Polonia

Pagina 2 din 3 Înapoi  1, 2, 3  Urmatorul

In jos

Polonia

Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 5:32

Rezumarea primului mesaj :

Despre Holocaust – cu responsabilitate si competenta
Polonia este prima dintre fostele tari comuniste care a acceptat confruntarea deschisa cu trecutul antisemit si cu tragediile din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Presa, lumea universitara, populatia si politicienii din Polonia s-au angajat de citeva luni intr-o ampla discutie asupra relatiilor polono-evreiesti. Totul a pornit de la recunoasterea implicarii populatiei poloneze intr-un pogrom savirsit in oraselul Jedwabne la 10 iulie 1941. Centrul de Studii Avansate de pe linga Muzeul Holocaustului din Washington, D.C. a organizat in ziua de 30 aprilie a.c. o intilnire avind ca tema: Infruntarea Holocaustului din Polonia. Au participat profesorii: Jan Gross de la New York University; Stanislaus A. Blejwas, Central Connecticut State University; Pavel Machcewicz, director al Biroului de Educatie Publica, Institutul National Polonez al Rememorarii; Andrzej Paczkowsky, Institutul de Studii Politice al Academiei de Stiinte din Varsovia; Antony Polonsky, Brandeis University; Alexander B. Rossino, Center for Advanced Holocaust Studies, United States Holocaust Memorial Museum; Piotr Wrobel, Trinity College, University of Toronto.
Atit multipla dezbatere poloneza, cit si dialogul academic americano-polonez au avut ca punct de pornire cartea lui Jan T. Gross, Neighbors. The Destruction of the Jewish Community in Jedwabne, Poland (Vecinii. Distrugerea comunitatii evreiesti din Jedwabne, Polonia), Princeton University Press, 2001. Editia originala a cartii a aparut in limba polona sub titlul: Sasiedzi: historia zaglady zydowskiego miasteczka. Despre ce este vorba? Nu am sa reiau decit un mic fragment al faptelor, ele fiind deja rezumate intr-un articol al lui Jan Gross publicat in The New Yorker, tradus in limba romana de revista 22 (vezi nr. 14 din 3-9 aprilie 2001, pp. 11-13).

Intr-o zi de vara, jumatate din locuitorii din Jedwabne a ucis cealalta jumatate. 1600 de evrei – barbati, femei, copii – au fost masacrati. Practic, toata populatia evreiasca din localitate. Sapte evrei au supravietuit, fiind ascunsi in casele unor polonezi. „Aceasta este o povestire socanta, care n-a fost spusa niciodata pina acum.“ Evreii si crestinii din Jedwabne avusesera relatii cordiale pina la evenimentul din iulie 1941. Dupa razboi, familia care a salvat evreii supravietuitori din Jedwabne a fost luata in deridere si alungata din localitate si tot dupa razboi unui singur evreu i s-a oferit clementa de catre concetateni, el refuzind-o. „Evreii au fost batuti cu toiagul, inecati si arsi, dar nu de catre nazisti fara chip, ci de catre oameni ale caror trasaturi si nume ei le stiau foarte bine: fostii lor colegi de scoala, cei carora le vindusera mincare, de la care cumparasera lapte, cei care birfeau cu ei pe strada.“ Jan Gross nareaza faptele punind sa vorbeasca martorii oculari. El invoca adesea si alte dovezi, reconstructia istorica fiind aidoma celei dintr-un roman politist. Cartea istoricului american de origine poloneza, intitulata sugestiv Neighbors, restituie adevaruri adinci despre relatia evreo-poloneza, despre Holocaust si despre replicile umane la ocupatie si totalitarism. E o narare a surprizelor, din care rezulta ca armata de ocupatie germana nu a impus masacrul.

Oribila zi de iulie a ramas in memoria localnicilor, dar a fost uitata de istorie. Iata de ce cartea lui Jan Gross devine unul dintre cele mai provocatoare studii privind relatiile polono-evreiesti. Probabil, este cea mai importanta cercetare dintre cele publicate in ultimii zeci de ani pe tema razboiului si a politicii totalitare. Comentatorii polonezi si americani au fost de parere ca Neighbors poate chiar sa provoace rescrierea istoriei secolului al XX-lea al Poloniei. Dezbaterea de la Washington, D.C. a adus nenumarate argumente din care rezulta ca studiul va deveni o bibliografie de referinta despre Holocaust.

Profesorul Antony Polonsky – unul dintre cei mai avizati specialisti in istoria Poloniei si a evreilor polonezi – spunea ca volumul lui Gross este important pe de-o parte pentru ca raspunde generalei intrebari privind masacrul evreilor in timpului razboiului, pe de alta, pentru ca trimite la o problema particulara: reactia contemporana a societatii poloneze fata de genocid. Andrzej Paczkowski marturisea ca, in pofida polemicilor existente, se observa ca in Polonia sint deja multe grupuri care iau in considerare problema antisemitismului, ca sint jurnalisti, istorici, intelectuali care cauta sa regindeasca exagerarile istorice. Ideea conspiratiei evreiesti este insa functionala, de aici si contradictiile. „Regimul comunist a fost foarte rau din punctul de vedere al cercetarii istorice si al recunoasterii realitatilor trecutului – observa A. Paczkowski. Cenzura a oprit studiul antisemitismului.“

Cartea lui Jan Gross a fost apreciata drept o imensa provocare a societatii poloneze. Interventiile au remarcat importanta perceperii corecte a realitatilor din timpul razboiului. S-a acordat interes termenului de „colaborator“, folosit ca justificare in dialoguri despre trecut si prezent, dar mai ales ca forma de discreditare-marginalizare rapida si fara argumente rationale. In cazul evreilor, termenul a fost si este adesea insasi justificarea crimei in masa. Pavel Machcewicz remarca faptul ca tocmai neajunsurile interpretative si falsurile care s-au strecurat in informatiile asupra trecutului apropiat motiveaza amplele proiecte de investigare a istoriei relatiilor polono-evreiesti pe care le are in vedere istoriografia poloneza contemporana. A. Rossino a mers mai departe cu cercetarea fenomenului de la Jedwabne. Intr-o comunicare bazata pe izvoare recent descoperite in arhiva Muzeului Holocaustului, el a evidentiat rolul pe care l-a avut politia secreta a nazistilor in instigarea la crima a populatiilor locale si cum anume au fost organizate sau planificate crimele de Germania lui Hitler. Una dintre concluziile amintitului vorbitor a fost ca fenomenele in genul Jedwabne reflecta violenta spontana si nu programata, polonezii, la fel ca lituanienii si ucrainienii, nefiind pregatiti pentru masacrarea populatiei evreiesti. Ceea ce am mai retinut este ca toti participantii au tinut sa sublinieze ca istoria evenimentului din Jedwabne a socat intreaga populatie de astazi a Poloniei. De luni de zile, cotidianele poloneze, intelectualitatea si politicienii Poloniei analizeaza toate fatetele pogromului savirsit in amintitul orasel.

Cercetarea sistemelor politice totalitare din secolul al XX-lea este importanta nu doar din punctul de vedere al stiintei istorice, dar si din punct de vedere educativ. Nazismul si comunismul se cuvin intelese in temeiul documentelor arhivistice, dar mai ales ca semn ca omenirea nu uita tragediile istoriei. Nu este vorba de o competitie si cu atit mai putin de justificarea unuia dintre sisteme, folosind ca argument ideologia celuilalt. Sint de acord cu ceea ce afirma de curind Vladimir Tismaneanu, cum ca decomunizarea nu se poate face in absenta defascizarii. In cazul dublului totalitarism romanesc, politologul aducea o mentiune foarte importanta si care va fi de dorit sa o luam in serios in orice studiu, analiza, dezbatere: „Ca sa ne decomunizam, trebuie sa tratam caracteristicile comunismului romanesc asa cum au fost, cu fascizarea sa“ (Vezi interviul acordat Gabrielei Adamesteanu, 22, nr. 13, 2001, pp. 12-13). Dupa al doilea razboi mondial, problema nazismului si a Holocaustului a fost si a ramas o tema de meditatie in toate statele occidentale.

Politicienii, lumea academica, populatia statelor democratice au avut libertatea examinarii, rememorarii si asumarii propriului trecut. Cunoasterea si recunoasterea crimelor in masa comise impotriva evreilor a presupus nu numai travaliul restitutiv al istoricilor, dar si o lunga si rationala pedagogie sociala.
Aceeasi problema insa a intimpinat mari rezerve din partea autoritatilor comuniste, care, adoptind ideologia stalinista, fusesera incredintate ca nu au nici o responsabilitate privind tragediile petrecute in tarile lor sub regimurile precedente. In Europa ocupata de URSS, eforturile fusesera indreptate in sens invers, spre marginalizarea sau uitarea tragediilor ultimului razboi si nu numai ale lui. Asa se face ca astazi, autoritatile si mare parte a societatii statelor recent eliberate de sub dictatura comunista si/sau nationalist-comunista au doar memoria suferintelor pricinuite de ultimul regim, nu si pe aceea a evenimentelor petrecute in cel de-al doilea razboi mondial. Trebuie sa recunoastem ca tacerea asupra Holocaustului (ori discutarea lui doar ca responsabilitate ce trebuie sa si-o asume Germania), ca si favorizarea discursului radical anticomunist au drept consecinta vizibila reluarea mitului etno-nationalist, a ideologiilor sovine, antisemite si rasiste. Pe de alta parte, aceeasi tacere a facut posibil ca oameni de cultura – altminteri bine intentionati – sa alunece spre latura speculativa, spre interpretari fara argumente si inselatoare jocuri comparative ale cifrelor. Singularitatea Holocaustului este incapsulata in ideologia mortii si mai ales in masina mortii. Lumea noastra si a istoriei apropiate noua – cuprinzind si marea tragedie a Gulagului sovietic – nu poate fi gindita in mod credibil facind abstractie de inconfundabilul Auschwitz.

In timp ce urmaream colocviul de la Muzeul Holocaustului din Washington, D.C. – un eveniment bine organizat, excelind in analize si discursuri rationale –, ma gindeam la rolul unei asemenea dezbateri in cercurile academice din tarile vecine Poloniei. In unele dintre ele, printre care si Romania, o discutie la nivelul publicului larg pe tema Holocaustului pare inca prematura. Totusi, o exacta reconsiderare si o popularizare a crimelor savirsite de legionari si de regimul militarist a lui Antonescu ar avea rosturile sale pentru o cultura istorico-politica parind uneori excesiv preocupata de mituri, eroi, morminte, culoarea pielii, fizionomie sau orientare mistica. Cred ca trebuie cunoscute traditiile religioase ale concetatenilor, ca si culturile generate de acestea, toate in beneficiul unei firesti acomodari cu orice fel de alteritate; in beneficiul redefinirii ideii de identitate in Europa Est-Centrala si al posibilei integrari in structura suprastatala europeana prin depasirea controversabilei teorii etno-diferentialiste.

Cit priveste istoria Holocaustului, ea nu poate ramine la nivelul unei trimiteri de subsol sau in cadrul unei discutii secundare privind al doilea razboi mondial, asa cum am gasit ca s-a procedat in recent tiparitele manuale alternative de istorie a Romaniei. Dezbaterea ar fi utila intii de toate in lumea academica, in cercurile culturale, in mediile politice. Acesta ar constitui un prim pas pentru o intelegere critic-rationala a trecutului. Asa cum am spus mai sus, in felul acesta ar putea fi mai bine inteles inclusiv totalitarismul stalinist-comunist ori „barocul“ nationalist-comunist. Interesul educativ este enorm, scopul fiind o normala coabitare cu partile bune si rele care s-au intimplat in istoria propriei societati.

Washington, D.C., 11 mai 2001

http://observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=2601


Ultima editare efectuata de catre Admin in 30.07.11 9:44, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos


Manifestari la 60 de ani de la lichidarea ghetoului din Lo

Mesaj Scris de Admin la data de 24.08.09 17:59

Manifestari la 60 de ani de la lichidarea ghetoului din Lodz
VARSOVIA – La cimitirul evreiesc din
Lodz, in centrul Poloniei, au inceput duminica 29 august manifestari
prilejuite de implinirea a 60 de ani de la lichidarea de catre nazisti
a ghetoului din acest oras, manifestari organizate in memoria a circa
200.000 de victime din rindul evreilor, relateaza agentia France Presse.
Mai multe sute de supravietuitori si familiile lor, reuniti in fata
celui mai mare cimitir evreiesc din Europa, unde, din 1892, sint
ingropate peste 230.000 de persoane, au ascultat rugaciuni si au evocat
amintirile tragice ale Holocaustului, dupa care au inceput un mars spre
gara Radegast, locul sosirii evreilor din Europa la Lodz si al plecarii
lor catre lagarele mortii.
In afara de slujbe religioase in
sinagogi si biserici din oras, in programul manifestarilor figureaza
numeroase expozitii, discursuri, conferinte, concerte si spectacole.
AFP aminteste ca germanii au infiintat in 1940 ghetoul din Lodz
(Litzmannstadt) in cartierele cele mai sarace ale orasului, pe o
suprafata de patru kmp, inconjurat de sirma ghimpata si izolat de
restul lumii. In ghetou se aflau aproximativ 200.000 de evrei din
Polonia, Austria, Cehoslovacia, Luxemburg si Germania. Supusi la munca
fortata pentru al Treilea Reich, aproximativ 50.000 dintre ei au pierit
de epuizare, foame si boli. Supravietuitorii au fost deportati in
lagarele de exterminare Chelmo/Kulmhof/ si Auschwitz-Birkenau. Doar 830
de persoane au supravietuit lichidarii ghetoului din Lodz in august
1944. Pe 28 august 1944 a plecat ultimul convoi din Lodz spre lagarele
mortii. Ghetoul din Lodz a fost primul ghetou infiintat de germani pe
teritoriul polonez si ultimul care a fost lichidat.



http://www.divers.ro/international_ro?func=viewSubmission&sid=4145&wid=37457
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Răscoala din ghetoul Varșoviei

Mesaj Scris de Admin la data de 30.07.09 17:30

Răscoala din ghetoul Varșoviei




„Majoritatea luptătorilor au fost asasinați după capturare”, a
subliniat ieri în capitala Poloniei, președintele Israelului, Peres, la
împlinirea a 65 de ani de la izbucnirea răscoalei din ghetoul
Varșoviei.







Răscoala,
devenită cel mai important simbol al rezistenței evreiești împotriva
politicii de exterminare a naziștilor, a fost în cele din urmă
înăbușită de trupele de elită ale celui de-al treilea Reich. Dar
combatanții din ghetou au reușit să se scrie o pagină de glorie în
analele istoriei luptei împotriva sistemelor totalitare



La
scurt timp după invazia din septembrie 1939, naziștii au început să
concentreze într-un mic cartier din Varșovia bună parte din populația
evreiască din Polonia. Într-un spațiu extrem de restrîns, alcătuit din
câteva străzi au fost înghesuiți ca sardelele 500.000 de oameni,
respectiv tot atâția evrei câți se mai aflau în Germania înainte de
accesul lui Hitler la putere.



În
1942 autoritățile germane au demarat acțiunea de deportare a evreilor,
cu mic cu mare, cu femei, copii și bătrâni, în lagărele de exterminare.




Aproape
300.000 de evrei au fost uciși doar în camerele de gazare construite
în lagărul de la Treblinka. La Varșovia, pe mulți din c ei ce
n-apucaseră să fie deportați i-au secerat foametea cruntă și molimele
care au izbucnit în cartierul evreiesc din pricina condițiilor inumane
domnind în ghetou.



Realizînd
că și cei 60.000 de evrei care avuseseră norocul să poată presta o
muncă de sclav și mai trăiau, ca atare, în 1943, sunt condamnați să
fie rapid exterminați, tinerii grupați în diverse organizații
sioniste, de stânga sau de dreapta, și-au depășit disensiunile și au
hotărât să lupte.



Cu
arme puține și improvizate, mai puțin de 750 de combatanți s-au opus
cu succes tancurilor și blindatelor covârșitoarei mașinării de război
naziste. Tinerii evrei i-au rezistat aproape o lună încheiată, ucigând
numeroși polițiști și militari, inclusiv din unitățile de elită SS.



Veniți
la 19 aprilie să lichideze ghetoul și să-i îmbarce pe ultimii
supraviețuitori în trenurile de vită destinate lagărelor morții,
soldații germani au rămas interziși, când au constatat că întâmpină
rezistență.



„Li
s-a făcut frică și s-au ascuns în intrări și pe lîngă porți,
lăsîndu-ne nouă controlul asupra străzilor, ceea ce ne-a dat multă
satisfacție”, relevă Marek Edelmann, ultimul comandant rămas în viață
al răsculaților din ghetoul Varșoviei.



Respingerea
primului atac german a fost urmată de noi valuri ofensive. Trupele SS
au revenit cu întăriri iar răsculații, lipsiți de orice ajutor extern,
n-au avut nici cea mai măruntă șansă de a rezista pe termen lung. La
urma urmei, combatanții evrei nu dispuneau de nici o armă automată, ci
doar de o sută de puști vechi, de cocteiluri Molotov și de câteva sute
de pistoale în bună parte ruginite.



Revenindu-și
din primul șoc, ocupanții germani au trecut la sistematica distrugere
a tuturor caselor din ghetou. In flăcările incendiilor aprinse de
naziști străzile cartierului s-au topit rând pe rând și s-au
transformat în cenușă, zidurile locuințelor îngropând sub ele numeroși
luptători.



La
16 mai 1943, naziștii au cucerit și aruncat în aer, simbolic, sinagoga
din Varșovia. Generalul SS Juergen Stroop a anunțat fericit la Berlin
„lichidarea ghetoului”.



Luptele
din cartier se soldaseră cu moartea a 7000 de evrei. Toți
supraviețuitorii, care n-au reușit să fugă prin sistemul de canalizare
au fost deportați și asasinați în lagăre.



Triumful
nazist n-avea să dureze mult. In august 1944 izbucnea răscoala din
restul Varșoviei, aceea, din pricina căreia rezistența poloneză
refuzase să le dea o mână de ajutor luptătorilor evrei din ghetou. In
fine, peste puțin timp, aveau să sosească trupele rusești, care i-au
alungat pe naziști din Polonia.


http://www.dw-world.de/dw/article/0,,3269621,00.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Capturarea evreilor in Polonia Exterminarea globala si p

Mesaj Scris de Admin la data de 25.07.09 20:23

Capturarea evreilor
in Polonia

Exterminarea globala si planificata a evreilor europeni a debutat in
vara anului 1941, dupa atacul impotriva U.R.S.S. si vom vedea in ce
conditi.Dar evrei polonezi, al caror nr. Se apropia de 3 mil. Au
cunoscut inainte 2 ani de calvar. Pt. a incepe, unele unitati de trupe
de campanie, si in special detasamente SS s-au dedat la glume imunde care mergeau mult mai departe decat brutalitatile devenite moneda curenta in Germania.

Taierea barbii si a perciunilor evreilor era un divertisment
raspandit;multi germani au trimis familiilor lor fotografii eternizand
aceste fapte alese! Un alt amuzament la moda consta in a navali intr-un
apartament sau intr-o casa de evrei, a-I constringe pe tineri si
batrani sa se dezbrace sis a danseze astfel inlantuiti in sunetul unui
fonograf: violul consecutive era facultative(date fiind
riscurile:urmarire pt. ,,crima impotriva rasei”).In orase si-n
targusoare au fost concentrate toti in cartiere speciale sau
,,ghetouri”, uneori imprejmuite cu-n zid, pt. a-I izola complet de
populatia crestina poloneza si ea tratata totusi, ca “rasa
inferioara”.Lipsita de recurse si de slujbe, populatia ghetourilor era
expusa tuturor suferintelor, mizeriei si foametei, parand a fi sortita
sa sucombe cu timpul de boala inanitiei, inainte ca Hitler sa
accelereze procesul in lagarele morti I.Populatia evreiasca, in buna
parte specializata in munci de confectii si alte ramuri ale
mestesugurilor artizanale, servea ca mana de lucru aproape gratuita si
exploatabila, la discretia furnizorilor armatei si spuselor
specialistilor in economie militara; era vorba chiar de “muncitori
absolute indispensabili”. Incat odata ora venita, SS-isti insarcinati cu genocidul nu au mai avut nici o grija.

Asa cum am vazut, tehnicile de exterminare a grupurilor omenesti
nedemne de-a trai au inceput a fi elaborate in toamna anului 1939.
41464rco19tvv7p
In decembrie, primul lagar de exterminare, cel de la Chelmno, intra in activitate; alte trei, cele de la Belzec, Sobibor si Treblinka, din
ce in ce mai bine utilate, au fost puse in functiune in martie, mai si
iulie 1942. Plasate sub autoritatea suprema a generalului SS, Odilo Globocnick, fostul gauleiter al Vienei, scapand astfel de cea a lui Eichmann. Exterminarea era infaptuita de SS-istii
lui Globocnick, ajutati de militari care complectau efectivul, in mare
parte acestia erau ucrainieni. O echipa de cateva sute de evrei se
ocupa de ridicarea cadavrelor si satisfacerea altor nevoi.

Fiindca se intentiona a fi transferate intr-un lagar de munca, adica
intr-un “teritoriu evreiesc autohton”, inscriptiile factice erau puse
la intrare, camuflate in gara obisnuita tali cladiri: “Intrare in
teritoriul autonom”, “sinagoga”, “sala de dusuri” si alte asemenea
inscriptii. Un obiectiv ajutator era recuperarea ultimelor avutii
corporale ale victimelor, adica hainele, destinate germanilor nevoiasi.
Tinand cont de felul cum se strangeau acele avuti, ei nu erau
intotdeauna satisfacuti. In consecinta, un delegate de la “Ajutorul de
iarna” german adresa urm. protest:

“Hainele
trimise de voi sunt intr-o stare atat de proasta incat, nu pot, in mare
parte sa fie distribuite celor care au nevoie. O mare parte din
vesminte este foarte murdara si patata de sange. Gulerele majoritatii
hainelor sunt atat de jegoase incat necesita o noua curatire (…) Nu sa
constatat decat mai tarziu, dupa deschiderea coletelor, ca in livrarea
facuta administratiei din Posnania-Oras, din 200 de vestoane, 51 erau
inca echipate cu steaua evreiasca!”
cv464r1419tvvv


Iata o descriere a ultimelor clipe ala unui talia de evrei deportati la
Treblinka, datorata lui Elie Rosenberg, un supravietuitor al “echipei
de cadaver din acest lagar”:

“SS
cu caini, cravase si baionete in mana stateau de-a lungul
Himmelstrase(“Calea cerului”, asa era numit, in deradere, drumul ce
ducea spre camera de gazare la Treblinka). Evreii mergeau in tacere. Nu
stiau incotro merg. La intrarea camerelor de gazare erau doi
ucrainieni(Ivan si Nicolai). Ei dadeau drumul gazului. Gazul venea de
la un motor. Se punea petrol sau pacura. Ultimii ajunsi la camerele de
gazare erau loviti cu baionete; primii, vazand ce se petrecea in
interior nu mai voiau sa intre. Patru sute de personae puteau sa intre
odata in camerele de gazare. Era tocmai bine pentru a se putea inchide
usa exterioara a camerei. Dup ace se inchideau ne aflam in partea
cealalta. In acest moment auzeam strigate ca “Sema Israel”(Asculta
Israel, cea mai sfanta rugaciune evreiasca), “tata”, “mama”. Dupa
treizeci de minute, toti erau morti. Acolo erau doi germani care
ascultau si apoi spuneau: “Toti dorm…”



In continuare as dori sa fac cateva precizari si descrieri ale catorva
lagare din Polonia, cu precadere celor mai importante, bineinteles:
Chelmno.Lagarul
era talian la cca. 60 de km de Lodz; lagarul era destinat exterminari
din fasia de pamant a Poloniei taliant in “Marea Germanie”. Lagarul a
functionat din decembrie 1941, pana in vara lui 1943. Camera de gazare
nu era altceva decat vagonul unui camion al morti, asemanator celor
care erau folosite in Rusia; dupa fiecare gazare care se solda cu 40 de
victime, camionul transporta cadavrele catre o transee lunga sau o
groapa comuna, sapata intr-o padure vecina. In medie, pe zi aveau loc
cca. 10 gazari. In vara lui 1944, lagarul a fost pus in functiune pt. a
lichida ultimi supravietuitori ai ghetoului de la Lodz, crutati pana
atunci ca fiind muncitori folositori. Din comandoul permanent evreu nu
a mai ramas decat doua personae care au supravietuit atrocitatiilor
comise asupra grupului din care faceau parte. Numarul total al
victimelor au fost estimate, de catre cei indreptatiti sa faca
estimarile, la un numar de aproximativ 600000 de morti.
Belzec. Acest
lagar, in care au fost taliant aproape sasesute de mii de evrei din
partea orientala a “Guvernamantului general al Poloniei”, ca si cateva
mii de evrei cehi si germani, avea cinci camere de gazare stationare,
capabile sa suprime pana la cinci mii de suflete, zilnic. Gazarile au
functionat pana la sfarsitul anului 1942; in primavera anului 1944,
instalatiile au fost distruse chiar de germani.
Sobibor.Situat
in apropierea zonei anexate de Rusia in 1939, Sobibor avea aceleasi
caracteristici generale ca Belzec si era destinat, in special, evreilor
din aceasta zona; o parte nu putuse sa fie evacuate in iunie-iulie 1941
din interiorul Rusiei. Dar un anumit numar de convoaie provenind din
Tarile de Jos si din Belgia si un convoy francez au fost indreptate
acolo intre iulie si octombrie 1942, trimestrul celor mai massive
exterminari. Mia apoi operatiunile s-au talia findca cea mai mare parte
a munci, in legatura cu evreii polonezi, fusese facuta. La Sobibor,
comandoul permanent evreiesc format din 300 de oameni, a reusit sa isi
procure cateva arme tali declanseze o insurectie. Aceasta talian a
permis sa supravietuiasca un nr. de 30 de evrei si a dus la suprimarea
acestui lagar in octombrie 1943. Si in acest lagar numarul victimelor a
fost unul considerabil.Dupa ce s-a “tras linie”, sa talian,cu
aproximatie, ca aici si-au pierdut viata cca. 250000 de “nearieni”.
Treblinka.Este
de departe cel mai vast lagar polonez; a fost asezat la cca. 100 de km
de Varsovia; era destinat, in special, sa extermine rapid cei aproape
400000 de evrei din imensul ghetou al capitalei poloneze. Lagarul
dispunea de zece camere de gazare, avand o suprafata de 50 metri
patrati: treizeci de SS si cateva sute de auxiliary ucrainieni,
de asemenea, un comandou evreiesc, format din o mie de oameni care erau
repartizati permanent acolo. In vara 1943, dupa insurectia ultimilor
sclavi ai ghetoului din Varsovia, comandoul evreiesc de la Treblinka,
stimulat de acest exemplu, a hotarat si el sa “moara in picioare”.
Insurectia a reusit, in ciuda tuturor sanselor, iar numarul
supravietuitorilor a fost de cincizeci, dintre care uni vor participa
la fondarea kibitului israelian”Luptatori de ghetou”(1949). Ca si in
cazul celorlaltor lagare, si aici, au avut loc massacre. Aceste crime
odioase s-au soldat cu aproximativ 730000 de decese.
Maidanek.Acest
lagar a fost deosebit fata de celelalte. Se apropia, la o scara redusa,
prin principiul sau-combinarea exterminari immediate cu moartea lenta
prin inanitie-cu imensul complex al mortii care a fost Auschwitz.
Construit in vara anului 1941, a fost in mod primitive un lagar de
munca, prevazut pt. 15000 de detinuti de orice provenienta. Se stie ca
in toamna anului 1941 au murit acolo, din cauza relelor
tratamente,prizonieri de razboi rusi. In vara 1942, au fost instalate
doua camere de gazare, folosite pt. evrei; ele functionau cu “Zyklon B” nu
cu oxid de carbon, inca o analogie cu Auschwitz. Numarul total al
victimelor evreiesti, din care majoritatea erau din Tarile de jos si
Grecia, este talian in cazul Maidanek-ului la un numar de 1380000 de
victime.
Auschwitz-Birkenau.Lagarul de
la Auschwitz a fost creat in 1940 in Silezia, intr-o regiune de
frontiera, care fusese germana inainte de 1918. Locul prezenta
avantajul de a fi talian pustiu si de a se afla in apropierea unei
incrucisari feroviare.
Auschwitz functiona la
inceput ca un lagar de concentrare si/sau de munca, cu effective mai
ales poloneze. De la crearea sa, Auschwitz a fost condos de comandantul
Hoess, un SS impecabil si un bun administrator. In iunie 1941,
Himmler l-a convocat la Berlin pentru a-I dezvalui ca va primi de la
Fuhrer ordinal de a proceda la “solutionarea problemei evreiesti in
Europa”. Hoess a avut idea de a folosi, pentru asfixiere, un
dezinfectant folosit de armata, gazul ”Zyklon B”, primele experiente au
fost facute in anul 1941 pe prizonieri de razboi sovietici. Convoaiele
mortii au inceput sa soseasca din toate colturile Europei in primavera
lui 1941; toti evrei din Franta(aproape un talia), toti cei din
ungaria, o parte din cei din Polonia, de asemenea, tigani si multi alti
cetateni au fost gazati la Auschwitz. Oalta idée a lui Hoess a fost
arderea victimelor imediat dup ace au fost asfixiate si de a se
construe in acest scop cuptoare pentru crematorii uriase. In ciuda
taliant lor globale de 12000 de talian pe zi, era nevoie sa arda
surplusul afara.
Totodata, la Auschwitz, o
parte din efectivul convoaielor de evrei(cei buni de munca) era
crutata.”Selectia” se facea la sosirea lor la “Auschwitz
II”(Auschwitz-Birkenau). Iata o descriere datorata savantului francez
Robert Waitz:

“Putin
cate putin, deportati inainteaza catre extremitatea cheiului. Doi SS
sunt la mijlocul acestuia, unul este medic ofiter. Deportatii defileaza
prin fata lui. Cu degetul mare sau cu o joarda, ofiterul ii dirijeaza
pe detinuti cand la dreapta, cand la stanga. Asa s-au format doua
siruri care se vor aduna la cele doua extremitati ale cheiului. Sirul
din stanga este format din talian de 20-25 de ani, iar aspectul
exterior este talian robust. Limitele de varsta sunt elastice, uneori
ele se extend de la 16 sau 18 ani la 50 de ani.

“Aspectul
si infatisarea detinutului, faptul ca este bines au mai putin bin eras,
intervin la alegere. In acest sir sunt adaugate si cateva femei.

“Sirul din dreapta este format din barbate mai in varsta, batrani, marea parte a femeilor, copii si bolnavii…
“In
sirul din stanga, femeile sunt conduse pe jos catre lagarul vecin,
barbate pleaca in camioane si remorci, inghesuiti unii peste altii.
Detinuti din sirul din dreapta sunt incarcati in camioane.

“In
convoiul meu, din 1200 de deportati, o proportie foarte mare de
talian(circa 330) si de asemenea cateva femei. Cifra este exceptionala.
Ea este rara findca 150 pana la 200 de oameni erau retinuti din fiecare
talia.”

La Auschwitz, mistificarea era
impinsa mai departe decat in lagarele poloneze. In consecinta,
persoanele care beneficiau de o amanare din “sirul din stanga”, erau
foarte convinse ca, mai devreme sau mai tarziu, isi vor revedea copii
sau pe cei apropiati. In acest scop, umerase de haine numerotate
impodobeau pereti vestiarelor la intrarea in camerele de gazare si,SS-ul
sau kapo-ul(detinut privilegiat) care conducea grupul, le recomanda sa
tina minte numarul; bucati de sapun din piatra de nisip, distribuite
membrilor grupului, serveau la desavarsirea iluziei.

Evrei care aveau parte de o amanare au avut acolo destine diferite,
findca ajjungeau sa se ridice in posturi de mare putere. Kapo erau
adesea fosti camionagii germani, din vremea inceputurilor celui de-al
3-lea Reich. Ei deveneau rotite ale SS-ului si, totodata,
caractere tipice ale brutalitatii.Evrei, doctori, muzicieni, chimisti,
cat si desenatori, care erau pe placul SS, scapau datorita talentelor lor; in schimb, cei care erau ocnasi, li se reducea speranta de viata la cateva luni.

Joseph Wulf, un fost detinut privilegiat, relateaza discutia pe care a
avut-o cu un co-detinut german in legatura cu Gandhi(care inainte de
razboi adresase un apel, tuturor evreilor, la non-violenta). Actul cel
mai rasunator a fost o rascoala a unuia din comandourile permanente
evreiesti care deserveau cuptoarele crematoriilor. Patru evrei care
munceau la uzina de arme au facut posibila aceasta rascoala,
procurandule arme.

http://www.referatele.com/referate/istorie/online11/Capturarea-evreilor-in-Polonia--lagare-din-Polonia--Belzec--Sobibor--Treblinka--Maidanek--Auschwitz-.php
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Polonia cere SUA anchetarea unui presupus nazist

Mesaj Scris de Admin la data de 28.06.09 8:34

Polonia cere SUA anchetarea unui presupus nazist
Institutul polonez al Memoriei Naționale (IPN), însărcinat cu anchetarea crimelor naziste și staliniste, a cerut justiției americane să interogheze un presupus nazist în vârstă de 88 de ani, care trăiește la Troy, lângă Detroit, scrie cotidianul polonez Rzeczpospolita, citat de Agerpres.IPN intenționează să formuleze o cerere de extrădare a lui John Kalymon, bănuit că ar fi aparținut poliției ucrainiene în timpul celui de-al doilea război mondial și că ar fi participat la arestarea evreilor din regiunea Lvov (vestul Ucrainei).

Potrivit anchetatorilor de la IPN, acesta ar fi vinovat de cel puțin 39 de crime și 17 tentative de omor.

"Am cerut americanilor să-l interogheze. În acest moment, el are statutul de martor, dar riscă în orice clipă să-l schimbe în cel de acuzat", a declarat pentru Rzeczpospolita procurorul IPN, Grzegorz Malisiewicz. "Dacă va fi cazul, vom cere extrădarea în Polonia", a adăugat acesta.

Lvov era un oraș polonez înainte de război. Înainte de a emigra în Statele Unite în 1949, John Kalymon era cetățean polonez.

IPN afirmă că este în posesia unor rapoarte ale poliției ucrainiene, din 1942, conform cărora Kalymon a participat la raziile împotriva evreilor. Într-unul dintre rapoarte, pe care l-a semnat personal, Kalymon recunoaște că a ucis un evreu și a rănit un altul.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Proprietatea

Mesaj Scris de Admin la data de 20.11.08 17:49

Proprietatea. Foștii proprietari polonezi se plîng că țara lor este singura din fostul bloc comunist care nu a rezolvat problema retrocedării bunurilor confiscate de regimul comunist: „Varșovia este un stat comunist, socialist, unde 90% din pămînt e proprietate de stat. Nu mai există așa ceva în toată Europa“ – spune Miroslaw Szypowski, în fruntea unui grup de oameni cu umbrelă demonstrînd pentru a-și impune punctul de vedere (BBC News, 19 august). S-au înregistrat 89.000 de cereri de retrocedare, dintre care 15.000 se referă la case din Varșovia: cum ar fi o parte din Primărie, Academia de Arte și terenul de sub ambasada Statelor Unite. Guvernul promite compensații bănești. Problema se complică și din cauza proprietăților evreiești, solicitate de supraviețuitorii comunității evreiești din Polonia. „Se crede că plățile compensatorii vor fi primite de evrei, ceea ce mulți polonezi nu-și doresc. Motivația antisemită face ca întreaga poveste să fie considerată o încercare de jecmănire a statului polonez de către evrei“ – afirmă Konstanty Gebert, jurnalist.
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=237&cmd=articol&id=8992
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Evreii dau o lovitură mortală Poloniei catolice

Mesaj Scris de Admin la data de 19.07.08 18:53

Evreii dau o lovitură mortală Poloniei catolice


http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=15334&_nr=671

GAZETA WYBORCZA (Polonia) - Congresul SUA pregătește o rezoluție fermă, în care cere Poloniei să plătească despăgubiri pentru bunurile acaparate în timpul și după al II-lea război mondial
În următoarele două săptămîni, rezoluția va fi votată de Comisiile pentru Afaceri Externe ale ambelor camere ale Congresului. Rezoluția este pregătită de cîțiva congresmeni și senatori, în principal din statele cu populație numeroasă de evrei - New York, Florida și California. După cum a relatat „Newsweek” pe pagina sa de Internet, în rezoluție se află cererea „restituirii imediate și corecte, sau plata unor recompense corespunzătoare pentru proprietățile confiscate de regimurile nazist și comunist”. Nu este o noutate. Evreii americani au atras de mai mulți ani atenția fiecărui guvern polonez asupra problemei nereglementate a r eprivatizării și despăgubirilor pentru pierderea bunurilor. Tot de mai multe ori, diverse organisme ale Congresului SUA au sprijinit rezoluțiile lor. După cum am aflat din două surse anonime, printre evreii americani a avut loc în ultimele luni o dispută pe tema presiunii care trebuie exercitată asupra guvernului lui Donald Tusk. Unii au considerat că discuțiile preliminare (din timpul vizitei lui Tusk și a șefului MAE, Radek Sikorski, în luna martie) au fost promițătoare și ar trebui să se aștepte pînă la toamnă pentru a vedea ce va face noul guvern. A dominat însă opțiunea că Polonia (și Lituania, care va fi și ea criticată în rezoluție) la aproape 20 de ani de la obținerea independenței trebuie, în sfîrșit, să facă ceva în problema despăgubirilor. Așa se explică faptul că organizațiile evreiești au început să facă presiuni puternice asupra congresmenilor, care în ultimele săptămîni au pregătit proiectul de rezoluție. „Sperăm ca guvernul Tusk să trateze acest lucru nu ca o presiune, ci o ocazie de a rezolva ultima problemă în relațiile polono-evreiești după anul 1989” - spune pentru „Gazeta” Guy Billauer, director în Congresul Evreilor Americani. Această cea mai mare organizație a evreilor din SUA nu a participat la lobby-ul în favoarea rezoluției, deși conținutul a fost consultat cu ea. „Timpul este foarte important, deoarece victimele Holocaustului nu devin mai tinere. Dar ne dăm seama de complexitatea acestei probleme, de exemplu de consecințele pentru bugetul Poloniei. Sîntem siguri că discuția despre desp ăgubiri va fi o discuție între prieteni”.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

65 de ani de la insurectia ghetoului evreiesc din Varsovia

Mesaj Scris de Admin la data de 27.04.08 11:51

65 de ani de la insurectia ghetoului evreiesc din Varsovia
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Ziua revoltei evreiești împotriva nazismului

Mesaj Scris de Admin la data de 20.04.08 11:41

Ziua revoltei evreiești împotriva nazismului [2008-04-19]
Pe 19 aprilie 1943, într-un ghetou din Varșovia, a început să se scrie o pagină specială din istoria evreilor. Atunci, mii de urmași ai Regelui David au decis că trebuie „să moară ca niște oameni“, luptând cu arme improvizate contra naziștilor.

Se împlinesc astăzi 65 de ani de când o pagină specială din istoria evreilor s-a scris la Varșovia. Atunci, pentru prima oară în istoria celui de-al Doilea Război Mondial, nemții s-au confruntat cu o revoltă iudaică de proporții.

Pe 19 aprilie 1943, în spatele zidului care înconjura ghetoul Varșoviei, ultimul act al unei tragedii este jucat. Măștile căzuseră demult. Evrei polonezi sau pur și simplu deportați din alte teritorii decid să-și înfrunte destinul cu armele în mână. Ani de-a rândul, istoria acestor evrei își continuase implacabil cursul, urmând traseele macabre ale unor trenuri ce-i transportau neîncetat pe dușmanii de rasă ai Germaniei naziste.

Începutul lui 1943 a schimbat însă definitiv cursul Holocaustului. Mii de evrei „cazați“ în spatele zidurilor ghetoului din Varșovia s-au decis să-și asume rolul de inamici ai celui de-al Treilea Reich. Și au făcut-o la modul cel mai neașteptat cu putință: declarând război. Cu puține revolvere. Cu doar câteva gloanțe la dispoziție. Cu bombe improvizate. Dar, mai ales, cu oameni care știau că viețile lor valorează mult mai mult decât o moarte într-o cameră de gazare.

„Recompensă“ pentru Hitler

Rezistența evreiască împotriva crimelor comise de naziști s-a coagulat greu. Deși poveștile lagărelor de exterminare circulau, evreii priveau cu neîncredere posibilitatea existenței unui plan de lichidare în masă.

Și totuși, în martie 1942, apar primele semnale, când un ziar al Rezistenței evreiești din Varșovia scrie: „Știm că sistemul ucigaș al lui Hitler se îndreaptă spre o fundă tură și spre distrugerea evreilor. Victoria asupra evreilor va servi germanilor ca recompensă pentru pierderile suferite pe front. Vărsarea sângelui evreiesc va alina eșecul marilor vise ale lui Hitler“.

La mijlocul lui 1942, previziunile se îndeplinesc cu exactitate: încep deportările din ghetoul varșovian, urmărindu-se lichidarea totală a celor care îl populau. În ianuarie 1943, situația devenise deja clară. Organizația de Luptă Evreiască emite un comunicat către populația ghetoului: „300.000 de frați și surori au fost trimiși la moarte cu cruzime, în lagărele de la Treblinka. Au trecut șase luni de viață trăită constant sub imperiul fricii, fără a ști ce poate să aducă a doua zi. Fiecare trebuie să-și amintească mereu: suntem sclavi, iar când sclavii nu mai sunt profitabili, atunci ei sunt uciși! Evrei, ora este aproape! Acum sloganul nostru trebuie să fie: «Pregătiți să murim ca niște oameni!»“.

Războiul are armele sale. Pistoale, mitraliere, grenade, bombe, muniții - un întreg arsenal, care le lipsea cu desăvârșire evreilor. Organizația de Luptă Evreiască semnala într-un apel către subterana poloneză aceste deficiențe majore.

„Cu oasele rupte încercau să se târâie“


Era martie 1943: „Din punct de vedere material, lucrurile stau foarte prost. Din cele 49 de arme care ne-au fost alocate, doar 36 pot fi utilizate, din cauza lipsei de muniție. Informați autoritățile în numele nostru că neacordarea unui ajutor pe scară largă va fi interpretată ca indiferență față de soarta evreilor din Varșovia. Alocarea armelor fără muniție este o batjocură cinică la adresa destinului nostru“.

„Este imposibil să pun în cuvinte ceea ce s-a întâmplat. Un lucru e clar: realitatea a depășit gândurile noastre cele mai îndrăznețe“, nota Mordecai Anielewicz, comandantul revoltei din Varșovia, în ultima scrisoare pe care o va scrie. Era 23 aprilie 1943. Revolta începuse deja de 4 zile.

Liderii Germaniei naziste erau uluiți. Joseph Goebbels notează în jurnalul său: „Evreii chiar au reușit să plaseze ghetoul în situația de a se apăra singur. Această revoltă arată cât de periculoși pot fi evreii dacă au arme. Din nefericire, ei dețin și câteva mitraliere nemțești. Doar cerurile știu cum au intrat în posesia lor“.

Pe 16 mai 1943, generalul Stroop întregește tabloul în raportul final asupra revoltei din Varșovia: „Am decis distrugerea totală a ghetoului, prin incendierea tuturor clădirilor rezidențiale. Acțiunea a avut ca efect scoaterea evreilor din ascunzătorile lor. Nu de puține ori, evreii stăteau în clădirile incendiate până când frica de a arde de vii îi împingea să sară de la ferestre. Cu oasele rupte încercau să se târâie în clădirile care nu erau în flăcări“.

SOLUȚIA FINALĂ

Camera de gazare, la Londra


8 mai 1943 marchează începutul sfârșitului. Trupele germane descoperă ascunzătoarea Organizației de Luptă Evreiești, lichidându-i pe aproape toți liderii revoltei. Marek Edelman, ultimul supraviețuitor al revoltei evreiești, încă în viață, reușește să scape prin sistemul de canalizare.

Trei zile mai târziu, Szmul Zyegielbojm, reprezentantul comunității evreiești în Consiliul Național al guvernului polonez aflat în exil la Londra, scrie ultima scrisoare: „Nu pot continua să trăiesc în tăcere în timp ce poporul meu este lichidat. Camarazii mei din ghetoul Varșoviei au murit cu armele în mâini, în ultima lor bătălie, una eroică. Mie nu mi s-a permis să cad alături de ei, la fel ca ei, dar locul meu este lângă ei. Prin moartea mea vreau să semnalez protestul meu profund la adresa inacțiunii, a nepăsării în care lumea contemplă distrugerea poporului evreu“.

A doua zi, pe 12 mai, camera de gazare se mută la Londra. Szmul Zyegielbojm se autoasfixiază în propriul apartament, lăsând aragazul deschis.

SIMBOLURI

Pianistul Wladyslaw Szpilman, eroul lui Polanski, și zidul memoriei


În majoritatea cazurilor, oamenii construiesc ziduri pentru a se apăra de alți oameni. Zidul ridicat de trupele germane în jurul ghetoului din Varșovia începând cu anul 1940 a avut un alt scop, acela de a închide viețile unor oameni destinați exterminării fizice.

Filmul epocal al lui Roman Polanski, „Pianistul“ (2002), peliculă puternică despre lupta pentru supraviețuire a unui muzician cu destin mai presus de paranoia nazistă, surprinde detaliu cu detaliu reacția fiecărui membru al familiei Szpilman atunci când văd împreună - de la geamul apartamentului în care erau forțați să trăiască - cum se înalță, cărămidă cu cărămidă, zidul lung de 17 kilometri, care va delimita normalul orașului de oroarea ghetoului.

În cartea care a stat la baza scenariului lui Polanski, pianistul Wladyslaw Szpilman relatează minuțios întreaga viață ce se desfășura în preajma zidului: trafic cu mâncare, arme și muniție, dramatice acte de trădare, încercări de evadare, gardieni care nu ezitau să tragă.

Și totuși, în ziua de 19 aprilie 1943, ceva a modificat radical menirea atribuită zidului care înconjura fostul cartier evreiesc. În finalul documentarului „Shoah“ (1985), regizorul Claude Lanzmann vorbește cu doctorul Franz Grassler (responsabil în timpul războiului cu „buna funcționare“ a ghetoului din Varșovia) despre rolul zidului. Grassler recunoaște pe jumătate că ghetoul, supravegheat cu strictețe de trupele germane, avea rolul de a „colecta“ evreii în vederea transportării lor către Treblinka. Niciun militar german însă, își amintește bătrânul nazist, nu s-ar fi așteptat ca „prizonierii“ să găsească resurse pentru a riposta.

În timpul insurecției din aprilie-mai 1943, ghetoul s-a transformat, pentru o scurtă perioadă, într-o cetate. După lichidarea revoltei, zidul a fost distrus. În Varșovia de astăzi se mai pot însă vizita rămășițele acestuia.

LUPTĂTORI

Cronica unei revolte înăbușite

În 1940, la câteva luni după ocuparea Poloniei și transformarea acesteia sub noul titlu de Guvernământ General în teritoriu arian, trupele armatei germane încep să concentreze populația de origine evreiască în ghetouri. Acestea aveau scopul de a reține temporar „sub-oamenii“, până ce mecanismul lagărelor și al camerelor de gazare va fi fost pus în funcțiune.

Cea mai mare „anticameră a morții“ de acest tip a fost ghetoul din capitala țării, Varșovia, locul unde pe 19 aprilie 1943 s-a declanșat cea mai consistentă insurecție antinazistă din timpul Holocaustului. La mijlocul anului 1942, germanii încep deportările evreilor din Varșovia către lagărul de exterminare de la Treblinka. În acel moment, ghetoul număra în jur de 400.000 de locuitori, cei mai mulți aduși din alte zone ale Poloniei și forțați să-și „aștepte“ - în mizerie și disperare, la limita suprapopulării și a frigului, în mijlocul unei epidemii de tifos și în lipsa hranei - ultima zi, cea a deportării.

În ianuarie 1943, timpul renunță să mai aibă răbdare și lupta împotriva naziștilor se declanșează. Apogeul este atins pe 19 aprilie, când trupele naziste intră în ghetou cu scopul de a selecta populație pentru deportare. Uniunea Militară Evreiască și Organizația de Luptă Evreiască, alături de partizani din rezistența subterană poloneză, au opus o rezistență acerbă. Totul a durat mai puțin de o lună însă, vreme în care trupele nemțești au reușit să-i prindă pe majoritatea celor angajați în activitățile de rezistență.

La mijlocul lunii mai, comandantul german Jürgen Stroop era capabil să întocmească bilanțul revoltei: sute de insurgenți executați, mii de evrei deportați, iar sinagoga din oraș, împreună cu clădirile din ghetou - în totalitate distruse. Curajul și devotamentul unic al acelor oameni rămâneau în istorie. Dincolo de orice statistică.
[Citeste]


Ultima editare efectuata de catre Admin in 20.07.11 19:12, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Epidemia care a salvat vieti

Mesaj Scris de Admin la data de 25.11.07 17:45


Epidemia care a salvat vieti

Este bine cunoscut exemplul industriasului german Oskar Schindler, care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a salvat vietile a peste o mie de evrei, efectiv „cumparandu-i”, prin mita si coruptie puse, poate pentru prima si ultima oara in istorie, in slujba unui scop nobil. Povestea lui a constituit tema filmului „Lista lui Schindler”, o cutremuratoare drama despre destinul uman. Putina lume stie insa ca un act poate si mai temerar a apartinut unor medici polonezi, care au salvat de la pieire mii de compatrioti si de evrei, printr-o idee de-a dreptul stralucita...
Descoperirea
In 1942, intr-o Polonie ocupata de nemti, Eugene Lazowski era un tanar doctor, in varsta de 29 de ani, timid si tacut, care lucra sub patronajul Crucii Rosii in satul Rozwadow. Gestapoul teroriza tara, comitand crime, violuri, trimitand dupa bunul plac barbati, femei si copii la munca fortata sau in lagarele de concentrare. Doctorul Lazowski traia o mare drama. S-ar fi impotrivit agresorilor cu arma in mana, ca partizanii, dar ca doctor stia ca ii este interzis sa ucida.
Si totusi, patriot inflacarat, el nu putea sta cu mainile incrucisate, fara sa faca nimic. Atunci cand un coleg, Stanislaw Matulewicz, medic intr-un sat vecin, i-a dezvaluit ca tocmai gasise o metoda prin care oamenii sanatosi puteau sa para infestati cu tifos, Lazowski a fost incantat: aflase care urma sa fie rolul sau in razboi. Dupa cum se stie, tifosul este o boala infectioasa raspandita prin intermediul paduchilor si favorizata de lipsa igienei.
In lipsa unui tratament adecvat, boala este mortala iar in Europa acelor timpuri tratamentul contra tifosului era scump si nu la indemana oricui. In cazul unei epidemii, maladia ar fi facut, fara indoiala, ravagii. Nu-i de mirare ca medicii militari germani erau ingroziti de o asemenea plaga, care le-ar fi decimat trupele. Imediat ce era depistat vreun focar de tifos, se trimiteau mostre de sange la laboratoarele din Germania si in cazul unui rezultat pozitiv, zona era imediat inchisa si se instaura carantina.
Matulewicz si-a dat seama ca daca mostre de sange de la pacientii sai evrei ar fi ajuns la laboratoarele nemtilor, „bolnavii” ar fi fost imediat impuscati. Testul standard pentru depistarea tifosului, in epoca respectiva, consta in amestecarea unei anumite tulpini de bacterie anihilata cu cateva picaturi din sangele pacientului. In conditii de laborator, daca pacientul avea intr-adevar tifos, mostra de sange devenea tulbure.
Matulewicz a reusit o modalitate de a efectua testul in conditii similare celor din laborator si in cursul acestui proces, a mai facut o descoperire curioasa: daca un om sanatos era injectat in prealabil cu bacteria folosita ca „reactiv”, testul pentru tifos iesea pozitiv, desi omul nu se imbolnavea. Imediat ce i-a transmis lui Lazowski concluziile sale, acesta i-a propus sa creeze impreuna o falsa epidemie de tifos, menita sa-i determine pe germani sa bage toata regiunea in carantina.
„Achtung, Fleckfieber!”
Incepand cu acea zi, Lazowski si Matulewicz au injectat colonii de bacterii moarte fiecarei persoane care nu era de origine evreiasca si care se plangea de febra sau alte simptome similare tifosului. Ei au trimis apoi mostre de sange unui laborator controlat de germani. Desigur, fiecare pacient a fost diagnosticat pozitiv, deci bolnav de tifos. Pentru a nu trezi suspiciuni, cei doi au trimis unii pacienti la alti medici – chiar dintre cei care colaborau cu ocupantul nazist si care erau dincolo de orice banuiala. Acesti doctori au „descoperit” cu stupoare tifosul si au dat alarma: era vorba despre o epidemie serioasa si cei care avusesera indoieli, la inceput, acum au fost convinsi ca lucrurile sunt cat se poate de grave.
Intamplator, un localnic chiar s-a imbolnavit de tifos iar Lazowski si Matulewicz au facut un tam-tam extraordinar pe marginea cazului tocmai spre a da o cat mai mare credibilitate intregii povesti. In doua luni, germanii au intrat in panica. Unul dupa altul, semne cu „Achtung, Fleckfieber!” (Atentie, tifos!) au inceput sa apara in satele inconjuratoare, pana cand aproape 12 localitati, cu peste 8000 de oameni, au fost puse sub carantina. Imediat deportarea muncitorilor din aceste zone catre Germania a fost oprita.
Trupele germane nu s-au mai apropiat de satele respective. Chiar satenii erau speriati de posibilele efecte ale molimei si cei doi medici eroi au facut tot posibilul spre a intretine aceasta stare de panica generala. „Stiam ce ma asteapta daca voi fi dat in vileag. De aceea, de atunci si pana la sfarsitul razboiului am purtat la gulerul camasii cusuta o pastila de cianura, in cazul in care Gestapoul m-ar fi prins”, va marturisi, ulterior, Lazowski.
Daca nu-i poti convinge, zapaceste-i!
Dupa cateva luni, insa, oamenii au remarcat ca epidemia, contrar asteptarilor, nu face nici o victima. Incet-incet, tot mai multi dintre ei au priceput ca totul fusese o inscenare, dar n-au vorbit nimic, de teama sa nu fie ucisi, impreuna cu doctorul Lazowski. „Daca m-ar fi intrebat cineva de ce bolnavii de tifos se recupereaza atat de repede i-as fi raspuns ca nu toata lumea reactioneaza la fel la boala si ca, probabil, respectivii erau niste norocosi”, spune medicul.
Dand dovada de un curaj uluitor, doctorul polonez n-a ezitat sa-i ingrijeasca pe luptatorii raniti din Rezistenta. Atunci cand germanii au inceput sa-l banuiasca si i-au cerut un inventar al medicamentelor, medicul le-a explicat calm ca fusese chemat adesea la gara de langa Rozwadow, spre a oferi ingrijiri soldatilor raniti care se intorceau de pe frontul rusesc. La finele lui 1943 insa, informatorii Gestapoului au semnalat faptul ca nimeni din satele aflate in carantina nu murea de tifos.
Germanii au trimis o comisie de medici sa verifice situatia la fata locului. Dar Lazowski era pregatit si pentru asa ceva. El a strans imediat cei mai bolnavi, batrini si neputinciosi oameni din sat si i-a adapostit in cele mai insalubre case. Apoi, in cladirea primariei a organizat o masa festiva pentru „inaltii oaspeti”. Vodca a curs in valuri, muzica a cantat si medicii germani s-au delectat cu gustoasele preparate culinare locale, in special cu carnatii kielbasa.
Sefii comisiei de investigatie nici n-au mai catadicsit sa plece in sat ci au trimis acolo cativa medici tineri si lipsiti de experienta. Lazowski i-a insotit, prezentand situatia la cel mai dramatic mod cu putinta si sfatuindu-i sa nu stea prea aproape de bolnavi. Speriati, medicii n-au mai stat sa verifice cu atentie simptomele si, dupa ce au luat cateva mostre de sange au plecat in graba, nu inainte de a-si exprima deschis admiratia pentru curajul de „demn slujitor al lui Hipocrat” dovedit de tanarul medic polonez, care alesese sa-si riste viata stand in mijlocul bolnavilor. Pana la sfarsitul razboiului, Lazowski n-a mai fost niciodata deranjat de nemti...
In slujba vietii
In 1958, doctorul Lazowski a emigrat din Polonia comunista, stabilindu-se la Chicago, unde a devenit profesor de medicina la Illinois Medical Center. In urma cu un an, el s-a intors, aproape nonagenar, in satul natal, fiind primit ca un adevarat erou. Oamenii au venit din intreaga tara, din Europa si chiar din Israel, spre a-l sarbatori pe salvatorul lor. Gratie gestului lui, vietile a 8000 de oameni au fost crutate.
La reuniune a participat si Matulewicz, care a lucrat multa vreme dupa razboi in Zair, ca profesor de radiologie, si a revenit apoi, in 1994, in Polonia natala. Cei doi au scris o carte care a devenit instantaneu best-seller in Polonia iar uimitoarea lor poveste va face subiectul unui film documentar, realizat de britanicul Ryan Banks. „Toti spun ca sunt un erou. Eu cred insa ca orice medic care a depus juramantul lui Hipocrat era dator sa actioneze ca mine. Ori ca vindeci o boala, ori ca inscenezi una, atunci cand o faci ca sa salvezi vietile oamenilor, poti spune ca ti-ai facut datoria”, spune el.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Acuzatii de antisemitism in pragul alegerilor

Mesaj Scris de Admin la data de 18.10.07 17:35

Acuzatii de antisemitism in pragul alegerilor parlamentare din Polonia

Evreii s-au suparat pe toata lumea

Uniunea comunitatilor religioase evreiesti din Polonia a condamnat un spot electoral al unei formatiuni patriotice de dreapta care sugereaza ca vietile polonezilor au fost puse in pericol in Irak doar pentru a servi intereselor israeliene si americane. Polonezii vor fi chemati duminica la urne pentru a vota in cadrul alegerilor parlamentare.

Spotul televizat al partidului Liga Familiilor Poloneze il infatiseaza intai pe presedinele tarii, Lech Kaczynski, la o intalnire cu liderul SUA, George Bush, iar apoi impreuna cu mai multi rabini care se roaga la Zidul Plangerii din Ierusalim. Cuvintele “Aliatii nostri” apar constant pe ecrane, urmate de “Ei ne-au pus in fata atacului”. Clipul se termina cu scena unei expolzii si imagini cu victimele atentatului, in vreme ce o voce grava spune: “Natiunea noastra este cea care va cadea victima. Lasati natiunea sa decida”.
Piotr Kadlcik, reprezentant al evreilor din Polonia, a declarat ca folosirea unui asemenea material intr-o campanie electorala este “foarte neadecvata”.
Pe de alta parte, Roman Giertych, liderul Ligii Familiilor Poloneze, a aparat spotul formatiunii sale spunand ca nu este antisemit. “Un om poate fi impotriva razboiului din Irak si fara sa fie antisemit”, a declarat domnul Giertych. “Clipul arata cooperarea dintre Polonia si Statele Unite si dintre Polonia si Israel. Avem dreptul sa criticam acesta stare de fapt. Razboiul din Irak este o amenintare la adresa tarii noastre si de aceea trupele poloneze ar trebui retrase din aceasta tara cat mai repede cu putinta”, a continuat acesta.
Nici rabinul sef al Poloniei, Michael Schudrich, nu a putut sa stea departe de aceasta controversa afirmand ca imaginile sunt derulate in asa fel incat sa “provoace sentimente negative fata de prezenta presedintelui Kaczynski la Zidul Plangerii”.
Jacek Kurski, parlamentar din partea partidului de guvernamant Lege si Justitie, a criticat spotul ca fiind o “mascarada patetica” presarata cu “ceva antisemitism”.
Nu este pentru prima oara cand traditionalistii catolici de la Liga Familiilor Poloneze, pana nu de mult parteneri ai coalitiei de guvernamant, sunt acuzati de “antisemitism”. Tatal liderului partidului, Maciej Giertych, care este unul dintre fondatorii formatiunii si membru al parlamentului european, a fost criticat dur pentru publicarea unei brosuri despre poporul evreu. In text se spunea ca evreii sunt “diferiti din punct de vedere biologic” si ca acestia “prefera sa traiaca separat de comunitatile care ii inconjoara”. “Este o mare greseala considerarea antisemitismului drept rasism”, se mai putea citi in brosura. Europarlamentarul Giertych mai afirma ca evreii tind sa se instaleze mai cu seama in cercurile bogate, plecand din zonele mai sarace catre cele mai imbelsugate, “facand acest lucru intotdeauna ca un grup compact, formand imediat comunitati separate unde se stabilesc
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Acuzatiile de antisemitism aduse directorului

Mesaj Scris de Admin la data de 26.08.07 13:31

Acuzatiile de antisemitism aduse directorului radioului Maryja, respinse

Parchetul din orasul polonez Torun a respins, pe 21 august, cele 17 plangeri depuse impotriva preotului Tadeusz Rydzyk, directorul postului de radio catolic fundamentalist Maryja, pentru ca ar fi facut declaratii antisemite intr-o conferinta publica, relateaza France Presse.
Cuvintele rostite de preotul Tadeusz Rydzyk „nu au caracterul unui act interzis”, a declarat in cadrul unei conferinte de presa adjunctul prim-procurorului parchetului din Torun, Ewa Janczur.
La inceputul lui iulie saptaminalul polonez Wprost a publicat textul unei conferinte sustinute de preotul Tadeusz Rydzyk, in cadrul careia acesta l-a acuzat pe presedintele Lech Kaczynski ca este favorabil revendicarilor evreilor cu privire la Polonia.
„Stiti, problema este ca Polonia le da evreilor 65 de miliarde de dolari! O sa vina, veti vedea, si vor spune: da-mi inapoi paltonul asta! Scoate pantalonii! Da-mi pantofii!”, a declarat parintele Rydzyk in timpul conferintei sustinute in aprilie in cadrul scolii sale de jurnalism.
Preotul catolic a facut aluzie la problema inca nerezolvata de Polonia a bunurilor confiscate de catre nazisti in timpul razboiului, a caror valoare totala este estimata la 18 miliarde de euro. Pana in prezent, revendicarile organizatiilor evreiesti cumuleaza putin sub 20% din aceasta suma.
In urma publicarii textului conferintei, 17 persoane au facut plingere la parchet, solicitand o ancheta judiciara in privinta afirmatiilor lui Tadeusz Rydzyk. Ambasadorul Israelului in Polonia, David Peleg, a cerut autoritatilor sa condamne aceste afirmatii, dar apelul sau a ramas fara urmari.
La inceputul lui august, parintele Rydzyk a fost primit in audienta de catre papa Benedict al XVI-lea, ceea ce a provocat vii proteste in randul evreilor europeni. Drept urmare, Vaticanul a tinut sa asigure, printr-un comunicat inedit, ca aceasta audienta nu schimba cu nimic pozitia sa „in privinta raporturilor dintre catolici si evrei”.
Creat acum 15 ani de catre preotul Tadeusz Rydzyk, postul de radio Maryja are o audienta de peste 3 milioane de ascultatori si exercita o puternica influenta politica in Polonia.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Radio Maryja il scoate pe presedintele Poloniei

Mesaj Scris de Admin la data de 08.08.07 16:10

Radio Maryja il scoate pe presedintele Poloniei de filosemit
DIRECTORUL POSTULUI de radio catolic polonez Maryja, preotul Tadeusz Rydzyk (foto), l-a acuzat pe presedintele polonez Lech Kaczynski ca este favorabil revendicarilor evreilor fata de Polonia, relateaza saptaminalul Wprost.
“Stiti ca se pune problema ca Polonia sa dea (evreilor) 65 de miliarde de dolari. Vor veni sa va vada si vor spune ‘dati-mi acest palton. Scoate pantalonii! Da pantofii!’, a spus Rydzyk, referindu-se la o intrevedere a sa cu presedintele, cu prilejul unei conferinte sustinute private care a avut loc in luna aprilie si a carei inregistrare a fost obtinuta de Wprost.
Polonia este singura tara postcomunista care nu si-a rezolvat inca problema restituirii bunurilor rechizitionate in timpul razboiului. O asociatie a fostilor proprietari estimeaza ca valoarea totala a acestor bunuri se ridica la circa 17,5 miliarde euro, din care revendicarile evreilor se ridica la circa 17%.
“Daca inregistrarea este adevarata, este un scandal absolut”, a declarat presei consilierul prezidential Maciej Lopinski.
Preotul Rydzyk a calificat drept o “provocare” publicarea conferintei de catre Wprost, fara a-i nega autenticitatea.
Radio Maryja este un post de radio apropiat cercurilor nationaliste si eurosceptice din Polonia, apropiat al partidului Dreptate si Justitie (PiS, conservator) al lui Lech Kaczynski. (BIS)
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un post de radio ultracatolic il acuza pe presedintele

Mesaj Scris de Admin la data de 16.07.07 23:58

Un post de radio ultracatolic il acuza pe presedintele Poloniei de favorizarea evreilor

VARSOVIA – Directorul postului de radio ultracatolic polonez Maryja, parintele Tadeusz Rydzyk, l-a acuzat pe presedintele conservator polonez Lech Kaczynski ca este favorabil revendicarilor evreilor fata de Polonia, relateaza luni 9 iulie saptaminalul Wprost, care citeaza o inregistrare a unei conferinte private datind din luna aprilie a acestui an.
“Stiti ca se pune problema ca Polonia sa dea (evreilor) 65 de miliarde de dolari. Vor veni sa va vada si vor spune «dati-mi inapoi acest palton. Scoate acest pantalon! Da pantofii!», declarase parintele Rydzyk, referindu-se la o intrevedere a sa cu presedintele, cu prilejul acestei conferinte sustinute in luna aprilie la scoala sa de jurnalism, la care publicul nu a avut acces si a carei inregistrare a fost obtinuta de Wprost.
Polonia, comenteaza AFP, este singura tara postcomunista care nu si-a rezolvat inca problema restituirii bunurilor pierdute in timpul razboiului.
O asociatie a fostilor proprietari estimeaza totusi ca valoarea totala a bunurilor nerestituite se ridica la 65-70 de miliarde de zloti (17-17,8 miliarde euro, 23,6-25,4 miliarde de dolari).
Revendicarile evreilor se ridica la circa 17% din aceasta suma.
“Daca inregistrarea este adevarata, este un scandal absolut”, a declarat presei consilierul prezidential Maciej Lopinski.
Parintele Rydzyk insusi a calificat drept o “provocare” publicarea conferintei de catre Wprost, fara a-i nega, totusi, autenticitatea.
Creat acum 15 ani de parintele Rydzyk, postul Radio Maryja difuzeaza periodic opinii nationaliste, antieuropene si antisemite, suscitind puternice controverse in Polonia, inclusiv in cadrul ierarhiei Bisericii Catolice.
Potrivit aceleiasi surse, cu prilejul alegerilor legislative si prezidentiale din 2005, Radio Maryja a sustinut in mod deschis partidul conservator Dreptate si Justitie (PiS) al lui Lech Kaczynski si al fratelui sau geaman Jaroslaw, devenit premier
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un tribunal polonez a casat procesul impotriva barbatului

Mesaj Scris de Admin la data de 01.06.07 21:33

Un tribunal polonez a casat procesul impotriva barbatului care a publicat Mein Kampf
Un tribunal regional din Polonia a casat conditionat procesul intentat unui publicist polonez acuzat de incalcarea drepturilor de autor prin publicarea lucrarii “Mein Kampf” a lui Adolf Hitler. In aceasta celebra carte, liderul Germaniei national-socialiste isi exprima explicit nemultumirile la adresa evreilor, precum si dorinta de a securiza pentru poporul german un teritoriu intins in Europa Rasariteana, asa numitul “spatiu vital”.

Conform agentiei poloneze de stiri PAP, tribunalul din Wroclaw, sud-vestul tarii, a decis ca publicistul, cunoscut sub numele de Marek S., a incalcat legea dreptului de autor prin publicarea in anul 2005 a 3.000 de exemplare in limba poloneza a cartii “Mein Kampf” (Lupta mea). Luand in considerare efectul redus al publicarii cartii datorat numarului mic de exemplare si tinand cont ca Marek S. a acceptat in cadrul unui proces civil din 2005 sa inceteze tiparirea lucrarii si sa retraga din librarii, pe propria cheltuiala, cartile deja tiparite, tribunalul polonez a acceptat incheierea cazului juridic pe o perioada probatorie de doi ani.
In Germania este interzisa afisarea sau vanzarea lucrarii “Mein Kampf”, desi este disponibila in biblioteci ca material bibliografic. Intre timp, compania germana Schiwago Film a anuntat ca va lansa filmul “Mein Kampf”, aceasta productie dorindu-se a fi o relatare fictiva a tineretii lui Adolf Hitler in Viena. In ciuda titlului, filmul nu va avea la baza opera autobiografica a conducatorului german, ci un scenariu de George Tabori, care in anii ‘50 a scris pentru Charles Vidor si Alfred Hitchcock.
http://ro.novopress.info/?p=2604
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Jurnal de călătorie la Marșul Vieții.

Mesaj Scris de Admin la data de 19.04.07 17:41

Jurnal de călătorie la Marșul Vieții.
Aniversarea a 60 de ani de la răscoala ghettoului din Varșovia-Polonia 2003
Anul acesta am avut ocazia specială de a fi membru în delegația oficială a Armatei de Apărare a Israelului, la comemorarea Răscoalei Ghettoului din Varșovia și la Marșul Vieții, împreună cu suita președintelui Statului Israel și președintelui Poloniei.
Au avut loc trei ceremonii oficiale la care Armata de Apărare a Israelului a fost reprezentată de delegația de ofițeri în retragere purtând uniformele ei militare.

În seara de luni 29 aprilie 2003 s-a desfășurat ceremonia din ajunul Zilei Holocaustului în Piața de lângă Sinagoga Veche din Cracovia.
A fost o manifestare emoționantă, organizată de Mișcările de Tineret din Israel, cu participarea delegațiilor de tineret din lumea întreagă.
În cursul dimineții am avut surpriza deosebită de a-l întâlni pe regizorul de film Roman Polansky, lângă Sinagoga Veche din ghettoul Plaszen.
Am purtat o discuție interesantă cu el, urmată de invitația pe care i-am făcut-o să vină în vizită la Ierusalim. El mi-a dezvăluit că se pregătește să regizeze un film nou despre Holocaust, în Polonia, după succesul răsunător al creației sale anterioare - " Pianistul ".
Marți 29 aprilie 2003 a avut loc Marșul Vieții, de la Auschwitz la Birkenau.
La amiază, membrii delegației au vizitat lagărul Auschwitz și s-au oprit lângă baraca numărul 22. Un membru al delegației a povestit cum a mărșăluit într-un convoi care se îndrepta spre camerele de gazare și cum a fost scos din rând, în ultimul moment, de către responsabil - comandantul lagărului - care i-a ordonat să se alăture arestaților puși la muncă, devenind astfel singurul supraviețuitor din familia sa.
La Birkenau ne-am așezat la poalele unor movile din pietre, pe locul care servise, odată, drept crematoriu, nu departe de calea ferată și piața de triaj unde avusese loc selecția prin arătare cu degetul - la stânga sau la dreapta - respectiv cine era trimis la moarte și cine la muncă.
Un lucru este evident: când vizitatorii au ascultat ce s-a petrecut, au început să plângă cu toții. Toate barierele dispăruseră.
Atât noi, cât și miile de tineri evrei veniți din toate colțurile lumii, am căpătat un sentiment special - dintre cele mai profunde - când l-am auzit pe rabinul Lau, fostul Șef-Rabin al Israelului, vorbind pe teritoriul Poloniei - în prezența președintelui ei și a președintelui Israelului.
Acest pămănt este pângărit și locul vostru este în statul Israel. După părerea mea, acesta este rezumatul mesajului sionist destinat tineretului în mod special.
După ce tinerii, veniți de pe întregul mapamond, s-au aflat - de Ziua Holocaustului - în Polonia, participând la Marșul Vieții ei au continuat de la Auschwitz spre Israel, unde urmau să petreacă Ziua Eroilor și Ziua Independenției Statului.
Evreii care vin să participe la Marșul Vieții, din toate colțurile lumii, se întorc mai israeleni, iar israelienii care vin în Polonia se întorc mai evrei, ceea ce s-a întâmplat și cu membrii delegației noastre.

Testamentul lui Hitler
La ceremonie, rabinul Lau a citit un fragment din testamentul lui Hitler.
Iată ce gândea și credea Hitler până în ultimele sale clipe, cum și-a terminat viața acest monstru:
În ultimul ceas al vieții, la 29 aprilie 1945 orele 4 dimineața, el și-a scris testamentul în bunkerul său de la Berlin, în prezența a 4 martori, doi dintre ei - printre cei mai renumiți: dr. Josef Goebbels, ministrul nazist al propagandei și Martin Borman, adjunctul lui Hitler. Ceilalți doi martori erau ofițerii superiori Wilhelm Burgdorf și Hans Kreips.
La ce se referea el în testament? Nu la soție, nu la copii, nu la averea sa particulară și nu la Germnia. Nici măcar la Europa. Atunci la ce?
" Mai mult decât orice, eu oblig viitoarea conducere a poporului, și pe cei care o vor urma și vor continua să meargă pe drumul ei, să vegheze cu atenție la păstrarea legilor rasiale și a luptei împotriva otrăvitorului mondial al întregii omeniri.
Și cine este acesta ? întreabă rabinul Lau și citește din testament: Iudaismul internațional.

După care urmează semnătura lui Hitler și ale martorilor.

Acuma se poate înțelege mai bine josnicia antisemitismului și importanța Statului Israel. Avem dreptul să venim să locuim în Sion și să sărutăm pământul Țării Sfinte, patria noastră istorică. Nu am avut și nu vom avea altă țară.

Am avut ocazia de a cerceta îndeaproape și de a cunoaște lagărele morții, de a simți de aproape trecutul minunatei comunități evreiești care a fost în Polonia de altă dată, cu realizări de necrezut și o viață evreiască încheiată în lagăr, în fumul care ieșea din crematoriile de la Birkenau.

După 60 de ani- între teroare și renaștere
Miercuri 30 aprilie 2003 a avut loc ceremonia memorială pentru comemorarea a 60 de ani de la răscoala ghettoului din Varșovia, cu participarea președintelui Israelului, Moșe Katzav, și a președintelui Poloniei, care a trimis câte o invitație personală specială fiecărui membru al delegației, invitându-l să participe la ceremonie.
Anul acesta s-au împlinit 60 de ani de la Răscoala Ghettoului din Varșovia. Membrii delegației oficiale a ofițerilor în retragere din Zahal, îmbrăcați în uniforme militare, împreună cu președintele Poloniei și garda sa de onoare, au salutat memoria luptătorilor viteji.
Răscoala a avut loc în condiții de necrezut. Vitejii luptători au știut că, de fapt, nu au speranță de reușită, dar cu toate acestea au adunat puținul rămas și, aproape fără arme, aproape fără alimente, dar cu o tărie sufletească pe care ne îndoim că ar avea-o alții, au ieșit să ridice mâna împotriva persecutorului și pentru a nu se lăsa uciși ca ceva de la sine înțeles.
Ei nu aveau unde pleca, unde se ascunde, afară de adăposturile atacate și canalele pentru scurgerea lăturilor. Spiritul lor nu s-a prăbușit în fața lipsei de speranță.
Răsculații de acum 60 de ani nu și-au putut imagina, nici în cele mai frumoase vise, că după 60 de ani luptători evrei din Armata de Apărare a Israelului vor veni la locul unde au luptat ei, îmbrăcați în uniforme, primiți cu onoruri, trămbițe și salut de președintele Poloniei și de garda sa de onoare .
Dar acest fapt s-a petrecut într-adevăr!
Eu sunt mândru că am făcut parte din această delegație - a ofițerilor în retragere din Armata de Apărare a Israelului.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un eurodeputat polonez, acuzat de antisemitism

Mesaj Scris de Admin la data de 01.04.07 19:02

Un eurodeputat polonez, acuzat de antisemitism
BRUXELLES – Eurodeputatul polonez Maciej Giertych a respins acuzatiile referitoare la caracterul antisemit al unui pliant pe care l-a distribuit recent in Parlamentul European, subliniind ca interdictia de publicare a acestuia incalca libertatea de expresie, relateaza Reuters.
Maciej Giertych, membru al formatiunii nationaliste Liga Familiilor Poloneze, a publicat un material cu sigla PE in care sustinea ca "evreii isi creeaza propriile ghetouri pentru ca le place sa se izoleze de comunitati".
Pliantul, considerat de organizatiile evreiesti ca fiind antisemit, a atras reactia lui Hans-Gert Poettering, presedintele PE, care a condamnat "orice forma de xenofobie".
Parlamentul European poate decide suspendarea temporara a unui eurodeputat si chiar retinerea drepturilor salariale pe durata respectiva.
Intr-o scrisoare adresata grupurilor parlamentare, Giertych si-a sustinut ideile. "Chiar daca in pliantul distribuit pot fi puse sub semnul intrebarii unele idei, ar fi ingrijorator ca libertatea de expresie sa fie incalcata de dragul unor jurnalisti sau grupuri de lobby", argumenteaza eurodeputatul polonez.
Giertych crede ca cei care l-au criticat probabil nici nu au citit brosura pe care a distribuit-o, subliniind ca nu contine mesaje xenofobe. De altfel, eurodeputatul a explicat ca Poettering nu a putut sa citeze niciun exemplu care sa ii motiveze opinia.
Giertych, un profesor de biologie de 71 de ani, scrie in prefata materialului publicat ca acesta are rolul popularizarii ideilor unui filosof si istoric polonez din perioada interbelica.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Proprietarii evrei si polonezi expropriati de regimurile

Mesaj Scris de Admin la data de 04.03.07 13:15

Proprietarii evrei si polonezi expropriati de regimurile nazist si comunist fac front comunVARSOVIA - Premierul polonez Jaroslaw Kaczynski a discutat, miercuri 28 februarie, cu reprezentanti ai proprietarilor expropriati de regimurile fascist si comunist in perioada 1939-1989, modalitatile de reparare a pierderilor cauzate, transmite BBC. Acesta a constituit primul eveniment cind proprietarii etnici polonezi au facut un front comun cu cei evrei in fata autoritatilor de la Varsovia.
Premierul Kaczynski a dat asigurari ca guvernul sau "va face tot posibilul pentru adoptarea in acest an a unei legi privind compensatiile pentru proprietatile imobiliare si alte bunuri nationalizate, intre care si cele ale evreilor".
In ultimii 18 ani, autoritatile poloneze nu au adoptat nici o lege de restituire sau compensare a proprietarilor pagubiti in perioada regimurilor nazist si comunist. Proprietarii polonezi si evrei spera sa convinga guvernul Poloniei sa adopte masuri reparatorii, fie de restituire in natura, fie de compensatie in bani.
Guvernul a afirmat pana acum ca nu are bani pentru a plati compensatii pentru proprietati, compensatii estimate la 20 de miliarde de dolari.
In prezent, executivul polonez lucreaza la un proiect de lege care compenseaza pina la 15 la sita din valoarea proprietatilor confiscate, dar atit proprietarii polonezi cit si cei evrei sint nemultumiti de aceasta oferta.
Autor: DIVERS - www.divers.ro
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Polonia, presată să le plătească evreilor daune

Mesaj Scris de Admin la data de 01.03.07 10:51

Polonia, presată să le plătească evreilor daune

Joi 01 Martie 2007, 03:45

Supraviețuitorii Holocaustului din întreaga lume au cerut, din nou, Guvernului de la Varșovia, să ofere compensații pentru proprietățile confiscate în perioada comunistă. Cu excepția Belarusului, Polonia este singurul stat din Europa de Est care nu a adoptat un program privind restituirea proprietăților confiscate după cel de-al Doilea Război Mondial.

Reprezentanții Conferinței Revendicărilor, o organizație de sprijin pentru supraviețuitorii Holocaustului, au declarat, după întâlniri cu înalți oficiali de la Varșovia, că solicitările lor au legătură exclusiv cu dreptul.

Încercările de a soluționa problema, după căderea comunismului, au eșuat, mai ales din cauza temerilor legate de costul întregului proces. Se estimează că totalul compensațiilor solicitate de evreii polonezi depășește 20 de miliarde de dolari.

Reprezentanții germanilor deportați din Polonia de guvernul comunist postbelic urmăresc să obțină compensații similare.
http://www.realitatea.net/45907_Polonia--presata-sa-le-plateasca-evreilor-daune-.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Europarlamentar polonez acuzat de antisemitism

Mesaj Scris de Admin la data de 19.02.07 16:42

Europarlamentar polonez acuzat de antisemitism
Congresul Evreiesc European si cativa membri ai parlamentului european au condamnat publicarea unei brosuri, considerata ca fiind “antisemita”, de catre un parlamentar polonez. Brosura de 32 de pagini, cu titlul “Civilizatii in razboi in Europa”, a fost prezentata saptamana trecuta in Strasbourg, in cadrul unei sesiuni plenare a parlamentului european, de catre Maciej Giertych, fost lider al partidului nationalist catolic Liga Familiilor Poloneze si tatal vice-premierului si ministrului educatiei din Varsovia, Roman Giertych.

In text se spune ca evreii sunt “diferiti din punct de vedere biologic” si ca acestia “prefera sa traiaca separat de comunitatile care ii inconjoara”. “Este o mare greseala considerarea antisemitismului drept rasism”, se mai poate citi in brosura. Europarlamentarul Giertych mai afirma ca evreii tind sa se instaleze mai cu seama in cercurile bogate, plecand din zonele mai sarace catre cele mai imbelsugate, “facand acest lucru intotdeauna ca un grup compact, formand imediat comunitati separate unde se stabilesc”.
Scandalul este amplificat si de faptul ca brosura ar fi beneficiat de fonduri comunitare, emblema parlamentului european aparand pe coperta. Alaturi de aceasta este vizibila si mentiunea “nu reprezinta pozitia oficiala a parlamentului european”.
Printre cei care au reactionat cel mai virulent se numara reprezentantii socialistilor europeni, acestia cerand o investigatie prin care sa se stabileasca clar daca au fost folosite fonduri europene. Europarlamentarul socialist francez Martine Roure a declarat ca este “socata pentru ca brosura contine declaratii contrare valorilor Uniunii Europene”.
Congresul Evreiesc European, cu sediul in Paris, a facut public un comunicat prin care se spune ca organizatia “isi rezerva dreptul de a chema in instanta autorul textului antisemit, care duhneste de ura medievala si stereotipuri rasiale de secol XIX”. In document se cere si fiului domnului Giertych sa se delimiteze de ideile tatalui sau.
Scopul initial al brosurii a fost acela de a populariza teza conform careia cultura europeana este bazata pe crestinism.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

O brosura scandaloasa

Mesaj Scris de Admin la data de 19.02.07 13:46

Un pamflet antisemitic, finantat din bani europeni?
Ziarul Gandul | 19 februarie 2007
Legislativul European este macinat de noi tensiuni dupa ce un eurodeputat a publicat un pamflet antisemitic. "Civilizatiile care se razboiesc in Europa", opera parlamentarului independent Maciej Giertych, suscita vii critici, deoarece deputatul sustine ca evreii sunt "diferiti din punct de vedere biologic" si, mai ales, ca publicarea ei se pare ca a fost realizata cu bani europeni.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

O editură poloneză

Mesaj Scris de Admin la data de 25.05.06 17:01

O editură poloneză care a publicat "Mein Kampf", adusă în fața justiției

VARȘOVIA, 14 sep
Procesul unei edituri poloneze care a editat lucrarea lui Adolf
Hitler, "Mein Kampf", intentat de statul Bavaria, care deține
drepturile de autor asupra cărții, a fost deschis marți, la Wroclaw,
zonă din sud-vestul Poloniei, relatează AFP.

http://www.mediafax.ro/articole-free/O-editura-poloneza-care-a-publicat--Mein-Kampf---adusa-in-fata-justitiei-392161-5.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Un preot polonez critica politicile bancherilor evrei

Mesaj Scris de Admin la data de 20.05.06 18:32

Un preot polonez critica politicile „bancherilor evrei"

Un preot polonez, care pentru o perioada de timp a si a avut
interdictia de a predica datorita remarcilor antisemite, a atacat din
nou legile gandite de „bancherii evrei", in timpul actiunilor
comemorative organizate cu ocazia celei de a 25-a aniversari a
sindicatului „Solidaritatea". Parintele Henryk Jankowski, care a
participat efectiv la grevele anti-comuniste si care a fost sfatuitor
si confident al celebrului lider Lech Walesa, a rostit afirmatiile
controversate in timpul unei slujbe religioase care marca deschiderea
festivitatilor. „Recomandarile venite de la comisarii din Bruxelles
si de la diversi 'guru economici' din Washington atenteaza la
identitatea nationala a Poloniei si a suveranitatii noastre", a
declarat prelatul. „Suntem oripilati de legile ce ne sunt impuse de
masonii anti-catolici, bancherii evrei si ateii socialisti", a mai
adaugat Henryk Jankowski.

Parintele a mai facut afirmatii controversate in iunie 1995, cand a
spus: „Nu mai putem tolera sa fim guvernati de persoane despre care
nu se stie daca vin de la Moscova sau din Israel".

Parintele Henryk Jankowski a declarat pentru „Polish Press Agency" ca
nu este un antisemit: „La fel ca toate popoarele si evreii fac si
lucruri bune si lucruri rele. Eu vorbesc despre cercurile de
influenta din lumea bancara si din finante, care au cauzat multe
tragedii umane si sociale".

http://ro.novopress.info/?p=499
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

INVESTIGATII PRIVIND ROLUL EVREILOR IN MASACRELE

Mesaj Scris de Admin la data de 06.03.06 19:42

INVESTIGATII PRIVIND ROLUL EVREILOR IN MASACRELE DIN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Polonezii aduc probe asupra rolului partizanilor evrei in masacrele din al doilea razboi mondial

Institutul National Polonez al Comemorarii, creat pentru investigarea crimelor din erele nazista si comunista, investigheaza in prezent acuzatiile conform carora partizani evrei au participat la un masacru contra civililor, in Polonia la inceputul anului 1944. Institutul a inceput investigatiile in februarie 2001 la cererea Congresului Canadienilor Polonezi.

Robert Janicki, un reprezentant al INPC, a precizat pentru presa ca institutul intervieveaza martori, inclusiv din randul victimelor si al agresorilor, si strange material de arhiva din mai multe tari, dar ca nu a fost stabilita o data pentru a prezenta concluziile investigatiei. Totusi, institutul a emis rapoarte preliminare, care contin acuzatia ca intre 50 si 60 de partizani evrei au facut parte dintr-o unitate de 120 partizani sovietici care a atacat satul Koniuchy la data de 29 ianuarie 1944. Cel putin 35 de civili au fost ucisi, iar satul, care acum se afla in Lituania si se numeste Kaniukai, a fost, conform rapoartelor, ars pana in temelii.

Investigatia, care nu a fost data publicitatii in SUA (oare de ce?, n.n) si nu era cunoscuta unei serii de cercetatori intervievati pentru prezentul articol, creaza nervozitate in randul evreilor din cauza posibilelor implicatii politice. “Este foarte convenabil pentru Congresul Canadienilor Polonezi sa ridice aceasta problema in loc sa dea explicatii despre pogromurile facute de polonezi asupra evreilor pe parcursul si dupa razboi”, a spus istoricul Dov Levin de la Universitatea Evreiasca, fost membru al uneia dintre unitatile de partizani evrei ce a operat sub comanda sovietica in acea regiune si autor al mai multor carti pe aceasta tema.

*Problema tensioneaza relatiile polono-israeliene

Desi relatiile dintre Polonia si Israel s-au imbunatatit in cursul ultimilor 10 ani, acest subiect are darul sa produca animozitate in relatiile polono-evreiesti, care au fost deja afectate in ultimii ani de disputele asupra masacrului comis de polonezi asupra evreilor in 1941 in satul Jedwabne, pe care unii polonezi il pun in carca nemtilor. Tensiunile s-au inmultit in SUA cand un lider polonez-american a facut remarci antisemite, anul trecut, cu privire la aceasta problema.

In vreme ce unii observatori si-au exprimat ingrijorarea cu privire la intentiile grupului canadian, ei au fost de acord totusi ca Institutul polonez al comemorarii este o institutie solida si de incredere. El si-a castigat credibilitatea conducand o examinare atenta a evenimentelor de la Jedwabne si confirmand ca polonezii au jucat rolul central in masacru.

Congresul Canadienilor Polonezi a cerut de ani de zile sa se faca o investigatie asupra masacrului de la Koniuchy (un mic sat la granita polono-lituaniano-bielorusa), despre care a publicat si o carte in 1998. Eforturile lor au primit recunoastere dupa ce un ziar polonez a scris despre aceste incidente in 2001, citand supravietuitori si noi materiale de arhiva care confirma ca a avut loc un masacru.

Batalia de la Koniuchy este descrisa in mai multe materiale evreiesti despre luptele de partizani, inclusiv “Rivalii” de Rick Cohen, carte publicata in anul 2000. Unitatile de partizani evrei erau parte a unei brigazi condusa de fostul luptator de la ghetoul Vilna, Abba Kovner, care mai apoi a devenit un cunoscut poet israelian.

In scrisoarea sa catre institut, prin care a cerut inceperea investigatiei, grupul canadian a citat mai multe marturii ale partizanilor evrei pentru a-si sustine acuzatiile. Scrisoarea sublinia rolul jucat de gruparile de partizani evrei si cita estimarile cele mai mari asupra numarului victimelor, in timp ce atitudinea pro-nazista a satenilor era minimalizata. De asemenea, nu a scos in evidenta informatiile recente despre prezenta in zona a fortelor de politie germane si pro-germane si ale unor fortificatii in jurul satului.

Grupul canadian a cerut guvernului polonez sa aduca agresorii in fata justitiei si sa-i retraga presupusului comandant al grupului de partizani, Genrikas Zimanas, cea mai inalta distinctie militara poloneza.

Severin Hochberg, istoric al Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite, a spus ca materialul pe care l-a vazut sugereaza intr-adevar ca civilii au fost ucisi de partizani, o parere impartasita si de alti experti intervievati pentru acest articol. “La acel moment sovieticii erau in ofensiva si evreii luptau alaturi de ei, deci cred ca s-a intamplat ceva destul de serios”, a spus el. “Dar mai trebuie facute inca multe cercetari.”

*Cati morti?

Una dintre problemele ce trebuie clarificate este numarul mortilor, pe care Congresul Canadienilor Polonezi il situeaza undeva in jurul cifrei de 300. Majoritatea surselor fluctueaza insa intre 30 si 40. O examinare a datelor preliminare adunate in mai multe rapoarte provizorii confirma ca institutul isi bazeaza cercetarile pe presupunerea ca intre 36 si 50 de oameni au fost ucisi.

Intr-un raport datat 9 septembrie 2002, biroul regional al institutului din Lodz a spus ca satenii si-au organizat un grup de auto-aparare pentru a rezista jafurilor la care se dedau partizanii sovietici, ceea ce i-a facut pe partizani sa atace satul la primele ore ale diminetii de 29 ianuarie 1944. Raportul citeaza martori care spun ca cel mai mare grup de partizani era “de nationalitate evreiasca” si sustine ca erau circa 50 de evrei intre cei 100-120 de atacatori.

Printre probe, acuzatorul polonez citeaza un raport secret al comandamentului Wehrmacht-ului german din Riga la o saptamana dupa incidente, in care se spune ca un grup de rusi si evrei au omorat 36 de oameni si ca satul a fost ars pana in temelii. O cifra asemanatoare in privinta victimelor a fost gasita intr-un raport al politiei lituaniene pro-germane, conform lui Sarunas Lieckis, un cercetator lituanian. Rapoartele sovietice mentioneaza evenimentul fara a reda numarul mortilor, dar subliniaza ca unitatile de auto-aparare din sat hartuiau partizanii, conform lui Lieckis.

Profesorul Levin de la Universitatea Evreiasca, care a fost membru al gruparii de partizani “Moarte ocupantilor”, a spus ca ce s-a intamplat la Koniuchy a fost un “eveniment”. El a refuzat sa spuna mai mult prin telefon, adaugand doar ca probabil sunt interese obscure in spatele initiativei de a da publicitatii evenimentele.

*Cat de independente erau gruparile de partizani evrei?

O problema de baza careia vor trebui sa-i faca fata cercetatorii polonezi este gradul de autonomie al unitatilor evreiesti in cadrul ierarhiei sovietice de partizani. Unitatile erau la acea vreme incorporate in cadrul lantului de comanda si control sovietic, conform istoricilor Hoghberg de la Muzeul Holocaustului si Israel Gutman de la muzeul Yad Vashem din Ierusalim.

In raportul sau provizoriu din septembrie 2002, institutul comemorarii a fost de acord cu aceasta, spunand ca unitatile de partizani erau sub comanda directa a centrului de comanda al partizanilor de la Moscova. Acest lucru ar putea indica faptul ca e improbabil ca unitatile evreiesti sa fi actionat independent, din moment ce erau parte a infrastructurii sovietice de partizani.

Oricum, Hochberg a adaugat ca se poate vorbi de o situatie “semiautonoma”, in care unitatile evreiesti trebuiau sa fie pe aceiasi linie cu conducerea comunista, dar aveau totusi flexibilitatea de a decide daca participa sau nu in anumite operatiuni.

Institutul comemorarii investigheaza de asemenea alte crime ce au avut loc in mai 1943 in satul Naliboki.
http://ro.altermedia.info/international/investigatii-privind-rolul-evreilor-in-masacrele-din-al-doilea-razboi-mondial_455.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Oamenii obișnuiți și faptele lor

Mesaj Scris de Admin la data de 21.02.06 18:16

Oamenii obișnuiți și faptele lor


La
10 iulie 1941, în micul oraș Jedwabne, comunitatea evreiască locală a
fost în totalitate exterminată, în urma unui pogrom care a durat o
singură zi. Unele victime au murit prin lapidare. Cîteva au fost
înecate în rîul de la marginea orașului. Altele au fost înjunghiate sau
bătute pînă la moarte cu bîte și obiecte metalice. O tînără a fost
violată și apoi ucisă. Alta a fost decapitată, ucigașii lovind, după
aceea, capul cu piciorul, ca pe o minge. Restul evreilor – adică
majoritatea – au fost înghesuiți într-un hambar din apropierea pieței
centrale a tîrgului și li s-a dat foc. Mai înainte, toți fuseseră
umiliți, fiind puși să facă diferire lucruri înjositoare, în rîsul și
bătaia de joc a celor ce luau parte la pogrom. La sfîrșit, unele
cadavre au fost jefuite. În acea zi, au fost uciși la Jedwabne în jur
de 1600 de evrei. Nu au scăpat decît foarte puțini, iar dintre aceștia,
doar 12 au supraviețuit războiului. În felul acesta a fost distrusă o
comunitate care trăise acolo mai bine de 140 de ani.


Enunțat
astfel, în datele sale, sintetice, masacrul evreilor din Jedwabne –
obiectul cărții lui Jan Tomasz Gross – nu iese, aparent, din categoria
unui banal "fapt divers" al războiului, ca atîtea altele care
alcătuiesc scurta, dar îngrozitoarea istorie a Holocaustului. Desigur,
expresia "fapt divers" este mai mult decît indecentă pentru a
caracteriza un asemenea eveniment. Dar, ținînd cont de împrejurările în
care a avut loc masacrul și de felul în care acesta s-a desfășurat,
exterminarea evreilor din Jedwabne nu are, la prima vedere, nimic ieșit
din "comun", adică diferit de ceea ce trăia, se petrecea sau era de
așteptat să se petreacă în fiecare zi, cu fiecare evreu din Europa ocupată de naziști sau guvernată de regimurile care le erau aliate și subordonate.


Și
totuși! Dacă ancheta lui Jan T. Gross a zguduit opinia publică
poloneză, stîrnind o vie emoție tuturor celor ce au citit-o, trebuie să
ne gîndim că, oricît de atroce a fost, uciderea în masă a evreilor din
Jedwabne are o serie de particularități care îi scot și mai mult în
relief bestialitatea. Tocmai asta vroiam să spun prin cuvintele "fapt
divers": nu caracterul său genocidar extrage masacrul din Jedwabne din
seria "comună" a exterminărilor în masă comise în timpul celui de-al
doilea război mondial împotriva populației evreiești din Europa,
proiectîndu-ni-l în toată grozăvia lui, ci ceea ce i se adaugă, sporindu-i într-un mod aproape imposibil de suportat monstruozitatea. Ce anume?


Acest
"ce" este, de fapt, un "cine": făptuitorii săi. Suprimarea evreilor din
Jedwabne nu a fost opera trupelor SS, a funestelor Einsatzgruppen.
Ea nu a fost executată nici de unități ale Wehrmacht-ului (dimpotrivă,
ca o culme a ironiei, tocmai jandarmilor germani aflați la post în
orășelul respectiv li se datorează salvarea de la masacru a cîtorva
dintre evreii supraviețuitori). Exterminarea nu a avut loc nici în semn
de represalii, ca urmare a vreunui act comis împotriva armatei sau a
autorităților de ocupație, cum s-a întîmplat mai tîrziu la Lidice și
Oradour-sur-Glane. Evreii din Jedwabne au fost uciși de polonezi.
Făptuitorii au fost chiar vecinii victimelor.


Acesta este "detaliul" care face din masacrul din Jedwabne o oroare aproape indicibilă. În clipele de dinaintea morții, "spre groaza și absoluta lor uimire" – scrie Gross – bărbații, femeile și copiii evrei din Jedwabne au avut în fața ochilor "figuri
familiare. Nu anonimi în uniforme, nu pioni ai unei mașinării de
război, nu agenți îndeplinind ordine, ci propriii lor vecini, care au
ales să ucidă și care s-au implicat într-un pogrom sîngeros ca
torționari voluntari"

(p. 107). Au făcut-o cu premeditare, dar
nu metodic. Autoritățile locale (primarul, consilierii) au instigat la
omorul în masă și, pînă la un punct, l-au și dirijat, dar l-au scăpat
foarte repede din mînă, lăsînd loc liber "spontaneității" și
improvizațiilor individuale. Reprezentanții locali ai clerului nu au
făcut nimic să împiedice sau să pună capăt dezlănțuirii haotice de
violență. Sub toate aspectele sale, masacrul de la Jedwabne a fost o
ucidere în masă: atît prin numărul victimelor, cît și al
participanților direcți (bărbați) sau al celor care au asistat ca
martori (femei și copii).


Cum
a fost posibil acest lucru? Cum s-au transformat acești oameni
obișnuiți în criminali sîngeroși? Motivația ideologică sau sugestia
mitologică nu par a fi avut, în acest eveniment, vreo pondere oarecare.
Oamenii din Jedwabne și cei din împrejurimi erau prea simpli pentru a
acționa din cine știe ce sofisticate considerente doctrinare. Nici
stereotipurile obișnuite, care au contribuit, de regulă, la declanșarea
tuturor pogromurilor nu au jucat, la Jedwabne, rolul unor factori
incitatori. Masacrarea evreilor nu a pornit nici ca urmare a unui zvon
de ucidere rituală, nici din cauză că evreii locali ar fi fost
pro-comuniști, colaborînd cu administrația sovietică în perioada în
care tîrgul s-a aflat în zona de ocupație a U. R. S. S. (septembrie
1939-iunie 1941). Dimpotrivă, cei ce au făcut acest lucru au fost –
culmea! – tocmai unii dintre localnicii ne-evrei, ca membri ai
comitetului raional sau...agenți N. K. V. D. Care au fost, atunci,
mobilurile? O primă explicație este jaful. "Cei ce au organizat pogromul – constată Gross – au fost unii și aceiași cu cei care au preluat ulterior proprietățile evreilor"
(p. 95). Fie că s-au mutat în casele care aparținuseră victimelor, fie
că și-au însușit bunurile acestora (bijuterii, bani, obiecte de preț
etc.), instigatorii la masacru și participanții la el s-au îmbogățit,
acaparînd fraudulos averea celor pe care îi uciseseră. Acest lucru s-a
petrecut peste tot în Europa. "Aș spune – scrie Gross –
este foarte probabil ca dorința și șansa neașteptată de a-i deposeda pe
toți evreii o dată pentru totdeauna – mai degrabă sau alături de un
antisemitism atavic – a reprezentat adevărata motivație pentru Karolak
ănoul primar din Jedwabne – nota meaî și acoliții lui să înfăptuiască masacrul" (p. 97).


A
doua explicație – după opinia mea, la fel de adevărată – propusă de
autor o constituie criza morală profundă a comunității locale, în
condițiile dezintegrării sistemului ei de valori și a prăbușirii
oricărui tabu, ca urmare a unui impact venit din afară. Întrebarea prin
care aș reformula acest diagnostic este următoarea: cum reacționează
niște oameni obișnuiți, atunci cînd sînt confruntați cu un regim care
instigă la ură, terorizează și căruia nu i se pot opune (sau nu se
gîndesc s-o facă)? Nu trebuie să fii deosebit de perspicace pentru a da
răspunsul: cei mai mulți se adaptează și nu numai că învață noile
reguli și le aplică, dar le și interiorizează, ajungînd să considere normală
chiar și cea mai absurdă situație, chiar și cel mai aberant
comportament. Acesta este genul de preschimbare perversă pe care o
provoacă fiecare regim totalitar. Noi știm astăzi, acest lucru, prea
bine. Confruntați cu experiența – atunci inedită – a succesiunii a două
dominații la fel de sîngeroase (nazistă și comunistă), al căror rău
fundamental au fost incapabili să-l perceapă, locuitorii din Jedwabne
și-au pierdut, cum se spune, capul. Ca atîția alții, în acea epocă, ei
au fost prea puțin pregătiți să facă față prăbușirii subite a unei
lumi, cu sistemul ei stabil de valori și cu o funcționare coerentă.


Aceste
lămuriri, de natură "istoricistă", pe care le redau aici, depășind
oarecum explicația autorului, nu scuză – nu au cum! – faptele
abominabile ale comunității ne-evreiești din Jedwabne. Nu le scuză, în
primul rînd, pentru că nu pot omite calculele mărunte, în termeni de
profit material și personal, pe care și le-au făcut majoritatea celor
care au luat parte la masacru (o "evaluare" valabilă pentru toate
actele care compun Holocaustul). Ucigașii nu și-au omorît victimele din
idealism: au făcut-o, întotdeauna, din interese foarte precise și
prozaice.


În al doilea rînd, actele locuitorilor din Jedwabne nu pot fi scuzate, deoarece ele nu pot fi imputate tuturor.
Cîțiva dintre acești locuitori, puțini, e drept, au avut tăria să
reziste valului de isterie colectivă, salvînd de la moarte, cu riscuri
imense, șapte evrei (acesta este cel de-al doilea lucru pe care îl pot
face oamenii obișnuiți în situații anormale: să încerce să rămînă, atît
cît este cu putință, normali).


Dar,
ceea ce este cel mai impardonabil și îi stigmatizează de-a pururi pe
făptuitori este absența oricărui sentiment de rușine, regret sau de
remușcare. Masacrul din Jedwabne nu ar fi ieșit niciodată la iveală,
dacă, prin străduința lui Gross, documentele și mărturiile existente nu
ar fi fost organizate și făcute să "vorbească". Locuitorii așezării,
făptuitorii crimei, poate unii dintre urmașii lor au știut tot timpul
ce s-a petrecut acolo, dar au păstrat tăcerea, profitînd de
dezinteresul sau de complicitatea autorităților comuniste și cultivînd,
aidoma întregii națiuni poloneze de după război, imaginea unui popor
eroic, sfîșiat de agresorii totalitari, contopită cu aceea a
Holocaustului, pus la cale și înfăptuit numai
de naziști. În plus, așa cum demonstrează autorul pe baza documentelor
pe care le-a văzut, autorii masacrului au și colaborat asiduu cu
regimul instaurat în Polonia după 1945, pentru a-și face uitat
trecutul. Această constatare poate deschide, după opinia autorului, un
nou capitol nu numai în analiza modului cum a avut loc, după război,
instaurarea regimurilor comuniste în Europa ocupată de sovietici, dar
și în domeniul convergențelor dintre nazism și comunism, unde, grație
cercetării la care mă refer aici, putem constata o nouă și neașteptată
alianță: aceea dintre antisemitism și comunism. "În lumina celor prezentate pînă acum – scrie Jan T. Gross –
îndrăzni să afirm că, în procesul preluării Poloniei de către comuniști
după război, adepții Partidului Comunist, la nivel local, erau persoane
care fuseseră compromise în timpul ocupației germane. ă...î. Sînt
tentat să cred că acele comunități în cadrul cărora în timpul
războiului fuseseră uciși evrei de către localnici erau în mod
particular vulnerabile la sovietizare...Este în stare o comunitate
locală care tocmai a fost implicată în uciderea propriilor vecini să
genereze o...reacție ca răspuns la agresiunea ocupației?...Cel mai bun
răspuns poate fi găsit numai în urma unor studii concrete. Însă stadiul
în care ne aflăm deocamdată implică o ipoteză extrem de contrariantă,
care anulează binecunoscutul stereotip legat de perioada în cauză,
afirmînd exact contrariul: antisemiții, mai degrabă decît evreii,
au fost instrumentele cu ajutorul cărora regimul comunist s-a instaurat
în Polonia după război
"
(p. 141, 142-143; sublinierea autorului).
Chiar
dacă această ipoteză (absolut verosimilă nu numai în cazul special de
la Jedwabne, ci pentru modul cum s-a implantat comunismul, în Europa
postbelică, la nivel local) mai are nevoie, cred eu, de explorări
suplimentare pînă a ajunge o concluzie cu valoare generală, ea este
deosebit de importantă sub raport metodologic, întrucît ne îngăduie să
înțelegem exact utilitatea unei cercetări ca aceea pe care am
discutat-o în aceste pagini. Meritul ei – ca, de altfel, al oricărei microistorii
de acest fel – este de a ne face să privim realitatea, ca să spun așa,
de la firul ierbii. Or, din această perspectivă, a cotidianului
imediat, a faptului direct, de viață, a amănuntului (aparent)
nesemnificativ, totul capătă, subit, o altă înfățișare. Sîntem departe,
aici, de "procese", de "fenomene", de "tendințe", adică de tot ceea ce
transformă istoria într-o realitate impersonală, abstractă, asemenea
unui mecanism care funcționează (aproape) de la sine. În schimb,
descoperim viața, așa cum este ea, deopotrivă normală și, uneori,
monstruoasă, redată printr-o povestire. În cartea lui Gross (unde mi
s-a părut că observ similitudini frapante, în ceea ce privește
"nemijlocirea" existenței cu Arhipelagul Gulag),
Holocaustul pălește în aspectele sale generale. El devine, în schimb, o
oroare imediată. Tocmai acest lucru face din ancheta lui Jan T. Gross o
carte în sensul cel mai direct și, aș spune, fizic al cuvîntului,
zguduitoare, la mesajul căreia trebuie să mediteze fiecare.


http://www.contrafort.md/2002/98/450.html
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Holocaustul in Europa, Cazul peninsulei balcanice

Mesaj Scris de Admin la data de 14.02.06 6:03

Holocaustul in Europa, Cazul peninsulei balcanice, Ungaria, Polonia, Italia, Tarile de Jos si Belgia, Franta

Holocaustul in Europa, Cazul peninsulei balcanice, Ungaria, Polonia, Italia, Tarile de Jos si Belgia, Franta


Holocaustul in
Europa 51839lrg87mil1h
(1939-1944)
1.Indreptar terminologic
ri839l1587miil
Antisemitism.Atitudine ostila, ura fata de evrei.La inceput, antisemitismul avea un sens larg,
sugerand o atitudine potrivnica fata de toti semiti, termenul
restranganduse doar la evrei.Antisemitismul a aparut in Babilon si
Persia, a imbracat forme religioase si politice.Antisemitismul s-a
manifestat sub diverse forme, de la cele de izolare, aversiune fata de
evrei pana la masuri administrative si legislative dure promovate de unele guverne, atingand forma aberanta de organizare de pogromuri in timpul fascismului.
Arianism.Denumire data popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. In istorie, arienii, sau arii, cuvant care are sensul de ,,nobili”, ,,stapani” sunt atestati ca luptatori remarcabili, care au cucerit Valea Indusului din India in jurul anului 1500i.H.Rasisti germani
si-au insusit denumirea de ,,arieni” pentru populatiile de origine
germanica nordica, considerate ca rase superioare si au adoptat ca
symbol svastica sau crucea gamata.
National-socialism.Doctrina heteroclite expusa inca din 1920 de muncitorul germanAnton Dexler, apoi adoptata oficial de Adolf Hitler in ,,Mein Kampf ”, care
presupunea :un stat autoritar, o natiune superioara (cea germana) prin
pastrarea puritatii rasei si respingerea in deosebi a evreilor, prin
recurgerea la razboi si violenta, cultivarea fortei.Hitler omitea
aspectul social al doctrinei, propaganda deseori lupta pt. spatial
vital in Europa, era ostil marxismului, evreilor, parlamentarismului,
propunand o planificare autarhica(germanii traind independenti).
Nazisti.Partizanii doctrinei national-socialiste, teoretizata de Adolf Hitler.
Pangermanism.Termen folosit inca din sec. al-XIX-lea de Gores si Schlegel si care insemna idea promovarii unei Europe in care
germanii ar trebui sa conduca pe toate planurile.Ideea, utopica in
sine, a fost un paravan pt. nazisti de a instaura ,,noua ordine
europeana”, echivaland cu dominatia rasei germanice.
Rasism.Doctrina care
sustine inegalitatea biologica si intelectuala a raselor umane,
promovand lupta dintre rase. Ideea de rasism a aparut in sec.
al-XVI-lea , in perioada expansiuni unor tari europene sis a constituit
ca doctrina la jumatatea sec. al-XIX-lea.Paroxismul idei de rasism l-a
atins ideologia national-socialista(fascista), justificandusi politica
agresiva siactiunile de genocide. Azi, rasismul este utilizat de
miscarile neofasciste, si se manifesta si prin alte forme:
segregationism, apartheid si anti-semitism.
Sovinism.Concept care
presupune superioritatea unor natiuni si popoare fata de alte natiuni
si popoare;de aici dispretul si ura fata de ,,nearieni”, sau fata de
minoritatile nationale ale unui stat.
Totalitarism.Regim politic in care
cetateni constituie un bloc unic in serviciul statului, prin
intermediul unui partid unic. Totalitare au fost regimurile fasciste
sau national-socialiste.
Xenofobie.(xenos=strain,
phobos=spaima). Atitudine ostila fata de straini considerati
indezirabili, practicata de regimurile fasciste si
neofasciste.Xenofobia este utilizata ca diversiune, pt. un grup, pt. ai
declara pe straini vinovati de regresul in diferite domenii de
activitate si, ca atare pt., ai face sa suporte consecintele.
Holocaust.Sacrificiu adus divinitatii la vechii evrei si asirieni care
consta in arderea in intregime a animalului sacrificat. In secolul al
XX -lea, termenul a fost utilizat pentru a desemna tragedia traita de
populatia evreiasca supusa exterminarii (inclusive prin ardere) in
lagarele speciale construite de catre nazisti.
Genocid.Crima
comisa cu intentia de a suprima un grup uman, national, etnic.Nazisti
au recurs la genocide impotriva evreilor. Azi, genocidul este socotit
ca si o crima impotriva umanitatii.


2.Organizatii si denumiri fasciste
Abwehr-serviciul de spionaj si contra spionaj al armatei hitleriste.
Gestapo-politia secreta de stat.
Hitlerjugend-tineretul hitlerist, organizatie fascista de tineret
Kristallnacht-,,Noaptea de cristal”,pogrom antisemit organizat in noaptea de 9/10.11.38
Kz(konzentrationslager)-lagar de concentrare.
Luftwaffe-aviatia militara germana.
SS-trupe de protectie
Werwolf-organizatie militara fascista

3. Despre Adolf Hitler(1889-1945):
ri839l1587miil

Nascut la Braunau, in zona austriaca a Imperiului
Austro-Ungar,Hitler(pe numele adevarat Adolf Schicklgruber)a fost fiul
unui functionar vamal. In 1914 s-a stabilit in Germania, a intrat in
armata ca si voluntary si a luptata in primul razboi mondial. Ulterior
a devenit seful Partidului National-Socialist al Muncitorilor Germani, orientandu-l spre un program care
asocial nationalismul cu antisemitismul. In urma esuarii incercarii de
a rasturna puterea de stat in Bavaria(1923), a fost condamnat la 9 luni
de inchisoare, timp in care a redactat Mein Kampf.
La 30 ianuarie 1933 a fost numit cancelar al Germaniei, iar dupa
moartea presedintelui Hindenburg a devenit si sef al
statului(Reichsfuhrer). A impins Germania in cel de al doilea razboi
mondial. S-a sinucis pt. nu a fi capturat de invingatori.

http://www.referatele.com/referate/istorie/online16/Holocaustul--in-Europa--Cazul-peninsulei-balcanice--Ungaria--Polonia--Italia--Tarile-de-Jos-si-Belgi.php


Ultima editare efectuata de catre Admin in 14.05.10 20:00, editata de 2 ori
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Re: Polonia

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 3 Înapoi  1, 2, 3  Urmatorul

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum