Dubnow[v=]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Dubnow[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 30.06.11 18:54

Cel mai important istoric al evreilor-Simon Dubnov 150 de ani de la naștere

Cel mai de seamă istoric al evreilor – Simon Dubnov


(1860-1941)

150 de ani de la naștere





Dubnov nu a fost numai un comentator al istoriei evreilor, el a creat un concept propriu, despărțindu-se astfel de ilustrul său predecesor, H. Graetz. Dubnov are o privire optimistă, accentul său cade pe rezistența poporului evreu , iar, sufletește era un sionist convins, deși la început a avut unele îndoieli. Istoria este suportul moral al oricărui popor, ca și al culturii și civilizației umane. Moartea sa a fost violentă, fiind ucis de un fost student al său, un nazist activ, la Riga ocupată de armata germană în 1941.

Dubnov a criticat concepția hasidică potrivit căreia numai inima trebuia să fie luminată, mintea putea să zacă în întuneric ( este vorba de începuturile hasidismului). A combătut, cum arătam, și sionismul cu aplicare imediată, idee susținută de Ussyshkin, după moartea lui Herzl, fiind mai aproape de Ahad Haam, adică, era pentru o pregătire culturală care să premeargă emigrației în Țara Sfântă. În acest sens a militat pentru autonomie culturală, pace socială în interiorul obștilor, respingând stânga marxistă, Bund-ul, social-democrația bolșevicilor. Avea o demnitate a evreului eliberat de prejudecăți.Lui îi aparține afirmația – „ Voi ați cucerit spațiile, noi- Timpul”. Dubnov apreciază cultura creată de evreii din Diaspora, începând cu Talmudul și comentariile la Cartea Cărților, apoi scrierile marilor gânditori, filosofi evrei. Referitor la asimilare, istoricul spunea – „Nu poți să treci prin apă fără să te uzi, totul este să nu te îneci”. Explicația dată antisemitismului se bazează nu pe anumite defecte omenești ale unor evrei, ci pe reacția față de pregătirea culturală, pe predilecția pentru activități intelectuale ale evreilor. Este un dat istoric, legat de tradiție, nu genetic. Dar antievreismul este vechi, însuși istoricul Tacitus considera că evreii constituie un „rău al lumii”, alții afirmă că rolul evreilor s-ar fi încheiat odată cu apariția lui Christos. Secolul XX a debutat, printre altele, cu un fals de mare nocivitate- „Protocoalele Înțelepților Sionului”, fabricat de Ohrana ( Siguranța) țaristă. Dubnov se afla atunci la Sankt-Petersburg, a locuit apoi la Odessa, Vilna ( Lituania), iar anul revoluției, 1917, l-a surprins din nou în Capitala imperiului țarist. S-a refugiat la Kovno, însă colegii, profesori lituanieni nu l-au acceptat pe motive rasiale. A ajuns la Berlin, fiind nevoit, în 1933 să revină într-o țară baltică, anume la Riga ( Letonia), unde și-a găsit moartea, în 1941. Poate că soarta i-ar fi oferit o șansă dacă pleca în Palestina, dar nu a fost să fie astfel. Era chemat de admiratori și nu s-a încumetat. Primele studii ale lui Dubnov au fost dedicate unor „falși Mesia”, anume lui Sabatay Zvi, Jakob Frank, apoi hasidismului din secolul XVIII ( a nu se confunda cu hasizii din antichitate), a tradus din germană în rusă „Istoria evreilor” de H.Graetz . Au urmat numeroase studii despre evreii din Germania, Rusia, Polonia, după care a eleborat celebra sa lucrare, în zece volume, „ Istoria universală a poporului evreu”( în limba ebraică și în germană), aceasta fiind rezultatul unei munci de 15 ani ( 1923-1938). În limba română a apărut, imediat după război o ediție prescurtată, cu o prefață semnată de dr. Alexandru Șafran, pe atunci Sef Rabin. Dubnov s-a ocupat de ediția engleză și rusă a Enciclopediei Iudaice. Istoria văzută de Dubnov este o succesiune de centre spirituale – Palestina, Babilon, apoi în Evul Mediu- Spania, zona Rinului, Polonia, Lituania, corespunzând cu creșterea demografică. O perioadă el a crezut în viitorul limbii idiș, ca singura limbă vorbită de evrei, dar sioniștii s-au împotrivit. Țara Nouă-Veche trebuia să revină la limba strămoșilor. După pogromul de la Chișinău, din 1903, Dubnov și-a schimbat radical poziția, militând pentru auto-apărarea cu arma în mână și pentru sionismul politic. A fost unul dintre fondatorii Partidului Popular Evreiesc din Rusia, care a fost desființat de bolșevici în 1918.

În 1930 a publicat „Cartea vieții mele”, în limba rusă, la Berlin, în acest oraș fiind numeroși refugiați politici din Rusia. Naziștii au ars toate cărțile lui Dubnov, dar biografia sa a fost republicată în 1957, în Israel și în SUA. Arhiva lui Dubnov se află la Ierusalim, în cea mai mare parte, cât a rămas după război. Sebastian se referă, în Jurnalul său la Dubnov și la „Istoria” scrisă de el. În timpul vieții a cunoscut numeroase personalități ale vieții politice și culturale, sioniști, scriitori ( Șalom Alehem, Bialik, Sforim ), savanți germani, francezi, a fost influențat de gândirea lui Lev Tolstoi, Comte, Mill, Renan, Taine.

Istoria sa este nu numai o istorie a iudaismului ca tradiție religioasă, spirituală, dar și o analiză a evenimentelor istorice. Astfel el face un pas înainte, față de Graetz, pe care îl aprecia. Este cel mai citit istoric al evreilor, continuatorul său fiind Leon Poliakov. B. MARIAN
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Dubnow[v=]

Mesaj Scris de Admin la data de 07.02.10 10:38

Simon
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 135921
Data de inscriere : 15/12/2005

Vezi profilul utilizatorului http://talusa1946.forumculture.net

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum