Ierusalim

Pagina 4 din 6 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Ierusalim

Mesaj Scris de Admin la data de 17.02.06 18:32

Rezumarea primului mesaj :

IERUSALIMUL IN POLITICA ISRAELIANA: PACE PENTRU PACE?
UNUL DIN principalele puncte inca de rezolvat in conflictul israelo-palestinian este problema Ierusalimului. De ce e considerata mai importanta decat altele precum cea a apei, sau a frontierei definitive? Pentru Israel, din 1980, Ierusalimul este capitala “eterna si indivizibila” a statului evreu si a poporului evreu.
Proiectul “Marelui Ierusalim” a pornit prin confiscarea pamanturilor oraselor si satelor care nu au fost niciodata considerate parte a orasului, precum Beit Hanina, Sur Bahir, Beit Safafa, Ar Ram (care se aflau in interiorul districtului Ierusalim pana in 1967), si chiar al oraselor din alte districte, precum cazul special al Beit Jala si Beit Sahour, precum si al capitalei districtului lor, Bethlehem.

http://ro.altermedia.info/orientul-mijlociu/ierusalimul-in-politica-israeliana-pace-pentru-pace_2739.html


Ultima editare efectuata de catre Admin in 16.07.11 17:42, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Ierusalim, o scară spre cer

Mesaj Scris de Admin la data de 12.07.09 7:55

ZIDUL PLÂNGERII. Mii de credincioși vin să se roage
la cel mai venerat simbol al iudaismului. Rămășițele Zidului Vestic
s-au pastrat din cel de-al Doilea Templu, distrus de romani in anul 70.


Și nu-ți rămâne decât să pășești mai departe, tot pe Muntele Măslinilor, în biserica în formă de lacrimă, numită Dominus Flevit („Domnul
a plans”). Astfel, între concret și simbolic, istorie și eternitate,
geografie și sfințenie, drumurile prin pustiul acestui loc se
transformă „în adevărate întâlniri, în hagealâcuri (pelerinaje)
inițiatice", așa cum le numește preotul Cristian Muntean.

Între sfințenie și mizerie

Ierusalimul este unul dintre cele mai vechi
orașe ale lumii, arheologii stabilind, după stilul ceramicii
descoperite în vatra cetății, că prima
fundație s-a făcut cu 5.000 de ani în urmă. Cetatea biblică a fost
întemeiată cu aproape două milenii înainte de Hristos, fiind menționată
și pe tăblițele din lut de la Tel-el-Amarna sub numele de „Urusalim”.
Ierusalimul este așezat ăn munții Iudeii, pe un pământ calcaros, la 800
de metri peste nivelul Mediteranei, înconjurat de văi adânci și stânci
golașe.

Ultraortodocși, îmbrăcați în blană în veri toride

Orașul a devenit centrul politic, cultural
și religios al statului Israel, ăn care acum conviețuiesc 450.000 de
evrei și 100.000 de musulmani, pe lângă numeroși creștini. Poți
întâlni, la tot pasul, evrei ultraortodocși, înveșmântați în negru, cu
căciuli de blană sau alții, cu „kippah” pe cap, care-și plimbă liota de
copii

Ei poartă un fel de poncho negru și lung pe dedesubt (talit katan) din
care ies niște ciucuri pe afară (așa-numitele tzitzituri).

CUTUMĂ. Ultraortodocșii poartă căciuli de blană și pe o căldură de 40 de grade Celsius

Casele lor, de mărime mijlocie, sunt făcute
din pietre mari și albe, care păstrează arhitectura străveche.
Întâlnești aici cei mai mulți habotnici pe metru pătrat din lume,
alături de soldați înarmați, care străbat Ierusalimul în tancuri și în
mașini blindate.

Cetatea este un amestec paradoxal de pace și
război, de liniște și moarte, de belșug și sărăcie, de sfințenie și
urâciune, pentru că dincolo de locurile sfinte te sfidează aerul rânced
din bazarele aglomerate și mizerabile.

La Poarta Leilor

De la înălțimea Muntelui Măslinilor,
deasupra Grădinii Ghetsimani, se vede panorama vechiului oraș, cu cea
mai cunoscută emblemă: Domul Stâncii. Orașul este împărțit în secțiuni:
orașul vechi, înconjurat de ziduri, cu cele patru cartiere (evreiesc,
musulman, creștin și armean), orașul nou-israelian (Ierusalimul de
Vest) și cel arab (Ierusalimul de Est).

Ce te impresionează cel mai mult este orașul
vechi, înconjurat de zid, cu străzi înguste, în care se intră prin opt
porți, dintre care cea mai cunoscută este Poarta Leilor.

Zidul Plângerii, situat ăn partea de vest a
cetății, se află la marginea Muntelui Templului, unde se ciocnesc
cultura arabă și cea ebraică. Zidul este un loc sacru pentru evrei,
deoarece e tot ce a rămas, după distrugerea romană din anul 70, din
faimosul templu al lui Solomon, unde se afla Chivotul Legii.

Traseul continuă pe străzile ănguste ale
cartierului musulman, unde comercianții arabi vând în bazare tot felul
de lucruri ieftine, și se termină în cartierul creștin la unul dintre
cele mai sfinte locuri, Biserica Sfântului Mormânt al Mântuitorului.

Sindromul Ierusalim duce la boală

Mă aflam la un început de octombrie pe o
potecă lăturalnică de pe Muntele Măslinilor, când un adolescent
jamaican, cu privirea tulbure, s-a ivit ca din pământ și mi s-a aruncat
la picioare. „Pot să-ți sărut picioarele?”. „Nuuu!”, i-am răspuns
speriată. Fulgerător, el mi le-a sărutat totuși, destul de brutal, și
nu era numai umilință gratuită în gestul său.

LOC DE PELERINAJ. Intrarea în biserica în care sălășuiește Mormântul lui Iisus

Ierusalimul creează, așadar, și probleme
medicale, așa-numitul „Sindromul Ierusalim”, un fenomen mental care
implică halucinații religioase declanșate de vizita în orașul sfânt.
Așadar, doamnelor, nu vă avântați neînsoțite în locurile pustii.

Unul dintre cele mai bune momente de vizitat
Zidul Plângerii este în timpul sărbătorii Sabatului, de vineri seara
până sâmbătă dimineața, când evreii se adună ăn piața imensă, exultă și
dansează pe cântece tradiționale evreiești până la apusul soarelui.

Te lecuiești cu berea de la „Syndrom Bar”

Viața de noapte nu este la fel de sălbatică
precum în Tel Aviv, dar nici nu lipsește în totalitate. Majoritatea
cafenelelor și barurilor din jurul orașului vechi se închid la apus.

Sâmbătă seara, la terminarea Sabatului, te
poți însă distra în zonele din jurul străzilor Yoel Solomon, Yaffa,
Rivlin și ale Pieței Zion.

Dacă ești lovit de „Jerusalime Syndrome”,
poate să-ți fie de ajutor o vizită la „Syndrom Bar” de pe strada
Hillel. Aici, poți să te tratezi cu o bere rece și să asculți jazz și
blues.

RECOMANDĂRI


Atenție, la principalele intrări la Zidul Plângerii
au fost instalate scanere! Nu se intră ăn moschei decât dacă ești
musulman. La sinagogi și biserici trebuie să ai îmbrăcăminte decentă.

Nu schimba bani la bancă, pentru că se rețin comisioane uriașe. Schimbă valuta la vreun exchange office de pe stradă. Rata de schimb este de 3,89 shekeli/dolar.

Cumpără fructele și legumele din shuk (piață deschisă), pentru că sunt mai proaspete și mai ieftine decât în supermarket.

În cartierele ultraortodoxe,
unde locuiesc evreii religioși habotnici, nu se permite intrarea cu
mașina în timpul sabatului. De regulă, străzile și gardurile sunt
ănchise cu lanțuri. Dacă intri din greșeală, ai șansa să rămâi fără
geamuri, pentru că se va arunca ăn mașină cu pietre.

În zonele arabe, din afara orașului vechi, cel mai indicat este să stai în zonele controlate de poliția și de armata israeliană.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ierusalim o poveste cu oameni - Stela GIURGEANU

Mesaj Scris de Admin la data de 28.06.09 9:13

Ierusalim – o poveste cu oameni - Stela GIURGEANU
Am ajuns în Ierusalim la începutul anului, cînd conflictele din Gaza țineau prima pagină a agențiilor de presă. Deși avertizată cum să mă comport la intrarea în țară, ce să-mi iau și mai ales ce să nu îmi iau în bagaje, poate și din cauza orei înaintate la care am aterizat pe aeroportul Ben Gurion, prima impresie pe care am avut-o a fost una strict meteorologică: aerul umed și cald, în scurtele răgazuri cînd nu bătea vîntul, sau înțepător, în timpul zilelor următoare, cînd vremea s-a schimbat brusc – cineva chiar mi-a spus că pentru Ierusalim nu poți cerceta vremea în avans pe Internet, pentru că aici, atît vremea, cît și vremurile se schimbă de la o zi la alta. După cum bate vîntul, mi-a mai spus, ușor mucalit, mai mult melancolic, un domn în vîrstă, pe numele mic Iasher, colecționar de ceasuri vechi, după cum mi s-a recomandat, învățăcel pasionat al limbii române. De altfel, pe Iasher l-am întîlnit la Tîrgul Internațional de Carte, la standul țării noastre, căutînd nu atît să cumpere carte în limba română, cît să intre în vorbă cu vorbitori nativi. Așadar, după cum mi-a prezentat situația, conversația avea să fie benefică pentru ambele părți: el își exersa româna și jocurile de cuvinte de care era foarte mîndru cînd îi reușeau, eu aflam, de la un israelian get-beget, cum stau lucrurile pe acolo.

În primul rînd mi-a atras atenția asupra numărului mare de romåni și a magazinelor pline de produse românești (apa minerală Borsec fiind la mare căutare, drept pentru care este și printre cele mai scumpe), iar pe etichete, prețurile apar atît în shekeli (moneda națională), în dolari și în euro, cît și în leul nostru upgradat, adică RON-ul modern.

În Ierusalim oamenilor li se luminează fața cînd aud că vii din România. Românii sînt priviți aici ca niște oameni faini, muncitori și onești, oameni de bază… iar acestea sînt doar cîteva dintre multele complimente pe care le-am auzit la adresa conaționalilor. Probabil singurul loc unde sîntem prețuiți în asemenea cuvinte și sentimente alese. (Surpriza mea a fost cu atît mai mare cu cît în Italia, în aceeași perioadă, aveau loc tot felul de atacuri la adresa noastră.)

Pe aici însă nu sînt și aceste probleme. Problemele pe care le au oamenii de aici țin de cu totul alt registru, depășesc cu mult posibilitatea noastră de a percepe întreaga paletă de culori a traiului de acolo. Pe stradă, în magazine, în restaurante, în orice colț al străzii, peste tot unde întorci capul, sînt oameni înarmați, soldați sau agenți ai poliției comunitare, peste tot simți că ești privit, oamenii te cercetează, te analizează. În majoritatea incintelor nu poți intra fără o minimă percheziție: treci prin porți cu senzori, dai geanta la control, eventual mai răspunzi și la un mini interogatoriu.

Diferite moduri de a percepe siguranța

„Dvs. vă simțiți agresați cînd vedeți atîția soldați pe stradă, eu însă mă simt în siguranță.“ Așa am cunoscut-o pe Suzane Klein, o româncă născută la Mediaș în 1943, stabilită în Israel din anii ’60, fosta șefă a Arhivelor Bibliotecii Naționale din Israel.

„M-am înscris să plec în Israel încă de la Universitate. Era destul de greu, dar era o perioadă în care România vindea evreii. Nu știu cît s-a plătit pentru mine, dar erau prețuri diferite în funcție de studii. Am hotărît că trebuie să merg într-o țară unde pot să-mi spun părerea, unde pot vorbi liber.“

A sosit în Israel pe 5 februarie, în 1966, pe cont propriu. „Aveam 23 de ani. A fost un șoc venirea aici, dar un șoc în bine. Credeam că aici totul e pustiu, că nu sînt flori. Peisajul, în primul rînd, m-a umplut de speranță.“ Părinții săi, tatăl – ungur, mama – nemțoaică… „noi am crescut cu limba maghiară. Pînă în clasa I am vorbit în casă ungurește, și doar pe stradă săsește. Mama nu vorbea germană acasă și n-a vrut să vorbească niciodată cu noi această limbă, din cauza Holocaustului.“ Suzane Klein a învățat, mai apoi, pe lîngă germană, ungurește și română, limbile engleză, ebraică, rusă și franceză. (E de la sine înțeles că știe și latina.)

„Aici a trebuit să învăț ebraica, iar după un an am făcut un curs de biblioteconomie, Școala de arhivari și bibliotecari.“ Așa a ajuns să lucreze la Biblioteca Națională, unde a rămas 38 de ani. La un moment dat, a încercat să se angajeze în armată, imediat după Războiul de 6 zile, cînd i s-a oferit un post de traducător de limba rusă. „M-au întrebat însă unde îmi este familia, iar cînd am răspuns: România, mi-am dat seama că nu aveam nici o șansă. Nu luau pe nimeni care avea rude în țările comuniste, de frica șantajului care ar fi putut avea loc. Se presupunea că autoritățile comuniste îți puteau aresta oricînd un membru al familiei, iar tu trebuia să oferi informații contra eliberării sale.“ S-a întors în România de două ori. În 1972 și în 2005. „N-am fost mai des din mai multe motive. În primul rînd, cînd eram tînără, nu aveam bani. Din banii pe care îi economiseam, trimiteam pachete. Cu cafea, supe, ciocolată, lapte praf, tot felul de lucruri alimentare…“ Ultima impresie pe care a avut-o din revenirea în Bucureștiul anilor 2000 a fost lăsată de gropile și urîțenia Capitalei.

Acum e pensionară. Diferită de pensionarii de la noi. „Vreau să spun că sînt așa de ocupată de cînd sînt pensionară că nu am timp să fac nimic. Mă gîndesc cum am putut face atîtea lucruri cînd eram angajată.“ Viața ei se desfășoară între sala de gimnastică, întîlniri cu prietenii, colaborări cu diferite reviste și călătorii.

Despre viața în general în Israel… „e extrem de grea. Avem o situație precară, nicăieri în lume nu există condițiile care există aici și nimeni nu are o înțelegere reală pentru poporul evreu“. Pe strada unde locuiește au fost trei atentate, ea însăși fiind supraviețuitoarea unui atentat care a avut loc la cafeneaua Bibliotecii Naționale, primul după Războiul de 6 zile. Cu toate acestea, niciodată nu s-a gîndit să revină definitiv în România. Dacă aici se simte în siguranță? „Siguranța – mărturisește – este un fel de a spune... ne-am obișnuit. Dvs. vă speriați, dar eu cînd văd poliție și soldați pe stradă... atunci mă simt cu adevărat în siguranță.“

Despre identitatea ei multiculturală mărturisește că, deși gîndește românește, numără în ungurește. Glumește zicînd că din cauză că știe multe limbi, le vorbește pe toate „pe ungurește“.

Acasă? „Aici, în Israel, mă simt acasă, dar cînd am fost întrebată de o prietenă unde plec anul acesta, în străinătate, am răspuns fără să mă gîndesc: nu mă duc în străinătate, mă întorc în țară.“

Cultura străzilor – Jaffa Road

La periferia Ierusalimului, numele străzilor sînt scrise doar în ebraică. Abia după ce deslușești nițel harta, după ce înaintezi spre centru, denumirile încep să fie bilingve. Adică ebraică și engleză. Cu toate astea, cu cît colinzi mai departe de renumitul Jaffa Road, bulevardul care trece prin centru și de care sînt legate mai toate destinațiile urbane și turistice, cu cît te pierzi pe străduțele pietruite, cu atît poți simți mai mult viața reală a Ierusalimului ne-turistic.

Tineri, bătrîni, mame cu copii, evrei ortodocși cu haine lungi, negre, cu zulufii tradiționali ițiți de sub pălăriile înalte, dar și cu căști de iPod în urechi sau vorbind la celulare (nici ortodoxia lor nu pare a mai fi ce a fost), dughene simple, pline cu mirodenii sau chinezării, tricouri cu inscripții, kitschuri sau obiecte de cult (marea parte a suvenirurilor pe care le poți găsi aici sînt obiecte religioase) și oameni. Oameni pașnici, zîmbitori, toți vorbitori de limba engleză. „Eu sînt palestinian“ – povestește un proprietar de magazin, încercînd să-mi vîndă un tricou pe care scrie „I love Israel“. Întreb cum se împacă politica cu oamenii. Îmi răspunde: oamenii nu se împacă cu politica; el vrea doar să fie bine, dar, din păcate, sufletul oamenilor e prea învrăjbit de orgoliu, ca să se poată găsi acum o soluție reală la conflictul din Gaza.

Pe cînd vorbeam, deși viața acelei după-amieze obișnuite părea a decurge absolut normal, iluzia a fost dintr-odată spulberată cînd din senin alături de noi a izbucnit un simplu conflict stradal; nimic ciudat, însă în nici cinci minute, un grup de bărbați, în civil, apăruți de nu se știe unde, cu legitimații și voci joase, s-au interpus între scandalagii, dezamorsînd pe loc situația.

„Poliția secretă“ – îmi explică altcineva cînd întreb ce s-a întîmplat. În Ierusalim, rata criminalității este foarte mică datorită prezenței acestor agenți incognito pe stradă. Bineînțeles, totul se compensează. Poate nu chiar în Orașul Sfînt, unde atentatele sînt mai puține. „Aici sîntem toți“, mai spune, referindu-se la cele trei mari religii existente aici, un vînzător la un magazin aflat pe Via Dolorosa, al cărui frate este dentist în Timișoara, căsătorit și stabilit acolo de peste cinci ani. Vînzătorul îmi face chiar o reducere – necerută – tocmai pentru că „România este în inima mea“.

Interogatoriu de la revedere

„La plecarea din Israel, controlul este mult mai strict decît cel de la sosire“ – cu avertismentul acesta am pornit de la hotel spre Ben Gurion. De cum pășesc în interiorul aeroportului, sînt preluată de un agent de pază. „Unde merg?“ „Ce număr are avionul?“ „La ce oră pleacă?“

Sînt condusă mai apoi pe un culoar, unde intru în custodia altui agent. Aceleași întrebări, de data aceasta însă tonul părea mai inchizitor. Scopul vizitei? Tîrgul Internațional de Carte? Dar bine, tîrgul de carte nu s-a terminat încă, de ce plec mai devreme? La răspunsul meu, legat de bani, mai precis de lipsa lor, masca agentului s-a clintit, doar nițel, într-o tentativă de surîs. Tentativa a fost blocată destul de repede de o altă atitudine, de data aceasta destul de agresivă. „Noi nu glumim aici, ce meserie spuneați că aveți?“

Jurnalist… „Ce ați scris în ultimul articol și la ce dată a apărut? Dacă vă caut pe net, vă găsesc?“

Pare nemulțumit. Agentul îmi ia pașaportul. Pare nervos. Se îndepărtează puțin, la un birou unde se află un calculator și de unde este sigur că îl pot vedea. Discută cu alți trei agenți, toți îmi aruncă priviri neîncrezătoare, dau din cap ca și cum „s-ar fi prins“ că de fapt vreau să provoc un atentat. Între timp mai vine o doamnă în uniformă, foarte amabilă, mă întreabă la ce oră am avionul, care este destinația… și ce mai fac, așa în general. După care și aceasta se acrește brusc și-mi dă senzația că sînt o infractoare demascată.

După alte zeci de minute, la mine vine altcineva. Pare a fi un superior. Îmi ține pașaportul în mînă, îl deschide, îl închide, îl întoarce pe toate părțile. Reia toate întrebările, de la numărul avionului la data apariției ultimului meu articol. Îmi urmărește calm și atent orice reacție, îmi privește degetele mîinii, limbajul corpului (dar chiar, de ce oare mă balansez de pe un picior pe altul?).

La finele interogatoriului însă, superiorul lasă capul în jos, mai privește o dată în pașaport, oftează, mă privește drept în ochi, îmi zîmbește ușor și-mi spune, pe un ton resemnat, rece și foarte amabil: „Ne scuzați pentru tot acest interogatoriu, dar ne este frică. Puteți trece“.

Și trec. Trec și de ultimele controale, mai lejere, cumpăr niște dulciuri, urc în avion. Timpul enorm pe care mi-l alocasem înaintea îmbarcării a trecut ca un minut. Oftez, ușurată pentru mine, cu inima plină totuși de o greutate nedeslușită. Eu mă întorc în țara mea, la problemele noastre sociale, la cîinii noștri comunitari și la primarii care jumulesc parcurile. Și-ar trebui să fiu fericită. Și sînt. Mîine și ziua de poimîine, și cele care urmează îmi oferă acest minimum de normalitate.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Evreii si-au intarit prezenta in Ierusalimul vechi

Mesaj Scris de Admin la data de 10.04.09 19:59

Evreii si-au intarit prezenta in Ierusalimul vechi
http://www.gardianul.ro/Evreii-si-au-intarit-prezenta-in-Ierusalimul-vechi-s133109.html
O afacere cu un teren, în care este implicat un fost arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe din Ierusalim, care ramâne înca învaluita în controversa si mister, la 5 ani dupa ce a fost facuta publica, a ajuns acum un caz în instanta, având dedesubturi politice, informeaza Lacasuri Ortodoxe. Emmanoil Skopelitis, fostul Patriarh Irineu I între 2001 si 2005 (foto), este banuit ca ar fi concesionat pentru 198 de ani câteva parcele de teren din proprietatea Bisericii din estul Ierusalimului dezvoltatorilor israelieni. Validitatea acestei tranzactii este disputata de Biserica. În ultimele rasturnari ale acestei lungi povesti, un avocat reprezentând opt dintre cele aproximativ 30 de familii arabe care locuiesc într-una din zonele aflate în discutie a cerut Curtii din Ierusalim sa respinga actiunea în instanta împotriva Patriarhatului Greciei, prin care se cere scoaterea rezidentilor. „Pâna când curtea va decide cui apartine terenul nu are rost sa discutam problema evacuarii rezidentilor”, a spus avocatul Renato Jarach. Familiile care traiesc pe acest teren au locuinte subventionate de stat (diur mugan). Patriarhul Irineu a fost înlaturat din pozitia de Intaistatator în urma unor dispuneri a proprietatii Bisericii într-un mod prin care prezenta evreiasca în Orasul Vechi s-a întarit. El a spus ca Nicolas Papadimas, fostul trezorier al Bisericii, a semnat contractele fara stiinta sa. Papadimas, care a fugit din tara si este cautat de Interpol pentru furtul a milioane de dolari de la Patriarhie, este înca în libertate si se presupune ca se afla în America de Sud. Biserica spune ca Papadimas nu avea autoritatea sa semneze astfel de contracte si ca tranzactiile sunt, prin urmare, ilegale. Dreptul de proprietate este acum stabilit de curtea judecatoreasca. Zvonurile despre transferurile de proprietati catre evrei i-au suparat pe arabii care constituie cea mai mare parte dintre cei 100 000 de ortodocsi din Tara Sfânta. Proprietatile concesionate catre Berishford Investments Limited si Richards Marketing Corp includ Hotelul Imperial si hotelurile Petra din interiorul Portii Jaffa, din Vechea cetate a Ierusalimului.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Asezamintele romanesti de la Ierusalim si Ierihon au nevoie

Mesaj Scris de Admin la data de 06.04.09 15:20

Asezamintele romanesti de la Ierusalim si Ierihon au nevoie de sprijin financiar


Asezamintele romanesti de la Ierusalim si Ierihon au nevoie de sprijin financiar din partea credinciosilor, Patriarhia Romana deschizand trei conturi bancare pentru donatii, transmite care citeaza Basilica.

La Asezamantul Romanesc de la Ierihon sunt in derulare lucrari de pictare a celui de-al doilea paraclis si de constructie a unei case pentru pelerinii romani, care va purta numele „Bunul samarinean".

Cei care doresc sa sprijine financiar Asezamintele romanesti de la Ierusalim si Ierihon, pentru a definitiva lucrarile de constructie si pentru a primi pelerini romani, pot depune sume de bani in urmatoarele conturi bancare deschise la BCR, sector 4, Bucuresti, PATRIARHIA ROMANA, Asezamantul Ortodox Roman de la lerusalim:

- dolari: RO57 RNCB 0075 0048 9503 0037

- euro: RO84 RNCB 0075 0048 9503 0036

- lei: RO14 RNCB 0075 0048 9503 0035
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Povestea unui burlac din Ierusalim câștigă la NexT

Mesaj Scris de Admin la data de 06.04.09 7:34

Povestea unui burlac din Ierusalim câștigă la NexT

Istoriile din Israel, Islanda și Marea Britanie s-au impus la NexT 2009. Criticii străini au remarcat asemănările dintre filmele românești și obsesia autohtonă pentru emigrare.
Trofeul Festivalului NexT i-a revenit producției israeliene “Himnon” (“Imn”), pentru “compoziția strălucită și folosirea unui limbaj cinematografic proaspăt și personal, într-o manieră simplă și îndrăzneață”, după cum a motivat juriul. Filmul regizat de Elad Keidan surprinde povestea unui burlac de vârsta a doua, din suburbiile Ierusalimului, care descoperă că și cele mai comune zile pot lua o turnură interesantă. Acest premiu pentru Cel mai bun film constă în suma de 4.000 de euro, oferită de Institutul Cultural Român (ICR), și în produse profesionale pentru producție de film în valoare de 3.000 de euro, oferite de Kodak Cinelabs România. Scurtmetrajul a fost deja răsplătit cu Premiul Cinefondation la Cannes în 2008, cu Premiul I la Tel Aviv IFF în 2008, Premiul al doilea în Student Competition la San Sebastian Film Festival 2008, Marele Premiu IFF Mediaschool, Lodz, în 2008, și Best Fiction Film la VGIK IFF, Moscova, 2008.

Premiul “Cristian Nemescu” pentru Cel mai bun regizor și l-a adjudecat islandezul Runar Runarsson, cu pelicula “Smafuglar” (“Doi Porumbei”), pentru “limbajul poetic puternic, stăpânit la perfecție”.
Scurtmetrajul britanic “Cherries” (“Recruți”) a primit, pentru Cea mai bună coloană sonoră din competiție, Premiul “Andrei Toncu”. Cele două premii sunt în valoare de 2.000 de euro fiecare, bani oferiți de ICR. Cele două mențiuni speciale au fost acordate peliculelor franceze “Taxi Wala” și “Le Mort N’Entend Pas Sonner les Cloches” (“Mortul Nu Aude Clopotele”).

La secțiunea Cel mai bun film românesc, premiantul a fost filmul “Nunta lui Oli”, în regia lui Tudor Cristian Jurgiu, care prezintă o poveste dulce-amăruie despre familii despărțite și părinți singuri. Premiul constă în suma de 3.500 de euro pentru servicii de postproducție și două săptămâni de promovare prin intermediul Cocor Media. Festivalul a avut și un Premiu al Publicului, acordat, în urma votului spectatorilor veniți la NexT, peliculei britanice “All My Dreams on VHS” (“Toate Visele Mele pe VHS”).

La o masă rotundă organizată în cadrul evenimentului “Romania on the Movie Map”, criticii de film din străinătate au vorbit despre atenția de care se bucură cinematografia românească. Criticii străini au vizionat la NexT cele mai noi producții autohtone, printre care “Francesca” de Bobby Păunescu, “Medalia de onoare” de Călin Netzer, “Felicia înainte de toate” de Răzvan Rădulescu, “Cea mai fericită fată din lume” de Radu Jude și “Polițist, adj.” de Corneliu Porumboiu. Scott Foundas, critic de film al publicației “L.A. Weekly”, a declarat că “toată lumea vrea să vadă cel mai recent film românesc și se așteaptă la o capodoperă”, iar Dan Făinaru, care scrie pentru “Screen International”, a subliniat că “ce rămâne după un val cinematografic este o serie de regizori care își fac propriile filme” și că cineaștii au nevoie de public: “Film nu înseamnă un om care stă singur într-un cinematograf și salivează”. Criticului Ronald Bergan, colaborator al “The Guardian”, i se pare că filmele românești seamănă între ele prin tematică și estetică: “Am văzut șase filme, dar am impresia că am văzut un singur film, despre o fată care vrea să emigreze și care nu se înțelege cu părinții ei”, a insistat criticul, referindu-se la producția “Francesca”, despre o educatoare ce se visează emigrantă, combinată cu “Cea mai fericită fată din lume”, despre un conflict de familie, plus “Felicia înainte de toate”, despre o tânără care vine din străinătate să-și viziteze părinții. Concluzia criticului de la “The Guardian”: “Se pare că România este o țară care alungă oamenii”.

Festivalul de Scurt și Mediu Metraj NexT, a cărui a treia ediție a avut loc între 1 și 5 aprilie, este dedicat memoriei regizorului Cristian Nemescu și a sunetistului Andrei Toncu, decedați în 2006 în urma unui accident rutier.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Templul din Ierusalim

Mesaj Scris de Admin la data de 17.02.09 11:10

Templul din Ierusalim
Pe la anul 967 î.Hr., regele Israelului, Solomon (972-933), înalță la Ierusalim un templu pentru a adăposti Chivotul Legământului, simbol al revelației divine.
Acest cufăr prețios conține cele două table de piatră. Documentul este evocat în Biblie, în principal, prin cele Zece Porunci. În 587, primul templu din Ierusalim este distrus de armatele regelui babilonian. 70 de ani mai târziu, el este înlocuit cu un al doilea templu. Acest edificiu, strâmt și vechi, este cel pe care regele Irod (37- 4 Î.Hr.) l-a mărit și înfrumusețat. În anul 70 d.Hr., la doar câțiva ani de la terminarea lui, templul este incendiat de romani. După această tragedie, a mai rămas din terasă doar un zid, zidul vestic, sau Zidul Plângerii. În 967 Î.Hr., Solomon decide să instaleze casa Chivotului Legământului pe muntele Moriah.
El înalță acolo un monument care, chiar dacă de dimensiuni mici, este impunător. Regele Solomon a condus timp de mai mult de patruzeci de ani cel mai puternic regat din istoria Israelului. Era faimos pentru înțelepciune și apreciat pentru a fi construit marele Templu al lui Dumnezeu, în Ierusalim și pentru că a adus o perioadă de pace și prosperitate fără precedent în regat. Coloanele de la intrarea în templu, simbolizau puterea lui Dumnezeu. Templul închipuia și prefigura cosmosul. Iosif Flaviu, vorbind despre semnificația cosmică a Templului, spune: „chivotul legii, cu elementele lui sacre, simboliza natura universului”. În 587, însă, trupele regelui Babilonului, Nabucodonosor (604-562 Î.Hr.) distrug Ierusalimul, prădând și incendiind templul. 70 de ani mai târziu, evreii termină cel de al doilea templu, copie modestă a primului. 500 de ani se scurg înainte ca regele Irod să hotărască să se reconstruiască monumentul la o scară amplă.
El lărgește colina templului și amenajează pe noul spațiu o curte mărginită de porticuri, piața celor care nu sunt neapărat evrei, deschisă tuturor, evrei sau ne-evrei. Acolo stau negustorii de porumbei și de produse necesare jertfelor și cămătarii pe care Iisus - după relatarea din Evanghelii - se va chinui să-i alunge, considerând că nu sunt demni de împrejurimile locului sfânt în care este venerat Tatăl Său.
http://www.atac-online.ro/16-02-2009/Templul-din-Ierusalim.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

-----Un moldovean la Ierusalim.

Mesaj Scris de Admin la data de 06.02.09 19:10

Un moldovean la Ierusalim. Noua stea a politicii israeliene e un fost DJ din Chisinau
http://www.gardianul.ro/Un-«moldovean»-la-Ierusalim.-Noua-stea-a-politicii-israeliene-e-un-fost-DJ-din-Chisinau-s129073.html
Daca la inceputul anului principal favorit pentru castigarea alegerilor din 10 februarie era considerat seful Likud, Benjamin Netanyahu, acum, cu cateva zile inaintea scrutinului, lucrurile s-au schimbat. Erorile facute de Netanyahu in campanie l-au costat in sondaje, iar cele 30 de locuri din Knesset (din 120) pe care era sigur au inceput sa se reduca. “Dezertorii” au inceput sa migreze spre partidul “Israel Beitenu” (Israelul este casa noastra) condus de Avigdor Lieberman. Dupa ultimele sondaje, partidul lui Lieberman este cotat cu 20 de locuri in Parlament si este pe un trend ascendent. Nu este exclus ca la alegerile din 10 februarie, partidul lui Lieberman sa il depaseasca pe cel al ministrului de externe, Tzipi Livni.
Lieberman, nascut la Chisinau in 1958, a trait in URSS si a lucrat ca DJ la un club din capitala Republicii Moldova si la un post de radio din Baku, inainte de a emigra in Israel, in 1978. Partidul sau, situat la extrema dreapta a scenei politice, pare sa fie marele profitor al greselii lui Netanyahu de a sugera ca il va numi ministru al apararii in viitorul sau guvern pe liderul socialistilor, Ehud Barak. De asemenea, analistii politici subliniaza ca o alta eroare a lui Netanyahu este ca nu a desemnat inca un ministru de finante, in conditiile in care tara este in recesiune economica si somajul este in crestere.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

++Biblia Noului Ierusalim finantata de un evreu-roman

Mesaj Scris de Admin la data de 05.02.09 17:47

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Statuetă unică descoperită la Ierusalim

Mesaj Scris de Admin la data de 29.01.09 7:57

Statuetă unică descoperită la Ierusalim
http://www.atac-online.ro/28-01-2009/Statueta-unica-descoperita-la-Ierusalim.html
INEDIT. O statuetă veche de 1.800 de ani a fost descoperită în Ierusalim și se crede că își are originea în părțile estice ale Imperiului Roman.
„Finisarea figurinei este extraordinară, fiind vizibil chiar și cel mai mic detaliu”, a spus Doron Ben-Ami și Yana Tchekhanovets, directori ai excavațiilor, într-un comunicat. „Nu am găsit nimic asemănător în Israel, este o piesă unică”, a mai adăugat Ben-Ami. Figurina are doar cinci centrimetri și reprezintă chipul unui bărbat cu părul scurt și ondulat și barbă. Arheologii au descoperit uimiți, că figurina era folosită de comercianți pe post de greutate pentru o balanță. Aceștia au găsit mici găuri ce foloseau la agățarea „greutății”. Statueta în miniatură a fost găsită în ruinele unei clădiri care a fost dărâmată de un cutremur în secolul patru sau cinci. Tot acolo au fost găsite un cercel de aur cu perle și un cufăr cu 250 de monede de aur.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Tezaur format din monede din aur pur, descoperit în Ierusali

Mesaj Scris de Admin la data de 29.12.08 19:17

Tezaur format din monede din aur pur, descoperit în Ierusalim

http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=18922&_nr=806

Arheologii israelieni au descoperit 264 de monede din aur, care datează din secolul al VII-lea, în timpul unor săpături efectuate în apropierea vechiului centru istoric al orașului Ierusalim, a anunțat televiziunea publică israeliană. Aceste monede din aur pur, de 24 de carate, poartă efigia împăratului bizantin Heraclius, care a domnit între anii 610 - 641 d.Cr. Tezaurul a fost descoperit într-o nișă ascunsă într-un zid. Arheologii, citați de televiziunea israeliană, nu au putut să explice, deocamdată, din ce motiv proprietarul acestei comori nu s-a mai întors să o recupereze. Această descoperire a fost făcută în timpul săpăturilor arheolog ice efectuate în „cetatea lui David“, un sit antic din Ierusalim, aflat în partea orientală a orașului.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Descoperire de exceptie la Ierusalim

Mesaj Scris de Admin la data de 27.12.08 22:57

Descoperire de exceptie la Ierusalim
Un fragment dintr-un sarcofag al unui mare preot, care a slujit in perioada celui de-al doilea Templu Iudeu, a fost descoperit în partea de nord a Ierusalimului, a anunțat luni, printr-un comunicat, Autoritatea Israeliana a Antichităților.

"O descoperire de exceptie, a avut loc în timpul săpăturilor efectuate în partea de nord a Ierusalimului. Aici s-a găsit un fragment din capacul unui sarcofag, purtând o inscripție tipică epocii celui de-al doilea Templu - în jurul secolului I al erei creștine”, a declarat acest comunicat.

"Fragmentul, cu o lungime de 60 cm. și o lățime de 48 cm., poartă următoarea inscripție, atent sculptată în piatră de calcar: Ben Hacohen HaGadol (Mare Preot)".
Preoții aparțineau tribului Cohen, conform tradiției religioase evreiești.

Totodată, conform comunicatului, "în perioada Celui de-al Doilea Templu, slujeau mulți preoți aici, deci este aproape imposibil de știut la cine se referă această inscripție. Dar este foarte probabil ca acest preot să fi slujit între anii 30 și 70 ai erei creștine."

Comunicatul a mai precizat că, printre cei mai mari preoți ai acelei perioade, se cunosc deja următoarele nume: Caiafas Bar Yossef, Theofilus (Yediddiya) Hanan Ben, Ben Simon Boetus, și Hanan Ben Hanan.

Săpăturile s-au desfășurat sub îndrumarea Ministerului Israelian al Apararii, de-a lungul "barierei de separare" dintre Israel și Cisiordania.


“Cu această ocazie au mai fost decoperite și alte vestigii arheologice, dintre care cele mai importante ar fi bazinele și rezervoarele (cisternă) datând din perioada celui de-al doilea Templu Iudeu și de la începutul erei islamice" a mai precizat Autoritatea Israeliana a Antichităților. KSLCatalin . (continuare)
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Patriarhul latin de Ierusalim anunta vizita Papei in 2009

Mesaj Scris de Admin la data de 26.12.08 16:01

Patriarhul latin de Ierusalim anunta vizita Papei in 2009Papa Benedict al XVI-lea va efectua prima sa vizita in Tara Sfanta in luna mai a anului viitor, a anuntat, ieri, patriarhul latin al Ierusalimului, Fuad Twal, in mesajul sau de Craciun.
Inaltul ierarh a lansat si un apel la incetarea “ocupatiei si nedreptatii” in Tara Sfanta si si-a exprimat ingrijorarea fata de viitorul Ierusalimului “sugrumat de colonii”. Monseniorul Twal si-a exprimat totodata ingrijorarea fata de crestinii care traiesc pe “pamantul natal al lui Hristos” si care, “descurajati de lipsa de pace si deteriorarea situatiei politice, emigreaza”.
Patriarhul latin s-a declarat de asemenea ingrijorat de viitorul Orasului Sfant Ierusalim. “Nu uitam ce divizeaza Orasul Sfant: cupiditatea, nedreptatea si violenta, fara a vorbi de construirea coloniilor care-l sugruma”, a spus monseniorul Twal.
El a respins controversata bariera ridicata in Cisiordania de catre Israel si sutele de baraje care limiteaza libertatea de circulatie a palestinienilor. “Constatam cu durere si profunda tristete cati civili sunt blocati, cate ziduri si bariere sunt inaltate, creand violenta si umilire, generand ranchiuna si ura”, a subliniat patriarhul latin, citind Mesajul de Craciun in fata ziaristilor, la Ierusalim.
Monseniorul Twal si-a indreptat atentia catre credinciosi si catre toti cetatenii din Tara Sfanta care traiesc “in conditii degradate” si in special la “asediul nedrept” impus Fasiei Gaza, care, potrivit patriarhului latin, afecteaza sute de mii de nevinovati. Patriarhul latin a mai anuntat in Mesajul sau de Craciun ca Papa Benedict al XVI-lea va efectua in luna mai prima sa vizita in Tara Sfanta.
“Avem bucuria sa va anuntam ca Sanctitatea-Sa, papa Benedict al XVI-lea, are in proiect sa vina in pelerinaj in Tara Sfanta in luna mai”, a declarat patriarhul latin, in mesajul citit la Ierusalim.
Patriarhia latina de la Ierusalim a denuntat, aproape in fiecare an, blocada israeliana care impidica pelerinii crestini din toata lumea sa viziteze de Craciun atat Ierusalimul, proclamat “capitala eterna” a statului evreu, cat si Bethleemul si Nazaret, locuite de palestinieni musulmani si crestini, aflat in Teritoriile Autonome Palestiniene. Bariera de securitate separa insa cele doua localitati, iar accesul turistilor si pelerinilor in orasul Nasterii Mantuitorului este controlat strict de armata israeliana si chiar interzis uneori sub pretextul lipsei de securitate sau a riscului de atentate teroriste.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Israelul cedeaza rusilor o proprietate a Romanovilor din Ier

Mesaj Scris de Admin la data de 15.11.08 17:21

Israelul cedeaza rusilor o proprietate a Romanovilor din Ierusalim
http://www.gardianul.ro/Israelul-cedeaza-rusilor-o-proprietate-a-Romanovilor-din-Ierusalim--s124366.html
Guvernul israelian a votat recent acordarea Casei Serghei, din Ierusalim, o proprietate a familiei Romanov, care a domnit în Rusia tarista, statului rus, a spus purtatorul de cuvânt Mark Regev. „Aceasta proprietate a apartinut Printului Serghei. A fost o proprietate privata ... asa ca statul rus nu trebuie neaparat sa-si recupereze dreptul de proprietate“, a declarat Alexandre Zanemonets, un profesor universitar de istorie bizantina. Cladirea, care este situata în partea vestica a centrului Ierusalimului, a fost motivul unor negocieri pe termen lung, a explicat Margalit Eitan, un diplomat al Ministerului de Externe israelian. O perioada, aceasta a fost locuinta pentru numarul mare de pelerini ortodocsi rusi din Tara Sfânta. Deschisa în 1890, Casa Serghei a fost o casa de gazduire a pelerinilor aristocrati. În perioada sovietica, numarul pelerinilor rusi a scazut la mai putin de 1.000 pe an, dar a crescut la caderea Uniunii Sovietice.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Cercel vechi de 2000 de ani, gasit in Ierusalim

Mesaj Scris de Admin la data de 11.11.08 15:39

Cercel vechi de 2000 de ani, gasit in Ierusalim
Citiva arheologi au descoperit in Ierusalim un cercel perfect conservat care dateaza din vremea Imperiului Roman, a anuntat Autoritatea antichitatilor din Israel. Cercelul de aur este compus din trei perle si doua smaralde si dateaza din perioada secolul I inainte de Hristos, potrivit unui comunicat al Autoritatii antichitatilor din Israel. Bijuteria a fost descoperita in timpul unor sapaturi la citeva ruine care dateaza din epoca bizantina, aflate dintr-un cartier din Ierusalimul de Est. "Cercelul este atit de bine pastrat incit pare ca a fost fabricat ieri", precizeaza specialistii.



avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Pe axa Ierusalim...Ramallah...cerul gurii

Mesaj Scris de Admin la data de 23.07.08 17:14

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Obama, aflat la Ierusalim, califică Israelul

Mesaj Scris de Admin la data de 23.07.08 17:08

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

George W. Bush, tinta unui atac terorist la Ierusalim

Mesaj Scris de Admin la data de 19.07.08 19:30

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Tunel datand din epoca lui Iisus, la Ierusalim

Mesaj Scris de Admin la data de 27.06.08 22:40

Tunel datand din epoca lui Iisus, la Ierusalim


Arheologii israelieni au descoperit la Ierusalim un tunel cu o lungime de aproximativ 70 de metri, datand din epoca lui Iisus, pe unde locuitorii orasului sfant au fugit in timpul asediului...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Vizita parlamentara in Ierusalim

Mesaj Scris de Admin la data de 18.05.08 10:16

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

-----Ierusalim, orasul lui Dumnezeu

Mesaj Scris de Admin la data de 27.04.08 18:32


Ierusalim, orasul lui Dumnezeu


Oras incarcat de sacralitate, Ierusalimul este venerat in egala masura de credinciosii celor trei mari religii monoteiste: evrei, crestini si musulmani. Plin de magie, orasul vechi inalta spre soare cladiri construite din acelasi calcar ca si zidurile din jur, inalte de 15 metri. Conform Testamentului aceasta sfanta asezare contine noua zecimi din toata frumusetea Pamantului dar si noua zecimi din toata suferinta si tristetea de pe lume. Pentru credinciosii evrei, istoria orasului incepe cu mai bine de 3000 de ani in urma, cand iudeii, condusi de regele David, au cucerit orasul si l-au declarat capitala sfanta a iudaismului.
Regele Solomon a construit aici palatul sau si templul care-i poarta numele, iar dupa distrugerea sa, un alt templu impunator a fost construit in jurul anului 37 i.Hr., pe vremea domniei regelui Irod, sub ocupatie romana. Din stralucirea de odinioara nu a mai ramas decat o portiune cunoscuta sub numele de „Zidul Plangerii”, cladit din blocuri mari de piatra, inalt de 18 metri, simbol al poporului evreu si al unitatii sale, locul unde mii de credinciosi isi scriu dorintele pe hartiute si le infig in crapaturile vechii constructii. Zidul se afla in apropierea stancii pe care traditia spune ca Dumnezeu i s-a aratat lui Abraham.
In partea opusa acestuia se afla Muntele Maslinilor, cu vestita gradina in care s-a rugat Iisus inainte de prinderea sa. In secolul al IV-lea s-a ridicat aici un altar care a fost largit de-a lungul vremii si intre 1919-1924 s-a construit „Biserica Tuturor Natiunilor” dupa planurile arhitectului Antonio Barluzzi si prin contributia multor tari ale caror steme au fost gravate pe bolta. Drumul parcurs de Iisus cu crucea in spinare, Via Dolorosa, se intinde de la Cetatea Antonia pana la Muntele Calvaria, si este marcat de diferitele opriri ale Mantuitorului.
Cea de a patra oprire este indicata de un mic oratoriu marcand locul unde Iisus s-a intalnit cu mama Lui. In secolul al IV-lea crestinii au ridicat pe stanca de deasupra mormantului Mantuitorului Biserica Invierii, care in 1149 a fost inlocuita de cruciati cu Biserica Sfantului Mormant. Zidul din piatra cenusie care inconjoara „orasul vechi” a fost ridicat in secolul al XVI-lea.
Are lungimea de 4 kilometri si sapte porti dintre care cea mai frumoasa este Poarta Damascului. La sud-vest de Ierusalimul vechi se afla Muntele Sion, unde se crede ca a avut loc Cina cea de Taina si unde Iisus i s-a aratat Mariei, iar mai tarziu, de Rusalii, Apostolilor. Cruciatii au ridicat aici Sala Cinei, dar musulmanii au transformat-o in moschee si, multa vreme, accesul crestinilor a fost interzis.
Orasul este in egala masura sfant si pentru musulmanii care il considera al treilea ca importanta religioasa dupa Mecca si Medina. Cand in secolul al VII-lea califul Omar a cucerit Ierusalimul, pe locul unde se spune ca Mahomed s-a urcat la ceruri, respectiv pe Muntele Templului a ridicat Domul octogonal, o capodopera de arhitectura islamica, imbracat in email verde-albastrui, luminat de 36 de ferestre si avand o cupola aurita. Pe langa acest templu inchinat profetului exista si uriasa moschee pentagonala Al Aqsa, ridicata in numele islamismului ca religie.
Multimea locaselor de rugaciune pentru diversele religii, capele, manastiri, moschei, sinagogi, fac din Ierusalim un oras nu doar incarcat de istorie ci si un adevarat „Oras al lui Dumnezeu”.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Sindromul Yerushalayim

Mesaj Scris de Admin la data de 11.04.08 8:29

Sindromul Yerushalayim

http://www.gandul.info/puterea-gandului/sindromul-yerushalayim.html?4237;2539885

Dacă ne-am citi viața invers, de la sfârșit la început, așa cum citim Torah, poate n-am ajunge niciodată la început. Poate cea mai veche amintire ar deveni ultima. Am închide ochii atunci când i-am deschis prima oară asupra lumii.
Astăzi te iau de mână și ne plimbăm prin Yerushalayim, până la apus, când începe Sabbatul. E vineri dimineață și aerul e subțire ca o vocală între două consoane. Pășim și plutim ca masoreții peste textul Cărților. Dacă intrăm în Orașul Vechi prin Poarta Leilor sau am intra prin toate opt, o să mai auzim în urmă, din Cartierul de Est, glasurile muezinilor picurând din minarete, apoi parcă porțile s-ar închide în urma noastră. Când negustorii din cetate deschid obloanele, e o forfotă și-o disperare, ca și cum sute de păsări captive ar bate din aripi, toate odată, încercând să iasă din încercuire, prin ziduri. Se-aude încă Shema Zorilor, rugăciunea aceea cântată-vorbită, se-aude tot timpul Shema Israel (Elohai, ata hakol yachol...), încep să se adune și să se risipească pașii pelerinilor purtându-și crucea pe Via Dolorosa. Ne strecurăm printre ei, ținându-ne strâns de mână, să nu ne pierdem, soarele începe să se ridice pe cer ca un steag topit, anunțând victoria încă unei zile. Miroase a mirodenii, a ceasloave umede, a fum de lumânare, a igrasie, a smirnă și-a tămâie.
Suntem în anul 5768 de la Geneză, în luna Nissan, în ziua Vav. Mergem spre Zidul Plângerii, gândul meu te acoperă ca un talit, ca un șal de rugăciune, ținem apusul pe străduțele înguste și ticsite de lume. Ieșim pe platou și mai întâi ne aruncăm în murmurul de lângă Zid ca în Marea Moartă; un murmur și o legănare care te țin la suprafață ca o undă sărată, ca o lacrimă. Avem aceeași dorință, o scriem pe un petic de hârtie, să n-o uite Dumnezeu, o strecurăm într-o crăpătură a zidului.
Aerul se îngroașă și tremură, peste câteva zile va bate hamsinul – vântul acela cald, care vine dinspre Africa, coborâm din cetate ca din scrânciob în Orașul Nou și, înainte de a apune soarele, nimerim într-o piață, un shuk colorat țipător, o isterie de fructe, de legume, de pești, de țoale, prin care se văd de departe, mișună căciulile de blană ale ultraortodocșilor, învârtindu-se de la o tarabă la alta, târguindu-se, cumpărând și plătind. Ne ciocnim de vestoane militare, de civili de la periferie, din stradă se aud sirene, nu te speria, toți sunt cuprinși de un fel de grabă frenetică. Și, dintr-odată, de undeva, parcă din toate părțile – un sunet ciudat, tânguit, ca de corn de vânătoare, acoperă tot și, dacă te uiți cu atenție, deslușești în mulțime un omuleț nervos, care suflă în șofar, anunțând că piața se închide și va începe Sabbatul...
Te duc pe strada Hillel 18, să ascultăm muzică de jazz în „Syndrom Bar”, la ora când, în casele credincioșilor, se aprind lumânările de Sabbat și, acoperindu-și ochii cu mâinile, oamenii spun prima rugăciune: „Barukh atah Adonai Eloheinu, melekh ha’ olam...”

Sabbat Shalom, îți șoptesc. Întunericul coboară violent peste noi și ne îngenunchează.
Agenția Reuters: O tulburare psihică rară, cunoscută sub numele „sindromul Ierusalim”, îi poate determina pe turiștii din Orașul Sfânt să trăiască până la paroxism credința. Într-un articol publicat în British Journal of Psychiatry, George Katz, cercetător în cadrul Centrului de Sănătate Mintală Kfar Shaul din Ierusalim, descrie cele șapte etape ale sindromului...
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Mii de pelerini au ajuns la Ierusalim pentru Sărbătoarea Paș

Mesaj Scris de Admin la data de 22.03.08 15:15

Mii de pelerini au ajuns la Ierusalim pentru Sărbătoarea Paștelui
Vineri 21 martie 2008, 17:47


Mii de creștini au pornit astăzi într-un pelerinaj în Cetatea Ierusalimului. În Vinerea Mare din ajunul Paștelui Catolic, pelerinii refac Drumul Crucii, pe care se presupune că a mers și... continuare
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

++Expozitie de pictura la Muzeul Israelului din Ierusalim

Mesaj Scris de Admin la data de 02.03.08 13:07

avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Pastele la Ierusalim, 820 euro

Mesaj Scris de Admin la data de 24.02.08 12:44

Pastele la Ierusalim, 820 euro Pentru ca mai sunt doar doua luni pana la Sfintele Sarbatori Pascale, agentiile de turism au intrat in priza si se intrec in oferte care mai de care mai tentante. Cei care vor sa isi aranjeze un concediu ca la carte trebuie sa se pregateasca din timp si, in functie de destinatia dorita, sa aleaga cea mai potrivita oferta. Iata cateva dintre cele mai tentante oferte.
Pelerinaj in Tara Sfanta
Nu putini sunt cei care viseaza sa-si petreaca, macar o data in viata, Sarbatorile de Paste in Tara Sfanta. In ultimii ani, agentiile ofera pachete speciale pentru aceasta destinatie. Astfel, pentru un sejur de 8 zile/7 nopti (perioada: 24 aprilie ? 1 mai) va trebui sa scoateti din buzunar 820 euro (Agentia Elysee, www.elysee.ro). In acest pret sunt incluse transportul cu avionul si cazarea la un hotel de trei sau patru stele, in regim demipensiune.
Agentia Paralela 45 (www.paralela45.ro) are in oferta un pelerinaj pe itinerariul Ierusalim - Bethleem - Pustiul Hozera - Nazaret - Cana - Tiberias - Capernaum - Akko - Haifa, la 769 euro + 180 de lei. In pret sunt incluse sapte nopti de cazare cu mic dejun, in hoteluri de trei si patru stele.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

8 iulie 1099 - cucerirea Ierusalimului de catre cruciati

Mesaj Scris de Admin la data de 09.02.08 18:16

8 iulie 1099 - cucerirea Ierusalimului de catre cruciati

Razboiul sfânt pentru Mormântul Domnului
Cruciadele, cele mai mari operatiuni militare pe care le-a intreprins vreodata Occidentul medieval, au marcat un moment semnificativ al istoriei civilizatiei. Pâna in secolul al XIX-lea, cruciadele au fost analizate exclusiv sub aspectul lor religios, cu toate ca au avut cauze si efecte de natura diferita: economice, sociale, politice si demografice. Ideea centrala a ramas aceea a eliberarii Sfântului Mormânt de sub ocupatia musulmana. ”Razboiul sfânt” n-a fost o tema specifica lumii islamice.
In anul 1071, turcii seldgiucizi au atacat Siria si Imperiul bizantin. Dupa catastrofala infrângere a armatelor bizantine de la Manzikert, musulmanii au ajuns in apropierea Bosforului. Provinciile bizantine din Anatolia si din nordul Siriei au trecut in stapânirea turcilor seldgiucizi. Mii de crestini au fost luati in robie, alte mii au fost masacrate si numeroase biserici au fost profanate sau distruse. Pelerinii si refugiatii au amplificat pericolul reprezentat de Semiluna.

Apelurilepapalitatii

Erau suficiente motive pentru ca papa Grigore al VII-lea sa faca apel la principii crestini, exprimându-si intentia de a organiza o expeditie pentru eliberarea Ierusalimului, a crestinilor din Orient si pentru salvarea Imperiului bizantin. In 1074 si 1075, papa le-a scris contesei Matilda a Toscanei, ducilor de Lorena, de Savoia si de Burgundia, contilor de Toulouse si de Proventa, precum si altor nobili de mai mica importanta, cerându-le sprijinul militar.
Papa anunta ca vrea sa se aseze in fruntea armatei cruciate in aceasta operatiune militara pusa ”in slujba Sfântului Petru”, promitând ca pazitorul portilor raiului ii va recompensa cu privilegii vesnice pe toti cei care vor participa la cruciada. Cu toate ca Grigore al VII-lea afirma ca a reusit sa adune o armata de 50.000 de cavaleri, expeditia nu a mai avut loc, in principal din cauza relatiilor tensionate dintre papalitate si imperiu.
In 1095, la Conciliul de la Clermont papa Urban al II-lea a lansat apelul ca episcopii si abatii sa predice cruciada in toate mediile si clasele sociale. ”Celui care numai din evlavie, si nu pentru a câstiga faima ori bani, va lua calea Ierusalimului pentru a elibera Biserica lui Dumnezeu, sa-i fie socotita calatoria penitenta”, se afirma in Canonul al IX-lea al Conciliului de la Clermont.

Ierusalim: tinta finala

Din nou, intentia papalitatii era limpede: organizarea unei expeditii armate cu dublul scop de a-i ajuta pe crestini si a recuceri teritoriile aflate sub dominatie musulmana, dar si eliberarea Ierusalimului si a mormântului lui Hristos, locuri aflate in mâinile islamicilor din anul 638. ”Este vorba despre o operatiune militara de recucerire, menita sa sprijine cu armele crestinii din Orient si sa reia in posesie Ierusalimul, tinta finala a expeditiei care, tocmai de aceea, este asimilata unui pelerinaj si procura aceleasi binefaceri daca este intreprinsa din evlavie, iar nu din interes personal”, sustine Jean Flori, intr-un studiu dedicat Ierusalimului si cruciadelor.
Exista istorici care tind sa minimalizeze locul Ierusalimului in ideea de cruciada, sustinând ca toti cronicarii si-au scris cronicile dupa cucerirea Cetatii Sfinte, ceea ce le-a influentat puternic conceptia despre cruciada. Cruciada este vazuta, in aceasta viziune, ca fiind o operatiune de ajutorare a Imperiului bizantin, pentru recucerirea teritoriilor pierdute de curând, si nu o operatiune destinata sa elibereze Palestina sau Ierusalimul.
Cu toate acestea, este greu de acceptat ideea ca Urban al II-lea nu a indicat Ierusalimul ca tinta finala a expeditiei, din moment ce discursul sau amintea de devastarile si profanarile survenite in regiunile dintre Ierusalim si Constantinopol: biserici darâmate, altare pângarite si crestini masacrati sau supusi la tot felul de brutalitati. Papa amintea chiar de faptul ca musulmanii ar fi distrus Mormântul Domnului. In plus, doar Ierusalimul putea fi, dupa recucerire, capitala acestui pamânt sfânt, pentru ca el reprezenta trecerea de la vremurile prezente la imparatia lui Dumnezeu ce va sa vie. Ca urmare, scopurile cruciatilor trebuiau sa fie acelea de eliberare a Ierusalimului, de refacere a Sfântului Mormânt si de pedepsire a sarazinilor.
Cruciada saracilor

Prima cruciada a inceput in 1096, prin asa-numita ”cruciada a saracilor”, condusa de Petru Pustnicul si Walther cel Sarac. In drumul lor spre Ierusalim, cele doua armate, de fapt doua multimi anarhice, eterogene si vesnic infometate, au jefuit numeroase orase si sate. Alte trei ”armate”, conduse de Volkmar, Gottschalk si cavalerul brigand Emich von Leisingen si-au inaugurat cruciada masacrând populatia evreiasca din Praga, Mainz, Köln, Trier, Speyer si Worms. Cele trei bande au fost decimate de trupele regale ale Ungariei.
Din toate aceste cohorte de ”cruciati”, cam vreo 25.000 au ajuns in Imperiul bizantin, unde si-au continuat jafurile, chiar dupa ce guvernatorul le-a asigurat hrana. Imparatul Alexios Comnenul s-a grabit sa-i treaca pe malul asiatic al Bosforului. Fara sa astepte sosirea armatelor cavalerilor, acestia au luat cu asalt Niceea. Musulmanii au macelarit cea mai mare parte a acestei asa-zise armate crestine.

Cruciada cavalerilor

A doua parte a cruciadei, având ca destinatie Ierusalimul, a demarat in momentul in care, raspunzând apelului Papei Urban al II-lea, s-au format patru armate feudale, bine organizate si echipate, conduse de conti si duci de mare prestigiu. Nici una nu avea in fruntea sa un rege, pentru simplul motiv ca la data când papa predicase cruciada, imparatul Heinrich al IV-lea al Germaniei si regii Filip I al Frantei si Wilhelm al II-lea al Angliei erau excomunicati de Biserica.
Armatele cruciate au pornit in toamna anului 1096 si dupa ce au urmat drumuri diferite, s-au intâlnit in 1097 la Constantinopol. Imparatul Alexios Comnenul nu avea incredere in baronii occidentali, temându-se de un atac al acestora impotriva orasului. Bizantinul intelegea sa-i trateze ca pe niste mercenari, fara a fi dispus sa le dea ajutor militar, doar daruri, titluri, alimente si solda trupei, si cerându-le in schimb juramântul de fidelitate cuvenit unui suveran. Cruciatii urmau sa-i cedeze toate tinuturile, orasele si cetatile pe care le vor cuceri de la turci si sa le detina doar sub forme de feude imperiale, intrucât apartinusera inainte Imperiului.
Conducatorii cruciati, cu exceptia contelui de Toulouse si a lui Tancred, au depus juramântul vasalic si au fost transportati de flota bizantina in Asia Mica. Primul oras asediat si cucerit a fost Niceea, cruciatii predându-l autoritatii bizantine. Cavalerii crestinatatii si-au continuat drumul spre sud, inaintând in conditii foarte grele, prin stepa, desert, tinuturi devastate de incendii si cu fântânile otravite de turcii aflati in retragere. Pe o caldura torida, cruciatii au reusit sa cucereasca bazele militare ale turcilor din tinuturile Muntilor Taurus.
Antiohia a fost cucerita dupa un asediu de opt luni. Bohemond, cel mai viteaz cruciat, dar si cel mai egoist si mai interesat dintre acestia, a pastrat orasul ca domeniu personal, fara a continua drumul spre Ierusalim. Baudoin de Boulogne, deviind de la traseul stabilit, a cucerit Edessa, intemeind un stat propriu, care a durat o jumatate de secol. Diversiunea celor doi a pus sub semnul intrebarii obiectivul principal al cruciatilor. Doar puterea de convingere a legatului papal a facut ca armata cruciata sa-si continue drumul spre Ierusalim.

Cucerirea Ierusalimului

Ajunsi sub zidurile Ierusalimului, inainte ca musulmanii care stapâneau orasul sa trimita o puternica armata de aparare, cruciatii au inceput asediul care a tinut o luna. Ierusalimul a fost luat cu asalt dupa câteva procesiuni liturgice asemanatoare celor de la cucerirea Ierihonului de catre evreii din Biblie. In timpul asediului, Petru Pustnicul, ca altadata Moise cu ocazia luptei lui Iosua impotriva amalecitilor, a fost insarcinat cu organizarea rugaciunilor si a liturghiilor de imbunare a clerului grec si latin, menite sa câstige sprijinul Cerului. Populatia care s-a predat a fost crutata, restul masacrata, iar evreii au fost adunati intr-o sinagoga in care au fost arsi de vii. Jafurile si omorurile au durat vreme de doua saptamâni.
”Cruciatii strabateau strazile, cu spada sau pumnalul in mâna, omorând orice locuitor pe care-l intâlneau, fara sa crute nici femeile, nici copiii. Spectacolul unui asemenea numar de cadavre era insuportabil; dar masacratorii erau si mai hidosi la infatisare decât victimele lor: din talpi pâna in crestet erau acoperiti de sânge. In incinta insasi a templului erau peste 10.000 de cadavre; cifra la care trebuiau adaugate cadavrele care zaceau pe strazile orasului”, scria marele istoric al primei cruciade, Giullaume, arhiepiscop de Tir.
Acelasi cronicar sustine ca ”... dupa ce au asigurat paza orasului, baronii s-au despartit si s-au dus la locuintele lor. S-au spalat si si-au pus vesminte curate. Apoi au pornit, desculti, intr-un concert de plânsete si de gemete, prin toate locurile orasului pe care le strabatuse Hristos, sarutând urmele talpilor lui...”
”Masacrarea locuitorilor din Ierusalim, evrei si musulmani deopotriva, chiar daca nu a fost generala, cum s-a crezut, nu imbraca in mai mica masura formele unui devotament prin interdictie, imitând si el razboaiele sfinte in numele lui Dumnezeu din timpurile biblice. Cronicarii le inregistreaza fara jena, justificându-le prin faptul ca ele reprezinta pedeapsa pentru nelegiuirile morale si religioase comise de musulmani fata de crestini si de Locurile Sfinte”, afirma Jean Flori.
Asimilarea cruciadei cu razboaiele din Vechiul Testament impotriva popoarelor idolatre, care ocupau Tara Sfânta promisa poporului lui Dumnezeu, este confirmata si de consemnarea de catre cronicarii participanti la cruciada a existentei unui idol al lui Mohamed in Templu, afirmatie fara nici o legatura cu realitatea.

Victoria crestinilor

Vestea eliberarii Sfântului Mormânt a declansat, in Occident, entuziasmul religios al maselor si dorinta de glorie si de cuceriri a feudalilor. Urban al II-lea murise cu doua saptamâni inainte, fara sa se poata bucura de marele succes al cruciadei pe care o propovaduise.
Dupa o saptamâna, baronii s-au reunit sa-l aleaga pe cel care urma sa devina regele Ierusalimului. A fost ales Godefroy de Bouillon, dar acesta n-a acceptat decât titlul de protector al Sfântului Mormânt. ”Domnia” lui a durat un an, pâna la moartea sa, timp in care a respins un contraatac violent al musulmanilor fatimizi din Egipt, in urma bataliei de la Askelon. Victoria crestinilor a fost totala; Ierusalimul a ramas in mâinile cruciatilor. In acelasi timp, a extins granitele regatului spre est, intemeind principatul Galileei. La cinci ani dupa moartea lui Godefroy, fratele acestuia, Baudoin, a fost incoronat ca primul rege al Ierusalimului. In urmatoarele secole, Ierusalimul a fost recucerit de mai multe ori de musulmani si crestini. Astazi, Ierusalimul este considerat oras sfânt de cele trei mari religii monoteiste ale lumii: iudaismul, crestinismul si islamul.

Un cruciat mai ciudat

Emich din Flonheim se credea sau se pretindea a fi trimis de Dumnezeu pentru a deveni regele zilelor de apoi; potrivit profetiilor lui Pseudo-Metodiu, el trebuia sa uneasca sub autoritatea sa grecii si latinii, sa-i converteasca pe evrei si sa adune astfel in spatele sau ”tot Israelul”, evreii si pagânii convertiti, pentru a merge la Ierusalim, unde i-ar fi inapoiat lui Hristos coroana, inainte de a participa impreuna cu el la marea batalie finala impotriva fortelor raului.
Patrunsi de aceste idei, Emich si emulii sai au terorizat comunitatile evreiesti de pe Mosela, de pe Rin, Nekar si Dunare, botezându-i cu forta pe copiii evrei, punând adultii sa aleaga intre botez si moarte, dezamagiti si socati vazând ca prefera sa moara, ucigându-se intre ei intr-un holocaust voluntar, decât sa-si renege credinta.

Dupa cruciada

Dupa cucerirea Ierusalimului, cei mai multi dintre comandanti, considerând ca misiunea lor s-a incheiat, au continuat sa actioneze pe cont propriu. Altii s-au intors acasa, poate dezamagiti de faptul ca Dumnezeu nu a facut sa coboare din ceruri, o data cu Hristos, Ierusalimul ceresc pe care-l asteptau. Viata obisnuita continua sa se desfasoare in acelasi ritm pe acest pamânt al suferintelor.
Raymond de Toulouse si-a consolidat comitatul de Tripoli, devenind un aliat de nadejde al Imperiului bizantin. O vreme, a ramas chiar la Constantinopol. Bohemond a intrat in conflict cu imparatul bizantin, si a reusit sa mareasca teritoriul principatului Antiohiei. Intr-o lupta cu turcii a fost capturat si a ramas prizonier 16 ani, timp in care principatul a fost organizat de nepotul sau, Tancred. Baudoin I, un excelent soldat si om politic, si-a organizat regatul intr-un stat puternic care a polarizat in jurul sau statele cruciatilor, constituind un ansamblu de state-tampon intre musulmanii din Egipt si cei din Asia Mica.

Armatele cruciate

Prima armata cruciata, cea lotharingiana, recrutata in Lorena, Brabant si regiunea renana, a fost condusa de ducele Godefroy de Bouillon, insotit de fratele sau, Baudoin de Boulogne, primul viitor rege al Ierusalimului. A doua, sub conducerea ducelui Normandiei, Robert Courteheuse (fiul lui Wilhelm Cuceritorul) insuma contingente din nordul Frantei. A treia, formata din cavaleri provensali, care mai luptasera si in Spania contra musulmanilor, era condusa de Raymond de Saint-Giles, conte de Toulouse. In fine, cea de a patra oaste cruciata o formau cavalerii normanzi din nordul Italiei, in fruntea carora se afla contele Bohemond de Taranto, fiul faimosului Robert Guiscard, avându-l alaturi pe nepotul sau, Tancred. Normanzilor nu le era necunoscut Imperiul bizantin, deoarece il invadasera deja de doua ori.
http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=901
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135923
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Pagina 4 din 6 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum