul, după ce-i primi, spuse Suveranului: "Bis, Sire!" Iar
Regele, găsind cuvîntul cu haz, îi mai dădu 10 ludovici.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 20.11.09 13:03

Tiberius, exilat la Rhodos, în timpul domniei lui
August, obișnuia să-i consulte pe oracoli sus pe o stîncă foarte
înaltă, pe malul mării. Dacă răspunsurile pretinsului prooroc dovedeau
neștiință sau șarlatanie, Tiberius dădea ordin unui sclav să-l arunce
pe oracol în mare.
Într-o zi, consultînd în același
loc pe un oarecare Trasullus, socotit ca foarte priceput în această
știință, și ghicitorul făgăduindu-i imperiul și tot felul de bogății.
Tiberius îi spuse: "De vreme ce ești iscusit, trebuie să cunoști
horoscopul tău; spune-mi așadar, cît mai ai de trăit?"
Trasullus,
care, bănui desigur, despre ce era vorba, cercetă cu o siguranță
prefăcută aspectul și poziția aștrilor în clipa nașterii sale. În
curînd îi arătă lui Tiberiu o figură îngrozită și exclamă că era
amenințat chiar în clipa aceea de un mare pericol. Tiberius, satisfăcut
de acest răspuns, îl îmbrățișă și din ziua aceea îl socoti printre
prietenii săi. * * *Henric al VII-lea, Regele Angliei,
îl întrebă pe un astrolog dacă știe unde își va petrece sărbătorile
Crăciunului. Astrologul îi răspunse că n-avea idee.
- Sînt, deci, mai iscusit decît tine, răspunse regele, căci știu că le vei petrece în Turnul Londrei.
Și, terminînd de spus acestea, Henric al VII-lea dădu ordin ca astrologul să fie întemnițat.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 18.11.09 12:11

Convingere cinstită
Milton, după revenirea lui Carol al II-lea, era pe cale să obțină o
slujbă foarte bănoasă. Nevasta lui, tot îndemnîndu-l să primească acest
post, marele poet îi răspunse: - Tu ești femeie și vrei trăsură la
scară; eu vreau să trăiesc și să mor cinstit...
Admirație
Poetul
și romancierul italian Manzoni, fiind întrebat cine are opere mai
frumoase: Virgiliu sau Homer, răspunse numaidecît: "Homer este cel mai
frumos cu 1.000 de ani".Mîndrie
Ducele de Choiseul, într-o
discuție cu fiul lui Ludovic al XV-lea, îi spuse: "Aș putea să am
nefericirea să devin supusul vostru, în schimb, nu voi fi niciodată
slujitorul vostru". Curtezan zelos
Mignard îl picta pentru a 10 oară pe Ludovic al XIV-lea, care îl întrebă dacă nu cumva îl găsește îmbătrînit.
- Sire, răspunse el, este drept că văd cîteva campanii în plus pe fruntea Majestății Voastre.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 17.11.09 8:30

Iată originea uneia din stampele lui Rembrandt.
Marele artist, care era în foarte bune legături cu un primar din
Olanda, se ducea adesea să-l vadă la țară. Într-o zi, pe cînd cei doi
prieteni erau împreună, un servitor veni să-i anunțe că masa era gata.
Pe cînd se pregăteau să se așeze la masă, văzură că n-au muștar.
Primarul
porunci servitorului să se ducă repede în sat și să aducă acest
condiment. Rembrandt a făcut pariu cu primarul că va grava o planșă
înainte de întoarcerea servitorului. Prinsoarea fu acceptată, iar
Rembrandt se puse numaidecît pe lucru și desenă peisajul înconjurător.
Tabloul a fost terminat înainte de întoarcerea servitorului și
Rembrandt cîștigă prinsoarea.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 01.11.09 15:41

În primăvara anului 1787, primind concediu și, probabil, un modest ajutor de la prințul elector din Colonia, în a cărui orchestră cînta, Beethoven pleacă la Viena spre a-l întîlni pe Mozart. Litograful Otto Jahn, care a fost martor al acestei întîlniri, povestește că Mozart l-a invitat pe tînărul său vizitator să-i cînte ceva la pian.
După prima piesă, crezînd că este vorba de o lucrare bine studiată în prealabil. Își lăuda musafirul cu oarecare rezervă. Dar Beethoven îi ghici gîndul și îl rugă pe Mozart să-i dea o temă spre a improviza liber asupra ei. Stimulat de prezența maestrului adorat, Ludwig cîntă cu atîta avînt, încît Mozart - a cărui atenție și curiozitate sporeau din ce în ce - trecu tiptil în încăperea vecină, unde se aflau cîțiva prieteni ai săi, spunîndu-le cu însuflețire:
- Aveți grijă de acest tînăr, căci lumea va vorbi de el!
Demnitate jignită
În octombrie 1806 - anul marilor sonate, mi bemol major, Sonata lunii, Pastorala, Kreutzer, Waldstein, Appassionata și al celor două cvartete Razumovski - Beethoven a fost invitat de prințul Lichnovski, în castelul acestuia pe lîngă Troppau în Silezia. Rugat de gazdă să cînte la pian din compozițiile sale în fața unor ofițeri francezi încartiruiți în castel, compozitorul a refuzat categoric, calificînd acest lucru drept o umilință. Amenințarea lui Lichnovski, probabil nu prea serioasă, de a-l ține pentru acest refuz sub arest în casă, a avut drept urmare fuga compozitorului din castel. El străbătu pe jos drumul pînă la Proppau, de unde plecă la Viena cu primul poștalion. Ca să se răzbune pe prinț, de îndată ce ajunse acasă doborî de pe dulap bustul protectorului său princiar, prefăcîndu-l din cîteva lovituri de picior în țăndări.
Un vin bătrîn
Daniel Francois Auber (1782-1871) compozitorul operelor Muta din Portici și Fra Diavolo, aflate încă și azi în repertoriul teatrelor muzicale de pe glob, lua masa într-o seară la un amic. La un moment dat, el descoperi în cupa sa de vin, un fir de păr alb.
- În sfîrșit, m-am convins și eu că vinul dumitale e bătrîn, zice el cu bonomie.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.10.09 12:59

Soartă de muzician Trăia la Bonn, în copilăria lui Beethoven (1770-1827), un om cu numele de Stommb, fost pe vremuri compozitor și muzician de talent. Datorită umilințelor suferite și mizeriei materiale în care se zbătuse o viață întreagă, el își pierduse mințile și putea fi văzut adeseori străbătînd orașul cu bagheta în mînă și dirijînd o orchestră imaginară. Copiii se țineau după el, amuzați de gesturile lui grandilocvente și de îmbrăcămintea-i originală. Alaiul zgomotos trecea uneori și pe la poarta casei unde locuia familia Beethoven.
Stommb se oprea de fiecare dată și bătea cu bagheta în lemnul porții, ca să atragă atenția asupra sa, apoi începea să dirijeze una din fantasmagoriile minții sale tulburate. Beethoven nu făcea niciodată haz de aceste apariții ale bietului alienat, așa cum obișnuiau ceilalți locatari. O dată a rostit îngîndurat:
- Din exemplul acestui nefericit ne putem da ușor seama cît de bine le merge la noi muzicanților. Oare aceeași soartă mizerabilă ne așteaptă și pe noi, tinerii?
Duelul
Carl Maria von Weber (1786-1826), popularul compozitor al operelor Freischutz, Euryanthe și Oberon, se plimba într-o zi din primăvara anului 1811 la Londra, pe malul Tamisei. La cererea prietenilor care îl însoțeau, compozitorul scoase din buzunar flautul de care nu se despărțea niciodată și le cîntă o arie dintr-una din operele sale. După cîteva clipe apărură la colțul străzii 3 tineri ofițeri de cavalerie, amețiți de băutură. La apropierea lor, Weber își întrerupse concertul neobișnuit. Unul dintre ofițeri se legă de el, întrebîndu-l:
- De ce nu mai cînți?
- Pentru că nu-mi mai face plăcere.
- Și de ce ai cîntat?
- Pentru că mi-a făcut plăcere.
- Ei bine, plăcerea noastră este să mai cînți. Dacă încerci să te împotrivești, te aruncăm în Tamisa.
Săbiile ofițerilor zăngăniră provocator. Ca să evite un scandal public, compozitorul german reluă aria întreruptă. Cînd sfîrși, șopti la ureche ofițerului care îl amenințase că îl așteaptă a doua zi dimineață în Hyde Park. De fapt, nu trebui să aștepte prea mult, deoarece ofițerul sosi punctual la întîlnire. Weber scoase brusc un pistol din buzunar și, îndreptîndu-l spre pieptul ofițerului, îi spuse:
- Dumneata m-ai silit ieri să cînt; eu te silesc acum să joci. Începe! Atitudinea compozitorului era atît de amenințătoare, încît cavaleristul se supuse și schiță foarte solemn pașii unui dans scoțian.
Cînd isprăvi, Weber îi spuse:
- Acum nu ne mai datorăm nimic unul altuia. Dar dacă dorești, sînt gata să-ți dau satisfacție cu armele.
- Nu doresc nici o satisfacție, făcu ofițerul englez. Ești un om și jumătate și trebuie să ți-o mărturisesc că regret purtarea mea din ajun. Să fim prieteni... Weber lăsă mîna întinsă spre el să plutească în aer, în timp ce își vedea de drum pe sub platanii secularului parc londonez.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 29.10.09 10:54

Mozart și arhiepiscopul Istoria muzicii consemnează, ca pe una dintre cele mai meschine atitudini avute vreodată de marii seniori din trecut față de artiști, purtarea brutală a arhiepiscopului de Salzburg cu tînărul Mozart (1756-1791), care se afla în serviciul său. Deși competența înaltului ierarh în ale muzicii era mai mult decît limitată, demnitatea sa de om ar fi trebuit să-i dicteze o altă purtare cu genialul compozitor al lui Don Juan și al Recviemului (pe atunci firește, încă nescrise).
Nemulțumit, pare-se, de faptul că Mozart avea ideile sale proprii despre felul cum urma să fie alcătuită orchestra, arhiepiscopul l-a alungat pe muzician din camera pe care acesta o ocupa în palatul său de la Viena, obligîndu-l să părăsească orașul cu primul poștalion.
Iată cum descrie Mozart această scenă de neuitat:
"Intrînd la arhiepiscop, acesta m-a întrebat îndată: - «Cînd pleci?» - Voiam să plec la noapte, însă n-am mai găsit loc, i-am răspuns. La care ofensele au început să curgă din gura lui, fără oprire. Spunea că sînt cea mai afurisită lichea din cîte a cunoscut, că nimeni nu l-a servit pînă acum mai rău decît mine.
N-am putut să-l întrerup, astfel că m-a făcut în continuare bețiv, haimana, nemernic și chiar idiot; nu cred că aș fi în stare să redau totul exact. În cele din urmă mi-am ieșit din fire și l-am întrebat: Așadar, excelența voastră nu e mulțumită de mine? - «Cum, mă mai și ameninți, imbecilule?» răcni el la mine. «Acolo-i ușa, ieși afară, ieși cît mai repede, nu mai vreau să am de a face cu un derbedeu de teapa ta!».
Datorită acestui "derbedeu", arhiepiscopul de Salzburg a intrat pe portița din dos în istoria muzicii, ca prototipul lui anti-Mecena!
Un galben și treizeci de creițari
Într-o seară, sleit de studiile de peste zi, tînărul Josef Haydn (1732-1809) se pregătea tocmai să se culce. Se dezbrăcase aproape, cînd se auzi chemat din stradă de cîțiva colegi.
- Ce vreți? - scoase Haydn capul pe fereastra de la mansardă.
- Vino repede, îl lămuriră cei din stradă, am fost angajați să dăm o serenadă.
- Nici pentru un milion, răspunse Haydn, cu un ochi la patul desfăcut.
- Gîndește-te, Josef, răspunse de jos glasul unui bas profund. Primim fiecare cîte un galben și treizeci de creițari!
- O, atunci se schimbă lucrurile, făcu Haydn și, îmbrăcîndu-se la repezeală, coborî scara val-vîrtej!
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 24.10.09 12:53

Mozart și arhiepiscopul Istoria muzicii consemnează, ca pe una dintre cele mai meschine atitudini avute vreodată de marii seniori din trecut față de artiști, purtarea brutală a arhiepiscopului de Salzburg cu tînărul Mozart (1756-1791), care se afla în serviciul său. Deși competența înaltului ierarh în ale muzicii era mai mult decît limitată, demnitatea sa de om ar fi trebuit să-i dicteze o altă purtare cu genialul compozitor al lui Don Juan și al Recviemului (pe atunci firește, încă nescrise).
Nemulțumit, pare-se, de faptul că Mozart avea ideile sale proprii despre felul cum urma să fie alcătuită orchestra, arhiepiscoul l-a alungat pe muzician din camera pe care acesta o ocupa în palatul său de la Viena, obligîndu-l să părăsească orașul cu primul poștalion.
Iată cum descrie Mozart această scenă de neuitat: "Intrînd la arhiepiscop, acesta m-a întrebat îndată: - «Cînd pleci?» - Voiam să plec la noapte, însă n-am mai găsit loc, i-am răspuns. La care ofensele au început să curgă din gura lui, fără oprire. Spunea că sînt cea mai afurisită lichea din cîte a cunoscut, că nimeni nu l-a servit pînă acum mai rău decît mine. N-am putut să-l întrerup, astfel că m-a făcut în continuare bețiv, haimana, nemernic și chiar idiot; nu cred că aș fi în stare să redau totul exact. În cele din urmă mi-am ieșit din fire și l-am întrebat: Așadar, excelența voastră nu e mulțumită de mine? - «Cum, mă mai și ameninți, imbecilule?» răcni el la mine. «Acolo-i ușa, ieși afară, ieși cît mai repede, nu mai vreau să am de-a face cu un derbedeu de teapa ta!».
Datorită acestui "derbedeu", arhiepiscopul de Salzburg a intrat pe portița din dos în istoria muzicii, ca prototipul lui anti-Mecena!
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 20.10.09 9:15

De la o repetiție La o repetiție de corectură, timpanistul Repta se adresă dirijorului Lucian Surlașiu de la Opera de Stat din Cluj: - Maestre, în știma mea trebuie să fie o greșeală. - Ce greșeală? - făcu dirijorul, plictisit de întrerupere. - La sună fals. - Înlocuiește-l cu sol. - Nici așa nu-i bine. - Încearcă cu si. - Sună și mai rău. - Păi, atunci scrie acolo o pauză și lasă-mă în pace - a încheiat dirijorul.
"La"
Orchestrele simfonice și lirice se acordează după sunetul la al oboiului. La o repetiție cu o tînără cîntăreață începătoare, dirijorul italian Edmondo de Vecchi - care a activat mai mulți ani la operele din București și Cluj - opri de cîteva ori ansamblul, pentru că solista distona mereu. După un timp, plictisit și la limita răbdării, maestrul se adresă politicos cîntăreței:
- Signorina, n-ați fi amabilă să ne dați la-ul dvs., deoarece al nostru nu face două parale...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 19.10.09 7:57

Titlul nu are nimic de-a face cu comedia lui Goldoni. Este vorba de unul dintre portarii gării din Lugoj, care era și un priceput organist. Ca să-și peticească nevoile unei gospodării cu multe griji, el obișnuia să-l înlocuiască adeseori la biserica lutherană pe organistul titular.
S-a întîmplat odată, ca bietul feroviar - care era istovit de serviciul său de peste noapte - să adoarmă a doua zi în timpul predicii. Credincioșii aflați în apropierea lui îl treziră brusc, scuturîndu-l de un umăr, deoarece sosise clipa coralului final. Fiind smuls subit din brațele lui Morfeu, nefericitul slujbaș nu mai știu pe ce lume se află și, în tăcerea reculeasă a templului, începu să vocifereze profesional:
- Acceleratul spre Caransebeș, Orșova, Turnu-Severin, Craiova, Pitești, București!... Linia a doua!
Din ziua aceea comunitatea lutherană a renunțat pentru totdeauna la serviciile lui.
Mascagni și muzica românească
Cu prilejul vizitei făcute în 1927 la noi, în țară, compozitorul Cavaleriei rusticane a fost cucerit de frumusețea și bogăția muzicii populare românești. L-au impresionat mai cu seamă dansurile populare și virtuozitatea tarafurilor din Capitală. Lui Grigoraș Dinicu, de pildă, i-a oferit ca amintire o fotografie cu dedicație. A petrecut o seară întreagă lîngă țambalagiul unui restaurant de pe calea Griviței, urmărind atent saltul ciocănelelor pe strune.
Tîrziu, întorcîndu-se la hotel, i-a mărturisit compozitorului Constantin C. Nottara, care îl însoțea:
- Dacă ași fi mai tînăr, m-aș întoarce la dvs., ca să scriu o operă pe motive populare românești.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 17.10.09 11:28

Enescu la Liveni

Un martor ocular povestește astfel întoarcerea maestrului, devenit celebru, la Liveni, - satul său natal: "Via Sofianului, părăginită, nu mai păstra din măreția ei de altădată decît centura bogată a nucilor bătrîni, cîțiva peri, zarzări, cireși și vișini. În schimb, un covor bogat deiarbă smălțuită cu culorile și mirosul florilor de sulcină, de șovîrf, de sînzioare și de cicoare se întindea cît vedeai cu ochii. Într-o zi de vară însorită, maestrul a poposit acolo. S-a oprit în mijlocul pajiștei, a cuprins-o, într-o privire, cu ochii lui adînci, a sorbit cu nesaț aerul răcoros, s-a aplecat domol, a rupt cîteva flori și s-a întors cu pași liniștiți și înceți spre curte, iar mierlele și botgroșii l-au petrecut în cîntare pînă s-a pierdut printre maci, în lanul cu grîu...".
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 13.10.09 12:38

Dirijorul Leo Blech (1871-1948) povestește în memoriile sale în ce împrejurare l-a cunoscut pe Caruso. Trebuia să dirijeze Aida, în care marele cîntăreț italian apărea pentru prima oară pe scena Operei din Berlin. După o scurtă repetiție de cabină, Blech și-a dat seama că are de-a face cu o voce extraordinară. L-a chemat deci, la telefon, pe Richard Strauss, pe atunci director general al Operei, recomandîndu-i să ridice prețul biletelor de intrare la spectacol.
- Cum, răspunse disprețuitor compozitorul, care nu-l auzise încă pe Caruso, pentru un tenoraș italian să scumpesc biletele? Nici prin gînd nu-mi trece!
În seara reprezentației însă, după primul act, Richard Strauss năvăli în cabina cîntărețului oaspete, îl îmbrățișă cu o însuflețire puțin obișnuită unui artist german, și îi spuse:
- În gîtlejul dumitale s-a cuibărit zîna muzicii!
Mai tîrziu, într-un cerc de artiști, compozitorul Salomeei și al Cavalerului rozelor a completat aceste cuvinte de neuitat cu observația că Enrico Caruso "are darul cu totul rar de a te face să uiți că el cîntă. Respirație, frazare, tehnică etc. sînt vorbe goale: vocea lui este Cîntecul însuși!"
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 12.10.09 9:31

1) Napoleon, deși foarte autoritar, avea mari slăbiciuni pentru vechii săi ostași și le ierta unele lucruri adeseori grave. Într-o zi – era după terminarea campaniei din Prusia un general de artilerie din garda lui, Soulés voia să treacă Rinul cu 60 de chesoane cu marfă de contrabandă. Nu exista crimă mai ordinară în ochii lui Napoleon decât contrabanda. Vameșii stăruie și vor să cerceteze cu forța chesoanele. Generalul își pune contrabanda sub protecția unui regiment și strigă că îi va arunca pe vameși în Rin… Mare vîlvă. Vameșii sunt puși pe fugă; dar șeful lor scrie la Paris și face plângere contra generalului contrabandist. Napoleon nu face decât să râdă. „Te iert azi, îi spuse lui Soulés, trăgându-l de urechi; dar dacă reîncepi, am să dau ordin să fii împușcat“.
2) Cântărețul grec Simonide îl rugă într-o zi pe Temistocle să facă o nedreptate.
– Dacă ți-aș propune să cânți fals în plin teatru, ai consimți oare? îl întrebă Temistocle.
3) Henric al IV-lea, regele Franței, nutrea o mare dragoste pentru Caterina de Rohan, devenită mai târziu ducesă de Deux-Ponts. „Sunt prea săracă spre a fi soția voastră, Sire, îi răspunse principesa, și dintr-un neam prea mare, ca să devin amanta voastră“.
4) Cu toate că Livia nu era una dintre cele mai frumoase femei din lume, castitatea îi întrecea cu mult frumusețea. Într-o zi, câțiva bărbați goi apărând intenționat sau întâmplător în fața ei, și Senatul Romei fiind pe cale să-i condamne, ea se opuse, spunând că bărbații goi nu sunt decât statui pentru femeile caste.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 10.10.09 9:44

Fals în documente cerești Hector Berlioz (1803-1869), care în Memoriile sale se războiește din cale afară de caustic cu cîțiva mărunți muzicanți francezi și germani pentru îndrăzneala lor de a fi "refăcut" partitura unor capodopere ca Flautul fermecat de Mozart și Freischütz de Weber, a chemat pe unul dintre ei în fața instanțelor judecătorești, cu intenția de a pune capăt o dată pentru totdeauna acestui brigandaj artistic.

- Cu ce-l învinuiți pe preopinentul dumneavoastră? - l-a întrebat judecătorul pe Berlioz.
- Cu falsificare de documente cerești! - a răspuns furios compozitorul Simfoniei fantastice.
Acțiunea intentată de Berlioz - care luptase mult pentru a deschide calea de înțelegere a înaltelor creații ale lui Beethoven și ale școlii lui - a fost firește respinsă; dar răsunetul ei contribui în mare măsură la curmarea prostului obicei de a se interveni în partitura marilor maeștri ai muzicii universale.
Despăgubire
Cîntăreul francez Gustave Hippolyte Roger a acceptat oferta unui industriaș parizian de a cînta arii și romanțe la o serată, în schimbul onorariului de 1.000 de franci - sumă importantă pentru o singură apariție -, pe care de altfel amfitrionul o avansă galant apreciatului artist.
După masa servită cu scăpărătoarea fantezie culinară franceză, Roger cîntă cu mare artă o arie din repertoriul său, fără însă ca discuțiile din salon să înceteze. Artistul mulțumi cu o ușoară înclinare aplauzelor celor prezenți, apoi părăsi sala. Gazda care porni în căutarea lui, află că el a plecat fără să-și ia rămas bun de la cineva.
A doua zi, industriașul primi un plic cu două bancnote de cîte o mie de franci, însoțite de următoarele rînduri:
"Am onoarea a vă restitui onorariul de 1.500 de franci, împreună cu 500 de franci despăgubiri pentru faptul de a fi deranjat cu aria cîntată de mine conversația invitaților dumneavoastră.
G. H. Roger"
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Admin la data de 08.10.09 9:56

Furtuna purificatoare Johann Strauss-fiul (1825-1899), compozitorul nemuritoarelor valsuri Dunărea albastră, Povești din pădurea vieneză, Voci de primăvară, Sînge vienez, precum și a operelor Liliacul și Voievodul țiganilor, a fost unul din primii popularizatori ai muzicii lui Richard Wagner la Viena, din ale cărui opere prezenta des fragmente în concertele sale de bal.
Proprietarului sălii "Sperl", unde concertele regelui valsurilor atrăgeau seară de seară un public numeros, nu-i erau pe plac uverturile și interludiile simfonice ale autorului lui Tristan.
Ca să-l facă pe Strauss să radieze din programul său pe muzicianul german, îi arătă un ziar burghez care îl critica violent pe Wagner.
- Ascultă, Șani, ce scrie aici: "Muzica lui Richard Wagner răsună ca o furtună prin păduri..." Îți place?
- Îmi place, răspunse calm Strauss. E nevoie de furtuni cît mai aprige, care să împrospăteze aerul îmbîcsit de minciună, ipocrizie și egoism al lumii în care trăim!
Autograful lui Meyerbeer
O amatoare dorea să aibă autograful lui Giacomo Meyerbeer, singurul care mai lipsea din faimoasa ei colecție și care părea imposibil de obținut.
În acest scop îl rugă pe directorul Operei din Paris să-i procure cîteva rînduri autografe de la sărbătoritul autor al operelor Hughenoții, Africana, Profetul și Steaua Nordului.
- N-am de la el nici o corespondență, dar veniți mîine pe la mine și veți obține rîndurile dorite, răspunse gentil cel solicitat.
A doua zi trimise ziarelor spre publicare o notiță cu textul: Mîine se cîntă opera Hughenoții de Halévy.
După cîteva ore, un valet al lui Meyerbeer bătu la ușa directorului Operei, înmînîndu-i o scrisoare pe patru pagini, scrisă de celebrul compozitor, care - indignat - căuta să-l convingă de faptul că opera Hughenoții îi aparține lui și nicidecum autorului Ebreii.
Firește, "eroarea'' a fost repede îndreptată, în timp ce stăruitoarea vînătoare de autografe obținea cele dorite!
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Ai auzit-o pe asta ?[2]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 37 din 41 Înapoi  1 ... 20 ... 36, 37, 38, 39, 40, 41  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum